Maftei Elena An II, PMAV

Comunicarea organizationala este o forma specifica a comunicarii interpersonale in cadrul organizatiilor. Este un schimb de mesaje intre persoane, grupuri si niveluri organizatorice din cadrul organizatiei cu scopul infaptuirii atat a obiectivelor individuale cat si a celor colective. Organizatia este un grup de persoane cu conceptii sau preocupari comune, care are un regulament sau un statut propriu, constituit in vederea depunerii unei activitati organizate.

Comunicarea n interiorul unei organizaii reprezint un domeniu de cercetare divizat n abordri foarte diferite: comunicare interpersonal, dinamica grupurilor, sociologia organizaiilor, management, semiotica, sociolingvistic. S-a constatat c ntr-o organizatie, angajatii isi petrec cea mai mare parte a timpului comunicand. Henry Mintzberg considera ca orice activitate a unei companii sau a oricarei organizatii, nu este decat o inlantuire de procese de interactiune si de comunicare, acestea fiind fluidul ce permite mersul rotitelor organizationale.

In interiorul unei organizatii apar mai multe probleme legate de comunicare.Aceasta este vazuta fie ca o cauza a tuturor problemelor, fie un remediu susceptibil pentru a oferi o solutie pentru toate problemele.Adesea se pun toate disfunctionalitatile organizationale pe seama unei probleme de comunicare. Exista trei iluzii foarte des intalnite in cadrul organizatiilor: Prima consta in a considera ca este usor sa comunici, deoarece este suficient sa enunti un mesaj. A doua ca imediat ce mesajul a fost explicat el va fi inteles de catre receptor in acelasi mod in care in care il intelege emitatorul. Ultima iluzie majora : nu exista decat o forma valabila de comunicare, cea in care mesajul a fost transmis.

Noi stim insa despre comunicarea in organizatii ca este multipla si multiforma.Puterea este o relatie de schimb care se negociaza: in sanul acestei relatii se gaseste stapanirea zonelor de incertitudine si, prin urmare, cele legate de informatie si comunicare. Comunicarea in organizatii este uneori greu de prezentat in mod riguros, uneori fiind tentati sa patrundem si in alte realitati si domenii de actiune diferite. Se poate face o clasificare a acestor domenii diferite: 1.Raporturi interpersonale in interiorul organizatiei: de la problemele de recrutare, motivatie, pana la la raporturile cotidiene intre un sef si o secretara, organizarea spatiala a locului de munca; 2. Distribuirea, circulatia si schimbul de informatie, organizatia poate fi vazuta ca sistem de informatii; 3.Managemnetul si comunicarea dintre conducere si angajati: gestiunea resurselor umane, publicatiile interne; 4. Comunicarea cu clientii si cu mediul extern, axata pe doua categorii, fie pe produs(publicitate, marketing, instructiuni de folosire a produsului), fie pe organizatia insasi- adica comunicarea institutionala( de exemplu publicitatea pentru compania nationala de electricitate, Posta sau campaniile publicitare care vizeaza privatizarile sau sponsorizarile).

Comunicarea externa nu pune accent asa mult pe analiza organizationala ci pe mecanismele de influentare si argumentare.Sociologii incearca sa inteleaga si sa creasca eficienta mesajelor publicitare in timp ce sociolingvistii studiaza pertinenta formularii prospectelor produselor. Comunicarea interna are ca scop demonstrarea complexitatii proceselor de comunicare.Experientele din psihologia sociala au pus accentul asupra factorilor organizationali: Claude Flament a studiat influenta gradului de centralizare a grupului asupra eficentei comunicarii iar Claude Faucheux si Serge Moscovici au demonstrat cum grupurile tind sa aibe o structura in acord cu constrangerile specifice sarcinii de indeplinit.

In cautarea unei comunicari eficiente, M.R. Chartier propune sapte principii necesare pentru o mai buna intelegere a unui mesaj: Principiul pertinentei( a ajunge la cadrul de referinta psihologica a receptorului); Principiul simplitatii; Principiul definirii (a defini inainte de a dezvolta); Principiul structurii (organizarea mesajului intr-o serie de etape succesive); Principiul repetitiei (a repeta elementele-cheie ale mesajului); Principiul compararii si al contrastului (a face asocieri de idei); Principiul elementelor de sprijin selective ( a atrage atentia asupra aspectelor celor mai importante).

Exista si mai multe atitudini de comunicare conform lui Lyman Porter,construind si o scara de sase atitudini, de la cele foarte constrangatoare la cele mai libere.Acestea sunt: Sfatul sau ordinul; Evaluarea sau judecarea; Ajutorul sau sprijinul; Anchetarea sau interogarea; Interpretarea; Intelegerea

Cultura organizationala a cunoscut un succes considerabil in mediul managerial.Intr-o organizatie exista mai multe tipuri de comunicare, comunicarea informala are adesea un rol mai important decat dispozitiile scrise sau publicatiile interne. Comunicarea pe verticala (ascendenta si descendenta) area o logica si constrangeri care difera de comunicarea pe orizontala intre persoane din acelasi birou sau de acelasi nivel ierarhic.Problemele de cultura, statut, identitate, putere se manifesta in mod diferit. Pentru o comunicare eficienta se are in vedere existenta unor suporturi specifice si a unui mediu fizic propice, conceperea si functionarea sistemelor de circulatie a informatiei, organizarea si caracteristicile fizice ale locului de munca, distantele si utilizarea unei anumite tehnologii.

Comunicarea in organizatii este rezultatul unui sistem complex si dinamic de factori, care imbina competenta si strategia comunicationala a actorilor, identitatile si destinele individuale, existenta unei culturi si a unor coduri de comunicare comune, a unor suporturi si a unor canale potrivite, a unui context (economic, social,ierarhic,material si fizic) sau a unei situatii particulare. Miza fundamentala a comunicarii organizationala este constructia sensului comun, organizatia devenind o parte integranta a acestei constructii. Activitatea cercetatorului va consta in reconstituirea si intelegerea ansamblului de factori care orienteaza construirea de catre actorii sociali a comunicarii acestora.