Hidrografia Europei

Factorii determinani ai repartiiei apelor curgtoare i

stttoare, a dimensiunilor i a regimului lor hidrologic sunt:

RELIEFUL i CLIMA Europei Cel mai ntins bazin hidrografic i cel mai lung fluviu al Europei este Volga (> 3500 km)
Fluvii cu lungimi ntre: 2000 i 3000 km: Dunrea, Ural si Nipru. 1000 - 2000 km: Don, Peciora, Nistru, Rhin, Elba, etc.

Regimul de scurgere al rurilor

- variaz n cursul anului n funcie de:
CLIM i RELIEF.

n spaiul european exist:

I.

RURI CU REGIM COMPLEX

II. RURI CU REGIM SIMPLU DE SCURGERE I. RURILE CU REGIM COMPLEX: - strbat regiuni variate din punct de vedere morfologic si climatic:

Dunrea, Rihnul,

Rhone.

II. RURILE CU REGIM SIMPLU se difereniaz in funcie de

variaia debitului:

1. tipul nordic, cuprinde ruri bogate n apa pe tot cuprinsul anului:

Peciora, Dvina de Nord, Neva;

2. tipul atlantic, se caracterizeaz printr-un regim relativ uniform, dar

cu un debit mai crescut iarna, precum Saone;

Loara, Sena, Tamisa;

3. tipul mediteraneean cuprinde ruri scurte, alimentate mai ales

iarna, comparativ cu perioada de vara, cnd pot s sece, cum sunt:

Tibru, Segura, Salso, Alfios;

4. tipul central-european cuprinde ruri lungi, cu debit mai mare

primvara, ca urmare a topirii zpezilor i a ploilor de primvar: Vistula, Elba i Odra ( Oder);

5. tipul est-european este specific rurilor din cmpiile ntinse ale Europei de Est,

avnd un debit oscilant, f. mic

att vara (datorita climatului continental excesiv), ct si iarna, dat. ngheului: Volga, Don, Nipru.

LACURILE DIN EUROPA

1. Lacurile glaciare
a. de calot :
- situate n depresiunile create de fotii gheari cuaternari de calot, ex. cele din peninsula Scandinav i din nordul Cmpiei Ruse: - L. Vnern, Vattern, Malaren n Suedia, - L. Saimaa n Finlanda. - L. Ladoga i Onega n Rusia b. Lacurile glaciare din zonele montane: - L. Geneva, L. Bodensee, - din nordul Italiei: L. Como, Garda, Maggiore.

2. Lacurile vulcanice din Mas. Central Francez(L. Nemi), Pen. Italic - L. Bolsena, L. Albano, Mas. istos Renan si Carpaii Romneti - L. Sf. Ana

L. Sf. Ana

L. Balaton

3. Limanele si lagunele situate de-a lungul rmului Mrii Nordului, Mrii

Baltice si Mrii Negre: L. Razim-Sinoe, L. Techirghiol, etc.

4. Lacurile de origine tectonic: L. Balaton, Ohrid sau Prespa, M. Caspic

Amenajrile hidrotechnice, n special cele din Europa rsritean,

au determinat apariia unor lacuri de acumulare , de mari dimensiuni:

Samara si Volgograd, pe Volga;

Porile de Fier I pe Dunre; Timleansk, pe Don.

Porile de Fier I pe Dunre

Volgograd, pe Volga

Hidrografia Romniei
n spaiul romnesc, relieful i clima au un rol important n definirea
reelei hidrografice, determinnd: - sensul dominant radiar al rurilor cu izvoare n Carpai, - descreterea treptat a densitii reelei hidrografice - diferenieri ale tipurilor de alimentare (nival, pluvial, etc.)

Dunrea colecteaz 98% din rurile de pe terit. Romniei, maj. ac. cca. 70% avndu-i izvoarele n Carpai.

n funcie de dispunerea lor n raport cu principalii colectori, rurile se grupeaz n urmtoarele sisteme hidrografice: nord-vestic care cuprinde afluenii Tisei: Vieu, Iza, Tur; vestic, marcat de Tisa, cu afluenii si: Some, Criuri, Mure; sud-vestic, care cuprinde rurile situate la sud de V. Mureului: Bega, Timi, Cara, Nera; sudic, include rurile de pe partea stnga a Dunrii, de la

confluena cu Cerna i pn la confluena cu Ialomia:

Jiu, Olt, Arge cu Dmbovia, Ialomia cu Prahova;
HARTA HIDROGRAFICA A ROMANIEI

estic, cuprinde bazinele hidrografice ale Siretului: Suceava, Moldova, Bistria, Trotu, Buzu, Brlad i

Prutului: Jijia;

dobrogean (litoral), format din rurile scurte dobrogene care se

vars in lacurile de pe litoralul Mrii Negre:

Telia, Taia, Casimcea, Slava.

 reprezint mase de ap ce stagneaz ntr-o excavaie de pe suprafaa pmntului. - ocup 1,1% din suprafaa rii.

LACURILE

I. Lacurile naturale:
1. Lacurile glaciare:
L. Lala, Buhescu (M-tii. Rodnei)

L. Blea(M. Fgra), L. Glcescu (M. Parng),

L. Bucura, L. Znoaga(M. Retezat),

2. Lacurile de crater vulcanic: L. Sf. Ana(M. Harghita)

3. Lacurile de baraj natural: L. Rou(pe Bicaz)
L. Sf. Ana

4. Lacurile formate n zone calcaroase:

L. Vroaia(M-tii. Bihor), L. Zton(Pod. Mehedini)

5. Lacurile formate n masive de sare:

L. Cotiui, Ocna ugatag (Depres. Maramure), L. Ursu, L. Aluni, L. de la Ocna Sibiului, Lacurile de la Turda, L. de la Ocna Mure (Depres. Col. a Transilvaniei), L. Ocnele Mari(Subcarpaii Getici), L. Telega i Slnic(Subcarpaii Curburii)

6. Lacurile de crov:
Cmpia Romn:
L. Ianca, L. Plopu, L. Movila Miresii, L. Srat, L. Amara L. Ursu

7. Limanele fluviale: - s-au format prin bararea gurii de vrsare a

unor afluieni cu aluviuni depuse de rul colector: L. Snagov, Cldruani, Fundata(pe Ialomia),

L. Mostitea, L. Balta Alb(pe Buzu),

L. Oltina, L. Bugeac (pe malul dobrogean al Dunrii) 8. Limanele fluvio-maritime: L. Taaul, L. Techirghiol, L. Mangalia, L. Tatlageac, 9. Lagunele: formate prin bararea unui fost golf al mrii prin

cordoane litorale:
- complexul lacustru Razim-Sinoe, L. Siutghiol. 10. Lacurile de lunc: L. Bistre, L. Crapina, L. Jijila

II. Lacurile artificiale(antropice)

importan: hidroenergie, alimentare cu ap potabil i industrial, piscicultur, irigaii, agrement. Carpaii Orientali: L. Izvorul Muntelui - pe Bistria, L. Siriu (Buzu) Carpaii Meridionali: L. Vidraru (pe Arge), L. Vidra (Lotru), Carpaii Occidentali: L. Fntnele, L. Tarnia, L. Gilu (Someul Mic),

L. Secu, L. Vliug (Brzava)

Pe Prut: Lacul Stnca Costeti, Pe Dunre: L. Porile de Fier I sau Gura Vii , L. Ostrovu Mare

Iazuri i heletee: Cmpia Transilvaniei ( L. Ctina, Geaca, aga) Cmpia Moldovei (L. Dracani) Cmpia de Vest (L. Cefa, Lacul Inand, Tmada) Lacuri de agrement: L. Tei, L. Herstru, Lacul Floreasca,

DUNREA (2860 Km)

Prin construcia celor dou canale Dunre -Main- Rhin i Dunre - M. Neagr, s-a realizat cea mai scurt ax de legtur pe calea apei dintre M. Neagr i Marea Nordului.

Sectoarele Dunrii :
I. Cursul superior (sect. alpin): 1060 km, se desfasoar de la izvoare si pn la Bratislava. Aflueni: Guns, Mindell, Riss, Wurm i Inn. II. Cursul mijlociu (sectorul panonic), ntre Bratislava i Bazia (725 km). In acest sector, Dunrea colecteaz : Drava, Sava si Tisa. La Bazia, debitul mediu anual al Dunrii este de 5300 m\s.

III. Cursul inferior ( sectorul pontic) - 1075 km ( Bazia Sulina).

n cursul su romnesc, Dunrea prezint 4 subsectoare distincte:

1. Defileul Dunrii, (144 km), de la Bazia si pn la barajul lacului

de acumulare de la Porile de Fier I. 2. Subsectorul luncii se desfoar ntre Porile de Fier I i Clrai

3. Subsectorul blilor ntre Clrai i Brila, include:

Balta Ialomiei si Insula Mare a Brilei, - limea luncii : 20 km.

4. Subsectorul Brila Marea Neagr ( Dunrea maritim) - permite accesul vapoarelor maritime, cu pescaj de pn la 7m. ntre Brila i Ptlgeanca, Dunrea, curge printr-o singur albie. La Ptlgeanca, fluviul se desparte n braele: Chilia(111km) i Tulcea(19km). La est de Tulcea, braul cu acelai nume, se mparte n braele:

Sulina (63km) i Sf. Gheorghe (116km).

La intrarea n Delt, Dunrea are un debit mediu anual de 6480m\ s.

Marea Neagr (+ M. Azov ocup o suprafa de 462.535 km)

Relieful M. Negre este dat de o platforma litoral, care coboar lent pn la 200 metri, foarte larga in partea de NV a bazinului si ingusta pana la 10km, in partea de S si SE. Aceasta se continua cu un

povrni, de la 200 m la 1500-1800 m, i fundul neted , in cuprinsul

caruia se atinge adancimea max. de 2245 metri. In nord, singura peninsula, Crimeea, patrunde puternic spre sud, izoland Marea Azov, comunicarea cu aceasta realizandu-se prin strmtoarea Kerci.

Bilantul hidrologic este determinat atat de raportul dintre precipitatii si evaporatie, care evidentiaza caracterul continental al Marii Negre, cat si de aportul fluviilor si raurilor, mai ales al celor dinspre NV, care contribuie cu circa 4/5 din volumul total scurs.

Miscarile apelor:
* Mareele sunt neinsemnate si dau variatii diurne, de doar 8-12 cm,

aspect ce se datoreaza caracterului inchis al Marii Negre. * Curentii ocazionali de suprafa, ce apar sub impulsul vnturilor mai ales n NE bazinului sunt completai de curenii identificai n strmtoarea Bosfor, acetia fiind specifici schimbului de ape cu Marea Mediteran: curentul de descrcare a apelor dulci din Marea Neagr, pe la suprafa, n Marea Marmara, si cel de compensare, prin aportul de ap sarat din Mediteran, pe la adncime.
Salinitatea medie a apelor M. Negre este de 17-18 , - n nord, datorit aportului masiv de ape continentale, aceasta scade la 10-12. - n adncime, datorit apelor provenite din M. Mediteran, salinitatea este de 22-23 si chiar de 25, la adncimi de peste 1000 m.

IZVOARELE DUNRII

DUNREA

DEFILEUL DUNRII

VISEGRAD

BUDAPESTA

RUL ALFIOS

RUL TIBRU

RUL SEGURA