Sensibilitatea Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si diferential ale analizatorilor, facndu-se

posibila reflectarea mai fina si mai analitica a obiectelor si fenomenelor realitatii. Senzatiile vizuale. n perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor are o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice. Se cstiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora. Senzatiile auditive. Se dezvolta n directia capacitatii de diferentiere si reproducere a sunetelor muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia ntelegerii celor mai nensemnate nuante si semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor, fiintelor, dupa anumite nsusiri perceptive si auditive. Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi substantele dupa miros creste foarte mult. Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, n adolescenta are loc procesul de erotizare a sensibilitatii. Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adncime. Preadolescenta si adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt incluse ntr-o problematica mai larga, sunt supuse sarcinilor gndirii. Preadolescentii si adolescentii observa pentru a verifica, pentru a ntelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza. Atentia. n aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea postvoluntara devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura ncepe sa fie privita cu ochi de "naturalist", cu ochi de "fizician"etc. Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta n mare masura interesele lui. Astfel el retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala ndreptata spre stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie facndu-se n detrimentul celorlalte preocupari. Memoria ajunge la performante foarte mari n aceasta perioada; ea este una din laturile cele mai solicitate ale activitatii intelectuale. Daca n pubertate memoria de scurta durata este foarte activa, n adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari de informatii cu ajutorul algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si decodificarea factorilor cu care se opereaza. Angajarea adolescentilor n activitatea de nvatare si n stocarea de informatii se realizeaza n conformitate cu anumiti paterni personali specifici. "Personalitatea, n ntregime, si datoreaza liajul si consistenta sa formativa memoriei si capitalurilor ei. Ea construieste tezaurul cognitiv". Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii scolare. Adolescentul descopera faptul ca nvatarea este de cteva ori mai eficienta dect pna atunci. Totusi, el simte nevoia de a restructura materialul de informatie pe care trebuie sa-l fixeze. Astfel, procesul nvatarii si al memorarii capata unele nsusiri noi.

Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a clasificarilor spontane interne n cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta tensiune, un interes si extensiune a activitatii intelectuale. Prelucrarea adnca a informatiei ncepe n nsusi momentul mnemic al fixarii (nvatarii). Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai sistematic si mai inteligibil. Pastrarea se sistematizeaza mult n continuare, ceea ce reprezinta o alta prelucrare a materialului. Recunoasterea reconstituie materialul n aspecte analitice detaliate prin coordonatele lui logice. Reproducerea cuprinde numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include n relatarile sale verbale numeroase elemente de explicatie, sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce face ca n genere reproducerea sa fie evident deosebita de materialul de memorat. De data aceasta, originalitatea se obtine prin mijloace personale, nu prin imitare, cum se ntmpla de obicei la puberi. Gndirea. n procesul dobndirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei. Elevul trebuie sa nvete sa sistematizeze, sa lege ntre ele diversele cunostinte, sa-si nsuseasca diverse procedee de activitate mintala. Aceasta nseamna ca se creeaza conditiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea n procesul nsusirii notiunilor se constituie si se ntaresc sisteme de a rationa ntr-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci capacitati operative intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica n expunere; se dezvolta, treptat, formele abstracte ale gndirii, gndirea propozitionala. Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie ntre fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice n scheme de sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificarii. Dezvoltarea si ntarirea proceselor gndirii logice se exprima n favoarea deprinderilor de a gndi cauzal, logic, dialectic. Pentru adolescenti, o mare nsemnatate capata ideile si discutia de idei. Gndirea se straduieste sa desprinda adevarul, n conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o faza a cstigarii capacitatii de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme. Astfel, n perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gndirii si la dezvoltarea gndirii diferentiate: gndire matematica, gndire gramaticala, gndire fizica etc. Studiul diferitelor obiecte de nvatamnt l apropie tot mai mult de nsusirea unei conceptii proprii despre lume si viata, ntelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a producerii diferitelor fenomene. n procesul nsusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gndi, se ntaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se generalizeaza algoritmi n cadrul aceleiasi discipline, treptat apar transferari de operatii ntre discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale gndirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene n cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a trasaturilor si diferentieri ntre clase si fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Se dezvolta spiritul critic al gndirii- ca urmare a logicii si adncirii acesteia , a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea inclusa n fenomene, precizia gndirii.

Trecerea catre formele extensive, verbale ale gndirii logice face necesara preluarea n termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul si calitatea cerintelor activitatii scolare. Pe masura ce se dezvolta sistemul informativ de cunostinte, se petrece o ierarhizare latenta a valorii celor cunoscute, dar se manifesta si preferinte, urgente etc, ceea ce oglindeste aspectele caracteristice individuale ale felului cum constiinta umana primeste ceea ce-i vine din afara. Reflectarea se petrece n mod activ si selectiv. Astfel, adolescenta este vrsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a abstractiei, vrsta n care se nvata arta gndirii si a discutiei, dezvoltndu-se strategiile euristice. Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp ndelungat, facnd asociatii noi fata de cele cuprinse n textul model sau n tezele expuse de interlocutorul sau. si n privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat, dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat. ncepnd cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru utilizarea figurilor de stil n limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii diversificate, ei reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa, afirmndu-se din ce n ce mai pregnant ca individualitati distincte. Lexicul preadolescentului contine numeroase cuvinte legate de factorul senzorial ,dar este sarac si imprecis n analiza proceselor interioare. La sfrsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita mbogatirii vocabularului, ncep sa nteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa siguranta procese psihice complexe. Acordnd credit teoriei lui N. Chomsky, ce considera limbajul ca o structura generativa, nnascuta, adolescentul are capacitatea de a folosi combinatii de flexionari n nenumarate situatii a cuvintelor ce sunt nvatate. Referindu-se la varietatea formelor de nvatare specifice adolescentilor, Gagn le mentioneaza pe urmatoarele: nvatarea prin ghidaj emotional, nvatarea cu ajutorul stimulilor relevanti, nvatare de algoritmi aplicativi, nvatarea cu algoritmi ce contin paradigmele domeniului, nvatarea de cunostinte, prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta, nvatarea prin discriminare multipla, nvatarea sistemelor de rezolvare si a determinantelor incluse ntr-o astfel de activitate. Strategiile rafinate ale nvatarii, ntlnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese variate, cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de ntreaga dezvoltare psihica. ntregul proces este nlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a ntregii activitati psihice si comportamentale. Imaginatia. Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si prin dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei reproductive, a carei prezenta se simte puternic n ntreaga activitate a tnarului, acesta avnd importante nsusiri originale. n afara de imaginatia reproductiva care ajuta n nsusirea sistemului de cunostinte transmise n procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia

creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta l gaseste n realitatea n care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri n legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care ncepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, si exprima propriile judecati si atitudini n legatura cu problemele ce-i framnta. n repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire. Imaginatia se intercoreleaza complex n perioada adolescentei cu gndirea, cu afectivitatea, dar si cu alte planuri complexe ale personalitatii, n cadrul conditiilor generale de armonizare a acesteia. n perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta fantezia, uneori chiar la paroxism. Procesul acesta, are la baza dezvoltarea deosebita a aspiratiilor si dorinta impetuoasa de a proiecta n viitor aceste manifestari debordante ale vietii interioare. Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta maturizare intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica, preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie sa doreasca, are idealuri afective, i ntelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile acestora. Intensitatea , amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de nsemnatatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane. n dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. n primul rnd, dezvoltarea sensibilitatii ,i a conceptiei sale morale. n al doilea rnd, cresterea si afirmarea constiintei de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni independent. Situatia de tutela, de tipul aceleia din copilarie, este mai greu suportata. n fine, a treia consta n erotizarea, n continuare, a vietii afective. Se dezvolta sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentnd-o largirea cunoasterii. Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze adesea ca perioada a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism n viata omului si de spontaneitate, de poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii morale. E o etapa de mare sensibilitate morala, ce se caracterizeaza prin ncercarea si dorinta de a se ajunge la un sistem moral explicit. Vointa. Este perioada n care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul deliberativ al actului volitiv, cnd ntre motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare care este n strnsa legatura cu experienta n domeniul n care urmeaza sa se actioneze. n luarea hotarrii, preadolescentul este prompt dar la adolescent, timpul este mai ndelungat, deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a consecintelor ce decurg din aceasta. n executia hotarrii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci adesea amna ndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa perseverenta, scopurile actiunilor sale avnd o motivatie mai puternica. Pe aceasta perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea scopului etc. Interesele. Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a mbogatirii experientei de viata. n primul rnd interesul pentru munca scolara trebuie sa atraga n mod deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul pentru munca scolara poate scadea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte diferite: dezvoltarea unei adevarate pasiuni pentru sport, lectura etc., nedezvoltarea unui stil de

munca intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile extrascolare mai intense etc. Interesele adolescentului nu graviteaza doar n jurul activitatii scolare, ci se extind si la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei. Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifesta aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu tenacitate n vederea unui scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta, iar sub aspectul continutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca etc. Aceste interese sunt, mai ales la vrsta adolescentei, legate de idealul profesional, genernd motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si aleaga o anumita profesiune: aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita n nvatamntul superior, posibilitati de cstig, conditii de munca avantajoase, posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a raspunde unei comenzi sociale. Dezvoltarea psihica, a intelectului l maturizeaza n deosebi sub raport social si cultural, l face sa devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, n deplina cunostinta de cauza, la activitati cu caracter social, se antreneaza n elaborarea de lucrari originale n literatura, arta, stiinta, tehnica.