Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs. MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române.). – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. 1996 (sau orice altă edi ie). 7). Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. Ea condi ionează prezentarea la examen. uzual etc. Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. la care se adaugă 10% din oficiu. Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student. Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). cât şi în biblioteci. 4 . de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). În urma discu iilor. Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. Grui ă. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei. Ele vor avea loc în lunile aprilie. A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. respectiv mai. la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str. Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs. *** Dic ionar ortografic.Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii. oral. 2005. adesea întrerupte de exerci ii. cele două dic ionare ne oferă răspunsul. A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. La solicitarea studen ilor. laptop. teme de control: 20 ore. rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. Bucureşti. Editura Dacia. G. academic. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. ortoepic şi morfologic (DOOM). activită i aplicative 56 de ore. iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. Editura Univers Enciclopedic. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). Cluj-Napoca.. Gramatica normativă. MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea). Ceea ce înseamnă că. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. Sindicatelor nr. în egală măsură. Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică. studiu individual: 28 de ore.

nota finală va fi nota mai bună. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. iar lucrarea va fi notată cu nota 1.E de dorit. la o dată ce va fi comunicată la examen. Notă. marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). Astfel: 4 p. de asemenea. în sesiune. prin poştă. studen ii se vor adresa supraveghetorului. Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii. STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. portofoliu+ 5 p. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris. până la aceeaşi dată. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. şi. se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note. fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. ultimele două se vor preda. Dacă studentul doreşte. Este nevoie de o lectură atentă a textului. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare. DOOM). rezolvarea cerin elor de examen se face individual. 5 . data exactă va fi comunicată de secretariat). substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. în afara consulta iilor comune. dar nu obligatoriu. comunicarea de informa ii între candida i. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. rezolvă exerci ii etc.). oficiu. Indiferent de rezultat. Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX. În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. examen scris + 1p. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris. fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul.

este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului. în principiu. 6 .Pentru performan ă maximă şi economie de timp. performan a maximă la examen. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură.

diftongul.referent. Prepozi ia 9. Fonetica şi fonologia 3. 2. Dic ionarele limbii române 3. consoane. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Paronimele 6. Elemente de fonetica limbii române 1. Articularea şi coarticularea 5. Adjectivul 6. Ortografie şi punctua ie 1. Interjec ia 11. Verbul 7. Cuvântul. Dificultă i în învă area vocabularului. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. triftongul. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. Adverbul 8.Cuvântul şi enun ul 2. Vocabularul. Numeralul 5. Limba română. Articolul 3. Lexicologia. Origine şi prezent 2. semivocale 4.semnificant .Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. Structura cuvântului. Lucrare de verificare 5 .CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Raporturile sintactice 3. Studiul limbii române contemporane 4. Rela iile semantice 5. Elemente de sintaxă 1. Greşeli de morfologie 12. Greşeli lexicale 7. Sistemul limbii române 2. afixele (lexicale şi gramaticale). hiatul 6. Clasificarea propozi iilor 4. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. desinen a 3. Substantivul 2. Rela ia semnificat . Despăr irea în silabe 5. Grupurile de sunete: silaba. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Studiul limbii române. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Sunetele limbii române: vocale. Rădăcina. Dinamica vocabularului 4. Pronumele 4. Func ii sintactice în propozi ie 5. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Morfologia 1. Propozi ia şi fraza. Elemente de lexicologie 1. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Chestiuni preliminare 1. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Conjunc ia 10.

pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. limba provensală. Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. dar are şi trăsături specifice. limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice. Limba română. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. limba sardă. Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. limba portugheză. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean. . limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). Dic ionarele limbii române 3. Studiul limbii române. interesat de propria exprimare. Dintre acestea. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. substratul lingvistic geto-dac.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane. În ansamblul cursului. Aceste trăsături. Studiul limbii române contemporane 4. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. Chestiuni preliminare 1. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. LIMBA ROMÂNĂ. limba catalană. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. Alături de limba română. limba dalmată (dispărută astăzi. care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. limba franceză. Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. Origine şi prezent 2.

Dic ionarul enciclopedic. Rusia. DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit. Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. Dic ionarul de paronime. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. Orice nedumerire.). ci de un vorbitor de rând.). Spania.000 de 9 . cu care. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. 2. Italia. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. Dic ionarul de argou etc. Serbia.şi. Dic ionarul ortografic. Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. conform referendumului din 2002. sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. Aceste edi ii (universitare. Israel. pentru elevi. editat de Academia Română. Gramatica pentru elevi. Ucraina. Gramatica de nota zece etc. este limba maternă pentru 90% din popula ia României. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. studen i etc. Voivodina. Canada. ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. profesor de română sau învă ător etc. elevi.. ortoepic şi de punctua ie. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. Româna se vorbeşte în România. o vorbeşte şi o scrie. Republica Moldova. studen i etc. Dic ionarul de antonime. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele. treptat. Ungaria. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. alături de dic ionare. Utilizarea pluralului. o educatoare sau o viitoare educatoare). lingvist. De modul în care întrebuin ează limba română. Statele Unite ale Americii etc. sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic. Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor. El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. fără studii de specialitate. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog. în sensul de sisteme gramaticale. Manual de gramatică pentru clasa a XII-a.

) şi reprezintă instrumente uşor de consultat. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg. hăr i etc.500 mai edi ie (1982)”. în ORTOGRAFIC. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii. dar şi un număr mare de regionalisme. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg. arhaisme şi neologisme. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. scheme. sensuri şi unită i frazeologice noi. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii.000 de cuvinte. cu 2. DOOM-ul este un dic ionar 10 . ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate. înso ite de ilustra ie bogată (poze. începând cu anul 1993. ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române.cuvinte utilizate în limba română contemporană.

DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. logos. DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. 1990. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului). „Ceea ce reprezintă. Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care. atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg. Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale. Editura Enciclopedică.000 de termeni. Silviu Constantinescu. în primul rând.„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. Luiza Seche. 2006. deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte. cravată. Onufrie Vin eler.„cuvânt”). ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu.” (Florin Marcu). 11 . Maria Burcă. cometă. Irina Preda. din toate domeniile de activitate. Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar. Editura Didactică şi Pedagogică. costum etc.). care se ridică acum la peste 65. DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME. MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. o cifră de-a dreptul impresionantă.

a înfăptui. III. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt. neplăcută. Expr.Lat. a fi risipitor. tradus] – Din lat. Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura. montat în deschizătura amintită.substantiv feminin). (În expr. EXERCI IUL 1.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student . 2.. Tranz. în final. hrişcă EXERCI IUL 2. pute i urmări.f. s. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri. A înfăptui.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi. MĂMĂLÍGĂ. un plan). un cuvânt dintr-o limbă în alta.etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă).] – Et. etc. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă. .. 1. [Perf. ◊ Fereastră oarbă v. a transpune un text. Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică. ferestre. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic. a exprima (cu ajutorul artei). orb. s. part. articolele consacrate cuvântului cer.categoria gramaticală (s.: (reg. 12 ♢ ♢ . 2. 1. 4. TRADÚCE. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”.) fiartă în apă. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat.) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti. traducere. (Tehn.3. a tălmăci. ARTICOLUL DE DIC IONAR. a pune în practică. 5.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. A se manifesta.nec. ♦ Refl. tradúc.forma de plural. traduire.) mălígă s. Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu. fenestra. ◊ Expr. 3. o frază.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură.. . Fereástră. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. al unui vehicul etc. Fig.termenul definit. Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă. tradusei.). A reda. 2. ansamblu format din această deschizătură. Aplica ie.f. . . Dic ionarul ortografic. Dic ionarul de sinonime. . cu accentul marcat. pentru a permite să intre aerul şi lumina. (În expr. A reprezenta. [Var..f. A i constatat că structura articolului este următoarea: . împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele. Fig. a da greş. în tabelul de mai jos. (fig. ♦ Spec. (Fam. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate. fr. a realiza. a o pă i. s. 3.f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. acestea sunt explicate unul după altul 1. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce. vb. 3.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu. mămăligi.

. istr. afară. Rai1. ceroaică. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. 1. dar şi vorbitorii nelingvişti. Lat. s. firmament. port. Palatul gurii. Wlislocki 79). – Der.. înrudit cu stejarul. istr. A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. 3.. cer (-ruri). dumnezeire. albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. ♢ . ceo. sp. s.. it. (fig. cf. Sub cerul liber = în afara unei locuin e. cer. 3. v. ceresc. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. ♦ Lemnul acestui arbore. s. ceret. bogate şi cu fructele ghinde. cel. (ANAT. a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. văzduh. II. cerrus (Meyer 220. de fericit. sunt de acord că alături de cuvinte. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. Din rom. Păsările cerului = păsările zburătoare. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. m. – 1. care are o formă aparent emisferică. REW 1848. Aer. b) a nu putea în elege. două puncte de vedere. 406). cu scoar a negricioasă. cuvînt pe care Miklosich. slov.). Spa iu cosmic. să derive mag. boltă palatină. megl. cerro (it. pl.DEX CER1.) crug. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă. – Mr. firmament) s. DAR).). provine din sl.n. Lat. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate. prov. – Varietate de stejar (Quercus cerri). (BIS. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu. cer. Expr. sb. providen ă. palatul bucal. cer. (rar) arc. (stejăriş). în care se află aştrii. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă. (cerul e plin de stele. ciel. divin). cat. 4. alb.) cerul-gurii = palat. it. DAR). DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri).n. crângul cerului. şer. s. Elemente. kjelj. – Der. (Cihac.m. čero (Miklosich. kjar (Philippide. ceruri. čeroros (cf. Este posibil ca din rom. Zig. Etym. rai.. boltă.. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. folosit drept combustibil. čer(a). şi toponimul toscan Cerreto). cser (Candrea. 636). n.. – Mr.m. ♦ Putere divină. adj. 4.. ceri cer (boltă. alb. provine ig. A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. Candrea-Dens. realizând anumite figuri impuse. cf.. cerrus. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute). înalt până la 30 m. boltă cerească. de mândru. II. A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). eden. firmament. (înv. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale. din sud cerza. ruşinea. pronie. Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. – Lat. divinitate. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli. cu frunze pieloase. 305.n. 5. paradis. Arbore mare din familia fagaceelor. 189). Puşcariu 336. (înv. cielo. v. două situa ii etc. exprimă supărarea. ceri. Quercus ilex).) divinitate. céruri. – 2. 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. Wb. 2. s. caelum. boltire. Există şi în bg. DIC IONAR DE SINONIME CER s. ultima formă pe baza pl... n-o să se întâmple nici un rău. s. – 3. Baldachin la pat. DOOM cer (arbore) s. – Lat.) tărie.) 2.) păra . ceruri. Expr. CER2. (celst. 1. lumea albinelor. pl. fr. REW 1466. providen ă. (stejar de piatră. er. coelum (Puşcariu 335. atmosferă. cf. unde prin forma zborului.f. Până-i cerul = niciodată. 432 crede că rom.

Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. de asemenea. deci nelingvist. prin note. într-o vreme. niciodată o albină nu va zbura altfel. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. „calea”. În cazul comunicării umane. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. dacă nu găseşti „solu ia”. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile. putem să transmitem nuan at inten ii. abateri de la normă şi figuri poetice. deci. po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. Limba a fost comparată cu un joc de căr i. Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. Dar. în „sistemul lingvistic al unui stat”. Vorbitorul de limbă maternă. 14 . faci greşeli.au descoperit. „mişcarea”. de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv. Po i pierde. fonologia. jargonul etc. în cadrul unei comunită i largi. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. nu sunt fixate odată pentru totdeauna. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. morfologia. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. specificul pronumelui personal. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. iar la şcoală. limba română cunoaşte diferite variante. O parte dintre aceste reguli. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. un fel de stratificare socială a limbii). Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). maniere şi tonalită i. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. un fenomen susceptibil de evolu ie. fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. lexicologia. Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. variate şi complicate la rândul lor. am văzut înainte. cu un joc de table sau un joc de şah. Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare. Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. De aceea. limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). de învă ători). sintaxa. limba familiară („de toate zilele”). vorbitor de rând. argoul. care se stabilesc între aceste elemente.

Dar ajunsă la maturitate. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. cu nome precise. economice şi sociale. dic ionare. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. 226). construc iile populare şi regionale.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală. care nu respectă regulile limbii standard. în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. astăzi e admisă doar prima. profesionale şi familiare. eg. fiind capabili să recurgă. cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. schimbări istorice. nemişcată. îndreptare) care indică regulile admise de limba literară. azi s-a renun at la a doua formă. sunt considerate abateri de la normă. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. argotice etc. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 .2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc. Limba literară este un fenomen istoric. pasaj/pasagiu. din mecanismul ei de func ionare (eg. limba nu rămâne fixă. la indicativ prezent. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori. p. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. Corectitudine şi greşeală. mai general şi mai oficial. formele. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. (Valeria Gu u Romalo. elementele de argou sau de jargon. ăsta). erau cred şi crez. oficiale şi neoficiale.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. de la regulă. termenii. regionalismele şi arhaismele. dar stăpânesc şi o variantă dialectală. definitiv stabilă. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. dar şi prin schimbare. apare la un moment dat în istoria unui popor. Raportate la limba literară şi la normele ei. la oricare dintre cele două variante. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. şi deci greşeli.) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. îmbogă indu-şi con inutul. în func ie de context. prin evolu ia gândirii.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici.

progresia discursului. spre 16 . con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. ci se deschide. modele de analiză logică. Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire). Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. coeren a înlăn uirii frazelor. precum Fran a].”. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. lucrurile sunt într-o mare libertate. MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea. ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. care reprezintă semnul unei na iuni culturale. şi când şcoala nu mai reuşeşte. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954. […] La noi [în ară. lirismul. reguli de combinare. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme.. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac.5. În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4. EXERCI IUL DE REFLEC IE 3. educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii.. totul este lăsat pe seama şcolii. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). Eugen Simion. cum desfăşoară discursul. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor. raportată permanent la enun are. cu câtă abilitate poate folosi melancolia. a structurilor şi a func iilor sintactice). urmată fiind de a doua edi ie în 1963. spre deosebire de alte ări. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. prin ultimele sale capitole. cum îşi construieşte fraza. la contextul de comunicare. 200 de cuvinte). pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. la discurs. Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale.

Noua Gramatică a limbii române con ine. esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). presupozi ii şi implica ii) . rela ia dintre explicit şi implicit. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului). aici.din proza contemporană. marginale în gramatica tradi ională. Repeti ia.discurs şi comunicare.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . apărută în 2005. rela ii între participan i. (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare. reflectând tendin ele oralită ii spontane. Prin exerci iile propuse. lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar. care se referă la Gramatica limbii române. capitole mai pu in canonice. despre Limba română vorbită. structură articolului.. focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului). reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. Anacolutul.. asigurând continuitatea tematică a discursului) etc.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog.. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă. unită i componente ale dialogului. se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române. etimologice etc. de fapt.o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale . Elipsa. SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic. informa iile lexicale. O inova ie . compara ia. aşadar. gramaticale. men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine. exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia. mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . modalizarea. de exemplu. Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite . Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica. despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. Imbricarea -. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat. 17 . pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris.Construc ii incidente. în partea finală a volumului al II-lea. pasivul şi impersonalul etc.). despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte. tu. deviante fa ă de sintaxa standard. semantice. În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol. acum.

Fig. cu admira ie. fugire (=fugere). (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). Expr. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). MANECA.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. a alerga. Editura Univers Enciclopedic. 2. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. Expr. a merge în fugă1. pentru a-l prinde. 2005. Dic ionarul de neologisme.. a-i plăcea de cineva. Expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. „de“) A se sustrage. În calitate de vorbitori nativi de română. se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. Corectitudine şi greşeală. IV. a se retrage dintr-un loc. 4. a goni. ortoepic şi morfologic. *** Gramatica limbii române. Intranz. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. Expr. a privi insistent. Fig. (despre un ostaş) a dezerta. când îşi pierde cumpătul. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO. a se mişca iute într-o direc ie. MARCU. C. „după“) A urmări în fugă1. fug. 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . 1992. Fl. cu dor. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. a se eschiva. Editura Humanitas. fig. *** DEX.) Fugi deaici! = a) pleacă!. plecând să trăiască împreună. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. a evita. A se deplasa cu paşi repezi. ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. Expr. de o constrângere. – Lat. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. *** Dic ionarul ortografic. pop. a se scurge rapid. 5. vb. 1. când cineva se simte pierdut. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum. ♦ A se depărta. FUGÍ. 1998. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. 3. Valeria. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. Editura Academiei. prezentate în această unitate. (Fam.. (despre un de inut) a evada. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. Editura Academiei. 1986. a nu se lăsa prins. 2005. 4. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie.

.

nivelul sintagmatic. prin analiză fonetică. pe de altă parte. litere. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. folosim automat. Observarea şi în elegerea. Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). ierarhizate de la simplu la complex. Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. DOOM-ul. pe de o parte. care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. 3. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. compus din mai multe nivele. 20 . hiatul 6. Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12. semivocale 4. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. îmbinări de cuvinte. Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. 2. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. Sunetele limbii române: vocale. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. vocale. triftongul. consoane. dintr-o competen ă lingvistică nativă. prezentat în capitolul anterior. nivelul morfematic. Articularea şi coarticularea 5. lexical. şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. cuvinte. morfologic. a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. nivelul lexematic. Rela ia sunet-literă. şi pentru un cadru didactic. orală sau scrisă. Sistemul limbii române 2. sintactic.). SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic. diftongul. sunete. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. triftong). Fonetica şi fonologia 3. Sunetele limbii române (consoane. conştient şi responsabil. Grupurile de sunete: silaba. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Elemente de fonetica limbii române 1.

de la articulare până la percep ia sunetului. Nivelul morfematic. litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. sintagma. în elesul). lexematice şi sintagmatice. lexemul. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. Din punct de vedere fizic. aceste sunete se numesc foneme. morfematic şi sintagmatic. foneme). (sunete. Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. succesiunea de sunete. care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. al expresiei.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. lexicale etc. voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. φωνή. phone: sunet. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic. 4. FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr. 2. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor. deci dintr-un punct de vedere abstract. pute i sesiza cum. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. 21 . putem să construim cuvinte. lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri. cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. morfemul. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate.). nivelul fonematic are un singur plan. (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic). 2. 1. 3. Spre deosebire de nivelele morfematic. cuvinte).

l sunt invariante). pat/bat/mat/sat/lat (p. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii. Eg. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. se modifică şi con inutul. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. (gândi i-vă. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. individuale. Vorbim despre invariante. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării. spre exemplu. Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. adică mai multe variante fonetice (numite alofone). /i/ etc. Alofonele sunt unită i concrete. prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei. s. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. calitate în care aceste unită i sunt numite foneme. Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem. iar fonemele sunt unită i abstracte. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. La fel. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici. Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării. care sunt sunetele articulate. deci despre foneme atunci când. inventariază sunetele limbii.) cunoaşte mai multe pronun ări. ale vorbirii. b. b. m. semnifica ia. Eg. Sunetul este material şi concret. ale limbii. deci făcând o schimbare la nivelul formei. Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională. fizice şi auditive. 2. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/. sunetul /n/ în neam etc. generale. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. 22 . Fonemul este general şi abstract. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. a. Vorbim despre variante fonetice. Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor.1. înlocuind un fonem cu altul.

şi au sens diferit). pe lângă aspectul lor verbal. miros. sim it în rostire. casă/masă/lasă etc. Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. ibovnică). taxi. care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. prezent. Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. despot. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. vorbitorii recurg la 23 . După modelul casă/masă. şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod. frământă (indicativ. dar se citesc diferit. fenomen. EXERCI IUL 5 1. pers. Eg. s. la formele verbului a fi: suntem. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c. din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. pers.„unitate militară” vs. nu este fix. Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale. avarie. sunte i. trafic/trafic. penurie/penurie. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. lasă etc. (diferen ierea marcată de c. mămăligă). caracter. pe prima silabă (eg. m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă. ş. ponosit). perfect simplu. societate”. gingaş/gingaş. a. Accentul şi intona ia Fonemele au. Eg. companie . Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. profesor/profesor. în func ie de accent.). companie . În limba română accentul este liber. Conform DOOM. În comunicarea orală. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant). La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. 2. radio).2. Eg. duminică.„tovărăşie. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. 2.Fonemele au următoarele două func ii: 1. ă.) vs. pe ultima silabă (eg. aripă. pe antepenultima silabă (eg. a III-a sg. fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. a III-a sg. copii/ copii. v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). 2. în planul expresiei. acele/ acele. uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. crater. Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. intim/intim. jilav/jilav.). Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. frământă (indicativ.

u. ă. jucătorul centrează puternic. ă. nu astăzi...după apertură (deschidere): vocale deschise [a].după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce.....- accentuarea emfatică (în frază). sonore. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale.sau atâta vreme cât ieri am cumpărat. Ieri am cumpărat portocale. silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). semi-deschise [e. i.. o. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. î/â. Mama te-a invitat azi. un enun ). – accentul cade pe aspectul temporal: ieri. VOCALELE sunt sunete la a căror producere. caracter/caracter. Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă. vocale centrale [a. nu de la supermarket sau de la aprozar. – accentul cade pe obiectul ac iunii. 1. Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice. u]. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. ]. prin vibra ii ale coardelor vocale. Eg. 3. Eg. î]. fenomen/fenomen.. 24 . - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt. duşman/duşman. sigur nu mai trebuie să cumpăr. EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. u]. care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol.. nu mere. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. pere. Ele se clasifică astfel: . î.. .după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e. Ieri am cumpărat portocale..) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg. vocale posterioare (velare) [o. ă. Vocalele limbii române sunt următoarele: a. i]. consoane şi semivocale. iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale.. e. deci în func ie de proprietă ile lor fizice. Ieri am cumpărat portocale din pia ă.. . închise [i. o]. [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie). locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă. – accentul cade pe circumstan a de loc. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă. / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri).

č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. s. č. d. Eg. t. n.2. şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b. n. . din punctul de vedere al sonorită ii: . z. z. . din punctul de vedere al modului de articulare: . f. şi se încheie printr-o fric iune). r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). . g.consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. t. v cu f. la articulare participând ambele buze): p. ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j.consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d. luate împreună. .consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş. h. z. d. v. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. . b. s. buze sau din i. ATEN IE ! În practica didactică.consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii. v. j.consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal. j.consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol. .consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f. z cu s. din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . g cu c. m.consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. închiderea canalului. care atinge baza din ilor): l. ğ. ci o combinare de două sunete articulate. c. ş. Consoanele africate nu sunt sunete simple. . d cu t. şi în pronun are inversează b cu p. . toamnă în loc de doamnă. peatru în loc de teatru etc. t. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii). ş. r. Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. s. p. 25 . astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b.consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p. c. . m. b. au putere mai slabă decât individual: . CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator. j. v. j cu ş. c. aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f.consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. care.

îndoiai. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. i. e este vocală în melc. influen at de i. vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. pai. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. trai. mai pu in sonore. Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. meargă. din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta.consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. şi anume rostirea mai facilă. d. 4. călăi. al legării sunetelor în vorbire. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. i este vocală în mină. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. respectiv o).. semivocală în bea. după următorul model: s . se numeşte coarticulare. mai scurte. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi. u. în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. o. Fa ă de vocale. 3. poate fi pronun at diferit [piatră]. prin estomparea unor diferen e. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. Ca efect al coarticulării. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior.consoane nazale: m. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. Semivocalele limbii române sunt: e. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală). unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. vreau. g. striden e. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . h. Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat. [ptiatră] sau [tiatră] etc. semivocalele sunt mai închise. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă. Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. Cauza coarticulării este fiziologică. aştept. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. maşină şi este semivocală în trai. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/. iadă etc.consoană. fiară. Eg. almanah. p din piatră.

neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg. smulge. amplu. în coamă (despăr it în silabe: coa-mă).) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile. alteori cu z. sunt rostite sau nu într-o silabă. înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. că-ru. răzbunare. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul. 5.. uneori smântână.ă. unchi). n: eg. oa este diftong. Eg. a-u-to-mo-bil. cârn. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. triumf. eau este triftong. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. Eg. confort) etc. obstacol. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate. Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. în leoaică. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg. trac-tor. Eg. în astm. triftongul este iau. EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru. Eg. cuvincios în loc de cuviincios.. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. oai (le-oai-că). desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd).. oi. tram-vai. dezlega sunt rostite cu s.. iar. 27 . aspectos în loc de aspectuos. ma-şi-nă. în iau. Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală. diftongi. în real (despăr it în silabe re-al). ied.. reducând un triftong la diftong. sunetele limbii române se grupează în silabe. zmeură. Eg. cai. Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală.(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. smintit. în beau. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu.). Eg.Şase saşi în şase saci. Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă. Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală. e şi a sunt vocale în hiat. tren.

leoaică. iod. cai. Eg. ied. ă şi r şi din sunetele /m/. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. Soare oa (o-Sv. treling). greşit. maur. Eg. Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt. nu litere. bineîn eles. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. . oi. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. bei. circumflexul (â. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. î. a-V) - - 6. ). Eg. Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: .geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe). elevi) care duc la forme de exprimare greşită. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt. întâi. /s/. cui. copii. Eg. care este forma corectă). culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. /r/. excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. Potrivit principiului fonetic. disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. În redactarea computerizată a documentelor. propietate în loc de proprietate etc. În general fiecare literă notează un sunet. se spune greşit treling în loc de trening. şi atunci vorbitorul rosteşte. /ă/. Identifica i diftongii. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. Eg. iei. Eg. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. acuarelă. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă. două. sosetă în loc de şosetă etc.litera x notează două sunete /c/. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. Ă). modifică sunetul într-una din pozi iile sale. se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. Î) şi virguli a (ş. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. iau. în paranteză sunt sunete. iute. cuvântul măr e alcătuit din literele m. ∗ ca în orice transcriere fonetică. RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. Limba română este o limbă fonetică. scluptură în loc de sculptură. 28 . Ş. axă. mocolotivă în loc de locomotivă.

EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer. ă) are 5 sunete (/g’/. cuvântul ghea ă (6 litere: g. acquis. /e/. . /ă/. / /. mall. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. a. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. dealer. /m/). numit şi i scurt asilabic sau afonizat. e. se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă]. atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. /a/. Eg. cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. lax. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale. Eg.în unele situa ii. . looping. .are 4 sunete: /č /. market. e. munci. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. h. item. look. broker. cer se pronun ă [č e r ]. trend. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c. . La fel şi sunetul /ğ/. urşi. sunetul ğ).litera x notează două sunete /g/. auzi. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. marker. licean. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. Eg. ghindă. au corespondent un sunet (sunetul č. [urş ]. cec.litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă. Este un i asilabic (nu formează o silabă). ceară.. examen se pronun ă [e g z a m e n]. precum în pomi. /ă/). axă. /a/. / /. /e/.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. week-end. Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. a. ă . flori. /z/. hacker. la finalul cuvântului. 29 . tace. .litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. litera i aşezată după consoană. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. .

brazi/braji. comedie/comedie. Construi i sintagme prin care să arăta i cum. haină/haină. ciocolă i/ciocolate. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. c în casă. maxim. mijlocaş.7. pomi. 2. a în parc. c în câine. Demonstra i că în func ie de intona ie. deal. înghe ă i/înghe ate. în func ie de pozi ia diferită a accentului. maxilar. director/director. examen. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. chibrituri/chibrite. Recunoaşte i diftongii. după modelul cal-car. 8. paria/paria. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta. mozaic/mozaic. fulgi. Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici. companie teatrală). fragi. exemplu. ghindă. se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. 3. aici semivocala face parte din sunetul č!). fimeie. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. explic. orodox. companie (companie plăcută. 30 . fonemul. cruzi/cruji. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. amfiteatru. beneficii/beneficii. jazz. 10. filologă/filoloagă. văz. tăcea (aten ie. 4. exerci iu. Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. ambian ă. Face i transcrierea lor fonetică. nicicând. celălant. agreez. colidor. 5. box. Defini i sunetul. ianuarie/ianuarie. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. 7. copii. sunte i/sunte i. topogan/tobogan. alofonul. s în ceas. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. fetele ăştea. pix. 6. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. 9.

unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte. A. Edmond Nicolau. [se poate consulta la adresa http://www. Introducere în teoria lingvistică]. 1966. Sorin. Unită ile limbii. Corectitudine şi greşeală. Sorin Stati. Dic ionar ortografic. [se poate consulta la adresa http://www. Tratat de lingvistică generală. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus. Stati. 2002. pp. 2005. STATI.unibuc. pp.ro/eBooks/filologie/dominte/index. 221-233. S. XXVI-XCVIII. în vol. Wald.htm. 21-22. Editura Humanitas. Bucureşti. L. 1972. unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. 31 . ortoepic şi morfologic (DOOM). Introducere în lingvistica matematică.unibuc. Graur. Valeria. GU U-ROMALO. STATI.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM. Sorin. Introducere în teoria lingvistică]. pp.htm. Bucureşti. Bucureşti.ro/eBooks/filologie/dominte/index.

Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. şi. studiul despăr irii în silabe şi. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. în lectura capitolului. Despăr irea în silabe 5.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. Ortografie şi punctua ie 1. 2. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. pe de altă parte. ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. orthos – „drept. Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 . Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. ca urmare. pe de o parte. să se raporteze la propria experien ă lingvistică. de regulă ortografică. Ortoepia priveşte pronun area corectă. Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. Ca parte a studiului limbii. în care şcoala are rolul principal. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat. ceea ce le permite studen ilor ca. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. corect”. Ca parte a studiului limbii.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

între un soare şi unsoare. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles). ex-ministru. loc. (locotenent-major). domnule. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie. şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. Blancul marchează în scris o realitate fonetică. la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea. eg. spre exemplu. prim-ministru. F. Eg. diferen iind. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. D. două puncte – anun ă vorbirea directă.redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte. constă în absen a oricărui semn. D. ci după semnele de punctua ie.: Carevasăzică. sau de substantive provenite din abrevieri. pauză grafică. spa iu. el va juca) păcălit) . Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse.: Nu pot. a plecat? 36 . . la calculator. show-ul. D. D. 3. sau nici un şi niciun etc. Blancul are şi rol distinctiv.: Dumneata spune-i c-am venit eu. 10-le (nota 10).-maj.serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse. dar mi-a poruncit să spui.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului.împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. x-ul. E încuiată odaia. v-a va (verb auxiliar.: De ce? F.: Apoi. marchează intona ia interogativă a enun ului. S-E (sud-est). cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). pauză albă. după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1. c-a plecat la ară. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. dacă l-o căuta cineva. a luat cheia la dumnealui când a plecat. Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. F. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. 2. eg. RATUC-ul.: Bate-i să deschidă. unde marchează căderea vocalei î. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . Blancul. Eg. Eg. .se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest). Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. numit şi pauză. spa iu alb. .

plutesc. I. Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc.L. 214). n-a plecat. [ierou] în loc de [erou] etc.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale.: Nu. Spre exemplu: . într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo.F. standard. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. . – Ce semn de punctua ie? – Nimic. eram [ieram]. de grafeme. În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. dar şi [ielement] în loc de [element]. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. poem. Corectitudine şi greşeală.i ghicesc în talpă. stres/ştres. Dar. Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie. 37 . De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. p. el [iel]. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest.: Amice.. [egzaspera]. start. adică pune un număr. Atunci când închid ochii.. domnule. eră. conform normelor ortoepice [e] în elev. ax. o coresponden ă perfectă între şirul de litere. dar în exact. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start]. – Foarte bine. dar [ie] în este [ieste]. D. stres. Caragiale. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii.eşti idiot. [ştandard] în loc de [standard] etc. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16..litera e se pronun ă.litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă. prin analogie. 36 mă inspiră. şpalt etc. Ce număr por i la pantofi? – 36. strand/ştrand. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii. 2. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact]. Oricum. excava. – Eu nu ghicesc decât în talpă. – Poate în palmă. . strangula/ştrangula.

t. someşean. înalt).verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. emblemă. se scriu cu literă dublă: idee.se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale. aisberg. 38 . vaccin.înaintea consoanelor surde p. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă. scenă [nu *ştat. clujean. *birjear). şade.după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. improviza. v se scrie şi se pronun ă z. . nu /ie/. Excep ii: se scriu cu s transdanubian. înşală. .înaintea consoanelor sonore b. alcool.abrevierile PNL [penele]. *îndemânatec]. .înainte de p şi b se scrie m. nu n: ambulan ă. nu e. Brâncuşi). *înşeală. Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. 2. *someşan. . *jear.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/. se scrie î.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. accentul general căzând pe ultima silabă. premisă. reexamina (re-e-xa-mi-na). accident. Eg. celeilalte. regionalism moldovenesc). strangula. Este corect cărora. h se scrie şi se pronun ă s. strămoşească. nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî.în neologisme. ea se pronun ă [ia]. în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput).accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume. tomnatic [nu *tomnatec. muşama. *şease). alee se pronun ă /e/. tusşase [nu *dezpacheta. poem. j. birjar (nu *cenuşear. f. destăinui. . vitejească (nu *ieşan. . azvârli. şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. *strămoşască. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete. cealaltă. . iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element]. diserta ie. e ini ial se pronun ă /e/. şcenă]. *deztăinui]. jar.variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. *plaje). nu z: despacheta. licee. în antroponime (Pârvu. sesiune. disident. . efectuează. în sufixul -atic: îndemânatic. umbla [nu *enblemă.e la început de silabă precedat de vocală. . succes. g. Scrierea unor vocalele . zoologic. creează. *vitejască). *inproviza]..vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). Alături de exemplele mai sus oferite. stofă. zvânta. în neologisme de tipul poet. dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară. 1. *ştofă. . *muşeama. d.se scrie şi se pronun ă i. . şase (nu *aşează. eram se pronun ă [ieram] etc.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat. Scrierea unor consoane . . nu /e/: fruntaşă. . a înghi i. alee. ş. căreia. nu s: dezbate. *clujan. celorlal i. agreând. plajă (nu *fruntaşe. cenuşar. c.

mai mult pauzele. Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră.. groaznic.. nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ.înaintea consoanei z.se scrie cc în următoarele situa ii: accent. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs.înaintea consoanelor m şi n apare uneori s.scoala cu bine cu rau.. dar imi place la scoala. Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17. .. neagra. SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora. Aten ie! . deznoda. paznic.. deputat.. dezmin i..... prismă. i'am cautat mai mult timp. alteori z: dezlega. ministru. te distrezi.se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). zmeu. dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni...se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. vaccina. slab. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor. kt despre profi. occipital. k fie profii severi. economice şi sociale. dar uite k i'am gasit.. sau nu. posttotalitar (post + totalitar). fantasmă. dar trecatoare!! 3. disciplinele de învă ământ. Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe.sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev.hmm.). obraznic. izlaz. sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă.. Dvs.. .. . sarcasm. succes.consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte).. . dl Ungureanu. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala.). războaie balcanice). pleonasm. răs-: deszăpezi. 39 . e kam. zilele săptămânii. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere. viatza fara scoala. paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe). k oricarui alt kopil. se scrie s în prefixele des-. răszice. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea . desluşi.se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare.. rescriindu-l.. ce-i drept. zloată.. invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum. Evul Mediu etc... lunile anului. .se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat... fie colegii nebuni. e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea. ... dumneavoastră.

EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare.pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române. Secretariatul.se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop.se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură. anumite abrevieri.pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea. Excelen a Voastră. Războiul de 100 de Ani). litera mare se foloseşte .. Ioana Duşa. numele proprii. Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române. Direc ia. Războiul de Independen ă. . Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice. . De asemenea. Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite. Alte a Sa Regală. la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director. Livia Pandrea). traducătoarea Livia Pandrea). parcă. . admiterea la Politehnică. Catedra de limba română. greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I. muză. 40 .. se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres .. Războiul de Secesiune.în coresponden ă (cerere.. ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg. prin rescriere. Sfin ia Sa). . Secretară Maria Popescu.. vă rog să binevoi i. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I. pronumele şi formulele de polite e. scrisoare). Majestă ile Lor Imperiale. Domnia Sa.. Dar substantivele care denumesc func ii. la dna. Serviciul de contabilitate. Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române. războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. Subsemnatul. gigant.pentru numele proprii de institu ii. . Înăl imea Voastră. Războiul de Treizeci de Ani. student la Litere...pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. titan. . Lucrează în Institut de cinci ani. al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. Evul Mediu).pentru nume de persoane (eg. În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific. ca titlu etc. sirenă. inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. identifica i şi corecta i.

portavion (por-ta-vi-on. mp . Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. f. iar a doua este l sau r. VCCV se desparte VC-CV. somp-tu-os. 4. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. Grupurile de sunete lpt. linc-şii. h. Eg. Eg. VCCCV se desparte VC-CCV. ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). i-ne-gal). sand-vici. nc . Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. re-demp. Bu-cu-reşti. con-struc-tor. arc-tic. Eg. p. Eg. De aceea. d. as-pru. a-pă.4. ast-mul). as-tru. nct. sublinia. Dacă prima consoană este b. O consoană între două vocale trece în silaba a doua. ma-ga-zin. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. Fiecare silabă con ine o vocală. ndv. şti-in. VV se desparte V-V. nş.2. mpt. t. Două vocale alăturate se despart.1. g. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. 3. Eg. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal. rct.iu-ne. Excep ie. ac-tiv. ploa-ie. du-et. tă-ia. li-tru. sculp-ta. func. 4. co-dru. Eg. format din sub+linia. punc-ta. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. Eg. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit. stm se despart după a doua consoană.ă. Excep ie. port-a-vi-on). se desparte sub-li-ni-a. fil-tru. 5. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). mă-lin. dar se preferă varianta fonetică. duş-man. 4. ca-blu. cin-ste. 6.i-a. jert-fă. DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. 2. v. ti-tlu. VCC-CV (Eg. VCV se desparte V-CV. rtf. c.

jacuzzi. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic. este limpede. altele decât cele oferite în text.Cât de necesară este.500 mai mult decât prima edi ie (1982).. broker. dar n-avem încotro.. cu 2. să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2. 3. răspunde i la următoarele întrebări: 1. scoase din dic ionarele recente. „casa limbii române”? Formula i o opinie personală. prin „limbă 42 . Nu trebuie să fii lingvist ca să. sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită. mai ales. într-|însa).000 de mii de cuvinte.. strâm i..Conform DOOM. nu putem so interzicem.. acquis. de altfel. fran uzisme. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus. de cuvinte noi..] DOOM-ul actual cuprinde 62. M-am întrebat. altele tind să se stabilizeze.i dai seama că limba română s-a urâ it sau. într-un moment în care este mare nevoie de el.. frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a). înainte de a le introduce într-un dic ionar academic.[. este urâ ită.. dacă n-ar fi fost mai bine ca. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. circulă sub mai multe forme. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un.. pur şi simplu. Cum defini i Dvs. dealer.. func ionar. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. ortoepic şi morfologic.. Da i câteva exemple. evitarea despăr irii. la care se recomandă însă.. furişat. nici nu avem cum.] (Eugen Simion. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă.. mai bine zis. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine.[. 4. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. EXERCI IUL DE LECTURĂ 20. simplificată. [.i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare.Nu este totdeauna necesară. hacker. Este vorba. cerboaică.] DOOM-ul nostru apare. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură. corectă. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim . regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând. conform principiului fonetic şi principiului morfologic). Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs. văzând explica iile de mai sus.. dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă. în esen ă. licean. alteori irita i – la TV sau la Radio. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând. gay. Şi... item.. Unele nu s-au fixat bine în limbă. pe cât posibil. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul. vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?.

machiat.cum a fost inainte cu capacitatea 43 . Rezolvarea exerci iilor este facultativă. 4. maistru. materialist. frustrare. furt.iar la tezele astea. liceal. dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune. desface..sunt de acord cu cei care au spus asta. LUCRARE DE VERIFICARE 2 1.. – Moşnege. Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat. să. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă.sau cu istoria si geografia sa ia note mari. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Pungu a cu doi bani). Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal. ruşinată. 3. 5. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. copiaza p rupte. carioca. c-aşa am bătut şi eu cucoşul.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik. măi babă! Când i-am cerut ouă. strâm i. ştii tu din a cui pricină. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice.i aducă galbeni. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). rescriindu-l. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii.i pofta-n cui.cum nu au nici la ore. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur. 2. zise ea.ramana.

VINTILĂ-RĂDULESCU. Theodor Hristea).. *** Sinteze de limba română (coord. Editura Ştiin ifică. Editura Univers Enciclopedic. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Bucureşti. 1973. Ioan. Bucureşti. Bucureşti.. ŞUTEU. 1997. 2005. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. 1984. Bucureşti. ortoepic. ortoepic şi morfologic al limbii române.O. 1999. Editura Academiei. Editura Floarea Darurilor. Ortografia în şcoală.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. Elisabeta ŞOŞA. 44 . Dic ionar ortografic. Bucureşti. pe pagina de internet a Academiei Române. Îndreptar ortografic şi morfologic. 1998. Ce e nou în DOOM. *** DOOM. Saeculum I. Flora. G.

2. referen ial şi morfologic. Din punct de vedere referen ial. vocabular fundamental şi masa vocabularului. Din punct de vedere semantic. este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. vocabularul se clasifică după cum urmează: a. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte. din punct de vedere semantic. Paronimele 6. Lexicologia. Rela ia semnificat . Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. Dificultă i în învă area vocabularului. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Din punct de vedere morfologic. afixele (lexicale şi gramaticale). Dinamica vocabularului 4.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. Structura cuvântului. desinen a 3.Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1.Greşeli lexicale 7. Elemente de lexicologie 1. Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. 3. semantic şi morfologic. să definească unitatea de bază a vocabularului. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. logos: „ştiin ă”). SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. Rădăcina. Rela iile semantice 5.semnificant . lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă. cuvântul.referent. LEXICOLOGIA Vocabularul (lat. lexis: „cuvânt”. Vocabularul. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. VOCABULARUL. vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr. 45 .

care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”). Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. numerale de la 1 la 10. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. termeni argotici. arhaisme. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular. neologisme etc. numele unor animale domestice. angrosist. pronumele personale.Vocabularul fundamental al limbii române. regionalisme. p. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent. numele culorilor primare. nume de rudenie. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular. Eg. cipitor. dorin a lor de „superioritate lingvistică”. d. hultan. termeni de argou. c. termeni de jargon. nume de arbori. Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. câteva conjunc ii şi prepozi ii. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. Eg. calfă. al informaticienilor etc. cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. elegantă. dar le foloseşte rar. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. în Limba română. şi. termeni argotici şi de jargon). Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. business. Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. regional. 46 . prieteni. mefient. fond principal lexical. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc.G. diurnist. Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. ilegalist (P. Fonetică şi vocabular. inubliabil. vocabular esen ial. termeni dialectali. alimente). Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. plante. numit şi vocabular reprezentativ. termeni de specialitate. colegi). a downloada etc. decan. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. 62). a lista. Lexicologia. impardonabil. Vocabularul uzual. care se mai numeşte şi vocabular mediu. un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ. b. dar nu le foloseşte aproape deloc. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. termeni argotici şi de jargon. de jargon etc. de asemenea. vocabular activ şi vocabular pasiv. termeni de specialitate. Vocabularul limbii române. alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. neologisme.Bârlea. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea. sau le recunoaşte. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. a upgrada. job. Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. forme de relief. arhaisme.

astronaut. cuvinte polisemantice etc. omonime. frumoasă. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care. şi deci forma sub care este re inut în dic ionar.1. duminică. antonime. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar. func ional. citire. a citi).) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare. deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. Forma de bază a cuvântului. numele unui singur obiect. Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună. paronime. Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. pe. scaun. pentru frumoşi. pâine. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. Deci pentru seria de cuvinte a citi. citeam. 2. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). baie). pentru am plecat şi voi pleca. căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului). citisem. stare. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. şi. LOCUL CUVÂNTULUI 2. a ploua cu găleata etc.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. vorbim astfel de sinonime. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. astrolog. lor. două sau mai multe. citisem. 47 . fenomen: floarea-soarelui. Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie. pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. frumos. Şi de asemenea. EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin. masă2). prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului.1. dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. CUVÂNTUL . compunere şi conversiune. dacă vom căuta cuvinte precum a citi. citeam. căsu ă). căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective). sfânt. adică prin derivare. ştergar. Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. Dar.1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit). căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et).Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. De asemenea. este pentru verb forma de infinitiv (eg. bunic. putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. adună toate formele pe care cuvântul le poate avea).

Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. din punct de vedere lexical. cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice. citeam. respectiv declinarea substantivului.1. citisem. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. Eg. aici oi. dar şi de context. medicament constituie intrări separate în dic ionar. ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar. turmă de oi. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. din punct de vedere lexical.1. Eg. Vorbim în acest caz de abordare sintactică. cuvinte noi. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. sau prin analiza structurii lui. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor. Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. 2. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte). Cuvinte precum medicină. Eg.2. adică pe studiul sintaxei. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală. 2.2. necitit. scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. adică de cuvintele care-l înconjoară. care pune accent pe structurile şi transformările frazei. Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală. unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . medicinal. îl oferă cuvântul alb.3. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. cinstit-necinstit). medical. Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). sau seria băiat. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). ceată de oameni. Prin derivare rezultă. de asemenea. cârd de ra e. într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). de context.Seria de cuvinte a citi. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu. gânduri etc. 2. selec ionate în func ie de sens. Studiat în sine. nu formează. Seria de cuvinte cititor. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. citire este ob inută prin derivare. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi. aspectul grafic). lui brun (urs brun). printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte). în urs alb. citit.

O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. pentru cuvântul măr. pierdute de mult în societă ile moderne. Eg.. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure. dintre formă şi con inut. Alexandru – din gr. iar con inutul este „fruct cu gust. forma grafică din literele m. întâmplătoare.” sau „pomul care face acele fructe. Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată.. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. semnificat. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg. r]. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar. referentul. istorică etc.scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră. cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. hăr ile. Con inutul se mai numeşte în eles. ă. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. pomme. a apăra” şi andros „bărbat”. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m.. semnificant [m ă r]. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. se stabileşte prin conven ie socială. eirênê „pace”. Eg. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. iar con inutul. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut. r. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. există rela ie de determinare directă.” 49 . SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element.. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile. sens.” (vezi DEX). E vorba de credin e vechi.. măr. sistemul semnalizatoarelor rutiere. hăr ile): acestea se numesc semne iconice. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. Irina – din gr.3. semnifica ie. semnificat „fruct al mărului. alexein „a proteja... Rela ia dintre semnificant şi semnificat. Roxana – „strălucitoare” etc. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu. ă. 2. bzzz). acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg. apple etc. dovadă că aceeaşi realitate.

4. EXERCI IUL 22 50 . Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. toate semnele trimit la un referent. Abordarea de tip referen ial.referent Rela ia dintre referent. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. referin ă. semnificare. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă.1. pe. dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp. un sens unic. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. calculator. Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului. SEMNIFICAT (gând. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite. sensul cuvântului îl dă referentul. chiar.4. mediată fiind de concept). Existe cuvinte care au o denota ie fixă. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv. În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului. fa a de masă. 2. desemnare. În această situa ie. cuvântul desemnează realul. Toate cuvintele. spunem că abordarea lexicului este referen ială. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. dar mai dificil pentru totuşi. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. concept. măgar. denumire. Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul. Denota ia se mai numeşte denotare. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. ne-a invitat la masă etc. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. a fost o masă gustoasă.

abordarea lexicului este de tip semantic. a merge. elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică. a conota iilor unui cuvânt.. paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei. Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul.4.Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. vagon. o exprimare clară implică. sunt stabile. şi atunci sunt dăunătoare comunicării. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. contribuind astfel la corectitudinea. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe.. limpezimea. Dacă accentul cade pe semnificat. totuşi. Orice cuvânt intră în rela ie semantică. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor. fluture. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte.2. EXERCI IU DE LECTURĂ. (sens conotativ) 2. Corectitudine şi greşeală. a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării. De la varianta Elevul înva ă. aplecat. iarbă. a mătura. Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. Elevul este bătrân. 115). al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante. (Spre exemplu. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. pe de altă parte. Eg. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice. asocierea Elevul curge. p. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac. soare în vagon sub soare etc. Abordarea de tip semantic. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. în acest caz. şoarece. al unei optici speciale şi. Elevul doarme. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. fărâmitură. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. dacă o introducem în context. selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit. Eg.” Interven ia contextului 51 . pe de o parte. EXERCI IUL 23. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. incompatibilită i semantice. Restric iile de combinare semantică au grade variate. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. până la varianta incompatibilă Elevul curge. direct sau indirect. alegerea «cuvântului potrivit». Cuvântul. iar. a înota.

4. imposibil de crezut. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale. sunt rela iile de sinonimie. antonimie etc. incredibil de incompetent. structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. fluturele tremură. Spre exemplu. la semnifican i diferi i. înfloritor. Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. se urmăreşte structura cuvântului. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). hiponimie. bine definite şi structurate în lexic. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). Eg. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. Pentru a analiza structura cuvântului. pe palierul morfologic. Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. Un alt tip de rela ii semantice. Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. care alcătuieşte. (le vom discuta mai jos). să ne imaginăm un vorbitor de română. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. 1. 2. Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. care ilustrează fenomenul de polisemantism. înflorit. Dacă accentul cade pe semnificant.precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. 52 . Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri. teatrul vuieşte. Vezi Figura 1).3. care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului). neînflorit. Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. floricea. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. 2. Abordarea de tip morfologic. La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii. a înflori.

birjă. altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori. a upgrada (neologisme) etc. cip. Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. vornic (arhaisme). spătar. site. recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural. Eg. Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale. 53 . altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă. Eg. arcaş. număr şi caz la substantive.3. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime.prefix arunc . numărul şi persoana la verbe). computer. undi e le adâncime - 3. altele dispar. folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. indică timpul mai mult ca perfect re. undi +e+le . DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă. paharnic.

loca ie. utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. Unele cuvinte. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. schimbarea valorii gramaticale. 2006. pp. ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. a realiza. dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. care se întâlneşte astăzi. La fel. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. întâlnire”. asociat calită ii numită „punctualitate”. şi un ziarist. 54 . a observa. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune. despre cuvinte ob inute..). segment. ext. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. Moda lingvistică 2007. în aceste cazuri. uzul şi abuzul (Editura Paralela 45. top etc. sediu” (eg. sunt folosite astăzi cu un sens nou. cursurile au loc în următoarele loca ii. deci opus esen ialului”. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui. p. adjectivul punctual. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică. a primit sensul de „oficial” (eg. a câştiga. formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză. 3. La fel. culturală etc. a în elege. La fel. este vorba. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix. a conştientiza” (eg. adjectivul formal. EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. a îndeplini ceva. amplasament pentru o construc ie.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. precis”: eg. Invita ia formală de a participa la întrunire). vreau să răspunde i punctual la întrebări. E vorba de cuvinte precum sintagmă. compunere. Text al acestei convorbiri. Norma. a realizat greşeala pe care o făcuse). cuvântul carte (eg.. Grui ă. a se dezvolta profesional” (eg. substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. La fel. Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. Spre exemplu.1. specific unui anumit domeniu. şi. Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens. „întâlnire de angajare”. domiciliu. Eg. selectez câteva exemple din lucrarea lui G. Am realizat că nu vom ajunge la timp. 15-60). deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”. Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. contractul de închiriere”. adăugat prin influen a unui model străin. vezi exemplul din subcapitolul anterior).

sufixe pentru substantive colective (eg. răs+cumpăra> răscumpăra.şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. pornind de la un cuvânt de bază. sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit.1. cu rădăcina sor). cu rădăcina maşin). prieten+ă> prietenă. fier +ar>fierar.. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. ne +liniştit> neliniştit).de la cuvântul de bază. eg. eg. Eg. - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta. broască+oi> broscoi). lung+an > lungan). sufixele verbale (eg. sufixe pentru denumirea originii (eg. muncitor+ime>muncitorime). Dacă se aşază la finalul cuvântului. ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. sufixe pentru nume de agent (eg. prun – format prin derivare regresivă de la prună. lung+ime>lungime). în+soare+i> însorí). în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în. asculta+tor>ascultător). prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. sufixe care indică locul (eg.1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt. sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. băiat+aş>băie aş. se numesc sufixe. dez+lega> dezlega). dar+nic> darnic. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe. „vinovat”. Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în.”. prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg. după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. băiat+oi>băie oi.. Eg.şi sufixul -i. prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg. a+politic> apolitic. sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc. cu rădăcina vinovat). Ardeal+ean>ardelean). maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”. re+citi> reciti) etc. prin căderea sunetului a din final. „lipsit de” (eg. sufixele adjectivale (aur+iu>auriu).3. poştă+aş>poştaş). catolic+ism>catolicism). sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte). 55 . Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. alun+iş> aluniş). prin înlăturarea sufixului. În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou.. sărut – format prin derivare regresivă de la săruta. a+normal> anormal. fată +i ă>feti ă). sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg.

de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. heliocentric. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. generos. Compunerea prin contopire 56 . în limba de origine. palid.2. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. biblios – „carte”): bibliografie. reunirea cuvintelor unt. ortoepie. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg. hiper. Eg. dintr-un cuvânt derivat. au circula ie interna ională. original. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. independent. probabil.2. aero (gr. ante-. agro (lat.1. anti-. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. dar nu gustul untuluidelemn etc. combativ. nu apar independent în limba română. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. fob (gr.(gr. tare. fatal. pe care îl au atunci când există independent. hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. spunem gustul untdelemnului. timid+itate>timiditate. cronos – „timp”) – cronometru. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. Eg. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie. dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!). Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. „aer. psihomotor. conştiincios. Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. La fel floarea-soarelui. acestea sunt. fotogen. oxigen”): aerodinamic. mic. fobein – „a urî”): fotofob etc. opac. filologie. şi nu sufixe/prefixe.1. Dar. Spre deosebire de afixele reale.1. cuvinte de sine stătătoare. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil. crono (gr. urât. Spre exemplu. atractiv. biblio. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare. excentric. care înseamnă altceva decât unt. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere. fil (gr.„ogor”): agroturism. ager .sunt doar în mod aparent sufixe. 3. putem spune ciubo ica cucului (o plantă). filei – „a iubi”): bibliofil. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). datorită faptului că nu au autonomie func ională. serviabil. următoarele: supra-. 3. EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate.

în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. . „zi.adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu).bas-bariton. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare. cuminte (cu+minte). care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). . doisprezece (doi+spre+zece) etc. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. prim-solistă. maşină57 .1. prim-procuror. Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I. sârbocroat. am plecat. roşu-închis.i spun eu odată ce s-a întâmplat.bună-credin ă „onestitate”. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă. nici celălalt). având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. dată calendaristică” sau „informa ie”. Odată terminat lucrul. bine-cunoscut „celebru”. niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. bună-creştere. nu numai al analizei gramaticale. . imediat.adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv. Se scriu cu cratimă: . iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia . bun-rămas „adio”. Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg.substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt. sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”. eu nu am nici un frate. bună-diminea a (plantă). Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate. formate din cuvinte care s-au contopit. contabil-şef. bine-venit „oportun. în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. nicio. prim-balerină. alăturare fără cratimă (eg.Compunerea prin contopire creează cuvinte noi.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala.prim-balerin.2. Valea Călugărească). de exemplu. Se scriu „legat” şi: . care exprimă o unitate. . bunăvoin ă (bună+voin ă). prim-solist. s-au sudat. câine-lup). Eg. O dată la două luni) şi o dată subst. II. bună-cuviin ă „polite e”. O să.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. Tîrgu-Jiu. nici mai mul i). Te mai rog o dată. ca: . Termină odată. untdelemn (unt+de+lemn). cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”. 3. . fără a fi contopite. cineva (cine+va). Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”.adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor). când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”.2. . Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”). destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. bunul gust al libertă ii). Se disting astfel: . agreat”.

II. noul DOOM stipulează următoarele: I. De astă dată. ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor..tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”.N.. UNESCO etc.. gândac-de-Colorado (specii de insecte). specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş. fără de care.3. chiar dacă sintagma pe care o abreviază. 3. este un latinism. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. eg. CV. (Partidul Na ional Liberal). vi ă-de-vie (plantă).Un verde profund umplea pădure. compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format. Eg. Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. la care se generalizează scrierea cu cratimă .] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. EXERCI IUL 28 Identifica i. aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi). 58 . ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice.indiferent de structură: fluture-de-mătase. (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu).capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie). (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc. citită [sivi]. şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere).2. deoarece este împrumutată din engleză. P.la latină nota 7. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă.. Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere. care mi-e rudă de aproape..1. curriculum vitae. (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit). rămâne şi anul acesta repetent [. CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. domnişoara Maria Popescu. (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde). mai-mult-ca-perfect (timp verbal).. în textul următor..a. .3.termeni care denumesc substan e chimice distincte. TAROM (Transporturi Aeriene Române).L. Spre exemplu: . sunt pentru mine porunci. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. romarta (arta+românească). cuvintele ob inute prin derivare. 3. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile. băiatul. .. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. Fiecare om vrea câte ceva.]..

ritm. laptop. fantezie. petrecere. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. vacă-grajd. Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). pierre de touche). CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. varză. Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. vâsle. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans. an-lumină (fr. Dansez pentru tine. catarg. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. piatră de încercare (fr. varză-varză a la Cluj. pira i. rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). bien-élevé). periaj (de la fr. în floarea vârstei (fr. pânză. cerbul muge. găină-cote . divertisment. Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. hip-hop. coregraf. a lua cuvântul (fr. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. visare. discotecă. brossage: bross-age.Cele mai afectuoase salutări. prendre la parole). cârmă. a cânta. pânză cu sensul de pictură (după fr. cu următoarele cuvinte: bebeluş. scaun. mişcări. salsa. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). a opăi. frumos. pe rând. proră. gra ie. martor ocular (fr. Caragiale. scaun-masă. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). 4. scrie i ce cuvinte pute i asocia. à la fleur de l’âge) etc. bebeluş-bonă. căpitan. bine-crescut (fr. Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. iubire. club. ancoră etc. balerină. aneélumière). Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. 2. leul 59 . dansuri de societate. faire d’une mouche un éléphant). calul nechează. Eg.L. toile). pescar-undi ă. Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). hublou. ame eală. dar şi scaun-diaree. adică în re ele semantice. bebeluş-biberon. perie-aj). RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. Eg. temoin oculair). cabină. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. a face din ân ar armăsar (fr.

a se învârti. discotecă. ame eală. tip de dans – prin adjective. animal-sunetul tipic produs de el. vrabia ciripeşte. petrecere gra ie. după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. ori adjective. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. hotel. frumos. gra ie. ori verbe etc. tango. palat. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. Dansez pentru tine. han. Coregraf. bloc. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive. dansuri de societate. cort etc. divertisment. a cânta. cârd-gâşte. petrecere. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. hip-hop. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans. a opăi. salsa. animal-locuin ă. visare. coregraf. a se da peste cap. Vals.). ceată-oameni. a ondula. balerină agentul care face ac iunea A opăi. visare. Tipul de dans e redat prin substantive. De cele mai multe ori. castel. Dansez pentru tine. herghelie-cai. cabană. mişcările sun redate prin verb etc. turmă-oi. mişcări. balerină.rage. divertisment. cireadă-vaci. câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. ritm. vilă. pute i ob ine următoarea serie: vals. a ritma. colibă. ame eală loc popular. câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. pensiune. De exemplu. a se roti. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. „pentru a fi locuit”. internat. club. iubire. sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . club.

alune. relaxare. câinele este hiponim pentru animal. Rela ia este de la gen la specie. care este hiperonimul lor. vioară. pară etc. Poiana. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare). cafea. incluse amândouă în termenul supraordonat floare. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt.. La fel verde-culoare. cofetărie. măr. cadou. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. calorii. lapte. instrument muzical este hiperonim pentru chitară. Eg. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior. iar prin generalizare. cofetar. albă. marmotă. 4. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului. simplă. ciocolatier. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. pian etc. instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. Eg. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. copilărie. cal-animal etc. gust. dar şi una suplimentară. se numeşte generalizare. Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). To i câinii sunt animale. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. caldă. fruct – b. Crăciun.1. un cuvânt care desemnează o subspecie. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. interzis. plăcere. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. dar nu toate animalele sunt câini. floare. un fel al obiectului. de la general la particular. Eg. dar. cură de slăbire. neagră.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. dans e hiperonim. aromă. măr). salsa. păr. dulce. caisă sunt hiponime.2. dar invers nu este valabil: eg. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. Termenul b poate fi numit cu termenul a. 61 . hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. Eg. tango. sărbătoare. 4. la cuvântul care desemnează genul. Spunem că trandafir şi floare. Ele sunt cohiponime. fructul este hiperonim.

Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. Eg.. rela ia de hiponimie. Eg.Se fac lucrări importante. supraordonat se numeşte hiperonim. Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale. a merge şi a circula sunt sinonime. Onoma.a efectua. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ. Spre exemplu. iar termenul general. petală-floare. mânz etc. ea ine de sim ul limbii..a sta iona. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. salcia. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie. dar ploaia demarează este o structură greşită. dintre vorbirea comună şi cea literară. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită. Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există. de toate zilele. limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. zăpadă. de economie. nea. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei. căru ă-vehicul. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu. De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. cursa demarează. a sta . cultă. omăt sunt interşanjabile în toate contextele. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. alte rela ii de hiponimie: leu-animal. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. sunt corecte spectacolul poate demara. Eg. Domiciliază în Bucureşti. clasa copacilor include nucul. . pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul. deci sunt interşanjabile în toate contextele. dar nu şi ceasul merge. deci putem spune corect trenul merge. Din considerente pragmatice. 62 . Eg.a circula. mărul. Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. „nume”). Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor). Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari. Locuieşte în Bucureşti. a merge . nu au loc modificări de sens în propozi ie. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. A locui şi a domicilia sunt sinonime. func ionare etc. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar. particular. în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună.hiperonimul este cal. Eg a face . iapă. Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. 4. al ii au caracter mai cultivat. petrol-lichid. catedrală-clădire.3. subspecia se numeşte hiponim. stejarul etc. trenul circulă. Syn „împreună”. „cu”. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. şi exprimarea mai îngrijită. mai literare.

nu o mână de sprijin. Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă . sinonime de jargon (slujbă-serviciu).biştari). Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. nop i albe.păr negru.rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. sociolectală (a în elege-a pricepe). EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra. magie albă – neagră.iubită). Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. rasa albă . relaxattensionat. so -so ie.: rece-cald. roşie. deci trimit la acelaşi obiect din realitate.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat. a controla. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. Aceste cuvinte se numesc antonime. Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie. a guverna. Rela ia de opozi ie se realizează astfel: . Eg. dar acorzi o mână de ajutor. botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare). alb opus lui roşu.rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă. a merge-a circula. Eg. sinonime livreşti (aliaj-amestec). a gira. prost-deştept.. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie.prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie. Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune.4. brun şi sur: păr alb . Eg. sinonime poetice (blond-bălai). Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P. Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg. 4. unul este definit prin celălalt: sus-jos. tehnică (hepatită-icter) etc. spa iu alb . înalt-scund. dar conota iile sunt diferite. sinonime de argou (bani . e vorba despre sinonime par iale. G. . Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie. negru. pom-copac-arbore. regionale (crumpi-cartofi). mort-viu.galbenă. . Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). sinonime profesionale (inimă-cord). achizi ionează şi antonimul lui. Bârlea. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus.spa iu scris. Ajutor şi sprijin sunt sinonime. Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. a conduce. bun-pre ios. Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială. neagră. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. unde opozi ia se referă la 63 . Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor. acelaşi referent. jos. sinonime populare (femeie-muiere).

„la fel. a vinde . EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. sunt noi. nici x. ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc. dacă este bărbat. Căutăm dansatoare grase şi slabe. atunci nu este femeie. ci grada ie. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). corect-incorect. activ-pasiv. nou-vechi.. Se sim ea mai bărbat. la cel nou. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. deştept-prost. oficial-neoficial. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat. acelaşi”. început-sfârşit. Eg. Eg. Vă aşteptăm indiferent de vreme. cu litere latine.. noua formulă este mai bună decât cea veche. pedeapsă-recompensă. cât şi cei răi). atunci nu este necăsătorit. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe. cald-rece. foarte bucuros). bărbat-femeie. nici y (nici cei buni nici cei răi). Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. cuvinte pereche mare-mic. deschidem vineri şi închidem lunea. natural. 4. a nega. curajos-laş. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele). Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros. stil. calitatea pe care o exprimă este graduală. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. mai mult x. avantaj-dezavantaj.. eşec-succes. niciodată amândouă la un loc. În cazul lor nu există polaritate. repede-încet. adevărat-fals. adevărat-fals. Comedia s-a transformat în tragedie. eşec-succes. nu strâmtă. dar au 64 . rafturi pline de haine noi cu modele vechi. vechi-nou. uşor-greu. întrebarerăspuns. frumos-urât. urban-rural. cu litere chirilice. iubire-ură. climă foarte caldă sau foarte rece. înalte şi scunde. rochia este largă. doctor-pacient. veche sau nouă. larg-strâmt.a primi. nu bătrânii). ori b. Antonime în rela ie de reciprocitate. caldă sau rece. bărbat-femeie. egal. filmul a fost. Eg. stâng-drept. a da . deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel. decât y (mai mult pesimist decât optimist). major-minor. nesim irea. realitate-fic iune.a cumpăra. Eg. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. Aceste idei nu sunt vechi. Căsătorit-necăsătorit. homoios. atât x cât şi y (atât cei buni. optimist-pesimist. nymos – „nume”). trecerea de la vechiul alfabet. dificil-uşor. uscat-ud. x nu Z (tinerii. pacerăzboi. a confirma. veselă-veselă. Antonimele nongraduale se exclud reciproc. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun.5. aprobare-dezaprobare. slăbiciunea a transformat-o în putere. public-privat. Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. Dacă x este căsătorit. bunic-nepot. ordinarextraordinar-banal. vinovă ie-inocen ă. de la început la sfârşit. Rela ia de omonimie (gr. a ataca-a apăra. Eg. Eg. singur-împreună.faptul că un obiect poate fi ori a. Antonimele graduale nu se exclud reciproc. Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. haine–haine. activ-pasiv. pedeapsă în loc de recompensă. nou-vechi.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă. Eg. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. a face mişto. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”..limbă care se potriveşte în context. Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. îndatoriri fa ă de cineva”. dar şi sigur că da. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. tovarăş”). sau superlative de genul ultrarapid. Este vorba de utilizarea mult prea frecventă. superanalişti politici.a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare. La fel. sau a drincui („a bea”. băşcălios. dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. şi adesea nejustificată. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc.. coleg. 7. Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios. de cele mai multe ori. băşcălie. a unor cuvinte sau construc ii precum iată. greşeli precum: . unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. adesea artificial şi supărător. A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă. sau gagiu („prieten. sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside). de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile.fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge). nu-i aşa? de ce nu?. . printre altele. căutat. Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane. 6. mişto („bun”. zile care iată au debutat. mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit. Formulările mai servi i. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple.. totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic. vagabonzii au cu to ii 68 . ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”. vă rog. a şpăgui.utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). De cele mai multe ori cuvântul obişnuit.. „potrivit”).). „bine”. „a îndeplini anumite func ii.to drink (engl. „frumos”. văd că ceasul sta ionează (în loc de stă). a atitudinii ironice. butic. ultraocazie. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme. iată. ave i o societate în care. nasol. a inten iei satirice a vorbitorului. . Zilele Hasdeu. banal. şi în expresii a lua la mişto. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul. Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă.. Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. supraapartement. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. să le dăm altora să mănânce. Forma corectă este mai mânca i. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. haios. vă rog.

. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. EXERCI IUL 34 1. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. vezi Valeria Gu u Romalo. 2. domnule preşedinte. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme.. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos.. le dă un sentiment de emancipare. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare. Cunoaşte drumul spre Europa. p..) Recomandabil este. Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor. Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea. admiratorii lui. oficială. mai ales de la o anume 69 .. 149-150).. în şi mai mare măsură. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie). referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. de asemenea. pentru noi. După cum cunoaşte i.). pentru că folosirea elementelor argotice. numai prin numele de familie (eg. În comunicarea nefamiliară. 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat. de independen ă. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. premierul Tăriceanu etc. p. vezi Valeria Gu u Romalo. Cunosc unde ai fost. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea.). Băsescu.saci de dormit nou-nou i. publică. haide i să vedem.. deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii. Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate. EXERCI IUL 35. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului. domnule preşedinte. te invit să servim masa la restaurantul din parc. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”). Tăriceanu etc. poate. tinerii. dar. tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă. Pleşu. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri. Îşi cunoaşte bine meseria. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile.haide i să răspundem. dacă e vorba să fim mai buni. ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun..

în compozi ii. dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. 70 . men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. Corectitudine şi greşeală. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. p. Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze. (Valeria Gu u Romalo. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. 165). SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. exprimând o surprindere uşor critică. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte.

manie. sânge. şoarece de bibliotecă. proces.7. subiect. Identifica i. înnopta. Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas. plăcere. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram. într-o schemă grafică. Ion. GRUI Ă. cantitativă. Editura Dacia.multicoloră. pre ul urcă la 10 $. presiune. Vocabularul limbii române. 1985. Valeria. Bucureşti.). 8. 71 . şoarece de apă. peninsular. 1992. Identifica i.. picior. manual pentru programul PIR. maniac. sublinia. omnibus. sublocotenent.. Vocabularul. Cu ajutorul unui dic ionar. Moda lingvistică 2007. descrie. autobus. 3. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. prezice. deget. 1996. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. copilul urcă valiza. Narcisa FORĂSCU. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit. apă grea.. în seriile următoare. copilul urcă în copac. pensiune. GU U ROMALO. apă plată. organigramă. Sinteze de limba română. Theodor (coord. 5. 2006. apă de gură. 1984. Limba română contemporană. apă de munte. copilul urcă în lift. copilul urcă. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. apă oxigenată. Bucureşti. Angela BIDU-VRÂNCEANU. în Bârlea. 2. inimă. Fonetică şi vocabular. coinciden ă. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. G. proceda. mână. minibus. În seria următoare: febra urcă. copilul urcă pe cal. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. HRISTEA. Gramatica normativă. acolo unde este cazul: înota. trolebus. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. apă distilată. cooperare. Limba română. 6.. Petre Gheorghe. mouse. 4. Pute i folosi un dic ionar de sinonime. cleptomanie. apă minerală. 7. GRUI Ă. deschis. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. G. 2005. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. program. Editura Albatros. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată . Editura Paralela 45. Corectitudine şi greşeală. Editura Humanitas. Editura Didactică şi Pedagogică. COTEANU.

clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. articolul. să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. numeralul. Interjec ia 11. După modul în care ele intră în structura unui enun . pronumele. Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. MORFOLOGIA 1. 72 .Unitatea de învă are 15. Adverbul 8. care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică. prepozi ia. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Pronumele 4. de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). Adjectivul 6. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul. cuvintele se organizează în clase gramaticale. Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Numeralul 5. Prepozi ia 9. adjectivul şi verbul. Din acest punct de vedere. 3. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. conjunc ia şi interjec ia. Substantivul 2. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. Conjunc ia 10. 2. să descrie sistemul morfologic al limbii române. Verbul 7. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. Articolul 3. ceea ce facilitează sintetiza informa iei.

Zdrean ă). trăsături ale obiectelor. Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg. . 1. substantivul poate fi subiect (Vine trenul). Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate. B. unt. însuşiri. Substantivele proprii denumesc obiecte unice. Ion). atribut (copiii Mariei). SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen. foc arzând). număr şi caz. nume de ac iuni etc. nume de locuri (Piteşti. Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte. mul ime. om. eg. nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). minciună. titluri de opere literare (Baltagul. CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A. fenomene. Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i).substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. stări şi sentimente. Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. floarea-soarelui.1. trib). eg. . substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte.2. aducere aminte – amintire. substantivul denumeşte obiecte: stări. Din punct de vedere semantic. de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei). copil. 1. substantivele sunt: . carte.locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. nume de sărbători (Crăciunul). dragoste. Poienile de sub munte). provenit din maşina Dacia. la fel o dacie. Jocul cu mărgelele de sticlă). Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. substantive proprii/substantive comune. oraş vechi). Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. nume de animale (Grivei. cireadă. echipă.1. nume predicativ (el este inginer). nume de mărci (Illy. părere de rău – regret etc. casă. ploaie. carte). dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei). . individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. casă etc. Ca func ie sintactică. Jacobs). acoperiş). untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus). un adjectiv (necesară omului). determinan i prepozi ionali (casă cu flori).substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. maşină. complement direct (cumpără mere).). Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. determinan i verbali (casă de locuit. eg. În func ie de structură. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1.substantive individuale / substantive colective. vacă. bunătate. complement indirect (oferă flori vecinei). nume de institu ii (Guvernul României). În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă. Eg. frică.1. Genul substantivului 73 .2. maşină etc. sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc).

GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin . Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. ciocârlie. genul gramatical nefiind motivat de cel natural. Unele substantive au şi variate flexionare. monogram/monogramă. rod /roadă. Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. român. pomi). încadrându-se în două clase de gen. elev/elevă. măgar/măgări ă. (eg. această colindă. Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. Eg. făt. 1. asistentă. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată.articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului).Substantivele sunt. victimă) sau neutru (vip. rudă. aceste băi). curen i (electrici) / curente (politice. lup etc. masculine: ban. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. robine i/ aceste nuclee. bonet/bonetă. feminine: varză. neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun. această baie). om. acest robinet/ aceşti nuclei. SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex. feminin. acest gură-cască.profesoară. acest nucleu. gâscă/gâscan. de trei feluri: feminine. actri ă. masculine . lupoaică etc. cămilă. aceste ~ (acest stilou. mistre . după gen. masculine. româncă. broască/broscoi. star). această gurăcască. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~. substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice).2. aceşti ~ (acest băiat. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~. Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin. oameni. aceste gură-cască. Alte exemple: pescăruş. împărăteasă. aceste ~ (aceste fete. bocanc /bocancă. ştiucă. adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară. 74 . aceşti băie i). banană. popor).). pom). artistice). actor.). aceste stilouri). Eg.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). Eg. . decan. Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. robinete etc. animal.profesor. dulap. acest colind. cartof. aceşti gură-cască. feminine .2 Numărul substantivului După număr. asistent. neutre. cât şi neînsufle ite (eg. profesor/profesoară. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte. împărat. aceste colinde. frasin. carte).

le (şandrama/şandramale). a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). grafitti. În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. fată/fete). Eg. arămurile – obiecte de aramă etc. Bucegi. Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. lapte (nume de materii). Ele sunt substantive pluralia tantum. grafitti. posesie. i ari. tenis. pom/pomi. calm. Carpa i. Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero.variabile cu flexiune regulată (eg. importan ă. bade. Bucureşti (nume de locuri). câl i. pronume). taică. şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural. Florii.2. masă/mese). Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). plural se exprimă prin desinen e (eg. nene. plecare. Eg. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente).3. tăie ei. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. soiuri. se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită. Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. muncitoare. fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. vodă (substantive masculine). pui. Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. pică. icre.invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. curaj. Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. i (carte/căr i). a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). fidelitate. preparate din acea materie. vecinătate. copil/copii) . naviga ie.Opozi ia de număr singular vs. bunătate. miere. Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită. substantivele sunt: . ochi. fotbal. inteligen ă (substantive abstracte). dragoste. elev/elevi. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. câl i. 1. pantaloni. şoarece. coclauri. Eg. perete/pere i). bale (nume de materie). ele (turturică/turturele) etc. fată/fete – alternan a a/e). ochelari. brânzeturile sunt sortimente de brânză. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. Ele sunt substantive singularia tantum. Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. mers. box (nume de sporturi). aten ie. om/oameni) . cimbru. Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât. e (pupitru/pupitre). tei. şah.variabile cu flexiune neregulată (eg.

Ac. tabloul tabloului Neutru pl. D. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). 1. apozi ie (Prietenul meu. (Am cumpărat flori. armăsar. Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. am ajutat-o). G. complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare).2. Unui elev Masculin plural N. Ac. complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). D. complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). tablourile tablourilor Feminin sg. în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). D. complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). D. complement circumstan ial de loc (Plec la mare). G. Petre. po i plăti a doua zi). dulcea ă. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele. elevul elevului Masculin pl.4. Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. L-am întâlnit pe Petre). Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. Ac. care variază în func ie de gen. Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). Nişte elevi G. am cumpărat şi pere). Ac. elevii elevilor Neutru sg. Fata Fetei Feminin pl. este pianist la Opera Română). Func ia sintactică specifică este atributul genitival. complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul). element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare). complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea. determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. a cumpărat pere). complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii). complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). atribut (Pasărea din colivie cântă trist). EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât. complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. to i au ieşit în pauză). Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . În nominativ. Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a. Masculin sg. Un elev G. Cazul N.N. Genitivul este denumit cazul posesiei. complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui).

la rândul ei. zăloagă „semn de carte. colind2/colindă (cântec). astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. 77 . complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). D. ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). 3. complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). în dreptul. conform. complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). to i au rămas în sală). colind1 „colindat”. contra. te-am aşteptat!). Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). 1. nu te-aş fi ajutat). complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. în fa a. complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. nu a reuşit să-i convingă). capitol”. în vederea. şi cleşte masculin. G. po i consuma şi ciocolată). Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). vestă”. bluză. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. 2. 2. cu pluralul cleşti. cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. asemenea). complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). bască3 „limbă”. Ac. sofale. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. nume predicativ (suntem contra regulamentului). regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. potrivit. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. în ciuda. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. complement indirect (luptă împotriva regulamentului). cafea. din latină). în spatele. zălog2 „garan ie”. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. Cf. zălog1 „arbust”. De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. din cauza. deasupra. foarfecă feminin. aidoma. 2 colind /colindă (cântec). respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. mul umită. din pricina). V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. este un om de treabă). datorită. contrar. de un singur gen. împotriva.(asupra. norma actuală optând pentru astru masculin. în pofida. Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. bască2 „lâna tunsă de pe o oaie.

sandală). peso. racke i. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. art.-d. şi anume: . bodyguarzi/bodigarzi.-d. treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă. astfel: a. în general cu desinen a -uri. legată . leva/levă. op iunea normei actuale este una din următoarele: .încadrarea în modelul substantivelor româneşti. igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). weekenduri [uĭkenduri]). show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. g. b. tuneluri/tunele). stadiu. . la aceste substantive. trenduri [trenduri]. coperte/coper i. ărănci. ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi). dar gagici. brokeri. coarde/corzi. playboy.la cele neutre.cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte. itemuri [itemuri]. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune. gay. hippy. maicei/maicii/maichii. Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. sanda (nu bretelă. în curs de adaptare. nutrie. ramifica ie rutieră”. Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ).direct (fără cratimă) la cuvintele . norma actuală a adoptat solu ii diferite. prin formarea pluralului: .prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri]. maică2 „mamă”.la cele masculine . La unele nume proprii.chiar neadaptate sub alte aspecte . . cicatrice/cicatrici. g.cu desinen a -i. La împrumuturile recente. art.se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă. . El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . 2. dealeri. în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil. nu are sens lexical. poieni. remarci.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. . maicii. cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi. refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ . Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea. respectiv niveluri/nivele „înăl ime. story-uri. nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun .

fratele. adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. D. Formele lui se specifică după caz. d. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. Ac. astfel: Cazul N. prin conversiune. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. N. numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). -lor (băie ilor. G. din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului. -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex. cu o singură excep ie. Ac. fra ilor. D. binele.din care face parte. N. Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . popilor) (fetelor) popii) V. -i (fetei) -lui. Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. dar i-am dat Mariei). Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. D. nene. -a (băiatul. Articolul func ionează ca marcă a substantivizării. Ac. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. G. Formele lui sunt specializate pentru gen. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. lui Catrinel. -i -lor (băiatului. Eg. Ac. substantivele masculine moş. popa) G. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). i-am dat lui Petre merele). D. număr şi caz. frumosul. bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). Ac. Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă. popii) -a (fata) -le (fetele) -l. fratelui. G. -le. Are forme specifice după număr şi caz. astfel: Cazul N. astfel: Cazul N. G. D. -l. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale). substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. fra ii.

scrise fără cratimă: 80 . playboy-i.care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul).).casa a cărui acoperiş. a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol.Notă. d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg. playboy-ul. Ac. pute i consulta lucrarea lui G. cea mai cuminte). Formele lui sunt următoarele: Cazul N. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. party-ul. şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg. dandy-i. Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . gay-ul. Pentru rezolvare. itemul [itemul]. Indica i forma corectă. fularul cel roşu). gay-i. G. Vs. Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş .a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul]. oful.chiar neadaptate sub alte aspecte . c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. eul etc. G. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. ne adresăm ministrului cel nou. story-uri. Gramatica normativă. cel frumos . intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea. Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. Ac. Grui ă. EXERCI IUL 40 1. cea de-a patra). Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg. în urma conversiunii). preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi. din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat. D. Ştefan cel Mate. c) a venit un reprezentant al NATO. D. e. b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare.articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata).frumos a devenit din adjectiv substantiv. Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile . story-ul. weekendul [uĭkendul]. b) ne adresăm ministrului celui nou vs. b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei). N. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. hippy-ul. a venit un reprezentant al NATO-ului. 2. . Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive. hippy-i. c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele.

. Spre deosebire de alte păr i de vorbire. asta cred. singular).) şi plural (eg./ONU a decis . (nu: O. pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc. acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit.).). pronumele nu are referin ă proprie. Asta nu-mi place. Eg. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul). Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1. Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu.. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. pronumele de reveren ă/de polite e. singular) cam slab. absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun . Eg. pronumele posesive). pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui.U. La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O. ie etc.. pronumele el trimite la substantivul copilul. Că e de bună credin ă. pronumele nehotărâte.westernuri ş.. nouă etc. a dovedit-o.). pronumele relative. Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor).. pronumele negative. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii. numărul. ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun .N. mi. în situa ia Întârzie mereu. Petre a plecat. pronumele interogative). mie etc. în eu te întreb ce faci. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana. L-am văzut la cinema (masculin. ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc.U. mie etc.-ul .) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor). în nu găsesc umbrela. el te-a strigat. Nam auzit bine toba (feminin. deşi am pus-o aici acum două minute. b. pronumele de întărire. Am auzit-o (feminin. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv. pronumele reflexive. Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie. pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. pronumele personal o se referă. 3. Că e de bună credin ă.). alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu. 2.a. în enun ul copilul. Spre exemplu. eu. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie. pronume personale (pronumele personale propriu-zise. ci intră în rela ii 81 . genul şi cazul. Eg. singular).N. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. noi.. 3. te.

complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). îi (pe) ele. Notă. vV. al. complement de agent (poezia a fost scrisă de el). îi. -m (pe) noi. alocutorul (tu. tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N.ale) ei D lui. domnişoara Maria Popescu. ne. (pe) el. el ea G. ale) (a. (pe) mine. al. i vouă. În cazul vocativ. v-. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. de situa ia concretă de comunicare. De astă dată. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. noi). Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N. Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. vino aici!). complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine. M-am întâlnit cu florăreasa (Ac). i ei.. D mie. Referentul pronumelor personale depinde. ai. ale) lui (a. pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu. voi) şi a treia instan ă discursivă (el. ai. ai. darurile sunt de la ei). minouă. ale) lor lor lor. (pe) tine.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . îl (pe) ea... ei ele). al. deci. Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu. ai. î i. mă. Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N. (a. ea. nume predicativ (penarul este al lui. EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text. le. ni Ac. al. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm). sunt pentru mine porunci.sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. D ie. îi. complement direct (aşteaptă-mă). ne V.. Eg. eu noi G. librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. li lor. vă. vi Ac. o V. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. te (pe) voi. tu voi G. complement indirect (a întrebat de tine). i Ac. le. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele. s-a comportat asemenea lor). li (pe) ei. vă. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). Formele subliniate sunt forme accentuate. îmi.

variantă regională în graiul moldovenesc. domn. preluat din G. nea. dânsa nu dădea lapte. fără conota ii de polite e. domnul inginer Popescu. domnişor. subiect. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. Apoi. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal. Cele mai afectuoase salutări. de reveren ă. persoana I.. sau dumnealui. pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta. pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa. animale etc. Excelen a voastră. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. dumnealui. domnul inginer Popescu. func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e. Eg. Grui ă. 60-70).. (Eg. mătălu ă. Pe lângă domnia sa. Grui ă. pp. mai era un profesor care m-a învă at. Domniile voastre. dumneavoastră. rămâne şi anul acesta repetent [. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. domnia sa. Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. Ducea vaca la păşune. domnişoară completată de numele. Sfin ia voastră. dar. dânsul a fost folosit doar pentru persoane.) 3. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. domnişoară.. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu.) 2. nenea.. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. domnul inginer Popescu. doamnă. singular. care mi-e rudă de aproape. Caragiale. nu numai pe mine. matale. Spunem astfel corect: dânsul. Dânsul a intrat primul în sală.. sau Domnia sa. Domnia voastră. băiatul. fără de care. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti. nr. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e. dumneaei. 83 . pronumele dânsul echivala cu pronumele el.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X.. dumnealor). Moda lingvistică 2007.L. doamnă. dânsul. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn. arhaică. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el. Moda lingvistică 2007. în a doua jumătate a secolului XX. pentru obiecte. neliterară (dânsul= el. dumitale. (Eg. Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor. degeaba. dumnealui.]. caz N.la latină nota 7. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn. EXERCI IUL 43 1.. număr şi caz.

.2. chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn.] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi ». Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e). nu încalcă nici o regulă. întrebarea Generale. utilizarea directă a unor vocative (doctore!. generale!. Tutuirea reciprocă. generalizată. persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular). la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare.L. domnişoara Maria Popescu. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane.. De astă dată. politicoase.la latină nota 7. pronume reflexiv.]. (G. familiar. 68-69). profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. Cele mai afectuoase salutări. rămâne şi anul acesta repetent [. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui.. Caragiale. sunt pentru mine porunci. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane.. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal. dar în română este inacceptabilă. interactivă. doamnă.. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă. El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia. ale verbului predicat şi ale pronumelui). prin conversiune. sieşi îşi. preferânduse un fel de tutuire generală. « şi tu po i câştiga » […]. pp. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. În afară de maestre şi părinte. (pe) sine se. Grui ă. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl. influen a unor modele străine nu poate fi negată. fără de care. Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. sD. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. domnişoară). Pe de altă parte.. Moda lingvistică 2007. ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc. Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare.. 84 . băiatul. care mi-e rudă de aproape. promotorii acestui tu – voi intim.. EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. sunt pu ine vocative care. devenit. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. În engleză.

b. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi).. număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. lauda de sine). (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit. La persoana a II-a. însumi însămi Înşine însene Ac. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura.).. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi. La persoana a III-a. (însele) D.). Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv. plural Îmbrăca i– persoana a II-a. atribut pronominal (Şi-a udat cizmele.. invita ia pe care eu am primit-o. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. la genul indicat între paranteze: a. însu i însă i Înşivă însevă Ac. vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi.. plural Ne – persoana I.. D. Noi (masculin) …. însumi însemi Înşine însene G. pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm). Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală).). La persoana I. D. adică determină un substantiv cu care se acordă în gen.. Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a. ea însăşi. Deci pronumele ne este pronume reflexiv. am fost martori la proces. 85 . prin urmare ne este pronume personal. Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N. plural Ne – persoana I. i-am dat ie (feminin)….Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . pl. plural Îmbrăcăm – persoana I. unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi. însuşi înseşi Înşişi înseşi G. Persoana a II-a N. Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. complement indirect (Îşi cumpără ciocolată). Persoana a III-a N. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i. c. însu i înse i Înşivă însevă G.

aceiaşi. A G. cu formele familiare ăla. . complement direct (i-am văzut pe ai săi). A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl. D. Pl.pronumele demonstrativ de depărtare: acela.D. singular.D.adjectiv pronominal posesiv.). norma actuală admite. Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. depărtarea. copilul este asemenea alor săi. Pl. . purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude).pronumele demonstrativ de apropiere: acesta. arătând apropierea. complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi. aceasta. ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale). el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă.Ac. carul etc. A mea E G. cu func ie sintactică de atribut adjectival). ista. cesta. Formele pronumelui demonstrativ . Vouă (masculin)….Ac. cadourile sunt de la ai mei. Eg.. o prietenă de-ale mele/de-a mea. Sg.Ac. m. M =F M =F M =F M =F M =F M =F N. N. aceştia. Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m. inten ia lui este contra alor săi. au pregătit micul dejun. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). el a sosit înaintea alor mei. 86 . şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu.. biciclistul merge înaintea alor săi). calul meu e pe câmp (meu . Eg. O G. aceleaşi. complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi. dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. e. N.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. ălea. I. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. După Gramatica Academiei 2005. nominativ. cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai. nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre.. Sg. aia. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu. ăia. Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”. Pl.d. cu formele populare şi regionale aista. aceeaşi. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect. nu după ei). Ele .. pe lângă plural. Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). acestea. noastre voastre G. Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg. obiectul posedat: calul. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg. vol. T N. Referitor la pronumele posesiv. aceia. vi s-a oferit premiul cel mare. aceea. D S A noastră A ta A voastră A sa fem. complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri). acelea. nu înaintea lor.

aceia (de depărtare). cestorlalte.D. aceleiaşi (de identitate). EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze.D. aceştia (de apropiere). casele acestuia sunt curate). I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi. e. plural. aceluiaşi (de identitate). acestora (de apropiere). Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare. pronumele are următoarele forme: cazul Nr. aceloraşi (de identitate). celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. şi are func ia sintactică de atribut adjectival. aceea (de depărtare). cealaltă. aceasta (de apropiere).- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. celorlal i. D. ceastălaltă. Când determină un substantiv şi se acordă în gen. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili.Ac. celelalte. b. celălalt (de diferen iere) G. aceiaşi (de identitate).adjectiv pronominal posesiv. cealaltă (de diferen iere) G. gen masculin N. După caz. aceluia (de depărtare). se acordă în gen. d. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). ceilal i. acelea (de depărtare). Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii. c. celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr.Ac. plural.Ac. aceleaşi (de identitate). pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. celelalte. având func ia sintactică de atribut adjectival. singular. ceştilal i (de diferen iere) G. număr şi caz cu substantivul om: masculin. complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. complement de agent (a fost ajutată de celălalt). cestuilalt. 87 . complement direct (îl propun pe acesta). gen feminin N. singular. acelora (de depărtare). acelaşi (de identitate). cestălalt. gen masculin N. atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. mă gândesc la acesta). aceloraşi (de identitate). Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. acesteia (de apropiere). acestora (de apropiere). D. nominativ. gen feminin N. singular. aceleia (de depărtare). Acest om m-a fermecat (acest .Ac. cartea este de la aceia. nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia. cesteilalte. număr şi caz cu acesta. opinia lui este contra celorlalte). acela (de depărtare). complement indirect (le-am făcut daruri acelora. aceasta (de apropiere). Eg. cu formele populare ălălalt. cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. ăstalalt etc. cestelalte (de diferen iere) G. acelora (de depărtare). acestea (de apropiere). aceeaşi (de identitate). acestuia (de apropiere). ceilal i. tabloul tău este asemenea acestuia. celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat).

simple (unul. Se distinge astfel între: . oricărora masc. sg fem. vreunul.Din punct de vedere morfologic.pl. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. nici celălalt . număr şi caz. sg. copilul tău este asemenea oricui. de 88 .pl. ceva.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. masc. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. oarece. nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul. orice.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. nimic. ceva. D.). Formele pronumelui negativ sunt nimeni. merge de la unul la altul). Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. eu nu am nici un frate. pronumele nehotărâte sunt: . fiecine. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). fiecare. Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. D. pl. Cazul N. ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). altcineva. . altul.Ac. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc. cadoul este de la altcineva. altceva etc. pl. Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul. oricine G. altceva). nici mai mul i). atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. niciunul. fem. sg. sg fem. unul una unii G.compuse (cineva. . fiece. unele unora fem. Spre exemplu. careva. oricine. în enun ul oricărui om normal îi place muzica. fiecine. complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine). pl. Cazul N. oricare. D. în ce priveşte dorin a de a desena. sg oricăruia uneia fem. sg. oricare fem. cutare etc. număr şi caz cu substantivul om (masculin. în spatele fiecăruia stă gardianul. singular. oricui La fel: cineva.pl. unuia La fel: altul. părerile lui sunt contra altuia).Ac. masc. niciuna. oricăreia masc. nicio. oarecine. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Cazul N. altcineva. complement direct (citesc orice). masc.Ac. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui. care se acordă în gen. Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc. câ iva. G.

iar la acuzativ pe cine. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?).D. Iar grafia niciun etc. Ce faci? [cumpărături].D.exemplu. pronumele niciunul.nimeni. al câtelea/a câta (masculin/feminin). Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. vom avea. ce. Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen. prin urmare. feminin). În func ie de caz. Cine vine? [Petre]. Spre exemplu. singular. număr. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). al câtelea. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. cine. Eg. cât. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare. cadoul nu este de la niciunul dintre ei). formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin. complement de agent (de cine a i fost lovi i?).Ac. 89 . diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). masculin şi feminin plural). Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit. d. . complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni. care se acordă în gen. nume predicativ (asta nu înseamnă nimic. niciuneia). Pronumele interogative sunt următoarele: cine. nu numai al analizei gramaticale./G. scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă). caz). Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. care.niciunul. nume predicativ (al cui este calul?.Ac. atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită. complement direct (ce faci?). niciuna variază în func ie de gen şi caz (N.Ac.). număr şi caz cu substantivul om (masculin./feminin sing. în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica. Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. niciun este adjectiv pronominal negativ. – nimănui). Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit. G. Al cui este calul? (masculin). complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?). cine/cui (N. pronumele nimeni variază după caz (N. niciunuia. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul).D. care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. n-am spus minciuni nimănui). număr şi caz. pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?. pentru cine sunt trandafirii?). Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?). Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica). b. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). formele lui cine şi care vor fi. niciuna. la nominativ. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. . corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun]. În func ie de gen. c. complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen.. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc. care. EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a. G.

) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin. să mi-o împrumu i şi mie. care. chiar vorbitorii nativi de română îl ratează. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată. singular). maşinile al căror volan a fost schimbat. Spre exemplu.). ale căror. iar al cu volan. ce este adjectiv pronominal interogativ. nume predicativ (Cine este decanul. pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival.. b. 90 . iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ. acela a venit să ne întâmpine. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival.). a căror. între o subordonată şi regenta ei. te rog. iar titlu cu al (masculin. în acest caz neutru. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat. tocmai a trecut pe aici). număr şi caz. tocmai a trecut pe aici. tocmai a trecut pe aici). a cărei. Este vorba despre un acord complicat. ce. Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine. Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen. al câtelea. a cărui. Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat. singular. Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. neutrul are la singular formă identică cu masculinul). fata căreia i-ai dat flori. b. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). pe care. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. ai căror. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. cât. Casa (al cărui. număr şi caz. în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. a cărei. complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. : cartea se acordă cu cărei (feminin). Oraşele (a căror.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. care se acordă în gen.. Spre exemplu. Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). adesea. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. c. pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. complement indirect (Fata la care te gândeşti. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a. ai cărei. număr şi caz cu substantivul om (masculin. ale căror. în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?.

De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei.numeralele cardinale simple sunt de la unu. paisprezece. al şaisprezecelea etc. trei sute cincizeci. 91 . situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc. douăşunu.. patruzeci şi trei etc. Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor.la zece. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. şase personaje şi un autor). douăzeci şi nouă. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort. situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte). Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv. Este vorba despre forme precum unşpe. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece). patruzeci şi doi). înlocuitor al substantivului. douăjdemii etc. doişpe. atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase. Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci. numeralul distributiv. 1. celei de a doua i-a mul umit. iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg. doi. treişpe. numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. milion. Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. mie. într-un cuvânt. sau prin alăturare două sute. numeralul adverbial. unşpce. Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. patru sute treizeci şi şase de cereri). La această serie se mai adaugă sută. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg. trei+spre+zece. 2. opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese. numeralul multiplicativ. . paşcinci. nume predicativ (darurile sunt de la trei). Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. treisprezece parale. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. re etele celor trei sunt sigure).numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. numeralul colectiv. numeralul frac ionar. a oferit mâncare la doi invita i). miliard. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. patru sute cincizeci.4. numeralul ordinal.. a + patru +a →a patra. serie în care intră şi zero. l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). doişpce. Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. . Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară. Eg.

). Atunci când are valoare adjectivală. De la ideea de „colectiv de trei” înainte. complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. 4. complement direct (L-am văzut pe al doilea). 3. înmiit.). patru. 92 . complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc. zece. întreit. amândoi. Numeralul colectiv exprimă înso irea. situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. mie. sau valoare substantivală. arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). le-am dat amândurora ciocolată.- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc.). apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. există şi formele to i trei/toate trei. câteşicinci etc. complement de agent (A fost faultat de amândoi). situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg. prima felicitare). complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). To i cinci dansează frumos. am dat ciocolată la to i şase copiii. câteşipatru. func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). tuspatru. atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). D. Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. câteşpatru. cvintuplu. complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). trei. nu după ei. Aten ie! Forma de G. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura). nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). cvadruplu. situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg. răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). sută. numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. întâiul prieten. situa ie în care se comportă ca un adjectiv. adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. nume predicativ (darul este de la amândoi). to i patruzeci/toate patruzeci etc. Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. i-am felicitat pe tustrei pădurarii). Când are valoare substantivală. Eg. tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele). dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi. I-am văzut pe to i cinci etc.). Amândoi au dansat. Am citit ambele căr i. Am dat cadouri ambilor copii). amândoi (amândouă). complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci. ambii etc. EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii. Există de asemenea forme populare: tuscinci. Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. triplu. înzecit etc. valoare substantivală.

Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei. variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). Numeralele frac ionare au valoare substantivală. la plural.). energiei întreite/ energiilor întreite (G. a treia oară etc. Atunci când înlocuieşte un substantiv. de două ori. Eg.. Eg. D. de un milion de ori etc. de trei ori. nume predicativ (Au fost câte patru).). Eg. situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. lucrează întreit. complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i).. Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. 7.). când numeralul e folosit fără determinări. câte doi. efort întreit. câştigă înzecit. Atunci când are valoare adjectivală. Eg. patru cincimi etc. complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. acord gramatical. complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). complement indirect (Vorbesc cu câte doi). Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial. la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. număr şi caz. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor. (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. de câte şapte ori etc. Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. a doua oară. O treime a plecat. sfert – neutru). A vândut de trei ori cât şi-a propus. o dată. de două ori. Au venit mul i oameni. O doime nu şi-a făcut antrenamentul). Eg. Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv. Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat. O treime dintre oameni nu au mers la meci. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime. Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. Sau O treime au plecat. acord prin atrac ie. eg. Eg. rezultatul întreitului efort. deci determină un substantiv. deci are valoare substantivală. întâia oară. atribut Răspunsurile unei treimi. Scrie încă de trei ori. cincime – feminin. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. se acordă cu substantivul regent în gen. 5. numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi). energie întreită (N. Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect.). 2. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1.Ac. pătrimea etc. câştigarea a câte două mii de euro.. de şapte ori. Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. le-au dat la câte doi. câte unu. Eg. Eg. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. câte patruzeci şi doi etc. o treime. de câte două ori. 6. Eg. 93 . plata a câte unei cincimi etc. când determină un verb.. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete). complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime).

Eg. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. maro. om bun.2. casa mea. 94 . zeiesc.) 5. roşu. parfumat.) provenite din verb. tânăr.şi adjectivul pronominal de. bordo. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. gălbui. 5. număr şi caz. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică.Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. provenit din pronume: această casă. Din punctul de vedere al formei. provenit de adverb: haine gata..) propriu-zise/calificative.. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg. om de seamă=om important. mic. mişto. bleu. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. numărul. Eg. feminin. aparte. prevăzător. maşină stricată/maşini stricate. niciun om etc. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. gustos etc. masculin plural.). adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. pronume. înalt. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. Gramatica normativă. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. chibzuit. aprig. (pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G. adverb. adjectivele sunt a. maşinii stricate/maşinilor stricate. Eg. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie). adesea o însuşire. Eg. plural şi singular): eg. fată voioasă/fete voioase. cu minte=în elept. kaki.. mare. EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung. greoi. 5. Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1.1. în subcapitolele Pronumele. invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. fermecător.) şi b. Locu iunea adjectivală. limpede. dulce. feminin singular. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. fiecare om. Grui ă.. feminin plural): eg. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. exuberant. vechi.

Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. inferior. Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. tot aşa de. cea mai bună. prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie). ca şi cafeaua. foarte bun. mai superior etc. Eg. din: cel mai bun băiat din clasă. 3. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). anterior. Eg. ulterior. infinit. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). Prin analogie. gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3.etc. cu prefixe şi sufixe (extra-.). major. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de. prea bun.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. în raport cu. precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul). Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. posterior. pe lângă. Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. tipografic etc. cei mai pu ini buni. mai bun.2. 3. prea-. cele mai bune. De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. în loc de ca este greşită. în raport cu. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară. Eg. Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. nemaipomenit de bun etc. fundamental. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii). minor. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. exterior. enorm.). în compara ie cu. deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. în compara ie cu. ultra-. ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. om tot aşa de bun. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). Introducerea în compara ie a termenului ca şi. în loc de ca cafeaua). superior. super. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. principial. electric. Notă. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. Eg. Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. hiper-. Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre. cel mai pu in bun. cel mai bun băiat dintre to i etc. mai pu in bun. lingvistic.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere. cea mai pu in bună. pe lângă. Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet. Eg. Eg. comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. prin repetarea unui 95 . om deopotrivă de bun. adevărat. Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre.

condi ional-optativ. rar întâlnite. Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină. fenomene. posibilă. (foc) bengal. nu vagabondă. formulările sunt fetei frumoase. Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. a merge. Aten ie! Când este antepus substantivului. a se afla. CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. chiar dacă au la singular formă de masculin. echivocă).3. casa femeii frumoase – G. Din punct de vedere sintactic. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. Există câteva situa ii speciale. stări.modul – indicativ. deştep ilor profesori. b. complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii. starea (a fi. norma actuală. dorită etc.. în cazul celor referitoare la substantive neutre. fata frumoasă –N. profesorilor deştep i. (barometru) aneroid. viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. eg. Frumoasei fete. a evolua. 2. 6. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera. supin. a deveni). Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. 6. Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă. 1. . iar la plural (dacă au plural). în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. Ac. viteaz. omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. Vorbitorul poate considera ac iunea reală. admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) . participiu. a mânca). trecut.sunet (buuuună mâncare). categoriile gramaticale ale verbului sunt: . când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde). procese. analog. conjunctiv. crud. Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. 1. Cu adjectivul postpus. Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a. EXERCI IUL 52 1. i-am dat fetei frumoase – D.timpul – prezent. (substantiv) epicen. cu substantive (foc de inteligent. brici de deştept). număr şi caz cu substantivul determinat. nume predicativ (Feti a este voioasă). 96 . cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). Referitor la adjectiv. verbul arată ac iuni. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. Din punct de vedere morfologic.). noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice. 2. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi.oa. imperativ. a dansa. La unele adjective neologice. 5. formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. gerunziu. reflectând uzul persoanelor cultivate. infinitiv. Eg.

6. Eg. eu cânt / noi cântăm. De aceea se numesc auxiliare morfologice. verbele sunt predicative şi nepredicative: a.2. persoana a II-a. a vrea. . b.persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I.conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra . ai dansa Aş fi dansat. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat. noi cântăm. Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş. a II-a. tu cân i.conjugarea a II-a. Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa. a iubi. a. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul. Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 .conjugarea I. a urî – conjugarea a IV. a avea. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I.. CLASIFICAREA VERBULUI 6.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat. predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor).diateza – activă. am fi dansat A VREA marchează Voi învă a. ei cântă. Ele au rolul de a marca modul. tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. a bea . a merge – conjugarea a III-a. Verbele auxiliare sunt a fi. persoana a III-a: eu cânt.numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. timpul şi diateza.2. el cântă. Iar din punct de vedere sintactic. voi cânta i. . Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: . a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă. a III-a. pasivă. .tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect.

a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. a întreba pe cineva. dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. a se fabrica. a se găsi.2. a se face. a desena ceva. El a ajuns inginer. a dansa ceva). Eg.2. a proveni. a ajuta pe cineva).2. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). El rămâne inginer.). a costa.). a dura. a se afla. verb+ceva (a face ceva.3. verbul are un subiect gramatical. a-i părea rău etc. o singură formă. Intră în această serie şi verbele care au subiect. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. a invita pe cineva. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice. Fiecare dintre acestea pot să fie. a se construi. El dansează. în func ie de persoana cu care intră în rela ie). a ieşi. El pare inginer. locu iuni verbale (a-i părea bine. e cald etc. iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. se spune etc. se ştie. a se arăta. Ac iunile lui constituie subiectul anchetei. El a ieşit inginer.) şi verbe precum a auzi. Eu dansez. a prii etc. Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. a însemna. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. a şti. Verbe impersonale. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. a trece. Tu dansezi. prin urmare. . a gusta ceva. a exista. verbele sunt personale şi impersonale: a. El se face inginer. a constitui. Verbele copulative sunt următoarele a fi. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. 6. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă. când înseamnă a sta undeva. El a devenit inginer. a avea loc. Dacă este predicat. a dăinui. predicative. verbele tranzitive pot primi complement direct. a rămâne. a se duce.b. a deveni. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig. Cartea asta înseamnă o avere. a vie ui. a nu pleca). a veni. Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. a trebui. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi. a ajunge. în anumite contexte. a ninge). A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct. a proveni. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. a părea. a merge. a. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. b.

3. timpul. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a. verb+pe cineva. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. ecua ii uşor de rezolvat de către copii). În ceea ce priveşte enun ul c. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). În func ie de acest criteriu. a întreba+ ceva+pe cineva. Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. Merele sunt mâncate de Petre. c. Ele nu intră în contextul verb+ceva. Pentru că în enun ul b. b. dar nu este subiectul gramatical al propozi iei. Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. 6. a ploua. c. b. Ea se ab ine de la mere. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. A i constatat că în a. se constată că subiectul gramatical. b. Petre. persoana şi numărul. a ruga+ ceva+pe cineva etc. 99 . el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent. este autorul ac iunii de a mânca. Petre se gândeşte la mere. modul. Eg. Tablourile se văd de departe. Grădina lucrată de muncitori). Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze.3. A i constatat de asemenea în b. a sta. a învă a+ ceva+pe cineva. Petre.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. diateza pasivă şi diateza reflexivă. a ninge. Petre. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. cine este agentul ac iunii. Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. care este autorul ac iunii. verbul are trei diateze: diateza activă.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. Te gândeşti la vacan ă. Petre mănâncă mere. a merge etc. Petre este complementul care arată cine face ac iunea. Eg. Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. verbele intranzitive nu pot primi complement direct. un verb la supin (eg. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. 6. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. subiectul gramatical.

Ca unul care cunosc situa ia.modul infinitiv exprimă numele ac iunii. g. Tu ai fost felicitat pentru concurs. poate să fie pus la un mod nepredicativ. . d. gerunziul. spre exemplu A scrie cite este foarte greu. aş cânta. am dansa. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat. f. e.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă. adică un verb care poate avea func ie de predicat.2. . / Unii dintre noi vom citi cartea. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie.. aş fi citit. imperativul.d. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. citit. de citit. cântat. / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive. Se distinge prin particula a. reală. felul în care vorbitorul consideră ac iunea. / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i. cel mai adesea fiind vorba de un ordin./ Ca unul care cunoaşte situa ia. de dansat. e. Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea. Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul. . a cânta. Unii dintre noi vor citi cartea.modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie. personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord. a citi.. cântând. cântăm. Modurile personale şi predicative sunt indicativul. condi ional-optativul.3. 6. Nu s-a oprit din dansat toată seara. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). a citi. pot sa vă spun. să cântăm. Eg. vom citi. a dansa. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului. / Îmi plac sportul şi muzica. din punct de vedere semantic. Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. conjunctivul. . EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. c. să fi citit. am dansat. să dansăm. eg. b. .modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect. Citeşte!. b.modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. 100 . dansând. realizabilă. Este vorba despre: . Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. Modurile nepersonale sunt infinitivul.modul indicativ: arată o ac iune sigură. dar sunt puse la un mod nepredicativ.. pot să vă spun. / Avem de-a face cu un impostor. Aten ie! Un verb predicativ. Avem a face cu un impostor. dansat. citind.modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat. Îmi place sportul şi muzica.. Te felicită pentru concurs.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare. participiul şi supinul. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat. o poruncă. . Modul Modul verbului arată. .

Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune.3. Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie. 101 .2.ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i. Eg. perfect simplu. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii. mai mult ca perfectul. Grui ă.h. Înve i. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. A fost odată o babă şi un moş. A învă a (conjugarea I) Învă .1. Învă ăm. Gramatica normativă. Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect. Înva ă. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în . / Au fost odată o babă şi un moş. În cazul de fa ă timpul prezent. perfect compus. i. Învă a i. de unde au fost preluate enun urile). Citeam când a sunat telefonul. 6.

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

6. citim. Eg. iubit. Revede i tabelele de mai sus. Eg. Eg. cel care vorbeşte. alintat. Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului. (noi) scriem. Eg.3. citeşti. (ea) iubeşte. nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative.6.3.2. E greu de citit cartea asta). persoana. Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit. Eg. persoana cu care se vorbeşte. Revede i tabelele de mai sus. EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele. Verbul are două numere: . -s. părut. timpul.singular: o singură persoană face ac iunea.7. făcut. nepredicativ). tranzitivitatea (in/tranzitiv).3. 105 .3. it. ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică. diateza. -ut (conjugarea a II-a): băut. func ia sintactică. Stabili i apoi. Verbul are trei persoane: . atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă). pentru citit. Numărul este înscris în desinen a verbului.8. (ei) dansează. felul (predicativ. (voi) dansa i.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat. . Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat). citi i. (eu) scriu. de cumpărat etc. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative.plural: mai multe persoane fac ac iunea. (tu) dansezi. . cu excep ia func iei de predicat.3. pentru fiecare.persoana a II-a reprezintă receptorul. complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod. (el) munceşte. modul. (ei) muncesc. -ut (conjugarea a III-a): mers. numărul. conjugarea.2.4. trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. citesc.persoana I reprezintă emi ătorul. complement direct (Am terminat de citit. 6. -ât (conjugare a IV-a): urât. 6. complement indirect (Se gândeşte la desenat). .

mâine. adverbele sunt simple: sus. aşa. afară. repede.mente: finalmente. tocmai. prin compunere (icicolo). Din punctul de vedere al provenien ei.adverbe nehotărâte. Din punct de vedere semantic. literalmente. în fa ă. unde ine. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. 7. cum. Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc. timpul şi modul ac iunii. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus.adverbe interogative.3. azi diminea ă. pretutindeni). în propozi ia interogativă. oricum etc.2. care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul. . cum. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte). a unei stări sau a unei însuşiri. măcar.1. cumva. din loc în loc). ale unei ac iuni: . 7. locul sau timpul: unde. 106 . întotdeauna). jos. anume. Eg. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet. rar. de mod (fără îndoială. aproape. care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva. care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul. bunăoară etc. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte. departe. când. în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. de cauză. locul substantivului complement de loc la magazin. -iş.]. de timp. Eg. de timp (când şi când). Eg. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. cu for a. Pe lângă aceste tipuri de adverbe. oricând. mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali. . Unde mergi? [la magazin]. Din punct de vedere morfologic (al formei). cu frumosul). să. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă. Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc. destul. Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate.] – fireşte este adverb predicativ. agale. el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb.).adverbe relative. 7.7. astăzi. Fireşte [că natura e verde. mâine seară. cândva. când. curând. . târâş. compuse: ici-colo. prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos). boiereşte etc. Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale.

substantiv. Referitor la locu iunile adverbiale. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. 3. gradul pozitiv: bine. de lângă. fa ă. nume predicativ (E bine să înve i limbi străine). despre etc. Grui ă. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. cu. tot aşa de bine. Deal – atribut. c. Spre exemplu: 1.7.4. şi o prepozi ie. pe. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine. / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială. fa ă de etc. 8. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe . 107 . respectiv atributul le determină. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. superlativul absolut: foarte bine. Casa de pe deal Casa. În func ie de formă. în dosul. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). prea bine.simple : la.prepozi ie compusă. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine.compuse: de la. comparativ. în urma. de pe. leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. Eg. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul).5. Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. DOOM-ul afirmă că. . comparativul de inferioritate: mai pu in bine. de. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. 7. / Avem doar peşte. în merg la gară. Ieri am fost în oraş). Spre deosebire de prepozi iile compuse. locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. propozi iile sunt : .locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a. locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul. comparativul de superioritate: mai bine. extrem de bine. b. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. alte dă i fiind o locu iune distinctă. casa de pe deal. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo. Avem decât peşte. . Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. 2. de). Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. contra etc. în. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe. predicat verbal (de fapt. locu iunea adverbială altă dată nu are plural. / Avem numai peşte. în spatele.

potrivit. conform. din. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum. 9. Eg. în timp ce. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. două păr i de propozi ie de acelaşi fel. asemenea. iar în propozi ie. dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe). . EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G. dacă.cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în. la. Fata are un mijloc de viespe. în spatele.. Grui ă. de etc. cu toate că. dar nu stă mult.compuse: ca şi. 108 .ci şi. asupra. Astfel sunt prepozi ii . coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel. de pe. de. nu numai. (mijloc – substantiv.. marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). / Bem un pahar cu lapte. identifica i partea de vorbire subliniată: a. (şi – conjunc ie coordonatoare. ca să. (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). prima propozi ie fiind [Vine]. ca. b. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente. ca şi când.cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). . în preajma etc. Fa a fetei era îmbujorată.să. Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. fără să. b. În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. c. fie că etc. Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. măcar că. . împreună cu. din cauză că. iar. b. în fa a.. intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). conjunc iile sunt: .cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. în loc de. Fata dansează în mijloc.conjunc ii coordonatoare copulative: şi.. în afară de. iar a două [nu stă mult]). precum. / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente.simple: că.Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. chiar dacă. în mijlocul. . înaintea. contrar. d. EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus. Vine. fa ă de. aidoma.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. cu . conjunc iile sunt: a. cică. (în mijloc – locu iune adverbială de loc). La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. precum şi etc. pentru că. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. (dar – conjunc ie coordonatoare. sau propozi ii de acelaşi fel). După formă. înapoia. mul umită. nici. CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic. conform cu etc. de-a lungul. datorită. Cumpără mere şi pere. Observa i diferen a: a. După rolul lor în enun . Bem un pahar de lapte.

. virgula precedă obligatoriu al doilea termen. Din punct de vedere morfologic. dacă.). Grui ă. Eg..conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau. Am dansat.compuse: tic-tac. interjec iile sunt: ..simple: uf. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. însă.conjunc ii coordonatoare adversative: dar. Eu am dansat. .. sau. se pune totdeauna virgulă. Eg. păcatele mele.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar. Nu e bine ca să ascundem adevărul. Ori dansezi. .. de. uite etc. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. Conjunc ia iar poate avea sens copulativ.. ori. Din punct de vedere semantic. fie. CLASIFICAREA INTERJEC IEI a. interjec iile au următoarele caracteristici: .redau manifestarea unei voin e. mirarea (oa!) etc. stări sufleteşti. ca. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G. . trosc-pleosc etc. Eg. haide hei-rup. îndemnuri. prin urmare. iar tu ai cântat. mâhnirea (of. nostalgia (ehe!). şi nu a venit. aşadar.să. ah!). amenin area (ei-ei!). Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ. ah etc. căci. sau reproduce sunete din natură. Eg. b. cel mai frumos vals inventat vreodată. cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . . Am fost acuzat de extremism or. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor. vasăzică. să. măi.. INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii. deci. of. bucuria (ura!).redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee).redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of. ori pictezi. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. 10. teama (vaoleu!). / Nu e bine să ascundem adevărul. iar. că. b. Eg..sau. ci. / Am fost acuzat de extremism.. Eg.locu iuni interjec ionale: pe naiba. băi. Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei. Eg Am chemat-o la film.fie. ai... ori mie îmi repugnă orice exces. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie. iată. ori. dispre ul (ptii!). hm etc. deşi. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă. hei. a unei dorin e (hai. ca să. mie îmi repugnă orice exces. b. Înaintea conjunc iilor adversative. încât. Mă apuc deci de scris.) .ori.

des. Din punct de vedere sintactic. Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. atunci când limba este vorbită de un străin. realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul. Eg. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. La fel. Grui ă. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz. dez-doi. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). Eg. Ptii. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. mul umită. Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). potrivit Francepress. comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă.devine dez. ac ionar al Romtelecom. 2. Eg. de comoditatea vorbitorilor. sau – aşa cum o numeşte G. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. revede i situa iile discutate mai sus: eg. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii).prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. Eg. (Spre exemplu. aidoma. Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. Cartea vecinului. potrivit. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect). conform. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. gra ie. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă. sugativă). Lupul up peste gard. „legea minimului efort”. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române. de normalizare şi eliminare a excep iilor. se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. des-face. contrar. ac ionar al companiei Romtelecom. tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit. S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele].c. cartea lui Alex). Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. pentru legea minimului efort. pentru a face economie de efort. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. 110 . marca genitivului sau a dativului (eg. şi prin analogie. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat.

Rezolvarea exerci iilor este facultativă. şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie. l-am prins în flagrant). prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i. 111 . Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Pentru mai multe explica ii. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. vă rog să consulta i acest volum. economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare.3. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. alegeri anticipate a devenit anticipate. de asemenea. la flagrant asistă civilii. dar. La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005.

a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. Nu desfage produsele! 112 . de orice natură. Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. Identifica i greşelile. f.. 3. Indica i forma corectă.12. Gramatica normativă. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. c. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. j. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N. 4. totul a fost un fiasco. 2. din care au fost preluate aceste enun uri: a. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. …. b. D. Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. rinocer-crocodilmorsă-girafă. pute i consulta lucrarea lui G. d. Mi-a plăcut. animal-pasăre-rinocer-gai ă. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . G. e. b. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. c. din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. gai ă-lebădă-pisică-şarpe. h. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. d. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. Ac. Pentru rezolvare. Avem decât peşte astăzi la prânz. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. f. e. Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. g. LUCRARE DE VERIFICARE 4 1. a. Grui ă. Nimic ce mi-a plăcut. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit. i. că mi-a plăcut totul.

Bucureşti.. Teoria şi practica analizei gramaticale. vol. Corectitudine şi greşeală. GU U ROMALO. Editura Paralela 45. G. Moda lingvistică 2007. Editura Humanitas. 113 . G. Morfologie. 2006. Editura Academiei. *** Gramatica Limbii Române.I. GRUI Ă. Limba română contemporană. Cluj-Napoca. 2005. Silvia. 1992. 2005. Gramatica normativă. Editura Dacia. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). Editura Paralela 45. GRUI Ă. . 1996. Bucureşti.. 2005. NEAM U. Valeria. G.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN. G.

grupul nominal. alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. şi. El a venit. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. Feti a fuge. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. Eg. topică. Eg. nu]. subordonare. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. intona ie. Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. de asemenea. Cânt şi dansez. rela iile sintactice (flexiune. prin gesturi sau mimică. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. dar [ea. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare. Eg. Petre mănâncă mere. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. Clasificarea propozi iilor 4. PROPOZI IA ŞI FRAZA. Ninge. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Plouă. coordonare). 114 . predicatul. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. b. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. atribut-regentul său). ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. în explica iile care înso esc secven ele teoretice. 2.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. jonc iune. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. atributul şi complementul. Func ii sintactice în propozi ie 5. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. Raporturile sintactice 3. Elemente de sintaxă 1.Cuvântul şi enun ul 2. a. Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. Propozi ia şi fraza. printr-o asociere de cuvinte.

sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare). Mănânc în fiecare toamnă mere. în propozi ie. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. Raportul de subordonare se instituie. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. pauză. persoană. Eg. struguri este realizat prin juxtapunere. 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. În fraza Dansez ce dans îmi place. dativ). Raportul sintactic între complementele directe mere. cum este. pere. plural. număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin. cine este subiectul. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. se acordă cu fetei. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen. vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică). Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat. adverbele relative. juxtapunerea. iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. Eg. . caz. struguri şi mango. unele pronume nehotărâte. Subiectul stă la cazul nominativ. dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. Eg.a acesteia). 4) Topica. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. cu regent fetei (a cui fată?. Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. Voi dansa i). caz pe care îl impune predicatul. dativ. dar şi atribut pronominal în genitiv. Domnul: Domnu-i acasă? 115 . pere. I-am dat acestei fete flori. Dacă schimbăm topica. intona ia şi pauza. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. Eg. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel. topică. enun ul se dezambiguizează. gen. iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. jonc iunea. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. jonc iune. topica. intona ie. în Iam dat flori fetei acesteia. Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie).Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. (pentru folosirea intona iei. ce este. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i.

L. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă.). Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context. enun iative (comunică o informa ie). D. b.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile. 3. optativă.: Nu. Aleargă după câine. Programul de televiziune e slab. nimic. n-a plecat. F. propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă. 3.: Apoi. dansează ce dans vrea. a plecat? F. domnule. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. propozi iile sunt afirmative (El dansează. Eg. eg. D. eg. 4.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. D. Cele secundare nu au în eles de sine stătător. E încuiată odaia. Culege flori.: Carevasăzică. a luat cheia la dumnealui când a plecat.. niciuna. c-a plecat la ară. [dansează] – Propozi ia regentă. niciunul. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.: Bate-i să deschidă. D. Eg.eşti idiot. Eg. domnule.) şi negative (El nu dansează). Ei!. Caragiale. dacă l-o căuta cineva..Feciorul: Da. Începe meciul.: Nu pot. dubitativă şi imperativă. propozi iile sunt principale şi secundare. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 . D. 3. După con inut şi modul verbului. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii.3 După scopul comunicării. Aş! etc.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului.: Amice. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte. interogative (solicită o informa ie).4 După rolul în frază. optativă şi dubitativă.: De ce? F. 3. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată. CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă. I. F. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. dar mi-a poruncit să spui. Căldură mare 3. Func ii sintactice în propozi ie 4. propozi iile sunt a. propozi iile sunt regente şi subordonate.

Felurile predicatului: verbal şi nominal.numele predicativ adjectiv se acordă. atributul exprimat prin adjectiv preia genul. Grădina este colorată de toamnă. El. (Ei plecaseră. dacă masculinul e la singular. 2. ce este. Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). numărul şi cazul substantivului regent. Voi cânta i. Eg. eg. tu şi el desenăm. Eg.când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane. E bine a şti multe). 117 . acordul se face la singular. În acest caz este vorba despre acord gramatical. sau stă la masculin. Noi cântăm. dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. Eg. eg. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii).când substantivele sunt de genul masculin şi neutru. persoană). Fularul este roşu. Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. numele predicativ adjectiv stă la neutru. Subiectul se acordă în gen. subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior. Tu şi ea desena i. . Poate fi exprimat prin substantiv. Cazul subiectului este nominativul. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte.. Eg. numeral (Doi dorm. Eg. Elevii şi elevele sunt frumoşi. Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles). 1.când substantivele sunt la feminin şi neutru. .). când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. Eg. preponderen ă are persoana I. pronume (Acesta. alcătuit din unul sau mai mul i termeni. Ori Ion. . Eu.. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen. număr.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face. caz. cine este sau ce ac iune suferă subiectul.. sau a II-a eg. Ion şi Petre scriu. Acordul predicatului cu subiectul. . 4. Al doilea cântă). Observa ii: . atunci când substantivele sunt la plural. verb (A citi e foarte util.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă. revede i capitolul Verbul. Fiecare/ Al meu etc. De exemplu. Dealul şi mun ii sunt înal i. preponderen ă are masculinul.a. numele predicativ se acordă la feminin-neutru. Cartea şi caietul sunt nou cumpărate. Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ). cântă). Vine iarna. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană. Eg.când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite. Muntele şi dealurile sunt înalte. b. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează. Observa ii: . cu substantivul aflat în proximitate. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. Pentru verbele copulative. ori Petre rămâne acasă. subiect exprimat.

Eg. În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen. Eg. majoritate etc. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. Atributul adjectival se acordă în gen. Un grup de oameni au venit la teatru. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). Acordul atributului adjectival cu regentul său.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. verbale. Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. Un grup de oameni au venit la teatru. Dumneavoastră sunte i modest. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. substantivale.3. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. parte. Grui ă. atributele sunt adjectivale. Când substantivul este urmat de determinant. Echipajul a făcut /au făcut o escală. v. acordul gramatical este concurat de cel după în eles. A fost odată o babă şi un moş. 4. La fel. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. Pentru o discu ie în acest sens. G. Acordul corect se face cu verbul la singular. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat. câte?. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. pronominale. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. atribut pronominal: cartea lui este o reuşită. (subiectul este multiplu o babă şi un moş. adverbiale. Gramatica normativă. majoritatea vor pleca. Îi dau fetei frumoase daruri. Despre acestea vezi capitolul de morfologie. Spre exemplu. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. Când substantivul nu este urmat de un determinant. Eg. (Substantivul majoritatea.3. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . câ i?. atribut substantival: casa de pe deal e a lor. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. majoritatea oilor). ce fel de ?. număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. Au venit o parte. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. Acordul corect se face cu verbul la singular. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra. Spre exemplu. şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. armată etc. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate. Eg.) acordul corect se face cu verbul la singular. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i. Spre exemplu. o babă). subiectul este un substantiv colectiv. echipaj.

4. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. gustoase este atribut adjectival. complemente indirecte. 4. ce vreau este propozi ie completivă directă. mere e complement direct. Mănânc [ce vreau]. Mănânc fructe gustoase. Rezolvarea exerci iilor este facultativă.. Eg.. de timp. . b.complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului. un adverb. de mod. Eg. Etc. Am cumpărat mere pentru Petre. o locu iune verbală. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. un adjectiv. de scop. de cauză. Leneşul este subiect în propozi ie. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe. Eg. Petre mănâncă mere.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc. 119 . Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. o locu iune adjectivală. Felurile complementului a. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). Leneşul pierde mult. o locu iune adverbială. Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. Mănânc mere. . instrumental etc. [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. [Cine este leneş] pierde mult. în frază. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. o interjec ie. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse..oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie. această propozi ie rezultată va avea.

4. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. acord după în eles) şi. 120 . Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. Aceasta este casa noastră. 6. Greşeala este de ignorat. 2. oferi i varianta corectă: a. e. El este frumos. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). Câştigătorul concursului este altul. Gălăgia copiilor mau trezit. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. 5.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a. I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei. Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie. Echipajul s-au pregătit. El cântă frumos. Ea nu este aşa. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. acolo unde este cazul. Se vede casa. El este ca un om în elept.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa.5. Nimeni n-a lipsit de la concert. acord prin atrac ie. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci. c. b. 3. 7. b. c. Este interzis aruncarea gunoaielor. c. El se poartă ca un om în elept. b. Indica i predicatele nominale în enun urile: a.

G. D. noi interpretări. Editura Academiei. Bucureşti. Florin. 2005. Gramatica pentru to i. Bucureşti. Bucureşti. AVRAM. Gabriela. Mioara. G. 1996. Editura Dacia. Dificultă i. I. NEAM U. licee şi clase cu profil umanist). Elemente de gramatică. 2002. Editura Academiei. 2007. Gramatica normativă. Editura Humanitas. EDP. 121 . 2003. vol. Teoria şi practica analizei gramaticale. II. Editura Paralela 45.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române. POPESCU.. 1993. GRUI Ă. Piteşti. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. Limba română. PANĂ DINDELEGAN. G. controverse.

semnificant . Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Numeralul. 8 1. desinen a 3.… p. p. Prepozi ia. Func ii sintactice în propozi ie 5. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Vocabularul. 7. GLOSAR………………………………. Elemente de fonetica limbii române…………………………. 3. Dic ionarele limbii române 3. Elemente de sintaxă…………………. 2. CUPRINS. Paronimele 6.Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18. Interjec ia 11. Adjectivul. Anexe CUPRINS I. Dificultă i în învă area vocabularului.Articularea şi coarticularea 5.……………………………. 9.III.Grupurile de sunete: silaba.Fonetica şi fonologia 3. p. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II.. Verbul. ANEXE.referent.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17. Greşeli lexicale 7. 2.. 4. 114 1. Studiul limbii române contemporane 4. 19 1. p. BIBLIOGRAFIA CURSULUI. Cuvântul. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p. afixele (lexicale şi gramaticale). Lexicologia. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Limba română. p. diftongul..Sunetele limbii române: vocale. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4.Cuvântul şi enun ul 2. triftongul. Origine şi prezent 2. Structura cuvântului. Dinamica vocabularului 4. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19.…. hiatul 6. 44 1.Sistemul limbii române 2. p.Rela ia sunet – literă – alfabet 7. 6. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Substantivul. consoane. Propozi ia şi fraza. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16. Rădăcina. Conjunc ia. Ortografie şi punctua ie…………………………………….. Chestiuni preliminare…………. 10. semivocale 4.. Despăr irea în silabe 5. 32 1. Morfologia …………………………………………………………. Studiul limbii române. Clasificarea propozi iilor 4. Rela iile semantice 5.Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Pronumele. Raporturile sintactice 3. p. Adverbul. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Lucrare de verificare 5 III. 5. Articolul. 72 1. Rela ia semnificat . Elemente de lexicologie…………………………………………. 8. 122 122 ..

Gabriela. Fonetică şi vocabular. Limba română. Editura Ştiin ifică. Coteanu. Editura Humanitas. CalmannLévy. ortoepic şi morfologic. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. 2002. Pascal. G. 2005.. Editura Didactică şi Pedagogică. Îndreptar ortografic şi morfologic. Ion. Narcisa Forăscu. Bucureşti. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Bucureşti. Flora. Bucureşti.. G. 2000.. Editura Floarea Darurilor. Pană Dindelegan. Valeria. Bucureşti. 1984. 1992. editura Saeculum. Petre Gheorghe. Editura Dacia. *** Dic ionar ortografic. Beldescu. Editura Academiei R. 1997. ***An Encyclopaedia of Language. Sergiu. Bouchard. Grui ă.S.S. manual pentru programul PIR. Bârlea. Routledge. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română. G. Grui ă. Editura Academiei. G. Bucureşti. Dificultă i.R. *** Îndreptar ortografic. *** Gramatica limbii române. Drincu. Theodor (coord. în Bârlea. Limba română contemporană. Editura Academiei R.. Saeculum I. Norme şi exerci ii. 123 . Bucureşti. Sinteze de limba română. Bucureşti. Angela Bidu-Vrânceanu.R. Moda lingvistică 2007. Cluj-Napoca. Ortografia în şcoală. 1985. Bucureşti. *** Gramatica limbii române. Editura Humanitas. La grammaire est un jeu d’enfant. Gu u Romalo. Marie Petaut Bouchard. Editura Albatros. 1984. Maneca. Vocabularul limbii române. controverse. noi interpretări. Marele dic ionar de neologisme.). Teoria şi practica analizei gramaticale. Florin. Neam u. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. ortoepic şi morfologic (DOOM). *** Dic ionarul explicativ al limbii române. 2003. 2005. Hristea. 1983. Gramatica pentru to i. 1999. Elisabeta Şoşa. Mioara. Bucureşti.. Bucureşti. Gramatica normativă. Editura Paralela 45. 1973. 2005. 1997. 1990. Editura Paralela 45. G. Bucureşti. Şuteu.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. Editura Academiei. Bucureşti. Vocabularul.O.. 2006. Corectitudine şi greşeală. 1963. 1998. Elemente de gramatică. 1996. 2007.. Piteşti.

Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. dar au sens diferit şi se citesc diferit. Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Fonemul este unitatea minimală a foneticii. care sunt sunetele articulate. atributregent). DOOM . Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt.).Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. dar au semnifica ie diferită. Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte. DEX . El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone).GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens. de propozi ie etc. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte. 124 . Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod. Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba). Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. par i de vorbire. în func ie de accent. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină).Dic ionarul explicativ al limbii române.

de la general la particular. Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Vocabularul – lat. uzual etc. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort. Rela ia este de la gen la specie. prin articulare lingvistică minimă. Rela ia este de la particular la general. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. care se abat adesea şi din variate motive de la normă.Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr.). comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. jonc iune. Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). 125 . intona ie şi pauză. logos: „ştiin ă”). academic. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază. oral. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. lexis: „cuvânt”. topică. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful