Sunteți pe pagina 1din 43

Sistemul celular imunocompetent

ORGANELE LIMFOIDE
După diferenţierea lor în organele limfoide primare,
limfocitele B şi TLimfocitele
migreazădevin
pe calea vaselor sanguine
imunocompetente şi Ţesutşi adenoid
limfatice în organele limfoide
• dobîndesc secundare,
repertoriul care sunt a antigenelor
de recunoaştere
ganglioni limfatici, splina, amigdalele
• proprietatea şi ţesutul limfoid
de a deosebi “selful” de Amigdale
“non-self” în
ataşat mucoaselor (MALT).
Timus absenţa antigenelor din mediul extern.
Limfocitele imunocompetente care populează organele
În timus
limfoide secundare sunt :proliferează limfocitele T,Deci
celule antigen-reactive. din care 10%
Măduva roşie
spre deosebire dobândesc
de organele caracterul primare, undeGanglioni
limfoideimunocompetent iar restul de limfatici
90% sunt
instruirea se face în absenţa antigenului, în organele
distruse.
limfoide secundare prezenţa
In măduva roşieantigenului este Spină
la om se diferenţiază : limfocitele B, dar o
obligatorie. parte rămân aici, măduva roşie fiind şi un organ limfoid
secundar Plăcile lui Peyer
MALT
Apendice
Ganglioni limfatici

ORGANE ORGANE
CENTRALE PERIFERICE
Circulaţia limfocitelor

Ganglioni limfatici
Ganglion limfatic
Rol de filtru pentru
antigenele sosite pe cale
limfaticăşi care or fi
preluate de CPA
Ganglion limfatic - sectiune
Sub capsulă se află sinusul subcapsular,
marginat de macrofage. Limfocitele şi Ag ajung
aici prin intermediul vaselor limfatice aferente.

Sinus
subcapsul
ar
Cortex

Capilare
Sinus Vas
medula limfatic
r eferent
Arteră
Venă
Vas
limfati
c
aferen
t
Fiecare ganglion are o vascularizaţie proprie. Limfocitele circulante intră în
ganglion prin venulele zonei paracorticale şi părăsesc ganglionul prin VLE.
Pentru a ajunge din nou în circulaţie trebuie să străbată toată circulaţia
Ganglion limfatic Zona medulară conţine LT, LB şi
Zona paracorticală conţine LT aflate în plasmocite dispuse sub formă de
contact cu CPA. cordoane medulare precum şi
macrofage. Prin trecerea limfei de
la VLA la VLE, Ag sunt fagocitate
de macrofegele din zona
medulară.
Aria
paracorticală >
Limfocite T
Foliculi limfoizi
> Limfocite B

Centru
germinativ în
timpul stimulării
imune
Zona corticală conţine LB
organizate în foliculi limfoizi, care
prezintă centrii germinativi.
Splina
Rol de filtru pentru
antigenele sosite
pe cale sanguina
care or fi preluate
de CPA
Splina – structură histologică

Pulpă roşie

Pulpă albă

•Pulpa roşie e implicată în distrugerea hematiilor îmbătrânite.


•Pulpa albă reprezintă ţesutul limfoid al splinei. Este organizată sub forma unor
arii limfoide periarteriolare în jurul arteriolei centrale.
Splina

Teacă Arteriolă
limfocitară centrală
periarteriolar
ă

Zonă
marginală Pulpă roşie
macrofage

•În zona adiacentă arteriolei – LT


•În jurul acestei zone -LB sub formă de foliculi primari şi
germinativi
•În zona marginală a foliculilor – macrofage, celule dendritice
•Splina nu dispune de drenaj limfatic, limfocitele intră şi părăsesc
splina prin capilarele arteriolei centrale.
Importanţa MALT
Mucoasele reprezintă o arie mare vulnerabilă la colonizarea
şi invazia cu diverse microorganisme
Totalul IgA secretor de pe mucoase excede concentraţia
IgG serică
Antigenele de pe suprafaţa mucoaselor sunt separate de
mediul intern prin bariera epitelială
Pentru a produce un răspuns imun, antigenele trebuie să
traverseze epiteliul mucoasei şi să fie preluate şi procesate
de celulele prezentatoare de antigen
MALT protejează mucoasele de colonizarea cu agenţi
infecţioşi
Este organul ţintă al cercetării în producerea de vaccinuri
Are influenţă asupra imunităţii sistemice
Blochează sensibilizarea alergică.
Numărul de celule ale MALT excede cu mult numărul total de
celule ale măduvei roşii, timusului, splinei şi a ganglionilor
limfatici.
MALT este format din ţesutul limfoid ataşat mucoaselor
• gastrointestinală (GALT),
•respiratorii (BALT) şi
• urogenitale
şi reprezintă principala barieră antiinfecţioasă împotriva
microorganismelor care pătrund pe cale digestivă, respiratorie
sau urogenitală.
BALT este format din foliculi şi alte agregate limfocitare dispuse
în sistemul bronşic, mai ales la nielul bifurcaţiilor bronşice.
Dispune de o reţea de capilare, arteriole, venule, cu rol de filtru
pentru Ag care ajung aici pe cale respiratorie , sau circulatorie.
GALT este alcătuit din plăcile Peyer intestinale şi limfocitele
intraepiteliale.
Celulele M sau Owen sunt situate spre lumenul intestinal, au
formă de potcoavă cu concavitatea spre plăcile Peyer şi sunt
specializate în prelucrarea Ag din intestin.
MALT – ţesut limfoid asociat mucoaselor

Plăcile lui
Peyer
Plăcile lui Peyer
Celule asemănătoare
Lumenul macrofagelor – celule M sau
intestinal Owen

Arie LT Arie LT
Centru
germinati
v
Soarta agentului infecţios
depinde de calea de pătrundere
direct în circulaţie – va ajunge splină unde va
iniţia un răspuns imunitar
prin piele (traumatism, iatrogen, insecte) - va fi
transportat de la locul inflamaţiei prin limfă la
ganglionii limfatici regionali, care vor servi ca
sediu al răspunsului imun
dacă strabate mucoasa digestivă sau respiratorie
va ajunge în ţesutul limfoid ataşat mucoaselor
(MALT), unde se va produce şi răspunsul imun. O
parte din limfocitele implicate în răspunsul
imunitar vor migra la alte organe limfoide, astfel
ca informaţia antigenică percepută prin MALT va
ajunge în întreg organismul. De la organele
limfoide o parte a limfocitelor se vor întoarce la
MALT. Acesta este homing-ul limfocitar.
Limfocit – imunitate Celulele implicate în
rezistenţa
antiinfecţioasă
Macrofag Fagocitoză
Monocit Prezentarea Ag Progen limfoid
comun
PMN Fagocitoză
Neutrofil Imunitate
antibacteriană
Celulă stem
Imunitate Hematopoetică
Eozinofil
antiparzitară multipotentă

Bazofil ?Protecţia suprafe- Progen mieloid


ţelor mucoase?

Mastocit Protecţia suprafe-


ţelor mucoase
Celule implicate în răspunsul imun
Antigenul interacţionează pentru a produce un răspuns
imunitar cu:

Celule prezentatoare de antigen (CPA)


Limfocite T
Limfocite B
Celulele prezentatoare de antigen
(CPA)
procesează şi prezintă AG limfocitelor Th
macrofage profesioniste:
• celulele Langerhans din piele
• celulele dendritice din ganglionii limfatici şi splină
monocite
macrofage alveolare
celulele Kupfer
microglia
osteoclaste
celule mezangiale renale
Prezintă la suprafaţă MHC II
Subseturile de limfocite

PLC
Limfocite T Limfocite B
Precursor

T Comun
limfoid B

Th CTL PC
Activează limfocitele B Lizează celule Produc anticorpi
şi macrofagele Infectate cu un virus PLASMOCITE
LIMFOCITE LIMFOCITE T
T - HELPER CITOTOXICE
Receptorii pentru antigen ai limfocitelor
Pâna în anii 1960 nu se cunoşteau funcţiile limfocitelor.

L Limfocitele T şi B sunt inactive pâna la întâlnirea cu un


antigen.

Ambele exprimă RECEPTORI PENTRU ANTIGEN


Receptorul limfocitului B este un anticorp legat
B de membrană - IMUNOGLOBULINĂ DE SUPRAFAŢĂ

Receptorul limfocitului T nu este un anticorp de


T suprafaţă ci o moleculă distinctă
RECEPTOR PENTRU ANTIGEN - TCR

Fiecare receptor pentru antigen se leagă de un ag diferit


Fiecare celulă are o specificitate pentru un singur antigen
LIMFOCITELE B
•Reprezintă 2-12% din limfocitele circulante. Ele au pe suprafaţa lor
markerul CD19 şi antigene MHC de clasa II.

•Când LB este stimulat corespunzător prin LT-helper, sau mai rar de


antigene timoindependente, el începe să se dividă transformându-se
în limfoblaşti care dau naştere la plasmoblaşti, apoi la plasmocite.
Toate celulele provenite dintr-un singur LB aparţin unei singure clone
celulare, producătoare a milioane de anticorpi identici care vor fi
eliberaţi în mediul intern.

• Pe suprafaţa LB se găseşte BCR, care este anticorpul ce


permite celulelor B să recunoască Ag specifice şi pe care LB îl
va produce.

•Cele mai multe LB sunt sub control direct al LT-helper care


stimulează activitatea lor şi T-supresoare care o deprimă. Există însă
şi limfocite timoindependente, care nu necesită cooperarea cu
limfocitele T reglatoare fiind stimulate direct de antigen. După
stimulare antigenică, limfocitele se diferenţiază,
• în afară de plasmocite secretoare de anticorpi,
RECUNOAŞTEREA ANTIGENELOR DE
LIMFOCITELE B

BCR (receptorul pentru ag al limfocitului B)


este o imunoglobulină de suprafaţă

Imunoglobulinele de suprafaţă a limfocitelor B


precum şi anticorpii din ser şi umori se leagă
direct de antigenele native
Limfocitele
T- 69-80% din limfocitele circulante
Limfocitele T helper (Th) - după interacţiunea cu antigenul
stimulează
•limfocitele B în elaborarea unui răspuns imun umoral în
anticorpi
• limfocitele Tc pentru obţinerea unui răspuns celular
• activează macrofagele. Markerul de suprafaţă a limfocitului
Th este molecula CD4+.
Limfocitele T supresoare (Ts)
• limitează expansiunea clonală a limfocitelor B şi T stimulate
antigenic participând la reglarea intensităţii răspunsului imun
(CD8).
Limfocitele T citotoxice (Tc) - stimulate prin antigene care sunt
exprimate la suprafaţa celulei gazdă ca, de pildă, celule infeectate cu
virusuri, cu microbi cu habitat intracelular sau celule tumorale pe
care sistemul imun nu le mai recunoşte ca self. Markerul de suprafaţa
este tot CD8+.
Limfocitele Th – CD4
Limfocite T CD4 / helper

REAMINTIM !!!!!

TCR

Ag
β α1
MHC II
β α2

MC / macrofag
Limfocite T CD8 citotoxice

TC
R
α2 α1 Ag

α3 β

MC – celule nucleate
RĂSPUNSUL
IMUN
UMORAL

Interrelaţiile dintre
limfocitele B şi T
ANTICORPII

Anticorpii sunt
proteine serice care
migrează în cîmpul
electric cu gama
globulinele, dar
prezenţi şi în alte umori
sau secreţii, cu o
structură capabilă să
le asigure legarea
fermă şi specifică de
antigen.
Ac – molecule bifuncţionale
STRUCTURA DE BAZĂ A
• Fab – situsul de legare cu Ag
• Fc – situs citofil (PMN,
ANTICORPILOR
macrofage) cu efecte biologice
secundare
Situs de legare cu antigenul -
Fab

Antigenul

Lanţuri grele
Lanţuri uşoare
Situs citofil - Fc
Lanţurile grele
H
Lanţurile
uşoare
Structura anticorpilor • gama (γ) − Ι
gG
2 • kappa
lanţuri grele(κ)identice
H Fab – situs de• legare
miu (µ) cu antigenul
- IgM
• lambda (λ) • alfa (α) - IgA
50000-70000 daltoni H
• delta (δ) - IgD
2 lanţuri uşoare identice L
• epsilon (ε) -
L IgE
25000 daltoni
Ig - 150000

Regiune balama
Punte disulfurică
C
Tipurile de anticorpi
Relaţia dintre structura şi funcţie
anticorpilor
sub acţiunea pepsinei digestia sub acţiunea papainei
- NH2 proteolitică

AA 234 AA 224
H H

F(ab’)2 2Fab

Fc
Fc
Relaţia epitop - paratop
Paratop

Paratopul
• situsul de interacţiune cu
epitopul
• format din regiuni
hipervariabile şi variabile ale
lanţurilor H şi L
• fiecare imunoglobulină conţine
doi paratopi identici ce se află în
regiunea hipervariabilă a
lanţurilor H şi L
• anticorpul este bivalent
• 1 regiune variabilă VH şi VL
• 3 regiuni constante
C1,C,2,C3 H şi repsectiv 1
regiune CL
Relaţia epitop - paratop
Aceste regiuni sunt stabilizate
prin punţi disulfurice
intracatenare şi se numesc
domenii
De domeniile CH2 se leagă
lanţuri oligozaharidice
Regiunea balama - un
segment al lanţurilor grele
localizat între CH1 şi CH2 şi ea
schimbă unghiul dintre Fab şi
Fc după legarea anticorpului
cu antigenul. Astfel, Fab este
perpendicular pe Fc, imaginea
tridimensională a
imunoglobulinelor amintind de
Fragmentul
litera T Fc, situat la
Regiune extremitatea -COOH
a terminală a moleculei,
balama poartă
• situsuri citofile (prin
care unele imunoglobuline
se pot fixa de anumite celule
ca, de pildă, neutrofile,
macrofage, bazofile),
Fc • situsuri de fixare a
complementului
• markerii izotipici şi alotipici
al lanţurilor H
În momentul combinării
anticorpului cu antigenul,
acest unghi se schimbă,
molecula luând forma unui
Y. Prin această modificare
se dezveleşte situsul de
combinare al Fc cu factorul
C1q al complementului şi
se declanşează activarea
acestuia pe cale clasică.
Imunoglobulina G - reprezintă
70% - 80% din Ig serice.
IgG Concentraţia normală este atinsă la
vârsta de 5-8 ani 8-16mg/ml.
- opsonină specifică
Porţiune
variabilă - are receptor pt.complement şi PMN
- favorizează înglobarea
bacteriilor de către PMN
Punte
disulfurică - potenţează fagocitoza.
Lanţ
uşor - activează complementul pe
cale clasică
Lanţ greu Porţiune - Clasa IgG cuprinde, în afară de
constantă anticorpi opsonizanţi, şi anticorpi
neutralizanţi (antitoxine),
precipitanţi (precipitine) şi
aglutinanţi (aglutinine).
- IgG trec prin placentă de la
mamă la făt, asigurând rezistenţa
antiinfectioasă a sugarului în primele
IgA
17% din totalul
imunoglobulinelor

În ser ca monomer - nu fixează complementul, reacţionează cu


antigenele din sânge. AG din intestin care au pătruns prin bariera intestinală
şi au ajuns în sânge sunt fixate de IgA şi eliminate prin ficat.
Extravascular - sub formă de dimer - IgA secretor (S-IgA) - în
secreţiile epiteliilor (lacrimi, salivă, mucus bronşic etc.) şi la suprafaţa
mucoaselor
S - IgA este alcătuită din 2 molecule de IgA, legate printr-un lanţ J (join)
glicolipidic şi o componentă secretorie polipeptidică (CS). Componenta
secretorie se adaugă dimerului în celula epitelială şi facilitează transportul
IgA prin epitelii şi secreţia sa în salivă, lacrimi, lapte şi protejează S - IgA de
acţiunea enzimelor digestive.
Fixează bacterii şi virusuri prin Fab formând complexe imune şi
împiedică astfel fixarea acestor agenţi infecţioşi de celulele epiteliale
ale mucoaselor. Această “neutralizare” este cea mai importantă funcţie
antiinfecţioasă a S-IgA pe mucoase.
IgM •IgM se prezintă sub forma unei
structuri mari (IgM-macroglobulină)
pentamerice cu o GM de 900.000
Da. Cei 5 monomeri de IgM sunt legaţi
între ei printr-un lanţ J.
•Datorită GM, IgM nu trece prin
placentă.
•Reprezintă 6-7% din totalul
imunoglobulinelor serice.
•Concentraţie normală este atinsă la
vârsta de 1 an. Timpul de înjumătăţire
a IgM este de 6 zile.
•În contextul răspunsului imun, IgM este clasa de anticorpi care
apare în răspunsul primar. Prezenţa anticorpilor IgM faţă de un anumit
agent infecţios indică o infecţie acută, recentă. Mare parte din
“anticorpi naturali”, ca de exemplu isoaglutininele de grup (anti-A, anti B),
sunt IgM.
•IgM are 10 situsuri de combinare cu o configuraţie care permite
legarea preferenţială de antigenele corpusculare şi deosebit de eficace
în legarea microorganismelor, producând aglutinarea acestora. Prin
fixarea complementului se realizează concomitent opsonizarea bacteriilor.
IgM activează complementul pe cale clasică favorizând deci şi
• Nu fixează complementul
• Se găseşte în cantităţi mici în serul
IgE persoanelor sănătoase
• în concentraţii crescute la
persoane alergice
• sunt anticorpi citofili, care se
leagă prin Fc de receptorii specifici
de pe suprafaţa leucocitelor
bazofile şi a mastocitelor
•În contact cu alergenul specific,
care are loc degranularea acestor
celule cu eliberarea unor
mediatori chimici (histamină,
serotonină, leucotriene,
prostaglandine), responsabili de
manifestările alergice de tip I
anafilactic.
IgD

•IgD a fost evidenţiată ca


un anticorp legat de
suprafaţa membranei
celulare a 90% din
limfocitele B.
•În ser se găsesc doar
urme.
•Nu se cunoaşte exact
rolul acestei Ig, dar se
presupune că ar constitui
un receptor pentru
antigene la suprafaţa
Anticorpi faţă
de fimbrii, Ataşare
Rolul anticorpilor
acizi theicoici,
capsule

Anticorpi care
Activarea
Înmulţire blochează mecanisme
complementului
de transport

Evitarea Anticorpi faţă de


fagocitozei imunorepelenţi

Leziunile

Anticorpi faţă
Anticorpi
toxice invazive De
neutralizanţi
Enzime invazive
Sistemul limfatic

Vena suclaviculară stângă

Ductul
toracic
Ganglioni limfatici

Ganglioni limfatici

Vase limfatice