Lecia reprezint principala form a organizrii activitii educaionale.

Din punctde vedere etimologic, termenul provine din latinescul "lectio", care nseamnlectura cuvoce tarei audiere, citire din manuali memorare de texte de ctre elevi. n cadrul unei lecii, profesorul realizeazde obicei mai multe sarcini didactice(comunic, sistematizeaz, verific), dar una din aceste sarcini constituie obiectivul principali determin structura leciei, tipulacesteia; ea este considerat drept sarcin fundamentala. obiectivul fundamental reprezinta.el cnstituie. Astfel spus .Categoria/tipul de lecie desemneaz un mod de concepere i realizare a activitii de predare-nvare-evaluare, un mod de construire i nf ptuire(desf urare) a leciei, o unitate structural i funcional care se structureaz dup diferite criterii:obiectivul central, disciplina de predat, treapta de nvmnt, nivelul de pregtire al elevilor, strategiile de lucru ale prof ,stilul sau didactic s.a.. Aceste criteria sunt factorii variabili ai lectiilor. Tipurile de lecie trebuie privite ca nite scheme flexibile, orientative, cadre largi care pot fi modificate n funcie de condiiile concrete n care se desf oar. Pe baza tipurilor fundamentale de lecii, fiecare profesor poate construe variante.Prin variant se nelege structura concreta unei lecii, impus, pe de o parte, de tipul cruia i apar ine, iar pe de alt parte de factorii variabili care intervin. Factorii variabili care intervin pot fi determinai de coninutul leciei,obiectivele operaionale ale ei, pregtirea anterioar a elevilor, strategiile i mijloacele folosite, locul pe care lecia l ocup n sistemul de lecii, particularitile procesului de nvare, mrimea colectivului de elevi.Datorit acestor factori n cadrul fiecrui tip vor putea fi concepute o multitudine de variante, fiecare avnd structura proprie, formatdintr-o serie de etape sau seciuni de lucru.