I.

Biomateriale

1. Biomateriale. Noiuni introductive 2. Clasificarea biomaterialelor 3. Proprieti caracteristice biomaterialelor 4. Reguli i standarde privind testarea unui biomaterial 5. Tehnici de sterilizare i dezinfecie a biomaterialelor 6. Aplicaii ale biomaterialelor n domeniul biomedical * Aplicaii n medicin * Aplicaii n farmacie

Necesitatea sterilizarii biomaterialelor folosite n medicin (chirurgie, ortopedie, diagnostic i terapie, implanturi), pentru a nu declana infecii, boli, fenomene alergice, agravarea bolilor deja existente

Biomateriale sterile: nu contin forme de viata precum bacterii (forme vegetative, sporulate), virusi, fungi

Antisepsie (anti mpotriv, sepsis putrefacie) ansamblu de tehnici sau procedee fizicochimice prin care se distrug sau sunt inhibate microorganismele patogene, bacteriile, viruii, fungii, de pe suprafee n contact direct sau indirect cu organismul Pasteur, 1878 Mediul aseptic (implant, substan farmaceutic, suturi, mediu gazos, sala de operatie etc.): nu prezint microorganisme sau germeni infecioi; se realizeaz prin tehnici adecvate (tehnici de antisepsie) dezinfecie i sterilizare - care vor ine cont de structura i caracteristicile materialului

Dezinfecia distruge microorganisme patogene, virui, fungi (cu excepia sporilor bacterieni).
Sterilizarea: distrugerea complet a oricrei forme de via de pe un biomaterial medical sau preparat farmaceutic. Pasteurizarea: sterilizare parial a alimentelor la temperaturi la care microorganismele sunt distruse, fr a produce modificri majore n produsul respectiv. Germicidul (germ agent, cid - distruge): agent care distruge microorganismele (in particular, cele patogene); poate fi un: virucid, fungicid, bactericid, sporicid, tuberculocid. Germicidul se numete dezinfectant dac inactiveaz microorganismele patogene, in afara formelor microbiene de spori. Germicidul se numeste antiseptic dac realizeaza dezinfecia suprafetelor vii (ex.: tegumente, mucoase, rni). Germicidul este sterilizant daca distruge toate formele de viata microbiana (inclusiv sporii bacterieni)

Dezinfectantii si antisepticii nu pot asigura singure sterilizarea, ei pregatind doar suprafetele pentru o sterilizare ulterioara

Sterilizarea total este practic imposibil

Grade de dezinfecie: nalt mediu sczut

Reglementari corespunzatoare privind gradul de dezinfectie (conform Association for the Advancement of Medical Instrumentation (AAMI)) practica medicala trebuie sa respecte gradul sau nivelul SAL (Sterility Assurance Level): o tehnica de sterilizare trebuie sa distruga sporii bacterieni cu o probabilitate de 99,9999% probabilitatea de a gsi un implant nesteril trebuie s fie mai mic de 10-6 in cazul unui grad inalt de dezinfectie

1985, SUA Ghid pentru Controlul Mediilor din Spitale (Guideline for Hospital Environmental Control, CDC Guideline)

controlul aparaturii, biomaterialelor, a mediului din spitale, policlinici, cabinete, farmacii

Directii precizate de catre CDC Guideline, reactualizate la 2-5 ani: Tehnici de dezinfecie i sterilizare Monitorizarea proceselor de dezinfecie i sterilizare Dezinfectani i sterilizani acceptai Pre Stocarea materialelor sterile

Grade de sterilizare i dezinfecie (grade de asepsie)

STERILIZARE: absena total a microorganismelor, inclusiv a sporilor bacterieni; necesar n cazul obiectelor n contact prelungit cu organismul implanturi n esut steril (ortopedie, sistem vascular, urinar, ace, foarfeci, instrumentar chirurgical)
DEZINFECTIE DE GRAD INALT: absena microorganismelor patogene, mai puin spori bacterieni, necesar pentru obiecte ce vin n contact un timp limitat cu mucoase sau tegumente neintacte instrumentar diagnoz si terapie respiratorie, diafragme, endoscoape, echipamente anestezie DEZINFECTIE DE GRAD MEDIU: distrugerea microorganismelor patogene, mai puin spori bacterieni; necesar pentru obiecte ce vin n contact, un timp limitat, cu tegumente intacte termometre, stetoscoape, rezervoare de hidroterapie DEZINFECTIE DE GRAD SCAZUT: distrugerea celor mai multe bacterii, unii virui i fungi, dar nu i a microorganismelor (ex.: bacilii tuberculoi) obiecte care pot atinge pielea intacta (manete, crje, mobilier)

Clasificarea dispozitivelor medicale si a obiectelor implicate in actul medical, in functie de gradul de asepsie recomandat:

* dispozitive critice care intra in contact cu tesutul intern al pacientului, inclusiv cu sangele si sistemul vascular (ex.: implanturi, accesorii la endoscoape, lamele pentru analize, foarfece pentru biopsie etc.) sterilizare necesara

* dispozitive semicritice care intra in contact direct cu mucoase si cu piele care nu este intacta dezinfectie de grad inalt (ex.: tuburi endotraheale, echipamente de diagnoza si terapie respiratorie, instrumente folosite in stomatologie etc.) dezinfectie de grad mediu (ex.: termometre, stetoscoape, rezervoare de hidroterapie)
* dispozitive necritice care intra in contact numai cu pielea intacta dezinfectie de grad scazut (ex.: carje, mobilier de spital, mansete pentru masurarea tensiunii etc.)

Cerinte ce trebuie satisfacute de tehnicile de sterilizare i dezinfecie:

S fie eficiente pentru un numr ct mai mare de microorganisme S ndeplineasc gradul SAL (probabilitatea de a gasi microorganisme vii dupa sterilizare) S ofere siguran pentru pacieni i personalul medical S necesite timp de sterilizare scurt, instalaii compatibile cu obiectele de sterilizat S nu afecteze preparatul farmaceutic/dispozitivul medical Pre accesibil S asigure protecia mediului

Eficacitatea sterilizarii = f(curatarea obiectului de produse organice, tipul si nivelul contaminarii bacteriene, concentratia si timpul de expunere la germicid, configuratia fizica a obiectului, temperatura si pH-ul mediului)
realizata cu apa, detergenti, produsi enzimatici, sau prin simpla actiune mecanica

precede procesele de dezinfectie si sterilizare

Flambarea (incalzirea la rosu) a instrumentelor medicale nu se mai foloseste in prezent

Cldura umed sau uscat capabil s distrug microorganismele prin unul dintre urmtoarele mecanisme: * distrugerea componentelor celulare, mpiedicand nmulirea lor (prin ambele tipuri de caldura) * coagularea i distrugerea enzimelor, proteinelor, lipidelor, mai ales prin cldura umed * reacii de oxidare, pana la carbonizarea microorganismelor, prin cldura uscat In absenta apei, degradarea proteinelor din celule prin reactii de hidroliza este mult mai mica in general, caldura umeda are un efect germicid mai puternic decat caldura uscata

Filtrarea: trecerea lichidului sau gazului prin materiale cu porozitati adecvate pentru a reine microorganisme patogene. Se mai folosete doar pentru vaccinuri, soluii oftalmice, unele preparate intravenoase, medii pe culturi tisulare.

Metode de sterilizare prevazute de FR X:

Sterilizarea la etuv cldur uscat Sterilizarea la autoclav cldur umed Sterilizarea prin filtrare Sterilizarea cu gaze Sterilizarea prin fierbere Tindalizarea (procedeu de sterilizare prin nclziri la temperaturi ntre 60-80C i rciri succesive) Produsele care nu se pot steriliza, se vor prepara aseptic

Pentru produsele farmaceutice, asepsia (fr contaminare) realizat printr-o serie de metode fizice i chimice, cu anumite precauii prin care se evit contaminarea cu microorganismele.

Se folosesc spaii de producie speciale, boxe i blocuri sterile.

Asepsia (metoda de sterilizare), metod profilactic, este urmat de antisepsie (msuri menite s combat dezvoltarea microbilor), metod curativ.

STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA

Se realizeaz n etuve la 160 180C, timp de 2-3 ore, n absena apei MECANISM: caldura furnizata distruge componentele structurale si metabolice la nivelul celulei, provoaca coagularea si distrugerea proteinelor, reactii de oxidare etc. AVANTAJE: nu este toxic, nu raman gaze reziduale pe suprafee, putere mare de penetrare, expunerea este direct (in etuva); in general, nu afecteaz suprafeele DEZAVANTAJE: timpi mari de expunere; temperaturile ridicate i timpii lungi de expunere pot deteriora materialele moi UTILIZARE: instrumentar chirurgical, stomatologic, produse lichide Nu se pot steriliza: unele lichide, textile, pansamente, comprese, polimeri (cu temperaturi de topire mai mici decat temperatura utilizata)

STERILIZAREA PRIN CALDURA UMEDA (cu aburi)

Se realizeaz n autoclave, prin fierbere, la temperaturi ntre 120 - 140C, i presiuni de 1-2 atm., timp de 15-45 minute MECANISM: prin contactul cu aburul si condensarea acestuia pe suprafata, se furnizeaza o cantitate de caldura suplimentara, care determina distrugerea componentelor structurale si metabolice la nivelul celulei AVANTAJE: temperaturi i timpi mai mici fa de sterilizarea prin caldura uscat, se distrug bacterii n form vegetativ, fungi i virui, dar anumii spori bacterieni sunt rezisteni. Metoda este eficient, nu este toxic, este economic. DEZAVANTAJE: nu se pot steriliza materiale sensibile la umezeal metale, uleiuri anhidre, grsimi i pudre, anumii polimeri UTILIZARE: instrumentar chirurgical, stomatologic, unele implanturi

Prin autoclavare se pot steriliza:

Soluii injectabile Soluii perfuzabile Dispozitive pentru diagnostic, eliberate n farmacii Material textil Seringi

TINDALIZAREA Sterilizarea prin incalziri repetate

Are la baza principiul osmozei membranele microorganismelor absorb apa, modificandu-si permeabilitatea; la cald, are loc coagularea protoplasmei. Operatia se desfasoara in 3 etape de incalzire repetate, la un interval de 24 ore; temperatura: 60 70C Se aplica la produse foarte sensibile la caldura (seruri, vaccinuri) Se asociaza cu sterilizarea chimica, metoda aseptica, filtrarea sterilizanta

STERILIZAREA CU OXID DE ETILENA (OET)

Metoda are loc la o temperatur 60C, in mediu cu umiditate de 40-90 %, timp de 24 48 ore. OET - bun sterilizant, folosit singur sau n combinaii cu alte gaze (N2, CO2, ozon, peroxid de hidrogen vaporizat). MECANISM: Expunerea la OET determina alterarea sau distrugerea componentelor celulare i a materialului genetic al microorganismelor patogene i a sporilor, prin reactii de alchilare a grupelor hidroxil, carboxil si amino din acizii nucleici. AVANTAJE: OET foarte bun sterilizant pentru majoritatea materialelor, eficace si la temperaturi mici, cu posibilitate de a steriliza atat materialul cat si ambalajul acestuia DEZAVANTAJE: OET foarte toxic, atacand grupele amino din ADN-ul organismului uman (poate provoca iritari pe traiectul respirator, tulburari ale SNC, probleme gastrointestinale, schimbari in structura cromozomilor etc). OET inflamabil si exploziv, de aceea se amesteca cu gaze de transport; pret de cost al sterilizarii ridicat; timp de sterilizare mare (necesitatea aerarii (spalare cu aer steril) materialelor sterilizate, pentru a elimina gazele reziduale absorbite la suprafata) UTILIZARE: majoritatea implanturilor, grefe (cardiace, vasculare, ortopedice), lentile de contact, fire i mnui chirurgicale, instrumente telescopice, echipamente medicale sensibile la cldur.

OET trebuie eliminat total ! La expunerea accidentala, determina edem pulmonar acut La expunerea cronica, este agent mutagen, aberatii cromozomiale, leucemie

Un articol sterilizat cu OET nu se va folosi inainte de 24 de ore sub ventilatie in etuva la 55 grade, sau 5 zile la temperatura camerei

Sterilizarea cu substane gazoase (chimic) este oficializat de FR X

Alte gaze ce mai pot fi folosite pentru sterilizarea chimica:

formaldehida pentru compartimente de producie, plastomeri acidul paracetic pentru sticl i plastice, interiorul izolatoarelor de material plastic utilizate pentru fabricarea steril de medicamente, n microbiologie OET pentru seringi din plastomeri, truse de perfuzie, sonde, substane solide, perfuzabile n pungi sau flacoane din materiale plastice alte antiseptice, unele metale (Zn, Cu, Ni, Ag)

STERILIZAREA CU RADIATII
Se pot folosi radiaii de energii diferite, ionizante sau neionizante (ex.: radiaii gamma, radiatii X, UV, microunde, laser, IR).

Pentru fiecare radiaie se va preciza: sursa de radiaii, mecanismul de obinere, doza de radiaie necesar, adncimea de ptrundere, efecte de nclzire, tolerane, materiale ce pot fi utilizate, condiii de stocare. Sunt necesare dozimetre pentru controlul dozei optime care va asigura sterilizarea eficient, fr a distruge suprafaa implantului.

Sterilizarea cu radiatii gamma (din 1956)

In general: radiatii gamma produse de izotopul 60Co, sau surse de cesiu (137Cs) Doza obisnuita: 25 kGy (2,5 Mrad) Gradul SAL scade logaritmic cu cresterea dozei

MECANISM: radiatiile gamma ce apar in urma dezintegrarii 60Co (cu energii de 1,17 1,33 MeV) determina alterarea ireversibila a principalelor componente celulare si microorganismele mor. La dezintegrare, apar si electroni (energie de cca 315 keV), care participa la procesul de sterilizare, intrerupand viata celulara AVANTAJE: procedeu eficace, rapid de sterilizare, cu putere mare de penetrare, netoxic, fara reziduuri, bine controlat prin dozimetrie; metoda adecvata pentru majoritatea materialelor, cu exceptia implanturilor din teflon si PVC DEZAVANTAJE: pret de cost foarte mare, accelereaza imbatranirea si degradarea materialelor polimere prin oxidri, scindare de lanuri, formare de radicali liberi ce pot rmne n material timp ndelungat. Materialele i pot pierde parial proprietile mecanice, rezistena la enzime, sufer degradare. Aceste efecte sunt micorate dac se folosete radiaie gamma n atmosfer inert. APLICATII: sterilizare antibiotice, vitamine, hormoni, extracte vegetale

Sterilizarea cu radiatii X

AVANTAJE: radiatiile X emise de materiale bombardate cu fascicule de electroni nu sunt necesare surse radioactive; adancime de patrundere mare DEZAVANTAJE: o parte din energie se pierde in mecanismul de conversie a energiei electronilor; timp mai mare de sterilizare

Sterilizarea cu radiatii UV
-

Radiatii neionizante, cu putere de penetrare mica Se folosesc radiatii cu lungimi de unda intre 220 si 315 nm (radiatii UV-B), produse de lampi cu vapori de Hg Temperatura mediului trebuie s fie de 15-30C, umiditatea de max. 60%; dezinfecia este precedat de curire Aplicatii: sterilizare suprafee netede i ncperi (boxe de laborator, sli de operaie, blocuri sterile), conservarea apei distilate

Sterilizarea cu radiatii IR (raze calorice)

- pentru sterilizarea fiolelor de sticl

STERILIZAREA CU FASCICUL DE ELECTRONI ACCELERATI

-

Se folosesc acceleratori comerciali, cu functionare in regim continuu sau pulsat, care furnizeaza fascicule de electroni cu energii cuprinse intre 3 si 12 MeV

MECANISM: electronii interactioneaza cu constituentii atomici ai celulelor vii, rupand legaturile chimice si biologice si determinand distrugerea microorganismelor AVANTAJE: metoda rapida si flexibila, in urma careia nu se creaza reziduuri si nu exista riscul unor efecte secundare DEZAVANTAJE: capacitate de patrundere mica in material; timp de expunere mare, necesar asigurarii dozei de sterilizare (25 kGy) APLICATII: sterilizarea implanturilor de dimensiuni foarte mici

STERILIZAREA CU VAPORI CHIMICI

Folosete dezinfectani i sterilizani chimici lichizi sau gazoi care, in general, sunt toxici pentru pacieni Dezinfectanii i sterilizanii chimici ce pot fi utilizati: alcooli, clor i compui cu clor, aldehida formic, aldehida glutaric, peroxid de hidrogen, fenoli, iodofori, compui cuaternari de amoniu. Aceti compui altereaza moleculele de ADN i ARN, perturb sinteza proteinelor, combinaiile lor pot altera activitatea microbian Necesitatea respectarii riguroase a concentraiei pentru fiecare tip de utilizare

STERILIZAREA UNOR PRODUSE SENSIBILE LA APA, CALDURA, GAZE SAU RADIATII

vaccinuri, amestecuri de soluii pentru administrare parenteral pulberi liofilizate .

Filtrarea sterilizant
- metod de eliminare a microorganismelor, aplicata pentru soluii apoase lichidul este trecut printr-un material poros, mecanismul filtrrii presupunand un efect de cernere sau unul de adsorbie

Tipuri de filtre: Filtre din reele poroase solide (ceramice, porelan poros, caolin) Filtre de sticl sintetizat Filtre de azbest n prezent interzise n domeniul farmaceutic Filtre cu membran

Prepararea n condiii aseptice

Se folosete pentru produsele care nu pot fi supuse la nici un tratament de sterilizare dup condiionarea definitiv Condiii concepute pentru a evita contaminarea bacterian Spaii sterile; echipamentul, recipientele, materiile prime - sterile

Se aplic pentru:

Pulberi de uz parenteral Perfuzii Preparare de ageni citotoxici Asocierea componentelor pentru nutriie parenteral Producia de radiofarmaceutice sterile Unele vaccinuri Unele suturi resorbabile Unii reactivi de laborator

Teste specifice utilizate pentru verificarea nivelului de sterilizare si

dezinfectie a unei suprafete tin cont de: material, tipul aplicatiei, microorganisme (micobacterii, bacterii, fungi, virusi) indicatori biologici (BIs) la testarea nivelului de dezinfectie si sterilizare a unui material prezenta
microorganismelor, in forma vegetativa si in forma de spori, dupa realizarea sterilizarii/dezinfectiei

Monitorizarea unei tehnici de sterilizare/dezinfectie verificarea gradului SAL + inregistrari de anumiti parametri (ex.: temperatura, presiunea, timpul cat dureaza acea operatie) Teste microbiologice laborioase, necesita timp, cost ridicat folosirea de indicatori chimici, de fluorescenta, pentru a verifica nivelul de sterilizare/dezinfectie

PERSPECTIVE IN TEHNICA STERILIZARII/DEZINFECTARII

Cerinte impuse tehnicilor de sterilizare/dezinfectie:
-

Posibilitatea de a fi aplicate pe suprafete vii si inerte, de forme complicate Eficienta la temperaturi si timpi mici Sa nu fie toxice Sa nu altereze proprietatile materialului respectiv Sa necesite instalatii usor de adaptat si posibilitate de monitorizare Sa fie conforme cu Centers for Disease Control and Prevention (CDC) si Environmental Protection Agency, precum si cu normele specifice fiecarei tari

Dezinfectanti si sterilizanti noi:

1.

Aldehida ortoftalica (concentratie 0,55% si pH 7,5); activitate

pentru diferite bacterii si unii spori; nu este iritanta pentru ochi si caile respiratorii, nu elibereaza produsi volatili cu miros neplacut, este stabila intr-un domeniu larg de pH (3-9), se poate folosi pentru o mare varietate de materiale Apa superoxidata (amestec de specii oxidante cu pH de 56,5); activitate pe diferite microorganisme si unii spori; nu este toxica si coroziva, dar are un pret ridicat Fluide supercritice, la temperaturi si presiuni peste valorile critice, avand densitate mare, capacitate de difuzie si solvatare mari (ex.: CO2); folosite si pentru separari, extrageri de lipide din oase, absorbtie de oligomeri din polimeri etc.

2.

3.

Tehnici de sterilizare noi:

1.

Acoperirea suprafetelor cu agenti antimicrobieni (ex.:

surfacine, Ag) care interactioneaza cu stratul de lipide din membrana celulei bacteriene prin forte de atractie electrostatica, sau incorporarea de antibiotice in matricea

2.

biomaterialului Expunerea in plasma (descarcari la presiune atmosferica corona, descarcare cu bariera dielectrica) de temperatura si presiune joasa; specii cu actiune bactericida generate de
plasma

Avantaje: distrugerea unui spectru larg de microorganisme si spori bacterieni, temperatura nu depaseste 60C (suprafetele expuse neincalzindu-se si nedistrugandu-se), timp de sterilizare scurt (~ 1h), nu se produc reziduuri toxice, prezinta siguranta pentru pacienti si personalul medical, instalatiile pot fi plasate in sala de operatie, pret de cost acceptabil Dezavantaje: nu pot fi sterilizate anumite materiale polimere si panzeturi, materiale in forma lichida, pudre sau instrumente cu forme complexe sau tuburi interioare

3. Tehnica fotochimica de sterilizare a sangelui anumite

substante chimice (psoralene, ftalocianine, riboflavin) devin sterilizanti eficienti ai sangelui dupa activare cu radiatii (UV, IR) 4. Fotochemoterapia activarea medicamentelor prin iradiere, in scopul distrugerii celulelor canceroase

I.

Biomateriale

1. Biomateriale. Noiuni introductive 2. Clasificarea biomaterialelor 3. Proprieti caracteristice biomaterialelor 4. Reguli i standarde privind testarea unui biomaterial 5. Tehnici de sterilizare i dezinfecie a biomaterialelor 6. Aplicaii ale biomaterialelor n domeniul biomedical * Aplicaii n medicin * Aplicaii n farmacie

Aplicatii ale biomaterialelor in cardiologie

* valve cardiace si pulmonare, oxigenatori, bypass-uri cardiopulmonare, proteze vasculare, stimulatori cardiaci, catetere, inimi artificiale, tuburi intravasculare care se introduc in circulatia arteriala sau venoasa pentru administrarea de medicamente, sange, glucoza, lichide de contrast
Posibile efecte nedorite: adsorbtia de diferite substante (din compozitia sangelui, proteine plasmatice, trombocite, leucocite, eritrocite) la suprafata implantului, formarea de trombusi la suprafata implantului si embolizarea lor + deteriorarea proprietatilor fizico-chimice ale biopolimerului, insotite de infectii post-operatorii si degenerarea tesutului inconjurator Materiale folosite: polipropilena, fluorocarboni, elastomeri, poliuretani, metale si aliaje

Aplicatii ale biomaterialelor in ortopedie

* proteze osoase, inlocuiri de articulatii (sold, genunchi), suruburi, cleme pentru fixarea protezelor
Posibile efecte nedorite: pierderea caracteristicilor de elasticitate ale implantului, determinand pierderea aseptica a implantului, dar si pierderea de os sanatos in jurul articulatiei respective

Materiale folosite: otel inoxidabil si aliaje (Co-Cr, Co-Cr-W-Ni), titan si aliaje cu Al si V, materiale ceramice si sticle, unii polimeri (HDPE, teflon, poliamide, poliuretani), materiale compozite
Pentru proteze ortopedice: materiale cu proprietati mecanice (rezistenta mecanica la intindere, forfecare) foarte bune Pentru dispozitivele de fixare a protezelor: materiale degradabile dupa un anumit timp

Aplicatii ale biomaterialelor in oftalmologie

* lentile de contact, retine artificiale
Posibile efecte nedorite: adsorbtia si depunerea de proteine la suprafata materialului + afectarea stabilitatii mediului apos cu care materialul este in contact Materiale folosite: polimetacrilat de metil, polimeri hidrofili de tip HEMA, cauciucuri siliconice, materiale bazate pe siliconi incorporati in hidrogeluri Materiale cu bune performante optice (transparenta pentru lumina, claritate optica, indice de refractie corespunzator), permeabilitate la oxigen, buna umectabilitate

Aplicatii ale biomaterialelor in stomatologie

* materiale: de obturatie, protetice, restaurative, ortodontice si endodontice, folosite in tratamentul unor boli, in chirurgia stomatologica si profilaxie, fire de sutura
Posibile efecte nedorite: inflamatii, resorbtia osului gazda, acumulari de celule straine sau limfo-plasmocitare pe implant, dezorganizare tisulara la nivelul interfetei os-implant Materiale folosite: metale (Au, Ti ) si aliaje metalice (aliaje de Au, Co-Cr, aliaje ale Ti cu Al, Zr, Sn, Ni, Ta, oxid de Zn); materiale ceramice (hidroxiapatita, fosfat tricalcic, sticle biologice, ceramici pe baza de Al2O3, TiO2, SiO2, Fe2O3); polimeri (polietilene, polisulfone, teflon, polimetacrilati)

Biomateriale cu aplicatii in chirurgie (fire de sutura)

* Materiale absorbabile materiale absorbite de tesut, prin hidroliza sau proteoliza (ex.: catgut degradabil in 4-5 zile, sau 14-21 zile, daca este tratat cu saruri de crom) * Materiale nonabsorbabile raman in organism pentru totdeauna (ex.: filamente de Nylon 6 si 66, polipropilena, poliester, otel inox etc.) Proprietati specifice firelor de sutura: usor de manipulat, sa fie rezistente la nod, sa nu prolifereze infectia, sa fie sau nu absorbit (in functie de locul operatiei), sa aiba diametre mici in comparatie cu dimensiunea celulelor, sa nu fie poroase, rugozitatea lor sa fie a.i. sa nu permita difuzia si aderenta celulelor si a proteinelor plasmatice Posibile efecte nedorite: inflamatii si infectii, pierderea in timp a proprietatilor datorita atacului enzimelor la nivelul unor legaturi chimice Materiale folosite: polifilamente de Nylon (Nurolon, Surgilon), monofilamente de Nylon (Dermalon, Ethilon, poligliconate, polidioxani) mai putine efecte inflamatorii decat polifilamentele, dar aluneca la formarea nodului

I.

Biomateriale

1. Biomateriale. Noiuni introductive 2. Clasificarea biomaterialelor 3. Proprieti caracteristice biomaterialelor 4. Reguli i standarde privind testarea unui biomaterial 5. Tehnici de sterilizare i dezinfecie a biomaterialelor 6. Aplicaii ale biomaterialelor n domeniul biomedical * Aplicaii n medicin * Aplicaii n farmacie

BIOPOLIMERI UTILIZATI IN FARMACIE

Materiale polimerice folosite n farmacie micorarea dozelor de medicament, a toxicitii, potenarea i prelungirea efectelor fiziologice, obinerea de efecte locale, obinerea de nlocuitori de plasm
Materialele auxiliare, naturale sau sintetice, se ntrebuineaz n calitate de: excipieni, antioxidani, emulgatori, conservani, lubrifiani, ageni de aglutinare, ngroare, dezagregani pentru preparate hidro- i liposolubile

Compui macromoleculari utilizai n tehnologia farmaceutic i efectele lor

Excipieni pentru comprimate - Amidon,

copolimeri de acetat de vinil i acid crotonic; Efecte de diluare, aglutinare i lichefiere. Se utilizeaz n cantiti mici (30% din masa comprimatului), pentru a evita friabilitatea acestora Excipieni pentru pulberi Amidon; Efecte de diluare i de absorbie a secreiilor Excipieni pentru supozitoare - Polietilen glicol (PEG), amestecuri pe baza de PEG, polipropilen glicol (PPG)

Excipieni pentru unguente

decongestionante. Se utilizeaz n preparate analgezice, antiseptice, antireumatice Polizaharide (amidon, tragacanta, agar, MC, etilceluloz (EC)), amestecuri de alginat de sodiu i polivinil pirolidon (PVP) - Utilizarea se bazeaz pe proprietatea lor de a forma geluri n soluie apoas. Se utilizeaz ca baz de unguente pentru mucoase. Alcool polivinilic - unguente pe baz de geluri Carbopoli (produi pe baz de acid poliacrilic reticulat) unguente uor lavabile, stabile, neiritante Silicon - unguente de protecie anhidre sau emulsii silicon/ap

PEG, PPG - Exercit efecte emoliente, antipruriginoase i

Ageni auxiliari
- compui macromoleculari adugai n cantiti mici n preparatul farmaceutic, in scopul obinerii unor forme farmaceutice avantajoase in ceea ce priveste administrarea i pentru mrirea stabilitii preparatului

a)

Ageni care acioneaz datorit capacitii de umflare

Ageni de ngroare: PEG, gelatin, alginat de Na, MC,
carbopoli Sub form de soluii apoase, au comportare de geluri. Se utilizeaz pentru mrirea viscozitii colirelor, siropurilor, unguentelor, pastelor Ageni de suspensie: MC, CMC, PEG 4000-6000, PVP, PVA, alginat de Na Asigur distribuirea omogen a fazei solubile n mediul de dispersie Ageni pseudoemulgatori: Amidon, alginai, MC, PVA, PVP, carbopoli Acioneaz prin mrirea viscozitii mediului de dispersie, mpiedicnd aglomerarea Ageni dezagregani: Amidon, PVP reticulat, MC Substane care provoac sau uureaz dezagregarea comprimatelor la introducerea n ap sau n contact cu sucul gastric

b) Ageni cu solubilitate selectiv n sucurile gastro-intestinale

Ageni de acoperire gastro-solubili: CMC, PEG 6000, carbowax 6000, PVP, PVA, acetoftalat de celuloz

Substane solubile n sucul gastric, adugate comprimatelor, pentru protejarea principiilor active, mascarea gustului i mirosului neplcut, ct i pentru dirijarea cedrii medicamentului Ageni de acoperire: Acetosuccinat de celuloz, acetoftalat de amidon, acetoftalat de celuloz, amestecuri de derivai celulozici cu ulei siliconic Ageni antidezagregani: PEG 600, 4000, amestec CMC i dextran, rini acrilice i epoxidice, colagen Substane care se adaug comprimatelor, pentru realizarea unei dezagregri lente i obinerea de preparate cu aciune prelungit

c) Ageni care acioneaz datorit densitii

Ageni de ameliorare a consistenei

Carbopoli, alginai, derivai solubili ai celulozei, PEG de

viscozitate mare

Substane utilizate la prelucrarea emulsiilor, datorit capacitii de modificare a densittii fazelor n sistemele disperse

Sisteme polimere pentru eliberarea controlat

Surplusul de substane active poate fi eliminat numai folosind sisteme de transport i eliberare la int a medicamentelor. O astfel de form farmaceutic ar trebui s recunoasc organul int printr-un mecanism ce a fost numit Drug targeting.

Recunoasterea organului tinta de catre forma farmaceutica, in urmatoarele moduri:

Substana medicamentoas este legat chimic pe un suport polimer (principiul prodrug-polimer) Substana medicamentoas este legat covalent, de obicei prin intermediul unui spacer degradabil, de o macromolecul (albumin sau ADN) sau de un polimer hidrofil. Substana va fi eliminat prin degradare enzimatic. Spacerii folosii sunt: dynacol sau poly-L-lysine, acid folic, transferine, anticorpi pentru celule specifice. Aceste sisteme ajung la receptori specifici din esutul int unde produc eliberarea susinut a medicamentului.

Substana medicamentoasa este depus ntr-un sistem transportor (vector) Implantarea substanei ntr-un sistem transportor cum ar fi: eritrocite, limfocite, sisteme celulare, lipozomi, nanoparticule, microemulsii, microsfere, microcapsule. Aceste sisteme sunt capabile s penetreze membrana celular i s reacioneze cu componentele celulare elibernd substana activ.

Sisteme de transport a substantelor medicamentoase

Nanosferele sunt folosite ca sisteme de transport a medicamentelor

instabile n mediul biologic, sau care nu pot trece prin membrane. Nanosferele particule coloidale submicronice. Agentul

terapeutic este fie incorporat n matricea polimerului, fie legat de suprafaa acestuia

Nanocapsulele conin un miez de substan activ nvelit cu un film polimer; eliberarea medicamentului fcnduse prin difuzie. Pentru filmele polimere se folosesc mai ales PLA,
PGA i copolimer PLGA, biocompatibili. Ali polimeri folosii sunt: poliesteri, poliacrilai, chitosan, gelatin, derivai de celuloz

Parametrii care influeneaz eliberarea medicamentelor din micro- i nanosfere sunt:

dimensiunea i distribuia particulelor gradul de difuzie a substanei active n matricea polimeric masa molecular a medicamentului i a polimerului gradul de cristalinitate i de reticulare prezena i natura plastifianilor porozitea polimerului solubilitatea medicamentului n cele dou faze pH-ul mediului pH-ul medicamentului modul i locul de administrare a formei medicamentoase

Formele de condiionare cu vitez controlat a eliberrii principiului activ sunt indicate n special pentru: antagoniti ai narcoticelor ageni citostatici hormoni medicamente folosite n tratamentul ulcerului i al glaucomului Microincapsularea ofer posibilitatea aplicrii unor straturi uniforme de emulsii sau unguente. Se obin astfel medicamente cu efect prelungit, care evit separarea fazelor, se asigur mascarea unor gusturi neplcute sau se realizeaz protejarea cristalelor lichide pentru diagnostic.