Cuvinte alese Sfntul Ioan Gur de Aur

Blndetea si lasitatea, economia si zgrcenia

Trebuie mult bgare de seam s putem lmuri ceea ce este una si ceea ce este alta, aceasta pentru c alturi de virtuti se afl viciile, alturi de usurinta exprimrii obrznicia, alturi de blndete lasitatea. S ia aminte bine oricine crede c este stpn al unei virtuti, pe cnd el nu are dect viciul. Asadar, ce este blndetea si ce este lasitatea? S nu ajuti pe cei jigniti, s rmi mut cnd sunt asupriti, aceasta-i lasitate; s suferim jignirile pe care ni le fac altii, iat ce este blndetea. Ce este curajul opiniei? Acelasi lucru: a lupta pentru altul. Dar obrznicia? Cnd vrei s te rzbuni tu nsuti. Blndetea si curajul opiniei merg mpreun, si tot mpreun, pe alt parte, obrznicia si lasitatea. Cine se mhneste de propriile sale suferinte, greu i va fi s se mhneasc de ale altora, cine nu se rzbun pe sine, bine va rzbuna pe altii... Mrinimia este o virtute, dar e vecin cu risipa. Economia, asemenea e o virtute, alturi de ea se afl zgrcenia. S apropiem iarsi virtutile. Risipitorul nu-i mrinimos. Cum oare!... Cel nlntuit de mii de patimi va putea avea duh nalt? Nu dispretuieste bogtiile, ci-i stpnit de alte patimi. Nu-i mai liber dect omul pe care tlharii l silesc s-i asculte. Nu din dispret pentru bogtii le risipeste, ci numai din pricin c nu stie s le chiverniseasc cum se cuvine. De ar fi cu putint s le si pastreze si s le si foloseasc, iat ce ar face. Este mrinimos acela care-si cheltuieste averea asa cum se cade, cci duh cu adevrat nalt are acela care nu-i rob patimii si cruia putin i pas de bogtii. Economia, si ea este un bine. Cel ce merit bun nume, este acela care cheltuieste cu ntelepciune, nu la ntmplare si fr discernmnt. Cu totul altceva este omul zgrcit. Economul nu cheltuieste dect cnd trebuie, cel zgrcit nu se atinge de avutul su, nici chiar cnd nevoia cere. Economia, putem zice, este sor cu mrinimia. S punem asadar, deoparte mrinimia si economia, de alta risipa si zgrcenia. Unele se tes din micimea de suflet, altele, din mretia lui.

Cstigul ce-l avem cercetnd pe cei necjiti

Dati ascultare ntelepciunii lui Solomon, care a fost rspltit cu mngieri de tot felul - bucurndu-se de cea mai desvrsit asezare. Ce zice el? "Mai bine este s mergi n casa unde slsluieste mhnirea, dect acolo unde se rde". Ce nseamn aceasta fratilor? E c una din privelisti zmisleste tulburare - pe cnd cealalt, cumptare.

Despre brfire
S fugim de brfire, dragii mei!... Nici o greseal nu-i mai mare ca ea - si nici mai usor de svrsit. De ce? Pentru c se svrseste mai degrab dect oricare alt pcat - si cuprinde repede pe cel ce nu bag de seam. Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregtire, tovrsie si adesea trgnelile pot aduce mpiedicarea lor. De pild, cineva si-a pus n gnd s ucid sau s tlhreasc. Pentru aceasta trebuie s fac unele pregtiri - si de multe ori, n vreme ce el ntrzie, patima l prseste, pornirea cea rea se mistuie, el se las de gndul cel vinovat, ne mai svrsindu-l. Nu-i tot asa cnd e vorba de brfire. Dac nu suntem cu totul bgtori de seam, ea ne rpeste dintr-odat. Ca s brfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregtiri, nici de cheltuieli, nici de alctuiri. Numai s vrem - si de ndat vointa se preface n fapt. Cci limba e singura unealt care ne trebuie. De aceea, e bine s ne ferim de aceste vicii!...

Despre dragoste
S cugetm la tot binele ce s-ar svrsi daca dragostea ar fi stpna peste tot... Nar mai fi trebuint de legi, de tribunale, de pedepse, de temnite - si de toate de felul acesta. Dac toti ar iubi si ar fi iubiti, nimeni nimanui n-ar face vreun ru. Ucideri, vrajbe, rzboaie, tlhrii, ruperi, zgrcenii, tot rul s-ar mistui. Chiar numele ruttii n-ar mai fi. Dragostea are acest ascendent : n vreme ce altor merite li s-au adugat si unele defecte - srciei, mndria de a fi srac; vorbirii alese, patima bolnvicioas a slavei; umilintei, o mndr ndestulare luntricdragostea se detaseaz de toate aceste neajunsuri; cci nimeni nu s-ar putea ridica mpotriva a ceea ce iubeste. Ca s apreciem virtutea dragostei, s presupunem c nu numai o fiint, ci c toat lumea iubeste. Sau, mai degrab -dac vreti- "presupuneti" o fiint iubit si una care iubeste, dar care iubeste cum trebuie s iubeasc. Fiinta aceea va tri pe pmnt ntocmai ca n cer; va gusta o pace netulburat, mpletindu-si mii de cununi. si va pstra inima nentinat de ur, de mnie, de invidie, de trufie, de desart slav, de nzuinte ticloase, de toat dragostea cea rea si de toat stricciunea. Dup cum siesi nu ar vrea s-si fac ru, tot asemenea altuia. Arhanghelul Gavriil va sta alturi de ea - si-o va ntovrsi pe pmnt. Astfel este acela care are cu sine dragostea. Cel ce ar svrsi minuni, cel a crui cunoastere ar fi desvrsit, dar care n-ar avea dragoste, chiar de ar scula mii de oameni din morti, la nimic de seam nu va ajunge, desprtit fiind de toti si nu se va putea apropia niciodat de semenii lui. De aceea Domnul Hristos a zis c semnul dragostei desvrsite pentru El, este dragostea aproapelui. Paiul mai degrab s-ar mpotrivi s nu fie ars de focul n care l-am aruncat, dect diavolul la flacra dragostei. Dragostea e mai trainic dect un zid, mai tare ca diamantul; si dac am putea nchipui un lucru si mai tare nc, dragostea l ntrece si pe acela n trie. Nici srcia, nici bogtia n-o biruiesc - iar de ar fi dragoste, n-ar fi nici srcie si nici

bogtie peste msur, ci numai foloasele amndurora. Din bogtie am folosi bunstarea, din srcie lipsa de grij, fr s avem de ndurat temerea pe care-o d srcia si nici nelinistile pe care ni le d bogtia. Dar ce vorbesc eu despre foloasele dragostei? S ne gndim ct e de bun ea nssi, ct bucurie ne prilejuieste, n ce stare de vraj ne tine sufletul; acestea sunt nsusirile ei neasemuite. Celelalte nftisri ale virtutii aduc cu ele unele ngreunri: postul, cumptarea, veghea sunt ntovrsite de invidie, de pofte, de dispret; dragostea, ea, n afar de folos, e ntovrsit de plcere, fr mpovrare; ca o albin harnic, ea culege de pretutindeni ce este bun si-l aseaz n sufletul celui care iubeste. Ea preface firea lucrurilor, cele mai grele sarcini le face usoare si plcute, ea ne nftiseaz virtutea ca usor de svrsit, iar viciul mai amar ca orice...s cugetm: a cheltui se pare lucru suprtor, dragostea si face din aceasta o plcere. A vorbi de ru pe altul pare multora lucru dulce, dragostea l gseste amar, gsind dulce a vorbi bine de cineva. Nimic nu ne este mai plcut dect s ludm pe cel pe care-l iubim. De vedem pe cel pe care-l iubim svrsind o greseal, ne ntristm, dar chiar mhnirea aceasta cuprinde n sine o dulceat. Lacrimile si tristetea dragostei sunt mai dulci dect bucuria si rsul. Cei ce rd nu se usureaz, ct cei ce plng pentru prietenii lor. Credinta si ndejdea sunt hrzite s nceteze, cnd avem ceea ce credem, ceea ce ndjduim. Este ceea ce Pavel arta prin cuvintele: "Telul ndejdii pe care-l vedem nu mai este tel al ndejdii - cum s ndjduim dar, ceea ce si vedem" sau: "Credinta este adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor ce nu se vd". Aceste virtuti vor trece cnd telurile lor s-au atins. Dragostea, dimpotriv, se nclzeste atunci, ct se poate de mult si ncepe s ard. Aceasta-i o nou laud adus dragostei. Pavel nu se multumeste numai cu aceasta, ci vrea cu dinadinsul s caute nc o laud. S-a zis c dragostea este un mare dar, o cale aleas ctre cer - s-a zis c, fr ea, celelalte daruri sunt zadarnice, i nftisase icoana cu multe amnnte - acum el vrea s-o proslveasc si altfel - si s-i arate mretia, iesit din nepierirea ei. De aceea, a zis:"Acum, acestea trei rmn: credinta, ndejdea si dragostea; dar cea mai mare este dragostea". De ce, oare, dragostea este mai mare dect toate celelate? Pentru c toate celelate vor trece...

Despre invidie
Nimic nu dezbin mai mult ca invidia si gelozia: zgrcitul se bucur cnd primeste ceva; invidiosul nu cnd primeste el, ci cnd nu primeste altul. El socoteste ca un bun al lui nenorocirea ce se ntmpl altuia si nu ceea ce i se ntmpl bun. Dusman al ntregii firi omenesti, el merge peste tot si loveste mdularele lui Hristos. Ce poate fi altceva mai nebunesc dect aceasta? Diavolul e invidios, dar cu privire la oameni si nu fat de diavol, voi, oamenii, v invidiati semenii, ridicndu-v, astfel, mpotriva sngelui si a neamului vostru, ceea ce diavolul nu face. La ce ndurare veti alerga? Care v va fi iertarea cnd vederea izbnzii fratelui vostru v face s tremurati, s v nglbeniti, n loc de a v umple de bucurie, ncingndu-v fruntea cu o cunun, asa cum se cuvine? Vreti s fiti gelosi? Fie!... Fiti gelosi, dar ca s luati pild de la cel care merit laudele, ca s te nalti la el, nu s-l cobori pe el la tine, ca s svrsesti aceleasi virtuti ca el!... Iat

o gelozie de laud!... A te asemui, nu a pretui. Nu a te mhni de bunurile altuia, ci a suferi cu el, de relele lui. Invidiosul tocmai dimpotriv face. El se macin n sine cnd vede izbnzile altuia. Fr s-si dea nici o osteneal ca s se nalte, plnge cnd vede pe altul ridicndu-se si face orice ca s-l doboare. Cu cine s asemuim pe omul sfsiat de aceast patim? E asemenea unui mgar lenes si plin de osnz, nhmat alturi de un cal plin de vioiciune, care nu vrea s se pun pe picioare, ncercnd prin greutatea lui s trag n jos pe vrednicul su tovars. Invidiosul nu cuget la nimic, nu ncearc s fac ceva ca s se despovreze de aceast grea toropeal - dar face tot ce poate ca s izbveasc si s doboare la pmnt pe cel ce se nalt spre cer. ntru aceasta, este un desvrsit tovars al diavolului.

Dorinta de rzbunare aduce nefericire

Crezi c te rzbuni asupra aproapelui dar te chinuiesti pe tine nsuti. Te dai n bratele pornirii ca unui clu luntric care te mpresur din toate prtile; si-ti sfsii linistea. Ce poate fi mai nefericit dect un om mereu stpnit de mnie? Ca si nebunul furios care nu se bucur niciodat de liniste; care e fr ncetare n fierbere, zi de zi furtuna gndurilor lui se nteteste si si aduce aminte vorbele si faptele celui care l-a jignit. i aude numele? Se umple de grea mnie, ca fiara - si se frmnt n sine fr ncetare. l zreste cumva? Iat-l czut prad groazei, tremurului, ca si cum ar suferi cele mai mari rele. i vede vecinii, un vesmnt, casa, strada? Toate aceste privelisti sunt un chin pentru el. Cnd iubim pe cineva, vederea vesmintelor lui, a casei, a strzii pe care st, ne face de ndat s tresltm de bucurie. Asemenea, de vom vedea pe prietenul celor pe care-i urm si-i detestm, casa sau strada lor, sau orice ar fi n legtur cu ei, totul ne scie si fiecare din aceste lucruri este pentru noi cauz de rniri repetate si usturtoare. Pentru ce, asadar, asemenea mpresurri, atta chin, atta asuprire? Chiar dac rzbuntorii n-ar fi amenintati cu chinurile iadului si doar tortura care ne-o prilejuieste dorul de rzbunare ar trebui s ne ndemne s iertm greselile celor care ne-au jignit.

Greselile mici aduc pe cele mari

Diavolul, n rutatea lui, foloseste multe metode ca s prind pe oameni. El si ncepe nvluirile prin ceea ce este mai mic. Vedeti, el voia s fac pe Saul s asculte nebuniile Pytonisei, dar dac l-ar fi sftuit dintr-odat, Saul n-ar fi luat n seam, el care a gonit de la sine felul acesta de femei. Asa c el a actionat cu surprindere si progresiv. Dup ce n-a ascultat de Samuel, si jertfi n lipsa lui, Saul zice, drept rspuns la imputrile ce i se fceau: "Din pricina dusmanilor, nevoit am fost", si n loc s plng, cum s-ar fi cuvenit, el se poart ca unul care nici un ru n-a svrsit. Mai trziu, Domnul d porunci mpotriva Amalecitilor si Saul le calc. Venir pe urm, faptele vinovate mpotriva lui David; si asa, pe nesimtite, treptat, alunecnd necontenit, ajunse la prpastia pierzaniei si se prbusi n ea. Acelasi lucru si cu Cain. Diavolul nu-l ndeamn, de la nceput, la uciderea fratelui su, c nu l-ar fi determinat s-o svrseasc. Ci, mai nti, l sftui c poate s nftiseze lui Dumnezeu jertfe si mai proaste, zicndu-i: "Nu-i aceasta o

greseal". Apoi, aprinse n el ura si gelozia, zicndu-i mereu: "nc si aceasta nu poate avea vreo urmare..." Dup care, hotr s-l ucid si s-si tgduiasc fapta si nu se opri, pn ce nu nfptui crima. Asa c de la nceput trebuie s ne mpotrivim. Chiar de-am rmne la cele dinti greseli, nici aceste nti greseli nu trebuie nebgate n seam. Dar cnd vointa nu vegheaz, rul se mreste. De aceea nimic nu trebuie s lsm deoparte ci s-l strpim dintru nceput. Nu luati, asadar, n seam numai nsemntatea greselii, care poate fi mic, ci cugetati c de nu veti lua seama, ea va deveni rdcina unui mare ru. Chiar de v veti mira, v voi spune c pcatele cele grele nu cer atta bgare de seam ca greselile mici si usoare. Greutatea nssi a celor dinti ne face s le nconjurm, greselile mici, din pricina putinei lor nsemntti, ne ndeamn la nepsare; ele nu ne mboldesc s ne trezim cu bun veghere ca s le gonim, si n vreme ce lncezim, cu grbire ele se fac mai mari. ntocmai ca si n suferintele cele trupesti... Nimeni nu se arunc n bratele pcatului degrab si dintr-odat. Zace n duhul omului o rusinare nscut, un respect firesc pentru ceea ce este bine. Si el n-ar putea numaidect s devin att de nerusinat, ca s tgduiasc totul dintr-odat. Se pierde cu ncetul, treptat, uitnd de sine. Treptat, idolatria s-a furisat n lume, ca urmare a cinstirilor prea mari ce se ddeau oamenilor. Treptat, s-a ajuns la adorarea celor vii si a celor morti - treptat a biruit si celelalte vicii. Vedeti!... Cineva rde cnd nu se cade. Este dojenit, dar altul l linisteste, zicnd: "E un lucru fr nsemntate. Ce ru este s rzi? Ce urmri pot fi?" Ci rsul aduce gustul glumelor proaste, pe acela al vorbirilor rusinoase, nssi faptele rusinoase... Este tinut de ru cineva c-si brfeste aproapele, c-l asupreste cu vorbele, c zice ru de el. Acela se mpac si zice: "A brfi nu nseamn nimic". Cu dusmnii fr odihn, ocri fr isprvire. Dup ocri urmeaz loviri, dup loviri, adesea, ucideri. Si asa, duhul ru ne duce de la micile greseli la cele mari, si de la cele mari la deznadejde...

Patimi proprii diferitelor vrste

Viata este ca o nesfrsit mare. n mrile cele adevrate sunt anumite locuri n care putem ntmpina felurite primejdii... Tot asa este si cu viata noastra. Marea care ni se nftiseaz cea dinti este aceea a copilriei, mult zbuciumat, prin lipsa de ntelepciune si prin nestatornicia vrstei. De aceea, copiilor le sunt rnduiti ndrumtori si profesori, pentru ca educatia lor s fac fat nedesvrsirii copilresti care e fireasc. Iesind din copilrie intrm n marea adolescentei, n care vnturile bat nc si mai tare, n vreme ce poftele crnii se ridic n noi. La vrsta aceasta cu greu se poate ndrepta cineva. Nu numai pentru c vnzolelile sunt mai puternice, ci pentru c nu se afl remuscri pentru greselile fcute. Profesorii si ndrumtorii s-au sters. Si atunci cnd vnturile sunt mai tari, cnd pilotul este fr putere, iar altcineva nu se mai gseste care s dea ndrumare, lesne putem cugeta la ce dezlntuire ajunge furtuna. Dup acest rstimp de viat, se arat vrsta coapt, creia i revine sarcina unei gospodriri. Atunci te nsori, ti faci un cmin, cresti copii, si esti mpresurat de nori de griji... Dar si atunci nfloresc mai cu seam gelozia si zgrcenia...

Privire asupra scurtimii vietii

Ar trebui s hrzim lucrurilor duhovnicesti, rugciunii, ntreaga noastr viat iar noi o risipim n fapte nedemne, n tlzuiri, n vorbiri rusinoase, n convorbiri si plceri ticloase, n vinovate artri mndre, fr folos si spre pierzania noastr. Si dup toate, ne mai si ntrebm ce ru este ru ntru acestea - fr s ntelegem c nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea. De vei cheltui bani, e cu putint s-i ntorci; vremea risipit se rscumpr cu anevoie si cu trud. Putin ni s-a dat pentru aceast viat - iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice cnd vom trece n cealalt viat? Dumnezeu ne va zice: "Ti-am dat un rstimp ca s nveti ndeletnicirea milei, de ce l-ai prpdit cu treburi zadarnice si usuratice?" Dar veti zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un rstimp att de scurt? O, prostie, o nerecunostint... Tocmai pentru aceasta ar trebui s-I fim recunosctori, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman necazurilor - si de a ne fi fcut, dimpotriv, lung si fr sfrsit vremea linistirii noastre n viata cealalt... Pentu aceasta l tineti de ru - si de aceasta v plngeti?!...

Primejdia relelor ntruniri

S fim convinsi c adunarea celor ri este n stare s ne aduc mari vtmri. S ne ferim de ea, mai presus de orice, indiferent de participanti. Ea a fost pierzania multor oameni de seam. De pild, Solomon si Samson. Si nici poporul iudeilor n-a pierit n alt chip. Nici fiarele slbatice nu-s n stare s rneasc precum rutatea oamenilor. Primejdia lor e vdit, cci cei ri si strecoar veninul n fiecare zi, pe nebgate de seam si fr zgomot, nruind putin cte putin tria virtutii. Cnd v pregtiti s v stabiliti undeva, cercetati cu de-amnuntul cum este clima, dac-i nesntoas, dac-i potrivit, dac nu-i prea uscat; dar cnd e vorba s tineti socoteal de sufletul vostru, nu cercetati anturajul n care vreti s-l lsati s ptrund, ci l prsiti nepsrii si ntmplrii. Cum, v rog, vi s-ar putea ierta o asemenea nepsare? Dup a voastr prere, ce i-a fcut minunati si vrednici de admirare pe cei ce locuiesc n pustie? Nu oare deprtarea de vlmsag si de piata public, si asezarea lor departe de tumultul treburilor acestei lumi? Iat pe cei cu care se cade s fiti asemntori, cutnd pustia chiar n mijlocul orasului. Si cum asta? Ferindu-v de ri, cutnd compania celor buni. n felul acesta, v veti bucura de o ntemeiere mai trainic dect chiar a celor ce triesc n pustie, de vreme ce, nu numai c v veti feri de cei ce v pot vtma, dar veti avea legturi cu cei ce v pot fi de folos. De fugiti de cei ri, cutnd a afla pe cei buni, veti avea ndoit prisosint: virtutea se va mri n voi, n vreme ce stricciunea va pieri...

Primejdia teatrului
"Cine privind, pofteste o femeie, a si pctuit cu ea..." Dar - veti zice - dac n-o poftesc privind-o? Veti putea, oare, s m faceti s cred aceasta? Trupul v este de piatr? Din carne sunteti alctuiti, din carne omeneasc, mai lesne de aprins dect iarba, la focul poftei. Sunteti de piatr? De fier? Necontenit v voi ntreba... Cci voi ardeti n dorint, asa c ati pctui cu gndul. Si v veti ntoarce acas rnit foarte... Si, oare, nu se zmislesc de aici, nelinistile cminelor? Pierderea rusinii? Desfacerea cstoriilor? Discordia, zavistiile si dezgustul care nu au alt

temei? Cnd v ntoarceti acas, subjugati de femeia aceea, sotia vi se va prea stears, copiii nesuferiti, casa v va vdea pe umeri; grijile cele care de obicei v umpleau viata, v vor plictisi - oricine vine la voi, va fi povar si v va stnjeni. Pricina? Fiindc nu v-ati ntors singuri acas - ati adus cu voi pe femeia aceea pctoas, nu pe fat si n vzul tuturor (si rul, n felul acesta, ar fi fost mai mic, fiindc nevasta voastr ar fi gonit-o), ci ati asezat-o n cugetul vostru, n constiinta voastr. Acolo, ea sufl n focurile Babilonului si, mai degrab, n alte focuri nc si mai grozave - cci lucru curat nu-i acest foc - e ceea ce ziceam si, deaici, cea mai primejdioas situatie.

Trebuie s-o rupem cu cei ri

Cei ce cldeau turnul lui Babel se ntelegeau bine, pentru rul lor; si tot ei se desprtir pe urm, mpotriva lor nsisi, dar spre binele lor. Unirea tovarsilor lui Core era rea, dezunirea lor fu bun. Rea, ntelegerea lui Iuda cu Iudeii. E cu putint, asadar, ca dezunirea s fie un bine, iar unirea un ru. De aceea este zis: "Dac ochiul tu te supr, scoate-l; iar de te supr picioarul tu, taie-l!" Asa este si cu prieteniile si cu anturajul - se aleg pentru un scop religios-moral nalt. Se cade s zicem, asadar, c ntelegerea nu-i totdeauna si n toate mprejurrile folositoare dup cum ruperea nu-i totdeauna vtmtoare. Zic acestea ca s fugim de ri - si s ne lipim de cei buni. Tiem din trupul nostru prtile atinse de cangren si care nu se mai pot tmdui, temndu-ne ca nu cumva stricciunea s treac si la cele sntoase. Le tiem nu fiindc le dispretuim, ci ca s pstrm pe celelalte. Cu att mai mult se impune responsabilitatea si cu referire la anturaj. De ne este cu putint, s ndreptm lucrurile cu delicatete, cu ntelepciune, dar si cu fermitate. Trebuie s ne ferim de tot ceea ce ne

mpinge spre pcat

S bgm de seam cursele si s ne deprtm de ele. S bgm de seam prpstiile si s nu ne apropiem de ele. Va fi dovad de ntelepciune a fugi nu numai de pcat, dar si de ceea ce, prnd nensemnat, ne ademeneste spre greseli. De pild, rsul, vorbele necugetate, nu sunt tinute drept pcate grele si totusi din rs ies vorbele rusinoase, si din vorbele rusinoase faptele nc si mai rusinoase. Vorbele zadarnice si rsul zmislesc adesea ocara si batjocura; ocara si batjocura, loviturile si rnirile, uciderea. Asa c, de vreti s apucati pe o cale nteleapt, feriti-v nu numai de vorbele rusinoase, de faptele rusinoase, de lovituri, de rniri, de ucideri - ci nc si de rsul necuvenit si vorbele necugetate, pentru c acestea rdcini sunt relelor mai mari care vin dup aceea. De aceea Pavel a zis: "Vorbirea desart si gluma proast s nu ias de pe buzele voastre". Este aceasta, se pare, putin lucru n sine nsusi, dar din el ies, pentru noi, rele mari. S ne ferim nu numai de greseli, dar si de ceea ce pare nensemnat si ne mpinge, ncetul cu ncetul, spre deosebite pcate. Cel ce merge ctre prpastie, chiar de nu cade, dar se cutremur, se ntmpl ca aceast cutremurare s-l fac s se clatine si s se prbuseasc n gol. Tot asa, dac n loc de a ne

deprta de pcate, cltorim alturi de ele, vom tri necontenit cu team si adesea vom ceda lor...

Trufie si hotrre - umilint si josnicie

Nimic nu este mai strin sufletului crestin ca trufia. Zic trufie si ctusi de putin cinstit vorbire si curaj, care se potrivesc de minune crestinului. Tot asa, una-i umilinta si altceva josnicia, lingusirea si lichelismul. Dar v limpezesc prin pilde. Firea - se pare - le potriveste si pe cele ce sunt potrivnice. Lng gru, neghina, lng trandafir, spinii. Copiii ar putea fi nselati, dar oamenii maturi, cunosctori, ca s zicem, n aceast plugrie duhovniceasc, stiu s deosebeasc ceea ce-i ru de ceea ce-i, cu adevrat, bine. Doriti s ntelegeti convietuirea umilintei si a libertatii? Ascultati pe Sfntul Apostol Pavel: "mi pas prea putin de voi fi judecat de voi sau de lume - iar eu nu m judec pe mine nsumi. Stiu c n-am fcut nici un ru. Dar nu sunt deloc ndrepttit pentru aceasta..." Voiti acum s aflati ce-i lingusirea? Ascultati pe nebunii iudei: "Noi n-avem rege dect pe Cezarul..." ntr-un cuvnt, obrznicia este a te lsa prins de mnie, a te mprstia n cuvinte de ocar fr temei, a voi s te rzbuni sau a te lsa dus de porniri nedrepte. Fermitatea n grire, curajul, nsemneaz tocmai a nfrunta primejdiile si moartea - a lsa deoparte, pentru a plcea lui Dumnezeu, dusmnia, lingusirea si josnicia. Umilinta este a sluji altora, cu gndul de a fi pe placul lui Dumnezeu, a te cobor din nltimea demnittii tale, ca s svrsesti o lucrare cu adevrat mare si admirabil, iat ce-l onoreaz pe om.