Aparatul de Radio

Proiect realizat de elevii: Harabagiu Adrian Manea Cristian Tociu Cristian Clasa a XI-a E Prof. coord. Emilia Pausan

Cum functioneaza un aparat de radio? n realizarea unei transmisii radio intervin dou tipuri de echipamente. Primul este echipamentul de emisie, care are rolul de a emite in eter informaia util. Acesta, preia informatia de voce sau alta surs, printr-un microfon, o aplica unui amplificator pentru ai amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcionat catre un modulator. Aici are loc un amestec al semnalului util, cu un semnal de radiofrecven, provenit de la un oscilator local.

Din acest etaj, semnalul este injectat n etajul de radiofrecven i apoi direct n anten. Dup ce semnalul a fost astfel transformat in radiaie electromagnetic, intrevine al doilea tip de echipament, cel mai cunoscut, i anume echipamentul de recepie sau mai pe scurt radioul. Aici, semnalul captat de antena receptorului, este demodulat, i apoi transmis unui amplificator de joas frecven. Difuzorul este ultimul element care mai intervine ntre radioreceptor si urechea uman.

Elementele si echipamentele unei transmisii radio:

1. Microfonul Vibraiile sonore generate de artist acioneaz asupra microfonului, unde sunetul este convertit ntr-un semnal electric foarte slab. Odat cu nlimea tonului redat de artist, crete i frecvena undei sonore asociate. 2. Amplificatorul Acest semnal electric este amplificat. Se poate vedea pe figur c semnalul de intrare este mai plat (de amplitudine mai mic) dect cel de ieire. Amplitudinea mrit a semnalului de ieire indic faptul c acesta este mult mai puternic. De remarcat i c frecvena semnalului de intrare i a celui de ieire sunt identice. 3. Generatorul semnalului purttor Generatorul de und creeaz un semnal radio de nalt frecven. Frecvena acestui semnal este de cteva ori mai mare dect frecvena undei sonore. Acest semnal va "purta" semnalul audio prin atmosfer i se mai numete, pe scurt, i "purttoare".

4. Modulatorul Amplitudinea semnalului purttor (nlimea sinusoidei din desen) este alterat, sau modulat, termenul preferat n jargonul tehnic, pentru a reflecta schimbrile de amplitudine ale semnalului audio original. Trebuie remarcat cum o copie a semnalului audio este vizibil n jumtile superioar i inferioar ale undei purttoare. De la modalitatea de modulaie a semnalului util, n acest caz modulaia n amplitudine, provine acronimul AM, care desemneaz o anumit band de frecvene n care emit staiile radio care folosesc aceast tehnologie. 5. Emitorul Semnalul radio (electric la nivelul acesta) ajunge la antena emitoare i la nivelul acesteia se genereaz cmpul electromagnetic corespunztor, o und radio, care se propag nspre exterior omnidirecional. 6. Antena receptoare O anten recepioneaz unda radio undeva n aria de acoperire a emitorului. Dac antena este foarte departe de emitorul radio, semnalul recepionat va fi foarte slab.

7. Amplificatorul Semnalul recepionat, de amplitudine redus, este amplificat. 8. Demodulatorul La acest nivel semnalul radio este njumtit. Din moment ce ambele componente conin aceeai informaie audio, doar una este necesar. 9. Filtrul Semnalul este trecut printr-un filtru, care ndeprteaz componenta purttoare a acestuia. Ceea ce rmne este semnalul audio propriu-zis. 10. Difuzorul Semnalul audio astfel obinut genereaz vibraii ale diafragmei difuzorului, genernd unde sonore echivalente cu vocea artistului transmis din locaia staiei radio.

Semnalele radio AM sunt cele din zona 550 kHz 1600 kHz. Radioul FM emite ntre 88 MHz i 108 MHz.

FM sau AM ?

Radioul FM functioneaz similar radioului AM. Diferena apare la modalitatea de alterare, deci de modulaie a undei purttoare. n cazul radioului AM (amplitude modulation), amplitudinea (puterea) semnalului variaz pentru a ncorpora componenta informaional de sunet. n cazul FM-ului (frequency modulation) frecvena semnalului purttor este cea care variaz. Semnalele FM au un mare avantaj n faa semnalelor AM. Ambele sunt susceptibile s sufere mici variaii de amplitudine. n cazul unei transmisii AM, acestea genereaz ceea ce numim parazii, un semnal radio nedorit. n cazul unei transmisii FM, micile variaii de amplitudine nu influeneaz calitatea semnalului recepionat, deoarece componenta audio este codificat prin schimbri ale frecvenei purttoarei, astfel c receptorul FM poate ignora modificrile de amplitudine, neaprnd distorsionri ale semnalului original.

Unde radio
Undele radio reprezint un tip de radiaie electromagnetic, o form de energie care i schimb proprietile, i oscileaz foarte rapid. Undele radio au dou caracteristici nrudite: frecvena ilungimea de und. Frecvena exprim de cte ori ntr-o secund unda oscileaz, deci i schimb puterea (amplitudinea) asociat. Lungimea de und reprezint distana dintre dou maxime ale oscilaiei undelor electromagnetice i este dat de relaia dintre viteza de deplasare a undei (300000 de km/s n cazul tuturor undelor electromagnetice care se deplaseaz prin aer) mprit la valoarea frecvenei anterior descrise. Undele radio de frecvene joase au lungimi de und mari (sute de metri), n timp ce undele radio de frecven nalt au asociate lungimi de und scurte (de ordinul centimetrilor).

Benzi
Pentru transmisii radio si TV se definesc benzile:

Radio
Unde lungi: 153 kHz - 279 kHz Unde medii: 531 kHz - 1.620 kHz Unde scurte: 2.310 kHz - 25.820 kHz Unde ultrascurte: 88 MHz - 108 MHz

Televiziune
Banda I (canalele 2-6): 54 MHz - 88 MHz Banda III (canalele 7-13): 174 MHz - 216 MHz Benzile IV si V (canalele 14-69): 470 MHz - 806 MHz

Aparitia radioului a constituit cu adevarat un eveniment cu efecte imediate pe plan social, economic, militar si cultural-stiintific. Nevoia si dorinta de comunicare, a schimbului de informatii, intre oameni s-a manifestat din cele mai vechi timpuri fiind consemnate pentru posteritate in diverse moduri.
Abia cand au inceput sa fie cunoscute legile opticii se poate vorbi de un sistem de comunicatii care a fost propus de fizicianul englez Robert Hooke in 1684 la Royal Society denumit Semaphore, in esenta un telegraf optic. Peste un secol acest principiu a fost pus in practica 1791 de catre inginerul francez Claud Choppe. In 1852 reteaua acestui telegraf insuma 4800km cu 556 statii. Merita de amintit importanta acestei retele de comunicatii pentru revolutia franceza si pentru imparatul Napoleon.

In 1794, influentat de experimentele franceze, Lord G. Murray propune Amiralitatii construirea unor linii de comunicatii cu telegraf optic. Apare baza telegrafului electric si astfel se deschide o era noua in transmiterea informatiilor, respectiv a radioului. In perioada 1830-1850, baronul rus Schiling, bazat pe experimentele fizicianului olandez H.C.Oersted (1777-1851) asupra electromagnetismului, propune un telegraf bazat pe influentarea acului busolei de catre campul magnetic. Sistemul acesta de transmisie impresioneaza pe tarul Nicolae I al Rusiei si este aplicat ca o retea intre Petesburg si palatul imperial de la Peterhof.

Aproape contemporani cu evenimentul din Rusia, profesorii Carl Friedrich Gauss si Wilhelm Weber construiesc in 1833 un alt tip de telegraf, bazat tot pe electromagnetism, care tramsmitea date intre laboratorul de Fizica la Observatorul Astronomic pe distanta de 1 km.

Telegraful Cooke-Wheatstone a fost montat pe linia ferata intre Paddington si West Drayton. O intamplare face ca telegraful sa intre si mai puternic in atentia opiniei publice in urma unui eveniment. Prin intermediul telegrafului se comunica la Paddington ca in trenul care va sosi la orele 7:42 se afla un periculos asasin. Politia este alertata, criminalul capturat si vestea zboara.

Acesti doi inventatori sunt fondatorii societatii Electric Telegraph Company in 1846, ca dupa numai 6 ani, adica in 1852 compania sa aiba o retea de linii telegrafice de peste 6500km. Alti doi pionieri in domeniu au fost Samuel Morse(1791-1872) si Alfred Vail. Morse era pictor american, profesor in istoria artei si desen la Universitatea New York. Venise in Europa in 1832 pentru perfectionare in domeniul artei, dar a fost impresionat de telegraful electromagnetic. Reantors in America, imagineaza o instalatie care poate imprima pe hartie puncte si linii instalatie comandata electromagnetic(1835) si, pentru aceasta concepe si alfabetul folosit si in prezent alfabetul Morse.

Samuel Morse

Dar radacinile redioului incep din 1842 cand fizicianul Joseph Henry (1797-1878) face cunoscute legile autoinductiei. Un pas urias a fost facut datorita lui James Clerk Maxwell (1831-1879) marele geniu al matematicii care in tratatul sau Electricitate si Magnetism (1864) exprima in ecuatii matematice, fenomenele electromagnetice care in acea epoca nu erau inca experimentate si demonstrate matematic.
Joseph Henry

James Clerk Maxwell

Fizicianul german Henrich Rudolf Hertz (1857-1894) demonstreaza in 1887 existenta undelor electromagnetice, a caror existenta o exprimase teoretic Maxwell in 1864. Hertz a reusit sa produca prin intermediul unui oscilator si a unui fir radiant (antena) radiatii electromagnetice sinusoidale cu lungimea de unda de aproximativ 60 cm si sa le puna in evidenta cu un detector cu scantei, numit rezonator Hertz. A demonstrat ca aceste oscilatii au natura electromagnetica, se propaga, pot fi reflectate, refractate si polarizate.
Cercetarile lui Hertz au fost preluate si continuate de Joseph Oliver Ladge si facute publice in 1894 cu ocazia unei conferinte tinute la Royal Institute-Londra.

Henrich Rudolf Hertz

Cele mai multe enciclopedii l prezint pe Marconi drept inventatorul radioului. ns primul brevet pentru aplicaii radio a fost obinut de ctre Tesla. La nceputul lui 1895, Tesla era pregtit s transmit un semnal la 50 de mile, la Weat Point, New York . Dar n acel an, dezastrul a lovit. Un foc i-a mistuit laboratorul, distrugndu-i munca. n acelai timp, pe 12 decembrie 1901, Marconi a transmis i a receptat primele semnale dincolo de oceanul Atlantic. Otis Pond, un inginer care lucra pentru Tesla, i-a spus Se pare c Marconi i-a luat-o nainte.Tesla i-a replicat: Marconi e un biat bun. Las-l s continue. Folosete 17 din patentele mele. Dar ncrederea calm a lui Tesla avea s fie zdruncinat n 1904, cnd Oficiul American pentru Patente, surprinztor a revenit asupra deciziilor sale anterioare i i-a dat lui Marconi patentul pentru inventarea radioului. Motivele pentru aceast decizie nu au fost niciodat complet explicate, dar puternica sustinere financiar-bancar a lui Marconi n SUA ar putea fi o explicaie.

Tesla demonstrnd transmisia fr fir n 1891.

Nikola Tesla

Majoritatea enciclopediilor de tiin i tehnic ne spun c n 1895 Guglielmo Marconi, un inventator italian n vrst de doar 20 de ani, a creat un dispozitiv capabil s transmit i s recepioneze unde radio pe distane de maximum 1 kilometru. mbuntirile ulterioare ale antenei sale i apariia unui amplificator primitiv de semnal i-au permis lui Marconi s nregistreze un patent n Marea Britanie pentru telegraful fr fir.

Guglielmo Marconi

n 1897 Marconi a reuit s transmit semnale unor nave aflate la 29 de kilometri de rm, pentru a izbuti doar patru ani mai trziu s transmit semnale radio peste Atlantic. A fost rspltit cu premiul Nobel pentru fizic n 1909 pentru munca sa n domeniul transmitoarelor i receptoarelor radio. Aceasta este povestea pe care o putei citi n majoritatea lucrrilor de popularizare a fizicii. Adevrul este ns c fizicianul srbo-croat, Nikola Tesla, a pus bazele radioului nc din 1896. Marconi a folosit ideea lui dup mai muli ani, dar Tesla s-a luptat pentru recunoaterea ntietii sale pn la moartea sa n 1943, cnd justiia a invalidat patentul lui Marconi i l-a recunoscut pe Tesla drept inventatorul radioului.

Bibliografie:
http://www.comunic.ro http://www.yuppy.ro http://ro.wikipedia.org/ http://www.scientia.ro/ http://ro.altermedia.info http://www.radioamator.ro http://www.didactic.ro/