Sunteți pe pagina 1din 26

Anatomia si histologia plantelor

Ioana Timis Facultatea de Biologie si Geologie, specializarea Biologie Anul I UBB Cluj-Napoca

Organele unei plante


Floare
Fruct Samanta Frunza Tulpina Organe vegetative Radacina Botany.uwc.ac.za Organe reproducatoare

FRUNZA LA ANGIOSPERME
Sunt cele mai raspandite si evaluate plante adaptate celor mai variate conditii de viata ale mediului terestru; Categoria include majoritatea florilor, ierburilor si copacilor, cu exceptia coniferelor; Se impart in monocotiledonate si dicotiledonate;

Frunza reprezinta unul dintre organele vegetative ale cromofitelor, fiind o expansiune laterala a tulpinii, impreuna cu care formeaza un lastar.
Functiile specifice ale frunzei sunt: fotosinteza, respiratia si transpiratia, pentru indeplinirea carora ea prezinta anumite adaptari morfo-anatomice specifice: suprafata mare, parenchim asimilator si un numar mare de stomate. Fiind cel mai plastic organ al plantei, frunza are rol in indeplinirea si altor functii: aparare, depozitarea substantelor de rezerva, absorbtie etc.

Alcatuirea frunzei
Fata superioara
Nervuri Limb Petiol Teaca Tulpina Nod

Fata inferioara

Frunza are doua fete( fata superioara si fata inferioara), deci si doua epiderme.
Limbul este partea turtita a frunzei de culoare verde strabatut de nervuri. Dupa tipul de limb se defineste tipul de frunza.

Petiolul sustine limbul si-l orienteaza spre lumina. Cu ajutorul petiolului limbul se prinde se nodul tulpinii. Frunzele fara petiol se numesc SESILE.
Teaca este o simpla dilatare a partii inferioare a petiolului sau o formatiune care inconjoara partial tulpina la nivelul nodului de insertie.

Tipuri ecologice de structuri foliare:

- Bifaciala sau dorsi-ventrala

- Ecvifaciala sau izofaciala


- Omogena

- Monofaciala
- Hidrofile - Xerofile - Tip C4 - De lumina si umbra

Evidentierea frunzei cu structura bifaciala sau dorsiventrala

Frunza de laur Prunus laurocerasus


Tehnica: Sectiune transversala Coloratie: Reactiv genevez

Buyleaf.com

Prunus laurocerasus cu numele comun de cirese de laur este o specie din genul Prunus intalnit in regiunile riverane Marii Negre, in sud-vestul Asiei si sud-estul Europei. Arbust care creste la margini de paduri sau este cultivat in scop ornamental.

Frunzele cu structura bifaciala sau dorsi-ventrala (heterofaciale) reprezinta cel mai intalnit tip de structura la dicotiledonate dar si la unele monocotiledonate. Pozitia frunzelor in spatiu este mult sau mai putin orizontala, ceea ce face ca partea superioara sa fie expusa direct luminii, iar cea inferioara sa fie umbrita. Se mai numesc si heterofaciale, datorita structurii mezofilului, diferentiat in tesut palisadic sub epiderma superioara si tesut lacunos deasupra la cea inferioara.

Fata superioara

Colenchim

Cuticula

Cloroplaste

Epiderma superioara Clorenchim palisadic

Mezofil

Clorenchim lacunos Parenchim


Epiderma Stomata inferioara Teaca perifasciculara

Lemn Fata inferioara

Sclerenchim

Liber

Fata superioara

Fata inferioara

Liceulminis.ro

Trees.stanford.edu

Alte speci de frunze cu structura bifaciala sau dorsi-ventrala

Lemnul cainesc este un arbust raspandit in Europa si in regiuni din Asia vestica, cultivat indeosebi in scop ornamental. Este o specie cu o mare capacitate de adaptare fata conditiile de mediu fiind intalnit la noi frecvent in padurile din zona de campie si deal. Prin rupere degaja un miros neplacut, de unde provine si numele popular.

Lingustrum sp. (Lemn cainesc)

Sbs.utexas.edu

Syringa vulgaris (Liliacul)


Creste in tufisuri, in salbaticie , pe soluri fertile, dar este mai ales cultivat ca arbust ornamental. Originar din regiunile muntoase din sudestul Europei.

Naturewatch.ca

Evidentierea frunzei cu structura izofaciala sau ecvifaciala

Frunza de garoafa Dianthus


Tehnica: Sectiune transversala
Coloratie: Reactiv genevez

Colectingtokens.com

Garofita (Dianthus) este un gen cu cca. 300 de specii de plante cu flori din familia Caryophyllaceae, cele mai multe originare din Europa si Asia, foarte putine din Africa de Nord si doar o singura specie(D. repens) din America de Nord arctica.

Frunzele cu structura ecvifaciala (izofaciala), sunt raspandite la monocotiledonate, dar si la unele dicotiledonate.

Frunzele cu structura ecvifaciala (izofaciala) sunt frunze orientate vertical, care prezinta sub ambele epiderme tesut palisadic, iar in mijloc parenchim lacunos. Prezenta tesutului palisadic sub ambele epiderme face ca nuanta de verde sa fie aceeasi pe cele doua fete ale frunzei.

Fata superioara Parenchim

Camera substomatica Stomata Cuticula

Mezofil

Cristoliti Cloroplaste Fata inferioara Liber Sclerenchim Lemn

Epiderma superioara Clorenchim palisadic Clorenchim lacunos Clorenchim palisadic Epiderma inferioara Teaca perifasciculara

Fata superioara

Fata inferioara

Bidorbuy.co.za

Alte specii de frunze cu structura ecvifaciala sau izofaciala

Aster tripolium (Steluta)


Aster tripolium este o planta din nordul Europei care creste in zone bogate in sare.

Medicago falcata (Lucerna galbena)


Este originara din bazinul mediteranian , dar se gaseste in intreaga lume.

Theflowersgarden.co.uk

Evidentierea frunzei cu structura omogena

Clorophytum sp. (Telegraf)


Se intalneste la plantele care traiesc in conditii lumina difuza , asa cum sunt plantele din paduri , sau plantele de apartament; Mezofilul este reprezentat de un clorenchim omogen, format din celule izodiametrice ovale sau rotunde ,cu cloroplaste putine si cu spatii intercelulare in unele cazuri.
Helene-garten.com

Frunze cu structura bifaciala sau Frunze cu structura ecvifaciala dorsi-ventrala sau izofaciala
Caracteristic plantelor cu frunze pozitionate perpendicular pe tulpina;

Caracteristic plantelor cu frunze dispuse paralel cu tulpina;

Mezofilul este reprezentat de un Mezofilu este reprezentat de un clorenchim palisadic si de un clorenchim palisadic pe ambele clorenchim lacunos; fete si de un clorenchim lacunos; Clorenchimul lacunos are mai Clorenchimul lacunos contine putine cloroplaste si numeroase idioblaste cu cristoliti; spatii cu aer; Stomatele se afla de obicei in Stomatele se gasesc in ambele epiderma inferioara, numindu-se epiderme, fiind frunze frunze hipostomatice; bistomatice;

Bibliografie:
Deliu, C.,1999,Morfologia si anatomia plantelor, Vol. II, Univ. Babes-Bolyai, ClujNapoca. blog.BotaniCatalog.com www.wikipedia.ro www.scribd.ro www.studentie.ro