Sunteți pe pagina 1din 24

Metabolismul

Grigor Alexandra Catargiu Nicoleta

Prin metabolism se nelege totalitatea transformrilor biochimice i energetice care au loc n esuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implic schimburi de materii i energii, i care include dou procese (simultane) opuse:

catabolism / dezasimilaie
-

totalitatea proceselor chimice de degradare a substanelor din organism; se produce n special ruperea legturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substane; acest tip de reacii este nsoit de eliberare de energie (reacie exoterm).

anabolism / asimilaie

- procesele chimice de biosintez a substanelor ce intr n alctuirea materiei vii. Reaciile anabolice se caracterizeaz prin consum de energie i se numesc reacii endergonice (reacii endoterme).

Dup rolul jucat n biologia organismelor, metabolismul este clasificat n:

Metabolism primar sau fundamental, care


este implicat direct, esenial n meninerea vieii organismelor i plantelor. Metabolism secundar sau lturalnic, care este implicat n producerea de substane "neeseniale" vieii (de ex., pigmeni, alcaloizi, antibiotici ageni etc.).

Metabolismul ncepe odat cu ingestia alimentelor i sfrete cu excreia produilor neutilizabili. El se desfoar n trei etape: digestiv, celular i excretorie. Legtura dintre aceste etape o asigur sngele i circulaia acestuia.

Etapa digestiva
n etapa digestiv, sub aciunea unor fermeni specifici, are loc fragmentarea hidrolitic a macromoleculelor organice din alimente i transformarea lor n molecule simple, fr specificitate, absorbabile ( glucoz, acizi grai, glicerin, aminoacizi ).

Etapa celulara

n etapa celular, principiile alimentare sufer numeroase transformri. Totalitatea transformrilor biochimice care au loca la nivel celular reprezint metabolismul intermediar. Deci, metabolismul intermediar reprezint schimbul de substane i energie dintre celul i mediul intern. Reaciile metabolice din celule sunt de dou feluri: reacii anabolice, de sintez a unor constituieni celulari sau de rezerv, i reacii catabolice, de scindare a substanelor pn la produi finali neutilizabili (ap, dioxid de carbon, substane azotate simple).

Glucidele sunt substante organice din C, O si H. Se mai numesc hidrati de carbon, deoarece contin oxigen si hidrogen in aceleasi proportii ca apa. In natura se intalnesc glucide cu molecula simpla monozaharidele si dizaharidele sau cu molecula complexa polizaharidele.

Metabolismul intermediar al glucidelor

Cea mai mare parte a glucidelor din organism sunt depozitate sub forma de glicogen, in ficat si in muschi. Cantiuti mici de glicogen se gasesc aproape in toate tesuturile. Glicogenul ficatului si muschiului nu face parte din structura celulara, ci formeaza depozite in interiorul ei, care pot di cu usurinta mobilizate si utilizate de catre organism.

O alta parte insemnata din glucidele organismului se gasesc in sange, in lichidele extracelulare si intracelulare sub forma de glucoza care este unica forma de transport a glucidelor. Rezervele hepatice de glicogen sunt usor mobilizate pentru mentinerea constanta a glicemiei.

Metabolismul glucozei

Glucoza este cel mai important glucid din organism, fiind metabolizata in toate celulele. Modul in care este metabolizata depinde de tipul celulei si de starea fiziologica a organismului. Principala utilizare a glucozei este cea de substrat lipidic. Ea poate fi utilizata direct in obtinerea de energie sau poate fi stocata sub forma de glicogen sau lipide pentru ca energia sa poata fi utilizata ulterior. In conditii de satisfacere a necesarului energetic, glucoza mai poate fi utilizata in procese de sinteza a altor compusi.

Principalul glucid metabolizat in organism este glucoza. Dupa absorbtie, acesta ajunge, prin circulatia portala, in ficat, iar de aici trece in circulatia generala, de unde este preluata de toate celulele corpului. Concentratia glucozei in sange (glicemia) are valoare constanta intre 100 mg la 100 ml de plasma. Dupa mese, aceasta concentratie creste putin (hiperglicemie postprandiala)

Glucoza este utilizata, in primul rand, ca material energetic. Glucidele reprezinta o sursa energetica foarte convenabila pentru organism, deoarece ele sunt catabolizate integral pana la dioxid de carbon si apa, substante netoxice, pe care organismul le poate elimina usor.

Catabolismul glucozei (glicoliza)

Are loc in doua etape: glicoliza anaeroba: deoarece poate avea loc si in absenta oxigenului. Ea corespunde etapei metabolizarii incomplete a glucozei. glicoliza aeroba: corespunde fazei metabolizarii complete a glucozei si nu se poate desfasura in absenta oxigenului.

Gluconeogeneza
Prezinta o mare importanta pentru organism, in special pentru tesutul nervos care este mare consumator de glucoza. In lipsa glucidelor alimentare sau in stari de inanitie, organismul produce glucoza din cetoacizi si din glicerolul lipidelor. Principalele organe in care are loc gluconeogeneza sunt ficatul si rinichiul. Acest proces este stimulat de hormonii glucocorticozi, tiroidieni si de glucagon, fiind inhibat de insulina.

Glicogenogeneza
Toate celulele corpului pot sintetiza glicogen, prin polimerizarea glucozei. Organele specializate in acest proces sunt ficatul si muschiul. Ficatul contine 150g glicogen, iar muschii 350g. Aceasta este forma de depozit a glucozei.

Glicogenoliza
Cand

glicemia creste, procesul de glicogenogeneza se intensifica, iar cand glicemia scade, glicogenogeneza inceteaza si de produce depolimerizarea glicogenului. Prin glicogenoliza fiecare celula poate folosi propriile ei rezerve glucidice.

Lipogeneza

Glucidele pot fi convertite in grasimi si depuse astfel sub forma de rezerve lipidice in tesuturi. Cand aportul de glucide este excesiv, capacitatea celulelor de a se incarca cu glicogen este depasita, iar surplusul de glucoza este transformat in lipide, putand duce la aparitia obezitatii.

Hipoglicemia

Se produce sub actiunea insulinei, epifizei si parasimpaticului. Efect hipoglicemiant au efortul fizic si reducerea aportului alimentar de hidrati de carbon

Hiperglicemia

Este produsa de glucagon, adrenalina, glucocorticoizi, hormonul somatotrop, tiroxina si sistemul nervos simpatic. Alimentatia exagerata cu glucide are efect similar. Rol important are ficatul, in caz de hiperglicemie, capteaza glucoza si o fixeaza sub forma de glicogen sau lipide, iar in caz de hipoglicemie alimenteaza mediul intern cu glucoza prin glicogenoliza si gluconeogeneza.

Tulburarile metabolismului glucidic

Utilizarea glucozei la nivel celular depinde de insulina. Diminuarea sau absenta secretiei insulinice provoaca boala diabet zaharat, caracterizata prin scaderea depozitelor celulare de glicogen si lipide, hiperglicemie si glucozurie. Hipersecretia de insulina provoaca o exagerare a depozitarii glucidelor in rezerve, o intensificare a glicolizei, insotita de scaderea marcata a concentratiei glucozei sangvine (hipoglicemie).

Deoarece tesutul nervos utilizeaza preferential glucoza drept combustibil, iar neuronii nu au rezerve mari de glicogen. Hipoglicemia afecteaza, in special, functiile sistemului nervos, provocand severe tulburari vegetative si de reglare a functiilor (transpiratii, hipotensiune arteriala) precum si de constienta (lesin, coma hipoglicemica).

Bibliografie

Anatomia si fizilogia omuluicompediu editura corint http://www.scribd.com/doc/6932399 3/72/Metabolismul-intermediar-alglucidelor www.wikipedia.com