P. 1
Limba romana- gramatica

Limba romana- gramatica

|Views: 1,728|Likes:
Published by elly4you

More info:

Published by: elly4you on May 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/25/2014

pdf

text

original

Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. Ceea ce înseamnă că. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. cele două dic ionare ne oferă răspunsul. În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs. La solicitarea studen ilor. MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. Ele vor avea loc în lunile aprilie. studiu individual: 28 de ore. la care se adaugă 10% din oficiu. rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. 1996 (sau orice altă edi ie). Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea). Rezolvarea exerci iilor este facultativă. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. Ea condi ionează prezentarea la examen. Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. academic. 4 . Editura Univers Enciclopedic.). iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. activită i aplicative 56 de ore. Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală. adesea întrerupte de exerci ii. uzual etc. Bucureşti. MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române. de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. Gramatica normativă. A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. G. respectiv mai. A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. ortoepic şi morfologic (DOOM).. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. teme de control: 20 ore. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). Sindicatelor nr. la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str. 7). Grui ă. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. 2005. laptop. pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică. Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). Cluj-Napoca. Editura Dacia. Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. în egală măsură. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră. *** Dic ionar ortografic.Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student. cât şi în biblioteci. – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. În urma discu iilor. oral. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs.

EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris. marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. nota finală va fi nota mai bună. Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. în sesiune. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. până la aceeaşi dată. Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. portofoliu+ 5 p. Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. ultimele două se vor preda.E de dorit. fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. în afara consulta iilor comune. Este nevoie de o lectură atentă a textului. dar nu obligatoriu. Dacă studentul doreşte. comunicarea de informa ii între candida i. Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. data exactă va fi comunicată de secretariat). În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. rezolvă exerci ii etc. Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului. şi. iar lucrarea va fi notată cu nota 1. Indiferent de rezultat. se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris. de asemenea. 5 . Astfel: 4 p. oficiu. fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. la o dată ce va fi comunicată la examen. Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. studen ii se vor adresa supraveghetorului. Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). Notă. La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX. În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. rezolvarea cerin elor de examen se face individual. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare. DOOM). prin poştă. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. examen scris + 1p. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii.).

este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură.Pentru performan ă maximă şi economie de timp. în principiu. 6 . performan a maximă la examen.

afixele (lexicale şi gramaticale). Clasificarea propozi iilor 4. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. semivocale 4. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Raporturile sintactice 3. Propozi ia şi fraza. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Elemente de lexicologie 1. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei.referent. Lexicologia. Rela iile semantice 5. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Rela ia semnificat . diftongul. Adjectivul 6. Sunetele limbii române: vocale. Elemente de fonetica limbii române 1.CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. consoane. Greşeli lexicale 7.semnificant . Rădăcina. Greşeli de morfologie 12. Despăr irea în silabe 5. Prepozi ia 9. Articularea şi coarticularea 5. desinen a 3. Limba română. Adverbul 8. Fonetica şi fonologia 3. Articolul 3. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Ortografie şi punctua ie 1. Pronumele 4. Interjec ia 11. Vocabularul. 2. Elemente de sintaxă 1.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. hiatul 6. Morfologia 1. Sistemul limbii române 2.Cuvântul şi enun ul 2. Chestiuni preliminare 1. Substantivul 2. Dificultă i în învă area vocabularului. Func ii sintactice în propozi ie 5. Conjunc ia 10. triftongul. Structura cuvântului. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Studiul limbii române. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Origine şi prezent 2. Lucrare de verificare 5 . Cuvântul. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Grupurile de sunete: silaba. Numeralul 5. Dic ionarele limbii române 3. Paronimele 6. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. Studiul limbii române contemporane 4. Dinamica vocabularului 4. Verbul 7.

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. Chestiuni preliminare 1. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române. Studiul limbii române. limba franceză. pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. limba sardă. limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). Dintre acestea. dar are şi trăsături specifice. limba dalmată (dispărută astăzi. substratul lingvistic geto-dac. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). LIMBA ROMÂNĂ. care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. Limba română. precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane. Aceste trăsături. interesat de propria exprimare. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. Alături de limba română. limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice. Dic ionarele limbii române 3. limba catalană. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Origine şi prezent 2. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. Studiul limbii române contemporane 4. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. limba portugheză. Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice. Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. În ansamblul cursului. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). limba provensală. . Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia.

Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. conform referendumului din 2002. De modul în care întrebuin ează limba română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. elevi. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog. Manual de gramatică pentru clasa a XII-a. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. treptat. Italia. ortoepic şi de punctua ie. ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. Utilizarea pluralului. studen i etc. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. Gramatica pentru elevi. ci de un vorbitor de rând. Dic ionarul de paronime. Ucraina. Spania. Dic ionarul ortografic. o vorbeşte şi o scrie. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător.şi. 2. editat de Academia Română. Republica Moldova. este limba maternă pentru 90% din popula ia României. Serbia. Dic ionarul de antonime. DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit.). profesor de română sau învă ător etc. ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. Rusia. Dic ionarul de argou etc. lingvist. academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. Ungaria. alături de dic ionare. sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic. se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor. Statele Unite ale Americii etc. Gramatica de nota zece etc.000 de 9 . Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori. Dic ionarul enciclopedic. Voivodina. în sensul de sisteme gramaticale. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române.). sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. Israel. El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. cu care. Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. Orice nedumerire. iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. fără studii de specialitate. o educatoare sau o viitoare educatoare). studen i etc. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). Canada. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. Româna se vorbeşte în România. pentru elevi. Aceste edi ii (universitare..

arhaisme şi neologisme.cuvinte utilizate în limba română contemporană. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii. ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române. ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. DOOM-ul este un dic ionar 10 .500 mai edi ie (1982)”. scheme. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg. înso ite de ilustra ie bogată (poze.) şi reprezintă instrumente uşor de consultat. cu 2. începând cu anul 1993. dar şi un număr mare de regionalisme. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. hăr i etc.000 de cuvinte. sensuri şi unită i frazeologice noi. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate. în ORTOGRAFIC.

ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu. Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale. Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar. 2006.). în primul rând. deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”. Maria Burcă. DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. 11 . din toate domeniile de activitate. Silviu Constantinescu. cravată. costum etc. DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. Luiza Seche. Onufrie Vin eler. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte. Irina Preda. MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg. logos. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului).„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. Editura Enciclopedică. Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care. 1990. DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME.„cuvânt”). care se ridică acum la peste 65.” (Florin Marcu). o cifră de-a dreptul impresionantă.000 de termeni. cometă. „Ceea ce reprezintă. Editura Didactică şi Pedagogică.

♦ Spec. a transpune un text. Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică.termenul definit. a tălmăci.). tradúc. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce. a da greş. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt. 3.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic. .) fiartă în apă.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. Fig. (fig. neplăcută.f.f. articolele consacrate cuvântului cer. traducere. [Perf.f. A reprezenta. tradus] – Din lat. etc. ◊ Fereastră oarbă v. A se manifesta. EXERCI IUL 1.f. Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu.forma de plural. hrişcă EXERCI IUL 2.etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă). A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. Aplica ie. s. . fenestra. 1. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat. (În expr.: (reg. montat în deschizătura amintită. (Tehn. 3. 4.Lat. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. un plan). al unui vehicul etc. ARTICOLUL DE DIC IONAR. TRADÚCE. tradusei. pute i urmări.. A înfăptui. mămăligi. ♦ Refl. Expr. orb. 2. 1.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi. ferestre. III. (Fam. acestea sunt explicate unul după altul 1. part. a pune în practică. vb.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă. A reda. ◊ Expr. în tabelul de mai jos. Dic ionarul de sinonime. [Var. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri. traduire.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student . în final. împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele. a realiza. o frază. Fereástră. 2. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri.categoria gramaticală (s. ansamblu format din această deschizătură. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”. un cuvânt dintr-o limbă în alta. a exprima (cu ajutorul artei).nec. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă. fr. A i constatat că structura articolului este următoarea: . . 3. Dic ionarul ortografic... Fig. MĂMĂLÍGĂ. s. a o pă i.) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă. cu accentul marcat. a înfăptui. Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ. . 2. pentru a permite să intre aerul şi lumina. Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura.) mălígă s. a fi risipitor.3. 12 ♢ ♢ . s. 5..] – Et. (În expr. Tranz. .substantiv feminin).

fr. s. ceresc. ciel. 2. pl. ultima formă pe baza pl. coelum (Puşcariu 335.. cf. ruşinea. – Mr. provine din sl. istr. ceo. slov. care are o formă aparent emisferică. (fig. caelum. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute). kjelj.n. čer(a).) 2. DIC IONAR DE SINONIME CER s.). înalt până la 30 m. Este posibil ca din rom. 3. în care se află aştrii. palatul bucal. eden. Sub cerul liber = în afara unei locuin e. Păsările cerului = păsările zburătoare.DEX CER1. prov. Expr. Puşcariu 336. dumnezeire. cer. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. cer (-ruri). – Mr. – 1. 432 crede că rom. n. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. cel. istr. (înv. céruri. 305. s. – Lat. cat. Etym. DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri). (celst. ceri cer (boltă. DOOM cer (arbore) s. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. boltă cerească. şer. (stejar de piatră. v. Rai1.) păra . boltă. cerrus (Meyer 220. folosit drept combustibil. limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale. – Lat. cerrus. 636). b) a nu putea în elege. cerro (it. ceri.n. alb. 4. Zig. A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. it. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu.. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. – 2.. 3. Palatul gurii. Wb. înrudit cu stejarul. alb. rai. – Der. Lat.. er. realizând anumite figuri impuse.f. REW 1466. Până-i cerul = niciodată.m. Lat. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). firmament. providen ă. A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut).). s. cuvînt pe care Miklosich. Expr.) crug. firmament. ♦ Putere divină. (ANAT. cf. port. ceruri. 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. (stejăriş). firmament) s. providen ă.. sp. ceret.) tărie. 406). STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. DAR).. sb. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. m. exprimă supărarea. s. 4. şi toponimul toscan Cerreto). A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. Wlislocki 79). bogate şi cu fructele ghinde. (rar) arc. paradis. Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. două puncte de vedere. pl. II. de mândru. kjar (Philippide.m. dar şi vorbitorii nelingvişti. văzduh. s. pronie. cielo. Elemente. afară. 1. s.. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă.. boltire. (cerul e plin de stele. – 3. sunt de acord că alături de cuvinte. čeroros (cf.) cerul-gurii = palat. cser (Candrea. Candrea-Dens. unde prin forma zborului. ♦ Lemnul acestui arbore. cer. ♢ . cf. – Varietate de stejar (Quercus cerri). Din rom. din sud cerza. 5. 1. Aer. v.. să derive mag. Quercus ilex). Spa iu cosmic. de fericit. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. Baldachin la pat. CER2. (Cihac. albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. megl. ceroaică. cer.n. crângul cerului. (BIS. cu scoar a negricioasă. provine ig. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă. it. două situa ii etc. divinitate.. 189). Arbore mare din familia fagaceelor. lumea albinelor. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate. ceruri. divin). a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. čero (Miklosich. boltă palatină. DAR).. REW 1848.) divinitate. cu frunze pieloase. atmosferă. – Der. (înv. Există şi în bg. II. adj. n-o să se întâmple nici un rău.

faci greşeli. „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). în „sistemul lingvistic al unui stat”. în cadrul unei comunită i largi. care se stabilesc între aceste elemente. care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. abateri de la normă şi figuri poetice. sintaxa. limba română cunoaşte diferite variante. Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. iar la şcoală. 14 . deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. dacă nu găseşti „solu ia”. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. deci. Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. putem să transmitem nuan at inten ii. prin note. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. lexicologia. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. specificul pronumelui personal. cu un joc de table sau un joc de şah. limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. „calea”. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. deci nelingvist. Dar. variate şi complicate la rândul lor. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. un fenomen susceptibil de evolu ie. fonologia. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. argoul. limba familiară („de toate zilele”). De aceea. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare. fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. morfologia. niciodată o albină nu va zbura altfel. Po i pierde.au descoperit. un fel de stratificare socială a limbii). maniere şi tonalită i. În cazul comunicării umane. nu sunt fixate odată pentru totdeauna. acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. am văzut înainte. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. jargonul etc. Limba a fost comparată cu un joc de căr i. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. vorbitor de rând. într-o vreme. O parte dintre aceste reguli. Vorbitorul de limbă maternă. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. de învă ători). Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. de asemenea. „mişcarea”.

se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. apare la un moment dat în istoria unui popor. cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. mai general şi mai oficial. profesionale şi familiare. eg. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. din mecanismul ei de func ionare (eg. construc iile populare şi regionale. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. azi s-a renun at la a doua formă. economice şi sociale. care nu respectă regulile limbii standard. termenii. în func ie de context.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta. fiind capabili să recurgă. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 . la oricare dintre cele două variante. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. sunt considerate abateri de la normă. limba nu rămâne fixă. 226). cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. erau cred şi crez. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc. prin evolu ia gândirii. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. dar şi prin schimbare. dar stăpânesc şi o variantă dialectală. îmbogă indu-şi con inutul. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. astăzi e admisă doar prima.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. nemişcată. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. elementele de argou sau de jargon. formele. oficiale şi neoficiale.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici.) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. dic ionare. de la regulă. Raportate la limba literară şi la normele ei. Dar ajunsă la maturitate. îndreptare) care indică regulile admise de limba literară. Limba literară este un fenomen istoric. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. (Valeria Gu u Romalo. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. Corectitudine şi greşeală. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. schimbări istorice. cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală. la indicativ prezent. ăsta). pasaj/pasagiu. şi deci greşeli. argotice etc. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. definitiv stabilă. p. cu nome precise. regionalismele şi arhaismele.

totul este lăsat pe seama şcolii. spre 16 . pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus..”. […] La noi [în ară. prin ultimele sale capitole. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4. MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea. urmată fiind de a doua edi ie în 1963. precum Fran a]. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. ci se deschide. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme. pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. care reprezintă semnul unei na iuni culturale. Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. coeren a înlăn uirii frazelor. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale. ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. la discurs. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. reguli de combinare. cu câtă abilitate poate folosi melancolia.5. şi când şcoala nu mai reuşeşte. lirismul. progresia discursului. O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. modele de analiză logică. raportată permanent la enun are. educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. Eugen Simion. EXERCI IUL DE REFLEC IE 3. a structurilor şi a func iilor sintactice). În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române. lucrurile sunt într-o mare libertate. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac. con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). la contextul de comunicare. spre deosebire de alte ări. 200 de cuvinte).. care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire). cum îşi construieşte fraza. subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". cum desfăşoară discursul.

rela ia dintre explicit şi implicit. gramaticale. Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite . asigurând continuitatea tematică a discursului) etc. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă.Construc ii incidente. aici. Repeti ia. apărută în 2005. reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. 17 . despre Limba română vorbită. pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris. despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine. esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). capitole mai pu in canonice. etimologice etc. acum. despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. marginale în gramatica tradi ională. Elipsa. rela ii între participan i. de exemplu. Prin exerci iile propuse. Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog.. în partea finală a volumului al II-lea. SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic.. informa iile lexicale. Noua Gramatică a limbii române con ine. reflectând tendin ele oralită ii spontane. tu. focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului). mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . de fapt.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . semantice. presupozi ii şi implica ii) .o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale . din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare. se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române. Anacolutul.. modalizarea. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat. care se referă la Gramatica limbii române. exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia.din proza contemporană. compara ia. În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol. lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului).).discurs şi comunicare. deviante fa ă de sintaxa standard. Imbricarea -. structură articolului. aşadar. unită i componente ale dialogului. O inova ie . (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. pasivul şi impersonalul etc.

Expr. Editura Academiei. Expr. cu admira ie.) Fugi deaici! = a) pleacă!. Intranz. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. când îşi pierde cumpătul. pentru a-l prinde.. prezentate în această unitate. a-i plăcea de cineva. 1. pop. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. ♦ A se depărta. IV. C. a merge în fugă1. Fl. Corectitudine şi greşeală. Expr. „după“) A urmări în fugă1. Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. „de“) A se sustrage. Expr. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie. *** DEX. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . Editura Univers Enciclopedic. a se eschiva. 1992. de o constrângere. Fig. Dic ionarul de neologisme. MARCU. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). Fig. Valeria. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. cu dor. când cineva se simte pierdut. a goni. MANECA. fig. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO. a se scurge rapid. 1986. (despre un de inut) a evada. a se retrage dintr-un loc. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. a privi insistent. fugire (=fugere). 1998. fug. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. a evita. articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. a se mişca iute într-o direc ie. *** Gramatica limbii române.. – Lat. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum. 2005. Expr. ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. 5. ortoepic şi morfologic. vb. În calitate de vorbitori nativi de română. *** Dic ionarul ortografic. (despre un ostaş) a dezerta. FUGÍ. se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. Editura Humanitas. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). 3. 4. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. 4. A se deplasa cu paşi repezi. 2. a nu se lăsa prins. (Fam. a alerga. Editura Academiei. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. plecând să trăiască împreună. 2005.

.

consoane.). nivelul sintagmatic. Sunetele limbii române: vocale. Grupurile de sunete: silaba. şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. Sistemul limbii române 2. pe de o parte. Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. lexical. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. pe de altă parte. morfologic. nivelul lexematic. 2. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. dintr-o competen ă lingvistică nativă. triftong). triftongul. vocale. prezentat în capitolul anterior. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. orală sau scrisă. diftongul. ierarhizate de la simplu la complex. SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). Articularea şi coarticularea 5. Fonetica şi fonologia 3. litere. Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. şi pentru un cadru didactic. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. prin analiză fonetică. cuvinte. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic. a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. Sunetele limbii române (consoane. Elemente de fonetica limbii române 1. sintactic. folosim automat. DOOM-ul. conştient şi responsabil. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. Observarea şi în elegerea. Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. Rela ia sunet-literă. semivocale 4. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. nivelul morfematic. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. 3. îmbinări de cuvinte. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. compus din mai multe nivele. sunete. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. hiatul 6. 20 . Rela ia sunet – literă – alfabet 7.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12.

aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. lexematice şi sintagmatice. cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. morfemul. 3. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. Din punct de vedere fizic. Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic. 1. lexicale etc. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. lexemul. Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr. Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). foneme). morfematic şi sintagmatic. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. Nivelul morfematic. aceste sunete se numesc foneme. Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. de la articulare până la percep ia sunetului. φωνή. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. (sunete. al expresiei. cuvinte). 4. (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. 2. deci dintr-un punct de vedere abstract. nivelul fonematic are un singur plan. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. sintagma. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic). phone: sunet. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate. 21 . lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri.). (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. putem să construim cuvinte. (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. pute i sesiza cum. lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. succesiunea de sunete. 2. în elesul). Spre deosebire de nivelele morfematic.

Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării. (gândi i-vă. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. generale. Sunetul este material şi concret. Fonemul este general şi abstract. l sunt invariante). adică mai multe variante fonetice (numite alofone).) cunoaşte mai multe pronun ări. inventariază sunetele limbii. Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor. ale limbii. se modifică şi con inutul. pat/bat/mat/sat/lat (p. spre exemplu. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii.1. ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. înlocuind un fonem cu altul. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. care sunt sunetele articulate. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/. deci despre foneme atunci când. ale vorbirii. Alofonele sunt unită i concrete. /i/ etc. 2. b. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională. individuale. calitate în care aceste unită i sunt numite foneme. Vorbim despre invariante. a. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici. semnifica ia. Eg. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. b. 22 . Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem. prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. fizice şi auditive. Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. deci făcând o schimbare la nivelul formei. iar fonemele sunt unită i abstracte. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). sunetul /n/ în neam etc. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. Eg. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. La fel. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. m. Vorbim despre variante fonetice. s. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării.

pe ultima silabă (eg. trafic/trafic. societate”. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c. sunte i. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. duminică. crater. În comunicarea orală. şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. sim it în rostire. miros. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. radio). frământă (indicativ. ibovnică).„tovărăşie. aripă. care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. 2.). pe antepenultima silabă (eg. acele/ acele. fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. frământă (indicativ.). În limba română accentul este liber. în planul expresiei. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. Eg. nu este fix. pe prima silabă (eg. Eg. Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. casă/masă/lasă etc. fenomen. dar se citesc diferit. Conform DOOM. companie . jilav/jilav. lasă etc. şi au sens diferit). despot. a. Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. la formele verbului a fi: suntem. v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). perfect simplu. profesor/profesor. intim/intim. pe lângă aspectul lor verbal. companie . ş. După modelul casă/masă. ponosit).Fonemele au următoarele două func ii: 1. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant). 2. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. taxi. Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. 2. Accentul şi intona ia Fonemele au. caracter.) vs. vorbitorii recurg la 23 . prezent. copii/ copii. din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. pers.„unitate militară” vs. m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă. Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. mămăligă). Eg. gingaş/gingaş.2. avarie. EXERCI IUL 5 1. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod. uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. s. a III-a sg. ă. pers. în func ie de accent. (diferen ierea marcată de c. penurie/penurie. a III-a sg.

– accentul cade pe aspectul temporal: ieri. EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie). ă. i]. o.. vocale posterioare (velare) [o.. i. u. consoane şi semivocale. care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. prin vibra ii ale coardelor vocale. u]. curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol.după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e. ă.după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce.) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg. jucătorul centrează puternic.. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. î/â. î]. Eg. duşman/duşman... – accentul cade pe circumstan a de loc. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. vocale centrale [a. î. nu astăzi. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. 24 . . Ieri am cumpărat portocale. un enun ). ă. o]. pere. / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri). e.sau atâta vreme cât ieri am cumpărat... [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. Vocalele limbii române sunt următoarele: a. u]. iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale.. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii.. VOCALELE sunt sunete la a căror producere. Eg.. . Ele se clasifică astfel: . silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). nu de la supermarket sau de la aprozar. 3.. Ieri am cumpărat portocale.. 1. închise [i. locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă.. - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt. sigur nu mai trebuie să cumpăr.după apertură (deschidere): vocale deschise [a]. Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă. – accentul cade pe obiectul ac iunii. Mama te-a invitat azi.- accentuarea emfatică (în frază). Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice. sonore. EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă. semi-deschise [e. deci în func ie de proprietă ile lor fizice. ]. nu mere. caracter/caracter. fenomen/fenomen.

b. Eg. . c. .consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal.2.consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş. z cu s. n.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. s.consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii. luate împreună. astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b. . ATEN IE ! În practica didactică. 25 . din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . n. Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. . b. au putere mai slabă decât individual: . . z. . g cu c. . şi se încheie printr-o fric iune). toamnă în loc de doamnă. şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b. ci o combinare de două sunete articulate. v. č. d. r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). j. Consoanele africate nu sunt sunete simple. care. v. č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. g. t. c.consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii). v cu f. peatru în loc de teatru etc. h. închiderea canalului. ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j. s. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. z.consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. din punctul de vedere al modului de articulare: . j. CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator.consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p. buze sau din i.consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol.consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f. t. d cu t. f. j cu ş. . t. şi în pronun are inversează b cu p. aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f. z.consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei. p. j. ğ. . din punctul de vedere al sonorită ii: . ş.consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. r. m. c. m. v. ş. care atinge baza din ilor): l. la articulare participând ambele buze): p. s. d.

e este vocală în melc. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . prin estomparea unor diferen e. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. 3. trai. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. Fa ă de vocale. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. [ptiatră] sau [tiatră] etc. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. influen at de i. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. meargă. Eg. iadă etc. Semivocalele limbii române sunt: e. aştept. vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. semivocală în bea. semivocalele sunt mai închise. i este vocală în mină. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat. i. după următorul model: s . Cauza coarticulării este fiziologică. Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. călăi. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. g. din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală.consoană.. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior. Ca efect al coarticulării. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . vreau. şi anume rostirea mai facilă. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată. o. poate fi pronun at diferit [piatră]. Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi.consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. îndoiai. mai pu in sonore. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. maşină şi este semivocală în trai. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală).consoane nazale: m. striden e. în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. p din piatră. se numeşte coarticulare. u. în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. pai. h. d. al legării sunetelor în vorbire. fiară. Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. 4. almanah. mai scurte. respectiv o). cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe.

în astm. aspectos în loc de aspectuos. Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală.. oi.Şase saşi în şase saci. a-u-to-mo-bil. răzbunare.. unchi). alteori cu z. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg. tram-vai. trac-tor. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd). iar. oai (le-oai-că). cuvincios în loc de cuviincios. Eg. neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg. diftongi. în coamă (despăr it în silabe: coa-mă). Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă. că-ru. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. triumf. eau este triftong. EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru. desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. în real (despăr it în silabe re-al).). Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. în beau. tren. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul. ied. smulge.ă.. dezlega sunt rostite cu s. Eg. Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală.(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. zmeură. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. ma-şi-nă. 27 .. smintit. triftongul este iau. cai. reducând un triftong la diftong. sunt rostite sau nu într-o silabă. în leoaică.. sunetele limbii române se grupează în silabe. în iau. Eg. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu. Eg. Eg. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. uneori smântână. 5. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate. amplu. Eg.) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile. oa este diftong. cârn. e şi a sunt vocale în hiat. înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală. n: eg. confort) etc. obstacol.

Eg. elevi) care duc la forme de exprimare greşită. excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. propietate în loc de proprietate etc. Eg. în paranteză sunt sunete. culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Eg. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar. . /r/. iau. î. iute. În general fiecare literă notează un sunet. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. maur. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt. disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. a-V) - - 6. Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. sosetă în loc de şosetă etc. cuvântul măr e alcătuit din literele m. copii. 28 . axă. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă. În redactarea computerizată a documentelor. Potrivit principiului fonetic.geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe). ied. cai. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. Î) şi virguli a (ş. oi. cui. şi atunci vorbitorul rosteşte. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. iei. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. care este forma corectă). Identifica i diftongii. ă şi r şi din sunetele /m/. RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. bei. două. acuarelă. greşit. Soare oa (o-Sv. Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: . se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. Ă). /ă/. Eg. circumflexul (â. Eg. modifică sunetul într-una din pozi iile sale. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. treling). iod. întâi. Ş. ). nu litere. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. Eg. ∗ ca în orice transcriere fonetică. bineîn eles. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. mocolotivă în loc de locomotivă. leoaică. Limba română este o limbă fonetică. se spune greşit treling în loc de trening. Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt.litera x notează două sunete /c/. /s/. scluptură în loc de sculptură.

Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c. ă . numit şi i scurt asilabic sau afonizat. cer se pronun ă [č e r ]. La fel şi sunetul /ğ/. litera i aşezată după consoană. /e/. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale. au corespondent un sunet (sunetul č.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. axă. .litera x notează două sunete /g/. a. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. /e/. la finalul cuvântului. ă) are 5 sunete (/g’/. a.. . week-end. urşi. /ă/. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. marker. e. auzi. examen se pronun ă [e g z a m e n]. tace. item. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. trend.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. . atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. cec. hacker. munci.are 4 sunete: /č /. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. 29 . e. dealer. . /ă/). ceară. acquis. /a/. broker.în unele situa ii. / /. sunetul ğ). . licean. [urş ]. . lax. flori. precum în pomi. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă. looping. cuvântul ghea ă (6 litere: g. Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. /m/). cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. market. look.litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/. Eg. Este un i asilabic (nu formează o silabă). EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer. ghindă. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă]. Eg. h. /a/. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. mall. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Eg. /z/. / /.

jazz. 4. orodox. ambian ă. fragi. ciocolă i/ciocolate. celălant. după modelul cal-car. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. în func ie de pozi ia diferită a accentului. copii. pomi. 2. beneficii/beneficii. amfiteatru. văz. examen. alofonul. 8. maxilar. companie (companie plăcută. c în câine. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. ghindă. topogan/tobogan. ianuarie/ianuarie. deal. se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. s în ceas. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. Construi i sintagme prin care să arăta i cum. pix. Face i transcrierea lor fonetică. filologă/filoloagă. mozaic/mozaic. companie teatrală). Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. director/director. explic. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. chibrituri/chibrite. agreez. a în parc. 10. Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici. 7. 3. exerci iu. mijlocaş. colidor. fulgi. cruzi/cruji. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. maxim. c în casă. brazi/braji.7. Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. înghe ă i/înghe ate. 30 . 5. Defini i sunetul. nicicând. tăcea (aten ie. comedie/comedie. box. sunte i/sunte i. fimeie. paria/paria. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. haină/haină. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. fonemul. 6. fetele ăştea. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta. Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. Recunoaşte i diftongii. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). 9. exemplu. aici semivocala face parte din sunetul č!). Demonstra i că în func ie de intona ie.

Editura Humanitas. L. Bucureşti. unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. ortoepic şi morfologic (DOOM). A. 31 . 1972.htm. Tratat de lingvistică generală. Edmond Nicolau. Introducere în teoria lingvistică]. Wald. Sorin. Sorin Stati. 21-22.htm. XXVI-XCVIII. Sorin.unibuc. unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte. Graur. Dic ionar ortografic. pp. Unită ile limbii. 1966. Introducere în teoria lingvistică]. 221-233. Bucureşti. 2002. STATI.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM. Corectitudine şi greşeală. [se poate consulta la adresa http://www. pp. Introducere în lingvistica matematică. [se poate consulta la adresa http://www. în vol. S. GU U-ROMALO. Valeria. Bucureşti.ro/eBooks/filologie/dominte/index. 2005. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus.ro/eBooks/filologie/dominte/index. STATI. Stati. pp.unibuc.

SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. să se raporteze la propria experien ă lingvistică. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. ca urmare. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. studiul despăr irii în silabe şi. Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. orthos – „drept. pe de o parte. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. 2. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Ca parte a studiului limbii. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. de regulă ortografică. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 .UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. Ca parte a studiului limbii. în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. în care şcoala are rolul principal. şi. pe de altă parte. în lectura capitolului. Despăr irea în silabe 5. corect”. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat. ceea ce le permite studen ilor ca. Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple. aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. Ortografie şi punctua ie 1. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. Ortoepia priveşte pronun area corectă.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

eg. diferen iind. numit şi pauză.împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. E încuiată odaia. spre exemplu. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . Eg. Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. .: De ce? F.: Nu pot. Eg. v-a va (verb auxiliar. F. domnule. c-a plecat la ară. Blancul are şi rol distinctiv. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului. a plecat? 36 . dacă l-o căuta cineva. două puncte – anun ă vorbirea directă. D.: Apoi. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie. . D. şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. eg. 10-le (nota 10). RATUC-ul. între un soare şi unsoare. sau de substantive provenite din abrevieri. unde marchează căderea vocalei î.serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse. 3. D. ex-ministru.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Blancul marchează în scris o realitate fonetică. S-E (sud-est). Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse. Eg. show-ul. spa iu. marchează intona ia interogativă a enun ului.: Bate-i să deschidă. prim-ministru.-maj. după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1.redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte. a luat cheia la dumnealui când a plecat. constă în absen a oricărui semn.: Carevasăzică.se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest). loc. el va juca) păcălit) . pauză albă. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. F. la calculator. . la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea. sau nici un şi niciun etc. x-ul. spa iu alb. (locotenent-major). Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. ci după semnele de punctua ie. dar mi-a poruncit să spui. pauză grafică. cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). Blancul. D. 2. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles).

stres. [ierou] în loc de [erou] etc. eram [ieram]. I. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact]. Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc. dar în exact. dar [ie] în este [ieste]. şpalt etc. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start]. 2. conform normelor ortoepice [e] în elev.F. Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. – Poate în palmă. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii. într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo. p. strand/ştrand.: Amice.i ghicesc în talpă. De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie.. strangula/ştrangula. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale. [egzaspera]. poem. 36 mă inspiră. stres/ştres. – Ce semn de punctua ie? – Nimic. ax. 214).litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă.: Nu. 37 . eră. domnule. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să. . Caragiale.litera e se pronun ă.. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest. dar şi [ielement] în loc de [element]. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie. În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. Ce număr por i la pantofi? – 36. . excava. Corectitudine şi greşeală.L. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. Spre exemplu: .. n-a plecat. start. [ştandard] în loc de [standard] etc. adică pune un număr.eşti idiot. plutesc. standard. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii. o coresponden ă perfectă între şirul de litere. – Eu nu ghicesc decât în talpă. Atunci când închid ochii. de grafeme. Oricum. prin analogie. el [iel]. – Foarte bine. D. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. Dar.

muşama.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat. emblemă. poem. tomnatic [nu *tomnatec. *clujan. disident. g. celeilalte. azvârli.se scrie şi se pronun ă i. .verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. Alături de exemplele mai sus oferite. succes. zoologic. efectuează. vitejească (nu *ieşan. nu e. h se scrie şi se pronun ă s. şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. *vitejască). v se scrie şi se pronun ă z. umbla [nu *enblemă. în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput). Scrierea unor vocalele . se scrie î. alcool. *ştofă. 38 . improviza. ş. 2. strangula. şcenă]. accentul general căzând pe ultima silabă.accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume. *strămoşască.înaintea consoanelor sonore b. nu z: despacheta. reexamina (re-e-xa-mi-na). d. . Scrierea unor consoane . iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element]. *plaje).. *muşeama. tusşase [nu *dezpacheta. Brâncuşi). alee. . în sufixul -atic: îndemânatic.abrevierile PNL [penele]. nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî.înainte de p şi b se scrie m. creează. în neologisme de tipul poet. *îndemânatec]. sesiune. licee. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă. se scriu cu literă dublă: idee. nu n: ambulan ă. nu s: dezbate. Este corect cărora. înalt). . dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară. *someşan. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete. . . Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. . clujean. premisă. cenuşar. înşală. . strămoşească.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. şade. diserta ie. c.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/. scenă [nu *ştat.variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. în antroponime (Pârvu. . f. *deztăinui]. *înşeală. cealaltă. Excep ii: se scriu cu s transdanubian.după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. . .înaintea consoanelor surde p. nu /e/: fruntaşă. . *inproviza]. someşean. celorlal i. alee se pronun ă /e/. nu /ie/. birjar (nu *cenuşear. zvânta. jar. eram se pronun ă [ieram] etc. *birjear). . vaccin. *şease).e la început de silabă precedat de vocală. plajă (nu *fruntaşe.vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). j. Eg. a înghi i. aisberg.în neologisme. 1. căreia.se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale. *jear. agreând. şase (nu *aşează. ea se pronun ă [ia]. e ini ial se pronun ă /e/. destăinui. regionalism moldovenesc). t. accident. stofă.

pleonasm. k oricarui alt kopil. .. răszice.. Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe. SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora. alteori z: dezlega. ..se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala.. dar trecatoare!! 3. rescriindu-l. 39 ..hmm. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. dar imi place la scoala.se scrie cc în următoarele situa ii: accent. ce-i drept. nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24. kt despre profi. fantasmă. dl Ungureanu.. . invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum. viatza fara scoala. războaie balcanice).. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor. e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea.scoala cu bine cu rau. răs-: deszăpezi.înaintea consoanei z.. deznoda. paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe). izlaz. sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă. zloată.consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte). lunile anului..). fie colegii nebuni.. slab. k fie profii severi. deputat. Aten ie! . zmeu. dezmin i.. dumneavoastră. e kam... Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră...... . . mai mult pauzele. dar uite k i'am gasit. sau nu.se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat. dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni.).se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). ministru.. Dvs... disciplinele de învă ământ. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea . . vaccina. obraznic. economice şi sociale. groaznic. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere.înaintea consoanelor m şi n apare uneori s. prismă. se scrie s în prefixele des-. sarcasm..se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata... zilele săptămânii. desluşi. te distrezi. Evul Mediu etc. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ.. posttotalitar (post + totalitar). occipital. i'am cautat mai mult timp.. succes. neagra.sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev. Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17. paznic.

Direc ia. De asemenea. Ioana Duşa. Evul Mediu). inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. Alte a Sa Regală. . Majestă ile Lor Imperiale. Subsemnatul.pentru numele proprii de institu ii. . Serviciul de contabilitate. la dna. Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române. admiterea la Politehnică. prin rescriere. greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I.pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române.pentru nume de persoane (eg.. identifica i şi corecta i. Secretară Maria Popescu. Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite. Dar substantivele care denumesc func ii.. Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. Catedra de limba română. student la Litere. Războiul de Independen ă. Războiul de Treizeci de Ani. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I. ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg.. 40 . războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. Sfin ia Sa). În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific. Excelen a Voastră.pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea. la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director.se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop.. Livia Pandrea). Înăl imea Voastră. scrisoare). parcă. sirenă. vă rog să binevoi i.se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură. EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare. muză. .pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice.. . Secretariatul. Domnia Sa. anumite abrevieri. titan.. Războiul de 100 de Ani).în coresponden ă (cerere. numele proprii. Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române.. gigant. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. ca titlu etc. traducătoarea Livia Pandrea). Lucrează în Institut de cinci ani. pronumele şi formulele de polite e. .. Războiul de Secesiune. se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres . al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. litera mare se foloseşte . .

f. 3. t. se desparte sub-li-ni-a. nş. stm se despart după a doua consoană. fil-tru. v.iu-ne. as-pru. portavion (por-ta-vi-on. func. şti-in.2. rtf. c. h. Eg. mpt. g. 4. VV se desparte V-V. O consoană între două vocale trece în silaba a doua. port-a-vi-on). Eg. d. tă-ia. a-pă. rct. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. Fiecare silabă con ine o vocală. Eg. ac-tiv. 6. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit. duş-man. DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. ast-mul). De aceea. ploa-ie. 4. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . Eg. Eg. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. ma-ga-zin. cin-ste. sand-vici.ă. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. Excep ie. con-struc-tor. 5. VCC-CV (Eg. p. Dacă prima consoană este b. co-dru. dar se preferă varianta fonetică. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal. linc-şii. Excep ie. VCCCV se desparte VC-CCV. sculp-ta. Bu-cu-reşti. VCV se desparte V-CV. du-et. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. mp . Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. ti-tlu. 2. Grupurile de sunete lpt.1. punc-ta. format din sub+linia. mă-lin. iar a doua este l sau r. Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. jert-fă.4. ndv. somp-tu-os. Două vocale alăturate se despart. nct. Eg. nc . ca-blu. as-tru. ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). li-tru. i-ne-gal). re-demp. sublinia. VCCV se desparte VC-CV. arc-tic.i-a. iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. 4. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). Eg.

[. altele decât cele oferite în text. EXERCI IUL DE LECTURĂ 20.. de altfel... Este vorba. în esen ă. dar n-avem încotro.. ortoepic şi morfologic. simplificată. cu 2. Da i câteva exemple.. acquis. corectă. circulă sub mai multe forme. Şi. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă. este limpede. 4. frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a). dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă. vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?.. evitarea despăr irii. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând.. func ionar... sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită. văzând explica iile de mai sus... Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a.i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus. nu putem so interzicem.Nu este totdeauna necesară. furişat. strâm i. într-|însa). să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme. licean. pur şi simplu. 3. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. răspunde i la următoarele întrebări: 1.] (Eugen Simion. fran uzisme. prin „limbă 42 . M-am întrebat. Unele nu s-au fixat bine în limbă. item. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură. înainte de a le introduce într-un dic ionar academic.. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine.i dai seama că limba română s-a urâ it sau.Conform DOOM. la care se recomandă însă.. Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs. dealer.Cât de necesară este. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. într-un moment în care este mare nevoie de el. pe cât posibil. Nu trebuie să fii lingvist ca să.[. cerboaică. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. nici nu avem cum.] DOOM-ul actual cuprinde 62.. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un.] DOOM-ul nostru apare.000 de mii de cuvinte. Cum defini i Dvs. mai ales. mai bine zis. broker. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2. „casa limbii române”? Formula i o opinie personală.. hacker. altele tind să se stabilizeze. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic.. gay.[. este urâ ită. alteori irita i – la TV sau la Radio. de cuvinte noi. dacă n-ar fi fost mai bine ca. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim . scoase din dic ionarele recente. conform principiului fonetic şi principiului morfologic).500 mai mult decât prima edi ie (1982). regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând. jacuzzi..

liceal. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). 3..sau cu istoria si geografia sa ia note mari. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. Pungu a cu doi bani). măi babă! Când i-am cerut ouă.. strâm i. desface.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă. c-aşa am bătut şi eu cucoşul. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur. zise ea. carioca. ruşinată. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. copiaza p rupte. frustrare.i aducă galbeni. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă. ştii tu din a cui pricină. maistru.sunt de acord cu cei care au spus asta. rescriindu-l. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare.i pofta-n cui.cum a fost inainte cu capacitatea 43 . 4. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal. Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik.cum nu au nici la ore. să. machiat.iar la tezele astea.ramana. materialist. 2. furt. 5. – Moşnege. LUCRARE DE VERIFICARE 2 1. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare.

Bucureşti.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. ortoepic şi morfologic al limbii române. Elisabeta ŞOŞA. 2005..O. ŞUTEU. Ioan. Saeculum I. Bucureşti. Bucureşti. Ce e nou în DOOM. 1997. *** Sinteze de limba română (coord. *** DOOM. Dic ionar ortografic. Bucureşti. Editura Academiei. VINTILĂ-RĂDULESCU. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Îndreptar ortografic şi morfologic. Editura Univers Enciclopedic. Ortografia în şcoală. 1973. 44 . Editura Ştiin ifică. pe pagina de internet a Academiei Române. Flora. Bucureşti. 1999. ortoepic. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. Editura Floarea Darurilor. G.. 1998. Theodor Hristea). 1984.

VOCABULARUL. Lexicologia. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă.Greşeli lexicale 7. afixele (lexicale şi gramaticale). Structura cuvântului. Rădăcina. Dificultă i în învă area vocabularului. logos: „ştiin ă”). este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. Paronimele 6. lexis: „cuvânt”. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. cuvântul. desinen a 3.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr. din punct de vedere semantic. să definească unitatea de bază a vocabularului. referen ial şi morfologic. 2. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Rela iile semantice 5. 3. Din punct de vedere morfologic. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Dinamica vocabularului 4. Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial. Elemente de lexicologie 1. Din punct de vedere semantic. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte.Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Din punct de vedere referen ial.semnificant . vocabularul se clasifică după cum urmează: a. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. 45 . Rela ia semnificat . LEXICOLOGIA Vocabularul (lat.referent. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. Vocabularul. semantic şi morfologic. vocabular fundamental şi masa vocabularului.

Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. job. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. termeni argotici şi de jargon. cipitor. vocabular esen ial. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. plante. termeni argotici.G. inubliabil. cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. dar le foloseşte rar. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular. numele unor animale domestice. 46 . mefient. Lexicologia. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. numerale de la 1 la 10. decan. de jargon etc. Fonetică şi vocabular. în Limba română. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc. hultan. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. termeni de argou. arhaisme. elegantă. termeni dialectali. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent. c. Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. regionalisme. de asemenea. a upgrada. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. Vocabularul uzual. Eg. a lista. colegi). dorin a lor de „superioritate lingvistică”. d. alimente). Vocabularul limbii române. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. numit şi vocabular reprezentativ. fond principal lexical.Bârlea. 62). forme de relief. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular. regional. ilegalist (P. calfă. business. pronumele personale. termeni de specialitate.Vocabularul fundamental al limbii române. Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. termeni argotici şi de jargon). arhaisme. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. b. a downloada etc. vocabular activ şi vocabular pasiv. câteva conjunc ii şi prepozi ii. impardonabil. prieteni. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. Eg. p. numele culorilor primare. nume de arbori. şi. al informaticienilor etc. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul. pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. dar nu le foloseşte aproape deloc. Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. diurnist. sau le recunoaşte. angrosist. nume de rudenie. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea. care se mai numeşte şi vocabular mediu. termeni de jargon. termeni de specialitate. neologisme. care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”). neologisme etc.

1. Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună. EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin.) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare. citeam. şi. pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. Dar. a citi). deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). astrolog. vorbim astfel de sinonime. antonime. căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective). a ploua cu găleata etc. citisem. Şi de asemenea. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. cuvinte polisemantice etc. LOCUL CUVÂNTULUI 2. fenomen: floarea-soarelui. căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. frumoasă. scaun. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar. pentru frumoşi. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. ştergar. compunere şi conversiune. pâine. dacă vom căuta cuvinte precum a citi. func ional. două sau mai multe. Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. citeam. omonime. pentru am plecat şi voi pleca. în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit). Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et). Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. căsu ă). pe. De asemenea. masă2). 2. lor.1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. Deci pentru seria de cuvinte a citi. şi deci forma sub care este re inut în dic ionar. frumos. putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care. stare. Forma de bază a cuvântului. astronaut. căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului). Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. citire. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. 47 . CUVÂNTUL . duminică. bunic. paronime. numele unui singur obiect. fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. adună toate formele pe care cuvântul le poate avea). sfânt.1. baie). adică prin derivare.Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. este pentru verb forma de infinitiv (eg. prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului. citisem.

din punct de vedere lexical. printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte).2. cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg. Seria de cuvinte cititor. de context. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . Studiat în sine. ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar. cuvinte noi. ceată de oameni. Cuvinte precum medicină. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi. adică pe studiul sintaxei.1. Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. Prin derivare rezultă.3. cinstit-necinstit). scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. sau seria băiat. Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. 2. de asemenea. sau prin analiza structurii lui. citit. lui brun (urs brun). Eg. Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. gânduri etc. necitit. 2. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. respectiv declinarea substantivului. medicament constituie intrări separate în dic ionar. nu formează. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor. aspectul grafic). unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. îl oferă cuvântul alb. selec ionate în func ie de sens. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul.1. citeam. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu. cârd de ra e. medical. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte). aici oi. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale. oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. adică de cuvintele care-l înconjoară.2. 2. citisem. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). Vorbim în acest caz de abordare sintactică. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală. într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). din punct de vedere lexical. Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). care pune accent pe structurile şi transformările frazei. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. citire este ob inută prin derivare. turmă de oi. Eg.Seria de cuvinte a citi. dar şi de context. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. medicinal. în urs alb. Eg.

ă. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. r]. O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg. Irina – din gr. iar con inutul este „fruct cu gust. apple etc.. semnificant [m ă r]. pierdute de mult în societă ile moderne. Eg.scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile. iar con inutul. hăr ile): acestea se numesc semne iconice. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar.” sau „pomul care face acele fructe. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”.. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. pomme. se stabileşte prin conven ie socială. bzzz). istorică etc. E vorba de credin e vechi. Con inutul se mai numeşte în eles. Roxana – „strălucitoare” etc.. alexein „a proteja. referentul. semnificat. ă. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică.” 49 . forma grafică din literele m. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. dovadă că aceeaşi realitate. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu. hăr ile. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. există rela ie de determinare directă. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori.. pentru cuvântul măr. întâmplătoare. eirênê „pace”. r. spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure. 2. semnificat „fruct al mărului.3. Alexandru – din gr. Eg. semnifica ie. dintre formă şi con inut.. Rela ia dintre semnificant şi semnificat. acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg.. a apăra” şi andros „bărbat”. sens.” (vezi DEX). sistemul semnalizatoarelor rutiere. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element.. măr. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut.

semnificare. În această situa ie. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite. ne-a invitat la masă etc. chiar. În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. EXERCI IUL 22 50 . dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. dar mai dificil pentru totuşi.4. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. un sens unic. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. Toate cuvintele.1. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează. concept. SEMNIFICAT (gând. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. cuvântul desemnează realul. referin ă. toate semnele trimit la un referent. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv.referent Rela ia dintre referent. măgar. spunem că abordarea lexicului este referen ială. fa a de masă. sensul cuvântului îl dă referentul. calculator. Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului. pe. Abordarea de tip referen ial.4. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă. denumire. 2. după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. a fost o masă gustoasă. Denota ia se mai numeşte denotare. Existe cuvinte care au o denota ie fixă. desemnare. mediată fiind de concept). Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul.

totuşi. elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. soare în vagon sub soare etc. iarbă. incompatibilită i semantice.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică. Elevul este bătrân. 115). a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării. EXERCI IU DE LECTURĂ. direct sau indirect. p. sunt stabile. a înota. al unei optici speciale şi. Abordarea de tip semantic. fluture. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. limpezimea. paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei.4. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante. fărâmitură. vagon. Dacă accentul cade pe semnificat. contribuind astfel la corectitudinea. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. până la varianta incompatibilă Elevul curge.. (sens conotativ) 2. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. Eg. o exprimare clară implică. dacă o introducem în context. EXERCI IUL 23. a conota iilor unui cuvânt. Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul. Restric iile de combinare semantică au grade variate. abordarea lexicului este de tip semantic. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice. şi atunci sunt dăunătoare comunicării. alegerea «cuvântului potrivit». Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. Orice cuvânt intră în rela ie semantică. şoarece. selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit. al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. asocierea Elevul curge. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe. iar. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. De la varianta Elevul înva ă. Eg..Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. pe de altă parte. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor. Elevul doarme. Cuvântul. (Spre exemplu. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”. a mătura. a merge. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice.” Interven ia contextului 51 . Corectitudine şi greşeală. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. în acest caz. aplecat.2. pe de o parte.

Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. floricea. 52 . structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. Eg. Abordarea de tip morfologic. care ilustrează fenomenul de polisemantism. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. 2. în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. antonimie etc. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. se urmăreşte structura cuvântului. Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri. teatrul vuieşte. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. imposibil de crezut.3. bine definite şi structurate în lexic. înflorit. înfloritor. 2. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. fluturele tremură. Pentru a analiza structura cuvântului. (le vom discuta mai jos). Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). sunt rela iile de sinonimie. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. a înflori. pe palierul morfologic. la semnifican i diferi i. care alcătuieşte. Vezi Figura 1).precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului).4. hiponimie. spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). neînflorit. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale. Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. incredibil de incompetent. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. să ne imaginăm un vorbitor de română. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. 1. O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii. Un alt tip de rela ii semantice. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. Dacă accentul cade pe semnificant. Spre exemplu.

undi e le adâncime - 3. recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale.prefix arunc . spătar.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. 53 . altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori. Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. Eg. indică timpul mai mult ca perfect re. vornic (arhaisme). site. altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă. arcaş. a upgrada (neologisme) etc. număr şi caz la substantive. birjă. Eg. altele dispar. DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă.3. paharnic. cip. undi +e+le . numărul şi persoana la verbe). computer. structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural. Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime. folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi.

Eg. Text al acestei convorbiri. Unele cuvinte. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune. asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. Norma. segment. a primit sensul de „oficial” (eg. a câştiga. a în elege. formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). a realizat greşeala pe care o făcuse). dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. ext. adăugat prin influen a unui model străin. Grui ă.1. La fel. a realiza. care se întâlneşte astăzi. deci opus esen ialului”. deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. 3. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui. Am realizat că nu vom ajunge la timp. schimbarea valorii gramaticale. sediu” (eg. top etc. ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză. utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. adjectivul punctual. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. şi un ziarist. şi. amplasament pentru o construc ie. vezi exemplul din subcapitolul anterior). EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. adjectivul formal. precis”: eg. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. specific unui anumit domeniu. încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. întâlnire”. uzul şi abuzul (Editura Paralela 45. asociat calită ii numită „punctualitate”. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. a observa.. sunt folosite astăzi cu un sens nou. a conştientiza” (eg. pp. Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. Moda lingvistică 2007. în aceste cazuri. contractul de închiriere”. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). 2006. La fel. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. La fel. E vorba de cuvinte precum sintagmă. despre cuvinte ob inute. vreau să răspunde i punctual la întrebări. cuvântul carte (eg. loca ie. La fel. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix. a îndeplini ceva.). selectez câteva exemple din lucrarea lui G. „întâlnire de angajare”. domiciliu. a se dezvolta profesional” (eg. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. este vorba. culturală etc. p. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. cursurile au loc în următoarele loca ii. substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. 15-60). 54 . Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. compunere. Spre exemplu.. Invita ia formală de a participa la întrunire). Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens.

catolic+ism>catolicism). eg. sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit. ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne. Dacă se aşază la finalul cuvântului. sufixele verbale (eg. cu rădăcina maşin).1. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. „lipsit de” (eg. în+soare+i> însorí). lung+an > lungan).. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe. fată +i ă>feti ă). prieten+ă> prietenă. Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg.. dez+lega> dezlega).. În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou. - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta. asculta+tor>ascultător). „vinovat”. eg. Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în. poştă+aş>poştaş).1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt. a+normal> anormal. cu rădăcina sor).de la cuvântul de bază. prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg. prin înlăturarea sufixului. răs+cumpăra> răscumpăra. dar+nic> darnic. sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg. sufixe pentru denumirea originii (eg. prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. Eg. maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”. în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în.şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. ne +liniştit> neliniştit). băiat+oi>băie oi. sufixe care indică locul (eg. alun+iş> aluniş). prun – format prin derivare regresivă de la prună. re+citi> reciti) etc. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg. sărut – format prin derivare regresivă de la săruta. se numesc sufixe. sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte).şi sufixul -i. Ardeal+ean>ardelean). a+politic> apolitic. sufixele adjectivale (aur+iu>auriu). 55 . Eg. cu rădăcina vinovat). pornind de la un cuvânt de bază. prin căderea sunetului a din final. fier +ar>fierar. broască+oi> broscoi). sufixe pentru substantive colective (eg. muncitor+ime>muncitorime). sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc.”. lung+ime>lungime). după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. băiat+aş>băie aş. sufixe pentru nume de agent (eg.3.

independent. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere. EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate. Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. mic. La fel floarea-soarelui. fil (gr. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg. tare.1. biblios – „carte”): bibliografie. original. Eg. şi nu sufixe/prefixe. ante-. urât.2. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. fotogen. dar nu gustul untuluidelemn etc. Compunerea prin contopire 56 .(gr. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. fatal. anti-. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare. cronos – „timp”) – cronometru. conştiincios. biblio. 3. au circula ie interna ională. serviabil. filologie. de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). 3. fob (gr. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil. care înseamnă altceva decât unt. acestea sunt.sunt doar în mod aparent sufixe. Spre deosebire de afixele reale.1. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie. palid. Spre exemplu.2. hiper. heliocentric. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. filei – „a iubi”): bibliofil. Eg. opac. crono (gr. Dar.1. ager . oxigen”): aerodinamic. excentric. datorită faptului că nu au autonomie func ională. aero (gr. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. pe care îl au atunci când există independent. dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!).„ogor”): agroturism. ortoepie. timid+itate>timiditate. hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. cuvinte de sine stătătoare. în limba de origine. reunirea cuvintelor unt. combativ. atractiv. fobein – „a urî”): fotofob etc. „aer. spunem gustul untdelemnului. probabil. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. nu apar independent în limba română. putem spune ciubo ica cucului (o plantă). dintr-un cuvânt derivat. Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus. generos. agro (lat. următoarele: supra-. psihomotor.

nu numai al analizei gramaticale. bună-creştere. Tîrgu-Jiu. .combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. prim-balerină. Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I.adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu).prim-balerin. prim-solistă.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. formate din cuvinte care s-au contopit. Se scriu „legat” şi: . Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul. II. .adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv. prim-procuror.2. eu nu am nici un frate.în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate. Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg. cuminte (cu+minte). de exemplu.bună-credin ă „onestitate”. sârbocroat. Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”. câine-lup). .2. iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia . Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. . untdelemn (unt+de+lemn). fără a fi contopite. nici celălalt). Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”). agreat”. sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”.adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor). 3. imediat. am plecat. Odată terminat lucrul. ca: .substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă. bună-cuviin ă „polite e”. care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). Te mai rog o dată. O dată la două luni) şi o dată subst.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul. O să. bună-diminea a (plantă). cineva (cine+va). Se scriu cu cratimă: . dată calendaristică” sau „informa ie”. roşu-închis. bunăvoin ă (bună+voin ă). destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii.1. „zi. doisprezece (doi+spre+zece) etc. maşină57 . s-au sudat. niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Eg. Valea Călugărească). adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). nici mai mul i). Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare.i spun eu odată ce s-a întâmplat. bine-cunoscut „celebru”. bunul gust al libertă ii). . nicio.Compunerea prin contopire creează cuvinte noi. care exprimă o unitate. când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”. bun-rămas „adio”. Se disting astfel: . având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. contabil-şef. cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”.bas-bariton. alăturare fără cratimă (eg. bine-venit „oportun. prim-solist. . Termină odată.

. cuvintele ob inute prin derivare.]. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice.. Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. Eg. care mi-e rudă de aproape. 58 .tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”. deoarece este împrumutată din engleză. 3. băiatul.3.. . şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere). este un latinism. în textul următor.3. 3.. mai-mult-ca-perfect (timp verbal). (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit).. la care se generalizează scrierea cu cratimă . (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde). CV. P. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene.Un verde profund umplea pădure. (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc... aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi). CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. fără de care. UNESCO etc.L.1.capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie).. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. curriculum vitae. EXERCI IUL 28 Identifica i. domnişoara Maria Popescu.N. vi ă-de-vie (plantă). chiar dacă sintagma pe care o abreviază. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile. Spre exemplu: . la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. gândac-de-Colorado (specii de insecte).2. eg. sunt pentru mine porunci. De astă dată.. (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu). rămâne şi anul acesta repetent [. romarta (arta+românească). Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere. TAROM (Transporturi Aeriene Române).a. citită [sivi]. noul DOOM stipulează următoarele: I. compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format. II.termeni care denumesc substan e chimice distincte. .la latină nota 7. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă. ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor. Fiecare om vrea câte ceva. (Partidul Na ional Liberal). specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş.indiferent de structură: fluture-de-mătase.

pe rând. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. à la fleur de l’âge) etc. petrecere. hip-hop. adică în re ele semantice. Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans. Eg. calul nechează. RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. cârmă. în floarea vârstei (fr. toile). varză-varză a la Cluj. a cânta. a lua cuvântul (fr. salsa. club.Cele mai afectuoase salutări. Dansez pentru tine. fantezie. scrie i ce cuvinte pute i asocia. faire d’une mouche un éléphant).L. varză. catarg. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). ancoră etc. proră. vacă-grajd. divertisment. ame eală. balerină. scaun. iubire. dar şi scaun-diaree. brossage: bross-age. Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. piatră de încercare (fr. aneélumière). Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). coregraf. 4. 2. pânză. Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. martor ocular (fr. bebeluş-biberon. Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. vâsle. Eg. Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. bebeluş-bonă. laptop. bine-crescut (fr. Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. Caragiale. hublou. an-lumină (fr. pira i. cu următoarele cuvinte: bebeluş. cabină. CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. gra ie. periaj (de la fr. rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). dansuri de societate. a opăi. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. perie-aj). cerbul muge. rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). visare. prendre la parole). Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. bien-élevé). discotecă. ritm. temoin oculair). pescar-undi ă. mişcări. a face din ân ar armăsar (fr. găină-cote . căpitan. pânză cu sensul de pictură (după fr. scaun-masă. frumos. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). pierre de touche). leul 59 .

tip de dans – prin adjective. animal-sunetul tipic produs de el. club. vrabia ciripeşte. ori verbe etc. club. internat. gra ie. petrecere gra ie. cabană. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. a se roti. balerină. palat. turmă-oi.). câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. mişcările sun redate prin verb etc. herghelie-cai. după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. De exemplu. castel. petrecere. a se învârti. cârd-gâşte. De cele mai multe ori. pute i ob ine următoarea serie: vals. ame eală loc popular. vilă.rage. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. visare. hip-hop. Vals. ori adjective. locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive. cort etc. balerină agentul care face ac iunea A opăi. animal-locuin ă. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. ritm. frumos. bloc. „pentru a fi locuit”. câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans. a ondula. divertisment. Dansez pentru tine. hotel. cireadă-vaci. a cânta. pensiune. ame eală. a se da peste cap. a opăi. divertisment. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. Tipul de dans e redat prin substantive. discotecă. a ritma. visare. colibă. Coregraf. salsa. Dansez pentru tine. tango. iubire. dansuri de societate. ceată-oameni. mişcări. sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . coregraf. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. han.

Rela ia este de la gen la specie. lapte. cadou. ciocolatier. măr. Poiana. instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. tango. câinele este hiponim pentru animal. dar. simplă. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. To i câinii sunt animale. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare). fructul este hiperonim. La fel verde-culoare. plăcere. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului. care este hiperonimul lor. neagră. instrument muzical este hiperonim pentru chitară. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. 4. fruct – b.. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior. cură de slăbire. cafea. aromă. incluse amândouă în termenul supraordonat floare. relaxare. dar şi una suplimentară. de la general la particular. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. Spunem că trandafir şi floare. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt. vioară. cal-animal etc. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. alune. dar nu toate animalele sunt câini. calorii. Termenul b poate fi numit cu termenul a. un fel al obiectului. Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). cofetărie. un cuvânt care desemnează o subspecie. păr. cofetar.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. la cuvântul care desemnează genul. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. salsa. marmotă. copilărie. Eg. măr). Crăciun.1. caisă sunt hiponime.2. dulce. Eg. dar invers nu este valabil: eg. sărbătoare. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. iar prin generalizare. interzis. 4. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. se numeşte generalizare. pian etc. floare. albă. 61 . hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. gust. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. dans e hiperonim. pară etc. Eg. Eg. Ele sunt cohiponime. caldă.

petală-floare. Din considerente pragmatice.. stejarul etc. 4. Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există.hiperonimul este cal. a merge şi a circula sunt sinonime. De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. Syn „împreună”. subspecia se numeşte hiponim. Spre exemplu. Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. Eg a face . mărul. alte rela ii de hiponimie: leu-animal.Se fac lucrări importante. Eg. Locuieşte în Bucureşti. deci sunt interşanjabile în toate contextele.3. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari.a circula. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante. . în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună. şi exprimarea mai îngrijită.a efectua. dintre vorbirea comună şi cea literară. iar termenul general. pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită.a sta iona. omăt sunt interşanjabile în toate contextele. rela ia de hiponimie. particular. de economie. supraordonat se numeşte hiperonim. „cu”. nea. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei. deci putem spune corect trenul merge. a merge . Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. catedrală-clădire. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar.. în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul. sunt corecte spectacolul poate demara. salcia. Eg. Domiciliază în Bucureşti. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. ea ine de sim ul limbii. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ. clasa copacilor include nucul. Eg. cultă. Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale. func ionare etc. de toate zilele. A locui şi a domicilia sunt sinonime. Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. 62 . căru ă-vehicul. dar nu şi ceasul merge. mânz etc. Onoma. „nume”). Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. nu au loc modificări de sens în propozi ie. de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor). Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. mai literare. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. petrol-lichid. dar ploaia demarează este o structură greşită. limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are. Eg. cursa demarează. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. iapă. a sta . al ii au caracter mai cultivat. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu. trenul circulă. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie. zăpadă.

rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. regionale (crumpi-cartofi). unul este definit prin celălalt: sus-jos. Rela ia de opozi ie se realizează astfel: . sinonime populare (femeie-muiere). EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra.galbenă. Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă . unde opozi ia se referă la 63 . sociolectală (a în elege-a pricepe). Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie.4. neagră. Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare).păr negru. prost-deştept.iubită). Ajutor şi sprijin sunt sinonime. relaxattensionat. Bârlea. Eg.rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă.biştari). a gira. spa iu alb . Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg. a guverna. tehnică (hepatită-icter) etc. acelaşi referent.: rece-cald. mort-viu.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). magie albă – neagră. nu o mână de sprijin. sinonime profesionale (inimă-cord). nop i albe. pom-copac-arbore. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. brun şi sur: păr alb . Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie. sinonime de jargon (slujbă-serviciu). Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială. Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor. achizi ionează şi antonimul lui. Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P.spa iu scris. roşie. a conduce. sinonime de argou (bani . sinonime livreşti (aliaj-amestec). sinonime poetice (blond-bălai).. Eg. . rasa albă . Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. a merge-a circula. so -so ie. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus. G. e vorba despre sinonime par iale. dar acorzi o mână de ajutor. înalt-scund. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie. . dar conota iile sunt diferite. bun-pre ios. jos. negru. Aceste cuvinte se numesc antonime. alb opus lui roşu. Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune. a controla. Eg. 4.prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie. deci trimit la acelaşi obiect din realitate.

stil. Eg.5. cu litere chirilice. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros. caldă sau rece. nici x. Rela ia de omonimie (gr. climă foarte caldă sau foarte rece. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun. Eg. nymos – „nume”). Comedia s-a transformat în tragedie. veselă-veselă. repede-încet. major-minor. calitatea pe care o exprimă este graduală. mai mult x. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). 4. filmul a fost. Eg. Antonimele nongraduale se exclud reciproc. oficial-neoficial. Dacă x este căsătorit. cald-rece. bărbat-femeie. x nu Z (tinerii. adevărat-fals. atât x cât şi y (atât cei buni. deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. În cazul lor nu există polaritate. larg-strâmt. rafturi pline de haine noi cu modele vechi. Antonime în rela ie de reciprocitate.. a confirma. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat. „la fel. cuvinte pereche mare-mic.a cumpăra. a da . Antonimele graduale nu se exclud reciproc. cu litere latine. Vă aşteptăm indiferent de vreme. corect-incorect. optimist-pesimist. început-sfârşit. dacă este bărbat. avantaj-dezavantaj. natural. activ-pasiv. singur-împreună. urban-rural. egal. ori b. acelaşi”. nou-vechi. dificil-uşor. bunic-nepot. noua formulă este mai bună decât cea veche.faptul că un obiect poate fi ori a. nu bătrânii). realitate-fic iune. vinovă ie-inocen ă. bărbat-femeie. de la început la sfârşit. Eg.a primi. Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. dar au 64 . a vinde . activ-pasiv. Căsătorit-necăsătorit. EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. decât y (mai mult pesimist decât optimist). stâng-drept. ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc. haine–haine. deschidem vineri şi închidem lunea. uşor-greu. trecerea de la vechiul alfabet. Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. atunci nu este necăsătorit. iubire-ură. pacerăzboi. public-privat. Căutăm dansatoare grase şi slabe. Aceste idei nu sunt vechi. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. nou-vechi. ordinarextraordinar-banal. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele). Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. doctor-pacient. rochia este largă. slăbiciunea a transformat-o în putere. înalte şi scunde. ci grada ie. atunci nu este femeie. Eg. întrebarerăspuns. nici y (nici cei buni nici cei răi). frumos-urât. eşec-succes. sunt noi. nu strâmtă.. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe. pedeapsă în loc de recompensă. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. vechi-nou. adevărat-fals. nesim irea. foarte bucuros). a nega. cât şi cei răi). homoios. pedeapsă-recompensă. la cel nou. Se sim ea mai bărbat.. curajos-laş. aprobare-dezaprobare. Eg. eşec-succes. Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. veche sau nouă. care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel. deştept-prost. a ataca-a apăra. niciodată amândouă la un loc. uscat-ud.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. haios. „bine”. adesea artificial şi supărător.to drink (engl. mişto („bun”. nasol. supraapartement. Eg. Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane.utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa).limbă care se potriveşte în context. băşcălie. ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”.. „a îndeplini anumite func ii. Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă. banal. vagabonzii au cu to ii 68 . mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit.. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple. şi adesea nejustificată. dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme.. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”. Este vorba de utilizarea mult prea frecventă. Formulările mai servi i. tovarăş”). vă rog. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc. Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile. iată. vă rog. De cele mai multe ori cuvântul obişnuit. La fel. sau superlative de genul ultrarapid. Forma corectă este mai mânca i. văd că ceasul sta ionează (în loc de stă). a atitudinii ironice. a face mişto. nu-i aşa? de ce nu?. de cele mai multe ori. . a inten iei satirice a vorbitorului. Zilele Hasdeu. sau gagiu („prieten. unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. băşcălios. coleg. 7. zile care iată au debutat. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul. totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic. a şpăgui.fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge). „potrivit”). şi în expresii a lua la mişto. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. „frumos”. superanalişti politici. printre altele. sau a drincui („a bea”.. Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă. îndatoriri fa ă de cineva”. butic. dar şi sigur că da. căutat. sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside). să le dăm altora să mănânce. greşeli precum: .a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare. 6.). ave i o societate în care. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. . a unor cuvinte sau construc ii precum iată. ultraocazie. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă.

. Cunoaşte drumul spre Europa. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. Băsescu. numai prin numele de familie (eg. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă. După cum cunoaşte i. Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri. tinerii. dacă e vorba să fim mai buni. haide i să vedem. de independen ă.. pentru că folosirea elementelor argotice. domnule preşedinte. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea. publică. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului. Cunosc unde ai fost. EXERCI IUL 34 1. Tăriceanu etc. Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. dar.haide i să răspundem. premierul Tăriceanu etc... în şi mai mare măsură.). Îşi cunoaşte bine meseria. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate. p. vezi Valeria Gu u Romalo. pentru noi. În comunicarea nefamiliară. p.. oficială. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie). admiratorii lui.. Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta. Pleşu. mai ales de la o anume 69 . le dă un sentiment de emancipare. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor. poate.saci de dormit nou-nou i. 2. 149-150). ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun. te invit să servim masa la restaurantul din parc. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou. Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. de asemenea. domnule preşedinte. ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. vezi Valeria Gu u Romalo.).. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile. referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i.) Recomandabil este. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”).. deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii. EXERCI IUL 35. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme. 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat.

dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. 70 . Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. 165). (Valeria Gu u Romalo. men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate. Corectitudine şi greşeală. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. în compozi ii. Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze. p.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. exprimând o surprindere uşor critică.

Identifica i. 3. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. copilul urcă în copac. COTEANU. cooperare.. deschis. Valeria. apă distilată. apă oxigenată. Vocabularul limbii române. Petre Gheorghe. Editura Albatros. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas. Gramatica normativă. Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie. acolo unde este cazul: înota. presiune. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. Editura Dacia. deget. G. şoarece de bibliotecă. Limba română. Angela BIDU-VRÂNCEANU. Moda lingvistică 2007. 2005. copilul urcă pe cal. organigramă. Theodor (coord. inimă. Cu ajutorul unui dic ionar. sânge. apă de gură.. în seriile următoare. înnopta. copilul urcă valiza. omnibus. Editura Paralela 45. program.7. 2006. manie. peninsular. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată . GU U ROMALO. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. pre ul urcă la 10 $. Editura Didactică şi Pedagogică. picior. prezice. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. manual pentru programul PIR. În seria următoare: febra urcă. GRUI Ă. sublinia. coinciden ă. mouse. proceda. 7. în Bârlea. descrie. 6. sublocotenent. Editura Humanitas. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. şoarece de apă.. cleptomanie. 2. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. 71 . Identifica i. 1992. Bucureşti. minibus. Fonetică şi vocabular. trolebus. Corectitudine şi greşeală. Limba română contemporană. 1996. într-o schemă grafică. Narcisa FORĂSCU. Bucureşti. 1985. maniac. pensiune. plăcere.multicoloră. Pute i folosi un dic ionar de sinonime.). copilul urcă. Vocabularul. proces. 8. G. autobus. HRISTEA. 1984. 4. apă grea. 5.. Sinteze de limba română. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit. cantitativă. GRUI Ă. apă de munte. copilul urcă în lift. mână. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. apă plată. apă minerală. Ion. subiect.

conjunc ia şi interjec ia. Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1.Unitatea de învă are 15. care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. Pronumele 4. Numeralul 5. să descrie sistemul morfologic al limbii române. Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. adjectivul şi verbul. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. pronumele. după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. Din acest punct de vedere. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul. 3. de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). Interjec ia 11. 2. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică. Verbul 7. Adjectivul 6. articolul. După modul în care ele intră în structura unui enun . să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. prepozi ia. MORFOLOGIA 1. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. cuvintele se organizează în clase gramaticale. numeralul. Substantivul 2. Adverbul 8. Prepozi ia 9. clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Articolul 3. ceea ce facilitează sintetiza informa iei. 72 . CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii. Conjunc ia 10. Un cuvânt flexibil are mai multe forme.

individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. casă etc. maşină. Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg. la fel o dacie. 1. oraş vechi). Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). substantivul denumeşte obiecte: stări. un adjectiv (necesară omului). SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen. foc arzând). 1. Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. B. trib). Substantivele proprii denumesc obiecte unice. copil. Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). Zdrean ă).2. o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei). . dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus). nume de sărbători (Crăciunul).substantive individuale / substantive colective. Genul substantivului 73 .substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. nume de mărci (Illy. substantivul poate fi subiect (Vine trenul). complement indirect (oferă flori vecinei). bunătate. titluri de opere literare (Baltagul. nume de animale (Grivei. substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte. Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. cireadă. unt. atribut (copiii Mariei). însuşiri. nume de locuri (Piteşti. provenit din maşina Dacia. nume de institu ii (Guvernul României).1. părere de rău – regret etc. determinan i verbali (casă de locuit.1. Ion). Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte.substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg.2. sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc). fenomene. complement direct (cumpără mere). Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. maşină etc. Jacobs). om. determinan i prepozi ionali (casă cu flori). vacă.locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. Ca func ie sintactică. minciună. ploaie. Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i). eg. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1. nume de ac iuni etc. dragoste.1. trăsături ale obiectelor. substantivele sunt: . Eg.). echipă. aducere aminte – amintire. Din punct de vedere semantic. mul ime. număr şi caz. nume predicativ (el este inginer). eg. carte). Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate. . CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A. floarea-soarelui. acoperiş). eg. frică. stări şi sentimente. Poienile de sub munte). În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă. Jocul cu mărgelele de sticlă). În func ie de structură. . substantive proprii/substantive comune. casă. de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei). carte.

banană.Substantivele sunt. neutre. gâscă/gâscan. aceste ~ (acest stilou. Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată. Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. româncă. masculine . de trei feluri: feminine. această baie). aceşti băie i). adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. pomi). Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin. lupoaică etc. această gurăcască. cămilă. actor. elev/elevă. împărăteasă. curen i (electrici) / curente (politice. Eg. aceste băi). masculine: ban. broască/broscoi. neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. Eg. cartof. acest robinet/ aceşti nuclei.profesor. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice).2. (eg. Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. pom). popor). GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin . 1. masculine. monogram/monogramă. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte. 74 . robine i/ aceste nuclee. bocanc /bocancă. ciocârlie. Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg.articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). robinete etc. frasin. asistentă. rod /roadă. încadrându-se în două clase de gen. feminine . Eg. aceste ~ (aceste fete. artistice). star). ştiucă. profesor/profesoară. împărat. asistent. aceşti ~ (acest băiat. om. acest nucleu. acest colind. mistre . dulap. rudă. această colindă. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~.2 Numărul substantivului După număr. substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. feminine: varză. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară. bonet/bonetă. aceste colinde. genul gramatical nefiind motivat de cel natural. victimă) sau neutru (vip. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~. feminin. . cât şi neînsufle ite (eg. oameni.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). aceste gură-cască. actri ă. Alte exemple: pescăruş. aceşti gură-cască. Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. aceste stilouri). lup etc. măgar/măgări ă. acest gură-cască. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. Unele substantive au şi variate flexionare. carte).). animal. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. după gen.). român. făt. SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex.profesoară. decan.

muncitoare. a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). tenis. om/oameni) .variabile cu flexiune regulată (eg. aten ie. bunătate. şoarece. ochelari. masă/mese). elev/elevi. mers. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. brânzeturile sunt sortimente de brânză. pronume). Ele sunt substantive pluralia tantum. preparate din acea materie.invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. vecinătate. perete/pere i). plural se exprimă prin desinen e (eg. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. bale (nume de materie). inteligen ă (substantive abstracte). şah. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. Eg. 1. Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). fată/fete – alternan a a/e). importan ă.Opozi ia de număr singular vs. plecare. Eg. pui. grafitti. arămurile – obiecte de aramă etc. Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită. vodă (substantive masculine). copil/copii) . tăie ei. e (pupitru/pupitre). le (şandrama/şandramale). Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. lapte (nume de materii). calm.2. pom/pomi.variabile cu flexiune neregulată (eg. soiuri. taică. miere. se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită. bade. box (nume de sporturi). Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât. Florii. coclauri. pantaloni. fată/fete). Eg. i (carte/căr i). i ari. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente). Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. substantivele sunt: . icre. curaj. ochi. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural. nene. dragoste. Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. pică. Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. Bucureşti (nume de locuri). cimbru. tei. naviga ie. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. posesie. Carpa i. ele (turturică/turturele) etc. Bucegi. grafitti. câl i.3. a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). câl i. fotbal. Ele sunt substantive singularia tantum. fidelitate.

(Am cumpărat flori. complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul). a cumpărat pere). În nominativ. Ac. este pianist la Opera Română). complement circumstan ial de loc (Plec la mare). dulcea ă. element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare). care variază în func ie de gen.4. Un elev G. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele. D. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. Ac. complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea.N. elevii elevilor Neutru sg. elevul elevului Masculin pl. Petre. armăsar. 1. complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). am ajutat-o). Masculin sg. Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a. complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui). complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare). complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). D. atribut (Pasărea din colivie cântă trist). Nişte elevi G. Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). Genitivul este denumit cazul posesiei. Ac. D. determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . G. Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). tabloul tabloului Neutru pl. complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. to i au ieşit în pauză). Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). tablourile tablourilor Feminin sg. Fata Fetei Feminin pl. G. pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii). complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. apozi ie (Prietenul meu. Ac.2. complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). D. Func ia sintactică specifică este atributul genitival. po i plăti a doua zi). L-am întâlnit pe Petre). EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât. Unui elev Masculin plural N. am cumpărat şi pere). Cazul N.

potrivit. complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. zălog2 „garan ie”. G. din pricina). cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. 2. în dreptul. nu a reuşit să-i convingă). vestă”. cu pluralul cleşti. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. complement indirect (luptă împotriva regulamentului). norma actuală optând pentru astru masculin. în pofida. preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. aidoma. Ac. asemenea). D. 1. complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). capitol”. în ciuda. 3. în spatele. complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. 2. bluză. po i consuma şi ciocolată). este un om de treabă). contrar. 2 colind /colindă (cântec). în vederea. Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. cafea. Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). împotriva. La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. în fa a. sofale. complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). nume predicativ (suntem contra regulamentului). din latină). contra. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. colind2/colindă (cântec). conform. 77 . to i au rămas în sală). Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. nu te-aş fi ajutat). colind1 „colindat”. ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). zăloagă „semn de carte. complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). mul umită. zălog1 „arbust”. bască2 „lâna tunsă de pe o oaie. complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). foarfecă feminin. De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. Cf. din cauza. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. bască3 „limbă”.(asupra. deasupra. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). datorită. de un singur gen. Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. şi cleşte masculin. complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). la rândul ei. te-am aşteptat!).

. brokeri. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. în general cu desinen a -uri.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. bodyguarzi/bodigarzi.la cele neutre. hippy. weekenduri [uĭkenduri]). sandală).prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri]. legată . leva/levă. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. itemuri [itemuri]. găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi). norma actuală a adoptat solu ii diferite. în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil. racke i. 2. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”. ramifica ie rutieră”. cicatrice/cicatrici. gay. playboy.cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte. .chiar neadaptate sub alte aspecte . Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. stadiu. story-uri. ărănci. op iunea normei actuale este una din următoarele: .direct (fără cratimă) la cuvintele . respectiv niveluri/nivele „înăl ime. astfel: a. art. Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ).cu desinen a -i. remarci. poieni. Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. maicii. El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv. sanda (nu bretelă. nutrie. nu are sens lexical.încadrarea în modelul substantivelor româneşti. g. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune. la aceste substantive. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e. ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. .-d. coarde/corzi. coperte/coper i. şi anume: . La unele nume proprii. g. dar gagici. dealeri. b. peso. maică2 „mamă”. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă. trenduri [trenduri].la cele masculine . maicei/maicii/maichii.-d. refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ .se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede. tuneluri/tunele). prin formarea pluralului: . în curs de adaptare. La împrumuturile recente. art. igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun . .

Ac. fra ii. Are forme specifice după număr şi caz. Eg. astfel: Cazul N. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. Articolul func ionează ca marcă a substantivizării. bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). -i -lor (băiatului. frumosul. G. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. prin conversiune. N. Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă. număr şi caz. Ac. -a (băiatul. Formele lui se specifică după caz. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex. D. adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. -lor (băie ilor. fratele. -i (fetei) -lui. popii) -a (fata) -le (fetele) -l. binele. substantivele masculine moş. numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. i-am dat lui Petre merele). N. D. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. G. G. fratelui. d. Ac. -le. substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului. Ac. D. fra ilor. Formele lui sunt specializate pentru gen. cu o singură excep ie. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. D.din care face parte. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. astfel: Cazul N. dar i-am dat Mariei). nene. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale). lui Catrinel. Ac. D. astfel: Cazul N. -l. G. popa) G. -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. popilor) (fetelor) popii) V. când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului).

story-uri. preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare. a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol. b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei). Ştefan cel Mate. Ac. Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . eul etc. G.articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata). din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat. 2. EXERCI IUL 40 1. party-ul.frumos a devenit din adjectiv substantiv. c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele. Ac. Grui ă. inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi.casa a cărui acoperiş. b) ne adresăm ministrului celui nou vs. Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile . story-ul. weekendul [uĭkendul]. Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive. cea de-a patra). şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg. gay-i. hippy-i. G. dandy-i. ne adresăm ministrului cel nou. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. a venit un reprezentant al NATO-ului. în urma conversiunii). Vs. playboy-i. d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg. gay-ul. intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea.care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul). c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. hippy-ul. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie.Notă. c) a venit un reprezentant al NATO. cea mai cuminte). Formele lui sunt următoarele: Cazul N.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. pute i consulta lucrarea lui G. Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg. Gramatica normativă. itemul [itemul]. Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş . . scrise fără cratimă: 80 . fularul cel roşu). Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte. D. playboy-ul. Indica i forma corectă. e.chiar neadaptate sub alte aspecte . oful.a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul]. D. N. Pentru rezolvare. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. cel frumos .).

pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc. L-am văzut la cinema (masculin. Că e de bună credin ă.N. Am auzit-o (feminin.U.. Asta nu-mi place. mi. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii..a. 2. Petre a plecat. noi. pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie.N.). numărul. eu.). singular) cam slab. pronumele personal o se referă. în enun ul copilul.. La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O. absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun .U. pronumele de reveren ă/de polite e. pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui. Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul).-ul . ie etc.westernuri ş. a dovedit-o. ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun . pronumele negative. 3.). b. Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie. Eg. pronumele el trimite la substantivul copilul. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana.) şi plural (eg. pronumele relative. pronumele interogative).. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. pronumele posesive). în nu găsesc umbrela. (nu: O. pronumele de întărire. mie etc. acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit. pronumele nehotărâte. în situa ia Întârzie mereu. pronume personale (pronumele personale propriu-zise. Eg. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. el te-a strigat. Că e de bună credin ă. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor). Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1.) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor). asta cred. pronumele reflexive. genul şi cazul. 3.. Nam auzit bine toba (feminin. deşi am pus-o aici acum două minute. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. pronumele nu are referin ă proprie. Spre exemplu. nouă etc. Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv..). Spre deosebire de alte păr i de vorbire. singular). Eg. singular). mie etc. alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu. pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. ci intră în rela ii 81 ./ONU a decis . te. ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc. în eu te întreb ce faci.

(pe) tine. complement de agent (poezia a fost scrisă de el).] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. o V. De astă dată. vV. darurile sunt de la ei). sunt pentru mine porunci. s-a comportat asemenea lor). eu noi G. pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. Referentul pronumelor personale depinde. li (pe) ei. librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). îi.ale) ei D lui. îi. Eg.. Formele subliniate sunt forme accentuate. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm). D mie.sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. v-. noi). vi Ac. În cazul vocativ. ne. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. M-am întâlnit cu florăreasa (Ac). (pe) el. domnişoara Maria Popescu. vă. ni Ac. alocutorul (tu. Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu. tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N. al.. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. vă. li lor. ea. de situa ia concretă de comunicare. nume predicativ (penarul este al lui. complement indirect (a întrebat de tine). vino aici!). mă. ale) lor lor lor. EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text. al. ai. tu voi G. ei ele). D ie. ne V. ai. ale) lui (a. voi) şi a treia instan ă discursivă (el. ale) (a. deci. i Ac. (pe) mine. complement direct (aşteaptă-mă). îmi. Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N. Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N.. el ea G. complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine. îl (pe) ea. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. îi (pe) ele. al. te (pe) voi. minouă. ai. ai. i vouă. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele. Notă. -m (pe) noi. î i. al. (a. le. le. Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. i ei..

L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. 60-70). EXERCI IUL 43 1. neliterară (dânsul= el. arhaică. domnişoară. (Eg. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. pentru obiecte.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti. Sfin ia voastră.. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. dumitale. de reveren ă. subiect. dumnealui. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el. Apoi. nea. caz N. singular. băiatul. Grui ă. Eg. dumnealor). nenea. Dânsul a intrat primul în sală. pronumele dânsul echivala cu pronumele el. pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta. pp. persoana I. Domniile voastre. preluat din G.. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e. dumnealui. 83 . Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata.. rămâne şi anul acesta repetent [.. domnul inginer Popescu. domn. mătălu ă. Domnia voastră. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text. domnul inginer Popescu. dânsul. sau dumnealui. sau Domnia sa. nu numai pe mine.L. domnia sa. dumneaei.la latină nota 7. Cele mai afectuoase salutări. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e. degeaba. domnul inginer Popescu. dumneavoastră. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen. Ducea vaca la păşune. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată. Moda lingvistică 2007. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn. doamnă.. Grui ă. Excelen a voastră.. doamnă. variantă regională în graiul moldovenesc. Caragiale. număr şi caz. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e.]. dar. fără conota ii de polite e. Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu. în a doua jumătate a secolului XX. pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa.. fără de care. domnişoară completată de numele. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa.) 2. Moda lingvistică 2007. matale.) 3. domnişor. nr. dânsa nu dădea lapte. care mi-e rudă de aproape. animale etc. mai era un profesor care m-a învă at. Pe lângă domnia sa. dânsul a fost folosit doar pentru persoane. (Eg. Spunem astfel corect: dânsul.

Grui ă. El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului. În afară de maestre şi părinte. chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn..L. generalizată. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. nu încalcă nici o regulă. Caragiale. În engleză. « şi tu po i câştiga » […]. politicoase. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. doamnă. influen a unor modele străine nu poate fi negată. Tutuirea reciprocă. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. Pe de altă parte. profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. interactivă.. dar în română este inacceptabilă. devenit. (G. sD. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă.. po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare.. De astă dată.. generale!. Moda lingvistică 2007. sunt pentru mine porunci. preferânduse un fel de tutuire generală. persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular). domnişoara Maria Popescu. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui. sunt pu ine vocative care. prin conversiune. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare. 68-69). domnişoară). Cele mai afectuoase salutări. EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia. sieşi îşi. Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e). care mi-e rudă de aproape. pp..2. întrebarea Generale. fără de care.]. utilizarea directă a unor vocative (doctore!.. rămâne şi anul acesta repetent [. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane. pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă. ale verbului predicat şi ale pronumelui).. 84 . ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc. Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. băiatul. promotorii acestui tu – voi intim. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane. (pe) sine se.] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. pronume reflexiv. nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi ».la latină nota 7. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. familiar.

însu i însă i Înşivă însevă Ac. Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală). invita ia pe care eu am primit-o. (însele) D. D. plural Îmbrăcăm – persoana I. Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. Noi (masculin) …. plural Îmbrăca i– persoana a II-a. La persoana a III-a. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i.. i-am dat ie (feminin)…. Persoana a II-a N. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura.. Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. însuşi înseşi Înşişi înseşi G.). ea însăşi. b. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv. însu i înse i Înşivă însevă G. c. pl.. Deci pronumele ne este pronume reflexiv. unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi. atribut pronominal (Şi-a udat cizmele. complement indirect (Îşi cumpără ciocolată). La persoana I. la genul indicat între paranteze: a. plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi). vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi. adică determină un substantiv cu care se acordă în gen.). D. prin urmare ne este pronume personal. număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit.)..Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . plural Ne – persoana I. însumi însemi Înşine însene G. însumi însămi Înşine însene Ac. pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm).. 85 . Persoana a III-a N.. plural Ne – persoana I. lauda de sine). Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. La persoana a II-a. Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N. am fost martori la proces.

O G. M =F M =F M =F M =F M =F M =F N. A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl. complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi.Ac. A mea E G. biciclistul merge înaintea alor săi). el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă. Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). obiectul posedat: calul. nu înaintea lor. I.Ac. aceleaşi. D S A noastră A ta A voastră A sa fem. 86 . aceia. ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude). Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. nominativ. Eg. Sg. Pl. copilul este asemenea alor săi.Ac.). pe lângă plural. Pl. cesta. singular. identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri). arătând apropierea. . Ele .. şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu. N. Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). aia. cu func ie sintactică de atribut adjectival). inten ia lui este contra alor săi. ăia. acestea. T N. el a sosit înaintea alor mei. carul etc. cu formele familiare ăla. e. Eg. aceiaşi. aceea. m. cadourile sunt de la ai mei. aceştia. Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. norma actuală admite. dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. Pl. acelea. Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”. aceasta. Referitor la pronumele posesiv. ălea. vi s-a oferit premiul cel mare. Vouă (masculin)….pronumele demonstrativ de depărtare: acela. nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre. Sg. După Gramatica Academiei 2005. o prietenă de-ale mele/de-a mea. au pregătit micul dejun.pronumele demonstrativ de apropiere: acesta. noastre voastre G. Formele pronumelui demonstrativ .D.D. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu. complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi.. aceeaşi. vol. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect. D.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. ista. cu formele populare şi regionale aista.adjectiv pronominal posesiv... A G. cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai. nu după ei). calul meu e pe câmp (meu . Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m.d. complement direct (i-am văzut pe ai săi). N. . Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale). depărtarea.

complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. aceasta (de apropiere). acestuia (de apropiere). singular. aceloraşi (de identitate). acesteia (de apropiere). aceştia (de apropiere). aceluiaşi (de identitate). cealaltă. cestorlalte. aceea (de depărtare). celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. aceiaşi (de identitate). celelalte. nominativ. cestelalte (de diferen iere) G. aceleiaşi (de identitate). EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. acestea (de apropiere). celorlal i. singular. aceia (de depărtare). aceluia (de depărtare). După caz. atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. aceleaşi (de identitate).adjectiv pronominal posesiv.- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. gen masculin N. nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia.Ac. acelaşi (de identitate). opinia lui este contra celorlalte). Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare. Acest om m-a fermecat (acest . casele acestuia sunt curate).Ac. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili. ceilal i. gen feminin N. aceleia (de depărtare). având func ia sintactică de atribut adjectival. 87 . aceloraşi (de identitate). c. complement de agent (a fost ajutată de celălalt). complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). se acordă în gen. cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. D. Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze. cealaltă (de diferen iere) G. plural. acestora (de apropiere). număr şi caz cu substantivul om: masculin. Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii. acestora (de apropiere). b. complement direct (îl propun pe acesta). singular. mă gândesc la acesta).D. ăstalalt etc. complement indirect (le-am făcut daruri acelora. plural. cestălalt. acela (de depărtare). tabloul tău este asemenea acestuia. pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. pronumele are următoarele forme: cazul Nr.Ac. acelora (de depărtare). I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi. număr şi caz cu acesta. celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat).Ac. acelea (de depărtare). şi are func ia sintactică de atribut adjectival. Când determină un substantiv şi se acordă în gen. cesteilalte. gen masculin N.D. ceilal i. e. cu formele populare ălălalt. Eg. celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr. acelora (de depărtare). celelalte. gen feminin N. ceştilal i (de diferen iere) G. cestuilalt. D. celălalt (de diferen iere) G. cartea este de la aceia. aceeaşi (de identitate). ceastălaltă. d. aceasta (de apropiere).

Ac. de 88 . altceva). cutare etc. ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). Formele pronumelui negativ sunt nimeni. fem. fiecare. eu nu am nici un frate. sg fem. careva. în enun ul oricărui om normal îi place muzica. sg fem. oarece. în spatele fiecăruia stă gardianul. oricărora masc. nimic. număr şi caz. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. ceva. oricare fem. oarecine.compuse (cineva. fiece. oricui La fel: cineva.Din punct de vedere morfologic. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. nici celălalt . pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. ceva. oricăreia masc. Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. masc. oricare. oricine G. fiecine. sg. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. altcineva. Se distinge astfel între: . niciuna.simple (unul. oricine. copilul tău este asemenea oricui. altcineva. care se acordă în gen. sg oricăruia uneia fem. complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine). nicio. atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. Cazul N.pl. Cazul N.). . altul. Spre exemplu. nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul.Ac. Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. părerile lui sunt contra altuia). D. pl. G. număr şi caz cu substantivul om (masculin. niciunul. sg. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. .niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. masc. orice.Ac. altceva etc. D. pl. D. fiecine. câ iva. merge de la unul la altul). unuia La fel: altul. unele unora fem. pronumele nehotărâte sunt: . sg. singular. pl. în ce priveşte dorin a de a desena.pl.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. vreunul. unul una unii G. complement direct (citesc orice). cadoul este de la altcineva. masc. Cazul N.pl. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. nici mai mul i).

Pronumele interogative sunt următoarele: cine.). Al cui este calul? (masculin). În func ie de caz. cadoul nu este de la niciunul dintre ei). al câtelea/a câta (masculin/feminin). număr şi caz. diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. al câtelea. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). . Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica). Spre exemplu. şi are func ie sintactică de atribut adjectival.D. niciuneia). formele lui cine şi care vor fi. G. complement direct (ce faci?).exemplu. atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?). n-am spus minciuni nimănui). adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten).Ac. complement de agent (de cine a i fost lovi i?). iar la acuzativ pe cine. care. singular.D. b. niciunuia./feminin sing. – nimănui). destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. 89 . cine/cui (N. Cine vine? [Petre]. nume predicativ (asta nu înseamnă nimic. nu numai al analizei gramaticale. scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă). pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?. Eg. nume predicativ (al cui este calul?. complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni. masculin şi feminin plural). număr. ce.Ac. atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită. În func ie de gen. EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a. Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit./G. pronumele niciunul. vom avea. feminin). niciuna. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. c. formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin. Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?). niciuna variază în func ie de gen şi caz (N. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul). caz). cine. niciun este adjectiv pronominal negativ. care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica.Ac. care se acordă în gen. cât. Ce faci? [cumpărături]. complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen.. la nominativ. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. Iar grafia niciun etc. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare. pentru cine sunt trandafirii?). G. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. . pronumele nimeni variază după caz (N. număr şi caz cu substantivul om (masculin. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc. complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?).D. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. care.nimeni. corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun].niciunul. prin urmare. d.

în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a. între o subordonată şi regenta ei. al câtelea. ai căror. care. a cărei. şi are func ie sintactică de atribut adjectival.) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ. Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. b. iar titlu cu al (masculin. fata căreia i-ai dat flori. număr şi caz. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat. ale căror. singular). neutrul are la singular formă identică cu masculinul). în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?.). tocmai a trecut pe aici). cât. tocmai a trecut pe aici). : cartea se acordă cu cărei (feminin). complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. b. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. nume predicativ (Cine este decanul. tocmai a trecut pe aici. număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. complement indirect (Fata la care te gândeşti. care se acordă în gen.). ce este adjectiv pronominal interogativ. a căror.. Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen. Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine. în acest caz neutru. c. ce. iar al cu volan. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. Oraşele (a căror. pe care. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. 90 . Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). singular. să mi-o împrumu i şi mie. Spre exemplu. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. ale căror. adesea. număr şi caz cu substantivul om (masculin. chiar vorbitorii nativi de română îl ratează. Este vorba despre un acord complicat. Spre exemplu. ai cărei. pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin. maşinile al căror volan a fost schimbat. Casa (al cărui. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată. a cărei. număr şi caz. a cărui. acela a venit să ne întâmpine. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c.. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. te rog.

numeralul adverbial. celei de a doua i-a mul umit. Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg. 1. înlocuitor al substantivului. patruzeci şi trei etc. Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv. paşcinci. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece). douăzeci şi nouă. patruzeci şi doi). Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. treisprezece parale. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. treişpe. a + patru +a →a patra. patru sute treizeci şi şase de cereri). paisprezece. 2. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase. doişpe. al şaisprezecelea etc. numeralul distributiv. numeralul ordinal. trei sute cincizeci. l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. mie. douăşunu.la zece. situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte).4. şase personaje şi un autor). Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese. milion. . Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg. serie în care intră şi zero. sau prin alăturare două sute. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci. patru sute cincizeci. numeralul frac ionar. trei+spre+zece.numeralele cardinale simple sunt de la unu. unşpce. . La această serie se mai adaugă sută. numeralul colectiv.. De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. într-un cuvânt. miliard. Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară. opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. douăjdemii etc. a oferit mâncare la doi invita i). nume predicativ (darurile sunt de la trei). doi. primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. doişpce. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg. situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). Eg. Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. re etele celor trei sunt sigure). Este vorba despre forme precum unşpe. complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. 91 . Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort.numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. numeralul multiplicativ..

cvintuplu. prima felicitare). nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). mie. 92 . atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). zece. există şi formele to i trei/toate trei.). nume predicativ (darul este de la amândoi). I-am văzut pe to i cinci etc. dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi. Numeralul colectiv exprimă înso irea. D.). Aten ie! Forma de G. tuspatru. sau valoare substantivală. întâiul prieten. situa ie în care se comportă ca un adjectiv. 3. complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). amândoi. câteşipatru. complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). Când are valoare substantivală. complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). Am citit ambele căr i. înzecit etc. complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc. răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. to i patruzeci/toate patruzeci etc. Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. sută. situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). triplu. înmiit. câteşicinci etc. Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. Eg. Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. i-am felicitat pe tustrei pădurarii). complement direct (L-am văzut pe al doilea). Am dat cadouri ambilor copii). adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. Amândoi au dansat. tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). De la ideea de „colectiv de trei” înainte. complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci.). iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. patru. amândoi (amândouă). Există de asemenea forme populare: tuscinci. atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc. valoare substantivală. situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg.). răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura). cvadruplu.- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. le-am dat amândurora ciocolată. câteşpatru. 4. Atunci când are valoare adjectivală. am dat ciocolată la to i şase copiii. Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele). apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii. complement de agent (A fost faultat de amândoi). Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. trei. situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg. nu după ei. întreit. EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. To i cinci dansează frumos. ambii etc.

o treime. Eg. complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). Atunci când înlocuieşte un substantiv. de două ori. Numeralele frac ionare au valoare substantivală. când determină un verb. se acordă cu substantivul regent în gen.. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1. Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. Atunci când are valoare adjectivală. Eg. nume predicativ (Au fost câte patru). de un milion de ori etc.). 93 . eg. câte doi. Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. o dată. numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi). de două ori. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. câştigă înzecit. de şapte ori. complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat. de câte şapte ori etc. variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. Eg. când numeralul e folosit fără determinări. D. a treia oară etc. a doua oară. le-au dat la câte doi. Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial. Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. deci determină un substantiv..). complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i). la plural. de câte două ori. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime. sfert – neutru). acord prin atrac ie..Ac. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime). 6. la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. plata a câte unei cincimi etc. câte unu. 2. Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. cincime – feminin. deci are valoare substantivală. câte patruzeci şi doi etc.. efort întreit. patru cincimi etc. număr şi caz. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete). Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor.). lucrează întreit. Eg. rezultatul întreitului efort. Eg. complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). atribut Răspunsurile unei treimi. Sau O treime au plecat. Eg. întâia oară. Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv. complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc. O doime nu şi-a făcut antrenamentul). Au venit mul i oameni. situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. acord gramatical. 7. O treime dintre oameni nu au mers la meci. Eg. câştigarea a câte două mii de euro. Eg. A vândut de trei ori cât şi-a propus.Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv. energiei întreite/ energiilor întreite (G. energie întreită (N. 5. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei. complement indirect (Vorbesc cu câte doi). pătrimea etc. O treime a plecat.). Scrie încă de trei ori. de trei ori. (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Eg.

.) propriu-zise/calificative. (pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G.şi adjectivul pronominal de. kaki. maşinii stricate/maşinilor stricate.Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. Din punctul de vedere al formei. cu minte=în elept. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. fată voioasă/fete voioase. maşină stricată/maşini stricate. înalt. 5. în subcapitolele Pronumele.). pronume. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular. tânăr. feminin plural): eg. niciun om etc. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. aprig.. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. 94 . EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. provenit de adverb: haine gata. dulce. invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin.. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. mare. maro. fiecare om.) şi b. Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1. adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. vechi. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele. 5. greoi. masculin plural. zeiesc. chibzuit. om de seamă=om important. exuberant. bleu. număr şi caz. Grui ă. parfumat. plural şi singular): eg. provenit din pronume: această casă. Eg. Eg. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. Locu iunea adjectivală.) provenite din verb. fermecător. mic. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie). feminin. adesea o însuşire. Gramatica normativă. roşu. bordo..) 5. aparte. mişto. adjectivele sunt a. prevăzător. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. gustos etc. numărul. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. om bun. Eg. Eg. limpede. gălbui. casa mea.1.2. feminin singular. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală. adverb.

major. cel mai bun băiat dintre to i etc. pe lângă. fundamental. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de. ulterior. Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre. Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine.etc. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. 3.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere. om tot aşa de bun. în compara ie cu. Eg. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina. lingvistic. în loc de ca cafeaua). superior. inferior. Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. Eg. Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. 3. cu prefixe şi sufixe (extra-. Eg. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). în loc de ca este greşită. Introducerea în compara ie a termenului ca şi. anterior. adevărat. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). Eg. ultra-. precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul). deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. foarte bun. ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. super. (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie). prin repetarea unui 95 . principial.). În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3.2. De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. mai bun.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. pe lângă. hiper-. din: cel mai bun băiat din clasă. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii). Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. cei mai pu ini buni. gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară.). prea bun. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. cele mai bune. electric. mai superior etc. Eg. mai pu in bun. Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. în raport cu. nemaipomenit de bun etc. Prin analogie. Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet. Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. tot aşa de. exterior. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. prea-. în raport cu. Notă. tipografic etc. enorm. minor. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. Eg. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). om deopotrivă de bun. în compara ie cu. Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. ca şi cafeaua. cea mai bună. cel mai pu in bun. posterior. cea mai pu in bună. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. infinit.

profesorilor deştep i. a merge. Aten ie! Când este antepus substantivului. norma actuală. (foc) bengal. trecut.3. CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. 1. a evolua. verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii. Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină.. 6. rar întâlnite. Referitor la adjectiv. cu substantive (foc de inteligent. (substantiv) epicen. complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). Din punct de vedere morfologic.modul – indicativ. imperativ. Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. Există câteva situa ii speciale. infinitiv. 2.sunet (buuuună mâncare). când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde). . Cu adjectivul postpus. a deveni). văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). fata frumoasă –N. crud. număr şi caz cu substantivul determinat. conjunctiv.oa. chiar dacă au la singular formă de masculin. în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. Ac. casa femeii frumoase – G. noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice. procese. echivocă). stări. iar la plural (dacă au plural). 96 . fenomene. Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. categoriile gramaticale ale verbului sunt: . a se afla. viteaz. 5. b. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. dorită etc.timpul – prezent. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. supin. Din punct de vedere sintactic. în cazul celor referitoare la substantive neutre. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera. Vorbitorul poate considera ac iunea reală. i-am dat fetei frumoase – D. formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. 6. reflectând uzul persoanelor cultivate. (barometru) aneroid. omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. 2. posibilă. brici de deştept). Frumoasei fete. La unele adjective neologice. condi ional-optativ. participiu. eg. EXERCI IUL 52 1. Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a. 1. nume predicativ (Feti a este voioasă). Eg. gerunziu. a dansa. formulările sunt fetei frumoase.). admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) . verbul arată ac iuni. a mânca). analog. adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă. nu vagabondă. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi. deştep ilor profesori. starea (a fi.

2. Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş. Iar din punct de vedere sintactic. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I. a. verbele sunt predicative şi nepredicative: a..persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat. De aceea se numesc auxiliare morfologice. Eg. tu cân i. a merge – conjugarea a III-a. .conjugarea I. persoana a II-a. a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune. predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor). el cântă. a urî – conjugarea a IV.conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra .conjugarea a II-a. voi cânta i. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat. CLASIFICAREA VERBULUI 6.diateza – activă. Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. b. ai dansa Aş fi dansat. pasivă. Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: . am fi dansat A VREA marchează Voi învă a. timpul şi diateza. tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. eu cânt / noi cântăm. a vrea. vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 . Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa. a II-a. Verbele auxiliare sunt a fi. persoana a III-a: eu cânt. ei cântă. .2. a avea.numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. noi cântăm. a bea . a III-a. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă. 6. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul. Ele au rolul de a marca modul. . a iubi.tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect.

dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. El a ajuns inginer. a. a se fabrica. când înseamnă a sta undeva. a prii etc. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). verbul are un subiect gramatical. 6. Eu dansez. a vie ui. Dacă este predicat. a se găsi. a nu pleca). a şti. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct.2. a proveni. a dura. a se arăta.). verb+ceva (a face ceva. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă. Fiecare dintre acestea pot să fie. predicative. a ieşi. a trebui. a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. El dansează. a gusta ceva. a se duce. a se afla. Cartea asta înseamnă o avere. a ninge). Verbele copulative sunt următoarele a fi. Tu dansezi.). El se face inginer. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. El a ieşit inginer. a se face. a deveni. a însemna. a dăinui. locu iuni verbale (a-i părea bine. Intră în această serie şi verbele care au subiect. o singură formă. El a devenit inginer. se ştie. a-i părea rău etc. a desena ceva. iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. e cald etc. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. . a ajuta pe cineva). a merge. a dansa ceva). a constitui. a veni. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice. b. în func ie de persoana cu care intră în rela ie). a întreba pe cineva. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. se spune etc. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi. El rămâne inginer.2. a ajunge. a rămâne.) şi verbe precum a auzi. prin urmare.3.b. Eg. verbele sunt personale şi impersonale: a. Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. a părea. a avea loc. în anumite contexte. Ac iunile lui constituie subiectul anchetei.2. El pare inginer. verbele tranzitive pot primi complement direct. a se construi. a costa. a trece. Verbe impersonale. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. a exista. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig. A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. a invita pe cineva. Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. a proveni.

Petre este complementul care arată cine face ac iunea. Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. a ploua. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. Petre se gândeşte la mere. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). verbele intranzitive nu pot primi complement direct. Tablourile se văd de departe. A i constatat că în a. b. timpul. Petre. diateza pasivă şi diateza reflexivă. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. a ruga+ ceva+pe cineva etc. Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. Merele sunt mâncate de Petre. verb+pe cineva. Pentru că în enun ul b. a ninge. Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze. Petre. Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). a merge etc. un verb la supin (eg. este autorul ac iunii de a mânca. subiectul gramatical. Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă. A i constatat de asemenea în b. cine este agentul ac iunii. Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. b. Ea se ab ine de la mere. ecua ii uşor de rezolvat de către copii). Eg.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). 6. Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. Petre mănâncă mere. c. b. 6. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. Eg. modul. Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent. În func ie de acest criteriu.3. Petre. se constată că subiectul gramatical. verbul are trei diateze: diateza activă. 99 . dar nu este subiectul gramatical al propozi iei. a învă a+ ceva+pe cineva. În ceea ce priveşte enun ul c. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. a sta. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi.3. autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). Ele nu intră în contextul verb+ceva. persoana şi numărul. Te gândeşti la vacan ă. care este autorul ac iunii. a întreba+ ceva+pe cineva. Grădina lucrată de muncitori). c.

. pot sa vă spun. am dansat. adică un verb care poate avea func ie de predicat. să dansăm. a cânta. citit. EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. Este vorba despre: . Modul Modul verbului arată. condi ional-optativul. Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. b. Aten ie! Un verb predicativ. eg. 6. reală. am dansa. Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea.2. Îmi place sportul şi muzica.modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie. Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul.modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect. realizabilă. . . spre exemplu A scrie cite este foarte greu. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. Eg. citind. imperativul.3./ Ca unul care cunoaşte situa ia. dansat. de citit. dar sunt puse la un mod nepredicativ. gerunziul. cel mai adesea fiind vorba de un ordin. din punct de vedere semantic. de dansat. poate să fie pus la un mod nepredicativ. a dansa. pot să vă spun. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat. conjunctivul. 100 .. f.. c. să fi citit. Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. Se distinge prin particula a. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. / Îmi plac sportul şi muzica. cântăm. Nu s-a oprit din dansat toată seara. dansând. vom citi.modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat. Ca unul care cunosc situa ia. Modurile nepersonale sunt infinitivul.modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului. a citi. / Avem de-a face cu un impostor.. felul în care vorbitorul consideră ac iunea. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat. Avem a face cu un impostor. b. Te felicită pentru concurs. Modurile personale şi predicative sunt indicativul. e. . Tu ai fost felicitat pentru concurs. e.. o poruncă. / Unii dintre noi vom citi cartea. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie. să cântăm.d. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). d. cântând. . participiul şi supinul. aş cânta. Citeşte!. Unii dintre noi vor citi cartea. . cântat. / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare. / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i.modul indicativ: arată o ac iune sigură.modul infinitiv exprimă numele ac iunii. aş fi citit.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă. . a citi. g. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord.

Subsemnatul n-am făcut parte din comisie. Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune. Înva ă. Învă a i. Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. de unde au fost preluate enun urile). Gramatica normativă. 6. Înve i. / Au fost odată o babă şi un moş. A învă a (conjugarea I) Învă .3. Grui ă.2. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. perfect simplu. mai mult ca perfectul. În cazul de fa ă timpul prezent. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii. Citeam când a sunat telefonul. Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect. Învă ăm. perfect compus.1.h. i. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. A fost odată o babă şi un moş. Eg. 101 . În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în .ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i.

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele. atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă). ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică.4. numărul. Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat).2. Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului. iubit.persoana a II-a reprezintă receptorul.3. 6. timpul. părut. 6. .persoana I reprezintă emi ătorul. felul (predicativ. tranzitivitatea (in/tranzitiv). nepredicativ). citim. -ut (conjugarea a II-a): băut. Stabili i apoi. Eg. citeşti.3. diateza. Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit. trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. (noi) scriem. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative. complement indirect (Se gândeşte la desenat). de cumpărat etc.8. cu excep ia func iei de predicat.7. Eg.6. it. Eg. (tu) dansezi. 6. complement direct (Am terminat de citit. 105 . pentru fiecare.3. Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat. nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). -ut (conjugarea a III-a): mers. -s.3. (ei) dansează.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. persoana. (el) munceşte.2. modul. conjugarea. Revede i tabelele de mai sus. pentru citit. .plural: mai multe persoane fac ac iunea. (ei) muncesc.3. citesc. citi i. alintat. persoana cu care se vorbeşte.singular: o singură persoană face ac iunea. Verbul are trei persoane: . E greu de citit cartea asta). Eg. Revede i tabelele de mai sus. Verbul are două numere: . complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod. Numărul este înscris în desinen a verbului. (ea) iubeşte. -ât (conjugare a IV-a): urât. (eu) scriu. făcut. . cel care vorbeşte. (voi) dansa i. Eg. func ia sintactică.

Din punct de vedere semantic. literalmente. timpul şi modul ac iunii. el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. mâine. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). mâine seară. . a unei stări sau a unei însuşiri. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet. care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul. măcar. de timp (când şi când). Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc. în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. departe. 7. de cauză. jos.7. oricum etc. 7. cumva. 7. -iş.adverbe interogative. Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. adverbele sunt simple: sus. Din punctul de vedere al provenien ei.mente: finalmente. Eg. 106 . Eg. de timp. unde ine. anume. Unde mergi? [la magazin]. oricând.3. destul. afară. . cum. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. cu frumosul). de mod (fără îndoială. locul substantivului complement de loc la magazin. cu for a. compuse: ici-colo. repede.2. Eg. locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb. locul sau timpul: unde. Din punct de vedere morfologic (al formei). pretutindeni).adverbe nehotărâte.]. aşa. . care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul. prin compunere (icicolo).1. în propozi ia interogativă. aproape. Pe lângă aceste tipuri de adverbe.] – fireşte este adverb predicativ. mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali. din loc în loc). în fa ă. când. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte). când.).adverbe relative. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte. să. bunăoară etc. astăzi. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus. cândva. Fireşte [că natura e verde. agale. Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate. întotdeauna). cum. Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale. care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde. târâş. tocmai. rar. ale unei ac iuni: . prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos). boiereşte etc. curând. azi diminea ă. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva. Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă.

gradul pozitiv: bine. 2. locu iunea adverbială altă dată nu are plural. tot aşa de bine. predicat verbal (de fapt. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo. 7. b. / Avem doar peşte. 3. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe. Grui ă. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine.prepozi ie compusă. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. de lângă. locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. în dosul. Ieri am fost în oraş). alte dă i fiind o locu iune distinctă. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. Deal – atribut. în merg la gară. de). contra etc. de. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul). Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). nume predicativ (E bine să înve i limbi străine).simple : la. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe . locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. cu. propozi iile sunt : . leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. 8. / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială. şi o prepozi ie. Avem decât peşte. casa de pe deal. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul.locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a. comparativul de superioritate: mai bine. complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. / Avem numai peşte. Casa de pe deal Casa. superlativul absolut: foarte bine. Spre deosebire de prepozi iile compuse. Eg.5. respectiv atributul le determină. Spre exemplu: 1. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). . 107 .7. c. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine. fa ă. despre etc.compuse: de la. prea bine.substantiv. DOOM-ul afirmă că. extrem de bine. comparativ.4. În func ie de formă. în. în urma. Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. . Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. pe. fa ă de etc. Referitor la locu iunile adverbiale. în spatele. comparativul de inferioritate: mai pu in bine. superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. de pe.

sau propozi ii de acelaşi fel). b.Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. .cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. în spatele. dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe). iar. 108 . (mijloc – substantiv. Fata are un mijloc de viespe. / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente. (în mijloc – locu iune adverbială de loc). După rolul lor în enun . 9. (dar – conjunc ie coordonatoare. cică. Astfel sunt prepozi ii . În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. ca să. în afară de. ca. Cumpără mere şi pere. în timp ce. din. în loc de. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). măcar că.compuse: ca şi. precum şi etc. Fa a fetei era îmbujorată. . b. în preajma etc. mul umită. cu . marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). d. de etc. CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. înaintea. conjunc iile sunt: a. de pe. Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . asupra. două păr i de propozi ie de acelaşi fel. . coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel. fa ă de. Observa i diferen a: a. aidoma.să.. Fata dansează în mijloc. cu toate că. înapoia.. conjunc iile sunt: . iar în propozi ie. împreună cu. / Bem un pahar cu lapte. conform. b. intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). conform cu etc. asemenea. Grui ă. în fa a. După formă.ci şi. Eg. identifica i partea de vorbire subliniată: a.. Bem un pahar de lapte. de-a lungul. Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. prima propozi ie fiind [Vine].. fie că etc. de. din cauză că.cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente.cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. potrivit. fără să. . (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). (şi – conjunc ie coordonatoare. ca şi când. nu numai. precum. EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G. iar a două [nu stă mult]). c. la.simple: că. chiar dacă.conjunc ii coordonatoare copulative: şi. în mijlocul. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. Vine. pentru că. contrar. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. dacă. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum. dar nu stă mult. datorită. nici.

.să.. şi nu a venit. Eg Am chemat-o la film. 10.fie. ca să. ci. teama (vaoleu!).conjunc ii coordonatoare adversative: dar. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. ori. Din punct de vedere morfologic. ah!). ah etc. deşi. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă.simple: uf. . că. amenin area (ei-ei!). uite etc. vasăzică. însă. băi. îndemnuri. virgula precedă obligatoriu al doilea termen.sau. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor. Eg. / Am fost acuzat de extremism. Mă apuc deci de scris.redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee). Am fost acuzat de extremism or. să.redau manifestarea unei voin e. iar. încât. . haide hei-rup. Eg. aşadar. mâhnirea (of.conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau. Eg. interjec iile au următoarele caracteristici: . interjec iile sunt: . iar tu ai cântat. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. de. cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . ori pictezi. CLASIFICAREA INTERJEC IEI a. hei. trosc-pleosc etc.. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G. cel mai frumos vals inventat vreodată. ori. b.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar. . / Nu e bine să ascundem adevărul. Eu am dansat. Înaintea conjunc iilor adversative.redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of.locu iuni interjec ionale: pe naiba. Grui ă.. păcatele mele.. deci.. mirarea (oa!) etc. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie. hm etc. dacă. Nu e bine ca să ascundem adevărul. se pune totdeauna virgulă. mie îmi repugnă orice exces. Conjunc ia iar poate avea sens copulativ. căci. prin urmare. Eg. sau reproduce sunete din natură.. a unei dorin e (hai. of. stări sufleteşti. Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei. Eg. b. iată. Din punct de vedere semantic.. INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii.) . Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ. Am dansat.. măi. dispre ul (ptii!). b. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. ai. . Ori dansezi.. bucuria (ura!).. ca. nostalgia (ehe!).). ori mie îmi repugnă orice exces.ori.compuse: tic-tac. Eg. sau. fie.

este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. des. Cartea vecinului. Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul. des-face. 2. Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. „legea minimului efort”. aidoma. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. Eg. Eg. Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii). Din punct de vedere sintactic. tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. Grui ă. ac ionar al companiei Romtelecom. revede i situa iile discutate mai sus: eg. potrivit. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). mul umită. sau – aşa cum o numeşte G. Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele]. Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). La fel. de comoditatea vorbitorilor. Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. pentru legea minimului efort. contrar. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G.devine dez. comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă. Lupul up peste gard. ac ionar al Romtelecom. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect).c. se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. gra ie. Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz. atunci când limba este vorbită de un străin. cartea lui Alex). Eg. marca genitivului sau a dativului (eg. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular. Ptii. dez-doi. Eg. (Spre exemplu.prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. pentru a face economie de efort. conform. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. de normalizare şi eliminare a excep iilor. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. şi prin analogie. sugativă). potrivit Francepress. 110 .

SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. dar. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare.3. economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. la flagrant asistă civilii. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. vă rog să consulta i acest volum. 111 . Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005. Pentru mai multe explica ii. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. alegeri anticipate a devenit anticipate. de asemenea. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. l-am prins în flagrant). prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i. şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie.

a. …. 2. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit. Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. j. rinocer-crocodilmorsă-girafă. Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. animal-pasăre-rinocer-gai ă. totul a fost un fiasco. Avem decât peşte astăzi la prânz. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. e. G. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. b. că mi-a plăcut totul. f. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu.. gai ă-lebădă-pisică-şarpe. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. din care au fost preluate aceste enun uri: a. D. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N. e. pute i consulta lucrarea lui G. Indica i forma corectă. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. Ac. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. i. c. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . Pentru rezolvare. g. de orice natură. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. d. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună. Gramatica normativă. 4. din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. b. Nu desfage produsele! 112 . Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. Mi-a plăcut.12. h. c. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. LUCRARE DE VERIFICARE 4 1. Nimic ce mi-a plăcut. 3. Grui ă. f. d. Identifica i greşelile.

G. Bucureşti. 2005. Editura Paralela 45. Teoria şi practica analizei gramaticale. Cluj-Napoca. Editura Paralela 45. GRUI Ă. G. GU U ROMALO.. Editura Academiei. Limba română contemporană. Editura Dacia. *** Gramatica Limbii Române. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). Bucureşti.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN. vol. Silvia. 2005. Gramatica normativă..I. Valeria. Editura Humanitas. . G. 113 . G. 1992. Morfologie. GRUI Ă. 1996. NEAM U. 2006. 2005. Moda lingvistică 2007. Corectitudine şi greşeală.

Raporturile sintactice 3. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. Eg. topică. printr-o asociere de cuvinte. Plouă. Clasificarea propozi iilor 4. grupul nominal. Eg. Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. Ninge. atributul şi complementul. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. PROPOZI IA ŞI FRAZA. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. Petre mănâncă mere. în explica iile care înso esc secven ele teoretice. 114 . Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. Eg. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. nu]. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. Elemente de sintaxă 1. a. atribut-regentul său). Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. Feti a fuge. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. intona ie. Func ii sintactice în propozi ie 5. Cânt şi dansez.Cuvântul şi enun ul 2. rela iile sintactice (flexiune. jonc iune. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare. coordonare). Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. şi. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. b. dar [ea. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. 2. prin gesturi sau mimică. ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. predicatul. Propozi ia şi fraza. de asemenea. subordonare. El a venit.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6.

EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. caz pe care îl impune predicatul. dativ. cum este. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. jonc iune. Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. I-am dat acestei fete flori. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i. dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. Eg. topica. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel. pere. în Iam dat flori fetei acesteia. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. intona ia şi pauza. în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen. persoană. pauză. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. topică. juxtapunerea.Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. Mănânc în fiecare toamnă mere. Domnul: Domnu-i acasă? 115 . 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. se acordă cu fetei. struguri şi mango. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare). dar şi atribut pronominal în genitiv. 4) Topica. iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. Eg. gen. . Raportul sintactic între complementele directe mere. Subiectul stă la cazul nominativ. pere. caz.a acesteia). jonc iunea. unele pronume nehotărâte. iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. În fraza Dansez ce dans îmi place. Eg. intona ie. (pentru folosirea intona iei. Eg. Dacă schimbăm topica. plural. enun ul se dezambiguizează. în propozi ie. Voi dansa i). vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică). cine este subiectul. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. dativ). I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. cu regent fetei (a cui fată?. intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice. număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. adverbele relative. Raportul de subordonare se instituie. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. ce este. Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. struguri este realizat prin juxtapunere. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie). astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat.

optativă.: Carevasăzică.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. c-a plecat la ară. F.Feciorul: Da.4 După rolul în frază. eg. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. domnule. CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. interogative (solicită o informa ie). b. propozi iile sunt afirmative (El dansează.: Dumneata spune-i c-am venit eu.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului. Caragiale. I. [dansează] – Propozi ia regentă. Culege flori. 3. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 . dar mi-a poruncit să spui. D.L. Ei!. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. dubitativă şi imperativă. a plecat? F. niciunul. nimic.. enun iative (comunică o informa ie). D. a luat cheia la dumnealui când a plecat. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată. propozi iile sunt principale şi secundare. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă. 3.: Nu. Func ii sintactice în propozi ie 4. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni.eşti idiot. Începe meciul.) şi negative (El nu dansează). După con inut şi modul verbului.). propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă.: Amice. D. eg. E încuiată odaia. Eg.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile.. 4. Aş! etc.: Nu pot. Programul de televiziune e slab. dacă l-o căuta cineva. propozi iile sunt regente şi subordonate.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Căldură mare 3. Aleargă după câine. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă. 3. niciuna. domnule.: Apoi. n-a plecat. Cele secundare nu au în eles de sine stătător. dansează ce dans vrea. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte.3 După scopul comunicării.: Bate-i să deschidă. Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context. F. D. optativă şi dubitativă. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii. propozi iile sunt a. D. Eg. Eg. 3.: De ce? F.

De exemplu. 2. numele predicativ adjectiv stă la neutru. Al doilea cântă). eg. Subiectul se acordă în gen. preponderen ă are masculinul. cântă). Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte. Fularul este roşu. . Cazul subiectului este nominativul. El. Ori Ion. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen. Cartea şi caietul sunt nou cumpărate. Pentru verbele copulative. Voi cânta i. (Ei plecaseră. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face.când substantivele sunt la feminin şi neutru. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană.). când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. Eg. Tu şi ea desena i. subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior. persoană). tu şi el desenăm. 117 .când substantivele sunt de genul masculin şi neutru. verb (A citi e foarte util. În acest caz este vorba despre acord gramatical. b. Felurile predicatului: verbal şi nominal. Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. Observa ii: . subiect exprimat. alcătuit din unul sau mai mul i termeni.numele predicativ adjectiv se acordă. ce este.când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane. Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). număr. sau a II-a eg. Observa ii: . Vine iarna. Eg. numeral (Doi dorm. 4. Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles). sau stă la masculin. Dealul şi mun ii sunt înal i. . Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ). ori Petre rămâne acasă. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii). preponderen ă are persoana I. numele predicativ se acordă la feminin-neutru. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. atunci când substantivele sunt la plural..când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite.a. Eu. Eg. cu substantivul aflat în proximitate. dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. numărul şi cazul substantivului regent. revede i capitolul Verbul. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă. atributul exprimat prin adjectiv preia genul. dacă masculinul e la singular. 1. Noi cântăm. . Elevii şi elevele sunt frumoşi. Poate fi exprimat prin substantiv.. . caz. Muntele şi dealurile sunt înalte. acordul se face la singular. Eg.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. cine este sau ce ac iune suferă subiectul. Eg. Eg. E bine a şti multe). Eg. Fiecare/ Al meu etc. Ion şi Petre scriu. Acordul predicatului cu subiectul.. Grădina este colorată de toamnă. eg. pronume (Acesta.

) acordul corect se face cu verbul la singular. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu. G. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. Acordul corect se face cu verbul la singular. Spre exemplu. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). Acordul atributului adjectival cu regentul său. armată etc. câ i?. Eg. acordul gramatical este concurat de cel după în eles. în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat. adverbiale. Gramatica normativă. majoritatea vor pleca. La fel. număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. (subiectul este multiplu o babă şi un moş. ce fel de ?. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. Pentru o discu ie în acest sens. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . A fost odată o babă şi un moş.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. Spre exemplu. Echipajul a făcut /au făcut o escală. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. Au venit o parte. v. atribut substantival: casa de pe deal e a lor. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. echipaj. Îi dau fetei frumoase daruri. şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. (Substantivul majoritatea. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Grui ă. Eg. subiectul este un substantiv colectiv. Când substantivul nu este urmat de un determinant. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. Când substantivul este urmat de determinant. câte?. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra. atributele sunt adjectivale. o babă).3. substantivale. 4. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. parte. Atributul adjectival se acordă în gen. Eg. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. Spre exemplu. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. verbale. majoritate etc. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. Acordul corect se face cu verbul la singular. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate.3. Eg. Dumneavoastră sunte i modest. În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen. majoritatea oilor). Un grup de oameni au venit la teatru. atribut pronominal: cartea lui este o reuşită. pronominale. Despre acestea vezi capitolul de morfologie. Un grup de oameni au venit la teatru.

Leneşul este subiect în propozi ie.oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. Eg. b. . Mănânc fructe gustoase. Am cumpărat mere pentru Petre. o locu iune adverbială. un adverb. [Cine este leneş] pierde mult.4. o interjec ie. . Felurile complementului a. gustoase este atribut adjectival. Eg. Mănânc mere. 4. un adjectiv. o locu iune verbală.. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. de timp. o locu iune adjectivală. Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. Petre mănâncă mere. instrumental etc. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. ce vreau este propozi ie completivă directă. de mod. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. Etc. complemente indirecte. de scop. [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie.. Leneşul pierde mult. mere e complement direct. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. această propozi ie rezultată va avea. în frază. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului.. Mănânc [ce vreau]. 119 .complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc. Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe. de cauză. Eg.

I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei. e. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. b. c. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci. 2. 3. 5. El cântă frumos. c. acord prin atrac ie. b. 120 . 7. El se poartă ca un om în elept.5. c. 4. Se vede casa. b. Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. 6. El este frumos. Ea nu este aşa. Echipajul s-au pregătit. Nimeni n-a lipsit de la concert.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. acolo unde este cazul. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. Greşeala este de ignorat. Este interzis aruncarea gunoaielor. acord după în eles) şi. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. Gălăgia copiilor mau trezit. oferi i varianta corectă: a. El este ca un om în elept. Aceasta este casa noastră. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa. Câştigătorul concursului este altul. Indica i predicatele nominale în enun urile: a.

Gabriela. licee şi clase cu profil umanist). Editura Humanitas. Mioara. II. Gramatica normativă. Bucureşti. Bucureşti. PANĂ DINDELEGAN. EDP. noi interpretări. 2007. Piteşti. vol. I. Editura Dacia. POPESCU. G. Elemente de gramatică. 2002. 1993. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. 121 . Editura Academiei. G. D. GRUI Ă. G..REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române. AVRAM. Gramatica pentru to i. 1996. Bucureşti. Limba română. Teoria şi practica analizei gramaticale. Dificultă i. Florin. NEAM U. controverse. Editura Academiei. 2003. 2005. Editura Paralela 45.

…. p. Chestiuni preliminare…………. Cuvântul. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului.……………………………. 8 1. Elemente de lexicologie…………………………………………. Adjectivul.Grupurile de sunete: silaba. p. Articolul. Greşeli lexicale 7. afixele (lexicale şi gramaticale).… p. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p. Numeralul.semnificant . 114 1. desinen a 3. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16. Dificultă i în învă area vocabularului. ANEXE. Origine şi prezent 2. triftongul.. Vocabularul. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Dic ionarele limbii române 3. consoane. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2.Sunetele limbii române: vocale.Fonetica şi fonologia 3. Clasificarea propozi iilor 4. 72 1. Rela iile semantice 5. Paronimele 6. Anexe CUPRINS I.Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Adverbul. 10. Substantivul. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II. semivocale 4. 19 1. 44 1. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. 6. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Rădăcina. p. Lucrare de verificare 5 III. Rela ia semnificat . Pronumele. CUPRINS. Morfologia …………………………………………………………. 9. Propozi ia şi fraza. 3. Lexicologia. Func ii sintactice în propozi ie 5.Cuvântul şi enun ul 2. Studiul limbii române contemporane 4.. diftongul. hiatul 6.III. Dinamica vocabularului 4.. Structura cuvântului. Reguli de scriere şi pronun are literară 3.. Despăr irea în silabe 5. 8. Elemente de sintaxă…………………. p. Conjunc ia.. 122 122 . Limba română. 2. p. BIBLIOGRAFIA CURSULUI. 2. 7. Verbul. Interjec ia 11.Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. p. Raporturile sintactice 3. 5.Articularea şi coarticularea 5. Prepozi ia.Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17. GLOSAR………………………………. Elemente de fonetica limbii române………………………….referent.. Studiul limbii române. Ortografie şi punctua ie……………………………………. 32 1. 4. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20.Sistemul limbii române 2.

Gramatica normativă. Editura Paralela 45. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română. în Bârlea. Bucureşti. Petre Gheorghe. Cluj-Napoca. Editura Didactică şi Pedagogică. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Fonetică şi vocabular. Îndreptar ortografic şi morfologic. Bucureşti. Saeculum I. G. Editura Academiei. Gu u Romalo. Editura Dacia. Teoria şi practica analizei gramaticale. noi interpretări. Moda lingvistică 2007. Pană Dindelegan. 1984. 2005. Limba română.O. *** Gramatica limbii române. 1992. Bucureşti. G. Editura Academiei. CalmannLévy. 2005. Editura Academiei R. Marele dic ionar de neologisme. Bucureşti. Grui ă. 1973. Bouchard.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. 1997. Valeria. Bucureşti. G. Ortografia în şcoală. editura Saeculum.R.. Limba română contemporană. Pascal. Bucureşti. Beldescu. Gramatica pentru to i. manual pentru programul PIR. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. ortoepic şi morfologic (DOOM).R. Flora. Vocabularul. 1963. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. 2003. Marie Petaut Bouchard.. Elemente de gramatică.. Coteanu. Drincu.. 2006. Narcisa Forăscu. Sergiu. G. 2007. Vocabularul limbii române. Editura Humanitas. 2002. ortoepic şi morfologic. Editura Albatros. Sinteze de limba română. Ion. Corectitudine şi greşeală. 1985. *** Dic ionar ortografic. Bucureşti. 123 . 1983.). 2000. Neam u. Maneca. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Elisabeta Şoşa. Theodor (coord. Angela Bidu-Vrânceanu. Routledge. 1990. *** Îndreptar ortografic. Editura Floarea Darurilor. Bucureşti. 1997. Mioara. Bârlea. 1996.. controverse. Editura Ştiin ifică. Bucureşti. La grammaire est un jeu d’enfant.S. Gabriela.. Norme şi exerci ii. Grui ă. Hristea. Florin. Şuteu.. Editura Humanitas. 2005. Bucureşti. Bucureşti. Piteşti. Editura Paralela 45. Dificultă i. 1999. G. *** Gramatica limbii române. Editura Academiei R. 1998.S. Bucureşti. ***An Encyclopaedia of Language. 1984.

GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. par i de vorbire. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun .Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. dar au semnifica ie diferită. Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator.).Dic ionarul explicativ al limbii române. Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba). Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod. 124 . de propozi ie etc. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte. atributregent). dar au sens diferit şi se citesc diferit. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. în func ie de accent. care sunt sunetele articulate. DOOM . DEX . Fonemul este unitatea minimală a foneticii. Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat.

care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. de la general la particular. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. lexis: „cuvânt”. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr. intona ie şi pauză. jonc iune. academic. 125 . topică. Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. oral. prin articulare lingvistică minimă. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. Vocabularul – lat. Rela ia este de la gen la specie. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. Rela ia este de la particular la general.). Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. care se abat adesea şi din variate motive de la normă. logos: „ştiin ă”).Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază. uzual etc. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->