Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student. Ceea ce înseamnă că. Editura Univers Enciclopedic. Editura Dacia. Bucureşti. A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. 1996 (sau orice altă edi ie). studiu individual: 28 de ore. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. cât şi în biblioteci. Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). Sindicatelor nr. 2005. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei. În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. teme de control: 20 ore. Ea condi ionează prezentarea la examen. *** Dic ionar ortografic. MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române. MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. Cluj-Napoca.Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii. uzual etc. academic. adesea întrerupte de exerci ii. respectiv mai. cele două dic ionare ne oferă răspunsul. laptop. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră. 4 . La solicitarea studen ilor. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. Ele vor avea loc în lunile aprilie. la care se adaugă 10% din oficiu. În urma discu iilor. 7). Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris. G. Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. Gramatica normativă. iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. ortoepic şi morfologic (DOOM). la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str. Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. Grui ă. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea).). Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). oral.. activită i aplicative 56 de ore. în egală măsură. A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică.

Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. în afara consulta iilor comune. până la aceeaşi dată. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii. DOOM). rezolvarea cerin elor de examen se face individual. portofoliu+ 5 p. fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. în sesiune. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. şi. Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris. la o dată ce va fi comunicată la examen. examen scris + 1p. Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. nota finală va fi nota mai bună.E de dorit. comunicarea de informa ii între candida i. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. Dacă studentul doreşte. În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. 5 . Indiferent de rezultat. La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX. data exactă va fi comunicată de secretariat). marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului. rezolvă exerci ii etc. dar nu obligatoriu. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare. oficiu. Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. Este nevoie de o lectură atentă a textului. substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul. Notă. Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). Astfel: 4 p. prin poştă.). Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. studen ii se vor adresa supraveghetorului. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. iar lucrarea va fi notată cu nota 1. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. ultimele două se vor preda. de asemenea. se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note.

este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului.Pentru performan ă maximă şi economie de timp. 6 . în principiu. performan a maximă la examen. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură.

Verbul 7. Elemente de sintaxă 1. consoane. hiatul 6.semnificant .Cuvântul şi enun ul 2. Cuvântul. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Studiul limbii române contemporane 4.referent. Morfologia 1. diftongul. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Lucrare de verificare 5 . Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Adjectivul 6. Rela ia semnificat . Rădăcina. Raporturile sintactice 3. Conjunc ia 10. Greşeli de morfologie 12. afixele (lexicale şi gramaticale). Limba română. triftongul. Sunetele limbii române: vocale. semivocale 4. Interjec ia 11. Prepozi ia 9. Structura cuvântului. Dinamica vocabularului 4. Chestiuni preliminare 1. Dificultă i în învă area vocabularului.CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Numeralul 5. Elemente de lexicologie 1. Clasificarea propozi iilor 4. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Elemente de fonetica limbii române 1. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Grupurile de sunete: silaba. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. desinen a 3. Studiul limbii române. Substantivul 2. Propozi ia şi fraza. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Paronimele 6. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Ortografie şi punctua ie 1. Sistemul limbii române 2. Func ii sintactice în propozi ie 5. Vocabularul. Pronumele 4. Despăr irea în silabe 5. Fonetica şi fonologia 3.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. Adverbul 8. Origine şi prezent 2. Rela iile semantice 5. Greşeli lexicale 7. 2. Articolul 3. Dic ionarele limbii române 3. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Articularea şi coarticularea 5. Lexicologia.

Dintre acestea. Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean. limba provensală. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). Limba română. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. limba dalmată (dispărută astăzi. limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). interesat de propria exprimare. LIMBA ROMÂNĂ. urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). Aceste trăsături. limba portugheză. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane. limba sardă. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. limba catalană. pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. Alături de limba română. Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice. limba franceză. care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. Origine şi prezent 2. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare 1. Dic ionarele limbii române 3. substratul lingvistic geto-dac. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române. În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. dar are şi trăsături specifice. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. În ansamblul cursului. Studiul limbii române contemporane 4.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. . Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice.

ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. o vorbeşte şi o scrie. Spania. cu care. se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor. studen i etc. Serbia. fără studii de specialitate. pentru elevi. ortoepic şi de punctua ie. Republica Moldova. lingvist. DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române. iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. ci de un vorbitor de rând. De modul în care întrebuin ează limba română. academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. Dic ionarul de argou etc. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele. Statele Unite ale Americii etc. Italia. Ucraina. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog.). sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic. conform referendumului din 2002. Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. editat de Academia Română.). Aceste edi ii (universitare. Gramatica pentru elevi. ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. Dic ionarul enciclopedic. DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). este limba maternă pentru 90% din popula ia României. Israel. alături de dic ionare. Orice nedumerire. Dic ionarul de antonime.. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). Dic ionarul ortografic. Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. Ungaria. în sensul de sisteme gramaticale. studen i etc. treptat. elevi. sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. o educatoare sau o viitoare educatoare). Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător. Dic ionarul de paronime. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. Voivodina. Rusia. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. Canada. Româna se vorbeşte în România. Manual de gramatică pentru clasa a XII-a. profesor de română sau învă ător etc. 2. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. Gramatica de nota zece etc. Utilizarea pluralului.şi.000 de 9 . Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”.

hăr i etc. sensuri şi unită i frazeologice noi. dar şi un număr mare de regionalisme. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii. în ORTOGRAFIC. scheme.000 de cuvinte. arhaisme şi neologisme. DOOM-ul este un dic ionar 10 .) şi reprezintă instrumente uşor de consultat.cuvinte utilizate în limba română contemporană. începând cu anul 1993. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii. ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. cu 2.500 mai edi ie (1982)”. înso ite de ilustra ie bogată (poze. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate.

atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg. 11 . Silviu Constantinescu. 2006. Irina Preda. ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte. cometă. Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar. DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME. Luiza Seche. costum etc. Onufrie Vin eler. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului).„cuvânt”). MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. o cifră de-a dreptul impresionantă. Maria Burcă. cravată. Editura Enciclopedică. DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale.). Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care.„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. logos.000 de termeni. DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”. Editura Didactică şi Pedagogică. în primul rând.” (Florin Marcu). din toate domeniile de activitate. 1990. care se ridică acum la peste 65. „Ceea ce reprezintă.

MĂMĂLÍGĂ. Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică. orb. . 3. tradus] – Din lat. un plan).) fiartă în apă. s. III. (În expr. A se manifesta. a da greş. Dic ionarul de sinonime.] – Et. (Fam. tradúc. s. 2. fr. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce. ◊ Fereastră oarbă v. Dic ionarul ortografic. 3. o frază.. a transpune un text. 1.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. TRADÚCE. A reda.f. Aplica ie. (fig. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”. acestea sunt explicate unul după altul 1. ◊ Expr.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student . [Perf. montat în deschizătura amintită. pentru a permite să intre aerul şi lumina. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri.etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă). EXERCI IUL 1. . a o pă i.substantiv feminin). traducere.Lat.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu. vb. 2. 1.f. un cuvânt dintr-o limbă în alta. tradusei. Tranz. 5. articolele consacrate cuvântului cer. ♦ Spec. ferestre.). Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura. etc. mămăligi.forma de plural. a fi risipitor. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic.f.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură.) mălígă s. A înfăptui.: (reg. Fig. (În expr. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă. part. A reprezenta.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi. A i constatat că structura articolului este următoarea: . al unui vehicul etc. în tabelul de mai jos. cu accentul marcat.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă. Fereástră. a înfăptui. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. în final. 3. 2. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. (Tehn. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat. a tălmăci. ansamblu format din această deschizătură. a realiza. traduire. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă.. ARTICOLUL DE DIC IONAR. a pune în practică. . pute i urmări. 4.3. Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate..) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti. hrişcă EXERCI IUL 2.. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri.nec. 12 ♢ ♢ . s. împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele. Fig. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt. .categoria gramaticală (s. ♦ Refl. .termenul definit. fenestra. a exprima (cu ajutorul artei). neplăcută. [Var.f. Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ. Expr.

albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă. 3. Lat. cerrus (Meyer 220.. v. 4. cat. 406).. dar şi vorbitorii nelingvişti. Elemente. lumea albinelor. (stejăriş). Arbore mare din familia fagaceelor. limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli.n. boltă cerească. ceri. pl. cf. DOOM cer (arbore) s. coelum (Puşcariu 335.. atmosferă. provine ig. – Varietate de stejar (Quercus cerri). paradis. m. ceruri. – Lat. ultima formă pe baza pl. kjelj. it. Spa iu cosmic. văzduh. cer (-ruri). 305. cu frunze pieloase.m. – Der. (Cihac. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate. – Lat. DAR). boltă palatină.n. boltă. – 1. II. port.. sb. CER2. Până-i cerul = niciodată. n.DEX CER1. – Mr. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute).) crug. adj.) tărie. providen ă. Din rom. bogate şi cu fructele ghinde. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. s. – Mr. cuvînt pe care Miklosich. Expr.. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. cser (Candrea. divinitate. prov. (stejar de piatră. v. Etym.) 2. cel. cu scoar a negricioasă. DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri). 3. čero (Miklosich. care are o formă aparent emisferică. Zig. 4. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. rai. (rar) arc. Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. Puşcariu 336. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu. s. să derive mag. ceruri. înalt până la 30 m. REW 1848. – 3. it. 189). 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. (înv. kjar (Philippide. a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. alb. ♢ . s. (BIS.. (celst. Păsările cerului = păsările zburătoare.. ♦ Lemnul acestui arbore. cer.. – Der. boltire. în care se află aştrii. ceri cer (boltă. A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. Sub cerul liber = în afara unei locuin e. eden. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. céruri. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. megl. ceresc. şer. divin). din sud cerza. cerrus. folosit drept combustibil. exprimă supărarea. două puncte de vedere. dumnezeire. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 432 crede că rom. 2. Wlislocki 79). 1. Lat. sp.) cerul-gurii = palat. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. de fericit. firmament. provine din sl. Candrea-Dens. afară. alb. firmament. firmament) s. sunt de acord că alături de cuvinte. ciel. 5.. Există şi în bg. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă.m. providen ă. cerro (it. cielo. er. Rai1. – 2. s. fr. pl. înrudit cu stejarul. 1.) divinitate.. realizând anumite figuri impuse. crângul cerului. čeroros (cf.n. caelum. ruşinea. ceret. (cerul e plin de stele. (ANAT.. Quercus ilex). s. DIC IONAR DE SINONIME CER s. ♦ Putere divină. II. ceo. b) a nu putea în elege.f. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale. cf. două situa ii etc. pronie. Expr. (înv. s.) păra . Wb. (fig. Este posibil ca din rom. čer(a). Palatul gurii. REW 1466. istr. unde prin forma zborului. Baldachin la pat. cer. slov. palatul bucal. şi toponimul toscan Cerreto). Aer.). 636). de mândru.). cf. DAR). istr. n-o să se întâmple nici un rău. cer. ceroaică.

într-o vreme. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. deci. Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. cu un joc de table sau un joc de şah. Vorbitorul de limbă maternă. De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). faci greşeli. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. Limba a fost comparată cu un joc de căr i. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. În cazul comunicării umane. morfologia. în „sistemul lingvistic al unui stat”. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. sintaxa. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv. am văzut înainte. jargonul etc. în cadrul unei comunită i largi. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. care se stabilesc între aceste elemente. vorbitor de rând. dacă nu găseşti „solu ia”. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. deci nelingvist. „calea”. un fenomen susceptibil de evolu ie. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. argoul. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile.au descoperit. Po i pierde. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. de învă ători). „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. niciodată o albină nu va zbura altfel. „mişcarea”. Dar. specificul pronumelui personal. lexicologia. abateri de la normă şi figuri poetice. prin note. iar la şcoală. maniere şi tonalită i. O parte dintre aceste reguli. po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. 14 . Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. de asemenea. Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. De aceea. putem să transmitem nuan at inten ii. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. limba română cunoaşte diferite variante. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. un fel de stratificare socială a limbii). variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. variate şi complicate la rândul lor. Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. fonologia. nu sunt fixate odată pentru totdeauna. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. limba familiară („de toate zilele”).

economice şi sociale. astăzi e admisă doar prima. termenii. în func ie de context. prin evolu ia gândirii. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. ăsta). definitiv stabilă. cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. elementele de argou sau de jargon.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. eg. care nu respectă regulile limbii standard. dic ionare.) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici. cu nome precise. şi deci greşeli. schimbări istorice. dar stăpânesc şi o variantă dialectală. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. profesionale şi familiare. (Valeria Gu u Romalo. de la regulă. fiind capabili să recurgă. din mecanismul ei de func ionare (eg. Raportate la limba literară şi la normele ei. apare la un moment dat în istoria unui popor. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. p. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. azi s-a renun at la a doua formă. Limba literară este un fenomen istoric.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. construc iile populare şi regionale. oficiale şi neoficiale. erau cred şi crez. îmbogă indu-şi con inutul. limba nu rămâne fixă. Corectitudine şi greşeală. regionalismele şi arhaismele. nemişcată. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. îndreptare) care indică regulile admise de limba literară. la oricare dintre cele două variante. mai general şi mai oficial. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. argotice etc. Dar ajunsă la maturitate. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 . dar şi prin schimbare. cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală. se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori. formele. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. sunt considerate abateri de la normă. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. pasaj/pasagiu. la indicativ prezent. 226).

cu câtă abilitate poate folosi melancolia. educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii. pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac. urmată fiind de a doua edi ie în 1963. Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. cum îşi construieşte fraza. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4. 200 de cuvinte). subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. cum desfăşoară discursul. Eugen Simion. raportată permanent la enun are. spre 16 . Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. coeren a înlăn uirii frazelor.5. […] La noi [în ară. con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. precum Fran a]. modele de analiză logică. la discurs. ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor.. prin ultimele sale capitole. ci se deschide. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). progresia discursului.. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea. reguli de combinare. lirismul. care reprezintă semnul unei na iuni culturale. EXERCI IUL DE REFLEC IE 3. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme. lucrurile sunt într-o mare libertate.”. totul este lăsat pe seama şcolii. O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale. spre deosebire de alte ări. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954. a structurilor şi a func iilor sintactice). care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire). şi când şcoala nu mai reuşeşte. În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române. la contextul de comunicare.

Noua Gramatică a limbii române con ine. esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). capitole mai pu in canonice. structură articolului. de exemplu. (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului). Prin exerci iile propuse. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat. pasivul şi impersonalul etc. Repeti ia. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă. rela ii între participan i. acum. din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare.din proza contemporană. gramaticale. Elipsa. pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris. deviante fa ă de sintaxa standard.. men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine. Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite . unită i componente ale dialogului. care se referă la Gramatica limbii române. informa iile lexicale. O inova ie . semantice. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . marginale în gramatica tradi ională. mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului). etimologice etc. apărută în 2005. rela ia dintre explicit şi implicit. Imbricarea -. Anacolutul.Construc ii incidente.o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale . reflectând tendin ele oralită ii spontane. Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica. SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic.).. despre Limba română vorbită. aşadar. de fapt.discurs şi comunicare. exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia. tu. asigurând continuitatea tematică a discursului) etc. 17 . despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. aici. despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române.. reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. în partea finală a volumului al II-lea. În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol. compara ia. modalizarea. presupozi ii şi implica ii) . lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar.

Expr. când cineva se simte pierdut. Corectitudine şi greşeală. Editura Academiei. a privi insistent. plecând să trăiască împreună. pop. A se deplasa cu paşi repezi. IV. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. a evita. a merge în fugă1. Editura Humanitas. Fig. „de“) A se sustrage. Expr. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. 2005. 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . cu dor. Expr. a goni. a alerga. Editura Academiei. Intranz. ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. a se mişca iute într-o direc ie. 4. 1998. (despre un ostaş) a dezerta. articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. a-i plăcea de cineva.. Dic ionarul de neologisme. ortoepic şi morfologic. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep.. 5. *** Gramatica limbii române. a se scurge rapid. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. – Lat. a se eschiva. a se retrage dintr-un loc. 1992. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. fig. Fl. „după“) A urmări în fugă1. Valeria. MARCU. MANECA. 1. prezentate în această unitate. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. pentru a-l prinde. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie. *** DEX. ♦ A se depărta. (Fam. de o constrângere. vb. 2.) Fugi deaici! = a) pleacă!. cu admira ie. Expr. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO. a nu se lăsa prins. 4. 1986. Fig. se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. când îşi pierde cumpătul. (despre un de inut) a evada. Expr. fugire (=fugere). A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. C. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum. 3.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). FUGÍ. În calitate de vorbitori nativi de română. *** Dic ionarul ortografic. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. 2005. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. fug. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). Editura Univers Enciclopedic.

.

Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). orală sau scrisă. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. prin analiză fonetică. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. diftongul. lexical. hiatul 6. morfologic. Elemente de fonetica limbii române 1. a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. 20 . 3. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. şi pentru un cadru didactic. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. sunete. prezentat în capitolul anterior.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12. vocale. Grupurile de sunete: silaba. folosim automat. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. triftong). nivelul morfematic. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. Fonetica şi fonologia 3. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic. litere. Observarea şi în elegerea. semivocale 4. Rela ia sunet-literă. Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). Sunetele limbii române (consoane. compus din mai multe nivele. Sunetele limbii române: vocale. cuvinte. nivelul lexematic. îmbinări de cuvinte. DOOM-ul. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. ierarhizate de la simplu la complex. pe de altă parte. pe de o parte. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. dintr-o competen ă lingvistică nativă. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. triftongul. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. consoane.). conştient şi responsabil. 2. nivelul sintagmatic. Sistemul limbii române 2. sintactic. SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. Articularea şi coarticularea 5.

lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. putem să construim cuvinte. Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic). 4. Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. în elesul). Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri. Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. φωνή. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. pute i sesiza cum. 21 . cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic. aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. foneme).). Nivelul morfematic. deci dintr-un punct de vedere abstract. morfemul. (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. Spre deosebire de nivelele morfematic. Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. morfematic şi sintagmatic. aceste sunete se numesc foneme. lexematice şi sintagmatice. nivelul fonematic are un singur plan. al expresiei. FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. lexemul.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. (sunete. voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. phone: sunet. lexicale etc. sintagma. Din punct de vedere fizic. 3. 1. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. 2. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. cuvinte). 2. de la articulare până la percep ia sunetului. succesiunea de sunete. litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede.

Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii. Vorbim despre variante fonetice. semnifica ia. Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională.1. Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. inventariază sunetele limbii. înlocuind un fonem cu altul. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens. 2. Fonemul este general şi abstract. ale vorbirii. sunetul /n/ în neam etc. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. Vorbim despre invariante. La fel. m. b. (gândi i-vă. fizice şi auditive. iar fonemele sunt unită i abstracte. s. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. deci despre foneme atunci când. Eg. care sunt sunetele articulate. ale limbii. adică mai multe variante fonetice (numite alofone). deci făcând o schimbare la nivelul formei. se modifică şi con inutul. spre exemplu. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/. ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei.) cunoaşte mai multe pronun ări. Alofonele sunt unită i concrete. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). /i/ etc. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici. prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem. l sunt invariante). a. rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. calitate în care aceste unită i sunt numite foneme. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. Sunetul este material şi concret. generale.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. 22 . Eg. individuale. pat/bat/mat/sat/lat (p. b.

caracter. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod. 2. intim/intim. în func ie de accent. penurie/penurie. crater. vorbitorii recurg la 23 . a III-a sg. m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă.). Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. casă/masă/lasă etc. trafic/trafic. la formele verbului a fi: suntem. gingaş/gingaş. frământă (indicativ. Eg. v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). fenomen. care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. pe prima silabă (eg. Eg. a III-a sg. sunte i. Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant).„tovărăşie. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. Conform DOOM. ş. În comunicarea orală. taxi. prezent. jilav/jilav. dar se citesc diferit. radio). pers. ponosit). uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. şi au sens diferit). Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale. miros. După modelul casă/masă. Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. duminică. pe antepenultima silabă (eg. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. profesor/profesor. despot. nu este fix. avarie. fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. pe ultima silabă (eg. companie . sim it în rostire. mămăligă). (diferen ierea marcată de c. aripă. pe lângă aspectul lor verbal. frământă (indicativ.) vs. Eg. Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c. copii/ copii. în planul expresiei. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. În limba română accentul este liber.Fonemele au următoarele două func ii: 1. Accentul şi intona ia Fonemele au. perfect simplu. lasă etc. 2. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. companie . ibovnică).2. societate”. pers. şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. acele/ acele. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. EXERCI IUL 5 1. ă. s. 2.„unitate militară” vs. a.).

. un enun ). EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie). – accentul cade pe circumstan a de loc.. Eg. EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. u]..după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e. . u]. iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale... 3. ă. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. o]. . prin vibra ii ale coardelor vocale. semi-deschise [e. Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice. nu de la supermarket sau de la aprozar. curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol. - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt. – accentul cade pe aspectul temporal: ieri.... silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). VOCALELE sunt sunete la a căror producere. Vocalele limbii române sunt următoarele: a. ă. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă. SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă. nu mere. i].. nu astăzi... Ieri am cumpărat portocale. î]. închise [i. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. 1. ă. î. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă.sau atâta vreme cât ieri am cumpărat. deci în func ie de proprietă ile lor fizice. u. [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. Ele se clasifică astfel: .după apertură (deschidere): vocale deschise [a]. Ieri am cumpărat portocale.- accentuarea emfatică (în frază).) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg.după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce. 24 . ]. sonore. fenomen/fenomen. consoane şi semivocale. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale. sigur nu mai trebuie să cumpăr. jucătorul centrează puternic.. care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. î/â. – accentul cade pe obiectul ac iunii. vocale centrale [a. duşman/duşman. caracter/caracter. i. Mama te-a invitat azi. vocale posterioare (velare) [o. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii. o.. e. / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri). pere. Eg.

v. f. toamnă în loc de doamnă. j. ş. j.consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal. ğ. buze sau din i.consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. g cu c. care. au putere mai slabă decât individual: . d cu t. t. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii). şi se încheie printr-o fric iune). . CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator. d. t. j. z. r. .consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d. t. m.consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. . r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). b. . z. ci o combinare de două sunete articulate. . . ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j. p. s. v cu f. din punctul de vedere al modului de articulare: . v. n. c. . j cu ş.consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş. închiderea canalului. 25 . Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. din punctul de vedere al sonorită ii: . g. n. v. . s. peatru în loc de teatru etc. care atinge baza din ilor): l.consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol. astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b. d. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. m. . Eg. Consoanele africate nu sunt sunete simple. c. z cu s. din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . ş. aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f. ATEN IE ! În practica didactică.consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei.consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f.consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii. c. b. şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. luate împreună. č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. s.consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p.2. č. la articulare participând ambele buze): p. z. şi în pronun are inversează b cu p. h.

consoană. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. o. semivocalele sunt mai închise. vreau. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. 4. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală).consoane nazale: m. Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. Fa ă de vocale. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior. cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. maşină şi este semivocală în trai. semivocală în bea. Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi. iadă etc. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. al legării sunetelor în vorbire. p din piatră. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. Eg. prin estomparea unor diferen e. Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . aştept. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată. mai pu in sonore. Ca efect al coarticulării. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. i. trai. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. meargă. Semivocalele limbii române sunt: e. g. 3. [ptiatră] sau [tiatră] etc. respectiv o). ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. influen at de i. i este vocală în mină. Cauza coarticulării este fiziologică. poate fi pronun at diferit [piatră].. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. d. fiară. pai. şi anume rostirea mai facilă.consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . e este vocală în melc. vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. îndoiai. în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. u. din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală. h. mai scurte. almanah. striden e. se numeşte coarticulare. după următorul model: s . călăi. Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat.

tram-vai. în coamă (despăr it în silabe: coa-mă). oa este diftong. Eg.ă. e şi a sunt vocale în hiat. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. diftongi.).(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. oi. ma-şi-nă. obstacol.Şase saşi în şase saci. amplu. tren. sunetele limbii române se grupează în silabe. în real (despăr it în silabe re-al). dezlega sunt rostite cu s. în beau. neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul.) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile. că-ru.. Eg. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg.. n: eg. Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. smulge. 27 . cârn. eau este triftong. triftongul este iau. smintit. oai (le-oai-că). Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală. zmeură. unchi). a-u-to-mo-bil. iar. Eg. Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală. în iau. EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru. triumf.. răzbunare. sunt rostite sau nu într-o silabă. reducând un triftong la diftong. desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. trac-tor. Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală. Eg. aspectos în loc de aspectuos. în leoaică. Eg. Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă. Eg. alteori cu z. confort) etc. ied. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd).. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu. cuvincios în loc de cuviincios.. uneori smântână. cai. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. în astm. 5.

bineîn eles. În general fiecare literă notează un sunet. Identifica i diftongii. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. elevi) care duc la forme de exprimare greşită. Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: . culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. care este forma corectă). Î) şi virguli a (ş. modifică sunetul într-una din pozi iile sale. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. /r/. copii. /ă/. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar. două. disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. cai. cui. ă şi r şi din sunetele /m/. oi. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. scluptură în loc de sculptură. şi atunci vorbitorul rosteşte. î. iau. propietate în loc de proprietate etc. . Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt.litera x notează două sunete /c/. În redactarea computerizată a documentelor. greşit. iute. excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. Eg. Eg. se spune greşit treling în loc de trening. întâi.geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe). Eg. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. cuvântul măr e alcătuit din literele m. maur. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. iod. Eg. Ă). iei. nu litere. leoaică. /s/. a-V) - - 6. în paranteză sunt sunete. mocolotivă în loc de locomotivă. sosetă în loc de şosetă etc. Potrivit principiului fonetic. Soare oa (o-Sv. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă. 28 . Limba română este o limbă fonetică. Eg. acuarelă. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. bei. ∗ ca în orice transcriere fonetică. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. axă. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt. ied. Eg. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. treling). ). Ş. circumflexul (â.

a. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. licean. /a/. flori. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. hacker. / /. /a/. au corespondent un sunet (sunetul č. atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. litera i aşezată după consoană. Eg. cec. dealer. broker. /ă/).litera x notează două sunete /g/. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. . Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. examen se pronun ă [e g z a m e n]. lax. / /. Eg.în unele situa ii. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă. sunetul ğ). pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. a. la finalul cuvântului. item. precum în pomi. EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer. market. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. ghindă. tace. looping. /m/). h. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. /ă/. auzi. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. urşi. [urş ]. cer se pronun ă [č e r ]. ă) are 5 sunete (/g’/. . /e/. /z/.litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/. La fel şi sunetul /ğ/.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. . ceară. week-end. cuvântul ghea ă (6 litere: g. Este un i asilabic (nu formează o silabă).. e.are 4 sunete: /č /. În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c. look. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. 29 . numit şi i scurt asilabic sau afonizat. . trend. se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă].litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. . munci. Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. Eg. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale. ă . . marker. mall. /e/. acquis. axă. e.

colidor. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. 8. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. ianuarie/ianuarie. mozaic/mozaic. după modelul cal-car. Demonstra i că în func ie de intona ie. amfiteatru. cruzi/cruji. fetele ăştea. jazz. fragi. Construi i sintagme prin care să arăta i cum. 4. Defini i sunetul. pix. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). companie (companie plăcută. 9. examen. ciocolă i/ciocolate. văz. deal. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. paria/paria. în func ie de pozi ia diferită a accentului. aici semivocala face parte din sunetul č!). 2. a în parc. ambian ă. fonemul. ghindă. haină/haină.7. companie teatrală). topogan/tobogan. chibrituri/chibrite. beneficii/beneficii. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. exemplu. celălant. agreez. alofonul. 7. Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. sunte i/sunte i. 3. orodox. comedie/comedie. copii. nicicând. exerci iu. c în casă. box. s în ceas. Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. 6. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. maxim. 5. fulgi. înghe ă i/înghe ate. Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici. maxilar. pomi. fimeie. 10. tăcea (aten ie. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. 30 . director/director. mijlocaş. filologă/filoloagă. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta. explic. Recunoaşte i diftongii. Face i transcrierea lor fonetică. brazi/braji. c în câine.

L. Wald. Valeria.htm. [se poate consulta la adresa http://www. Introducere în teoria lingvistică]. 21-22. STATI. pp. Introducere în lingvistica matematică. Sorin Stati. Tratat de lingvistică generală. 221-233.unibuc. 1966. Bucureşti. 2002.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM. Bucureşti. GU U-ROMALO. 1972. ortoepic şi morfologic (DOOM).ro/eBooks/filologie/dominte/index. 2005. XXVI-XCVIII. Edmond Nicolau. A. unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. Unită ile limbii. unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte. 31 . [se poate consulta la adresa http://www. STATI.htm. în vol. Bucureşti. Corectitudine şi greşeală. Graur. Editura Humanitas. Sorin. pp. S. pp. Introducere în teoria lingvistică].unibuc. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus. Sorin. Dic ionar ortografic.ro/eBooks/filologie/dominte/index. Stati.

Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. ca urmare. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Ca parte a studiului limbii. Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). corect”.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. pe de altă parte. pe de o parte. Despăr irea în silabe 5. ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. 2. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. ceea ce le permite studen ilor ca. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. orthos – „drept. Ca parte a studiului limbii. în lectura capitolului. Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. de regulă ortografică. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. Ortografie şi punctua ie 1. în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. studiul despăr irii în silabe şi. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 . în care şcoala are rolul principal. să se raporteze la propria experien ă lingvistică. Ortoepia priveşte pronun area corectă. Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat. ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. şi.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

: Apoi. 3. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie.redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte.: Dumneata spune-i c-am venit eu. constă în absen a oricărui semn. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles). . show-ul. v-a va (verb auxiliar. c-a plecat la ară.serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse.: Bate-i să deschidă. D. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. 2. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. eg. ci după semnele de punctua ie. RATUC-ul. Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse. Blancul are şi rol distinctiv. ex-ministru. la calculator. sau de substantive provenite din abrevieri.-maj. pauză albă. 10-le (nota 10). Eg. x-ul. . cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1. unde marchează căderea vocalei î. la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea. şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. spa iu alb. Blancul marchează în scris o realitate fonetică. a plecat? 36 . S-E (sud-est). dacă l-o căuta cineva. diferen iind.: De ce? F. D. F. loc. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. pauză grafică.se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest). sau nici un şi niciun etc. spa iu. D. numit şi pauză. Blancul. spre exemplu. (locotenent-major). F.: Carevasăzică. eg. două puncte – anun ă vorbirea directă. dar mi-a poruncit să spui. Eg. el va juca) păcălit) .împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. . Eg.: Nu pot. E încuiată odaia. domnule.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului. marchează intona ia interogativă a enun ului. a luat cheia la dumnealui când a plecat. D. între un soare şi unsoare. prim-ministru. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos.

– Poate în palmă. într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo.. stres. prin analogie. Ce număr por i la pantofi? – 36. strangula/ştrangula. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest. eram [ieram]. De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. Spre exemplu: . . p. În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. 36 mă inspiră. Caragiale. el [iel]. plutesc.litera e se pronun ă.litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă. Atunci când închid ochii. n-a plecat. Corectitudine şi greşeală. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. adică pune un număr. stres/ştres. [ierou] în loc de [erou] etc.eşti idiot. ax. de grafeme. conform normelor ortoepice [e] în elev.. Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc. Dar.. Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. 2. poem.L. strand/ştrand. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. dar şi [ielement] în loc de [element]. – Foarte bine. şpalt etc. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să.: Nu. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start]. D.: Amice. dar [ie] în este [ieste]. start. Oricum. – Ce semn de punctua ie? – Nimic. o coresponden ă perfectă între şirul de litere. excava.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. [egzaspera]. standard. 214). [ştandard] în loc de [standard] etc. – Eu nu ghicesc decât în talpă. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii. Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie. domnule. . I.F. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale. 37 .i ghicesc în talpă. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact]. eră. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. dar în exact.

h se scrie şi se pronun ă s. sesiune. iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element]. regionalism moldovenesc). f.accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume. şcenă]. . stofă. cenuşar. *someşan. . zvânta. improviza. 38 . succes. nu e. eram se pronun ă [ieram] etc. *îndemânatec]. zoologic. nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî. Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. *inproviza]. se scriu cu literă dublă: idee. Scrierea unor consoane .vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). agreând. *înşeală. emblemă..variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. alee se pronun ă /e/. . *strămoşască.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. t. d. celorlal i. Eg. Este corect cărora. . aisberg. în neologisme de tipul poet. accident. în antroponime (Pârvu. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă. reexamina (re-e-xa-mi-na). alee. a înghi i. Scrierea unor vocalele . birjar (nu *cenuşear. 2. *ştofă.se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale. *plaje). plajă (nu *fruntaşe. Brâncuşi). premisă. tomnatic [nu *tomnatec. *vitejască). vitejească (nu *ieşan. e ini ial se pronun ă /e/. disident. creează. scenă [nu *ştat. j. vaccin. umbla [nu *enblemă. . celeilalte.înaintea consoanelor sonore b. azvârli. someşean. *muşeama.în neologisme. *birjear). nu n: ambulan ă. g. Excep ii: se scriu cu s transdanubian. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete.înainte de p şi b se scrie m. strangula. v se scrie şi se pronun ă z.înaintea consoanelor surde p. muşama. *jear. . şase (nu *aşează. *deztăinui].se scrie şi se pronun ă i. *clujan. dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară. jar. căreia. nu s: dezbate. şade. înalt). licee. . şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. . poem. clujean. . efectuează.verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. accentul general căzând pe ultima silabă. nu /ie/. *şease). 1. în sufixul -atic: îndemânatic.abrevierile PNL [penele]. înşală. în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput). destăinui.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat. . c. cealaltă. ş. diserta ie.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/.după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. ea se pronun ă [ia]. nu z: despacheta. tusşase [nu *dezpacheta. . Alături de exemplele mai sus oferite. alcool. .e la început de silabă precedat de vocală. se scrie î. strămoşească. . nu /e/: fruntaşă.

39 .hmm. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). răszice. Aten ie! .. răs-: deszăpezi. . ministru. rescriindu-l. Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17. sau nu.. mai mult pauzele.. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere.. Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră. viatza fara scoala.. kt despre profi.. disciplinele de învă ământ.scoala cu bine cu rau.înaintea consoanei z. k oricarui alt kopil. alteori z: dezlega. dumneavoastră. dezmin i. Dvs. se scrie s în prefixele des-. paznic. slab. k fie profii severi. . zilele săptămânii.. . obraznic. i'am cautat mai mult timp.se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat. nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24.sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev.se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata...). lunile anului. neagra.. fie colegii nebuni.. dar uite k i'am gasit. pleonasm. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ. occipital... sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă.se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe. dar imi place la scoala. vaccina. fantasmă. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala. e kam. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor. .. succes. posttotalitar (post + totalitar).. deputat... desluşi. zmeu. dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni. războaie balcanice)..consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte).. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. deznoda. dar trecatoare!! 3. SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora. groaznic. . Evul Mediu etc... izlaz.. paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe).. e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea.se scrie cc în următoarele situa ii: accent. zloată. sarcasm. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea . ce-i drept. .. invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum. dl Ungureanu.înaintea consoanelor m şi n apare uneori s.se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare. te distrezi. economice şi sociale.).. prismă..

muză. greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I. Ioana Duşa. Înăl imea Voastră.. Evul Mediu). EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare. la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director. identifica i şi corecta i. În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific.pentru numele proprii de institu ii. Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite. războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg. se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres . De asemenea... Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române. sirenă. .pentru nume de persoane (eg. Alte a Sa Regală. Războiul de Secesiune. Livia Pandrea). Războiul de Independen ă. . admiterea la Politehnică. Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române. Războiul de Treizeci de Ani. inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. Războiul de 100 de Ani). la dna. Sfin ia Sa).pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române. vă rog să binevoi i... traducătoarea Livia Pandrea).pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea. al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. Secretară Maria Popescu. Excelen a Voastră. Domnia Sa. titan. numele proprii. Secretariatul. Catedra de limba română. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. litera mare se foloseşte . .se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură. Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice. pronumele şi formulele de polite e. 40 . anumite abrevieri. scrisoare). . .pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. student la Litere. . Serviciul de contabilitate. Dar substantivele care denumesc func ii.se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop.. prin rescriere.. Lucrează în Institut de cinci ani. Majestă ile Lor Imperiale. Subsemnatul. parcă. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I. ca titlu etc.. Direc ia. Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. gigant.în coresponden ă (cerere.

Eg. VCCCV se desparte VC-CCV. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV).ă. ca-blu. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. d. Eg. fil-tru. Eg. sand-vici. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. Excep ie. portavion (por-ta-vi-on. Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. 2. con-struc-tor. mpt. g.1. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal. 4. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. cin-ste. p. Fiecare silabă con ine o vocală.4. nc . rct. 4. se desparte sub-li-ni-a. iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. stm se despart după a doua consoană. re-demp. Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. ti-tlu. VCCV se desparte VC-CV. DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. duş-man. ma-ga-zin. ast-mul).i-a.iu-ne. Dacă prima consoană este b. c. ac-tiv. linc-şii. as-tru. tă-ia. jert-fă. iar a doua este l sau r. Două vocale alăturate se despart. Eg. f. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit. nct. dar se preferă varianta fonetică. a-pă. 4. v. format din sub+linia. sublinia. De aceea. somp-tu-os. rtf. ndv. VCC-CV (Eg. punc-ta. sculp-ta. 3. li-tru. i-ne-gal). VCV se desparte V-CV. Excep ie. Eg. VV se desparte V-V. 6. 5. şti-in. Bu-cu-reşti. arc-tic. mă-lin. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). h. func. Grupurile de sunete lpt. Eg.2. mp . O consoană între două vocale trece în silaba a doua. Eg. ploa-ie. du-et. as-pru. port-a-vi-on). nş. t. co-dru.

să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme. furişat. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură.. mai bine zis. sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită.. Da i câteva exemple... pur şi simplu. nu putem so interzicem. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă. scoase din dic ionarele recente.. „casa limbii române”? Formula i o opinie personală. Unele nu s-au fixat bine în limbă. în esen ă. jacuzzi. corectă.. cerboaică.000 de mii de cuvinte.500 mai mult decât prima edi ie (1982). simplificată. Cum defini i Dvs. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a. item.] DOOM-ul nostru apare. răspunde i la următoarele întrebări: 1.. nici nu avem cum.. de altfel. EXERCI IUL DE LECTURĂ 20. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i.. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul. este limpede. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim . într-un moment în care este mare nevoie de el. 3. ortoepic şi morfologic. evitarea despăr irii.[. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un.Cât de necesară este. conform principiului fonetic şi principiului morfologic). [. 4. Este vorba.. Nu trebuie să fii lingvist ca să. frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a). Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs. de cuvinte noi. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând. func ionar.] DOOM-ul actual cuprinde 62.] (Eugen Simion.i dai seama că limba română s-a urâ it sau. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. dacă n-ar fi fost mai bine ca. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. altele tind să se stabilizeze. acquis..Nu este totdeauna necesară. dealer. într-|însa).Conform DOOM. regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând. prin „limbă 42 . pe cât posibil. văzând explica iile de mai sus. alteori irita i – la TV sau la Radio.. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. cu 2. M-am întrebat. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. altele decât cele oferite în text. licean. fran uzisme. dar n-avem încotro. la care se recomandă însă... gay.[. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic..i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare. strâm i. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă. Şi. este urâ ită.. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2. înainte de a le introduce într-un dic ionar academic. mai ales. broker. vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?.. circulă sub mai multe forme. hacker.

cum a fost inainte cu capacitatea 43 . să. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. – Moşnege. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur. maistru.sunt de acord cu cei care au spus asta. copiaza p rupte. ştii tu din a cui pricină. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal.. zise ea. strâm i. 2. ruşinată. 3. materialist. 4. c-aşa am bătut şi eu cucoşul.ramana. rescriindu-l. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. desface.sau cu istoria si geografia sa ia note mari.cum nu au nici la ore. măi babă! Când i-am cerut ouă.i pofta-n cui. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). LUCRARE DE VERIFICARE 2 1. furt. Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat. carioca. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă. Pungu a cu doi bani). dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune. Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă. 5.i aducă galbeni. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice.. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. liceal. frustrare. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii.iar la tezele astea. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. machiat.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik.

44 . 1999. Ortografia în şcoală. 2005. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii.O. *** Sinteze de limba română (coord. G. Flora.. VINTILĂ-RĂDULESCU. Ioan. Elisabeta ŞOŞA. pe pagina de internet a Academiei Române. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Ce e nou în DOOM. Dic ionar ortografic. *** DOOM. Bucureşti.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. ŞUTEU.. ortoepic. Editura Academiei. Theodor Hristea). 1998. Editura Floarea Darurilor. Editura Univers Enciclopedic. Editura Ştiin ifică. Bucureşti. Saeculum I. ortoepic şi morfologic al limbii române. Bucureşti. Bucureşti. Îndreptar ortografic şi morfologic. 1984. Bucureşti. 1973. 1997.

Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. referen ial şi morfologic. Dificultă i în învă area vocabularului. vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr. din punct de vedere semantic. să definească unitatea de bază a vocabularului. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă. Lexicologia.semnificant . Rela ia semnificat . este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. logos: „ştiin ă”).Greşeli lexicale 7. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. lexis: „cuvânt”. Dinamica vocabularului 4. 45 . SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte. cuvântul. vocabular fundamental şi masa vocabularului. Rădăcina. este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. 3. Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial. vocabularul se clasifică după cum urmează: a.referent. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Paronimele 6. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. afixele (lexicale şi gramaticale). LEXICOLOGIA Vocabularul (lat.Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Structura cuvântului. Din punct de vedere morfologic. Din punct de vedere semantic. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor. semantic şi morfologic. desinen a 3. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. Rela iile semantice 5.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. Din punct de vedere referen ial. VOCABULARUL. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. Elemente de lexicologie 1. 2. Vocabularul.

Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. Vocabularul uzual. câteva conjunc ii şi prepozi ii. b. termeni de argou. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. neologisme. 46 . alimente).Bârlea. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. arhaisme. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. vocabular activ şi vocabular pasiv. Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. c. care se mai numeşte şi vocabular mediu. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. sau le recunoaşte. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. a upgrada. a lista. numerale de la 1 la 10. dar le foloseşte rar. şi. Vocabularul limbii române. p. a downloada etc. vocabular esen ial. dar nu le foloseşte aproape deloc. elegantă. dorin a lor de „superioritate lingvistică”. 62). Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. hultan. termeni argotici şi de jargon. Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. prieteni. de jargon etc. termeni argotici. numele culorilor primare. regional. pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. termeni de specialitate. decan. termeni argotici şi de jargon). forme de relief. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă. în Limba română. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. plante. termeni dialectali. de asemenea. fond principal lexical. Eg. al informaticienilor etc. Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. job. Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. Fonetică şi vocabular. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. Lexicologia. numele unor animale domestice. neologisme etc. mefient. diurnist. business. nume de rudenie. impardonabil. angrosist. pronumele personale. care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”). alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. arhaisme.G. ilegalist (P. nume de arbori. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent. inubliabil. Eg. termeni de specialitate. termeni de jargon. calfă.Vocabularul fundamental al limbii române. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. numit şi vocabular reprezentativ. d. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular. un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ. regionalisme. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. colegi). cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc. cipitor.

fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. masă2). baie). pentru frumoşi. func ional. căsu ă). adună toate formele pe care cuvântul le poate avea). astronaut. Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. LOCUL CUVÂNTULUI 2. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. a ploua cu găleata etc. pe. căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. Şi de asemenea. De asemenea. şi. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit). două sau mai multe. Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie. fenomen: floarea-soarelui. frumoasă. Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. compunere şi conversiune. citeam. bunic. Dar. ştergar. sfânt. a citi). pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). 47 . Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. pentru am plecat şi voi pleca. numele unui singur obiect. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar. putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. Deci pentru seria de cuvinte a citi. citisem. citire. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. Forma de bază a cuvântului. paronime.1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. astrolog. prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului. dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. lor. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. omonime. cuvinte polisemantice etc. vorbim astfel de sinonime. scaun. căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului).Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. stare. duminică. pâine. frumos. Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et).) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare. este pentru verb forma de infinitiv (eg. EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin. Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună. căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective). dacă vom căuta cuvinte precum a citi. citisem. adică prin derivare.1. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. CUVÂNTUL . citeam.1. şi deci forma sub care este re inut în dic ionar. 2. antonime.

aici oi. Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală.3. Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice.1. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. dar şi de context. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte). cuvinte noi. adică pe studiul sintaxei. Prin derivare rezultă. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). în urs alb. printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte). din punct de vedere lexical. nu formează. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . 2. citire este ob inută prin derivare. îl oferă cuvântul alb. Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. Seria de cuvinte cititor.2. Eg. Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. de asemenea. turmă de oi. Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. selec ionate în func ie de sens. Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. Studiat în sine. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale. gânduri etc. citeam. medical. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul. scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. cinstit-necinstit). citit. Cuvinte precum medicină. unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. necitit. citisem. de context. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală. medicinal. lui brun (urs brun). ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar. ceată de oameni. cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg. aspectul grafic).Seria de cuvinte a citi.1. sau seria băiat. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. care pune accent pe structurile şi transformările frazei. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu. din punct de vedere lexical. Eg. băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. cârd de ra e. într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). Vorbim în acest caz de abordare sintactică. 2. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. sau prin analiza structurii lui.2. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor. medicament constituie intrări separate în dic ionar. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. adică de cuvintele care-l înconjoară. 2. respectiv declinarea substantivului. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. Eg. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi.

bzzz). întâmplătoare. pomme. dintre formă şi con inut. istorică etc. pentru cuvântul măr. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut. pierdute de mult în societă ile moderne. măr. dovadă că aceeaşi realitate. iar con inutul.. Rela ia dintre semnificant şi semnificat. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. Irina – din gr. iar con inutul este „fruct cu gust..” 49 .. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. a apăra” şi andros „bărbat”. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. semnificant [m ă r]. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată. spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m. există rela ie de determinare directă. ă. sens. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică.. r]. Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”. acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg.3. r. 2. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar. O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. hăr ile.. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. semnifica ie. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg. cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. ă. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. forma grafică din literele m. hăr ile): acestea se numesc semne iconice. Roxana – „strălucitoare” etc.” (vezi DEX). apple etc. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile. Eg. eirênê „pace”. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu. semnificat. Alexandru – din gr. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element. alexein „a proteja.. Con inutul se mai numeşte în eles. Eg.scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră.. semnificat „fruct al mărului. sistemul semnalizatoarelor rutiere. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. se stabileşte prin conven ie socială. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. E vorba de credin e vechi.” sau „pomul care face acele fructe. referentul.

Existe cuvinte care au o denota ie fixă. pe. mediată fiind de concept). calculator. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. Denota ia se mai numeşte denotare. referin ă. SEMNIFICAT (gând.4. sensul cuvântului îl dă referentul. Toate cuvintele. În această situa ie. fa a de masă. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. denumire. EXERCI IUL 22 50 . Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează. ne-a invitat la masă etc. toate semnele trimit la un referent. un sens unic. În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului. concept. Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul. dar mai dificil pentru totuşi. cuvântul desemnează realul. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite. semnificare. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. a fost o masă gustoasă.1. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp.referent Rela ia dintre referent. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă. spunem că abordarea lexicului este referen ială. chiar.4. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. măgar. desemnare. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2. Abordarea de tip referen ial. 2.

Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul. EXERCI IU DE LECTURĂ. Dacă accentul cade pe semnificat. şoarece. aplecat. asocierea Elevul curge. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. De la varianta Elevul înva ă. totuşi. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice. fărâmitură. soare în vagon sub soare etc.. în acest caz. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. Elevul este bătrân. fluture. până la varianta incompatibilă Elevul curge. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. Eg. (sens conotativ) 2. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante.” Interven ia contextului 51 . a înota. Corectitudine şi greşeală. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. abordarea lexicului este de tip semantic. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. a merge. Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. Restric iile de combinare semantică au grade variate. Eg. vagon. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. 115).Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei. incompatibilită i semantice. Cuvântul. şi atunci sunt dăunătoare comunicării. dacă o introducem în context. pe de altă parte. Abordarea de tip semantic. iarbă. Orice cuvânt intră în rela ie semantică. pe de o parte. a conota iilor unui cuvânt. al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. direct sau indirect. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. contribuind astfel la corectitudinea. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. al unei optici speciale şi. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor. EXERCI IUL 23. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. (Spre exemplu.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică. a mătura. p. Elevul doarme. selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit.4. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. limpezimea. sunt stabile. a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării.2. iar. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”. alegerea «cuvântului potrivit». o exprimare clară implică..

pe palierul morfologic. La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. Eg. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale. 52 . O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). Dacă accentul cade pe semnificant. Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului.precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. 2. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. incredibil de incompetent. care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului). Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe. 2. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. Spre exemplu. imposibil de crezut. (le vom discuta mai jos). Vezi Figura 1). Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). înfloritor. se urmăreşte structura cuvântului. a înflori. care ilustrează fenomenul de polisemantism. să ne imaginăm un vorbitor de română. bine definite şi structurate în lexic. înflorit. teatrul vuieşte. 1. Un alt tip de rela ii semantice. antonimie etc. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri. structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. hiponimie. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. sunt rela iile de sinonimie.4. floricea. la semnifican i diferi i. neînflorit. Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. fluturele tremură. Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). Pentru a analiza structura cuvântului. care alcătuieşte. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. Abordarea de tip morfologic.3. în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală.

undi e le adâncime - 3. Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. site. altele dispar. indică timpul mai mult ca perfect re. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime. a upgrada (neologisme) etc. DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. spătar. Eg. vornic (arhaisme). computer. i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale.prefix arunc . recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). birjă. numărul şi persoana la verbe). structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural. număr şi caz la substantive. cip. altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori. Eg. 53 . folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi. paharnic. altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă. Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. undi +e+le . arcaş.3.

substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. Norma. Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. şi un ziarist. în aceste cazuri. Unele cuvinte. E vorba de cuvinte precum sintagmă. a realiza. sediu” (eg. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. La fel. 15-60). La fel. Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. cuvântul carte (eg. a se dezvolta profesional” (eg. şi. vreau să răspunde i punctual la întrebări. care se întâlneşte astăzi. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică.. domiciliu. încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. compunere. adjectivul formal. despre cuvinte ob inute. Eg. precis”: eg. sunt folosite astăzi cu un sens nou. „întâlnire de angajare”. Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens. a observa.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. contractul de închiriere”. EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. ext. Text al acestei convorbiri.. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. Moda lingvistică 2007. Spre exemplu. a realizat greşeala pe care o făcuse). asociat calită ii numită „punctualitate”. Grui ă. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. este vorba. pp. 54 .1. 2006. top etc. amplasament pentru o construc ie. deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”. schimbarea valorii gramaticale. La fel. p. selectez câteva exemple din lucrarea lui G. dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix. La fel. a în elege. a primit sensul de „oficial” (eg. segment. a conştientiza” (eg. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. culturală etc. a câştiga. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză. loca ie. vezi exemplul din subcapitolul anterior). ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. adăugat prin influen a unui model străin. 3. formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). uzul şi abuzul (Editura Paralela 45. deci opus esen ialului”.). în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. întâlnire”. specific unui anumit domeniu. Am realizat că nu vom ajunge la timp. a îndeplini ceva. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. cursurile au loc în următoarele loca ii. Invita ia formală de a participa la întrunire). adjectivul punctual.

„vinovat”. sufixe pentru substantive colective (eg. se numesc sufixe. sufixe pentru denumirea originii (eg. după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. sufixe pentru nume de agent (eg. Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg.şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. sufixe care indică locul (eg.1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt. re+citi> reciti) etc. lung+ime>lungime). sărut – format prin derivare regresivă de la săruta. în+soare+i> însorí). cu rădăcina vinovat). fier +ar>fierar.”. a+politic> apolitic. Eg. alun+iş> aluniş). „lipsit de” (eg. prun – format prin derivare regresivă de la prună. 55 . prin căderea sunetului a din final. maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. dar+nic> darnic. prin înlăturarea sufixului. cu rădăcina maşin). asculta+tor>ascultător). sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte). sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. muncitor+ime>muncitorime). sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în. lung+an > lungan)... pornind de la un cuvânt de bază. Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în.1. catolic+ism>catolicism). a+normal> anormal. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe. Dacă se aşază la finalul cuvântului. Eg.de la cuvântul de bază. eg. sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg. ne +liniştit> neliniştit).. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. sufixele adjectivale (aur+iu>auriu). Ardeal+ean>ardelean). broască+oi> broscoi). prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg. răs+cumpăra> răscumpăra. fată +i ă>feti ă). sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc. În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou. prieten+ă> prietenă.şi sufixul -i. prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. sufixele verbale (eg.3. dez+lega> dezlega). cu rădăcina sor). băiat+oi>băie oi. - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta. ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne. eg. poştă+aş>poştaş). băiat+aş>băie aş.

Spre deosebire de afixele reale. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. fotogen. combativ.1. dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!). putem spune ciubo ica cucului (o plantă). hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. următoarele: supra-. dar nu gustul untuluidelemn etc. atractiv. 3. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). aero (gr. fob (gr. Eg. ante-. generos. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. ortoepie.2.1. EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate. mic. ager .(gr. Dar. „aer. nu apar independent în limba română. cuvinte de sine stătătoare. palid. timid+itate>timiditate. conştiincios. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. crono (gr. original.1. care înseamnă altceva decât unt. Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. reunirea cuvintelor unt.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. Compunerea prin contopire 56 . filei – „a iubi”): bibliofil. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. psihomotor. probabil. biblios – „carte”): bibliografie. fatal. spunem gustul untdelemnului. Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere. fil (gr. 3. şi nu sufixe/prefixe. heliocentric.„ogor”): agroturism. au circula ie interna ională. biblio. serviabil. fobein – „a urî”): fotofob etc. în limba de origine. independent. cronos – „timp”) – cronometru. hiper. opac.sunt doar în mod aparent sufixe. filologie. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie. dintr-un cuvânt derivat. oxigen”): aerodinamic. La fel floarea-soarelui. Spre exemplu. excentric. tare.2. Eg. urât. acestea sunt. datorită faptului că nu au autonomie func ională. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil. de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. anti-. pe care îl au atunci când există independent. agro (lat.

Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare. bună-cuviin ă „polite e”. alăturare fără cratimă (eg. câine-lup).2. cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”. ca: . contabil-şef. nu numai al analizei gramaticale. în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. bine-cunoscut „celebru”. . formate din cuvinte care s-au contopit. eu nu am nici un frate. doisprezece (doi+spre+zece) etc. care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul. iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia . cuminte (cu+minte).2. Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”).adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu). care exprimă o unitate. prim-solist. Te mai rog o dată. nici mai mul i). roşu-închis.în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. am plecat. fără a fi contopite. . s-au sudat.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i.bas-bariton. . bună-creştere. prim-balerină.prim-balerin. maşină57 . bunul gust al libertă ii). Se disting astfel: .adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv. Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate. . prim-procuror.substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt. niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”. O dată la două luni) şi o dată subst. Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”. având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). bunăvoin ă (bună+voin ă). Eg.1. prim-solistă. Valea Călugărească). agreat”. untdelemn (unt+de+lemn).combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. . Odată terminat lucrul.Compunerea prin contopire creează cuvinte noi.bună-credin ă „onestitate”.adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor). Se scriu cu cratimă: . II. cineva (cine+va). „zi.i spun eu odată ce s-a întâmplat. Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I. bună-diminea a (plantă). . imediat. Tîrgu-Jiu. când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”. Termină odată. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. bun-rămas „adio”.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul. de exemplu. bine-venit „oportun. Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg. 3. O să. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă. nici celălalt). destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. Se scriu „legat” şi: . nicio. dată calendaristică” sau „informa ie”. sârbocroat.

3. (Partidul Na ional Liberal). P. eg. 58 . CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. citită [sivi]. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. TAROM (Transporturi Aeriene Române). noul DOOM stipulează următoarele: I.3. băiatul.. este un latinism. fără de care. .. deoarece este împrumutată din engleză. aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi).L. (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc.. CV. compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format. domnişoara Maria Popescu. ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor. Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. gândac-de-Colorado (specii de insecte).. chiar dacă sintagma pe care o abreviază.. care mi-e rudă de aproape. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [.Un verde profund umplea pădure.termeni care denumesc substan e chimice distincte.tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”. II. Spre exemplu: . Eg.2. rămâne şi anul acesta repetent [.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X.N.3. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă.capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie). (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit). cuvintele ob inute prin derivare. mai-mult-ca-perfect (timp verbal).a.1. Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere.indiferent de structură: fluture-de-mătase. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA. vi ă-de-vie (plantă).. UNESCO etc. sunt pentru mine porunci. la care se generalizează scrierea cu cratimă .. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene..]. în textul următor. Fiecare om vrea câte ceva. şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere). (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde). 3.. EXERCI IUL 28 Identifica i. specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş. . (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu). romarta (arta+românească). ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice.la latină nota 7. curriculum vitae. De astă dată.

discotecă. cu următoarele cuvinte: bebeluş. Dansez pentru tine. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). piatră de încercare (fr. pescar-undi ă. adică în re ele semantice. cârmă. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). catarg. brossage: bross-age. bebeluş-bonă. găină-cote . petrecere. pânză cu sensul de pictură (după fr. dar şi scaun-diaree. ritm. Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. divertisment. Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). aneélumière). bebeluş-biberon. scaun. laptop. frumos. prendre la parole). leul 59 . hublou. Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. martor ocular (fr. bien-élevé). faire d’une mouche un éléphant). perie-aj). varză-varză a la Cluj. salsa. Eg. RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. a face din ân ar armăsar (fr. Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. bine-crescut (fr. CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. a cânta. toile). a lua cuvântul (fr. temoin oculair). pe rând.L. 4. în floarea vârstei (fr. club. vâsle. Eg. ame eală. an-lumină (fr. ancoră etc. à la fleur de l’âge) etc. rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). pira i. cabină. calul nechează. Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. iubire. căpitan. fantezie.Cele mai afectuoase salutări. mişcări. pierre de touche). 2. dansuri de societate. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. coregraf. balerină. rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). varză. proră. scrie i ce cuvinte pute i asocia. Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. vacă-grajd. Caragiale. scaun-masă. gra ie. hip-hop. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. pânză. Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). visare. a opăi. cerbul muge. Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. periaj (de la fr.

ori verbe etc. hotel. a ritma. balerină agentul care face ac iunea A opăi. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. animal-sunetul tipic produs de el. petrecere. după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. pensiune. cabană. divertisment. divertisment. cârd-gâşte. Dansez pentru tine. dansuri de societate. coregraf. Dansez pentru tine. vilă. tip de dans – prin adjective.). sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . Vals. ori adjective. mişcările sun redate prin verb etc. iubire. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. bloc. club. castel. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans. palat. frumos. ame eală loc popular. colibă. pute i ob ine următoarea serie: vals. petrecere gra ie. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. Coregraf. salsa. herghelie-cai. De cele mai multe ori. han. De exemplu. visare. cireadă-vaci. a se da peste cap. a cânta. a opăi.rage. visare. câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. vrabia ciripeşte. hip-hop. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. ceată-oameni. cort etc. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. tango. Tipul de dans e redat prin substantive. animal-locuin ă. internat. discotecă. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. a se roti. club. ame eală. a ondula. gra ie. a se învârti. mişcări. „pentru a fi locuit”. locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive. turmă-oi. câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. balerină. ritm.

4. Spunem că trandafir şi floare. instrument muzical este hiperonim pentru chitară.1. gust. la cuvântul care desemnează genul. dar invers nu este valabil: eg. de la general la particular. câinele este hiponim pentru animal. cafea. lapte. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. fruct – b. dulce. incluse amândouă în termenul supraordonat floare.2. floare. sărbătoare. simplă.. La fel verde-culoare. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. cofetar. neagră. tango. măr. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. cofetărie. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. copilărie. hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. pară etc. dar nu toate animalele sunt câini. Eg. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. Poiana. plăcere. Termenul b poate fi numit cu termenul a. cal-animal etc. dar şi una suplimentară. Rela ia este de la gen la specie. To i câinii sunt animale. măr). cură de slăbire. pian etc. iar prin generalizare. Eg. un fel al obiectului. albă. caisă sunt hiponime. fructul este hiperonim. dar. Ele sunt cohiponime. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. Crăciun. Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. marmotă. salsa. calorii. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior. caldă. 4. alune. relaxare. Eg. care este hiperonimul lor.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. ciocolatier. dans e hiperonim. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare). 61 . păr. aromă. interzis. Eg. se numeşte generalizare. vioară. un cuvânt care desemnează o subspecie. cadou.

sunt corecte spectacolul poate demara. Eg. mărul. Spre exemplu. subspecia se numeşte hiponim. cultă. Eg a face . A locui şi a domicilia sunt sinonime. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante. dar nu şi ceasul merge. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară. nea. mânz etc. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. cursa demarează. căru ă-vehicul. Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale.. rela ia de hiponimie. nu au loc modificări de sens în propozi ie. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari. petrol-lichid. Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. salcia. Eg. în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul. limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are.hiperonimul este cal. de economie. omăt sunt interşanjabile în toate contextele. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită. a merge şi a circula sunt sinonime. zăpadă. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. trenul circulă. stejarul etc. 4. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu.a sta iona. ea ine de sim ul limbii. Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. dintre vorbirea comună şi cea literară. Eg. Eg. în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună. mai literare. Locuieşte în Bucureşti. Din considerente pragmatice. deci putem spune corect trenul merge. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei.Se fac lucrări importante.3. Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. iar termenul general. alte rela ii de hiponimie: leu-animal. „cu”. clasa copacilor include nucul. a sta .a efectua. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie. petală-floare. 62 . Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există.a circula. deci sunt interşanjabile în toate contextele. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ. supraordonat se numeşte hiperonim. Onoma. Syn „împreună”. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. „nume”). . şi exprimarea mai îngrijită. particular.. dar ploaia demarează este o structură greşită. De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. al ii au caracter mai cultivat. iapă. Domiciliază în Bucureşti. a merge . func ionare etc. catedrală-clădire. de toate zilele. de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor).

Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. prost-deştept. bun-pre ios. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. Ajutor şi sprijin sunt sinonime. Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg. brun şi sur: păr alb . e vorba despre sinonime par iale.biştari).galbenă. EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra. botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare). Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P.rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. nu o mână de sprijin. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie. mort-viu. Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. Eg. unul este definit prin celălalt: sus-jos.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat. nop i albe. G. Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor. a merge-a circula.: rece-cald. Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie. Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune. rasa albă . Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). neagră. tehnică (hepatită-icter) etc. a gira. deci trimit la acelaşi obiect din realitate. magie albă – neagră. Aceste cuvinte se numesc antonime. Bârlea. dar acorzi o mână de ajutor. sinonime profesionale (inimă-cord).rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă.. a guverna. sinonime livreşti (aliaj-amestec). sinonime populare (femeie-muiere). sinonime poetice (blond-bălai). Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială.iubită). 4. so -so ie. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. roşie.spa iu scris. negru. jos. acelaşi referent. relaxattensionat. unde opozi ia se referă la 63 . Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă .4. pom-copac-arbore. înalt-scund.păr negru. a controla. Eg. . alb opus lui roşu. . Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. a conduce. achizi ionează şi antonimul lui. sinonime de argou (bani . sociolectală (a în elege-a pricepe). regionale (crumpi-cartofi). Eg. dar conota iile sunt diferite. Rela ia de opozi ie se realizează astfel: . Atunci când un copil înva ă cuvântul sus. spa iu alb .prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie. sinonime de jargon (slujbă-serviciu). Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie.

larg-strâmt. adevărat-fals. ordinarextraordinar-banal. noua formulă este mai bună decât cea veche.a primi.. activ-pasiv. eşec-succes. public-privat. urban-rural. dificil-uşor. repede-încet. nici y (nici cei buni nici cei răi). nou-vechi. vinovă ie-inocen ă. Eg. foarte bucuros). filmul a fost. pedeapsă în loc de recompensă. dacă este bărbat. Eg. Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun. veselă-veselă. atât x cât şi y (atât cei buni. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. cuvinte pereche mare-mic. nesim irea. veche sau nouă. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros. trecerea de la vechiul alfabet. adevărat-fals. nymos – „nume”). „la fel. x nu Z (tinerii. sunt noi. a da . homoios. curajos-laş. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. de la început la sfârşit. a confirma. climă foarte caldă sau foarte rece. realitate-fic iune.5. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). Aceste idei nu sunt vechi. Antonimele nongraduale se exclud reciproc. deştept-prost. activ-pasiv. cu litere latine. Eg. bunic-nepot. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat. a ataca-a apăra. acelaşi”. ci grada ie. uscat-ud. eşec-succes. a vinde . Căutăm dansatoare grase şi slabe. Dacă x este căsătorit. corect-incorect. avantaj-dezavantaj. egal. Vă aşteptăm indiferent de vreme. cald-rece. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. slăbiciunea a transformat-o în putere. stil. Se sim ea mai bărbat. mai mult x. oficial-neoficial. optimist-pesimist. pacerăzboi. care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel. deschidem vineri şi închidem lunea. întrebarerăspuns. pedeapsă-recompensă. iubire-ură. înalte şi scunde. aprobare-dezaprobare. nou-vechi. uşor-greu. EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. nu bătrânii). Rela ia de omonimie (gr. niciodată amândouă la un loc.faptul că un obiect poate fi ori a. frumos-urât. Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. Eg. rochia este largă. ori b. început-sfârşit. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe. haine–haine. rafturi pline de haine noi cu modele vechi. cu litere chirilice. singur-împreună. decât y (mai mult pesimist decât optimist). ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc. nu strâmtă. caldă sau rece. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. major-minor. bărbat-femeie. Căsătorit-necăsătorit. calitatea pe care o exprimă este graduală. Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. Antonimele graduale nu se exclud reciproc. stâng-drept.. vechi-nou. În cazul lor nu există polaritate.a cumpăra. Antonime în rela ie de reciprocitate. doctor-pacient. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. 4. deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. Eg. natural. Comedia s-a transformat în tragedie. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele). Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. atunci nu este necăsătorit. la cel nou. dar au 64 . a nega.. atunci nu este femeie. cât şi cei răi). nici x. bărbat-femeie. Eg.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile. să le dăm altora să mănânce. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”. 6.. unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. nasol. vă rog. „bine”. Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. vagabonzii au cu to ii 68 . Este vorba de utilizarea mult prea frecventă. văd că ceasul sta ionează (în loc de stă). Zilele Hasdeu. dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. Eg.a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare.. De cele mai multe ori cuvântul obişnuit. şi în expresii a lua la mişto. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. haios.. adesea artificial şi supărător. . banal. nu-i aşa? de ce nu?. iată. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului.to drink (engl. 7. La fel.). coleg. „potrivit”). Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. supraapartement.. a atitudinii ironice. Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă. vă rog. îndatoriri fa ă de cineva”. ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”. Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple. Forma corectă este mai mânca i. sau gagiu („prieten.. zile care iată au debutat. tovarăş”). Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă.limbă care se potriveşte în context. ave i o societate în care. a şpăgui. căutat. greşeli precum: . butic. de cele mai multe ori. . „a îndeplini anumite func ii. dar şi sigur că da. superanalişti politici. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc. ultraocazie. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul. printre altele.utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside).fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge). mişto („bun”. a face mişto. sau superlative de genul ultrarapid. „frumos”. băşcălie. a inten iei satirice a vorbitorului. totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic. Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane. Formulările mai servi i. băşcălios. mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit. sau a drincui („a bea”. şi adesea nejustificată. a unor cuvinte sau construc ii precum iată. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme.

saci de dormit nou-nou i. publică. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare. de independen ă. în şi mai mare măsură. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie). oficială. pentru că folosirea elementelor argotice. numai prin numele de familie (eg. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. premierul Tăriceanu etc.). Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea. dacă e vorba să fim mai buni. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. După cum cunoaşte i. le dă un sentiment de emancipare. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme.) Recomandabil este. Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri.. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou.. Cunoaşte drumul spre Europa.. ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos. EXERCI IUL 35. domnule preşedinte. Cunosc unde ai fost. vezi Valeria Gu u Romalo. pentru noi. haide i să vedem. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate. 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”). poate. domnule preşedinte. ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. mai ales de la o anume 69 ... În comunicarea nefamiliară... Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor.haide i să răspundem. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. Tăriceanu etc. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor. Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i. Băsescu. tinerii. te invit să servim masa la restaurantul din parc. p. vezi Valeria Gu u Romalo. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile. referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. 149-150). EXERCI IUL 34 1. admiratorii lui. deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii.). dar. Pleşu. de asemenea.. tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă. 2. p. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului. Îşi cunoaşte bine meseria.

dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. 165). Rezolvarea exerci iilor este facultativă. p.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. exprimând o surprindere uşor critică. Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze. în compozi ii. sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. 70 . Corectitudine şi greşeală. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate. (Valeria Gu u Romalo.

apă distilată. 71 . peninsular. copilul urcă valiza. 3. Gramatica normativă. în seriile următoare.multicoloră.. picior. Editura Humanitas. G. 1992. Limba română. manie. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. sublinia. minibus. 5. 2005. apă de munte. COTEANU. proceda. maniac. Cu ajutorul unui dic ionar. organigramă. deget.). mouse. Editura Albatros. acolo unde este cazul: înota. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. presiune. apă de gură. GRUI Ă. G. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas. sânge. omnibus. copilul urcă în lift. GU U ROMALO. Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie. într-o schemă grafică. autobus. apă grea. program. Bucureşti. descrie. 4. Limba română contemporană.. apă minerală. Identifica i. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. în Bârlea. inimă. Corectitudine şi greşeală. apă oxigenată. 8. Fonetică şi vocabular. 1996. cantitativă. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. Editura Paralela 45. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. pensiune. În seria următoare: febra urcă. deschis. şoarece de apă. GRUI Ă.7. prezice.. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. 1984. 1985. Narcisa FORĂSCU. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată .. Moda lingvistică 2007. Editura Didactică şi Pedagogică. Identifica i. 6. trolebus. înnopta. Bucureşti. cleptomanie. copilul urcă în copac. 7. Pute i folosi un dic ionar de sinonime. Angela BIDU-VRÂNCEANU. manual pentru programul PIR. Sinteze de limba română. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. Theodor (coord. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram. şoarece de bibliotecă. Valeria. 2. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. Vocabularul. proces. Ion. subiect. Editura Dacia. cooperare. Vocabularul limbii române. Petre Gheorghe. 2006. mână. plăcere. coinciden ă. apă plată. sublocotenent. copilul urcă pe cal. HRISTEA. copilul urcă. pre ul urcă la 10 $.

prepozi ia. Articolul 3. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . 2. Verbul 7. cuvintele se organizează în clase gramaticale. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. Pronumele 4.Unitatea de învă are 15. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii. După modul în care ele intră în structura unui enun . de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. adjectivul şi verbul. Adverbul 8. numeralul. 3. Conjunc ia 10. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. MORFOLOGIA 1. Din acest punct de vedere. Prepozi ia 9. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Numeralul 5. conjunc ia şi interjec ia. Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul. ceea ce facilitează sintetiza informa iei. Adjectivul 6. Interjec ia 11. pronumele. să descrie sistemul morfologic al limbii române. Substantivul 2. după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. articolul. 72 .

Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i). fenomene.substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. casă. provenit din maşina Dacia. bunătate. B. . nume de ac iuni etc. Zdrean ă). o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei).1. Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg. Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei). maşină.). vacă. carte). . substantive proprii/substantive comune. carte. la fel o dacie. foc arzând). om.substantive individuale / substantive colective. 1. Poienile de sub munte). complement indirect (oferă flori vecinei). aducere aminte – amintire. Eg. Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. casă etc. 1. substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte. minciună. determinan i verbali (casă de locuit. substantivul poate fi subiect (Vine trenul). sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc). frică. eg. ploaie. Jocul cu mărgelele de sticlă). Substantivele proprii denumesc obiecte unice. echipă. Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. Jacobs).1. nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). nume de sărbători (Crăciunul). nume de institu ii (Guvernul României). În func ie de structură. cireadă. Ion).2. Din punct de vedere semantic. titluri de opere literare (Baltagul. eg. trib). trăsături ale obiectelor. număr şi caz. nume predicativ (el este inginer).2. unt. În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă. un adjectiv (necesară omului). substantivele sunt: . floarea-soarelui. Genul substantivului 73 . nume de mărci (Illy. eg. atribut (copiii Mariei). dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. stări şi sentimente. Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate. substantivul denumeşte obiecte: stări. oraş vechi). dragoste. însuşiri. Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). .substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. părere de rău – regret etc. nume de animale (Grivei. Ca func ie sintactică. copil. acoperiş). determinan i prepozi ionali (casă cu flori). mul ime. CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A.locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus).1. maşină etc. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1. Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte. complement direct (cumpără mere). SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen. nume de locuri (Piteşti.

această gurăcască. frasin. carte).). rudă. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). actri ă. aceste ~ (aceste fete. neutre.profesor. masculine. pomi). acest colind. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. star).2. broască/broscoi. masculine: ban.). Eg. animal. măgar/măgări ă. aceste colinde. decan. Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin. aceste stilouri). . elev/elevă. masculine . neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun. gâscă/gâscan. încadrându-se în două clase de gen. român. (eg. aceşti ~ (acest băiat. victimă) sau neutru (vip. aceste gură-cască. acest robinet/ aceşti nuclei. 1. feminin. aceste băi). aceşti gură-cască. cartof. feminine: varză.Substantivele sunt. substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. bocanc /bocancă. Alte exemple: pescăruş. împărat. om. SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex. Unele substantive au şi variate flexionare. româncă. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. rod /roadă. împărăteasă. feminine . robinete etc. acest gură-cască. bonet/bonetă. aceste ~ (acest stilou. Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. popor). GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin . această colindă. banană. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice). după gen. Eg. adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. curen i (electrici) / curente (politice. ştiucă. pom). aceşti băie i). asistentă. lupoaică etc.2 Numărul substantivului După număr. de trei feluri: feminine. mistre . Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~. actor. Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. cămilă. profesor/profesoară. monogram/monogramă. oameni. ciocârlie.profesoară. lup etc. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată. artistice). această baie). făt. asistent. genul gramatical nefiind motivat de cel natural. robine i/ aceste nuclee. cât şi neînsufle ite (eg. dulap. Eg. 74 .articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. acest nucleu. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin.

grafitti. şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). Bucegi. Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât. fată/fete – alternan a a/e).variabile cu flexiune neregulată (eg. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. brânzeturile sunt sortimente de brânză. pronume). Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). lapte (nume de materii). ele (turturică/turturele) etc. tei. pui. Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. taică. Eg. Eg. mers. cimbru. se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită. copil/copii) . curaj.variabile cu flexiune regulată (eg. dragoste. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente). bale (nume de materie). bunătate. vodă (substantive masculine). pantaloni. plecare. naviga ie.2. preparate din acea materie. elev/elevi. arămurile – obiecte de aramă etc. Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. vecinătate. pom/pomi. a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). substantivele sunt: .Opozi ia de număr singular vs. le (şandrama/şandramale). importan ă. Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. tăie ei. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. perete/pere i). bade. şah. ochelari. inteligen ă (substantive abstracte). În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. ochi. coclauri. şoarece. Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. tenis. Carpa i. masă/mese). i (carte/căr i).invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. icre. Florii. nene. fidelitate. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural. fată/fete). câl i. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. i ari. Ele sunt substantive singularia tantum. Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. câl i. posesie. Eg. box (nume de sporturi). calm. e (pupitru/pupitre). fotbal. Bucureşti (nume de locuri). 1. Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . om/oameni) . pică. miere. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. muncitoare. plural se exprimă prin desinen e (eg. aten ie. soiuri. grafitti. Ele sunt substantive pluralia tantum.3. Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită.

D. Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. tablourile tablourilor Feminin sg. complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui). complement circumstan ial de loc (Plec la mare). Cazul N. Petre. substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). Un elev G.4. elevii elevilor Neutru sg. complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). L-am întâlnit pe Petre). apozi ie (Prietenul meu. Ac. Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a. complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). to i au ieşit în pauză). Ac. Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . Masculin sg. dulcea ă. D. Func ia sintactică specifică este atributul genitival. complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. G. complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare). a cumpărat pere). complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. armăsar. Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. D. complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea. am ajutat-o).2. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele. complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. atribut (Pasărea din colivie cântă trist). este pianist la Opera Română). complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii). Fata Fetei Feminin pl. În nominativ. 1. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). care variază în func ie de gen. G. (Am cumpărat flori. po i plăti a doua zi).N. D. tabloul tabloului Neutru pl. sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). Ac. Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât. complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). Ac. Genitivul este denumit cazul posesiei. determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare). Nişte elevi G. am cumpărat şi pere). complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul). Unui elev Masculin plural N. elevul elevului Masculin pl.

mul umită. complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). asemenea). complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). po i consuma şi ciocolată). astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). în ciuda. nu a reuşit să-i convingă). te-am aşteptat!). 2. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. din pricina). to i au rămas în sală). Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). şi cleşte masculin. din latină). contra. complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. în fa a. zălog1 „arbust”. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. zălog2 „garan ie”. complement indirect (luptă împotriva regulamentului). ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. colind1 „colindat”. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. bluză. din cauza. împotriva. în dreptul. în pofida.(asupra. nume predicativ (suntem contra regulamentului). respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. 1. Cf. cafea. G. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. 77 . nu te-aş fi ajutat). Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. foarfecă feminin. contrar. complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. deasupra. D. complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. în spatele. la rândul ei. 3. Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. capitol”. Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). datorită. complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). vestă”. zăloagă „semn de carte. norma actuală optând pentru astru masculin. conform. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. sofale. cu pluralul cleşti. aidoma. potrivit. complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). 2 colind /colindă (cântec). De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. bască3 „limbă”. în vederea. este un om de treabă). V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. colind2/colindă (cântec). de un singur gen. bască2 „lâna tunsă de pe o oaie. complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. 2. Ac.

-d. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv. legată . . El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . sandală).-d. stadiu.la cele masculine . în curs de adaptare. trenduri [trenduri]. maicii. .care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. hippy. respectiv niveluri/nivele „înăl ime. playboy. cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi. ramifica ie rutieră”. maicei/maicii/maichii. Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e. La unele nume proprii. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă. în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil. b. prin formarea pluralului: . şi anume: . art.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. remarci. Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri]. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă. nutrie. dealeri. coarde/corzi. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. sanda (nu bretelă. g. peso. itemuri [itemuri]. . nu are sens lexical. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”.cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte. norma actuală a adoptat solu ii diferite. bodyguarzi/bodigarzi. cicatrice/cicatrici.direct (fără cratimă) la cuvintele . weekenduri [uĭkenduri]). la aceste substantive. op iunea normei actuale este una din următoarele: .chiar neadaptate sub alte aspecte . nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun .încadrarea în modelul substantivelor româneşti.la cele neutre. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. ărănci. igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). astfel: a. dar gagici. art.se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede. în general cu desinen a -uri. racke i. brokeri. coperte/coper i. găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi). gay.cu desinen a -i. 2. maică2 „mamă”.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. La împrumuturile recente. . refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ . Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ). story-uri. tuneluri/tunele). ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. poieni. leva/levă. g.

bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă. Eg. Formele lui se specifică după caz. -l. frumosul. astfel: Cazul N. substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. -i (fetei) -lui. fratelui. astfel: Cazul N. prin conversiune. Formele lui sunt specializate pentru gen. binele. lui Catrinel. nene. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. cu o singură excep ie. Are forme specifice după număr şi caz. popa) G. adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. număr şi caz. astfel: Cazul N. fra ilor. Ac. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. G. Articolul func ionează ca marcă a substantivizării. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. popii) -a (fata) -le (fetele) -l. N. D. Ac. -le. D. G. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. D. popilor) (fetelor) popii) V. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale). Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. d. Ac. Ac. D. substantivele masculine moş. când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). Ac. fra ii. Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. G. fratele. -a (băiatul. -lor (băie ilor. din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului.din care face parte. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex. G. i-am dat lui Petre merele). N. D. -i -lor (băiatului. dar i-am dat Mariei).

Ac. Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş . cea mai cuminte). fularul cel roşu). b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei). ne adresăm ministrului cel nou. Pentru rezolvare. pute i consulta lucrarea lui G. scrise fără cratimă: 80 . . Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile . b) ne adresăm ministrului celui nou vs. cea de-a patra). Ac. c) a venit un reprezentant al NATO. a venit un reprezentant al NATO-ului. intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea. Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg. c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele. eul etc. hippy-i. story-ul. a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol. playboy-i. preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . itemul [itemul]. story-uri. D. Vs. dandy-i. Gramatica normativă. gay-ul. e. oful. c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. party-ul.frumos a devenit din adjectiv substantiv. Indica i forma corectă. Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. în urma conversiunii). hippy-ul.care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul). cel frumos . D. G. 2. inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi. din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat. b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare. şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg.chiar neadaptate sub alte aspecte .Notă.a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul]. Grui ă.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. weekendul [uĭkendul]. playboy-ul. Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . EXERCI IUL 40 1. d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg.articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata). Ştefan cel Mate. N. Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive. Formele lui sunt următoarele: Cazul N. gay-i.). G.casa a cărui acoperiş.

. a dovedit-o. Asta nu-mi place. mie etc. noi. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. pronumele relative. te.). ci intră în rela ii 81 . pronumele de reveren ă/de polite e.. Spre deosebire de alte păr i de vorbire. deşi am pus-o aici acum două minute. în enun ul copilul. Nam auzit bine toba (feminin. mie etc.. pronumele personal o se referă. pronumele nehotărâte. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul).. pronumele reflexive.N. Eg. b. Petre a plecat. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii.U. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu.. Eg. eu. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. L-am văzut la cinema (masculin. 2. 3. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. nouă etc. pronumele negative. ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc. în eu te întreb ce faci. La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O.U.westernuri ş.. Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. pronumele posesive). Am auzit-o (feminin. pronumele nu are referin ă proprie. pronumele el trimite la substantivul copilul.-ul . pronumele interogative). ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun . Că e de bună credin ă. singular) cam slab. el te-a strigat. alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu. asta cred. pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor). pronumele de întărire.a. Că e de bună credin ă.N. în situa ia Întârzie mereu. Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu. Spre exemplu. pronume personale (pronumele personale propriu-zise.) şi plural (eg. pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv. 3. în nu găsesc umbrela./ONU a decis . (nu: O. genul şi cazul. Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1. pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc.). Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie. singular).). absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun .) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor).). numărul. Eg. mi. pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie. singular). acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit. ie etc.

complement de agent (poezia a fost scrisă de el).. ai. îi. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . ai. nume predicativ (penarul este al lui. alocutorul (tu. D ie. Referentul pronumelor personale depinde. ne. ai. vV. ale) lor lor lor. minouă. (a. ni Ac. i Ac. complement indirect (a întrebat de tine). al. îmi. sunt pentru mine porunci. Eg. D mie. În cazul vocativ. te (pe) voi. complement direct (aşteaptă-mă). pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu.sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. tu voi G. ne V. o V. i vouă. noi). domnişoara Maria Popescu. de situa ia concretă de comunicare. ei ele). deci. Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu. îl (pe) ea. i ei. mă. -m (pe) noi. al.. îi (pe) ele. vino aici!). complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). le. le. Notă. eu noi G. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N. al. vă. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). li (pe) ei. M-am întâlnit cu florăreasa (Ac). s-a comportat asemenea lor). atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. ale) lui (a. De astă dată. v-. Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N. (pe) mine. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. ale) (a. Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. voi) şi a treia instan ă discursivă (el. (pe) tine. îi. î i. darurile sunt de la ei). li lor. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. al. el ea G. ai. complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine.. ea. vă. (pe) el.ale) ei D lui. Formele subliniate sunt forme accentuate. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele.. vi Ac. tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm).

mai era un profesor care m-a învă at. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal. domnişoară completată de numele. mătălu ă. persoana I. pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta.. dumnealui. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată. Pe lângă domnia sa. subiect. animale etc. Caragiale. Apoi.. Moda lingvistică 2007. număr şi caz. Domniile voastre. nea. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti. fără conota ii de polite e. nr. degeaba. variantă regională în graiul moldovenesc. Ducea vaca la păşune. domn. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu.) 2. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. de reveren ă. Sfin ia voastră. Cele mai afectuoase salutări. singular. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen. dânsul a fost folosit doar pentru persoane. Excelen a voastră. pp. domnişor.]. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. fără de care. preluat din G. băiatul.. pronumele dânsul echivala cu pronumele el. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. domnişoară..L. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e. dumneavoastră. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor. arhaică. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e. caz N. domnul inginer Popescu. Moda lingvistică 2007. sau Domnia sa. EXERCI IUL 43 1. 83 . doamnă.la latină nota 7. domnul inginer Popescu. pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text. domnia sa. care mi-e rudă de aproape. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. dumnealor). 60-70). Grui ă. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. dumitale. (Eg. Eg.. în a doua jumătate a secolului XX. dânsul. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa. matale. domnul inginer Popescu. pentru obiecte.. nu numai pe mine. Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata. dar.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn. rămâne şi anul acesta repetent [. sau dumnealui. Grui ă. nenea. dumnealui.. neliterară (dânsul= el. dânsa nu dădea lapte. Domnia voastră. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn. dumneaei. Dânsul a intrat primul în sală. Spunem astfel corect: dânsul. (Eg. doamnă.) 3.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el.

84 .2.. politicoase. po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare. utilizarea directă a unor vocative (doctore!. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl. generalizată. generale!.. pronume reflexiv. pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular.. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. influen a unor modele străine nu poate fi negată. sunt pu ine vocative care. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. În engleză. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I.. El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. Tutuirea reciprocă. profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă. pp. fără de care. Pe de altă parte. promotorii acestui tu – voi intim. care mi-e rudă de aproape. nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi ». EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale. sieşi îşi.]. băiatul. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. 68-69). « şi tu po i câştiga » […]. Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e).] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Cele mai afectuoase salutări. domnişoară). De astă dată. Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. ale verbului predicat şi ale pronumelui).. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. sunt pentru mine porunci. În afară de maestre şi părinte.la latină nota 7. rămâne şi anul acesta repetent [. (pe) sine se. Caragiale. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare. dar în română este inacceptabilă. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane.. întrebarea Generale. preferânduse un fel de tutuire generală. familiar. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia.. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă. devenit. ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc.L. nu încalcă nici o regulă. domnişoara Maria Popescu. Moda lingvistică 2007. interactivă. persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular). Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn. (G. doamnă. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui. sD. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. Grui ă. prin conversiune.. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal.

adică determină un substantiv cu care se acordă în gen. La persoana a II-a. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit. pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm).. Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N..). însuşi înseşi Înşişi înseşi G. însu i înse i Înşivă însevă G. plural Îmbrăca i– persoana a II-a. am fost martori la proces. La persoana a III-a. pl. Persoana a III-a N. La persoana I. plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi).. Persoana a II-a N.. la genul indicat între paranteze: a. Noi (masculin) …..). vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i. plural Ne – persoana I. Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună. însumi însemi Înşine însene G. invita ia pe care eu am primit-o.. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv. plural Îmbrăcăm – persoana I. însumi însămi Înşine însene Ac.Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura. Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală). plural Ne – persoana I. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi. lauda de sine). D. ea însăşi. complement indirect (Îşi cumpără ciocolată). b. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. prin urmare ne este pronume personal. Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a. Deci pronumele ne este pronume reflexiv. 85 . c.). Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. i-am dat ie (feminin)…. însu i însă i Înşivă însevă Ac. atribut pronominal (Şi-a udat cizmele. (însele) D. vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi. D. unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi.

nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre. complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi. Sg. . purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude). Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. au pregătit micul dejun. Pl. o prietenă de-ale mele/de-a mea. m.Ac.adjectiv pronominal posesiv.pronumele demonstrativ de apropiere: acesta. Formele pronumelui demonstrativ . aceleaşi. Sg.Ac. nu după ei). ăia.. el a sosit înaintea alor mei. Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai.d. Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). aceia. Referitor la pronumele posesiv. singular. Pl. nominativ.Ac. carul etc. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale). T N.. nu înaintea lor. complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi. Eg. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu. ista. cu formele familiare ăla. aceasta. biciclistul merge înaintea alor săi). vol. I. depărtarea. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect. . cu func ie sintactică de atribut adjectival).). Eg. Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg. N. copilul este asemenea alor săi. După Gramatica Academiei 2005.D. pe lângă plural. vi s-a oferit premiul cel mare. identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. complement direct (i-am văzut pe ai săi)... dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. arătând apropierea.pronumele demonstrativ de depărtare: acela. Vouă (masculin)…. complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri). O G. acelea. acestea. inten ia lui este contra alor săi. N. D. Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m. Pl. ălea. el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă. aceiaşi. aceeaşi. D S A noastră A ta A voastră A sa fem. Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”. A G. e. noastre voastre G. şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu. aceştia. M =F M =F M =F M =F M =F M =F N.D. Ele . norma actuală admite. cesta. aceea.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. 86 . obiectul posedat: calul. A mea E G. A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl. calul meu e pe câmp (meu . cadourile sunt de la ai mei. ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. aia. cu formele populare şi regionale aista.

celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. ceştilal i (de diferen iere) G.Ac. număr şi caz cu substantivul om: masculin. singular. cu formele populare ălălalt. opinia lui este contra celorlalte). cestelalte (de diferen iere) G. b. acestora (de apropiere). aceasta (de apropiere). se acordă în gen. celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat). După caz. casele acestuia sunt curate). pronumele are următoarele forme: cazul Nr.D. cestuilalt. ceastălaltă. având func ia sintactică de atribut adjectival. mă gândesc la acesta).adjectiv pronominal posesiv. acestuia (de apropiere). c.Ac. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze.- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. aceloraşi (de identitate). atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. aceleaşi (de identitate). D. aceasta (de apropiere). cestorlalte. Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. acelora (de depărtare). complement direct (îl propun pe acesta). cealaltă (de diferen iere) G. plural. aceloraşi (de identitate). singular. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili. D. d. complement indirect (le-am făcut daruri acelora. e.D. ceilal i. acelora (de depărtare). tabloul tău este asemenea acestuia. celelalte.Ac. complement de agent (a fost ajutată de celălalt). cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. aceştia (de apropiere). 87 . pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. ăstalalt etc. celelalte. aceeaşi (de identitate). număr şi caz cu acesta. nominativ. acelea (de depărtare). celorlal i. nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia. gen feminin N. aceluiaşi (de identitate). aceluia (de depărtare). complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. cesteilalte. Când determină un substantiv şi se acordă în gen. gen masculin N. şi are func ia sintactică de atribut adjectival. EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. cartea este de la aceia. aceleia (de depărtare). complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). plural. Acest om m-a fermecat (acest . gen masculin N. I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi. acelaşi (de identitate). celălalt (de diferen iere) G. aceleiaşi (de identitate). acestea (de apropiere). Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare.Ac. cestălalt. celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr. Eg. ceilal i. acestora (de apropiere). gen feminin N. aceiaşi (de identitate). acela (de depărtare). cealaltă. Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii. singular. acesteia (de apropiere). aceia (de depărtare). aceea (de depărtare).

Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul. vreunul. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. merge de la unul la altul). părerile lui sunt contra altuia).Din punct de vedere morfologic. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). oarece. nici mai mul i). oarecine.Ac. fem. nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul. în ce priveşte dorin a de a desena. careva. nimic. niciunul. nicio. în enun ul oricărui om normal îi place muzica. pronumele nehotărâte sunt: .niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. fiecine. cutare etc. eu nu am nici un frate. D.Ac. fiecare. complement direct (citesc orice). în spatele fiecăruia stă gardianul. Cazul N. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen.Ac. sg fem. altceva etc. nici celălalt . oricare fem. pl. singular. număr şi caz cu substantivul om (masculin. complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine).pl. Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc.simple (unul. . altcineva.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. masc. altceva). câ iva. Cazul N.compuse (cineva. sg. oricine G. ceva. Spre exemplu. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc. ceva. de 88 . şi are func ie sintactică de atribut adjectival. masc. niciuna. oricare. D. atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. unul una unii G. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. sg. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. oricărora masc. copilul tău este asemenea oricui. sg fem. sg. Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. cadoul este de la altcineva. ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). altul. Cazul N. oricui La fel: cineva. sg oricăruia uneia fem. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. G.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. unuia La fel: altul. fiecine. Se distinge astfel între: .pl. Formele pronumelui negativ sunt nimeni. fiece. oricine. pl. D. . unele unora fem. oricăreia masc. care se acordă în gen.). masc. pl.pl. număr şi caz. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. altcineva. orice.

scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă). număr şi caz cu substantivul om (masculin. în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica. niciuna. Spre exemplu. al câtelea/a câta (masculin/feminin). atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită.D. Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit. nume predicativ (al cui este calul?. număr şi caz. complement direct (ce faci?).exemplu. pronumele niciunul. Ce faci? [cumpărături]. Pronumele interogative sunt următoarele: cine. complement de agent (de cine a i fost lovi i?).Ac.Ac. 89 . masculin şi feminin plural). Al cui este calul? (masculin). iar la acuzativ pe cine. n-am spus minciuni nimănui). cadoul nu este de la niciunul dintre ei). diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). niciuna variază în func ie de gen şi caz (N. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun]. care. care se acordă în gen. al câtelea. complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?).). pentru cine sunt trandafirii?).D. număr. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. pronumele nimeni variază după caz (N. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. singular. la nominativ. niciunuia. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul).Ac. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica). Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen. nu numai al analizei gramaticale. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. formele lui cine şi care vor fi. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit.niciunul. G. G. c.D. d. cine. care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin.. care. – nimănui). Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. vom avea. prin urmare. niciun este adjectiv pronominal negativ. feminin). nume predicativ (asta nu înseamnă nimic. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni. ce.nimeni. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). ./feminin sing. Cine vine? [Petre]. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. Eg. EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a. În func ie de caz. b. caz). cine/cui (N. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). Iar grafia niciun etc. . complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?). În func ie de gen. niciuneia). pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?. cât. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare. Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?)./G.

iar titlu cu al (masculin. singular). care. adesea. tocmai a trecut pe aici). ale căror. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte.). număr şi caz cu substantivul om (masculin. tocmai a trecut pe aici). : cartea se acordă cu cărei (feminin). Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen. să mi-o împrumu i şi mie. b.). între o subordonată şi regenta ei. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. iar al cu volan. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine. ale căror. ai căror. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. număr şi caz. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. tocmai a trecut pe aici.) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. nume predicativ (Cine este decanul. Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. acela a venit să ne întâmpine.. complement indirect (Fata la care te gândeşti. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. te rog. au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. a cărei. Spre exemplu. c. ai cărei. Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). a cărui. Oraşele (a căror. număr şi caz. pe care. fata căreia i-ai dat flori. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin. pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. Casa (al cărui. Este vorba despre un acord complicat. care se acordă în gen. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a. Spre exemplu. iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ. ce este adjectiv pronominal interogativ. pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. a căror. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. cât. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat. al câtelea. ce. b. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat. neutrul are la singular formă identică cu masculinul). în acest caz neutru. singular. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c. 90 . a cărei. maşinile al căror volan a fost schimbat. chiar vorbitorii nativi de română îl ratează..

doişpe. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece). a oferit mâncare la doi invita i). complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc. La această serie se mai adaugă sută. 91 .numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. nume predicativ (darurile sunt de la trei). NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. trei sute cincizeci. De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei. douăzeci şi nouă.numeralele cardinale simple sunt de la unu. Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună. miliard. patru sute cincizeci. al şaisprezecelea etc. numeralul colectiv. trei+spre+zece. patru sute treizeci şi şase de cereri). l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). numeralul ordinal. Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese. Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. sau prin alăturare două sute. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg. Eg. douăjdemii etc. . paisprezece. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort. doi. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. şase personaje şi un autor). paşcinci. . primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. doişpce. situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte). treisprezece parale. serie în care intră şi zero. a + patru +a →a patra. patruzeci şi doi). Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. patruzeci şi trei etc. iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg. douăşunu. numeralul multiplicativ. Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară... unşpce. Este vorba despre forme precum unşpe. situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci.la zece. numeralul frac ionar. într-un cuvânt. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor. 2. 1. opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. celei de a doua i-a mul umit. atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase.4. treişpe. re etele celor trei sunt sigure). milion. numeralul adverbial. Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. înlocuitor al substantivului. Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. mie. numeralul distributiv.

atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc. întâiul prieten. Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. le-am dat amândurora ciocolată. I-am văzut pe to i cinci etc. to i patruzeci/toate patruzeci etc. i-am felicitat pe tustrei pădurarii). nume predicativ (darul este de la amândoi). EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. întreit. complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). patru. tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). amândoi (amândouă). câteşipatru. 4. Aten ie! Forma de G. Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. trei. numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. am dat ciocolată la to i şase copiii. complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci. tuspatru. Când are valoare substantivală. complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). 3.). complement direct (L-am văzut pe al doilea). situa ie în care se comportă ca un adjectiv. Am citit ambele căr i. complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). amândoi.- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg. prima felicitare). Am dat cadouri ambilor copii). Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). Numeralul colectiv exprimă înso irea. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura). 92 . Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. cvadruplu. zece. De la ideea de „colectiv de trei” înainte. înzecit etc.). câteşicinci etc. Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. Eg. D. Atunci când are valoare adjectivală. sută. cvintuplu. Amândoi au dansat. valoare substantivală. Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele). triplu. mie.). dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi. To i cinci dansează frumos. situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). nu după ei. situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg. câteşpatru. adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). sau valoare substantivală. există şi formele to i trei/toate trei.). complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc. nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). complement de agent (A fost faultat de amândoi). iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. ambii etc. Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. înmiit. răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. Există de asemenea forme populare: tuscinci. Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii.

la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv. de câte două ori. câte patruzeci şi doi etc. Eg. număr şi caz. efort întreit. acord gramatical. o dată.Ac. complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i).. complement indirect (Vorbesc cu câte doi). situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. de câte şapte ori etc. 5. de trei ori. energiei întreite/ energiilor întreite (G. complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). nume predicativ (Au fost câte patru). complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). A vândut de trei ori cât şi-a propus. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime. a doua oară. sfert – neutru). acord prin atrac ie. O treime a plecat. O doime nu şi-a făcut antrenamentul). Eg. Numeralele frac ionare au valoare substantivală. când numeralul e folosit fără determinări. câştigarea a câte două mii de euro. Au venit mul i oameni. câştigă înzecit. eg. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei.). complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc. 2. Eg. pătrimea etc. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete). complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). de un milion de ori etc. câte unu. Eg. la plural. 7. numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi). Eg. Eg. Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. Atunci când înlocuieşte un substantiv. când determină un verb.. lucrează întreit. energie întreită (N. 93 . Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. câte doi. Eg. rezultatul întreitului efort. 6.. plata a câte unei cincimi etc. Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. de şapte ori. Eg. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime). de două ori. (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. o treime. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor.). deci are valoare substantivală. Atunci când are valoare adjectivală.). le-au dat la câte doi.. variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat.). se acordă cu substantivul regent în gen. Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial. O treime dintre oameni nu au mers la meci. patru cincimi etc. Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. atribut Răspunsurile unei treimi. Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. de două ori. deci determină un substantiv. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. Eg. D. Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. Scrie încă de trei ori. cincime – feminin. întâia oară. a treia oară etc. Sau O treime au plecat.Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv.

casa mea. limpede. Eg. Grui ă. numărul. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. număr şi caz. în subcapitolele Pronumele. gălbui. zeiesc. dulce. chibzuit. mic. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg. provenit de adverb: haine gata. greoi. masculin plural. roşu.). Gramatica normativă. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele. gustos etc. maşină stricată/maşini stricate. vechi.. Eg. cu minte=în elept.) provenite din verb. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. Eg. adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. Din punctul de vedere al formei. bleu. invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin. (pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G.2.) 5. aparte. parfumat. mare. maro. 5. adverb. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică. fermecător. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul.. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg.. kaki. EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung. feminin plural): eg. înalt. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. aprig.şi adjectivul pronominal de. Locu iunea adjectivală. om bun. bordo. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1. prevăzător. tânăr. adesea o însuşire. Eg. mişto..) şi b.1. 94 . exuberant. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. 5. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie). feminin singular. adjectivele sunt a. feminin. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. fiecare om. pronume. om de seamă=om important. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală. fată voioasă/fete voioase.Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. provenit din pronume: această casă.) propriu-zise/calificative. niciun om etc. plural şi singular): eg. maşinii stricate/maşinilor stricate.

mai superior etc. pe lângă. Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. Eg. pe lângă. cel mai pu in bun. precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul). gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3. De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. cea mai bună. Eg. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine. ulterior. foarte bun. hiper-. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de. 3. posterior. În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre. Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. major. mai pu in bun. ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. Eg. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). om deopotrivă de bun. prin repetarea unui 95 . (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie).etc. Eg. ultra-. în compara ie cu. nemaipomenit de bun etc. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina.2. Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). inferior. adevărat. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet. om tot aşa de bun. comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. în loc de ca cafeaua). Notă. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. prea bun. deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. Eg. în raport cu.). minor. Introducerea în compara ie a termenului ca şi. tipografic etc. Eg. Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. 3. prea-. fundamental. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. mai bun. lingvistic. cele mai bune. Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). Prin analogie. Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. în loc de ca este greşită. anterior. în compara ie cu.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere.). enorm. cel mai bun băiat dintre to i etc. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. ca şi cafeaua.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. super. cea mai pu in bună. cu prefixe şi sufixe (extra-. gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară. în raport cu. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii). din: cel mai bun băiat din clasă. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. superior. principial. exterior. infinit. cei mai pu ini buni. Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. electric. tot aşa de.

Din punct de vedere sintactic.oa. verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii. i-am dat fetei frumoase – D. La unele adjective neologice. reflectând uzul persoanelor cultivate. admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) .modul – indicativ.sunet (buuuună mâncare). când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde). a deveni). omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. viteaz. noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice. brici de deştept). casa femeii frumoase – G. 6. 2. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. starea (a fi. echivocă). Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a. 96 . EXERCI IUL 52 1. infinitiv. Ac. conjunctiv. 2. în cazul celor referitoare la substantive neutre. crud. stări. fata frumoasă –N. Frumoasei fete. norma actuală.). b. Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. posibilă.3. eg. supin. chiar dacă au la singular formă de masculin. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. a evolua. (barometru) aneroid. 6. condi ional-optativ. Cu adjectivul postpus. a mânca). 5. cu substantive (foc de inteligent. a merge. viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. a dansa. imperativ. Eg. Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină. a se afla. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. formulările sunt fetei frumoase. procese. (substantiv) epicen. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. Există câteva situa ii speciale. analog.. participiu. fenomene. complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). deştep ilor profesori. (foc) bengal.timpul – prezent. Aten ie! Când este antepus substantivului. Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. 1. CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. gerunziu. trecut. Referitor la adjectiv. . număr şi caz cu substantivul determinat. rar întâlnite. adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă. Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. iar la plural (dacă au plural). verbul arată ac iuni. Din punct de vedere morfologic. 1. categoriile gramaticale ale verbului sunt: . în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. profesorilor deştep i. dorită etc. nume predicativ (Feti a este voioasă). Vorbitorul poate considera ac iunea reală. nu vagabondă. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera.

a. .conjugarea a II-a. a avea. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă. timpul şi diateza. Eg. CLASIFICAREA VERBULUI 6.tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect.conjugarea I. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I. Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa. tu cân i. a merge – conjugarea a III-a. a II-a.numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat. voi cânta i. eu cânt / noi cântăm. predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor).2. pasivă. ei cântă. am fi dansat A VREA marchează Voi învă a. vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 . . Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: . ai dansa Aş fi dansat.2. tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. el cântă.persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat. a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune. Verbele auxiliare sunt a fi. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul.diateza – activă. 6. Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş. a iubi. verbele sunt predicative şi nepredicative: a. . Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. persoana a III-a: eu cânt. Iar din punct de vedere sintactic. Ele au rolul de a marca modul. noi cântăm. a vrea. a urî – conjugarea a IV. De aceea se numesc auxiliare morfologice.. b. a bea . persoana a II-a. a III-a.conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra .

. a ieşi.). Tu dansezi. El a ajuns inginer. a ajuta pe cineva). a se face. a proveni. a se arăta. a exista. a se afla. a întreba pe cineva. a se fabrica. a se duce. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct. când înseamnă a sta undeva. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi. e cald etc. a constitui. a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. a prii etc. Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. Eg. iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. a costa. El pare inginer.b. 6. o singură formă. dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. a proveni. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. El a devenit inginer.2.). verbele sunt personale şi impersonale: a. în anumite contexte. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. El se face inginer. a desena ceva. a şti. a avea loc. a se construi. Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. Cartea asta înseamnă o avere. Fiecare dintre acestea pot să fie. verbul are un subiect gramatical. A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. prin urmare. a merge. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. a rămâne. Intră în această serie şi verbele care au subiect. a trebui. a trece. a vie ui. Verbe impersonale. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice.2. a se găsi. verb+ceva (a face ceva. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. a deveni.) şi verbe precum a auzi. verbele tranzitive pot primi complement direct. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. a-i părea rău etc. a veni. Verbele copulative sunt următoarele a fi. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig. El rămâne inginer. a ajunge. a părea. a dura. a însemna. se ştie. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). locu iuni verbale (a-i părea bine. b.3. El dansează. El a ieşit inginer. se spune etc. a.2. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. a dăinui. a dansa ceva). a invita pe cineva. Dacă este predicat. Ac iunile lui constituie subiectul anchetei. în func ie de persoana cu care intră în rela ie). a nu pleca). Eu dansez. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. a gusta ceva. a ninge). predicative.

a sta. A i constatat că în a. autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. a ruga+ ceva+pe cineva etc. A i constatat de asemenea în b. un verb la supin (eg. b. Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). timpul. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. dar nu este subiectul gramatical al propozi iei. se constată că subiectul gramatical.3. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. subiectul gramatical. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. Ea se ab ine de la mere. ecua ii uşor de rezolvat de către copii). Eg. Petre. a ploua. a învă a+ ceva+pe cineva. Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze. 99 . b. modul. Grădina lucrată de muncitori). Petre.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. Petre se gândeşte la mere. a merge etc. cine este agentul ac iunii. este autorul ac iunii de a mânca. 6. În ceea ce priveşte enun ul c. el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent. Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. Eg. verb+pe cineva. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). c. Merele sunt mâncate de Petre. care este autorul ac iunii. 6. verbul are trei diateze: diateza activă. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a. Petre este complementul care arată cine face ac iunea. Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Ele nu intră în contextul verb+ceva.3. persoana şi numărul. Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. În func ie de acest criteriu. Petre mănâncă mere. b. a ninge. Tablourile se văd de departe. a întreba+ ceva+pe cineva. Pentru că în enun ul b. Petre. Te gândeşti la vacan ă.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). diateza pasivă şi diateza reflexivă. c. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. verbele intranzitive nu pot primi complement direct.

.modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie. Modurile nepersonale sunt infinitivul. a citi. Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea. EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. g. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat. a cânta. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului.d. d. realizabilă. personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. să fi citit.modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat. spre exemplu A scrie cite este foarte greu. pot sa vă spun.modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. Nu s-a oprit din dansat toată seara. / Unii dintre noi vom citi cartea.. . pot să vă spun. reală. citit. de dansat. f. conjunctivul.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare. c. a citi. e. . cântat. Este vorba despre: . / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i. / Îmi plac sportul şi muzica. vom citi. Unii dintre noi vor citi cartea.. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). . participiul şi supinul. cel mai adesea fiind vorba de un ordin. condi ional-optativul. Te felicită pentru concurs. dansând.modul infinitiv exprimă numele ac iunii. eg. aş fi citit.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord.modul indicativ: arată o ac iune sigură. Îmi place sportul şi muzica./ Ca unul care cunoaşte situa ia. aş cânta. Ca unul care cunosc situa ia.. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. dansat. Eg. gerunziul. să cântăm. citind. felul în care vorbitorul consideră ac iunea. am dansat. poate să fie pus la un mod nepredicativ. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie. Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. o poruncă. a dansa. b.modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect.2. adică un verb care poate avea func ie de predicat. să dansăm. Modul Modul verbului arată. Avem a face cu un impostor. . / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive. Citeşte!. b. . Modurile personale şi predicative sunt indicativul. am dansa. Aten ie! Un verb predicativ. 100 . Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul. Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. de citit. Se distinge prin particula a. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie. din punct de vedere semantic.. e. / Avem de-a face cu un impostor. imperativul.3. 6. . cântăm. cântând. Tu ai fost felicitat pentru concurs. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat. dar sunt puse la un mod nepredicativ.

6. / Au fost odată o babă şi un moş. Eg. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie. Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect. Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. Înva ă. A fost odată o babă şi un moş. mai mult ca perfectul. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. perfect compus.3. Citeam când a sunat telefonul. Înve i. 101 . A învă a (conjugarea I) Învă . Învă ăm. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie. de unde au fost preluate enun urile).h. i. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. În cazul de fa ă timpul prezent.1. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii. Grui ă. Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune. Gramatica normativă. perfect simplu.2. În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în . Învă a i.ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i.

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

6. -ut (conjugarea a II-a): băut. (noi) scriem. modul. (ea) iubeşte. it. nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). Verbul are două numere: . citeşti. . Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. nepredicativ). ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică. -ut (conjugarea a III-a): mers.7. 6. . Revede i tabelele de mai sus.8. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat. de cumpărat etc. atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă).3. persoana. conjugarea. pentru citit. -s. (eu) scriu. Eg. Eg.3. numărul. cu excep ia func iei de predicat.3. iubit. citim.3. citi i. tranzitivitatea (in/tranzitiv). -ât (conjugare a IV-a): urât.plural: mai multe persoane fac ac iunea. E greu de citit cartea asta). func ia sintactică. Numărul este înscris în desinen a verbului. complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod.persoana I reprezintă emi ătorul.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. (voi) dansa i. Eg. făcut. Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat). (ei) muncesc. complement direct (Am terminat de citit. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative. trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. (el) munceşte.4. 105 . Verbul are trei persoane: . citesc. persoana cu care se vorbeşte. complement indirect (Se gândeşte la desenat). felul (predicativ. Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului. Eg.2. (ei) dansează. diateza. timpul. EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele.singular: o singură persoană face ac iunea.2. cel care vorbeşte. pentru fiecare. . Eg. alintat.3. Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit.6. părut. Revede i tabelele de mai sus. Stabili i apoi.persoana a II-a reprezintă receptorul. 6. (tu) dansezi.

7. locul substantivului complement de loc la magazin. compuse: ici-colo. de cauză.3. Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate.1. bunăoară etc. boiereşte etc. astăzi. 106 . afară. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva. agale. măcar. el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă. Eg. adverbele sunt simple: sus. Pe lângă aceste tipuri de adverbe. 7. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). repede. care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul.adverbe relative. destul. de timp (când şi când). Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc.].). oricând. timpul şi modul ac iunii. cu frumosul). oricum etc. departe. pretutindeni). de mod (fără îndoială. ale unei ac iuni: . rar. cum. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. 7. a unei stări sau a unei însuşiri. literalmente. Din punct de vedere semantic. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus. . în propozi ia interogativă. adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet. în fa ă.adverbe nehotărâte. mâine. -iş. tocmai. anume. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. curând. aproape. unde ine. târâş. Fireşte [că natura e verde.2. întotdeauna). azi diminea ă. Din punct de vedere morfologic (al formei). în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc. să. mâine seară. care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte. din loc în loc). locul sau timpul: unde. cumva.mente: finalmente. . prin compunere (icicolo). cum. de timp. Eg. Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. aşa.7. . cu for a. Eg. Unde mergi? [la magazin]. care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde.adverbe interogative. prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos). cândva.] – fireşte este adverb predicativ. locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb. când. când. jos. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte). mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali. Din punctul de vedere al provenien ei.

Spre deosebire de prepozi iile compuse. leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. comparativul de inferioritate: mai pu in bine. Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. prea bine. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). propozi iile sunt : . Ieri am fost în oraş). / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială. . predicat verbal (de fapt. 8. Eg.5. comparativul de superioritate: mai bine. în urma. în. în spatele. / Avem numai peşte. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. casa de pe deal. extrem de bine. de. b. fa ă. fa ă de etc. Spre exemplu: 1. Deal – atribut. complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. în merg la gară. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine.substantiv. de lângă. . Grui ă. respectiv atributul le determină. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe. locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. superlativul absolut: foarte bine. de). despre etc. pe. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo.compuse: de la. contra etc. Avem decât peşte. 2. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe . 3. cu. comparativ. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul). locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg.4.locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a.simple : la. DOOM-ul afirmă că. 7. şi o prepozi ie. gradul pozitiv: bine. c. Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. Casa de pe deal Casa. superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul. nume predicativ (E bine să înve i limbi străine). gradul comparativ de egalitate: la fel de bine. alte dă i fiind o locu iune distinctă. În func ie de formă. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. Referitor la locu iunile adverbiale. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. de pe. 107 . tot aşa de bine. locu iunea adverbială altă dată nu are plural.prepozi ie compusă. / Avem doar peşte. în dosul.7.

în loc de. conform. datorită. EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G. pentru că. fa ă de. fie că etc. de-a lungul. contrar.Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. c. în preajma etc. conform cu etc. în timp ce. măcar că. în mijlocul. două păr i de propozi ie de acelaşi fel. În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. identifica i partea de vorbire subliniată: a. Observa i diferen a: a. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. nici. . (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe).să.compuse: ca şi. Fata are un mijloc de viespe. marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). cu . asemenea. iar a două [nu stă mult]). înapoia. precum şi etc.ci şi.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum. 108 .cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în. Astfel sunt prepozi ii . cică. în fa a. b. din. d. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. (şi – conjunc ie coordonatoare. Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic. de pe. conjunc iile sunt: a. conjunc iile sunt: . ca. b. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). în spatele. (dar – conjunc ie coordonatoare. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. După rolul lor în enun .. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente. Eg. Fata dansează în mijloc. aidoma. potrivit. prima propozi ie fiind [Vine]. / Bem un pahar cu lapte. împreună cu. Grui ă.simple: că. asupra.. coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel. de etc. b. înaintea. la. (în mijloc – locu iune adverbială de loc). sau propozi ii de acelaşi fel). dacă. / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente.. din cauză că. ca să. dar nu stă mult. nu numai. cu toate că. iar în propozi ie. Cumpără mere şi pere. Vine.cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. . 9. (mijloc – substantiv. Fa a fetei era îmbujorată. Bem un pahar de lapte. iar. mul umită.conjunc ii coordonatoare copulative: şi. . în afară de.cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . După formă.. Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. . intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). precum. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. chiar dacă. fără să. de. ca şi când.

ori mie îmi repugnă orice exces. Mă apuc deci de scris. stări sufleteşti. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie. Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ. Eg. nostalgia (ehe!). 10. Eg. că. interjec iile sunt: . Am dansat. hei.simple: uf. hm etc. dacă. cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . şi nu a venit. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G. sau reproduce sunete din natură. să. cel mai frumos vals inventat vreodată. iar. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. Grui ă..conjunc ii coordonatoare adversative: dar.sau. prin urmare. iar tu ai cântat. . haide hei-rup. / Am fost acuzat de extremism. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor.să. . trosc-pleosc etc. . ci. Ori dansezi.. teama (vaoleu!). ori. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.locu iuni interjec ionale: pe naiba. b. Eg. of. Eg Am chemat-o la film.. se pune totdeauna virgulă. . însă. mâhnirea (of. ah!).redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee). Conjunc ia iar poate avea sens copulativ. / Nu e bine să ascundem adevărul. Eg. INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii. deci. dispre ul (ptii!). ca să..fie. b.. Eg. Din punct de vedere semantic.) . interjec iile au următoarele caracteristici: . Din punct de vedere morfologic. Eg. amenin area (ei-ei!). ca. . Eu am dansat. păcatele mele. măi. încât.redau manifestarea unei voin e. deşi. de. b. Am fost acuzat de extremism or. CLASIFICAREA INTERJEC IEI a. iată. vasăzică. căci.compuse: tic-tac..ori. a unei dorin e (hai. mirarea (oa!) etc. băi. Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei. sau. uite etc. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă. ori.). ai. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. ah etc.. fie. ori pictezi. îndemnuri.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar. aşadar.redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of. bucuria (ura!). Nu e bine ca să ascundem adevărul. mie îmi repugnă orice exces... virgula precedă obligatoriu al doilea termen.conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau.. Înaintea conjunc iilor adversative.

Grui ă. contrar. realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul. potrivit. Eg. atunci când limba este vorbită de un străin. La fel. Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. 2. sau – aşa cum o numeşte G. Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. conform. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă. Din punct de vedere sintactic. 110 . Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). Eg. Eg. Eg. mul umită. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). Lupul up peste gard. şi prin analogie. ac ionar al companiei Romtelecom. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. dez-doi. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat.c. revede i situa iile discutate mai sus: eg. pentru a face economie de efort. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. des. „legea minimului efort”. gra ie. Ptii. des-face. în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz.devine dez. pentru legea minimului efort. Cartea vecinului. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. cartea lui Alex). Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii). marca genitivului sau a dativului (eg. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. sugativă). se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit.prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect). S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele]. de normalizare şi eliminare a excep iilor. potrivit Francepress. (Spre exemplu. Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. aidoma. ac ionar al Romtelecom. de comoditatea vorbitorilor. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular.

Rezolvarea exerci iilor este facultativă. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. dar. la flagrant asistă civilii. La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. alegeri anticipate a devenit anticipate. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Pentru mai multe explica ii. l-am prins în flagrant). economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i. de asemenea. Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. 111 . vă rog să consulta i acest volum. şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie.3. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare.

Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. 4. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. de orice natură. rinocer-crocodilmorsă-girafă. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. Grui ă. i. pute i consulta lucrarea lui G. totul a fost un fiasco. b. h. f. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună. b. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. d. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. din care au fost preluate aceste enun uri: a. din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. că mi-a plăcut totul. Ac. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. Avem decât peşte astăzi la prânz. d. j. G. Pentru rezolvare. LUCRARE DE VERIFICARE 4 1. D. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. 2. Nu desfage produsele! 112 . g.12. Indica i forma corectă. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. a. c. Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. Mi-a plăcut. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. e. Identifica i greşelile. animal-pasăre-rinocer-gai ă. f. Gramatica normativă. …. 3. c.. gai ă-lebădă-pisică-şarpe. e. Nimic ce mi-a plăcut. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit.

2005. vol. 1996. Editura Academiei. 1992. Cluj-Napoca.I. *** Gramatica Limbii Române. G.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). 2005. . 2005. Valeria. Editura Humanitas. 113 . Gramatica normativă.. Limba română contemporană. Corectitudine şi greşeală. 2006. GU U ROMALO. GRUI Ă. G. NEAM U. Silvia. Bucureşti. Morfologie. GRUI Ă.. G. G. Teoria şi practica analizei gramaticale. Bucureşti. Editura Dacia. Editura Paralela 45. Moda lingvistică 2007. Editura Paralela 45.

El a venit. Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. 114 . SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. Cânt şi dansez. Clasificarea propozi iilor 4. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. topică. în explica iile care înso esc secven ele teoretice. rela iile sintactice (flexiune. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. dar [ea. Eg. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. Ninge. şi.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. de asemenea. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. jonc iune. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. prin gesturi sau mimică. PROPOZI IA ŞI FRAZA. Plouă. grupul nominal. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. Func ii sintactice în propozi ie 5. b. ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii.Cuvântul şi enun ul 2. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. Raporturile sintactice 3. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. coordonare). subordonare. Feti a fuge. a. Petre mănâncă mere. Elemente de sintaxă 1. printr-o asociere de cuvinte. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. Eg. Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. 2. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. nu]. Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. intona ie. predicatul. Propozi ia şi fraza. Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. atribut-regentul său). Eg. atributul şi complementul. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei.

Dacă schimbăm topica. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. dar şi atribut pronominal în genitiv. Eg. . în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. Domnul: Domnu-i acasă? 115 . Mănânc în fiecare toamnă mere. ce este. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. Eg. pere. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. în propozi ie. juxtapunerea. jonc iune. caz. intona ia şi pauza. iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel.Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. topica. număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin. Eg. pere. dativ. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. gen. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. cu regent fetei (a cui fată?. (pentru folosirea intona iei. I-am dat acestei fete flori. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică). Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i. jonc iunea. sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare). plural. persoană. se acordă cu fetei. astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. Subiectul stă la cazul nominativ. intona ie. pauză. cine este subiectul. struguri şi mango. Raportul sintactic între complementele directe mere. Raportul de subordonare se instituie. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. Eg. cum este. caz pe care îl impune predicatul. EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. În fraza Dansez ce dans îmi place. în Iam dat flori fetei acesteia. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. dativ). enun ul se dezambiguizează. Voi dansa i). unele pronume nehotărâte. 4) Topica. Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie). adverbele relative.a acesteia). Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. struguri este realizat prin juxtapunere. topică. intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice.

3.4 După rolul în frază. dubitativă şi imperativă. n-a plecat. Începe meciul.. Caragiale. optativă şi dubitativă.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. a plecat? F.: De ce? F. eg. propozi iile sunt principale şi secundare. Aş! etc. F.). eg. dansează ce dans vrea. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă. 3. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată. D. După con inut şi modul verbului. propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă. Func ii sintactice în propozi ie 4. Cele secundare nu au în eles de sine stătător. domnule. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă.: Apoi. Culege flori. Eg.. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. c-a plecat la ară.L. dacă l-o căuta cineva. D. I. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte. interogative (solicită o informa ie). nimic.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile. propozi iile sunt afirmative (El dansează.: Nu pot.: Carevasăzică.: Bate-i să deschidă. niciuna. Căldură mare 3. 3. D. dar mi-a poruncit să spui. E încuiată odaia. Ei!.Feciorul: Da. Eg. F.: Nu. D. CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. Aleargă după câine. propozi iile sunt a. [dansează] – Propozi ia regentă. D. 3.: Amice. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni. propozi iile sunt regente şi subordonate. 4. a luat cheia la dumnealui când a plecat.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context.) şi negative (El nu dansează).: Dumneata spune-i c-am venit eu. domnule. Programul de televiziune e slab. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii.3 După scopul comunicării.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului. optativă. enun iative (comunică o informa ie). Eg. b.eşti idiot. niciunul. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 .

tu şi el desenăm. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii).. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen. Poate fi exprimat prin substantiv. Elevii şi elevele sunt frumoşi. Eg.. Ori Ion. când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. cu substantivul aflat în proximitate. subiect exprimat. Muntele şi dealurile sunt înalte. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană. dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. Vine iarna. preponderen ă are masculinul. . Eg. În acest caz este vorba despre acord gramatical. Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). .când substantivele sunt de genul masculin şi neutru.. Tu şi ea desena i.numele predicativ adjectiv se acordă. numeral (Doi dorm. Eg. Noi cântăm. Eg. atributul exprimat prin adjectiv preia genul. Felurile predicatului: verbal şi nominal. . Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. . Cazul subiectului este nominativul. De exemplu. ori Petre rămâne acasă. Fularul este roşu. 117 . Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ). Al doilea cântă). caz. subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior. Pentru verbele copulative. ce este. Eg. E bine a şti multe).când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite. Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles). persoană). sau stă la masculin. Grădina este colorată de toamnă. Eg. Observa ii: . Voi cânta i. Eu. cine este sau ce ac iune suferă subiectul.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. Cartea şi caietul sunt nou cumpărate. eg. acordul se face la singular. Dealul şi mun ii sunt înal i. dacă masculinul e la singular. preponderen ă are persoana I. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte. Acordul predicatului cu subiectul. eg. 2.când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane. numele predicativ se acordă la feminin-neutru. revede i capitolul Verbul. b. Observa ii: . El. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează. atunci când substantivele sunt la plural. 1. (Ei plecaseră. numele predicativ adjectiv stă la neutru. număr. numărul şi cazul substantivului regent. 4. pronume (Acesta. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă. sau a II-a eg. alcătuit din unul sau mai mul i termeni.). Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. Subiectul se acordă în gen.a. Fiecare/ Al meu etc. verb (A citi e foarte util. cântă). Ion şi Petre scriu. Eg.când substantivele sunt la feminin şi neutru.

parte. majoritatea vor pleca. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. Atributul adjectival se acordă în gen. Spre exemplu. ce fel de ?. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. Gramatica normativă. substantivale. v. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i. (Substantivul majoritatea. Eg. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. subiectul este un substantiv colectiv. pronominale. Au venit o parte. Acordul atributului adjectival cu regentul său. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. A fost odată o babă şi un moş.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. echipaj. Un grup de oameni au venit la teatru. Eg. o babă).3. Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă. majoritate etc. 4.) acordul corect se face cu verbul la singular. adverbiale. Pentru o discu ie în acest sens. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. Dumneavoastră sunte i modest. Acordul corect se face cu verbul la singular. atribut pronominal: cartea lui este o reuşită. atributele sunt adjectivale. Când substantivul nu este urmat de un determinant. acordul gramatical este concurat de cel după în eles. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. Grui ă. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra.3. Spre exemplu. câ i?. (subiectul este multiplu o babă şi un moş. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. Îi dau fetei frumoase daruri. G. atribut substantival: casa de pe deal e a lor. La fel. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu. Când substantivul este urmat de determinant. Despre acestea vezi capitolul de morfologie. verbale. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate. Acordul corect se face cu verbul la singular. Eg. câte?. armată etc. Eg. Spre exemplu. Echipajul a făcut /au făcut o escală. majoritatea oilor). Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. Un grup de oameni au venit la teatru. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat.

oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. Mănânc mere. instrumental etc. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. o locu iune adjectivală. un adverb. Eg.4.. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe. Eg. această propozi ie rezultată va avea. complemente indirecte. Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. o locu iune verbală. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). o locu iune adverbială. 4. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc. de mod. Eg. de scop. un adjectiv. . mere e complement direct. Mănânc fructe gustoase. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie. de timp. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. Etc. Leneşul pierde mult. Mănânc [ce vreau].. [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Leneşul este subiect în propozi ie. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. de cauză. [Cine este leneş] pierde mult. b. . ce vreau este propozi ie completivă directă.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului. Am cumpărat mere pentru Petre. gustoase este atribut adjectival. 119 . o interjec ie. Petre mănâncă mere. Felurile complementului a. în frază..complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului. Rezolvarea exerci iilor este facultativă.

b. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). Este interzis aruncarea gunoaielor. Echipajul s-au pregătit. acord după în eles) şi. 6. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. acolo unde este cazul. Se vede casa.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci. Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. 7. Câştigătorul concursului este altul. 4. 5. Greşeala este de ignorat. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie. b. Aceasta este casa noastră. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. c. El cântă frumos. Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. e. 120 . Gălăgia copiilor mau trezit. oferi i varianta corectă: a. 2.5. I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei. El este frumos.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a. 3. c. Indica i predicatele nominale în enun urile: a. El se poartă ca un om în elept. El este ca un om în elept. Ea nu este aşa. acord prin atrac ie. Nimeni n-a lipsit de la concert. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. c. b.

Editura Paralela 45. 121 .. Florin. G. Teoria şi practica analizei gramaticale. Editura Academiei. Bucureşti. 2003. Editura Dacia. NEAM U. 1996. Piteşti.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române. Elemente de gramatică. vol. Mioara. Gramatica pentru to i. 2005. PANĂ DINDELEGAN. I. G. POPESCU. G. D. Gabriela. II. AVRAM. 2007. Bucureşti. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. EDP. noi interpretări. controverse. Bucureşti. 2002. Gramatica normativă. Limba română. Dificultă i. 1993. GRUI Ă. Editura Academiei. licee şi clase cu profil umanist). Editura Humanitas.

32 1. 72 1. 7. 5. Morfologia …………………………………………………………. 6.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20. Interjec ia 11. Anexe CUPRINS I. 8. 10. 2. semivocale 4.Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Numeralul. Chestiuni preliminare…………. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16. Adverbul. Dic ionarele limbii române 3.referent.Sunetele limbii române: vocale. Lucrare de verificare 5 III. 114 1..semnificant . 122 122 . 3. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Dinamica vocabularului 4. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Cuvântul. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2.Grupurile de sunete: silaba. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Substantivul. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17. Clasificarea propozi iilor 4.. Studiul limbii române contemporane 4.III. Adjectivul. BIBLIOGRAFIA CURSULUI. Ortografie şi punctua ie……………………………………. ANEXE. p.…. 19 1. desinen a 3.Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18. 44 1. Despăr irea în silabe 5. Dificultă i în învă area vocabularului. Func ii sintactice în propozi ie 5. Articolul. 9. Rădăcina. Rela iile semantice 5.Fonetica şi fonologia 3. p. Elemente de lexicologie…………………………………………. Origine şi prezent 2. p.Sistemul limbii române 2. 2. Rela ia semnificat .Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. CUPRINS. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p. Elemente de fonetica limbii române………………………….……………………………. hiatul 6. Limba română. p. p. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. GLOSAR………………………………. Elemente de sintaxă…………………. consoane. Structura cuvântului. Prepozi ia. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II. Lexicologia. diftongul. 8 1. Vocabularul. Raporturile sintactice 3..Cuvântul şi enun ul 2.… p. Propozi ia şi fraza. Greşeli lexicale 7. afixele (lexicale şi gramaticale). Pronumele. Verbul.. Paronimele 6.Articularea şi coarticularea 5. 4.. Studiul limbii române.. p. triftongul. Conjunc ia.

2003. ortoepic şi morfologic. Editura Paralela 45. Theodor (coord. Dificultă i. Florin. Grui ă. Moda lingvistică 2007. Elemente de gramatică.. ***An Encyclopaedia of Language. Bucureşti. Gu u Romalo. Ion. 2005. ortoepic şi morfologic (DOOM). Bârlea. Gramatica pentru to i. G. Sergiu. Flora. controverse.). Editura Univers Enciclopedic. Norme şi exerci ii. *** Gramatica limbii române. 1985. Hristea. Corectitudine şi greşeală. Bucureşti. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. 1999. G. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Bucureşti. Limba română. Fonetică şi vocabular. Valeria. 1992. 1963. 2007. Mioara. Ortografia în şcoală. Editura Academiei. Editura Academiei R. 1998. Editura Academiei R.O. Editura Humanitas. noi interpretări. Bucureşti. 1973. La grammaire est un jeu d’enfant. Editura Didactică şi Pedagogică. Routledge.. Vocabularul. Pană Dindelegan. 2000.. Bucureşti. Editura Dacia. Editura Academiei. 2006. Drincu.S. Bucureşti.R. Pascal. 1996. 2002. Vocabularul limbii române. Coteanu. Îndreptar ortografic şi morfologic.R. *** Îndreptar ortografic. Angela Bidu-Vrânceanu. Bucureşti. Teoria şi practica analizei gramaticale.. Narcisa Forăscu. Limba română contemporană. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română. 1984. Bouchard. G. Bucureşti. *** Gramatica limbii române. Maneca. Bucureşti. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. Editura Paralela 45.S. Beldescu. 1983. Grui ă. Gabriela. în Bârlea. manual pentru programul PIR. Bucureşti.. editura Saeculum. G. Elisabeta Şoşa. 1997. Editura Albatros. G. Şuteu.. Cluj-Napoca.. Petre Gheorghe. Sinteze de limba română. Saeculum I.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. Bucureşti. Neam u. Editura Humanitas. CalmannLévy. Bucureşti. 1990. Bucureşti. Editura Ştiin ifică. 1997. 2005. Editura Floarea Darurilor. Marie Petaut Bouchard. 123 . 1984. Gramatica normativă. Piteşti. *** Dic ionar ortografic. 2005. Marele dic ionar de neologisme.

Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba). Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. DEX . dar au sens diferit şi se citesc diferit.GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens. Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. DOOM . ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. atributregent). Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. dar au semnifica ie diferită. par i de vorbire.). 124 .Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte.Dic ionarul explicativ al limbii române. Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. care sunt sunetele articulate. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. Fonemul este unitatea minimală a foneticii. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). în func ie de accent. de propozi ie etc.

jonc iune. prin articulare lingvistică minimă. Rela ia este de la gen la specie. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. de la general la particular. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr.). oral. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. logos: „ştiin ă”). lexis: „cuvânt”. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază. Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). Vocabularul – lat. 125 . comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. academic. Rela ia este de la particular la general. intona ie şi pauză. care se abat adesea şi din variate motive de la normă.Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. topică. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. uzual etc. Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort.