TRATAMENTUL DE CALIRE

Prof.Dr.Ing. Ionelia VOICULESCU

ASPECTE GENERALE
Clirea este tratamentul termic ce urmreste aducerea materialului ntr-o

stare foarte ndeprtat de echilibru, prin efectuarea unei rciri cu viteze suficient de mari pentru a mpiedica total sau parial transformarea structural care ar fi avut loc n condiii de echilibru. De multe ori, materialul clit nu satisface n msura dorit dect unele caracteristici, n particular cele de rezisten si duritate, n dauna celor de plasticitate si tenacitate. Pentru realizarea unui efect optim din punctul de vedere al comportrii tehnologice in exploatare, piesele clite sunt supuse unui tratament termic ulterior (revenire). Criteriul principal de clasificare a tipurilor de tratamente termice de clire este extinderea zonei clite n raport cu ansamblul piesei. Astfel, dac efectul clirii se manifest n ntreaga pies, se numete clire volumic (ptruns) iar dac efectul clirii se manifest numai ntr-un strat superficial, de adncime dorit, se vorbete despre clire superficial. Dup efectul asupra structurii al tratamentului de clire exist urmtoarea clasificare:

clire martensitic; clire de punere n soluie.

CALIREA VOLUMICA
SCOP: obtinerea unei structuri in afara echilibrului,

predominant martensitica, in intreg volumul piesei. Caracteristici: rezistenta si duritate mari, plasticitate si tenacitate reduse. Obinerea n pies a unei structuri martensitice este posibil att pentru oeluri, ct i pentru aliaje neferoase de tip soluie solid de substituie. n practica industrial, importan major au structurile martensitice obinute n aliajele feroase de tip soluie solid interstitial (oeluri carbon i aliate). Tratamentul termic de clire este urmat aproape ntotdeauna de tratamentul de revenire, cu scopul obinerii unei structuri finale care s asocieze caracteristici de rezisten i tenacitate bune.

CONDITII
realizrii unei cliri martensitice volumice este condiionat n primul rnd de viteza critic de clire martensitic. Aceasta se definete ca fiind cea mai mic vitez de rcire la care austenita subrcit se transform numai n martensit (daca se neglijeaz cantitatea redusa de austenita reziduala care poate aparea la viteze mari de racire).
Posibilitatea
Diagrama de descompunere anizoterma a austenitei la racire.
F ferita; P perlita; B bainita; M martensita; A austenita Ms punct martensitic superior

VITEZA DE CALIRE
Clirea martensitic volumic se produce cu atat mai complet cu cat viteza critic de clire este mai mic. Datorit faptului c viteza efectiv de rcire este limitat superior, calirea patrunsa nu se poate obtine pentru orice grosime si tip de material. Materialele care prezinta viteze critice de calire mici nu au o comportare buna la sudare, deoarece structurile dure pot aparea chiar la o racire lenta. Viteza critic de clire depinde n special de compoziia chimic a oelului cu observaia c, n general, majoritatea elementelor de aliere tind sa o micoreze. Supranclzirea determin creterea i stabilizarea grunilor de austenit ducnd la decalarea spre dreapta a liniilor diagramelor de descompunere anizoterme, ceea ce micoreaz viteza critic de clire martensitic.

VITEZA DE CALIRE
Vcr

1 Vcr4 2 Vcr3 3 Vcr2 Vcr5 4 Vcr1 dcm d2 d1

Posibilitatea realizrii clirii martensitice ptrunse depinde de configuraia geometric, n special de grosimea de perete, ct i de caracteristicile mediului de clire. La o aceeai grosime se constat c vitezele medii de rcire sunt mai mari n ap dect n aer, dar c aceste viteze scad mult pe msur avansam catre centrul piesei.

Reprezentarea schematizata a curbelor de racire pentru doua materiale cu grosimi diferite (d1 >d2). 1, 2, 3, 4 variatii ale vitezei de racire in volumul materialului

VITEZA DE CALIRE
Adancimea de patrundere a calirii reprezinta grosimea stratului in

care structura rezultata la racire este predominant martensitica. In cazul calirii volumice, adancimea de patrundere a calirii trebuie sa fie egala cu dimensiunea maxima a produsului.

Variatia vitezei de racire pe sectiune in piese cilindrice.

a) Calire patrunsa in mediu cu capacitate mare de racire (apa rece). b) Calire superficiala in mediu cu capacitate de racire redusa (ulei).

MEDII DE RACIRE
Vitezele de racire sunt influentate de capacitatea de

absorbtie a caldurii de catre mediul de racire. Valorile acestora pot varia in limite largi:

20 30 oC/h la recoacere 150 200 oC/s la calire

Se definesc: Racire foarte lenta cu viteza constanta, echivalenta mentinerii in cuptor (20 100 oC/h); Racire lenta, echivalenta racirii odata cu cuptorul (100 - 300 oC/h sau 2 -5 oC/s); Racire accelerata, in aer linistit sau ventilat (5-100 oC/min sau 0,1-2 oC/s); Racire rapida sau ultrarapida in medii lichide (10 - 200 oC/s).

MEDII DE RACIRE
Mediile de racire nevaporizabile nu prezinta fenomene de

fierbere locala: bai de saruri, metale topite; Mediile de racire vaporizabile prezinta fierbere locala: apa, solutii apoase, uleiuri, emulsii, ceata

TRANSFORMARI CARE APAR LA CALIRE

Calirea otelurilor se realizeaza prin incalzirea la temperaturi superioare punctului AC3 (pentru oteluri hipoeutectoide), respectiv AC1(pentru oteluri hipereutectoide), urmata de mentinerea la aceste temperaturi un timp suficient pentru transformarea perlitei in austenita si racirea cu o viteza mai mare decat viteza critica de calire martensitica, in functie de proportia de martensita care se urmareste a fi obtinuta.
vm 8/4
[0C/min] t8/59s t8/518s

1000

500

200

100 50

20

10 20 50 100 200 500

Se constat o scdere foarte rapid a vitezei medii de rcire o dat cu creterea grosimii, determinnd apariia unor dificulti n tratarea tablelor din oel QT (clit i revenit) utilizat n structuri sudate. Pentru fiecare marc de oel exist o grosime limit peste care, chiar la clirea n ap, nu se poate obine o structur integral martensitic. La calire se obine o vitez de rcire egal cu cele uzuale la sudare (luate n considerare prin timpul de racire intre 800 si 500 oC, t8/5) n cazul clirii n ap a componentelor cu grosimi de 25-40 mm, punctul de msurare situandu-se la 6, respectiv 10 mm fa de [mm] suprafa.

TRANSFORMARI CARE APAR LA CALIRE

Celule elementare a fazelor Fe: Fe(cvc); Fe (cfc).

Celula elementara a unui aliaj Fe-C.

Schema formarii celulelor cristaline la transformarea

austenitei (c.f.c.) in

martensita (tetragonal).

TRANSFORMARI CARE APAR LA CALIRE

Efectul continutului de carbon asupra gradului tetragonalitate al martensitei (cresterea dimensiunii c).

de

TRANSFORMARI CARE APAR LA CALIRE

Efectul carbonului asupra duritatii fazelor care apar la calire.

DIAGRAME DE TRANSFORMARE
Diagrama IT (transformare izoterma) pentru un otel cu 0,8%C si graunte austenitic punctaj 6 ASTM. Prezinta domeniile de transformare ale austenitei la racire: A+F+C; A50%; AM

DIAGRAME DE TRANSFORMARE
Diagrama CCT (transformare continua la racire) pentru un otel cu aliat. Prezinta domeniile de transformare ale austenitei si valorile estimative ale duritatii in functie de vitezele de racire.

DIAGRAME DE TRANSFORMARE
Diagrama CCT pentru un otel mediu aliat cu 0,38%C.
Prezinta tipurile structurale pentru diverse viteze de racire realizate in diferite medii (aer, apa, ulei).

PARTICULARITATI
Transformarea martensitica se realizeaza fara difuzie, prin

deplasari dirijate si colective ale unui numar mare de atomi pe distante mai mici decat cea de salt difuziv. Aceasta face parte din categoria transformarilor eterogene, care se produc prin germinare si crestere. Viteza de crestere a acelor de martensita este foarte mare (circa 1km/s), ceea ce face ca timpul de transformare sa fie foarte scurt (10-7s)
Martensita, ferita si austenita reziduala in ZIT-ul unui otel A36 sudat sub apa.

PARAMETRII CICLULUI DE TRATAMENT TERMIC

1. Temperatura de calire se alege in functie de tipul otelului si este intotdeauna superioara punctului AC1. Otelurile hipoeutectoide se austenitizeaza complet in vederea calirii prin incalzirea la temperaturi superioare liniei GS din diagrama Fe-C. Tchipo = AC3 + (20 40) oC

Otelurile hipereutectoide se austenitizeaza complet prin incalzirea la temperaturi peste AC1.

Tchiper = AC1 + (40 60) oC

PARAMETRII CICLULUI DE TRATAMENT TERMIC

Austenitizarea incompleta a otelurilor hipoeutectoide (domeniul F+A) conduce, prin racirea cu o viteza mai mare decat cea critica, la obtinerea unei structuri ferito-martensitice necorespunzatoare, deoarece zonele feritice sunt mai moi si afecteaza duritatea si rezistenta globala a materialului. Incalzirea in domeniul bi-fazic a otelurilor hipereutectoide (domeniul A+CeII) conduce la obtinerea unei austenite mai sarace in carbon, deoarece doar o parte din perlita s-a transformat in austenita. Ca urmare, in structura obtinuta la racire, pe langa martensita rezultata prin transformarea austenitei, se gasesc si cristale de cementita, mai dure decat aceasta, contribuind la cresterea duritatii globale. Pentru asigurarea unui optim al proprietatilor mecanice, este necesara insa o recoacere de globulizare a cementitei inainte de calire.

PARAMETRII CICLULUI DE TRATAMENT TERMIC

2. Regimul de incalzire incalzirea se realizeaza, de regula, in cuptor cu temperatura constanta. Duratele de incalzire si egalizare a temperaturii in intreg volumul de material se calculeaza in functie de grosimea si caracteristicile termofizice ale acestuia. Durata de transformare este echivalenta cu austenitizarea structurii si este in jur de 2-5 minute de mentinere dupa egalizare. 3. Regimul de racire este hotarator pentru obtinerea rezultatului final. Viteza de racire se alege in functie de viteza critica de calire martensitica a materialului, ca valoare a proportiei dorite de martensita (v1M, v50M, v100M). In practica se accepta proportii de martensita de 50 90% pentru organe de masini si 75-90% pentru scule. Diferenta pana la 100% este completata de compusi intermediari de tip perlita, sorbita, troostita, bainita, austenita reziduala.

STRUCTURI DE CALIRE

Martensita si troostita, x10000

Perlita globulara, x10000

STRUCTURI DE CALIRE

Bainita.

Martensita si austenita reziduala.

STRUCTURI DE CALIRE

Martensita aciculara , x475.

TIPURI DE CALIRI
T C A3 I II 4 3 1 Ms 5 2
0

T0 log t

Diagrama schematizata de transformare anizoterma a austenitei. 1 5 curbe de racire; I, II domenii de transformare; Ms punctul martensitic superior.

TIPURI DE CALIRI
A.1. Clire complet. nclzirea realizeaz o austenitizare complet

cu un anumit grad de omogenizare a austenitei; la oelurile hipoeutectoide, temperatura de nclzire este Ac3 + (30 - 40) C, evitndu-se o nclzire mai nalt pentru a nu promova efectul de supranclzire. Structura obinut dup clire este integral martensitic, eventual cu mici proporii de austenit rezidual (sub 5%). temperaturi egale cu Ac1 + (40 - 50) C dar sub Ac3 sau Acem. n acest caz se obin structuri mixte martensito - feritice la oelurile hipoeutectoide i structuri cu martensit i cementit secundar la oelurile hipereutectoide.

A.2. Clire incomplet. Se realizeaz o austenitizare parial la

TIPURI DE CALIRI

Clirea obinuit (curba 1). Se caracterizeaz printr-o rcire continu monoton n ntreg intervalul de temperaturi de deasupra lui Ac3 pn la temperatura normal. Are avantajul simplitii dar dezavantajul formrii unor tensiuni proprii mari care determin distorsionarea piesei i iniierea fisurilor. Se aplic pentru piese cu forme simple i seciuni mici din oeluri carbon. Clirea ntrerupt (curba 2). Viteza de rcire iniial se ntrerupe la o temperatur superioar punctului martensitic superior Ms, de unde procesul de rcire continu cu o vitez mai mic, fr a se intersecta alt domeniu din diagrama de descompunere anizoterm a austenitei. Acest procedeu se poate realiza practic utiliznd dou medii de clire diferite (de exemplu ap i ulei), fapt pentru care este denumit i clire n dou medii. Datorit tensiunilor proprii mai mici fa de cazul anterior, scade pericolul fisurrii dar apar dificulti n stabilirea cu precizie a momentului schimbrii mediului de rcire.

TC A3 I II 4 3 1 Ms 5 2

T0 log t

TIPURI DE CALIRI

Clirea n trepte (curba 3) Se caracterizeaz prin aceea c dup rcirea cu vitez relativ mare pn la o temperatur superioar punctului martensitic superior, piesa este introdus ntr-o baie de sruri topite aflate la o temperatur cu cteva zeci de grade peste Ms. Meninerea unui anumit interval de timp n condiii izoterme asigur o oarecare relaxare a tensiunilor proprii, datorit egalizrii temperaturii n diferitele puncte din volumul piesei. nainte de a intersecta vreun domeniu al diagramei de descompunere anizoterm, deci nainte de a ncepe transformarea austenitei (de exemplu ntr-o bainit inferioar), se realizeaz un proces de rcire rapid. n acest fel se obine o reducere substanial a tensiunilor proprii. Se aplica pentru produse cu geometrie variabila, sensibile la fisurare.

TC A3 I II 4 3 1 Ms 5 2

T0 log t

TIPURI DE CALIRI

Clirea izoterm (Clirea bainitic, curba 4) Procesul de rcire este iniial ntrerupt la o temperatur sensibil mai mare dect Ms i urmeaz o meninere la aceast valoare pn la intersectarea i parcurgerea integral a domeniului bainitic. Dup aceea se efectueaz o rcire pn la temperatura ambiant i se obine o structur integral bainitic. Se aplica produselor de mare importanta, la care este necesara o imbinare favorabila a caracteristicilor de rezistenta si plasticitate. Clirea sub 0C (curba 5) Procesul de rcire ntr-una din variantele 1, 2, 3 descrise anterior se continu ntr-un mediu potrivit, astfel nct piesa s se rceasc cu multe zeci de grade sub 0. Prin aceasta se urmrete eliminarea austenitei reziduale printr-o transformare forat de gradientul mare de temperatur. Se aplica pentru produse la care nu este permis un continut mare de austenita reziduala, cu caracteristici ridicate de rezistenta elastica si stabilitate dimensionala la diferite temperaturi de utilizare (instrumente de masura si control dimensional de mare precizie).

TC A3 I II 4 3 1 Ms 5 2

T0 log t

CALIREA DE PUNERE IN SOLUTIE

Acest tratament termic poate mbunti unele caracteristici tehnologice

necesare unor prelucrri mecanice ulterioare (deformarea plastic), poate duce la mrirea forelor de coeziune sau poate pregti materialul pentru aplicarea unui alt tratament ce determin mbuntirea caracteristicilor mecanice. Prin parcurgerea ciclului de tratament se realizeaz urmtoarea succesiune de modificri structurale:

- la nclzire se asigur dizolvarea cristalelor de faz secundar n soluii solide de baz ca urmare a unui proces de difuzie n stare solid.

De regul temperatura de nclzire trebuie s depeasc temperatura

de solubilizare a fazelor secundare, iar durata de meninere este destul de lung.

- la rcire se urmrete evitarea separrii unor noi cristale de faz secundar i obinerea unor soluii solide suprasaturate.

Principalul parametru n acest caz este viteza de rcire. n cazul oelurilor se urmrete, n general, dizolvarea unor particule de

carburi (de exemplu carburi de Cr n oeluri inoxidabile austenitice) compui intermetalici duri (faze , ), nitruri sau carbonitruri.