Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

Sindicatelor nr. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. uzual etc. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student. A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. Cluj-Napoca. activită i aplicative 56 de ore. la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str.Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii. cât şi în biblioteci. Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală. Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. la care se adaugă 10% din oficiu. cele două dic ionare ne oferă răspunsul. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. ortoepic şi morfologic (DOOM). A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs. G. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. În urma discu iilor. în egală măsură. Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris.). pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică. teme de control: 20 ore. Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. Editura Univers Enciclopedic. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră.. Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. 4 . laptop. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. 7). Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). Ele vor avea loc în lunile aprilie. Ea condi ionează prezentarea la examen. studiu individual: 28 de ore. 2005. *** Dic ionar ortografic. de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). academic. MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Bucureşti. respectiv mai. oral. Ceea ce înseamnă că. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. Gramatica normativă. Grui ă. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea). Editura Dacia. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei. rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. La solicitarea studen ilor. Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. 1996 (sau orice altă edi ie). adesea întrerupte de exerci ii.

EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris. până la aceeaşi dată. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. Astfel: 4 p. În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. oficiu. Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. 5 . iar lucrarea va fi notată cu nota 1. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris. prin poştă. DOOM). comunicarea de informa ii între candida i. de asemenea. ultimele două se vor preda. se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note. Este nevoie de o lectură atentă a textului. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. Dacă studentul doreşte. rezolvarea cerin elor de examen se face individual. STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului.). data exactă va fi comunicată de secretariat). Indiferent de rezultat. nota finală va fi nota mai bună. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. în afara consulta iilor comune. Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. în sesiune.E de dorit. Notă. studen ii se vor adresa supraveghetorului. Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. examen scris + 1p. portofoliu+ 5 p. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX. Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. şi. fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii. substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. la o dată ce va fi comunicată la examen. rezolvă exerci ii etc. dar nu obligatoriu.

este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului. 6 .Pentru performan ă maximă şi economie de timp. în principiu. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură. performan a maximă la examen.

Dinamica vocabularului 4. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Fonetica şi fonologia 3. Paronimele 6. Numeralul 5. Verbul 7. Vocabularul. Limba română. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. hiatul 6.referent. Propozi ia şi fraza. Lucrare de verificare 5 . Lexicologia.Cuvântul şi enun ul 2. Articolul 3. Adjectivul 6. Elemente de sintaxă 1. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Greşeli de morfologie 12. Morfologia 1. Sunetele limbii române: vocale. Rela ia semnificat . Rădăcina. Elemente de fonetica limbii române 1. Despăr irea în silabe 5. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Rela iile semantice 5. Dificultă i în învă area vocabularului.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. triftongul. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Articularea şi coarticularea 5. Ortografie şi punctua ie 1. diftongul. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Interjec ia 11. consoane.CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. Studiul limbii române contemporane 4. 2. Cuvântul. Grupurile de sunete: silaba. Greşeli lexicale 7. Substantivul 2. Elemente de lexicologie 1. Structura cuvântului. Sistemul limbii române 2. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Conjunc ia 10. Raporturile sintactice 3. afixele (lexicale şi gramaticale). Prepozi ia 9. Clasificarea propozi iilor 4. Chestiuni preliminare 1. Studiul limbii române. Pronumele 4. Origine şi prezent 2. Dic ionarele limbii române 3. Func ii sintactice în propozi ie 5. Adverbul 8. desinen a 3. semivocale 4.semnificant .

Studiul limbii române. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane. Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). Dic ionarele limbii române 3. dar are şi trăsături specifice. Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. limba provensală. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. .UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice. Dintre acestea. Studiul limbii române contemporane 4. LIMBA ROMÂNĂ. Aceste trăsături. limba catalană. limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). limba portugheză. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. limba sardă. interesat de propria exprimare. Alături de limba română. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. limba dalmată (dispărută astăzi. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean. pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice. Limba română. care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. substratul lingvistic geto-dac. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. Origine şi prezent 2. Chestiuni preliminare 1. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. limba franceză. În ansamblul cursului. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române.

Dic ionarul ortografic. Dic ionarul de paronime. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. Româna se vorbeşte în România. Serbia. sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic. Dic ionarul de argou etc. ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. Orice nedumerire. se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). Dic ionarul de antonime. Canada. lingvist. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. De modul în care întrebuin ează limba română.000 de 9 . Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”.. Manual de gramatică pentru clasa a XII-a. editat de Academia Română. cu care. alături de dic ionare. Italia. Statele Unite ale Americii etc. DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit. o educatoare sau o viitoare educatoare). iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. Ucraina. Ungaria. Spania. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele.şi. Gramatica pentru elevi. studen i etc. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. pentru elevi. Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). Republica Moldova. ci de un vorbitor de rând. Gramatica de nota zece etc. Aceste edi ii (universitare. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. fără studii de specialitate. elevi. Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. treptat. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori. Dic ionarul enciclopedic. profesor de română sau învă ător etc. o vorbeşte şi o scrie. conform referendumului din 2002. Rusia. Israel.).). Utilizarea pluralului. ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. ortoepic şi de punctua ie. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător. 2. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. Voivodina. sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. în sensul de sisteme gramaticale. este limba maternă pentru 90% din popula ia României. studen i etc.

sensuri şi unită i frazeologice noi. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii. DOOM-ul este un dic ionar 10 .500 mai edi ie (1982)”. în ORTOGRAFIC.) şi reprezintă instrumente uşor de consultat. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate. arhaisme şi neologisme. înso ite de ilustra ie bogată (poze. scheme. dar şi un număr mare de regionalisme. hăr i etc.cuvinte utilizate în limba română contemporană.000 de cuvinte. ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. cu 2. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg. începând cu anul 1993. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii.

costum etc. Luiza Seche. ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu.000 de termeni. care se ridică acum la peste 65. în primul rând. cravată. DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME. Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar.). DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. 2006. Silviu Constantinescu. logos. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Enciclopedică.” (Florin Marcu). din toate domeniile de activitate. Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale. 1990.„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. Onufrie Vin eler. MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”.„cuvânt”). Maria Burcă. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte. o cifră de-a dreptul impresionantă. Irina Preda. atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului). cometă. „Ceea ce reprezintă. 11 . Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care.

tradusei. Fereástră. pentru a permite să intre aerul şi lumina. a înfăptui. a exprima (cu ajutorul artei). ARTICOLUL DE DIC IONAR. A reda. pute i urmări.: (reg.termenul definit. Fig. .etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă). în tabelul de mai jos. . tradus] – Din lat.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu. Dic ionarul ortografic. 1. articolele consacrate cuvântului cer. Aplica ie. . al unui vehicul etc. cu accentul marcat.) mălígă s. 5. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri. A i constatat că structura articolului este următoarea: . (Fam.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. Tranz. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce. A reprezenta. neplăcută. 1. (În expr. 3. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă.forma de plural.. s. traducere. a da greş. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. TRADÚCE. A înfăptui. 3.). Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică. 2. 2. MĂMĂLÍGĂ.substantiv feminin). [Var.nec.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student . ◊ Fereastră oarbă v.3. a fi risipitor.) fiartă în apă. ♦ Refl. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic. (fig.] – Et. un plan). a tălmăci. în final. montat în deschizătura amintită. a realiza. a transpune un text.f.categoria gramaticală (s. 3. (Tehn. ♦ Spec. . orb. Expr. a pune în practică... fenestra. mămăligi.f. hrişcă EXERCI IUL 2. etc. s.) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti. Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu.. a o pă i. [Perf. Dic ionarul de sinonime.f.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. un cuvânt dintr-o limbă în alta. . A se manifesta. traduire. ◊ Expr. fr. (În expr.Lat. acestea sunt explicate unul după altul 1. part. 4.f. tradúc. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”. 12 ♢ ♢ . Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt. Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ. III. Fig. s. împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă. 2. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. ferestre. Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura. EXERCI IUL 1. o frază. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă. ansamblu format din această deschizătură.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi. vb.

n-o să se întâmple nici un rău. Lat. kjelj.. ceresc.m. alb. cer.f. port. pl. coelum (Puşcariu 335. ♦ Putere divină. pl. Expr. pronie. istr. (stejar de piatră. A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. v. Wlislocki 79). care are o formă aparent emisferică. ♦ Lemnul acestui arbore.. céruri. čer(a). Sub cerul liber = în afara unei locuin e. 4. – 2. crângul cerului. cer. Este posibil ca din rom. firmament. boltire. 2.DEX CER1.. ruşinea. Zig. Expr. să derive mag. provine ig.n. 1. s.. (înv. 432 crede că rom. a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. CER2. kjar (Philippide. (fig. ceroaică. Spa iu cosmic. – Lat. Elemente. sb. II. realizând anumite figuri impuse. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale.) tărie. 5. albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. cielo. provine din sl. unde prin forma zborului. adj. Palatul gurii. II. čeroros (cf. (ANAT. sunt de acord că alături de cuvinte. Până-i cerul = niciodată. (înv.. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă. ♢ . cf. lumea albinelor. – 3. DOOM cer (arbore) s.).) divinitate.. două puncte de vedere. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. providen ă. divinitate. cu frunze pieloase. cerrus. ceruri.. DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri). Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. divin).) crug. s. prov. 3. (cerul e plin de stele. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). it. din sud cerza. şi toponimul toscan Cerreto). b) a nu putea în elege. n. m. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate. Lat. – Der. er. s. cel. – Mr. 305. boltă cerească. – Mr. 189). – Der. Puşcariu 336. cf.m. în care se află aştrii. Candrea-Dens. dar şi vorbitorii nelingvişti. cer (-ruri). ceo. Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. Wb. DIC IONAR DE SINONIME CER s. ceri cer (boltă. DAR). de mândru. (BIS. rai. 636). istr. cerro (it. cf. (rar) arc. slov. fr. Din rom. Rai1. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute). limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli. (celst. bogate şi cu fructele ghinde. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu.) 2. REW 1848. firmament. s. 1. REW 1466. Etym. (Cihac. cat. folosit drept combustibil. înalt până la 30 m.. văzduh.) cerul-gurii = palat. 4. DAR). Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. boltă. înrudit cu stejarul. 406). eden. (stejăriş). şer. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. it. providen ă. Baldachin la pat. de fericit. palatul bucal. Există şi în bg. Aer. cerrus (Meyer 220. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă. – Varietate de stejar (Quercus cerri). atmosferă. alb.n. ceruri.n. čero (Miklosich. boltă palatină. s. ultima formă pe baza pl. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. cu scoar a negricioasă. Arbore mare din familia fagaceelor.) păra . caelum. megl. firmament) s.. ceret. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. Păsările cerului = păsările zburătoare. afară. sp... A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. două situa ii etc. Quercus ilex). – Lat. cuvînt pe care Miklosich. cer. 3. ceri. paradis. cser (Candrea. – 1. v. exprimă supărarea. s. A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut).). ciel. dumnezeire.

Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. Vorbitorul de limbă maternă. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. nu sunt fixate odată pentru totdeauna. maniere şi tonalită i. care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. sintaxa. niciodată o albină nu va zbura altfel. limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). specificul pronumelui personal. lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. faci greşeli. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. „calea”. Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. abateri de la normă şi figuri poetice. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. Limba a fost comparată cu un joc de căr i. În cazul comunicării umane. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. un fenomen susceptibil de evolu ie. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. am văzut înainte. Dar. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv.au descoperit. fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. vorbitor de rând. de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. un fel de stratificare socială a limbii). Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. prin note. iar la şcoală. Po i pierde. variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. limba familiară („de toate zilele”). într-o vreme. în „sistemul lingvistic al unui stat”. dacă nu găseşti „solu ia”. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. deci nelingvist. lexicologia. deci. De aceea. ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. 14 . Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. în cadrul unei comunită i largi. de asemenea. cu un joc de table sau un joc de şah. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare. „mişcarea”. limba română cunoaşte diferite variante. „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). de învă ători). Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. O parte dintre aceste reguli. care se stabilesc între aceste elemente. fonologia. argoul. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. morfologia. variate şi complicate la rândul lor. putem să transmitem nuan at inten ii. jargonul etc.

cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. termenii.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. dar şi prin schimbare. economice şi sociale. cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 . la indicativ prezent. erau cred şi crez. cu nome precise. ăsta). din mecanismul ei de func ionare (eg. Dar ajunsă la maturitate. regionalismele şi arhaismele. formele. fiind capabili să recurgă. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. azi s-a renun at la a doua formă. nemişcată. limba nu rămâne fixă. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. în func ie de context. şi deci greşeli. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. profesionale şi familiare. pasaj/pasagiu.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. prin evolu ia gândirii. mai general şi mai oficial. p. Limba literară este un fenomen istoric. dic ionare. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. elementele de argou sau de jargon. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. Raportate la limba literară şi la normele ei. îndreptare) care indică regulile admise de limba literară. la oricare dintre cele două variante. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. oficiale şi neoficiale. construc iile populare şi regionale. astăzi e admisă doar prima. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. îmbogă indu-şi con inutul. definitiv stabilă. (Valeria Gu u Romalo. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori. eg. de la regulă. se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. care nu respectă regulile limbii standard.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici. 226). cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare.) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. argotice etc. Corectitudine şi greşeală. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. dar stăpânesc şi o variantă dialectală. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. apare la un moment dat în istoria unui popor. sunt considerate abateri de la normă. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. schimbări istorice.

”. În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române. subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. progresia discursului. prin ultimele sale capitole. cum îşi construieşte fraza. raportată permanent la enun are. lirismul. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor. la contextul de comunicare... Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. Eugen Simion.5. pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. spre 16 . la discurs. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme. 200 de cuvinte). spre deosebire de alte ări. […] La noi [în ară. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac. şi când şcoala nu mai reuşeşte. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. ci se deschide. Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus. MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea. reguli de combinare. lucrurile sunt într-o mare libertate. cum desfăşoară discursul. cu câtă abilitate poate folosi melancolia. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4. care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire). ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. care reprezintă semnul unei na iuni culturale. urmată fiind de a doua edi ie în 1963. con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. precum Fran a]. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale. modele de analiză logică. totul este lăsat pe seama şcolii. coeren a înlăn uirii frazelor. educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954. a structurilor şi a func iilor sintactice). EXERCI IUL DE REFLEC IE 3.

O inova ie . Repeti ia. Elipsa. compara ia. apărută în 2005. reflectând tendin ele oralită ii spontane. tu. Prin exerci iile propuse. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă.. Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite . SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic. despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. Imbricarea -. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului). în partea finală a volumului al II-lea.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog. informa iile lexicale. gramaticale.din proza contemporană. Noua Gramatică a limbii române con ine. rela ii între participan i. de exemplu. capitole mai pu in canonice. structură articolului. marginale în gramatica tradi ională. focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului). aşadar.discurs şi comunicare. Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica. mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . rela ia dintre explicit şi implicit..). aici. acum. pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris. semantice. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat. men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine. lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar. de fapt. care se referă la Gramatica limbii române.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. Anacolutul. despre Limba română vorbită. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte. deviante fa ă de sintaxa standard. pasivul şi impersonalul etc. (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. asigurând continuitatea tematică a discursului) etc.. presupozi ii şi implica ii) . exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia. 17 . unită i componente ale dialogului. În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol.Construc ii incidente. etimologice etc. modalizarea. din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare. esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române.o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale .

) Fugi deaici! = a) pleacă!. 2005. MANECA. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). a privi insistent. Editura Academiei. 1992. fig. MARCU. Expr. „după“) A urmări în fugă1. Expr. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. Fig. Intranz. – Lat. (despre un de inut) a evada. Corectitudine şi greşeală. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). 3. articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. a se retrage dintr-un loc. vb. a nu se lăsa prins. Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. cu admira ie. fugire (=fugere). când cineva se simte pierdut. Expr. „de“) A se sustrage. fug. pop. În calitate de vorbitori nativi de română. pentru a-l prinde. cu dor. Dic ionarul de neologisme. a se scurge rapid.. 2. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. 2005. IV. a goni. plecând să trăiască împreună. de o constrângere. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. Expr. Fig. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie. Expr. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. 5. 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. Fl. Editura Humanitas. când îşi pierde cumpătul. a evita.. Editura Univers Enciclopedic. a alerga. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. 1986. a merge în fugă1. a se mişca iute într-o direc ie. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. (despre un ostaş) a dezerta. C. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum. Valeria. 4. ♦ A se depărta. 1998. 4. Editura Academiei. a-i plăcea de cineva. *** Gramatica limbii române. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. FUGÍ. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. *** Dic ionarul ortografic. ortoepic şi morfologic. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. prezentate în această unitate. A se deplasa cu paşi repezi. *** DEX. 1. a se eschiva. (Fam.

.

îmbinări de cuvinte. semivocale 4. ierarhizate de la simplu la complex. morfologic. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. sunete. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. Elemente de fonetica limbii române 1. orală sau scrisă. Sistemul limbii române 2. pe de o parte. Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). Grupurile de sunete: silaba. Sunetele limbii române (consoane. diftongul. prin analiză fonetică. a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. pe de altă parte. Rela ia sunet-literă. consoane. triftong). 3. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. nivelul morfematic.).UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12. nivelul lexematic. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. Articularea şi coarticularea 5. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. vocale. hiatul 6. folosim automat. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. nivelul sintagmatic. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. cuvinte. SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. prezentat în capitolul anterior. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. triftongul. lexical. 2. şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. compus din mai multe nivele. Observarea şi în elegerea. DOOM-ul. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. Fonetica şi fonologia 3. sintactic. şi pentru un cadru didactic. conştient şi responsabil. care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. litere. 20 . dintr-o competen ă lingvistică nativă. Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic. Sunetele limbii române: vocale.

21 . aceste sunete se numesc foneme. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. 2. Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. Spre deosebire de nivelele morfematic. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor. cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. Din punct de vedere fizic. lexicale etc. voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. morfemul. Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. cuvinte). al expresiei. (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. pute i sesiza cum. morfematic şi sintagmatic. lexemul. φωνή. deci dintr-un punct de vedere abstract. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. 2. lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. de la articulare până la percep ia sunetului. (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. succesiunea de sunete. în elesul). sintagma. 3. phone: sunet. care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. (sunete. nivelul fonematic are un singur plan. pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic. Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). 4. Nivelul morfematic. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr.). lexematice şi sintagmatice. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. putem să construim cuvinte. (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri. doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic). foneme). Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. 1. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate.

prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. pat/bat/mat/sat/lat (p. fizice şi auditive. rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. La fel. în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. Eg. Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). ale vorbirii. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. adică mai multe variante fonetice (numite alofone). Eg. Alofonele sunt unită i concrete. a. Sunetul este material şi concret. s. inventariază sunetele limbii. ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei. care sunt sunetele articulate. Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. b. Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem.1. Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională. sunetul /n/ în neam etc. Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). (gândi i-vă. înlocuind un fonem cu altul. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens. generale. spre exemplu. l sunt invariante). semnifica ia. deci despre foneme atunci când.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. /i/ etc. iar fonemele sunt unită i abstracte. Vorbim despre invariante.) cunoaşte mai multe pronun ări. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. Fonemul este general şi abstract. ale limbii. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. Vorbim despre variante fonetice. deci făcând o schimbare la nivelul formei. m. 2. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici. 22 . calitate în care aceste unită i sunt numite foneme. individuale. se modifică şi con inutul. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. b. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/.

fenomen. Accentul şi intona ia Fonemele au. prezent.). taxi. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. În limba română accentul este liber. vorbitorii recurg la 23 . din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. a III-a sg. casă/masă/lasă etc.) vs. la formele verbului a fi: suntem. dar se citesc diferit. 2. companie . Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. în func ie de accent. Eg.„unitate militară” vs. (diferen ierea marcată de c. aripă. Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. trafic/trafic. pe lângă aspectul lor verbal. avarie.„tovărăşie. crater. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant). nu este fix. frământă (indicativ. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă. frământă (indicativ. gingaş/gingaş. societate”. duminică. 2. pe antepenultima silabă (eg. şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. lasă etc. intim/intim. miros. uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. în planul expresiei. Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. mămăligă). Conform DOOM. pe prima silabă (eg. caracter. companie . Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale. În comunicarea orală. perfect simplu. despot. ponosit).Fonemele au următoarele două func ii: 1. ş. pe ultima silabă (eg. şi au sens diferit). care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. acele/ acele. pers. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c. fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. ă. Eg. radio). v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). 2. copii/ copii. Eg. sunte i. sim it în rostire. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. jilav/jilav. profesor/profesor. pers.). s. a III-a sg. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod. EXERCI IUL 5 1. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. După modelul casă/masă.2. penurie/penurie. a. ibovnică).

iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale. duşman/duşman. fenomen/fenomen... nu de la supermarket sau de la aprozar... care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg..după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce. Mama te-a invitat azi. nu mere. pere.. 1. o]. Ele se clasifică astfel: . Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă. silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). e. – accentul cade pe circumstan a de loc.. ă. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii. locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă. u]. Ieri am cumpărat portocale. semi-deschise [e. curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol. u]. consoane şi semivocale. î. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă. sonore.. Eg. [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. î]. 24 .. ă.după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e.sau atâta vreme cât ieri am cumpărat. Ieri am cumpărat portocale din pia ă.- accentuarea emfatică (în frază). – accentul cade pe obiectul ac iunii. ]. i].. închise [i. i. deci în func ie de proprietă ile lor fizice. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. un enun ). SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. o. . Vocalele limbii române sunt următoarele: a.. u. Eg. – accentul cade pe aspectul temporal: ieri. caracter/caracter. sigur nu mai trebuie să cumpăr. vocale posterioare (velare) [o.. nu astăzi.. Ieri am cumpărat portocale. EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie). 3. / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri).) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale. î/â. - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt.după apertură (deschidere): vocale deschise [a]. prin vibra ii ale coardelor vocale. vocale centrale [a. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. VOCALELE sunt sunete la a căror producere. jucătorul centrează puternic. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice. . ă.

z cu s. din punctul de vedere al modului de articulare: .consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol. j. v. m. h. au putere mai slabă decât individual: . s. m. d.consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. c. din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . g. d cu t.2. CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator. toamnă în loc de doamnă. ş.consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei.consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. z. j. v. z. b. . s. luate împreună. j cu ş. . 25 . şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b. ci o combinare de două sunete articulate. ğ. j. v. b. Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. n.consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş. ATEN IE ! În practica didactică. . r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). .consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p. astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b. ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j. la articulare participând ambele buze): p. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii). care. d. ş. c. t. č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. Eg.consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal.consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. z. care atinge baza din ilor): l. . şi se încheie printr-o fric iune). Consoanele africate nu sunt sunete simple. f. din punctul de vedere al sonorită ii: . închiderea canalului. . g cu c. . č. t. buze sau din i. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. r. t. n. s. peatru în loc de teatru etc.consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d. p. . aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f. şi în pronun are inversează b cu p.consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii. . c. v cu f.

vreau. din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală. fiară. Cauza coarticulării este fiziologică. aştept.consoană. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. semivocală în bea. 3. prin estomparea unor diferen e. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. p din piatră. Semivocalele limbii române sunt: e. h. poate fi pronun at diferit [piatră]. [ptiatră] sau [tiatră] etc. în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. Ca efect al coarticulării.consoane nazale: m.consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. Fa ă de vocale. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi.. cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă. e este vocală în melc. striden e. g. Eg. unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. semivocalele sunt mai închise. respectiv o). pai. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. mai pu in sonore. maşină şi este semivocală în trai. meargă. influen at de i. almanah. al legării sunetelor în vorbire. i este vocală în mină. iadă etc. u. trai. Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/. i. o. în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală). călăi. îndoiai. d. Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat. 4. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. şi anume rostirea mai facilă. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. se numeşte coarticulare. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată. mai scurte. după următorul model: s .

uneori smântână. unchi). 27 . Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală. în coamă (despăr it în silabe: coa-mă). e şi a sunt vocale în hiat. înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg. Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală. trac-tor. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu. tram-vai. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate.. în iau. cuvincios în loc de cuviincios. Eg. alteori cu z. a-u-to-mo-bil.. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd). oi.ă. confort) etc.) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile. oa este diftong. ma-şi-nă. neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg..Şase saşi în şase saci. Eg. sunetele limbii române se grupează în silabe. n: eg. smintit.. dezlega sunt rostite cu s. triftongul este iau. Eg. răzbunare. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. în real (despăr it în silabe re-al). sunt rostite sau nu într-o silabă. Eg. oai (le-oai-că). Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală. reducând un triftong la diftong.). că-ru. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. Eg. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul. desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. tren. cai. iar. triumf. în beau. obstacol. în leoaică. ied. 5. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. aspectos în loc de aspectuos.. EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru. zmeură. eau este triftong.(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. diftongi. în astm. Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. cârn. smulge. Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. Eg. amplu.

două. iau. scluptură în loc de sculptură. excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. Potrivit principiului fonetic. /s/. şi atunci vorbitorul rosteşte. Eg.litera x notează două sunete /c/. Identifica i diftongii. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. bei. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. modifică sunetul într-una din pozi iile sale. a-V) - - 6. în paranteză sunt sunete. ∗ ca în orice transcriere fonetică. /r/. propietate în loc de proprietate etc. nu litere. maur. î. cai. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă. elevi) care duc la forme de exprimare greşită. copii. Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt. circumflexul (â. leoaică. În redactarea computerizată a documentelor. Eg. iei. întâi. treling). 28 . disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. ied. Limba română este o limbă fonetică. mocolotivă în loc de locomotivă. RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. greşit. iod. ). sosetă în loc de şosetă etc. oi. se spune greşit treling în loc de trening. Eg. cuvântul măr e alcătuit din literele m. bineîn eles. care este forma corectă). /ă/. Î) şi virguli a (ş. Ă). cui. Eg. axă. Eg. . Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: . Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. acuarelă. În general fiecare literă notează un sunet. ă şi r şi din sunetele /m/. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. Eg. Ş. iute. Soare oa (o-Sv. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar.geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe).

/m/). hacker. ă . [urş ]. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă. marker. Eg. trend. /e/. .litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. 29 . EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer. a. urşi. .în unele situa ii. dealer. . auzi. licean. looping.. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale. / /. examen se pronun ă [e g z a m e n]. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. / /. e. se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă]. munci. /a/. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. market. Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. Eg. . h. acquis. În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c. . precum în pomi. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. ă) are 5 sunete (/g’/. numit şi i scurt asilabic sau afonizat. litera i aşezată după consoană. week-end. Eg.are 4 sunete: /č /. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. ceară. look. ghindă. Este un i asilabic (nu formează o silabă). /e/.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. flori. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. cuvântul ghea ă (6 litere: g. broker.litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/. au corespondent un sunet (sunetul č. a. lax. La fel şi sunetul /ğ/. /ă/. la finalul cuvântului. axă. sunetul ğ). studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. mall. e. . /a/. /ă/). /z/.litera x notează două sunete /g/. tace. cer se pronun ă [č e r ]. Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. item. cec.

Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. beneficii/beneficii. mozaic/mozaic. pix. ghindă. orodox. fimeie. agreez. filologă/filoloagă. companie (companie plăcută. explic. cruzi/cruji. maxim. 9. ianuarie/ianuarie. sunte i/sunte i. înghe ă i/înghe ate. Recunoaşte i diftongii. aici semivocala face parte din sunetul č!). 10. Face i transcrierea lor fonetică. exemplu. deal. exerci iu. celălant. ambian ă. topogan/tobogan. fulgi. 2. ciocolă i/ciocolate. director/director. brazi/braji. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. haină/haină. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. nicicând. colidor. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. 7. 6. în func ie de pozi ia diferită a accentului. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. box. pomi. alofonul. chibrituri/chibrite. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. c în câine. fetele ăştea. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. 30 . Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta. amfiteatru. Demonstra i că în func ie de intona ie. c în casă. s în ceas. companie teatrală). după modelul cal-car. Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. mijlocaş. 3. 8. Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. comedie/comedie. tăcea (aten ie. maxilar. a în parc. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. 5. jazz. paria/paria. copii. examen. 4. se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. Defini i sunetul.7. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). Construi i sintagme prin care să arăta i cum. fonemul. fragi. văz.

1972. [se poate consulta la adresa http://www. A. unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. 221-233. Stati. 31 . Corectitudine şi greşeală.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM. unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte.unibuc. ortoepic şi morfologic (DOOM). Edmond Nicolau. [se poate consulta la adresa http://www. Introducere în teoria lingvistică]. pp.ro/eBooks/filologie/dominte/index. GU U-ROMALO. 21-22. Bucureşti. Bucureşti. 1966.htm. Sorin Stati. L. Wald. STATI. pp. STATI. Valeria.ro/eBooks/filologie/dominte/index. Sorin. Graur. 2005. Introducere în lingvistica matematică. Introducere în teoria lingvistică].unibuc. 2002. Bucureşti. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus. Editura Humanitas. în vol. Dic ionar ortografic.htm. Unită ile limbii. Tratat de lingvistică generală. XXVI-XCVIII. S. Sorin. pp.

ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Ortoepia priveşte pronun area corectă. Ca parte a studiului limbii. orthos – „drept. ceea ce le permite studen ilor ca. de regulă ortografică. ca urmare. în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. pe de o parte. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie. ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). studiul despăr irii în silabe şi. şi. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. pe de altă parte. Ca parte a studiului limbii. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Ortografie şi punctua ie 1.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 . să se raporteze la propria experien ă lingvistică. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. 2. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. în care şcoala are rolul principal. Despăr irea în silabe 5. Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. corect”. în lectura capitolului. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat. Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

dacă l-o căuta cineva. între un soare şi unsoare. F. sau nici un şi niciun etc. sau de substantive provenite din abrevieri. dar mi-a poruncit să spui. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie. E încuiată odaia. numit şi pauză. el va juca) păcălit) . şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. . Eg. Eg. domnule.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului.: Carevasăzică. a plecat? 36 . cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). 3. Blancul. două puncte – anun ă vorbirea directă. (locotenent-major). unde marchează căderea vocalei î. x-ul. pauză albă. Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. D. 10-le (nota 10). show-ul. D. a luat cheia la dumnealui când a plecat. Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles). Eg. eg. spa iu alb. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . v-a va (verb auxiliar. pauză grafică. F.: Nu pot. D. D.: Dumneata spune-i c-am venit eu. ex-ministru. .serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse. constă în absen a oricărui semn. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. Blancul marchează în scris o realitate fonetică.-maj. spre exemplu. ci după semnele de punctua ie. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1. la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea. marchează intona ia interogativă a enun ului.: Apoi. .: Bate-i să deschidă. c-a plecat la ară. S-E (sud-est). eg.împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. la calculator.redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte. spa iu. diferen iind. Blancul are şi rol distinctiv. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. prim-ministru. RATUC-ul. 2.se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest).: De ce? F. loc.

el [iel]. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. – Eu nu ghicesc decât în talpă. stres/ştres.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. şpalt etc. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest. Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc. [ierou] în loc de [erou] etc. 37 . În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. standard. 214). D. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale. . plutesc. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. stres. – Foarte bine. . Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie. 2. Atunci când închid ochii. dar [ie] în este [ieste]. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii. I. eram [ieram].litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă. [egzaspera]. strand/ştrand. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. p. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. o coresponden ă perfectă între şirul de litere.i ghicesc în talpă. Spre exemplu: . Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu.: Nu. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start]. dar în exact. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii. Ce număr por i la pantofi? – 36.. de grafeme. start. strangula/ştrangula. – Poate în palmă. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16. De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. poem. Corectitudine şi greşeală. Oricum. ax.. n-a plecat. – Ce semn de punctua ie? – Nimic.F. adică pune un număr. Caragiale.eşti idiot. într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo..litera e se pronun ă. prin analogie. dar şi [ielement] în loc de [element]. conform normelor ortoepice [e] în elev. eră. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact].L.: Amice. Dar. excava. [ştandard] în loc de [standard] etc. domnule. 36 mă inspiră.

*deztăinui]. . . diserta ie. accentul general căzând pe ultima silabă. zvânta. a înghi i. . cealaltă.accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. *jear. plajă (nu *fruntaşe. . zoologic. *plaje). *muşeama. disident. azvârli. destăinui. vaccin. *inproviza]. licee.înaintea consoanelor sonore b. *someşan. strangula.se scrie şi se pronun ă i. stofă. poem. Excep ii: se scriu cu s transdanubian.variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. înalt). vitejească (nu *ieşan. ş. .se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale. . Eg. v se scrie şi se pronun ă z. Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. celeilalte. *vitejască). . Alături de exemplele mai sus oferite. . nu /ie/. nu z: despacheta. g. *înşeală. accident. se scrie î. emblemă. aisberg. nu /e/: fruntaşă. j.verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. regionalism moldovenesc).înaintea consoanelor surde p. h se scrie şi se pronun ă s. *clujan. se scriu cu literă dublă: idee. şase (nu *aşează. reexamina (re-e-xa-mi-na). alee se pronun ă /e/.după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî. 1. tusşase [nu *dezpacheta. ea se pronun ă [ia]. în antroponime (Pârvu. şade. şcenă]. succes. scenă [nu *ştat. *ştofă. Brâncuşi). alcool. clujean. dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară.abrevierile PNL [penele].după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/. jar. 2. t. Este corect cărora. Scrierea unor vocalele . 38 . nu s: dezbate. . căreia. e ini ial se pronun ă /e/. nu n: ambulan ă. . iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element]. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă.. celorlal i. umbla [nu *enblemă.înainte de p şi b se scrie m. efectuează. improviza. .e la început de silabă precedat de vocală. *birjear). cenuşar.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat. strămoşească. înşală. alee. d. f. în neologisme de tipul poet. premisă. eram se pronun ă [ieram] etc. în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput). şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete. . în sufixul -atic: îndemânatic. Scrierea unor consoane . someşean. *şease). tomnatic [nu *tomnatec. *strămoşască. agreând. sesiune. nu e.în neologisme. birjar (nu *cenuşear. *îndemânatec]. c. muşama. .vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). creează.

. dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala. izlaz... rescriindu-l.. dar uite k i'am gasit. deznoda. sau nu. desluşi. alteori z: dezlega. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs.înaintea consoanelor m şi n apare uneori s. SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora. . e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea. deputat. obraznic.. vaccina.înaintea consoanei z. prismă. k oricarui alt kopil. Dvs. paznic.hmm. răs-: deszăpezi. ministru. disciplinele de învă ământ. . mai mult pauzele. occipital. . lunile anului..se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata.. pleonasm. se scrie s în prefixele des-. te distrezi.. Evul Mediu etc. zloată. Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere. zmeu. 39 .). e kam.). viatza fara scoala.se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor. zilele săptămânii. ... ce-i drept. războaie balcanice). Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17.. răszice.... dar imi place la scoala. groaznic.se scrie cc în următoarele situa ii: accent. Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe. dl Ungureanu.consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte). fantasmă.... neagra. fie colegii nebuni... economice şi sociale. dumneavoastră. slab. dar trecatoare!! 3. kt despre profi. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea . posttotalitar (post + totalitar). invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum. Aten ie! .se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare.sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24.. paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe). sarcasm.se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat.. sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă... i'am cautat mai mult timp..scoala cu bine cu rau.. . k fie profii severi. succes. dezmin i. .. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ.

vă rog să binevoi i. Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române.pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. muză. Dar substantivele care denumesc func ii. parcă. inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. . traducătoarea Livia Pandrea). . Livia Pandrea). ca titlu etc.pentru numele proprii de institu ii.pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea. Serviciul de contabilitate. la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director. numele proprii..în coresponden ă (cerere.pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române. . titan. prin rescriere.se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop. Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice.. În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific. Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române. Secretariatul. Majestă ile Lor Imperiale.se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură.. Războiul de Secesiune. Sfin ia Sa). la dna. Războiul de Treizeci de Ani. Domnia Sa.. EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare. se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres . Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. gigant.pentru nume de persoane (eg. Războiul de 100 de Ani). Lucrează în Institut de cinci ani. 40 . greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I. scrisoare). războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. Catedra de limba română. De asemenea. admiterea la Politehnică. Evul Mediu). Războiul de Independen ă... identifica i şi corecta i. Înăl imea Voastră. Secretară Maria Popescu.. sirenă. anumite abrevieri. . Ioana Duşa. . Direc ia. Alte a Sa Regală. Subsemnatul. Excelen a Voastră. pronumele şi formulele de polite e. litera mare se foloseşte . Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I. . al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. student la Litere.. ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg. Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite.

iar a doua este l sau r. sand-vici. func. t. v. Grupurile de sunete lpt. ca-blu. 6. sculp-ta. VCC-CV (Eg. iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. as-tru. Eg. 4. Eg. Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. 4. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). port-a-vi-on). Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. format din sub+linia. Excep ie. stm se despart după a doua consoană.4. as-pru.ă. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. VV se desparte V-V. jert-fă. fil-tru.2. 4. f. du-et. mp . ploa-ie. con-struc-tor. c. DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. Eg.iu-ne. h. d.1. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit. ma-ga-zin. Bu-cu-reşti. VCCV se desparte VC-CV. Excep ie. punc-ta. De aceea. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. ac-tiv. nc . ndv. Fiecare silabă con ine o vocală. sublinia. Două vocale alăturate se despart. somp-tu-os. g. Eg. dar se preferă varianta fonetică. cin-ste. co-dru. a-pă. VCV se desparte V-CV.i-a. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal. duş-man. Eg. şti-in. 5. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. Eg. nct. O consoană între două vocale trece în silaba a doua. VCCCV se desparte VC-CCV. portavion (por-ta-vi-on. p. i-ne-gal). linc-şii. ast-mul). se desparte sub-li-ni-a. mă-lin. nş. li-tru. Dacă prima consoană este b. ti-tlu. 2. tă-ia. arc-tic. Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. mpt. ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). rct. 3. re-demp. rtf. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . Eg.

În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2.Cât de necesară este. sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită. Cum defini i Dvs. ortoepic şi morfologic. simplificată. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură.. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. broker.. este urâ ită.Nu este totdeauna necesară.. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. EXERCI IUL DE LECTURĂ 20. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim .Conform DOOM. prin „limbă 42 . altele decât cele oferite în text. în esen ă. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. nici nu avem cum. să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme.[.. mai ales. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. răspunde i la următoarele întrebări: 1.. furişat. gay. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a. vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă. Este vorba. mai bine zis. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic.500 mai mult decât prima edi ie (1982). altele tind să se stabilizeze. de altfel.] DOOM-ul actual cuprinde 62. dar n-avem încotro. dacă n-ar fi fost mai bine ca. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând.. Da i câteva exemple. dealer. [. într-un moment în care este mare nevoie de el. este limpede. regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând. 3. func ionar... acquis.. cu 2. pe cât posibil. într-|însa). 4..] (Eugen Simion... item..[. dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă. „casa limbii române”? Formula i o opinie personală. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul. frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a).. evitarea despăr irii.. circulă sub mai multe forme. hacker.. fran uzisme.000 de mii de cuvinte. alteori irita i – la TV sau la Radio. jacuzzi. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un. Unele nu s-au fixat bine în limbă. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine. licean. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. Nu trebuie să fii lingvist ca să. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i. Şi. la care se recomandă însă. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus. corectă. scoase din dic ionarele recente. înainte de a le introduce într-un dic ionar academic. de cuvinte noi. Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs.i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare. cerboaică.. pur şi simplu. conform principiului fonetic şi principiului morfologic). văzând explica iile de mai sus. nu putem so interzicem.i dai seama că limba română s-a urâ it sau.] DOOM-ul nostru apare. M-am întrebat. strâm i. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa.

i aducă galbeni. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. LUCRARE DE VERIFICARE 2 1.i pofta-n cui. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. strâm i. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. 5. – Moşnege. măi babă! Când i-am cerut ouă. desface. frustrare. Pungu a cu doi bani).. dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă.sau cu istoria si geografia sa ia note mari.. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal. ştii tu din a cui pricină. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. maistru.ramana. machiat. 3.cum a fost inainte cu capacitatea 43 .cum nu au nici la ore. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare.iar la tezele astea.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik. materialist. copiaza p rupte. zise ea. să. rescriindu-l. furt. c-aşa am bătut şi eu cucoşul. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. ruşinată. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă. 4. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii. carioca.sunt de acord cu cei care au spus asta. liceal. 2. Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a).

1998. Saeculum I. Elisabeta ŞOŞA. Bucureşti. 1997. Bucureşti. Ortografia în şcoală. ŞUTEU.. Îndreptar ortografic şi morfologic. 44 . Dic ionar ortografic. pe pagina de internet a Academiei Române. Editura Univers Enciclopedic. Theodor Hristea). *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Editura Academiei. Ioan. VINTILĂ-RĂDULESCU. 1973. 2005. 1999. *** Sinteze de limba română (coord. Editura Ştiin ifică. ortoepic.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. ortoepic şi morfologic al limbii române.. Bucureşti. G.O. Bucureşti. Ce e nou în DOOM. Bucureşti. 1984. Flora. Editura Floarea Darurilor. *** DOOM.

Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă. Din punct de vedere referen ial. vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Structura cuvântului. Din punct de vedere semantic.Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Rela ia semnificat . Vocabularul. VOCABULARUL. LEXICOLOGIA Vocabularul (lat. Rela iile semantice 5. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. vocabularul se clasifică după cum urmează: a. Rădăcina. este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte. 3. din punct de vedere semantic. referen ial şi morfologic. Paronimele 6.semnificant . semantic şi morfologic. logos: „ştiin ă”). Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial. să definească unitatea de bază a vocabularului. Din punct de vedere morfologic.Greşeli lexicale 7. Dificultă i în învă area vocabularului. este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. Lexicologia. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. afixele (lexicale şi gramaticale). Elemente de lexicologie 1. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi.referent. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. vocabular fundamental şi masa vocabularului. lexis: „cuvânt”. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. Dinamica vocabularului 4. 45 . 2.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. cuvântul. desinen a 3.

Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea. angrosist. Vocabularul uzual. Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. business. Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. job. Fonetică şi vocabular. Eg. cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. Vocabularul limbii române. pronumele personale. vocabular esen ial. alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. termeni de jargon. regional. fond principal lexical. neologisme. dar le foloseşte rar. regionalisme. calfă.G. impardonabil. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. plante. forme de relief. termeni argotici şi de jargon). pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. al informaticienilor etc. şi. dorin a lor de „superioritate lingvistică”. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. b. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. c. neologisme etc. termeni de specialitate. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul. inubliabil. numerale de la 1 la 10. Lexicologia. nume de rudenie. Eg. a downloada etc. arhaisme. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. care se mai numeşte şi vocabular mediu. în Limba română. a lista. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent. câteva conjunc ii şi prepozi ii. termeni argotici şi de jargon. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular. dar nu le foloseşte aproape deloc. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular. termeni de argou. cipitor. elegantă.Vocabularul fundamental al limbii române. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. 62). diurnist. alimente). ilegalist (P. de jargon etc. Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. hultan. termeni dialectali. 46 . termeni argotici. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. mefient. nume de arbori. colegi). care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”). prieteni. un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ.Bârlea. termeni de specialitate. de asemenea. vocabular activ şi vocabular pasiv. numit şi vocabular reprezentativ. numele culorilor primare. numele unor animale domestice. a upgrada. sau le recunoaşte. Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. arhaisme. p. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă. decan. d.

citeam. compunere şi conversiune. Şi de asemenea. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit). Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună.1. scaun. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. func ional. LOCUL CUVÂNTULUI 2. bunic. 47 . şi. adună toate formele pe care cuvântul le poate avea). pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. adică prin derivare. pâine. De asemenea. Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et). Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. pentru am plecat şi voi pleca. CUVÂNTUL . citeam. stare. EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin. şi deci forma sub care este re inut în dic ionar. omonime. astrolog. a citi). citisem. Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. citisem. în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. dacă vom căuta cuvinte precum a citi. vorbim astfel de sinonime. citire. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. pentru frumoşi. putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. paronime. pe. frumos.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. frumoasă. Deci pentru seria de cuvinte a citi. Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. lor. cuvinte polisemantice etc.Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. masă2). căsu ă).1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. duminică. numele unui singur obiect. căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective).1. prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului. două sau mai multe. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului). 2.) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare. deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. Dar. fenomen: floarea-soarelui. sfânt. a ploua cu găleata etc. antonime. este pentru verb forma de infinitiv (eg. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar. astronaut. Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. baie). ştergar. Forma de bază a cuvântului.

Seria de cuvinte a citi. adică de cuvintele care-l înconjoară. din punct de vedere lexical. citit. respectiv declinarea substantivului. oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi. îl oferă cuvântul alb. medicament constituie intrări separate în dic ionar. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. Vorbim în acest caz de abordare sintactică. Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte). turmă de oi. ceată de oameni. medical. care pune accent pe structurile şi transformările frazei. într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). citire este ob inută prin derivare. lui brun (urs brun). de asemenea. citeam. scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. Seria de cuvinte cititor. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. adică pe studiul sintaxei. Eg. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală. cinstit-necinstit). cârd de ra e. sau prin analiza structurii lui. gânduri etc. Eg. printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte). Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice. cuvinte noi. 2. din punct de vedere lexical. Cuvinte precum medicină. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu.2. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul. necitit. selec ionate în func ie de sens. citisem. dar şi de context. medicinal. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. 2. în urs alb. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. Studiat în sine. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). de context. Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. Prin derivare rezultă. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală.1. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. 2. aici oi. nu formează. unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. Eg.1. sau seria băiat. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale.2. Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. aspectul grafic). Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea.3.

semnifica ie.. există rela ie de determinare directă. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. Rela ia dintre semnificant şi semnificat. Irina – din gr. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică. pomme. Con inutul se mai numeşte în eles. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. sens. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. întâmplătoare. r]. istorică etc. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element. semnificant [m ă r]. iar con inutul este „fruct cu gust.. dintre formă şi con inut. eirênê „pace”.” (vezi DEX).3. hăr ile): acestea se numesc semne iconice. Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. apple etc. pentru cuvântul măr. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. r. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg. forma grafică din literele m. E vorba de credin e vechi. Alexandru – din gr. sistemul semnalizatoarelor rutiere.” sau „pomul care face acele fructe. semnificat „fruct al mărului.. semnificat.” 49 . ă.. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure. referentul. cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. Eg. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. pierdute de mult în societă ile moderne. spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m.. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc.. acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg. ă. bzzz). 2. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar. Eg. a apăra” şi andros „bărbat”. hăr ile. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut.. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. se stabileşte prin conven ie socială. măr. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu. alexein „a proteja. dovadă că aceeaşi realitate. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. iar con inutul.scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră. Roxana – „strălucitoare” etc.

un sens unic. semnificare. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă.1. măgar. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. sensul cuvântului îl dă referentul.referent Rela ia dintre referent. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. mediată fiind de concept). În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite. Existe cuvinte care au o denota ie fixă. denumire. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. cuvântul desemnează realul. pe. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. 2. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. fa a de masă. Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. calculator. spunem că abordarea lexicului este referen ială. EXERCI IUL 22 50 . Abordarea de tip referen ial. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2. dar mai dificil pentru totuşi. Denota ia se mai numeşte denotare.4. Toate cuvintele. Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului.4. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv. concept. desemnare. referin ă. ne-a invitat la masă etc. a fost o masă gustoasă. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. toate semnele trimit la un referent. după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. În această situa ie. chiar. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează. SEMNIFICAT (gând. dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp.

(sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. a mătura. iarbă. direct sau indirect. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. fărâmitură. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe. o exprimare clară implică. Eg. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. Dacă accentul cade pe semnificat. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”.. (sens conotativ) 2. incompatibilită i semantice. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac.4. elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. Corectitudine şi greşeală. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. Restric iile de combinare semantică au grade variate. EXERCI IU DE LECTURĂ. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante. Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. abordarea lexicului este de tip semantic. EXERCI IUL 23. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice.” Interven ia contextului 51 . paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei. al unei optici speciale şi. aplecat. a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării. p.. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. vagon. în acest caz. până la varianta incompatibilă Elevul curge. Cuvântul.Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice. sunt stabile. totuşi. şi atunci sunt dăunătoare comunicării. 115). fluture. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. asocierea Elevul curge. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. iar. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. a înota. Eg. Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul. Orice cuvânt intră în rela ie semantică. şoarece. pe de altă parte.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică.2. alegerea «cuvântului potrivit». al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. contribuind astfel la corectitudinea. De la varianta Elevul înva ă. Elevul doarme. soare în vagon sub soare etc. pe de o parte. Abordarea de tip semantic. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. Elevul este bătrân. (Spre exemplu. limpezimea. selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit. a merge. a conota iilor unui cuvânt. dacă o introducem în context.

Dacă accentul cade pe semnificant. Abordarea de tip morfologic. structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. sunt rela iile de sinonimie. 1. se urmăreşte structura cuvântului. 52 .4. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. imposibil de crezut. înflorit. neînflorit. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. antonimie etc. hiponimie. să ne imaginăm un vorbitor de română. teatrul vuieşte. 2. Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. (le vom discuta mai jos). care alcătuieşte. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. pe palierul morfologic. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale.3. care ilustrează fenomenul de polisemantism. La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). Vezi Figura 1).precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. Un alt tip de rela ii semantice. Pentru a analiza structura cuvântului. la semnifican i diferi i. înfloritor. în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe. Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). a înflori. incredibil de incompetent. floricea. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului). Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). Eg. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. bine definite şi structurate în lexic. Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. Spre exemplu. fluturele tremură. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. 2.

a upgrada (neologisme) etc. computer. Eg. paharnic. DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă. numărul şi persoana la verbe). 53 . indică timpul mai mult ca perfect re. site. Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime. număr şi caz la substantive. spătar. recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori. arcaş. Eg.3. undi +e+le . altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. birjă. undi e le adâncime - 3. cip. altele dispar. structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural. vornic (arhaisme). folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi.prefix arunc .

substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. „întâlnire de angajare”. a primit sensul de „oficial” (eg. selectez câteva exemple din lucrarea lui G. EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. a se dezvolta profesional” (eg. încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. care se întâlneşte astăzi. ext. specific unui anumit domeniu. a realizat greşeala pe care o făcuse). schimbarea valorii gramaticale. La fel. deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”. vreau să răspunde i punctual la întrebări. a în elege. cuvântul carte (eg. sunt folosite astăzi cu un sens nou. şi. a îndeplini ceva.). compunere. Text al acestei convorbiri. domiciliu. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică. adjectivul formal. a câştiga. deci opus esen ialului”. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză. ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. 54 . Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui. Moda lingvistică 2007. utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. Am realizat că nu vom ajunge la timp. Invita ia formală de a participa la întrunire). Spre exemplu. în aceste cazuri. culturală etc. vezi exemplul din subcapitolul anterior).1. Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. Norma. Unele cuvinte. şi un ziarist. asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. 3. Grui ă. precis”: eg. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. La fel. cursurile au loc în următoarele loca ii. amplasament pentru o construc ie. a conştientiza” (eg. contractul de închiriere”. E vorba de cuvinte precum sintagmă. segment. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. 2006. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). pp. La fel. în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. a realiza. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. sediu” (eg. întâlnire”. Eg. La fel. p. asociat calită ii numită „punctualitate”. despre cuvinte ob inute. loca ie. este vorba.. 15-60). adăugat prin influen a unui model străin. adjectivul punctual. uzul şi abuzul (Editura Paralela 45.. Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens. a observa. top etc.

în+soare+i> însorí). sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg. Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în. sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte). răs+cumpăra> răscumpăra. broască+oi> broscoi). fier +ar>fierar. catolic+ism>catolicism).3. prin căderea sunetului a din final..şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”.1. prieten+ă> prietenă.şi sufixul -i. sufixele verbale (eg. ne +liniştit> neliniştit). 55 . prun – format prin derivare regresivă de la prună. băiat+oi>băie oi. eg. Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. se numesc sufixe.”. lung+ime>lungime). Eg. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit. cu rădăcina vinovat). a+politic> apolitic.. sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în. muncitor+ime>muncitorime). pornind de la un cuvânt de bază. alun+iş> aluniş). eg. ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne. fată +i ă>feti ă). Dacă se aşază la finalul cuvântului.de la cuvântul de bază. după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. lung+an > lungan). Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe. poştă+aş>poştaş). dar+nic> darnic. sufixele adjectivale (aur+iu>auriu). sărut – format prin derivare regresivă de la săruta. dez+lega> dezlega). „vinovat”. asculta+tor>ascultător). prin înlăturarea sufixului. „lipsit de” (eg. a+normal> anormal. cu rădăcina sor). sufixe pentru denumirea originii (eg. În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou. prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg.. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. sufixe pentru substantive colective (eg. sufixe pentru nume de agent (eg. cu rădăcina maşin). prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. re+citi> reciti) etc. Ardeal+ean>ardelean). băiat+aş>băie aş. sufixe care indică locul (eg. - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta. sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc. Eg. prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg.1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt.

„ogor”): agroturism. La fel floarea-soarelui. acestea sunt. Spre exemplu. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. combativ. aero (gr. 3. crono (gr. excentric.2. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. dintr-un cuvânt derivat. serviabil. pe care îl au atunci când există independent. fil (gr. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate.2. psihomotor. cronos – „timp”) – cronometru. au circula ie interna ională. Eg. cuvinte de sine stătătoare.1. putem spune ciubo ica cucului (o plantă). biblio. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. atractiv. care înseamnă altceva decât unt. fotogen. anti-.sunt doar în mod aparent sufixe. palid. Spre deosebire de afixele reale.1. nu apar independent în limba română.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. biblios – „carte”): bibliografie. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil. filologie. ortoepie. generos.1. reunirea cuvintelor unt. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg. Compunerea prin contopire 56 . Dar. fob (gr. ante-. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. hiper. şi nu sufixe/prefixe. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. „aer. în limba de origine. urât. Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. următoarele: supra-. opac. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus. filei – „a iubi”): bibliofil. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. agro (lat. Eg. ager . dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!). probabil. independent. mic. fatal. heliocentric. de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. tare. dar nu gustul untuluidelemn etc. fobein – „a urî”): fotofob etc. timid+itate>timiditate. spunem gustul untdelemnului.(gr. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere. datorită faptului că nu au autonomie func ională. 3. original. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie. oxigen”): aerodinamic. conştiincios. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare.

dată calendaristică” sau „informa ie”.adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul. Eg. agreat”.adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor). prim-procuror. cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”. Se scriu „legat” şi: . bunul gust al libertă ii). iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia . câine-lup). maşină57 . Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”). bunăvoin ă (bună+voin ă).adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu). niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Odată terminat lucrul. sârbocroat. bine-venit „oportun. Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare. s-au sudat. imediat. care exprimă o unitate. Termină odată. prim-balerină. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). contabil-şef.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg.2. formate din cuvinte care s-au contopit. nici celălalt).prim-balerin. bună-diminea a (plantă). untdelemn (unt+de+lemn). eu nu am nici un frate. alăturare fără cratimă (eg. am plecat.i spun eu odată ce s-a întâmplat.în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. . doisprezece (doi+spre+zece) etc. cineva (cine+va). . Valea Călugărească). . O să. de exemplu. nici mai mul i). nicio. bună-cuviin ă „polite e”. ca: . nu numai al analizei gramaticale. Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”. Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I. Se disting astfel: . 3. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. .2. care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”. având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. roşu-închis.substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt. . prim-solist. cuminte (cu+minte). bună-creştere. când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul. bun-rămas „adio”. „zi.bas-bariton. prim-solistă. Se scriu cu cratimă: . fără a fi contopite. . Te mai rog o dată. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii.Compunerea prin contopire creează cuvinte noi. II.bună-credin ă „onestitate”. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. Tîrgu-Jiu. O dată la două luni) şi o dată subst. bine-cunoscut „celebru”. Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate.1.

1. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. chiar dacă sintagma pe care o abreviază. (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde).Un verde profund umplea pădure. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile.tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”. aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi).indiferent de structură: fluture-de-mătase..]. Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. rămâne şi anul acesta repetent [. compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format.L. 58 .3. specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş. . domnişoara Maria Popescu. .. sunt pentru mine porunci. deoarece este împrumutată din engleză.capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie). P. Spre exemplu: .. la care se generalizează scrierea cu cratimă .. Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere. 3. curriculum vitae. în textul următor. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA. 3. este un latinism. (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit). De astă dată. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. mai-mult-ca-perfect (timp verbal). Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor.. cuvintele ob inute prin derivare.termeni care denumesc substan e chimice distincte. CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. vi ă-de-vie (plantă).N. (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc. fără de care. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. CV. Fiecare om vrea câte ceva. II. eg. citită [sivi]. TAROM (Transporturi Aeriene Române).3.a. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X.. (Partidul Na ional Liberal). romarta (arta+românească)..2. care mi-e rudă de aproape.. gândac-de-Colorado (specii de insecte).la latină nota 7. Eg. (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu). băiatul.. EXERCI IUL 28 Identifica i. şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere). noul DOOM stipulează următoarele: I. UNESCO etc.

aneélumière). cu următoarele cuvinte: bebeluş. căpitan. Caragiale. pira i. hublou. perie-aj). à la fleur de l’âge) etc. vâsle.Cele mai afectuoase salutări. gra ie. rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). a opăi. leul 59 . în floarea vârstei (fr. cerbul muge. pânză cu sensul de pictură (după fr. divertisment. scaun-masă. Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. coregraf. 4. hip-hop. a face din ân ar armăsar (fr. temoin oculair). Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. varză. Eg. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. martor ocular (fr. scaun. discotecă. Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. adică în re ele semantice. Eg. pânză. club. rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). dansuri de societate. RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. cârmă. Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. a lua cuvântul (fr. ame eală. 2. pe rând. prendre la parole).L. petrecere. cabină. bien-élevé). ritm. iubire. periaj (de la fr. fantezie. Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. balerină. dar şi scaun-diaree. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). mişcări. Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. salsa. proră. vacă-grajd. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. găină-cote . bebeluş-bonă. bine-crescut (fr. pescar-undi ă. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). ancoră etc. Dansez pentru tine. brossage: bross-age. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). calul nechează. bebeluş-biberon. piatră de încercare (fr. faire d’une mouche un éléphant). frumos. laptop. scrie i ce cuvinte pute i asocia. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. varză-varză a la Cluj. pierre de touche). an-lumină (fr. CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. visare. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans. toile). catarg. a cânta.

bloc.rage. a opăi. club. tango. după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. ame eală. vrabia ciripeşte. dansuri de societate. „pentru a fi locuit”. salsa. a se învârti. pensiune. ori verbe etc. a ondula. ritm. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. castel. De cele mai multe ori. colibă.). ame eală loc popular. petrecere. divertisment. frumos. locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive. a ritma. visare. petrecere gra ie. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans. gra ie. animal-locuin ă. Tipul de dans e redat prin substantive. mişcările sun redate prin verb etc. cort etc. coregraf. Dansez pentru tine. pute i ob ine următoarea serie: vals. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. club. a cânta. vilă. hotel. De exemplu. discotecă. divertisment. internat. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. balerină. Dansez pentru tine. cabană. ceată-oameni. Coregraf. herghelie-cai. ori adjective. Vals. cireadă-vaci. sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. tip de dans – prin adjective. palat. câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. han. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. hip-hop. animal-sunetul tipic produs de el. a se roti. visare. a se da peste cap. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. mişcări. balerină agentul care face ac iunea A opăi. iubire. cârd-gâşte. turmă-oi.

măr. sărbătoare. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. Eg. instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt. gust. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului. alune. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare.. Eg. caisă sunt hiponime. dar. cofetărie. dulce. cafea. dar şi una suplimentară. ciocolatier. copilărie. Eg. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior. lapte. care este hiperonimul lor. de la general la particular. Eg. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. cal-animal etc. interzis. dans e hiperonim. albă. dar nu toate animalele sunt câini. floare. relaxare. Crăciun.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. un fel al obiectului. hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. La fel verde-culoare. plăcere. incluse amândouă în termenul supraordonat floare. aromă. câinele este hiponim pentru animal. dar invers nu este valabil: eg. Termenul b poate fi numit cu termenul a. fruct – b. 4. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. caldă. Ele sunt cohiponime. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare). instrument muzical este hiperonim pentru chitară. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. pară etc. simplă. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. cofetar. un cuvânt care desemnează o subspecie. măr). Rela ia este de la gen la specie. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. neagră.2. salsa. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. vioară. pian etc. cadou. fructul este hiperonim. marmotă. Poiana. tango. To i câinii sunt animale. iar prin generalizare. 61 . la cuvântul care desemnează genul. se numeşte generalizare.1. Spunem că trandafir şi floare. calorii. Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). 4. cură de slăbire. păr.

mai literare. dintre vorbirea comună şi cea literară. Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. 62 . nea.a sta iona. Eg. de toate zilele. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. . catedrală-clădire. ea ine de sim ul limbii. pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. particular. deci putem spune corect trenul merge. Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. clasa copacilor include nucul. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ. trenul circulă. rela ia de hiponimie. a merge şi a circula sunt sinonime. Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. alte rela ii de hiponimie: leu-animal. de economie. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. „cu”. Locuieşte în Bucureşti. subspecia se numeşte hiponim. iapă. Domiciliază în Bucureşti. al ii au caracter mai cultivat. dar nu şi ceasul merge. sunt corecte spectacolul poate demara. Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. Eg. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei. deci sunt interşanjabile în toate contextele.Se fac lucrări importante. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună. Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante. Onoma. omăt sunt interşanjabile în toate contextele. supraordonat se numeşte hiperonim. cursa demarează. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari. Eg. Spre exemplu. nu au loc modificări de sens în propozi ie. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie. Eg. Din considerente pragmatice. Syn „împreună”.a circula. 4. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu. mânz etc. cultă. De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. A locui şi a domicilia sunt sinonime. stejarul etc. mărul.. Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. „nume”). de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor). şi exprimarea mai îngrijită. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită.a efectua. salcia. zăpadă. a sta . petrol-lichid. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar. petală-floare. limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. căru ă-vehicul. a merge . func ionare etc. Eg a face . iar termenul general. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară.hiperonimul este cal. în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul.. Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale.3. dar ploaia demarează este o structură greşită.

magie albă – neagră.. sinonime de argou (bani . sinonime profesionale (inimă-cord). Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie. . sinonime poetice (blond-bălai). acelaşi referent. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. pom-copac-arbore. rasa albă . sinonime populare (femeie-muiere). 4. Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie. e vorba despre sinonime par iale. Eg. nop i albe. . Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P. Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă .păr negru. înalt-scund. deci trimit la acelaşi obiect din realitate. mort-viu.spa iu scris. achizi ionează şi antonimul lui.prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie. sinonime de jargon (slujbă-serviciu). Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg.biştari). Aceste cuvinte se numesc antonime.rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă.4. Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. spa iu alb . nu o mână de sprijin. Eg. neagră. bun-pre ios. relaxattensionat. tehnică (hepatită-icter) etc.galbenă. a conduce. regionale (crumpi-cartofi). so -so ie. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie. sociolectală (a în elege-a pricepe).rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. a merge-a circula.iubită). Rela ia de opozi ie se realizează astfel: . brun şi sur: păr alb . Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială. Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. Ajutor şi sprijin sunt sinonime. unde opozi ia se referă la 63 . Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). negru. Bârlea. G.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat. sinonime livreşti (aliaj-amestec). botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare). Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune. dar conota iile sunt diferite. a controla. EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra. roşie. unul este definit prin celălalt: sus-jos. dar acorzi o mână de ajutor. a guverna.: rece-cald. a gira. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. Eg. prost-deştept. alb opus lui roşu. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus. jos. Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor.

atât x cât şi y (atât cei buni. a confirma. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun.5. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. deschidem vineri şi închidem lunea. Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. nici y (nici cei buni nici cei răi). Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. egal. adevărat-fals. eşec-succes. Eg. bunic-nepot. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. Antonime în rela ie de reciprocitate. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). haine–haine. cât şi cei răi). rafturi pline de haine noi cu modele vechi. deştept-prost. iubire-ură. eşec-succes. activ-pasiv. larg-strâmt. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele). Căsătorit-necăsătorit. cu litere latine. trecerea de la vechiul alfabet. homoios. x nu Z (tinerii. deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. Rela ia de omonimie (gr. început-sfârşit. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. caldă sau rece. urban-rural. cald-rece. EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. bărbat-femeie. uşor-greu. singur-împreună. nu bătrânii). stil. oficial-neoficial. filmul a fost. noua formulă este mai bună decât cea veche. Eg. pedeapsă-recompensă. care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel.a cumpăra. de la început la sfârşit. doctor-pacient.faptul că un obiect poate fi ori a. aprobare-dezaprobare. nou-vechi. ori b. nymos – „nume”). decât y (mai mult pesimist decât optimist). întrebarerăspuns. corect-incorect. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. natural. dacă este bărbat. a vinde . În cazul lor nu există polaritate. atunci nu este femeie. climă foarte caldă sau foarte rece. a da . Comedia s-a transformat în tragedie. uscat-ud. Eg. activ-pasiv. stâng-drept.. „la fel. Eg. ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc. curajos-laş. atunci nu este necăsătorit. niciodată amândouă la un loc. veche sau nouă. vechi-nou. rochia este largă. sunt noi. Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. calitatea pe care o exprimă este graduală. Antonimele nongraduale se exclud reciproc. nesim irea. a ataca-a apăra. repede-încet. pacerăzboi. vinovă ie-inocen ă. frumos-urât. veselă-veselă. Eg. Antonimele graduale nu se exclud reciproc. ordinarextraordinar-banal. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat. înalte şi scunde. pedeapsă în loc de recompensă. Vă aşteptăm indiferent de vreme. nu strâmtă. adevărat-fals. foarte bucuros).. nou-vechi. Căutăm dansatoare grase şi slabe. optimist-pesimist. nici x. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros. dificil-uşor. la cel nou.a primi. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. cuvinte pereche mare-mic. mai mult x. ci grada ie. bărbat-femeie. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe. Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. major-minor. Se sim ea mai bărbat. a nega. dar au 64 . avantaj-dezavantaj.. 4. Eg. acelaşi”. public-privat. realitate-fic iune. Dacă x este căsătorit. cu litere chirilice. slăbiciunea a transformat-o în putere. Aceste idei nu sunt vechi.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

sau a drincui („a bea”. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. a inten iei satirice a vorbitorului. a face mişto. şi adesea nejustificată. sau superlative de genul ultrarapid. căutat. vă rog. mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit. .utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). „a îndeplini anumite func ii. printre altele. Forma corectă este mai mânca i. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple. La fel.a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul.. sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside). Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane. 6.fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge). a unor cuvinte sau construc ii precum iată. a atitudinii ironice. De cele mai multe ori cuvântul obişnuit. să le dăm altora să mănânce. de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile. văd că ceasul sta ionează (în loc de stă).). Formulările mai servi i. banal. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme.to drink (engl. îndatoriri fa ă de cineva”. mişto („bun”. dar şi sigur că da. coleg. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”. Este vorba de utilizarea mult prea frecventă.. ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”. Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă. . dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. tovarăş”). Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. superanalişti politici. zile care iată au debutat. butic. 7. băşcălios. „potrivit”). a şpăgui. Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios. iată. sau gagiu („prieten. nasol.limbă care se potriveşte în context. A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. vă rog. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. greşeli precum: . totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic.. „frumos”. nu-i aşa? de ce nu?. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc. Eg.. „bine”. adesea artificial şi supărător. de cele mai multe ori. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă.. ultraocazie. şi în expresii a lua la mişto. ave i o societate în care. unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. vagabonzii au cu to ii 68 . La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. băşcălie. haios. supraapartement. Zilele Hasdeu.

ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare. tinerii. te invit să servim masa la restaurantul din parc. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie). Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri.. Băsescu.saci de dormit nou-nou i. p. Îşi cunoaşte bine meseria. deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii.). haide i să vedem. 2. tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă.). publică.) Recomandabil este. premierul Tăriceanu etc. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor. numai prin numele de familie (eg. poate. de asemenea.. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i.haide i să răspundem. p. dar. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului... oficială. le dă un sentiment de emancipare. Cunosc unde ai fost. ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. Tăriceanu etc. Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea.. mai ales de la o anume 69 .. Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. EXERCI IUL 34 1. domnule preşedinte. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta. admiratorii lui. pentru noi. După cum cunoaşte i. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea.. vezi Valeria Gu u Romalo. Cunoaşte drumul spre Europa. domnule preşedinte. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile. în şi mai mare măsură. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. pentru că folosirea elementelor argotice. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou. de independen ă. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos. În comunicarea nefamiliară. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate. 149-150). dacă e vorba să fim mai buni.. Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”). Pleşu. referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. EXERCI IUL 35. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat. vezi Valeria Gu u Romalo.

studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. p. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. 70 . pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte. dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. în compozi ii. exprimând o surprindere uşor critică. Corectitudine şi greşeală. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. 165). Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. (Valeria Gu u Romalo. men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate.

Bucureşti. Moda lingvistică 2007. Editura Humanitas. şoarece de apă. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit. Angela BIDU-VRÂNCEANU. Editura Albatros. 1984. apă grea. În seria următoare: febra urcă. Vocabularul. descrie. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. 1992. apă oxigenată. sublocotenent. pensiune. GRUI Ă. apă minerală. apă plată. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Vocabularul limbii române. înnopta. manie. HRISTEA. 2006.. Bucureşti. 2005. Identifica i.. sânge. Editura Dacia. G. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. mână. Narcisa FORĂSCU. 8. Editura Didactică şi Pedagogică. în Bârlea. acolo unde este cazul: înota. Editura Paralela 45. 71 . REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie. program.. Fonetică şi vocabular. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram.). copilul urcă. Limba română contemporană. copilul urcă în lift. COTEANU. mouse. 3. apă de munte. Ion. proceda. pre ul urcă la 10 $. cooperare. Theodor (coord. Limba română. copilul urcă în copac. deschis. GRUI Ă. 4.. deget. minibus. presiune. 1985. subiect. 1996. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. Valeria. organigramă. Pute i folosi un dic ionar de sinonime. GU U ROMALO. G. Identifica i. cantitativă. şoarece de bibliotecă. apă de gură. Petre Gheorghe. proces. Cu ajutorul unui dic ionar. picior. copilul urcă pe cal. 7. inimă. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. sublinia. coinciden ă. în seriile următoare. manual pentru programul PIR.multicoloră. 5. omnibus. copilul urcă valiza. 6. trolebus.7. într-o schemă grafică. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. apă distilată. prezice. autobus. cleptomanie. peninsular. Sinteze de limba română. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată . plăcere. Corectitudine şi greşeală. 2. maniac. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. Gramatica normativă.

pronumele. după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. să descrie sistemul morfologic al limbii române. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . prepozi ia.Unitatea de învă are 15. Numeralul 5. Articolul 3. cuvintele se organizează în clase gramaticale. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. ceea ce facilitează sintetiza informa iei. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul. Din acest punct de vedere. 3. articolul. Adjectivul 6. de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). numeralul. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică. Prepozi ia 9. După modul în care ele intră în structura unui enun . MORFOLOGIA 1. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. conjunc ia şi interjec ia. Adverbul 8. 2. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. Substantivul 2. 72 . Interjec ia 11. să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. Conjunc ia 10. Verbul 7. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. adjectivul şi verbul. Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. Pronumele 4.

1.substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. eg. nume de mărci (Illy. provenit din maşina Dacia. unt. un adjectiv (necesară omului).substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. mul ime. Substantivele proprii denumesc obiecte unice. . o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei). Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. floarea-soarelui. titluri de opere literare (Baltagul. părere de rău – regret etc. de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei).locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. oraş vechi). Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. Jacobs). Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). Ion). trăsături ale obiectelor. . cireadă. În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă. nume predicativ (el este inginer).1. În func ie de structură. carte). acoperiş). B. nume de sărbători (Crăciunul). bunătate. nume de institu ii (Guvernul României). echipă. stări şi sentimente. Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte.substantive individuale / substantive colective. complement indirect (oferă flori vecinei). Zdrean ă). dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. nume de animale (Grivei. substantivele sunt: . foc arzând). Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i). minciună. Ca func ie sintactică. casă etc. carte. complement direct (cumpără mere). CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1. om. eg. Din punct de vedere semantic. determinan i verbali (casă de locuit. frică.2.2. substantivul denumeşte obiecte: stări. Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. fenomene. substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte.). substantive proprii/substantive comune. nume de locuri (Piteşti. casă. maşină etc. 1. număr şi caz. Eg. untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus). la fel o dacie. determinan i prepozi ionali (casă cu flori). Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg. Jocul cu mărgelele de sticlă). maşină. Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate. vacă. copil. individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. Poienile de sub munte). atribut (copiii Mariei). CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A. sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc). dragoste. aducere aminte – amintire. 1. trib). Genul substantivului 73 .1. însuşiri. substantivul poate fi subiect (Vine trenul). nume de ac iuni etc. ploaie. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen. eg. .

masculine. aceşti ~ (acest băiat. rod /roadă. curen i (electrici) / curente (politice. artistice). româncă. 74 . împărăteasă. acest nucleu. masculine . profesor/profesoară. actor. gâscă/gâscan. aceste băi).). Eg. împărat. această baie).profesoară. lupoaică etc. animal. încadrându-se în două clase de gen. aceste gură-cască. pomi).articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. neutre. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~. aceste colinde. cât şi neînsufle ite (eg. asistentă. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată. Unele substantive au şi variate flexionare. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte.2 Numărul substantivului După număr. elev/elevă. adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. om. neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun. feminine: varză. bocanc /bocancă. banană. Alte exemple: pescăruş.profesor. broască/broscoi. Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin. această gurăcască. (eg. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară. 1. lup etc. carte). acest colind. Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. feminine . aceste ~ (acest stilou. aceste ~ (aceste fete. ştiucă. robinete etc. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~.). star). dulap. Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin. bonet/bonetă. frasin. SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex. măgar/măgări ă. victimă) sau neutru (vip. de trei feluri: feminine. român. pom).2. cartof. GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin . aceşti gură-cască.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. aceşti băie i). . popor). Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. robine i/ aceste nuclee. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. cămilă. făt. genul gramatical nefiind motivat de cel natural. Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. decan. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. Eg. feminin. asistent.Substantivele sunt. actri ă. ciocârlie. Eg. acest robinet/ aceşti nuclei. oameni. mistre . monogram/monogramă. rudă. această colindă. acest gură-cască. după gen. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice). aceste stilouri). masculine: ban.

Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât. masă/mese). i ari. vodă (substantive masculine). plural se exprimă prin desinen e (eg. ele (turturică/turturele) etc. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. dragoste. Bucureşti (nume de locuri). aten ie.2. Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . tei. Florii. Eg. nene. pantaloni.invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. taică.variabile cu flexiune neregulată (eg. ochi. şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). şah. fată/fete – alternan a a/e). Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. Eg. icre. plecare. pom/pomi. EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. fotbal. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. soiuri. mers. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. inteligen ă (substantive abstracte). cimbru. copil/copii) . Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). grafitti. fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). tăie ei. e (pupitru/pupitre). ochelari. importan ă. bale (nume de materie). preparate din acea materie. box (nume de sporturi). brânzeturile sunt sortimente de brânză.3. Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente). miere. Bucegi. vecinătate. Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. Carpa i. tenis. Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită.Opozi ia de număr singular vs. bunătate. Eg. elev/elevi. posesie. Ele sunt substantive singularia tantum. fidelitate.variabile cu flexiune regulată (eg. bade. În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. muncitoare. 1. substantivele sunt: . grafitti. arămurile – obiecte de aramă etc. pui. calm. curaj. naviga ie. pică. fată/fete). câl i. Ele sunt substantive pluralia tantum. şoarece. lapte (nume de materii). om/oameni) . a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită. perete/pere i). câl i. le (şandrama/şandramale). coclauri. pronume). i (carte/căr i). SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural.

complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare). complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul).4. D. complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele. EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât.N. Un elev G. Func ia sintactică specifică este atributul genitival. G. Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea. care variază în func ie de gen. este pianist la Opera Română). Ac. Nişte elevi G. complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). 1. în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). Ac. D. Fata Fetei Feminin pl. În nominativ. am ajutat-o). Masculin sg. Ac. Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. dulcea ă. sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui). complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). D. G. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). complement circumstan ial de loc (Plec la mare). Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). elevul elevului Masculin pl. D. Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. Petre. substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . tablourile tablourilor Feminin sg. (Am cumpărat flori. Unui elev Masculin plural N. complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). armăsar. Genitivul este denumit cazul posesiei. Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a. complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). am cumpărat şi pere). to i au ieşit în pauză). L-am întâlnit pe Petre). Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. tabloul tabloului Neutru pl. elevii elevilor Neutru sg. pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii). determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. po i plăti a doua zi). Cazul N. apozi ie (Prietenul meu. Ac. a cumpărat pere). atribut (Pasărea din colivie cântă trist).2. complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare).

complement indirect (luptă împotriva regulamentului). preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). 2. astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. to i au rămas în sală). D. în spatele. 1. capitol”. 2 colind /colindă (cântec). regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). foarfecă feminin. Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. contrar. vestă”. datorită. complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). este un om de treabă). aidoma. Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. colind2/colindă (cântec). Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. din pricina). 2. zălog2 „garan ie”. potrivit. complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). din cauza. complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). 77 . Cf. complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). deasupra. în ciuda. în vederea. asemenea). de un singur gen. ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). nu a reuşit să-i convingă). astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. Ac. cafea. po i consuma şi ciocolată).(asupra. în dreptul. sofale. din latină). şi cleşte masculin. Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. norma actuală optând pentru astru masculin. complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). nu te-aş fi ajutat). bluză. te-am aşteptat!). mul umită. G. cu pluralul cleşti. La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. în pofida. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. în fa a. zălog1 „arbust”. conform. nume predicativ (suntem contra regulamentului). contra. bască2 „lâna tunsă de pe o oaie. respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. bască3 „limbă”. 3. zăloagă „semn de carte. De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. la rândul ei. cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). împotriva. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. colind1 „colindat”.

folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. astfel: a. dealeri. itemuri [itemuri]. El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă. . gay. dar gagici. Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea.se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede.la cele neutre. story-uri. la aceste substantive. prin formarea pluralului: . găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi). Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ). în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. bodyguarzi/bodigarzi. ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. maică2 „mamă”. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e. şi anume: . ramifica ie rutieră”. La împrumuturile recente. coarde/corzi. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri]. legată .-d. nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun .direct (fără cratimă) la cuvintele . .cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte. igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). cicatrice/cicatrici.chiar neadaptate sub alte aspecte . stadiu. trenduri [trenduri]. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv. maicei/maicii/maichii. leva/levă. coperte/coper i. 2. cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi. b. .la cele masculine .-d. La unele nume proprii. nu are sens lexical. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. op iunea normei actuale este una din următoarele: . nutrie. respectiv niveluri/nivele „înăl ime.cu desinen a -i. g. peso. în curs de adaptare. treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. poieni. art.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune. art. remarci. sandală). maicii. playboy. g. . norma actuală a adoptat solu ii diferite. weekenduri [uĭkenduri]). refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ . tuneluri/tunele). sanda (nu bretelă. Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. în general cu desinen a -uri. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă. ărănci. hippy.încadrarea în modelul substantivelor româneşti. racke i. brokeri.

frumosul. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. Eg. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). D. Ac. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex.din care face parte. prin conversiune. lui Catrinel. N. fratelui. D. -lor (băie ilor. din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului. i-am dat lui Petre merele). Articolul func ionează ca marcă a substantivizării. d. dar i-am dat Mariei). numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). -le. Formele lui sunt specializate pentru gen. fra ii. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. -a (băiatul. adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. G. fra ilor. nene. Are forme specifice după număr şi caz. popilor) (fetelor) popii) V. popa) G. -i -lor (băiatului. substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. astfel: Cazul N. Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă. -l. fratele. D. număr şi caz. Formele lui se specifică după caz. când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). cu o singură excep ie. D. G. Ac. Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. astfel: Cazul N. N. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale). astfel: Cazul N. substantivele masculine moş. -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. popii) -a (fata) -le (fetele) -l. Ac. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. -i (fetei) -lui. Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . Ac. G. G. Ac. binele. D.

cea mai cuminte). b) ne adresăm ministrului celui nou vs. c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele. hippy-i. intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea. hippy-ul.chiar neadaptate sub alte aspecte . a venit un reprezentant al NATO-ului. din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat.frumos a devenit din adjectiv substantiv. gay-ul. fularul cel roşu). Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte. scrise fără cratimă: 80 . b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei). itemul [itemul]. Ac. oful.casa a cărui acoperiş. story-uri. Vs. Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg. gay-i.care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul). Formele lui sunt următoarele: Cazul N. G. ne adresăm ministrului cel nou. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi. party-ul. playboy-ul. . a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol. pute i consulta lucrarea lui G. c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. Grui ă. b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . dandy-i. e. în urma conversiunii). Gramatica normativă. cel frumos .articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata). D. Ştefan cel Mate. Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . Ac. G. story-ul. D. weekendul [uĭkendul]. d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg. Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş .Notă. N. Pentru rezolvare.a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul].care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. 2. cea de-a patra). Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile . playboy-i. EXERCI IUL 40 1. şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg. eul etc. Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. c) a venit un reprezentant al NATO. Indica i forma corectă.).

în situa ia Întârzie mereu. Eg. Eg. La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O. Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. pronumele reflexive. în enun ul copilul. pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie.).westernuri ş. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana.. pronumele nu are referin ă proprie.U. (nu: O.-ul . asta cred. Spre deosebire de alte păr i de vorbire. nouă etc. Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1.). ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv. mie etc.. 3.a. pronumele nehotărâte. pronume personale (pronumele personale propriu-zise. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor)... 3. genul şi cazul. deşi am pus-o aici acum două minute.U. Că e de bună credin ă.) şi plural (eg. Asta nu-mi place. Că e de bună credin ă. L-am văzut la cinema (masculin. a dovedit-o.). eu. Spre exemplu.. pronumele personal o se referă. ie etc. în eu te întreb ce faci. Am auzit-o (feminin. mie etc./ONU a decis . singular). te. absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun .. pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie. noi. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu. alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu. în nu găsesc umbrela.) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor). pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui.). Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu. ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun . pronumele relative. singular) cam slab. el te-a strigat. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. 2. Petre a plecat. Eg. singular). numărul. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. pronumele de reveren ă/de polite e. pronumele de întărire.N. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul). pronumele interogative). pronumele el trimite la substantivul copilul. b. pronumele posesive). pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii. ci intră în rela ii 81 . mi. Nam auzit bine toba (feminin. pronumele negative.N.

complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). al. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. tu voi G. i ei. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. alocutorul (tu. îi (pe) ele. ai. îi. sunt pentru mine porunci. Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N. îl (pe) ea. ni Ac.. li (pe) ei.. D mie. (pe) tine. el ea G. î i. (a. complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). vino aici!). al. Referentul pronumelor personale depinde. deci.. Formele subliniate sunt forme accentuate. complement direct (aşteaptă-mă). tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N. i Ac. ei ele). i vouă. li lor.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . îi. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele. Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N. darurile sunt de la ei). complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine. (pe) el. D ie. Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. De astă dată. (pe) mine. ale) lui (a.. noi). al. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm). ai. librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). o V. vV. s-a comportat asemenea lor). Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu. ne. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. complement indirect (a întrebat de tine). vi Ac. al. v-. EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text. ale) lor lor lor. ne V. -m (pe) noi.sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. Eg. îmi. nume predicativ (penarul este al lui. minouă. ea. domnişoara Maria Popescu. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. M-am întâlnit cu florăreasa (Ac). În cazul vocativ.ale) ei D lui. Notă. ai. atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. complement de agent (poezia a fost scrisă de el). ale) (a. ai. pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu. le. de situa ia concretă de comunicare. mă. te (pe) voi. le. vă. vă. voi) şi a treia instan ă discursivă (el. eu noi G.

caz N. preluat din G. variantă regională în graiul moldovenesc. mătălu ă. pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa. Moda lingvistică 2007. nenea. 83 . Moda lingvistică 2007. Domnia voastră. dumneavoastră. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. dânsul. domnul inginer Popescu. domnişoară completată de numele.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn.. domnişoară. arhaică.. băiatul. pp. dumnealui.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. în a doua jumătate a secolului XX. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată. care mi-e rudă de aproape. domn. Apoi. nea. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. mai era un profesor care m-a învă at. nr. dumnealui. dumitale. Dânsul a intrat primul în sală. Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. sau dumnealui. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa. dânsul a fost folosit doar pentru persoane. doamnă. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal.) 2. Domniile voastre. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. doamnă. dumneaei. subiect. Grui ă. Pe lângă domnia sa. 60-70)... animale etc. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. domnişor. neliterară (dânsul= el. domnul inginer Popescu. Grui ă.. nu numai pe mine. Cele mai afectuoase salutări. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen. degeaba. Caragiale. Spunem astfel corect: dânsul. sau Domnia sa. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I.la latină nota 7. Sfin ia voastră. persoana I. Ducea vaca la păşune.]. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti.. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el. număr şi caz.L. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e. domnia sa. de reveren ă. singular.) 3. dumnealor). pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta. matale. func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e. rămâne şi anul acesta repetent [. Excelen a voastră. Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata. pronumele dânsul echivala cu pronumele el. pentru obiecte. (Eg. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. (Eg.. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu. fără conota ii de polite e. EXERCI IUL 43 1. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor. Eg. dar. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e. fără de care. domnul inginer Popescu. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn. dânsa nu dădea lapte.

profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. domnişoara Maria Popescu.. sunt pu ine vocative care. Pe de altă parte. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl.la latină nota 7. Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui. promotorii acestui tu – voi intim. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. « şi tu po i câştiga » […]. Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e). pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular.. utilizarea directă a unor vocative (doctore!. generale!... chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn.. fără de care. familiar. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. politicoase. sieşi îşi. Cele mai afectuoase salutări. sunt pentru mine porunci. ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. ale verbului predicat şi ale pronumelui). nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi ». persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular).2. EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. 84 . (pe) sine se. domnişoară). nu încalcă nici o regulă. 68-69). po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare. băiatul.]. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia. (G.. care mi-e rudă de aproape.] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. prin conversiune. influen a unor modele străine nu poate fi negată. rămâne şi anul acesta repetent [. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare... Moda lingvistică 2007. Tutuirea reciprocă. întrebarea Generale. sD. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. În engleză. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. generalizată. pp. dar în română este inacceptabilă. Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. Grui ă. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane. Caragiale. El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului. doamnă. În afară de maestre şi părinte. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal. De astă dată. interactivă. devenit. pronume reflexiv. preferânduse un fel de tutuire generală.L.

Deci pronumele ne este pronume reflexiv. Persoana a II-a N. am fost martori la proces. La persoana a II-a.). plural Îmbrăca i– persoana a II-a. la genul indicat între paranteze: a. b. însu i înse i Înşivă însevă G. i-am dat ie (feminin)…. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv. număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i.. plural Ne – persoana I. D. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi. ea însăşi. atribut pronominal (Şi-a udat cizmele. prin urmare ne este pronume personal. Persoana a III-a N.. plural Ne – persoana I. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura. D.. Noi (masculin) …..). c. La persoana I. invita ia pe care eu am primit-o. Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N. La persoana a III-a. adică determină un substantiv cu care se acordă în gen..Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună. lauda de sine). 85 .). plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi). însu i însă i Înşivă însevă Ac. Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală). Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a. pl. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi. plural Îmbrăcăm – persoana I.. însumi însemi Înşine însene G. (însele) D. însuşi înseşi Înşişi înseşi G. unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi. complement indirect (Îşi cumpără ciocolată). pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm). însumi însămi Înşine însene Ac. (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit.

ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. Pl. dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă. e. cadourile sunt de la ai mei. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri).. Eg.D. el a sosit înaintea alor mei. .. N. Vouă (masculin)…. purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude). Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m. identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. nu după ei).d. Pl. Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). Referitor la pronumele posesiv. aceia.pronumele demonstrativ de apropiere: acesta. ălea. inten ia lui este contra alor săi. depărtarea. aceştia. cu formele populare şi regionale aista. cesta. m. o prietenă de-ale mele/de-a mea.). copilul este asemenea alor săi. Ele . aceasta. ăia.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. nu înaintea lor. aceeaşi.Ac. Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg. complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi. A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl. După Gramatica Academiei 2005. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale). vol. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu. aceleaşi. aceiaşi. aia. singular. N.Ac. Eg. vi s-a oferit premiul cel mare. calul meu e pe câmp (meu . arătând apropierea. biciclistul merge înaintea alor săi). cu func ie sintactică de atribut adjectival). carul etc. A mea E G... au pregătit micul dejun. D S A noastră A ta A voastră A sa fem. noastre voastre G. cu formele familiare ăla. Sg. T N. Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”. norma actuală admite. acestea. Pl.D. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect. M =F M =F M =F M =F M =F M =F N. Sg. 86 . aceea. cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai. Formele pronumelui demonstrativ . Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu. pe lângă plural.Ac. A G. I. nominativ. acelea. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. . O G. ista. obiectul posedat: calul.pronumele demonstrativ de depărtare: acela. nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre. D. complement direct (i-am văzut pe ai săi). Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg. complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi.adjectiv pronominal posesiv.

cestelalte (de diferen iere) G.D. aceasta (de apropiere). complement indirect (le-am făcut daruri acelora. Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. acela (de depărtare). şi are func ia sintactică de atribut adjectival. acestea (de apropiere). D. complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). aceleiaşi (de identitate). d. EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. complement de agent (a fost ajutată de celălalt). tabloul tău este asemenea acestuia. pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. 87 . cesteilalte. ceastălaltă. ceştilal i (de diferen iere) G. casele acestuia sunt curate). aceluiaşi (de identitate). plural. cestuilalt. cealaltă. celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze. acestuia (de apropiere). se acordă în gen. După caz. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili. aceiaşi (de identitate). aceeaşi (de identitate). acelora (de depărtare). c. acesteia (de apropiere). cealaltă (de diferen iere) G. aceia (de depărtare). celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat). ceilal i. gen masculin N. celălalt (de diferen iere) G. număr şi caz cu acesta. având func ia sintactică de atribut adjectival.Ac. mă gândesc la acesta). aceea (de depărtare). Când determină un substantiv şi se acordă în gen.Ac.Ac. aceloraşi (de identitate). Eg. nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia. acelaşi (de identitate). acelea (de depărtare). Acest om m-a fermecat (acest . gen masculin N. celorlal i. singular.- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. aceleia (de depărtare). acestora (de apropiere). acestora (de apropiere). cestorlalte. celelalte.D. Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare. complement direct (îl propun pe acesta). cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. ceilal i. gen feminin N.adjectiv pronominal posesiv. aceluia (de depărtare). ăstalalt etc. D. cu formele populare ălălalt. Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii. singular. singular. gen feminin N. nominativ. număr şi caz cu substantivul om: masculin. aceasta (de apropiere). e. aceştia (de apropiere). aceloraşi (de identitate). cartea este de la aceia. cestălalt. aceleaşi (de identitate). atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. plural. b. pronumele are următoarele forme: cazul Nr. celelalte.Ac. opinia lui este contra celorlalte). celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr. I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi. acelora (de depărtare).

Cazul N. cutare etc. care se acordă în gen. altceva etc.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i.compuse (cineva. oricine. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. în ce priveşte dorin a de a desena. nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul. D. pronumele nehotărâte sunt: .niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. sg fem. ceva. nici celălalt . Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc. unele unora fem. sg. altcineva.Ac. masc. altceva). D.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala.Ac. Cazul N. . complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine). Cazul N. număr şi caz cu substantivul om (masculin. ceva. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. pl. fem. oricine G. număr şi caz. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui. altul. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. complement direct (citesc orice). copilul tău este asemenea oricui. de 88 . Spre exemplu. niciuna. unuia La fel: altul. fiecine.simple (unul. altcineva. oricare. Formele pronumelui negativ sunt nimeni. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. în spatele fiecăruia stă gardianul. Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul.Din punct de vedere morfologic. Se distinge astfel între: . eu nu am nici un frate. . sg.Ac. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). sg. orice. fiece. oricăreia masc. careva. niciunul. sg oricăruia uneia fem. oricare fem. sg fem.). masc. G. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). părerile lui sunt contra altuia).pl. pl. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. câ iva. singular. nimic. oricărora masc. merge de la unul la altul). în enun ul oricărui om normal îi place muzica. oricui La fel: cineva. nicio. nici mai mul i). unul una unii G. fiecare. masc. cadoul este de la altcineva. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc. oarecine. atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. vreunul. fiecine. Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. pl.pl. oarece. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun.pl. D.

Ac. Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. formele lui cine şi care vor fi.D. iar la acuzativ pe cine. d.. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit. feminin). Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?). al câtelea. n-am spus minciuni nimănui). niciuna./feminin sing. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc. Iar grafia niciun etc. 89 .niciunul. nume predicativ (al cui este calul?. pronumele nimeni variază după caz (N. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen. scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă).Ac. atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?). Al cui este calul? (masculin). În func ie de caz. cât. Eg. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). – nimănui). complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?).D. singular. diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). niciuneia). pronumele niciunul. Spre exemplu. în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica. cine/cui (N. vom avea. caz). complement direct (ce faci?). număr şi caz./G.Ac. atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul). Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica). nu numai al analizei gramaticale. Pronumele interogative sunt următoarele: cine. complement de agent (de cine a i fost lovi i?). destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. nume predicativ (asta nu înseamnă nimic. Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit. niciun este adjectiv pronominal negativ. număr şi caz cu substantivul om (masculin. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. număr. c. prin urmare.). În func ie de gen. . nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a. . şi are func ie sintactică de atribut adjectival. G.exemplu.D. formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin. corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun]. al câtelea/a câta (masculin/feminin). G. care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. cine. pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare. care. pentru cine sunt trandafirii?). ce. la nominativ. niciunuia. b. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). Cine vine? [Petre]. niciuna variază în func ie de gen şi caz (N. care se acordă în gen. care. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. masculin şi feminin plural). cadoul nu este de la niciunul dintre ei). Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. Ce faci? [cumpărături].nimeni. complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni.

complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. să mi-o împrumu i şi mie. în acest caz neutru. iar al cu volan. număr şi caz. singular). Casa (al cărui. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. singular. b. pe care. acela a venit să ne întâmpine. b. complement indirect (Fata la care te gândeşti. care. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. ai cărei. Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin. Spre exemplu. a cărei. al câtelea. Este vorba despre un acord complicat. Oraşele (a căror. c. ale căror. : cartea se acordă cu cărei (feminin). maşinile al căror volan a fost schimbat. ce. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. chiar vorbitorii nativi de română îl ratează. fata căreia i-ai dat flori. a cărei. în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. nume predicativ (Cine este decanul.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată. tocmai a trecut pe aici).).) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. neutrul are la singular formă identică cu masculinul). tocmai a trecut pe aici. pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. adesea. te rog. număr şi caz cu substantivul om (masculin. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). Spre exemplu. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat. ai căror. ce este adjectiv pronominal interogativ. a căror. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat. ale căror. Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ.. iar titlu cu al (masculin.). Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen. în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?.. tocmai a trecut pe aici). Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. 90 . număr şi caz. a cărui. Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte. între o subordonată şi regenta ei. cât. care se acordă în gen.

numeralul adverbial. numeralul multiplicativ. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg.numeralele cardinale simple sunt de la unu. al şaisprezecelea etc. numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese. treisprezece parale. situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). . iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg.numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg. Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece). paşcinci. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. patruzeci şi trei etc. miliard. celei de a doua i-a mul umit. Este vorba despre forme precum unşpe. trei+spre+zece. 91 . Eg. Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv.. l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). patru sute treizeci şi şase de cereri). opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. re etele celor trei sunt sigure). Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună.. numeralul ordinal. La această serie se mai adaugă sută. mie. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. nume predicativ (darurile sunt de la trei). numeralul frac ionar. serie în care intră şi zero. înlocuitor al substantivului. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei. Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. douăzeci şi nouă. numeralul distributiv. trei sute cincizeci.la zece. complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc. douăjdemii etc. sau prin alăturare două sute. atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase. 2. paisprezece. numeralul colectiv. a oferit mâncare la doi invita i). doişpe. doi.4. unşpce. patru sute cincizeci. douăşunu. într-un cuvânt. Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. . situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte). patruzeci şi doi). Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. milion. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor. doişpce. şase personaje şi un autor). treişpe. Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară. primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. a + patru +a →a patra. 1. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort.

Atunci când are valoare adjectivală. prima felicitare). to i patruzeci/toate patruzeci etc. complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). nu după ei. Există de asemenea forme populare: tuscinci. mie. Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. 4. valoare substantivală. atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. întreit. situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). 3. To i cinci dansează frumos. nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii. complement de agent (A fost faultat de amândoi). Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura). apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. amândoi.). înmiit. situa ie în care se comportă ca un adjectiv. câteşipatru. complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc. De la ideea de „colectiv de trei” înainte. func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). le-am dat amândurora ciocolată. Aten ie! Forma de G. cvadruplu. iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. trei.). 92 . sau valoare substantivală. Numeralul colectiv exprimă înso irea. EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. zece. Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. Când are valoare substantivală.). patru.). complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). ambii etc. Am citit ambele căr i. Eg. tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. înzecit etc. complement direct (L-am văzut pe al doilea). Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci. sută. I-am văzut pe to i cinci etc. atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc. i-am felicitat pe tustrei pădurarii). Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele). cvintuplu. situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg. câteşicinci etc. situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg. Amândoi au dansat.- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. Am dat cadouri ambilor copii). răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). D. câteşpatru. există şi formele to i trei/toate trei. numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. întâiul prieten. complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. am dat ciocolată la to i şase copiii. triplu. Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). tuspatru. nume predicativ (darul este de la amândoi). amândoi (amândouă). răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi.

a doua oară. sfert – neutru). situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. energie întreită (N. O treime dintre oameni nu au mers la meci. energiei întreite/ energiilor întreite (G. deci determină un substantiv. câte patruzeci şi doi etc. întâia oară. acord gramatical. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete).. când determină un verb. Eg. Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. O treime a plecat.). variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial. O doime nu şi-a făcut antrenamentul). lucrează întreit. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei. 5. câştigă înzecit. de trei ori.. la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. câte doi. a treia oară etc. Eg. Eg. Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. 6.). câştigarea a câte două mii de euro. de câte două ori. Atunci când înlocuieşte un substantiv. Eg. număr şi caz.). Eg. deci are valoare substantivală. Numeralele frac ionare au valoare substantivală. 93 .. le-au dat la câte doi. atribut Răspunsurile unei treimi. numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi). 7. Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. efort întreit.Ac. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor.Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv. eg. Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv. complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). de două ori. pătrimea etc. (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. patru cincimi etc. Atunci când are valoare adjectivală. A vândut de trei ori cât şi-a propus. Eg. acord prin atrac ie. se acordă cu substantivul regent în gen. câte unu. Eg.. Scrie încă de trei ori. Au venit mul i oameni. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. la plural. Sau O treime au plecat. de şapte ori. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime. Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. 2. D.). o treime. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime). Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. complement indirect (Vorbesc cu câte doi). de două ori. de câte şapte ori etc. Eg. complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i). plata a câte unei cincimi etc. Eg. Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. nume predicativ (Au fost câte patru). complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). când numeralul e folosit fără determinări. cincime – feminin. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1. de un milion de ori etc. complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc. rezultatul întreitului efort. o dată.

bleu. kaki. Eg..Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. mic. 94 . masculin plural. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. prevăzător. adesea o însuşire.) şi b. om de seamă=om important. Eg. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. (pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. număr şi caz. adverb.) 5. aparte. Locu iunea adjectivală. chibzuit. pronume. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală. roşu. limpede.) propriu-zise/calificative. adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. fermecător. aprig. fiecare om. maşinii stricate/maşinilor stricate. zeiesc. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg. Din punctul de vedere al formei. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. tânăr.. mişto. numărul. fată voioasă/fete voioase.. Grui ă. feminin. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. maro. cu minte=în elept. EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular. Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică. Gramatica normativă. invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin. Eg. vechi. maşină stricată/maşini stricate.2. parfumat. adjectivele sunt a. mare. casa mea. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie).). 5. greoi. exuberant. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele.şi adjectivul pronominal de. niciun om etc. 5.. om bun. gustos etc. provenit din pronume: această casă. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. înalt. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg.) provenite din verb. feminin plural): eg.1. plural şi singular): eg. feminin singular. dulce. bordo. Eg. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. în subcapitolele Pronumele. provenit de adverb: haine gata. gălbui.

prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). Eg. cea mai bună. în compara ie cu. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). cel mai bun băiat dintre to i etc. gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară. ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. prin repetarea unui 95 . Eg. adevărat. gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3. Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. Eg. prea-.). pe lângă. Notă. cu prefixe şi sufixe (extra-.). exterior. Eg. Eg.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere. din: cel mai bun băiat din clasă. major. fundamental. Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. principial. mai bun. Eg. posterior. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre. inferior. (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie). tot aşa de. foarte bun. infinit. ca şi cafeaua. cele mai bune. precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul). Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. în raport cu.etc. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. om tot aşa de bun. superior. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine. cea mai pu in bună. Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. ulterior. în compara ie cu. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. tipografic etc. în loc de ca cafeaua). 3. în raport cu. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de. cel mai pu in bun. enorm. pe lângă.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii). De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. hiper-. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. 3. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina. Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. cei mai pu ini buni. om deopotrivă de bun. Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet. prea bun. lingvistic. Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. super. Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. mai superior etc. electric.2. Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. minor. ultra-. în loc de ca este greşită. mai pu in bun. anterior. deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. Introducerea în compara ie a termenului ca şi. nemaipomenit de bun etc. Prin analogie.

când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde).3. Din punct de vedere sintactic. 6. număr şi caz cu substantivul determinat. 1. EXERCI IUL 52 1. starea (a fi.sunet (buuuună mâncare). aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. imperativ. în cazul celor referitoare la substantive neutre.modul – indicativ. Din punct de vedere morfologic. 2. fenomene. 6. a se afla. rar întâlnite. iar la plural (dacă au plural). cu substantive (foc de inteligent. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. a mânca). adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera.. nume predicativ (Feti a este voioasă). i-am dat fetei frumoase – D. Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. (substantiv) epicen. a dansa. verbul arată ac iuni. viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. Frumoasei fete. Ac. a deveni). viteaz. Cu adjectivul postpus. condi ional-optativ. b. crud. posibilă. fata frumoasă –N. Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. 5. categoriile gramaticale ale verbului sunt: . . Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. Referitor la adjectiv. în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. (barometru) aneroid. casa femeii frumoase – G. a merge. analog. procese. 2. participiu. stări. admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) . Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. La unele adjective neologice. echivocă). Există câteva situa ii speciale. formulările sunt fetei frumoase. Aten ie! Când este antepus substantivului.). văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. nu vagabondă. gerunziu. 1. brici de deştept). Vorbitorul poate considera ac iunea reală. chiar dacă au la singular formă de masculin. supin. (foc) bengal. deştep ilor profesori. complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice. formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. conjunctiv. CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. infinitiv.timpul – prezent. eg. Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină. a evolua. 96 . dorită etc. Eg. profesorilor deştep i.oa. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). norma actuală. reflectând uzul persoanelor cultivate. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi. omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. trecut.

tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect.persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I. ei cântă. timpul şi diateza.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat. persoana a II-a. a. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul. Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. voi cânta i. a II-a. a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune. 6. a bea . b.conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra . a iubi. a avea. vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 . Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş. . . Ele au rolul de a marca modul. a III-a. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I.diateza – activă. eu cânt / noi cântăm. tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă.2. . predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor). a merge – conjugarea a III-a. el cântă. CLASIFICAREA VERBULUI 6. Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: .conjugarea I. Iar din punct de vedere sintactic.2. persoana a III-a: eu cânt. noi cântăm. verbele sunt predicative şi nepredicative: a.. tu cân i. Verbele auxiliare sunt a fi. ai dansa Aş fi dansat. De aceea se numesc auxiliare morfologice. Eg. a vrea.conjugarea a II-a. a urî – conjugarea a IV. pasivă. am fi dansat A VREA marchează Voi învă a. Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa.numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat.

). a se fabrica. iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. a merge. când înseamnă a sta undeva. se ştie.) şi verbe precum a auzi. verbele sunt personale şi impersonale: a. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. a veni. locu iuni verbale (a-i părea bine. a gusta ceva. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). Ac iunile lui constituie subiectul anchetei. predicative. a şti. a părea. a dura. Verbe impersonale. a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. Eg. Tu dansezi. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. a deveni. Fiecare dintre acestea pot să fie. verb+ceva (a face ceva. El a ieşit inginer. El a devenit inginer. a invita pe cineva. e cald etc. El se face inginer. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice. se spune etc. a prii etc. Dacă este predicat.2. . a ieşi.b. a vie ui. a trebui. o singură formă. a se găsi. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. a avea loc. a se face. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi. a proveni. a constitui. a se construi. El rămâne inginer. în anumite contexte.). Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. a se afla. El a ajuns inginer. a rămâne. a ninge). Cartea asta înseamnă o avere. a se duce. în func ie de persoana cu care intră în rela ie).2. a se arăta. prin urmare. a dansa ceva).2. b. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. a-i părea rău etc. a. a exista. a dăinui. verbele tranzitive pot primi complement direct. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. a întreba pe cineva. Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct. 6. a însemna. a trece. Eu dansez. El dansează. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. a ajunge. a desena ceva. a ajuta pe cineva). Intră în această serie şi verbele care au subiect. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă.3. verbul are un subiect gramatical. a costa. a proveni. dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. a nu pleca). El pare inginer. Verbele copulative sunt următoarele a fi. A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig.

Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. timpul. Petre. a întreba+ ceva+pe cineva. Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă.3. Ele nu intră în contextul verb+ceva. b. Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze. b. Eg. Merele sunt mâncate de Petre. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. Te gândeşti la vacan ă. Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. c. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. a merge etc. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). verbele intranzitive nu pot primi complement direct. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. A i constatat de asemenea în b. diateza pasivă şi diateza reflexivă. Tablourile se văd de departe. dar nu este subiectul gramatical al propozi iei. Petre se gândeşte la mere. Eg. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. În func ie de acest criteriu. a ruga+ ceva+pe cineva etc. care este autorul ac iunii. se constată că subiectul gramatical. Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). ecua ii uşor de rezolvat de către copii). CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. a ploua. Grădina lucrată de muncitori). autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. cine este agentul ac iunii. verbul are trei diateze: diateza activă. În ceea ce priveşte enun ul c. Petre. c. 6. a învă a+ ceva+pe cineva. A i constatat că în a. Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. 99 . b. Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). modul. Petre mănâncă mere. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. Ea se ab ine de la mere.3. Petre. Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. Pentru că în enun ul b. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. este autorul ac iunii de a mânca. Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. un verb la supin (eg. a sta. verb+pe cineva. 6. subiectul gramatical. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). persoana şi numărul. Petre este complementul care arată cine face ac iunea. a ninge.

b. b.2. pot sa vă spun. a citi. . Citeşte!.. conjunctivul. am dansa. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat./ Ca unul care cunoaşte situa ia. cel mai adesea fiind vorba de un ordin. . dansând. aş fi citit. e. a dansa. Nu s-a oprit din dansat toată seara. aş cânta. reală. EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. participiul şi supinul. imperativul. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord. / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive. o poruncă. Modurile personale şi predicative sunt indicativul. Ca unul care cunosc situa ia..d. . pot să vă spun. / Îmi plac sportul şi muzica.modul indicativ: arată o ac iune sigură. Tu ai fost felicitat pentru concurs. Este vorba despre: . Eg. Unii dintre noi vor citi cartea. spre exemplu A scrie cite este foarte greu. Avem a face cu un impostor. citit. . să cântăm. dar sunt puse la un mod nepredicativ.modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat. personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. Îmi place sportul şi muzica. de citit. c. de dansat.modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect.3. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului. Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie. cântat. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. f. / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare. am dansat. . dansat. Modul Modul verbului arată. Modurile nepersonale sunt infinitivul. din punct de vedere semantic. a cânta. să fi citit. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. Aten ie! Un verb predicativ. felul în care vorbitorul consideră ac iunea. cântând. eg...modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). adică un verb care poate avea func ie de predicat. să dansăm. poate să fie pus la un mod nepredicativ. g. vom citi. e. Te felicită pentru concurs. Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. / Unii dintre noi vom citi cartea. cântăm. gerunziul. / Avem de-a face cu un impostor. Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul. 100 .modul infinitiv exprimă numele ac iunii. . condi ional-optativul. Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea. Se distinge prin particula a. citind. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă. .modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. realizabilă. a citi. 6. d.

Grui ă. Citeam când a sunat telefonul. i. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii.2. 6. În cazul de fa ă timpul prezent.1. Învă a i. Învă ăm. Gramatica normativă. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. de unde au fost preluate enun urile). Înva ă. În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în . perfect simplu.3. perfect compus. Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie. 101 . Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. A fost odată o babă şi un moş. A învă a (conjugarea I) Învă . Subsemnatul n-am făcut parte din comisie. mai mult ca perfectul. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect. Înve i.ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i. Eg. / Au fost odată o babă şi un moş.h.

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

persoana. (noi) scriem.persoana a II-a reprezintă receptorul. părut.persoana I reprezintă emi ătorul. (ei) dansează. cu excep ia func iei de predicat. Eg. nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). Verbul are trei persoane: . alintat. Revede i tabelele de mai sus.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat.3. Eg.singular: o singură persoană face ac iunea. Revede i tabelele de mai sus. Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit.3. -s.2. felul (predicativ. -ât (conjugare a IV-a): urât. făcut. it.4. 105 . trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. -ut (conjugarea a III-a): mers. pentru citit. Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. . Stabili i apoi. (ei) muncesc. complement direct (Am terminat de citit. pentru fiecare. (voi) dansa i. nepredicativ). atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă). (el) munceşte. Eg. modul. Numărul este înscris în desinen a verbului. numărul. ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică.3. cel care vorbeşte. persoana cu care se vorbeşte. Eg. citesc. citim. Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat). EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele. complement indirect (Se gândeşte la desenat). tranzitivitatea (in/tranzitiv).plural: mai multe persoane fac ac iunea.3. . 6. (ea) iubeşte.2. -ut (conjugarea a II-a): băut. timpul.7. Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului. citi i. 6. (eu) scriu. diateza. func ia sintactică. . conjugarea. E greu de citit cartea asta).3. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative. 6. Verbul are două numere: . Eg. iubit. (tu) dansezi. citeşti.6. de cumpărat etc.8. complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod.

mente: finalmente. care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde.2. cândva.3. cumva. cu for a. Eg. mâine.1. măcar. de timp. tocmai. aşa. cu frumosul). literalmente. Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc. mâine seară. prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos). de cauză.7. de mod (fără îndoială. afară. compuse: ici-colo. departe. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. Eg. prin compunere (icicolo). . în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. Din punctul de vedere al provenien ei. care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul. adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet. ale unei ac iuni: . Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc.adverbe interogative. când. Eg. Fireşte [că natura e verde. destul. Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. 7. în fa ă. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva. din loc în loc). 7.).adverbe relative. astăzi.]. târâş. Din punct de vedere semantic. să. pretutindeni). boiereşte etc. adverbele sunt simple: sus. oricând. în propozi ia interogativă. 106 . locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb. el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. Din punct de vedere morfologic (al formei). aproape. Pe lângă aceste tipuri de adverbe. 7.] – fireşte este adverb predicativ. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). întotdeauna). unde ine. oricum etc. cum. Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale. Unde mergi? [la magazin]. repede. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus. curând. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. locul sau timpul: unde.adverbe nehotărâte. azi diminea ă. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă. rar. mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali. anume. când. de timp (când şi când). cum. agale. Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate. a unei stări sau a unei însuşiri. . -iş. care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte. . timpul şi modul ac iunii. jos. locul substantivului complement de loc la magazin. bunăoară etc. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte).

tot aşa de bine.4. de lângă. / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială. locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. în spatele. Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. de pe. fa ă. nume predicativ (E bine să înve i limbi străine). Spre deosebire de prepozi iile compuse. propozi iile sunt : . predicat verbal (de fapt. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. 8. leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. 2. DOOM-ul afirmă că. Deal – atribut. în merg la gară. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. în. în urma. şi o prepozi ie. prea bine.simple : la. comparativul de superioritate: mai bine. 3. contra etc. 7. extrem de bine. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe. fa ă de etc. / Avem numai peşte. Referitor la locu iunile adverbiale. cu. Grui ă. Casa de pe deal Casa. de. casa de pe deal. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo.7. complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. alte dă i fiind o locu iune distinctă.compuse: de la. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). 107 . Spre exemplu: 1.substantiv. Ieri am fost în oraş). pe. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. În func ie de formă. despre etc. Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. . c.prepozi ie compusă.locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul). / Avem doar peşte. b. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe . de). respectiv atributul le determină. superlativul absolut: foarte bine. în dosul. . gradul pozitiv: bine. locu iunea adverbială altă dată nu are plural.5. Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul. comparativ. Eg. Avem decât peşte. comparativul de inferioritate: mai pu in bine. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche).

iar în propozi ie. cu .Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. dacă. măcar că.ci şi. precum şi etc.. b.. conform. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. Fata dansează în mijloc. Bem un pahar de lapte. conjunc iile sunt: a. b. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. (dar – conjunc ie coordonatoare.. ca. fără să. coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel.conjunc ii coordonatoare copulative: şi.simple: că. împreună cu. EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G. Cumpără mere şi pere. 108 . Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. conjunc iile sunt: . Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. b. Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . asemenea. nu numai. înapoia. Fa a fetei era îmbujorată. În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. c. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. în preajma etc. marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). conform cu etc. . (şi – conjunc ie coordonatoare. din. (în mijloc – locu iune adverbială de loc). Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. fa ă de. intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). cu toate că. în mijlocul. la. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente. Eg. aidoma. După rolul lor în enun . iar a două [nu stă mult]). fie că etc. asupra. precum.cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în. în fa a. identifica i partea de vorbire subliniată: a. de pe. . d.compuse: ca şi.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. în loc de. prima propozi ie fiind [Vine]. dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe). Vine.să. Grui ă. Astfel sunt prepozi ii . de etc. ca să. / Bem un pahar cu lapte. două păr i de propozi ie de acelaşi fel. în afară de.cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. contrar. (mijloc – substantiv. potrivit. dar nu stă mult. în spatele.cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. înaintea. nici. Observa i diferen a: a. datorită. de. Fata are un mijloc de viespe. (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente. sau propozi ii de acelaşi fel). . . pentru că. de-a lungul. EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus. ca şi când. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic. 9. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum.. în timp ce. iar. După formă. mul umită. chiar dacă. cică. din cauză că.

bucuria (ura!). ci. b. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor. ai. prin urmare. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. nostalgia (ehe!). ori mie îmi repugnă orice exces. deşi. Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei. Am fost acuzat de extremism or.. b. . se pune totdeauna virgulă. Eg. Am dansat.simple: uf. / Am fost acuzat de extremism. măi. Eg. mie îmi repugnă orice exces. ca să. Din punct de vedere morfologic. hm etc. mâhnirea (of. ah etc. . / Nu e bine să ascundem adevărul. băi. ori. ori pictezi. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. însă. deci. fie. cel mai frumos vals inventat vreodată.conjunc ii coordonatoare adversative: dar. Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ. Mă apuc deci de scris. stări sufleteşti. iar tu ai cântat. haide hei-rup. sau. Din punct de vedere semantic. că. vasăzică.să.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar..fie.. ah!). Nu e bine ca să ascundem adevărul. iată. ..compuse: tic-tac. încât.. dacă. Eg. uite etc. hei. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie..ori. Eu am dansat.redau manifestarea unei voin e. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G. trosc-pleosc etc. Grui ă. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. b.sau. sau reproduce sunete din natură.. Eg Am chemat-o la film. 10. Ori dansezi. Eg. Eg. interjec iile au următoarele caracteristici: . Înaintea conjunc iilor adversative. CLASIFICAREA INTERJEC IEI a. of. ..).redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee). şi nu a venit.) . INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii. dispre ul (ptii!). virgula precedă obligatoriu al doilea termen. ca. păcatele mele. amenin area (ei-ei!). ori. teama (vaoleu!). cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . interjec iile sunt: . a unei dorin e (hai. să. iar. Eg.. aşadar. .redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of.conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau. de. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă. îndemnuri. mirarea (oa!) etc. căci.locu iuni interjec ionale: pe naiba.. Conjunc ia iar poate avea sens copulativ.

Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. aidoma. Ptii. conform. Din punct de vedere sintactic. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă. ac ionar al companiei Romtelecom. Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. Eg. (Spre exemplu. Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect). realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul.c. Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române. des-face. ac ionar al Romtelecom. revede i situa iile discutate mai sus: eg. Cartea vecinului. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. potrivit. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. des. de normalizare şi eliminare a excep iilor. Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). Eg. sugativă). Eg.prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. sau – aşa cum o numeşte G. şi prin analogie. cartea lui Alex). pentru a face economie de efort. Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). „legea minimului efort”. gra ie. dez-doi.devine dez. La fel. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. pentru legea minimului efort. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). de comoditatea vorbitorilor. Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii). mul umită. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă. Lupul up peste gard. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. contrar. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). 110 . în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz. potrivit Francepress. atunci când limba este vorbită de un străin. marca genitivului sau a dativului (eg. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular. 2. dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. Eg. Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele]. Grui ă.

la flagrant asistă civilii. economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. dar. prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i. alegeri anticipate a devenit anticipate. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. 111 . pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Pentru mai multe explica ii. şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. vă rog să consulta i acest volum. de asemenea. Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. l-am prins în flagrant).3.

Ac. Mi-a plăcut. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. h.12. …. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. Pentru rezolvare. Gramatica normativă. Nu desfage produsele! 112 . Indica i forma corectă. c. Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. Nimic ce mi-a plăcut. c. Avem decât peşte astăzi la prânz. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. d. Grui ă. de orice natură. 3. totul a fost un fiasco. Identifica i greşelile. pute i consulta lucrarea lui G. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu. D. 4. gai ă-lebădă-pisică-şarpe. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N.. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună. G. j. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. g. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. b. e. că mi-a plăcut totul. b. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. f. din care au fost preluate aceste enun uri: a. a. 2. rinocer-crocodilmorsă-girafă. f. i. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. animal-pasăre-rinocer-gai ă. d. e. LUCRARE DE VERIFICARE 4 1.

*** Gramatica Limbii Române. Silvia. G. Editura Humanitas. Bucureşti. 2005. Teoria şi practica analizei gramaticale. NEAM U. Valeria. 1992. 2006. Editura Academiei. GRUI Ă. Editura Paralela 45. Morfologie. . Corectitudine şi greşeală. GU U ROMALO. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). 2005.. 113 . Gramatica normativă. Bucureşti. Cluj-Napoca.. 2005. Editura Paralela 45.I. Editura Dacia. vol. G. GRUI Ă. G. Moda lingvistică 2007. G. Limba română contemporană. 1996.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN.

Ninge. Raporturile sintactice 3. Func ii sintactice în propozi ie 5. prin gesturi sau mimică. coordonare). SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. El a venit. Eg. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. Propozi ia şi fraza. subordonare. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. în explica iile care înso esc secven ele teoretice. alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. Cânt şi dansez. Elemente de sintaxă 1. de asemenea. Eg. Feti a fuge. Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. atributul şi complementul. Clasificarea propozi iilor 4. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. rela iile sintactice (flexiune. a. jonc iune. b. 2. dar [ea. Plouă. Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. Petre mănâncă mere. printr-o asociere de cuvinte. intona ie. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. grupul nominal. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. predicatul. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. PROPOZI IA ŞI FRAZA. şi. Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. Eg. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. topică. 114 . nu].Cuvântul şi enun ul 2.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. atribut-regentul său).

iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. pauză. pere. Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. Domnul: Domnu-i acasă? 115 . Eg. gen. topica. intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice. I-am dat acestei fete flori. plural. iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. intona ie. dativ. ce este. topică. dativ). Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie).a acesteia). (pentru folosirea intona iei. dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i. Eg. sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare). persoană. Dacă schimbăm topica. se acordă cu fetei. în propozi ie. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. În fraza Dansez ce dans îmi place. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. intona ia şi pauza. Subiectul stă la cazul nominativ. jonc iune. în Iam dat flori fetei acesteia. dar şi atribut pronominal în genitiv. vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică). unele pronume nehotărâte. Eg. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. enun ul se dezambiguizează. cine este subiectul. juxtapunerea. pere. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. Voi dansa i). cu regent fetei (a cui fată?. adverbele relative. număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin.Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. Mănânc în fiecare toamnă mere. astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat. cum este. în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen. EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. Raportul de subordonare se instituie. . jonc iunea. I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. Eg. Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. caz. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. struguri şi mango. 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. 4) Topica. Raportul sintactic între complementele directe mere. caz pe care îl impune predicatul. struguri este realizat prin juxtapunere. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune.

Feciorul: Da. E încuiată odaia. Începe meciul. CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3.eşti idiot. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului. Aş! etc.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 .: Apoi. D.: Bate-i să deschidă. propozi iile sunt principale şi secundare. eg. Cele secundare nu au în eles de sine stătător. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată. Eg.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile.. optativă şi dubitativă.L. D. 3. [dansează] – Propozi ia regentă. c-a plecat la ară. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. b. D.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. Ei!.: De ce? F. niciunul.: Amice. Caragiale. Aleargă după câine.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.) şi negative (El nu dansează). interogative (solicită o informa ie). nimic. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. optativă. După con inut şi modul verbului. Eg. eg. propozi iile sunt a. a luat cheia la dumnealui când a plecat. F.: Nu.. enun iative (comunică o informa ie).). F.: Nu pot. niciuna. propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului. Culege flori. 3. dansează ce dans vrea. propozi iile sunt regente şi subordonate. 3. dubitativă şi imperativă. 4. n-a plecat. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte. Programul de televiziune e slab. Func ii sintactice în propozi ie 4. D. domnule. 3. Căldură mare 3. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni. a plecat? F.: Carevasăzică. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii. I. Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context.3 După scopul comunicării. dar mi-a poruncit să spui. Eg. D. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. propozi iile sunt afirmative (El dansează. domnule.4 După rolul în frază. dacă l-o căuta cineva.

numele predicativ se acordă la feminin-neutru. persoană). Observa ii: . Eu. subiect exprimat. Noi cântăm. Ori Ion. Eg. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. Acordul predicatului cu subiectul.a. alcătuit din unul sau mai mul i termeni. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează. Tu şi ea desena i. Cartea şi caietul sunt nou cumpărate. 117 . Felurile predicatului: verbal şi nominal.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face. Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. 4. b. 1. eg. Fularul este roşu. El. cântă). cine este sau ce ac iune suferă subiectul. cu substantivul aflat în proximitate. eg. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă. Eg. tu şi el desenăm. pronume (Acesta. Eg. Voi cânta i. E bine a şti multe).. verb (A citi e foarte util. Observa ii: . dacă masculinul e la singular. Cazul subiectului este nominativul. Eg. (Ei plecaseră. Fiecare/ Al meu etc. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen. sau stă la masculin. atributul exprimat prin adjectiv preia genul. Eg. Poate fi exprimat prin substantiv.când substantivele sunt de genul masculin şi neutru. Muntele şi dealurile sunt înalte. Eg.când substantivele sunt la feminin şi neutru.numele predicativ adjectiv se acordă. Pentru verbele copulative. Vine iarna. De exemplu.. . În acest caz este vorba despre acord gramatical. Dealul şi mun ii sunt înal i. revede i capitolul Verbul. preponderen ă are persoana I. . Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte. caz. 2. Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ).. când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). număr. dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. Elevii şi elevele sunt frumoşi. ori Petre rămâne acasă. preponderen ă are masculinul. Grădina este colorată de toamnă. numărul şi cazul substantivului regent. Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles). Ion şi Petre scriu. Al doilea cântă).). acordul se face la singular. . sau a II-a eg.când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite. Eg. Subiectul se acordă în gen. subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior. atunci când substantivele sunt la plural. numele predicativ adjectiv stă la neutru. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii). ce este. numeral (Doi dorm. .când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane.

v. Pentru o discu ie în acest sens. echipaj. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. Eg. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . câ i?. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). verbale. acordul gramatical este concurat de cel după în eles.) acordul corect se face cu verbul la singular. Un grup de oameni au venit la teatru. număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. Dumneavoastră sunte i modest. armată etc. pronominale. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. Spre exemplu. şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i.3. Eg. câte?. o babă). atribut pronominal: cartea lui este o reuşită. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu. parte. Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă. În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen.3. G. Eg. ce fel de ?.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. majoritatea vor pleca. majoritate etc. La fel. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. subiectul este un substantiv colectiv. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. Grui ă. Acordul atributului adjectival cu regentul său. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. Când substantivul este urmat de determinant. Când substantivul nu este urmat de un determinant. Echipajul a făcut /au făcut o escală. Un grup de oameni au venit la teatru. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra. (subiectul este multiplu o babă şi un moş. Îi dau fetei frumoase daruri. atributele sunt adjectivale. Acordul corect se face cu verbul la singular. Au venit o parte. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. adverbiale. majoritatea oilor). Spre exemplu. Spre exemplu. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. (Substantivul majoritatea. Despre acestea vezi capitolul de morfologie. 4. în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. A fost odată o babă şi un moş. Eg. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. Atributul adjectival se acordă în gen. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. substantivale. Gramatica normativă. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. Acordul corect se face cu verbul la singular. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. atribut substantival: casa de pe deal e a lor.

ce vreau este propozi ie completivă directă. Petre mănâncă mere. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc.oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. Am cumpărat mere pentru Petre. . o locu iune adjectivală.complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului.. Leneşul este subiect în propozi ie. Leneşul pierde mult. Eg. Eg. de cauză. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. complemente indirecte.. mere e complement direct. Mănânc fructe gustoase. Mănânc mere. această propozi ie rezultată va avea. [Cine este leneş] pierde mult.. de mod. instrumental etc.4. Mănânc [ce vreau]. de timp. un adverb. o locu iune adverbială. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. de scop. Felurile complementului a. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. în frază. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. 4.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului. un adjectiv. Etc. Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. o interjec ie. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. gustoase este atribut adjectival. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. . Eg. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe. 119 . o locu iune verbală. b.

El cântă frumos. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). Nimeni n-a lipsit de la concert. Aceasta este casa noastră. 4. acord prin atrac ie. Greşeala este de ignorat. 3. Câştigătorul concursului este altul. Este interzis aruncarea gunoaielor. e. 7. c. Ea nu este aşa.5.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie. b. El este ca un om în elept. c.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa. El se poartă ca un om în elept. Echipajul s-au pregătit. c. acord după în eles) şi. Se vede casa. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. 5. 6. I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei. acolo unde este cazul. b. Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. 2. b. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. Gălăgia copiilor mau trezit. Indica i predicatele nominale în enun urile: a. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. 120 . oferi i varianta corectă: a. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci. El este frumos.

REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române.. 2003. I. G. Florin. licee şi clase cu profil umanist). Piteşti. NEAM U. Bucureşti. vol. 121 . Editura Academiei. noi interpretări. Teoria şi practica analizei gramaticale. 1996. Gramatica normativă. D. Elemente de gramatică. Editura Humanitas. G. Limba română. controverse. POPESCU. Gabriela. 2007. II. Mioara. 2005. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. Bucureşti. Gramatica pentru to i. Editura Paralela 45. AVRAM. GRUI Ă. Editura Academiei. Bucureşti. Editura Dacia. Dificultă i. G. 2002. 1993. PANĂ DINDELEGAN. EDP.

2. Articolul. Raporturile sintactice 3. Cuvântul. Origine şi prezent 2. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Lexicologia. Despăr irea în silabe 5. Studiul limbii române.Cuvântul şi enun ul 2. Structura cuvântului.Sunetele limbii române: vocale. Elemente de fonetica limbii române…………………………. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19. Lucrare de verificare 5 III.…. Elemente de lexicologie…………………………………………. 44 1. p. CUPRINS. 6.. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p. Propozi ia şi fraza. Rela ia semnificat . Anexe CUPRINS I. hiatul 6. Conjunc ia. ANEXE. 114 1.. Paronimele 6.Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. 10. p. Greşeli lexicale 7. p. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului.Fonetica şi fonologia 3. Verbul.Grupurile de sunete: silaba. 5. Dificultă i în învă area vocabularului. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17. semivocale 4. Morfologia ………………………………………………………….Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18. 7. Chestiuni preliminare…………. Elemente de sintaxă…………………. Limba română.……………………………. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II. 122 122 . Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. afixele (lexicale şi gramaticale). Adverbul. Func ii sintactice în propozi ie 5. 3. Numeralul.referent. 4. 72 1. Studiul limbii române contemporane 4. Rădăcina. Rela iile semantice 5.semnificant .Sistemul limbii române 2.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20. 32 1. desinen a 3. p. Dinamica vocabularului 4. Dic ionarele limbii române 3. BIBLIOGRAFIA CURSULUI.… p. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Prepozi ia. Clasificarea propozi iilor 4. diftongul. Pronumele. 19 1. 8. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. consoane.. 9.Articularea şi coarticularea 5. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16. Substantivul. GLOSAR………………………………. p. Vocabularul. triftongul.. 8 1.. p. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului.Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Interjec ia 11. Adjectivul. Ortografie şi punctua ie…………………………………….III.. 2.

Editura Academiei R. Angela Bidu-Vrânceanu. 2005. Pascal. Cluj-Napoca. Bucureşti. Neam u. Sergiu. Editura Humanitas. Moda lingvistică 2007. Dificultă i. 1983. ortoepic şi morfologic. Ion. Ortografia în şcoală.. Sinteze de limba română. 2007.. Editura Albatros.S. Bouchard. Coteanu. Florin. controverse. Bucureşti.. Gabriela. CalmannLévy. 2002. Editura Paralela 45. Bucureşti. ortoepic şi morfologic (DOOM). Şuteu. Editura Dacia. Piteşti.). *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Bucureşti. 1997. Mioara. Editura Humanitas. ***An Encyclopaedia of Language. Limba română contemporană. Grui ă. Bucureşti. 123 .. Editura Academiei R. Gu u Romalo. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. 2005. Bucureşti.O. Bucureşti. Marie Petaut Bouchard.. La grammaire est un jeu d’enfant. Pană Dindelegan. Bucureşti. Theodor (coord. 1998. Elisabeta Şoşa. 2006. 1996. Bucureşti. 1997. 1985. Bucureşti. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română. 1984. Norme şi exerci ii. Editura Academiei.. G. G. Flora. Vocabularul. Vocabularul limbii române. Marele dic ionar de neologisme. 1992. Drincu. noi interpretări.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. 2005. Bucureşti. G. editura Saeculum. Beldescu. Îndreptar ortografic şi morfologic. în Bârlea. G. Teoria şi practica analizei gramaticale. *** Gramatica limbii române. 1963.S. 1973. 1999. Editura Floarea Darurilor.R. Hristea. Editura Univers Enciclopedic. Bârlea. Limba română. Gramatica pentru to i. Corectitudine şi greşeală. Fonetică şi vocabular. Petre Gheorghe. manual pentru programul PIR. Narcisa Forăscu. 2003.. Bucureşti. G. Editura Paralela 45. *** Dic ionar ortografic. 2000. 1984. Bucureşti. Maneca. *** Îndreptar ortografic. Routledge. Elemente de gramatică. Editura Ştiin ifică. *** Gramatica limbii române. Grui ă.R. Valeria. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Academiei. 1990. Gramatica normativă. Saeculum I. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez.

Un cuvânt flexibil are mai multe forme. dar au semnifica ie diferită. Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte. Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină).Dic ionarul explicativ al limbii române. Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat. Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod. Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. atributregent). DEX . Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. par i de vorbire. DOOM . în func ie de accent. El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. 124 . Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte.).GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens.Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. Fonemul este unitatea minimală a foneticii. Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. de propozi ie etc. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba). care sunt sunetele articulate. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . dar au sens diferit şi se citesc diferit. Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie.

oral. topică. care se abat adesea şi din variate motive de la normă.Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază. intona ie şi pauză. jonc iune. 125 . Rela ia este de la gen la specie. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. Rela ia este de la particular la general. prin articulare lingvistică minimă. Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. academic. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. uzual etc. de la general la particular. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. logos: „ştiin ă”). lexis: „cuvânt”. Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort. Vocabularul – lat. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare.). Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful