Sunteți pe pagina 1din 18

Comertul exterior

Politica economica externa din perioada interbelica a fost fluctuanta,conceptia si legislatia economica in domeniul schimburilor economice externe modificandu-se frecvent,sub impactul conjuncturii

internationale si a schimbarilor produse in viata politica interna.

In intervalul 1919-1925,statul a urmarit ,paralel cu franarea urcarii preturilor interne,impiedicarea deprecierii monetare externe;din aceasta cauza regimul comertului exterior a fost supus fluctuatilor situatiei economice si ajustat in permanenta dupa necesitatile curente.

Masuri luate in aceasta directie : -prohibirea importului marfurilor de lux ; -instituirea regimului autorizatiilor pentru importul marfurilor de mai putina importanta;majorarea nivelului taxelor de import de 5 ori(octombrie 1920)

-controlul exporturilor prin autorizatii speciale; -functionarea in 1919-1920, pe langa Banca Nationala, a unui serviciu de control al valutei si platilor externe caruia I se acodase dreptul de monopol al cumpararii devizelor;interzicerea exportului valorilor la fel; -instituirea de taxe la export:iunie 1919, taxa de 20% din valoarea marfurilor;mai 1920,instituirea unui procent variabil in raport cu diferenta dintre pretul intern si cel mondial; -conditionarea unor categoriide exporturi de gradul satisfacerii cererii de pe piata interna(noiembrie 1920); -instituirea unui usor pretectionism industrial prin tariful vamal din 1924; In anii 1926-1929, pe masura ce preturile mondiale la cereale au scazut,taxele vamale la export au fost reduse, in 1928 ajungand la nivelul celor traditionale.Tariful vamal adoptat de liberali la 10 aprilie 1927 a avut un caracter net protectionist in favoarea industriei nationale.

Dupa venirea la putere a Partidului National Taranesc, a fost adoptat un nou tarif vamal(30 iulie 1929) alcatuit pe baza urmatoarelor principii:

a)

Prioritate acordata agriculturii:


-protejarea productiei agricole; -protejarea industriilor care valorificau produsele agricole; -scutire de taxe pentru importul materiilor prime necesare agriculturii; Apararea intereselor consumatorului -scutirea de taxe la importul articolelor de mare consum si in special a celor necesare agriculturii -facilitati in favoarea constructiilor Coordonarea intereselor industriei indigene cu interesele economiei generale Reducerea taxelor la obiectele de lux si apararea intereselor fiscale ale statului

b)

c) d)

In timpul crizei mondiale din perioada 1929-1933, in scopul stimularii exporturilor, s-au amplificat, pentru prima oara in Romania, prime de export. In decembrie 1932 s-a produs contingentarea importului, masura impusa de necesitatea coordonarii volumului acestuia cu mijloacele de plata rezultate din export. Sistemul a fost gandit si ca o modalitate de stimulare a exportului catre tarile pentru care balanta comerciala devenise deficitara, promovandu-se exportul in compensatie. In perioada 1933-1938 90% din totalul importurilor a fost supus regimului contingentarilor.

Aceste masuri protectioniste luate in perioada crizei mondiale au fost determinate de necesitatea refacerii capacitatii de plata a tarii, grav afectata de conjunctura internationala: Severa reducere a preturilor de export romanesti, cu consecinte negative asupra soldului balantei comerciale. Daca pana la izbucnirea crizei Romania reusea sa-si achite platile externe pe baza excedentelor balantei comerciale , in anii 1930-1932 soldul balantei comerciale nu reusea sa acopere anuitatile datoriei externe si alte cheltuieli externe decat in proportie de 93% in 1930, 94.4% in 1931 si 72.6% in 1932. Retragerea masiva a capitalurilor externe din Romania . Studiile de specialitate estimeaza volumul acestor retrageri la 10-12 miliarde lei, cifra considerabila daca se compara cu volumul mijloacelor de plata aflate in circulatie in anul 1932(21,6 miliarde lei) sau cu imprumutul de stabilizare (circa 17 miliarde lei). In anii care au urmat crizei mondiale, comertul exterior s-a desfasurat in baza unor multiple reglementari comerciale, valutare si administrative.

Pe baza datelor din tabel putem desprinde urmatoarele concluzii:


-

exportul a inregistrat o crestere cantitativa semnificativa, de la 1.4 milioane tone in 1920 la 10.5 milioane tone in 1936 importul, in expresie; cantitativa, a avut o tendinta generala contrara, de descrestere; din punct de vedere valoric, exportul s-a redus substantial in anii crizei si a ramas pana in anul 1938 la dimensiuni sub nivelul anului 1929; in expresie valorica importul s-a redus si mai mult decat exportul, in anul 1938 reprezentand doar 42% din nivelul anului 1928; perioada 1919-1929 s-a caracterizat printr-un import ridicat , specific unei economii in refacere; In periada anterioara crize,i soldul balantei comerciale a fost in majoritatea anilor deficitar. Dupa 1930, balanta comerciala a avut sold excedentar, ca urmare a masurilor de fortare a exporturilor si de limitare a importurilor.

Structura comertului exterior la sfarsitul perioadei interbelice


Structura comertului exterior in aceasta perioada reflecta puternic transformarile petrecute in sistemul economiei nationale in cele doua decenii. Evolutia importului oglindeste cel mai fidel aceste transformari care au constat in inzestrarea tarii cu o capacitate de productie industriala capabila sa satisfaca in buna parte necesitatile consumului intern . In evolutia structurala a importului se disting trei etape, reprezentand faze intermediare ale procesului de industrializare a Romaniei: 1) Pana in 1929 importul de produse finite forma centrul de greutate al comertului exterior. In anul 1920 produsele finite reprezentau 87.6% din totalul importului, fata de 1.9% materii prime si semifabricate si 10.4% alimente. In primii ani importul era constituit , mai ales, din bunuri de consum, , treptat acestea deplasandu-se

catre grupa mijloacelor de productie . Volumul importului de produse finite s-a mentinut la un nivel ridicat iar cel de materii prime si semifabricate a urmat o linie ascendenta.

2) Intre 1930 si 1934, bunurile de consum au fost importate, in general, numai sub forma de semifabricate. Volumul importului de produse finite a fost in scadere, iar cel al materiilor prime si produselor semifabricate in crestere.

3) Incepand cu 1935 se continua tendinta de scadere a volumului produselor finite si de crestere a importului de materii prime, ca urmare a faptului ca industria autohtona si-a marit capacitatea de productie .

Structura exportului nu a avut modificari spectaculoase, cu exceptia vanzarii petrolului care, dupa 1926, a devenit centru de greutate al comertului exterior romanesc. In afara de petrol si cherestea, principalele produse de export ale Romaniei erau in marea lor majoritate produse directe, netransformate(cereale, leguminoase, animale vii, legume si seminte, produse animale si alimentare).

In anii 1933-1935, valoarea produselor petroliere exportate a reprezentat mai mult de jumatate din intregul export. Odata cu scaderea productiei interne, exportul din ultimii ani interbelici a avut un declin semnificativ

In figura urmatoare este prezentata structura exportului romanesc in anul 1938.pentru a putea compara datele din anul 1938 este necesar sa aratam care era structura exportului in anul 1920: 19.1% produse petroliere, 71% cereale si leguminoase, 3.6% lemn, 0.2% animale vii, 2.9% seminte si legume, 0.6% produse animale si alimentare, 2.6% altele.

Ca urmare a deosebirilor fundamentale intre structura exportului (bazatin majoritate pe produse petroliere, agricole si forestiere) si a importului(alcatuit cu precadere din produse finite, materii prime si semifabricate) , legaturile comerciale in aceasta perioada au fost mai intense cu tarile industrializate din Europa Occidentala. Schimburile cu statele din rasaritul Europei , cu structura economica asemanatoare Romaniei, au fost, in general, limitate.

Transporturile si telecomunicatiile

Transporturile si telecomunicatiile au avut evolutii marcate de ritmul si natura transformarilor economice din aceasta perioada. Transporturile pe caile ferate.In urma desavarsirii unitatii nationale,reteaua de cai ferate a sporit de la 3.548 km la 11.001 km,in anii interbelici fiind extinsa doar cu aproximativ 400 km.Nici parcul de locomotive si vagoane nu s-a extins prea mult. Dezvoltarea industriei mecanizate,a ramurii constructoare de masini,in special, a influentat in mod hotarator transporturile feroviare.Acest sector inregistrand mari progrese pe linia modernizarii.Dotarea Regiei Autonome C.F.R cu locomotive si vagoane de constructie romaneasca acoperea intreaga gama a necesitatiilor interne,atat in transportul de marfa cat si in cel de calatorii.

Industria autohtona constructoare de material rulant a fost puternic stimulata de Legea pentru constructia de vagoane si locomotive in tara, adoptata in iulie 1929. Finantarea investiitilor pentru modernizarea transportului feroviar sa facut din imprumuturi externe,precum si pe seama mijloacelor financiare procurate de Regia Autonoma a C.F.R din venituri obtinute din majorarea tarifelor de transport,subventii ale statului si imprumuturi interne garantate de stat. Traficul de marfuri a crescut sensibil,de la 2.476 milioane tone/km in 1923,la 4.380 milioane tone/km in 1939. Traficul de calatori,in volum de 3.199 milioane calatori/km in 1923 a scazut dupa 1927,din cauza tarifelor scumpite,ajungand la 3.581 milioane calatori/km in anul 1938.

In comparatie cu alte tari europene,traficul de marfuri pe calea ferata din Romania era foarte restrans,ca urmare a unui consum intern extrem de redus. Transporturile rutiere.Desi au existat preocupari pentru modernizarea retelei nationale de drumuri si sosele,rezultatele obtinute nu au fost deosebite.Astfel in anul 1939, lungimiea totala a drumurilor publice era de 108.291 km,in crestere cu 2.188 km fata de anul 1930. Starea proasta a calitatii drumurilor a franat procesul de dezvoltare a transporturilor cu mijloace auto,desi acestea puteau fi stimulate de pretul relativ avantajos al combustibilului. Comparativ cu alte tari europene,parcul de automobile din tara noastra era mult mai mic.

In mediul rural,cu precadere,dar si in zonele in care noul mijloc de transport autovehiculul- nu putea patrunde din cauza drumurilor proaste,caruta continua sa joace un rol important in economia transportului. Transporturile navale.Activitatea economica din acest sector a inregistrat progrese,insa acestea nu au fost la nivelul posibilitatilor pe care tara noastra le avea pentru extinderea transporturilor pe calea apei.Lipsa capitalului ,in special, facea ca in anul 1939 flota de pe Dunare sub pavilion romanesc (725 vase) sa reprezinte doar 20%,restul apartinand unor companii germane,austriece si iugoslave. In 1939, flota maritima romaneasca era compusa din 25 de nave, din care 6 vase de pasageri, 11 vase de marfuri, 5 vase mixte si 3 tancuri petroliere.

Transporturile aeriene.Aviatia civila din Romania a debutat in 1920 la doar un an dupa deschiderea primei linii aeriene de transport din Europa,prin infiintarea Directiei Aviatiei Civilie de pe langa Ministerul Comunicatiilor.In anul 1938,Societatea L.A.R.E.S (Liniile Aeriene Romane Exploatate de Stat) detinea 29 avioane cu care exploata 12 linii aeriene interne si internationale- o retea in lungime de 7.165 km. Telecomunicatiile au cunoscut un proces de extindere si modernizare.Circuitele de telegraf sau mentinut,in schimb, traficul telegrafic si radio-telegrafic a scazut din cauza sporirii tarifelor.Telefonia a inregistrat un progres rapid ,mai ales, in marile orase.A crescut de asemenea, numarul cabinelor telefonice de la 55 in anul 1931 la 2798 in anul 1939.

Comunicatiile radio au fost introduse in Romania in anul 1926.Pana in anul 1938 construindu-se 4 posturi de emisie: RadioRomania in Brasov; RadioBucuresti in Baneasa; RadioBasarabia in Chisinau; Radio Experimental in Baneasa. Numarul abonatilor radio crescand exponential de la 7.871 in anul 1927 la 274.314 in anul 1938.