Votul uninominal majoritar vs. sistemul mixt APD. Analiza finala.

Postat in Actualitate, D'ale uninominalului de Mihai Damian pe 23 noiembrie 2007, la ora 1:43 am

Noi analize despre sistemele de vot uninominale. Cateva comentarii despre materialele despre schimbarea sistemului de vot pe care le-am citit in presa in ultimele zile. Sa incep cu doua articole foarte proaste. In primul, aparut in Cotidianul de marti, Cristian Parvulescu face o noua pledoarie pro domo pentru sistemul APD. In tot editorialul n-am gasit decat un singur argument, complet aiurea si in plus deja utilizat de acelasi autor intr-un alt editorial de acum cateva zile : Sistemul majoritar cu doua tururi e prost fiindca in Franta sunt multe greve. Am mai scris ce cred despre aceasta ineptie si nu ma mai repet. Adaug ca daca dl. Parvulescu ar comenta pe blog, Doc l-ar cenzura pentru repetarea opiniei. In acelasi numar din Cotidianul apare insa un articol de-a dreptul delirant, semnat Alin Fumurescu, in care votul uninominal majoritar este facut vinovat de alegerea lui Baraba in detrimentul lui Isus !?! Dupa logica dlui Fumurescu, daca Pilat ar fi avut inteligenta sa condamne folosind sistemul APD (cum ?) soarta omenirii s-ar fi schimbat. Iar democratia e o pacaleala fiindca si Hitler a fost ales democratic. Ma opresc aici si trec la doua articole foarte bune. Primul a aparut pe Hotnews sub semnatura lui Catalin Avramescu. Ceea ce as retine din acest articol sunt pasajele despre modul in care functioneaza sistemele de vot mixte, sau majoritare in cateva exemple ca Noua Zelanda (exemplu foarte citat din cauza ca s-a trecut de la un sistem majoritar la unul mixt) si respectiv Canada. Este intr-adevar mult mai important decat enumerarea mecanica a numarului de tari care aplica un sistem sau altul sa aflam de modul in care functioneaza sistemele acolo unde sunt aplicate. Singura observatie critica ar fi ca, in mod vadit partizan al sistemului majoritar, dl. Avramescu titreaza Sistemul Parvulescu - o curiozitate electorala din Lesotho sau din Guineea. Ceea ce nu corespunde intru-totul adevarului asa cum se vede chiar in preambulul articolului. Si mai ales nu este un argument contra valabil contra sistemului APD. Tot pe Hotnews putem citi si analiza Uninominalul intre populism si (in)acuratetea informatiei facuta de dna Marina Popescu, cercetator in stiinte politice la Universitatea Essex din Marea Britanie. Spre deosebire de dl. Avramescu, dna. Popescu nu agreaza votul majoritar si isi situeaza analiza pe o pozitie critica fata de acesta. Trebuie spus ca analiza este excelent facuta si foarte bine documentata si criticile aduse sistemului majoritar sunt in mare pertinente. Numai ca, asa cum s-a spus foarte des zilele acestea, nu exista sistem de vot perfect. Pentru a putea alege corect intre sistemul majoritar si cel APD trebuie sa le punem unul langa altul si sa le analizam cu acelasi instrument. Dna Popescu nu face acest lucru. Plecand de la analiza critica a dansei dansei am s-o fac eu in cele ce urmeaza. Mai precis, voi enumera argumentele aduse in analiza respectiva impotriva votului majoritar si le voi transpune in situatia celui mixt. Sa vedem ce obtinem. Il rog pe cititor sa consulte articolul precedent despre partidele balanta la care ma voi referi de mai multe ori.

Uninominal majoritar in doua tururi vs mixt APD. Analiza finala. 1 . Votul uninominal majoritar dur cu cetatenii ? Analiza doamnei Popescu spune : Este in primul rind dur cu cetatenii care sprijina partide medii cu sanse sa fie mereu pe locul trei in circumscriptia uninominala, de exemplu cele cu cca. 10-15-20% din electorat, dar neconcentrate geografic, care pot sa nu obtina deloc reprezentare in parlament sau o reprezentare minimala. Observatia este justa pentru sistemul majoritar cu doua tururi dar cu un amendament esential. Este vorba de partidele de aceasta importanta care nu sunt apte de-a face aliante electorale cu nici unul dintre cele doua partidele mari. Fiindca in mod normal, in sistemul majoritar se fac aliante pre-electorale sau intre cele doua tururi care prevad prezentarea de candidaturi comune in circumscriptii, lucru care permite reprezentarea parlamentara a partidelor mici si medii aliate. Ce se intampla insa cu partidul de mai sus in sistemul APD ? El devine un partid balanta care nu poate forma coalitii naturale cu celelalte, dar este indispensabil pentru obtinerea majoritatii de catre partidul care a castigat alegerile. Am explicat in articolul precedent ca aceasta situatie este cat se poate de nociva, mai cu seama daca partidul este extremist. 2. Votul uninominal si partidele extremiste. Dna Popescu se refera la alegerile recente din Franta si afirma ca Verzii cu 3% din voturi au obtinut 4 mandate iar partidul de extrema stinga a obtinut 7 cu doar 1,3% din voturi. Asta poate demitiza si idea eliminarii partidelor extremiste, posibila doar cind exista intelegere intre celelalte partide. Autoarea se refera aici la Partidul Comunist din Franta. Dar trebuie sa ne intelegem asupra termenilor. Un partid extremist este un partid care are un discurs anti-sistem. Prin natura sa un astfel de partid nu poate sa faca aliante cu partidele din sistem. Este situatia Frontului National care desi este creditat cu 10-15% din voturi in Franta e lasat in afara Parlamentului. In clipa in care Partidul Comunist s-a aliat cu cel socialist el a pierdut automat sufragiile anti-sistem din extrema stanga pe care le-au preluat alte partide (Lutte Ouvrire, Ligue Communiste Rvolutionnaire). Sa vedem insa ce se intampla in sistemul APD. Partidele extremiste vor capata un numar de mandate proportional cu scorul lor electoral. Si cum nu e deloc anormal ca astfel de partide sa cumuleze scoruri de peste 10% ne gasim in situatia nociva a partidelor balanta extremiste de care am vorbit mai sus. 3. Circumscriptiile usoare. Analiza dnei Popescu pretinde ca sistemul majoritar cu doua tururi [] nu este deloc la fel de dur cu candidatii. Acestia nu sint neaparat pusi in fata unei evaluari bazate pe activitatea lor, ci vor depinde la fel de mult de partid ca si pina acum, pentru ca locul unde sint nominalizati este factorul cel mai important in sansele de a fi ales.

Iata o critica surprinzatoare adresata sistemului majoritar pur si dur. Ea insa este nefondata ! Dna Popescu spune ca partidul isi va proteja candidatii importanti parasutandu-i in circumscriptii usoare si afirma ca acest fenomen este raspandit in Franta si in Anglia. Este in mod cert neadevarat pentru Franta ; situatia Angliei o cunosc mai putin. Exista si un argument de bun simt impotriva acestei afirmatii. In circumscriptiile zise usoare exista deja un candidat al partidului care este apreciat de alegatori. Daca partidul isi asuma riscul de-a-l inlocui cu un candidat parasutat nepopular exista riscul ca primul candidat sa isi dea demisia din partid si sa candideze in aceeasi circumscriptie ca independent sau pentru alt partid. Partidul risca deci sa piarda circumscriptia. In realitate lucrurile stau invers : liderii partidelor sunt in general cei care au fost alesi si realesi de multe ori in aceeasi circumscriptie. Nu exista ca la noi ministri care n-au candidat niciodata in alegeri si carora trebuie ca partidul sa le gaseasca un loc caldut. Inainte de-a fi lideri de partid si ministri, politicienii sunt deputati populari. Dar haideti sa vorbim si de sistemul APD. Daca admitem ca cel majoritar nu e suficient de dur atunci cu atat mai mult putem spune acest lucru despre sistemul APD !! In acesta din urma candidatul dintr-o circumscriptie usoara are sanse foarte mari sa ajunga in Parlament chiar daca a fost invins. El va obtine un scor mai bun decat colegul sau din circumscriptia grea si va intra deci la categroia alesilor prin compensare. 4. Circumscriptiile grele. Despre acestea se afirma [In sistemul APD] partidul are interesul sa puna candidati cit mai putin contestabili in toate circumscriptiile pentru ca totalitatea voturilor obtinute decide numarul de parlamentari pentru fiecare partid si fiecare vot conteaza. Nu este cazul insa in sistemul majoritar unde, in circumscriptiile fara speranta, de multe ori partidele perdante fac foarte putin campanie si aleg candidati mai putin importanti pentru conducerea partidului, In tarile cu rutina democratica acest lucru se face in general pentru a da experienta politica unor candidati tineri care, daca se dovedesc promitatori, sint mutati la circumscriptii mai promitatoare. La noi, probabil, vor fi nominalizati cei displacuti de conducerea partidului si nu din motive de competenta. Avem aici argumentul cel mai puternic in favoarea sistemului APD. Ultima propozitie este insa o speculatie care poate fi usor demontata : nu vad motivul pentru care candidatii displacuti de partid ar accepta sa mearga in cicumscriptii grele pentru a se face de ras si a-si pierde locul in ierarhia partidului. Dupa cum nu vad de ce un partid care isi cunoaste interesul ar accepta sa faca figuratie intr-o circumscriptie grea. Mai trebuie spus aici ca nici in sistemul APD un membru marcant al partidului nu va accepta o circumpscriptie grea fiindca in circumscriptiile grele sansele de-a fi ales prin compensare sunt minime. Deci un partid responsabil va trimite in ambele sisteme tineri necunoscuti dar competenti la cucerirea circumscriptiilor grele. Adaug ca acesta este un mijloc formidabil de-a promova tinerii in partid ; un tanar care a cucerit o circumscriptie grea e automat propulsat in ierarhia partidului. Situatia contrasteaza cu cea actuala in care promovarile se fac dupa modelul Fenechiu-Chiuariu, Tariceanu-Olteanu, etc.

5. Care sistem e mai usor de inteles. Aici dna Popescu face eforturi remarcabile pentru a explica cat mai simplu sistemul APD si a sublinia cat mai mult complicatiile celui majoritar. Dar argumentele sunt cam subrede. De pilda Studii calitative din Noua Zeelanda arata ca intelegerea sistemului majoritar cu un singur tur care a existat este la fel de precara ca si cea a sistemului mixt, dar fiind considerat un sistem simplu nu s-a urmarit in ce masura populatia il intelege pina a devenit o componenta a unui sistem mixt (Vowles et al 2003) N-am sa caut sa aflu ce spun Vowles et al, ci am sa spun doar atat : daca cetatenii Noii Zelande au o intelegere precara asupra sistemului de vot cu un singur tur atunci fie e o problema de educatie elementara fie una de dezinteres generalizat fata de propria organizare politica. Sau alt exemplu : In sistemul majoritar cu doua tururi este dificil pentru cetatean sa stie cum poate sa aiba un vot util []. De exemplu, cetateanul nostru voteaza candidatul X pentru partidul A. Candidatul X este tot al treilea in primul tur la diferenta de 2% sau chiar de 2 voturi fata de candidatul Z de pe primul loc si de 1 fata de Y, cel de pe locul 2 . Se califica in turul 2 (speculam bazindu-ne pe comparatia facuta inclusiv pe site-ul basescu.ro cu alegerea primarilor si a presedintelui) primii doi, Y si Z. Cetatenul voteaza cu candidatul Y, insa este ales candidatul Z. Simplu de urmarit. Insa, daca acest lucru se intimpla in toate circumscriptiile, partidul A nu obtine nici un reprezentant. Cetateanul insa, obisnuit ca prognozele din sondaje sa spuna cam citi parlamentari o sa aiba partidul, nu va intelege de ce partidul A cu 15% nu are nici un reprezentant. Acest argument nu e preluat din nici un studiu fiindca e fals ! In tari cu sisteme de vot uninominal nu se dau publicitatii sondaje cu rezultate proportionale intru pacalirea cetateanului (si dna Popescu care locuieste in Anglia ar trebui sa stie lucrul acesta). Ci se dau asa numite proiectii cu numerul de deputati estimat pentru fiecare partid. De exemplu, partidul MODEM din Franta (cu 7% din voturi si trei mandate la scrutinul din 2007, dat ca exemplu in analiza la punctul 1) era creditat inainte de alegeri cu 2-4 mandate. Nu s-a pus deci problema ca votantii sa se astepte la un scor mai mare din partea lui. In loc de concluzie. Pe parcursul a mai multe articole am incercat impreuna cu Doc sa fac o analiza comparativa intre cele doua sisteme. Cred insa ca oricare dintre ele este mai bun decat cel actual. Din acest motiv cred ca e important ca sa ne exprimam cat mai multi optiunea la referendum. O participare scazuta ar putea fi interpretata de partizanii mentinerii actualului sistem (care sunt si cei care profita de pe urma lui) ca un vot pentru ingroparea reformei electorale. Ar fi o grava eroare din partea noastra. Si un PS despre articolul scris de cei 5 studenti de la Stiinte Politice din Cluj. In comentariul 146 la articolul de pe Hotnews unul dintre autorii studiului face o trimitere

catre acest blog. Un gest de mare clasa mai ales ca am scris (destul de virulent) numai despre greselile din articol lasand la o parte pasajele corecte. Chapeau !