Sunteți pe pagina 1din 18

By Bucataru Andrei

Spunurile sunt sruri cu diferite metale (sodiu, potasiu i

altele) ale acizilor grai cu cel puin opt atomi de carbon n molecul. Puterea de splare se datoreaz faptului c moleculele de spun ader cu uurin att la moleculele nepolare (de exemplu ulei i grsimi) ct i la moleculele polare (de exemplu ap).

Spunurile se obin prin hidroliza alcalin a grsimilor.


Acetia se mpart n trei categorii: spunuri de sodiu, care sunt solide i solubile n ap; spunuri de potasiu, care sunt lichide i solubile n ap; spunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide i insolubile n ap. Numai spunurile care sunt solubile n ap pot fi folosite ca ageni de splare, acetia avnd o putere de splare inferioar detergenilo

Cea mai veche atestare documentar despre fabricarea spunului dateaz din anul 2800 . Hr. i provine din vechiul Babilon. A fost gsit, ngropat n pmnt, un cilindru confecionat din lut, inscripionat cu detalii despre fierberea grsimii i a cenuii, care coninea o substan similar spunului. Un document egiptean din domeniul medicinii, datnd din 1500 . Hr., cunoscut sub numele de Papirusul lui Ebers, descrie o substan asemntoare spunului, realizat prin combinarea uleiurilor cu anumite sruri alcaline i folosit pentru splat i tratarea unor boli ale pielii. Documentele vremii arat c fenicienii foloseau spun n anii 600 . Hr. pentru a cura lna, bumbacul sau fibrele naturale, nainte de eserea lor, iar istoricul roman Plinius cel Btrn a relatat c spunul se poate obine din seu de capr i cenu din lemn de fag, afirmnd i faptul c, atunci cnd se adaug sare, amestecul se ntrete. n secolul al II lea d. Hr. medicul Galenus a consemnat c spunul se folosea deja pentru splarea corpului. Alt medic al timpului, Priscianus, a menionat pentru prima oar termenul de saponarius, sau manufacturier de spun, pentru a denumi o nou meserie. Dei bile publice din Roma antic erau foarte populare, romanii foloseau la nceput, pentru a-i cura corpul, un amestec de ulei de msline i nisip foarte fin, care se ndeprta apoi de pe corp cu un instrument special, numit strigil. Spunul a nceput s fie popular n Roma numai n secolele urmtoare.

Spunurile pe baz de ulei de msline produse n Spania, Italia i sudul Franei erau de o calitate superioar celor fabricate din seu, n Anglia i nordul Franei. Aceste spunuri erau adecvate splrii textilelor, iar cele pe baz de ulei de msline erau preferate pentru igiena personal. n anul 1622, regele James I al Angliei a acordat unui fabricant de spun, contra unei sume echivalente a 100.000 dolari, monopol pentru activitatea sa. Primii coloniti americani au dus spunul n Lumea Noua i, pentru un timp, au continuat s importe spunul de care aveau nevoie. Abundena materialului lemnos de pe Coasta de Est a Statelor Unite precum i exploatarea acestuia au produs o cantitate ndestultoare de cenu, iar primii locuitori ai Americii au nceput s produc spun n gospodriile lor. Tehnologia era simpl: se umplea un butoi pentru leie cu paie, iar cenua obinut din lemn era aezat peste acestea. Paiele acionau ca un filtru i pstrau cenua pentru soluia final. Se turna apoi ncet ap peste cenu, iar rezultatul era un lichid alcalin denumit n mod obinuit leie. Concentraia leiei se msura cu ajutorul unui ou care era lsat s pluteasc la suprafaa lichidului. Dac oul plutea, concentraia era prea mare, dac se scufund, era prea mic. Leia era considerat perfect atunci cnd din ou rmnea deasupra apei o bucat de mrimea unui bnu. Mai apoi, se cura foarte bine grsimea animal, se amesteca cu leia i se fierbea pn cnd amestecul era att de tare, nct un b introdus n vas putea sta n picioare. Spunul rezultat era moale i gelatinos. Sarea adugat la sfrit solidifica amestecul (aa cum a descoperit i Plinius cel Btrn).

n 1791, chimistul francez Nicholas Leblanc a patentat fabricarea sodei calcinate din

sulfatul de sodiu (denumit i sarea lui Glauber), care este obinut din sarea obinuit. Acest procedeu oferea posibilitatea producerii unei cantiti mari de sod calcinat de calitate, fr a se tia hectare ntregi de pdure. Singurul neajuns al formulei descoperite de Leblanc era cantitatea mare de produi secundari toxici. Douzeci de ani mai trziu, chimistul belgian Ernest Solvay a descoperit un procedeu prin care hidroxidul de sodiu (NaOH) putea fi produs prin aciunea unui electrod asupra apei de mare (Na + H2O), iar produsul secundar avea doar un singur atom de hidrogen. Acest lucru nseamn o surs ieftin i curat de leie pentru productorii de spun. Izbucnirea Primului Rzboi Mondial a nsemnat o cretere fr precedent a cererii de spun, cerere pe care manufacturierii n-o mai puteau acoperi. Companiile industriale au nceput producerea n mas a detergenilor din produse pe baz de petrol. Acestea sunt spunurile pe care le gsii astzi n rafturile magazinelor. nainte de a cumpra urmtoarea bucat de spun, citii ingredientele de pe etichet. La mijlocul anilor 1970, Ann Bramson a scris o carte foarte simpl, cu titlul: Spunul: cum s-l produci i s te bucuri de el i a dat cumva semnalul pentru renaterea producerii manuale a spunurilor fine. Tradiia a continuat prin activitatea plin de inventivitate a Barbarei Bobo n domeniul producerii spunurilor i a plantelor medicinale, la sfritul anilor 80, precum i prin contribuia horticultoarei Micki Kuhlmann la sfritul anilor 90, care produceau spun natural, fin i relaxant, pe baz de ulei de msline, parfumat cu uleiuri eseniale pure i avnd n textur diferite plante.

Spunurile sunt substane biodegradabile obinute prin

hidroliz bazic. Puterea de splare este dat de natura acidului gras, de natura ionului metalic, ca i de concentraia n tenside. n apele dure (care conin sruri solubile de Ca i Mg), spunurile de Na i K se transform, parial, n sruri de Ca i Mg ale acizilor grai, greu solubile care micoreaz capacitatea de splare.

Un spun are formula general de mai jos i reacioneaz

conform ecuaiei: R COONa RCOO +Na , n prezena H2O.

Datorit prezenei celor dou pri net distincte n

molecul, spunul are propriti tensioactive ( modifica tensiunea superficial dintre faza apoasa i cea organic). Din acest motiv, spunul are aciune de splare. Spunurile de sodiu se folosesc ca ageni de splare, iar spunurile de calciu, mangan, aluminiu, bariu, se folosesc pentru prepararea unsorilor consistente i a pastelor adezive.

1. Sapunuri tari 2. Sapunuri moi si sapunuri lichide 3. Sapunuri de toaleta si de ras 4. Sapunuri de praf 5. Sapunuri industriale 6.Sapunuri medicinale

Sapunurile tari se obtin prin saponificarea grasimilor cu hidroxizi alcalini

Sapunurile de miez. In aceasta categorie intra sapunurile obtinute din solutie apoasa prin pricipitare cu electroliti. Aceasta operatie se mai numeste si salifiere si consta in adaugare de clorura de sodiu cristalizata sau de solutie apoasa saturata.
Sapunurile de miez contin cel putin 60%acizi grasi Sapunurile de miez se fabrica prin mai multe procedee, in functie de materiile prime intrebuintate pentru saponificare.Ca indicatie generala pentru obtinerea unui sapun de miez se descrie una din cele mai vechi si mai cunoscute metode de lucru:Se topeste grasimea sau amestec de grasimi intr-un cazan de otel impreuna cu circa apa fata de greutatea grasimiiContinuand incalzirea se adauga cate putin dintr-o solutie diluata de hidroxid de sodiu de circa 35* Be pana la formarea unei mase omogene. Apoi se adauga treptat o sulutie de hidroxid de sodiu mai concentrata de circa 45*Be si se fierbe pana la formarea unei mase transparente care se scurge uniform de pe lopata cu care se amesteca. Sfarsitul procesului de fierbere se recunoaste prin controlarea reactiei sapunului fata de fenolftaleina.

Sapunurile moi numite si sapunuri pasta sunt in

general sapunuri de potasiu obtinute din grasimi cu un continut mare de acizi nesaturati. Ele se fabrica in general din acizi grasi si din carbonat de potasiu avand un continut in acizi grasi de circa 40%. Pentru fabricarea sapunurilor moi se prepara mai intai un sapun cu un continut de acizi grasi de 45-46% numit sapun de baza acest sapun este redus apoi pana la un continut de acizi grasi e 38-40%. Sapunurile lichide se prepara din sapunuri moi prin diluare cu apa (de preferinta bine distilata)

Prin sapunuri de toaleta se intelege sapunuri folosite la spalarea si la ingrijirea pielii. Ele pot fi solide,lichide si in stare de pasta. Pentru fabricarea lor se folosesc numai grasimi de calitate superioara. Aceste sapunuri sunt in general colorate si parfumate, ele se fabrica din sapunuri de baza. Se admit maxim 0,1%alcalii libere si 0,3%sare. Prelucrarea sapunului de baza. Prima operatie este uscarea.pentru aceasta, sapunul trebuie pentru aceasta sapunul trebuie taiat in taietei cu ajutorul unor masini speciale numite raboteze. Taieteii se pun in uscatoare si se tine pana cand sapunul ajuge la un continut de acizi grasii de circa 80% dupa uscare taieteii se amesteca in malaxoare cu parfum si cu colorant . Sapunurile de ras se prepara de obicei, din sterina din ulei de cocos si din glicerina. Saponificarea se face cu un amestec de solutii de xidroxid de sodiu si de potasiu. La fabricarea acestor sapunuri se da toata atentia alcalinitatii libere, care nu trebuie sa depaseasca 0.06%

Sapunurile praf sunt utilizate mai ales la spalarea rufariei

fine. Ele se prepara din sapunuri de miez care se transforma in taietei se usuca si se macina intro moara speciala. De multe ori sapunurile praf se amesteca cu alte ingrediente, in scopul ameliorari calitatii lor. Astfel de exempl, ele contin substante chimice de albire produse sintetice cu putere mare de spumare

Afara de sapunurile moi despre care s-a tratat mai

inaite, se mai folosesc in diferite industrii, in special in cea textila, diferite tipuri de sapunuri. Dintre acestea fac parte numai sapunurile cu dizolvanti, care au o actiune de curatire mai buna datorita capacitatii lor de a dizolva grasimile si uleiurile minerale aflate pe fibrele textile. Dizolvantii folositi in mod curent sunt: tetraclorura de carbon,tricloroetilena, benzina, acetona. Dizolvantii se introduc de obicei, in timpul prepararii sapunurilor, in proportie de 10-50%.

Sapunurile medicinale se fabrica in forma de bucati,de

pasta, de praf si in stare lichida. Ele au incorporate anumite substante chimice cu actiune dezinfectanta care nu sufera modificari calitative in amestec cu sapunul. Substantele chimice folosite in mod curent sunt: formaldehida,acidul salicilic, camforul fenolii,sulful. Mai rar se folosesc si alte substante chimice.

Sapunul de casa

Sapun anticelulitic

Sapun medicinal cu plante si seminte de mac

Sapunul de toaleta