Electromagnetismul

Electromagnetismul este o ramura a fizicii care studiaza campul magnetic produs de sarcinile electrice in miscare, actiunea campului magnetic asupra curentului electric, undele electrice si cele magnetice, fenomenul inductiei electromagnetice etc., cu aplicatii in: producerea energiei electrice, utilizarea energiei ( motoare, iluminat), unde electromagnetice ( care grupeaza radiatiile gamma, radiatiile X, radiatiile ultraviolete, lumina vizibila, radiatiile infrarosii si undele radio-electrice). Materia fiind compusa din particule incarcate pozitiv ( nuclee atomica) si negativ ( electroni), se poate spune ca electromgnetismul se infla in prezent in cea mai intima zona a materiei. Inca de la inceputul secolului al XVIII-lea, savantii au inceput sa fie preocupati sa afle daca exista vreo legatura intre electricitate si magnetism. Un raspuns pozitiv a dat fizicianul danez Hans Christian Oersted ( 1777-1851), in 1820, cand a observat un ac magnetizat ( mobil pe un pivot), deasupra caruia era plasat un fir metalic, paralel cu acul, paraseste directia, meridianul magnetic, pentru a se aseza perpendicular fata de fir, cand prin acesta trece un curent electric. Un an mai tarziu , fizicienii francezi Jean-Baptiste Biot ( 1774-1862) si Felix Savart ( 1791-1841) au stabilit ca forta ce actioneaza acul este invers proportionala cu distanta dintre fir si ac. Din acest fenomen, renumitul savant francez Andre Marie-Ampere ( 1775-1836) a dedus un ansamblu de principii care defineau calitativ si cantitativ campul magnetic creat de un curent. Observand magnetizarea fierului de catre curenti, Francois Arago ( 1786-1853) a inventat electromagnetul. Michael Faraday a descoperit, in 1830, curentii de inductie, care iau nastere in conductorii plasati intr-un camp magnetic variabil sau in conductorii care se deplaseaza in camp magnetic. Aplicatiile acestei descoperiri constituie intreaga industrie electrica ( generatoare de curent continuu si alternativ, iluminatul, motoarele, transportul energiei la mare distanta, transformatoarele). Faraday a creat cuvintele electroliza, catod, anod, ioni. La mijlocul secolului al XIX-lea, teoreticienii din stiinta fizicii cautau sa stabileasca o teorie mecanica a electricitatii si a magnetismului, insa ei s-au lovit de existenta ( presupusa) a unui mediu, care, in functie de caz, putea fi absolut fluid sau complet solid; acest mediu a fost numit eter. O contributie in acest domeniu a adus fizicianul englez James Clerk Maxwell ( 1831-1879), propunand o teorie revolutionara prin care a unit campul electric si

campul magnetic, prevazand in acest fel existenta undelor electromagnetice. Maxwell a creat o formulare matematica completa ( ecuatiile lui Maxwell) a ansamblului fenomenelor electromagnetice; aceste ecuatii permit sa se arate ca marimile electromagnetice se propaga; in aer sau in vid viteza corespunzatoare a fost determinata experimental inca din timpul lui Maxwell, foarte aproape de viteza masurata a luminii. Acesta a fost cel mai bun argument pentru a identifica lumina cu o unda electromagnetica. Au urmat apoi descoperirea ionilor, a radiatiilor ( catodice, Rontgen- numite si x), punerea in evidenta a undelor prevazute de Maxwell ( de catre Heinrich Hertz [1857-1894]); au fost create de teorii care prevedeau desfasurarea fenomenelor electromagnetice: a lui Hendrik Antoon Lorentz ( 1853 - 1928), a lui Pierre Currie ( 1859 -1906), a lui Albert Einstein ( 1879 - 1955), a lui Paul Langevin ( 1872 1946), a lui Niels Bohr , a lui Arnold Sommerfeld ( 1868 -1951), a lui Max Planck ( 1858 - 1947), a lui Louis de Broglie ( 1892 - 1987), si a lui Paul Dirac. In sec al XX-lea, centralele termice, cele hidraulice, cele maremotrice sau cele nuclearo-electrice se dezvolta in numeroase tari si se cerceteaza transformarea directa a energiilor solara, chimica, atomica in energie elctrica. Aplicatiile electromagnetismului, s-au tinut lant, incepand cu sfarsitul veacului trecut. Dupa telefon si telegraf ( cu fir si fara fir), au urmat osciloscopul catodic, tubul de televiziune ( iconoscopul lui Zvorykin), microsocopul electronic, microscopul protonic . Electromagnetismul constituie una dintre cele mai importante parti ale electricitatii ca ramura a fizicii, iar istoria electromagnetismului ca si cea a stiintei in general, nu se opreste odata cu zilele noastre, ea oferind un camp vast de cercetare pentru viitor.

Magnetism si electromagnetism

Curentul electric poate devia un ac magnetic. Acest lucru a fost demonstrat de un fizician danez, Cristian Oersted (1777-1851), in 1820. El a fost primul care a stabilit legatura care exista intre electricitate si magnetism. In 1831, fizicianul englez Michael Faraday (1791- 1887) a facut experienta inversa: el a demonstrat ca miscarea unui magnet poate produce un curent electric. Inventator si pasionat al experimentelor, el a pus bazele unei noi stiinte, electromagnetismul, care studiaza actiunile reciproce ale electricitatii si magnetismului. Magneti smul natural Un magnet atrage pilitura de fier, de nichel si de cobalt sau a altor substante care au in componenta aceste metale. Aceste trei metale, numite si feromagnetice, sunt singurele care au aceasta proprietate. Mai mult, daca punem o bucata de metal feromagnetic in contact cu un magnet, ea va capata proprietati feromagnetice.Magnetizarea se transmite, deci, la distanta si prin contact direct. Zona care inconjoara un magnet si in care se manifesta fortele magnetice se numeste camp magnetic. Campul magnetic produs de un curent electri c Un fir conductor drept, strabatut de un curent electric, creeaza in jurul lui un camp magnetic. Daca firul formeaza o bucla, campul magnetic o va strabate. Este ceea ce se intampla cu campul magnetic al unei bare magnetizate, o tija de fier, de exemplu. Pentru

a crea un camp magnetic mai intens, putem infasura un fir conductor pe un cilindru. Acest camp poate fi intensificat daca introducem o bara magnetica de-a lungul axei acestui cilindru: acesta constituie principiul de functionare a unei bobine magnetice, sau solenoid, numita si electromagnet. Un electromagnet este un obiect simplu si foarte util, caci permite crearea unui camp electromagnetic oriunde este plasat. El constituie elementul de baza in orice aparat electromagnetic. La o sonerie electrica, de pilda, un electromagnet actioneaza un ciocan care loveste un clopotel. Curentul electric produs de un magnet Daca curentul electric creeaza un camp magnetic, la randul lui, campul magnetic poate produce un curent electric, numit curent indus. Acesta constituie principiul inductiei electromagnetice. Anumite generatoare de curent functioneaza pe acest principiu. Ele sunt alcatuite dintr-un magnet care are o miscare oscilatorie in raport cu o bobina: astfel se produce un curent care-si schimba sensul. Aceste generatoare de curent alternativ se numesc alternatoare.

Magnetism si electromagnetism
Exista alternatoare de toate marimile, de la cele mici (dinam), folosite la alimentarea farurilor unei biciclete, si pana la uriasele grupuri turbo-alternatoare folosite in centralele electrice. Motorul electri c, o aplicatie a electromagnetismului Cand un fir electric drept, strabatut de un curent, este plasat intr-un camp magnetic, asupra lui actioneaza o forta numita forta electromagnetica. Aceasta forta impinge firul intr-o anumita directie, care depinde de orientarea campului magnetic si de sensul curentului electric. Are loc atunci transformarea energiei electrice in energie mecanica. Motorul electric, de pilda, foloseste forta electromagnetica. Intr-un astfel de motor, firul electric drept este inlocuit cu o bobina, strabatuta de un curent electric si asezata intr-un magnet. Forta electromagnetica produsa invarte o roata care furnizeaza la randul ei un lucru mecanic. Este ceea ce permite rotirea acelor unui ceas, varfului unei masini de gaurit, paletelor unui ventilator. Principiul inductiei electromagnetice O mica bobina conductoare este conectata la un aparat de masura fara sa fie strabatuta de nici un curent electric. Acul aparatului nu se misca. Atunci cand introducem o bara magnetica in bobina, acul aparatului inregistreaza o miscare intr-o anumita directie. Miscarea magnetului creeaza un curent electric in bobina. Atunci cand indepartam bara magnetica, acul aparatului se misca in celalalt sens. Astfel se demonstreaza producerea unui curent care circula in sens opus. Acest curent, care isi schimba sensul, este un curent alternativ. Spunem, de asemenea, ca miscarea barei magnetice induce un curent alternativ. Aceasta experienta a fost realizata de fizicianul englez Michael Faraday, in 1831. El a demonstrat astfel existenta inductiei electromagnetice.

Alternatorul Un alternator, sau generator de curent alternativ, este un sistem ingenios de producere a energiei electrice cu ajutorul unui magnet. El este alcatuit dintr-o bobina conductoare, patrata, care se roteste in campul magnetic al unui magnet fix. Aceasta miscare induce (sau produce) in bobina un curent care isi schimba sensul (altfel spus un curent alternativ). Acest curent trece prin inelele colectoare care se rotesc impreuna cu bobina. Niste perii fixe, care sunt in contact cu aceste inele, aduna curentul si il canalizeaza pentru a putea fi utilizat.

Un magnet atrage pilitura de fier, de nichel si de cobalt sau a altor substante care au n componenta aceste metale. Aceste trei metale, numite si feromagnetice sunt singurele care au aceasta , proprietate. Mai mult, daca punem o bucata de metal feromagnetic n contact cu un magnet, ea va capata proprietati feromagnetice.Magnetizarea se transmite, deci, la distanta si prin contact direct. Zona

care nconjoara un magnet si n care se manifesta fortele magnetice se numeste cmp magnetic. Un fir conductor drept, strabatut de un curent electric, creeaza n jurul lui un cmp magnetic. Daca firul formeaza o bucla, cmpul magnetic o va strabate. Este ceea ce se ntmpla cu cmpul magnetic al unei bare magnetizate, o tija de fier, de exemplu. Pentru a crea un cmp magnetic mai intens, putem nfasura un fir conductor pe un cilindru. Acest cmp poate fi intensificat daca introducem o bara magnetica de-a lungul axei acestui cilindru: acesta constituie principiul de functionare a unei bobine magnetice, sau solenoid, numita si electromagnet. Un electromagnet este un obiect simplu si foarte util, caci permite crearea unui cmp electromagnetic oriunde este plasat. El constituie elementul de baza n orice aparat electromagnetic. La o sonerie electrica, de pilda, un electromagnet actioneaza un ciocan care loveste un clopotel. Curentul electric produs de un magnet Daca curentul electric creeaza un cmp magnetic, la rndul lui, cmpul magnetic poate produce un curent electric, numit curent indus. Acesta constituie principiul inductiei electromagnetice. Anumite generatoare de curent functioneaza pe acest principiu. Ele sunt alcatuite dintr-un magnet care are o miscare oscilatorie n raport cu o bobina: astfel se produce un curent care-si schimba sensul. Aceste generatoare de curent alternativ se numesc alternatoare.