Un lung tren ne pare viata

Un lung tren ne pare viaa, ne trezim n el mergnd, Fr s ne mai dm seama, unde ne-am suit i cnd. Fericirile sunt halte, unde stm cte-un minut; Pn cnd s ne dm seama, sun, pleac, a trecut Iar durerile sunt staii, lungi de nu se mai sfresc, i n ciuda noastr parc, tot mai multe se ivesc. Arztori de nerbdare nainte tot privim, Vrem s-ajugem tot mai iute, la vreo gar ce-o dorim. Ne trec zilele i anii, clipe sfinte i dureri, Noi trim hrnii de visuri i-nsetai dup plceri. Muli copii voioi se urc, ci n drum n-am ntlnit! Iar cte-un btrn coboar trist, de fore istovit. Vine-odat ns vremea, s ne coborm i noi, Ce n-am da, atunci, o clip s ne-ntoarcem napoi? Dar, pe cnd privim n urm, plngem timpul ce-a trecut, Sun Gara Veniciei, am trit dar n-am tiut!