Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. Gramatica normativă. uzual etc. Sindicatelor nr. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. Editura Univers Enciclopedic. Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. Ea condi ionează prezentarea la examen. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). teme de control: 20 ore. studiu individual: 28 de ore. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei. cele două dic ionare ne oferă răspunsul. Ele vor avea loc în lunile aprilie. – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student.). Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs. la care se adaugă 10% din oficiu. la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str. adesea întrerupte de exerci ii. 2005. A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. ortoepic şi morfologic (DOOM). Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. G. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. Ceea ce înseamnă că. cât şi în biblioteci. Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică. respectiv mai. MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs. Cluj-Napoca. iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. activită i aplicative 56 de ore. laptop. academic. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră. Bucureşti. Editura Dacia. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea).Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii. în egală măsură. La solicitarea studen ilor. Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris. Grui ă. de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. 7). 4 . Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală. rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. 1996 (sau orice altă edi ie). oral.. În urma discu iilor. *** Dic ionar ortografic.

Astfel: 4 p. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. la o dată ce va fi comunicată la examen. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. oficiu. În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. iar lucrarea va fi notată cu nota 1.E de dorit. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul. 5 . Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). dar nu obligatoriu. ultimele două se vor preda. în afara consulta iilor comune. Dacă studentul doreşte. Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. data exactă va fi comunicată de secretariat). Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. studen ii se vor adresa supraveghetorului. DOOM).). Notă. rezolvă exerci ii etc. nota finală va fi nota mai bună. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris. Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. de asemenea. În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. în sesiune. EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris. prin poştă. Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. portofoliu+ 5 p. până la aceeaşi dată. STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. rezolvarea cerin elor de examen se face individual. comunicarea de informa ii între candida i. La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX. şi. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii. Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. examen scris + 1p. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note. Este nevoie de o lectură atentă a textului. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. Indiferent de rezultat. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare.

în principiu. performan a maximă la examen. 6 .Pentru performan ă maximă şi economie de timp. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură. este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului.

desinen a 3. Func ii sintactice în propozi ie 5. Grupurile de sunete: silaba. Raporturile sintactice 3. Interjec ia 11. Elemente de fonetica limbii române 1. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Cuvântul. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Dinamica vocabularului 4. Articolul 3. Structura cuvântului. semivocale 4. 2. Chestiuni preliminare 1. Substantivul 2. Adjectivul 6. Adverbul 8. Propozi ia şi fraza. Sunetele limbii române: vocale. Rela ia semnificat . Articularea şi coarticularea 5. Limba română. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului.referent. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Rela ia sunet – literă – alfabet 7.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. Elemente de sintaxă 1.CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Prepozi ia 9. afixele (lexicale şi gramaticale). Verbul 7. Rela iile semantice 5. Conjunc ia 10. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. triftongul. diftongul. Studiul limbii române. Origine şi prezent 2. Pronumele 4. Lexicologia. Greşeli lexicale 7. Greşeli de morfologie 12. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Morfologia 1. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Dic ionarele limbii române 3. Ortografie şi punctua ie 1. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. Clasificarea propozi iilor 4. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Despăr irea în silabe 5. hiatul 6.semnificant . Lucrare de verificare 5 .Cuvântul şi enun ul 2. Numeralul 5. consoane. Elemente de lexicologie 1. Rădăcina. Fonetica şi fonologia 3. Studiul limbii române contemporane 4. Sistemul limbii române 2. Vocabularul. Paronimele 6. Dificultă i în învă area vocabularului.

precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. Dic ionarele limbii române 3. În ansamblul cursului. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. Origine şi prezent 2. asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. limba franceză. LIMBA ROMÂNĂ. Studiul limbii române contemporane 4. Dintre acestea. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice. interesat de propria exprimare. care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice. limba provensală. limba dalmată (dispărută astăzi. În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române. limba portugheză. Chestiuni preliminare 1. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. . limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). Alături de limba română. limba catalană. urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). dar are şi trăsături specifice. Studiul limbii române. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. limba sardă. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. Limba română. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. Aceste trăsături. substratul lingvistic geto-dac. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane.

Româna se vorbeşte în România. în sensul de sisteme gramaticale. Dic ionarul de paronime.). Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. o vorbeşte şi o scrie. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. Ucraina. elevi. Gramatica de nota zece etc. Israel.. El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. Spania.şi. Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. Manual de gramatică pentru clasa a XII-a. conform referendumului din 2002. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). Dic ionarul de argou etc. DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit. lingvist. ci de un vorbitor de rând. Ungaria. Serbia. cu care. alături de dic ionare. fără studii de specialitate. editat de Academia Română. Rusia. treptat. Dic ionarul de antonime. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele. profesor de română sau învă ător etc. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. Dic ionarul ortografic. ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori.). Aceste edi ii (universitare. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. Utilizarea pluralului. pentru elevi. Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. Statele Unite ale Americii etc. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. Dic ionarul enciclopedic. De modul în care întrebuin ează limba română. Voivodina. o educatoare sau o viitoare educatoare). Canada.000 de 9 . Dacă nu este vorba de un specialist (filolog. Gramatica pentru elevi. Italia. studen i etc. DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). 2. Republica Moldova. se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor. Orice nedumerire. iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. studen i etc. academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. ortoepic şi de punctua ie. este limba maternă pentru 90% din popula ia României. sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic.

ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate. începând cu anul 1993. sensuri şi unită i frazeologice noi. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii.000 de cuvinte. hăr i etc. arhaisme şi neologisme. ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. în ORTOGRAFIC.cuvinte utilizate în limba română contemporană. înso ite de ilustra ie bogată (poze. scheme.500 mai edi ie (1982)”.) şi reprezintă instrumente uşor de consultat. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg. DOOM-ul este un dic ionar 10 . dar şi un număr mare de regionalisme. cu 2.

Luiza Seche. Onufrie Vin eler.„cuvânt”). MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. în primul rând. ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu. Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar. Editura Enciclopedică. DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME. care se ridică acum la peste 65.000 de termeni. 11 . deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”. Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale. Editura Didactică şi Pedagogică. DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. din toate domeniile de activitate. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte.). DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care. Silviu Constantinescu. 2006. cometă. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului). cravată. 1990. „Ceea ce reprezintă. Irina Preda. atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg.” (Florin Marcu).„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. costum etc. o cifră de-a dreptul impresionantă. Maria Burcă. logos.

al unui vehicul etc. neplăcută. s. a tălmăci. [Var.f. [Perf. a transpune un text. 3.. A înfăptui.substantiv feminin). MĂMĂLÍGĂ. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri. vb.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi.f. a fi risipitor. fr. o frază. Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ. a o pă i. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu. . Aplica ie. traduire. etc. Expr. III. A reprezenta.f. s. tradus] – Din lat. ◊ Fereastră oarbă v. Dic ionarul de sinonime. A se manifesta. Tranz. a da greş. Fereástră. 12 ♢ ♢ . a pune în practică. fenestra.: (reg.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu. Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura.) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti.. tradusei. tradúc. hrişcă EXERCI IUL 2. (În expr. . part. ferestre. (Fam. ♦ Refl. articolele consacrate cuvântului cer. cu accentul marcat. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. un cuvânt dintr-o limbă în alta.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt. în final. ◊ Expr. s. ARTICOLUL DE DIC IONAR. traducere.categoria gramaticală (s. Dic ionarul ortografic. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic. (fig.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student . 3. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce.etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă). montat în deschizătura amintită.) mălígă s.). a realiza.. a înfăptui. pentru a permite să intre aerul şi lumina.] – Et. a exprima (cu ajutorul artei). A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate.3. ansamblu format din această deschizătură.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă. orb. . 2. 2. 4.forma de plural. acestea sunt explicate unul după altul 1. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat.. un plan). ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă. EXERCI IUL 1.Lat. (Tehn. Fig. .nec.termenul definit. 1.f. 5. pute i urmări. ♦ Spec. 3. TRADÚCE. în tabelul de mai jos. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”. . împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele. A i constatat că structura articolului este următoarea: .) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă. Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică. Fig. (În expr.) fiartă în apă. 2. 1. A reda. mămăligi.

ceroaică. cel. unde prin forma zborului. Quercus ilex). paradis. REW 1466. n-o să se întâmple nici un rău. ceruri. în care se află aştrii. şer. (cerul e plin de stele. n. Expr. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale. Lat. firmament. 2. Păsările cerului = păsările zburătoare. firmament. Aer. cu frunze pieloase. boltire. – Varietate de stejar (Quercus cerri). s. 4. să derive mag. cerro (it. boltă cerească.. ciel.. (BIS.DEX CER1. cer (-ruri). ceresc. (înv. (rar) arc. sunt de acord că alături de cuvinte. ♦ Putere divină. palatul bucal. 406). megl. (fig. céruri. pl. (înv. er. divin)... v. (ANAT. provine din sl. boltă. v. cerrus (Meyer 220. Din rom. DOOM cer (arbore) s. alb. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu. albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. din sud cerza.n.). cu scoar a negricioasă. kjar (Philippide. Lat. Până-i cerul = niciodată. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. înalt până la 30 m. s. čer(a). folosit drept combustibil. caelum. 3. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. (celst. cer. Arbore mare din familia fagaceelor. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. – Der. cat. REW 1848. – Lat. ceri. realizând anumite figuri impuse. divinitate. m.) cerul-gurii = palat.. Candrea-Dens. cf. înrudit cu stejarul. s. fr. adj. limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli. 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. 3. čeroros (cf. Puşcariu 336. 636). alb. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. – Lat.. Baldachin la pat. ♦ Lemnul acestui arbore. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). pl.) păra . ultima formă pe baza pl. dar şi vorbitorii nelingvişti. s. Elemente. cielo. 4. Wb. DAR). – Der. DIC IONAR DE SINONIME CER s. atmosferă.) crug. CER2. – 1.. două situa ii etc. – Mr. – 2. istr. port. dumnezeire. čero (Miklosich. A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. rai. providen ă. cer. şi toponimul toscan Cerreto). b) a nu putea în elege. cer. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate. cf.. crângul cerului.. Wlislocki 79). DAR).m. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă. de mândru.). A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). sb. firmament) s. it. eden. Expr. 189). de fericit. ruşinea. prov. două puncte de vedere.f. a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur.. Spa iu cosmic. afară. s. cuvînt pe care Miklosich. coelum (Puşcariu 335. (Cihac. – Mr. 432 crede că rom. pronie. slov. 1. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă. – 3. ceri cer (boltă. exprimă supărarea. Sub cerul liber = în afara unei locuin e. Este posibil ca din rom. provine ig. Etym. ♢ . sp. ceret.. it. 5. cf. Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. Rai1. care are o formă aparent emisferică. bogate şi cu fructele ghinde. văzduh.m. providen ă. DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri).) divinitate. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute). ceruri. 1. cerrus. kjelj. ceo. boltă palatină. II.) 2. lumea albinelor. Palatul gurii. istr. (stejăriş).) tărie. cser (Candrea.n. s. Zig. 305. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. II.n. (stejar de piatră. Există şi în bg.

Dar. po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. De aceea. care se stabilesc între aceste elemente. sintaxa. în cadrul unei comunită i largi. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). de învă ători). lexicologia. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. „calea”. Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. dacă nu găseşti „solu ia”. maniere şi tonalită i. „mişcarea”. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. jargonul etc. de asemenea. Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. putem să transmitem nuan at inten ii. într-o vreme. specificul pronumelui personal. lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. O parte dintre aceste reguli. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv. morfologia.au descoperit. limba familiară („de toate zilele”). Limba a fost comparată cu un joc de căr i. faci greşeli. deci. variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. 14 . prin note. limba română cunoaşte diferite variante. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile. fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. fonologia. ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). deci nelingvist. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. variate şi complicate la rândul lor. am văzut înainte. Po i pierde. cu un joc de table sau un joc de şah. un fenomen susceptibil de evolu ie. În cazul comunicării umane. în „sistemul lingvistic al unui stat”. un fel de stratificare socială a limbii). iar la şcoală. argoul. Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. Vorbitorul de limbă maternă. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. niciodată o albină nu va zbura altfel. Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. nu sunt fixate odată pentru totdeauna. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. abateri de la normă şi figuri poetice. vorbitor de rând.

în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. oficiale şi neoficiale. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. sunt considerate abateri de la normă. şi deci greşeli. schimbări istorice.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. mai general şi mai oficial. elementele de argou sau de jargon. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori. p. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. eg. nemişcată. din mecanismul ei de func ionare (eg. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 . dic ionare. apare la un moment dat în istoria unui popor. fiind capabili să recurgă.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare. Raportate la limba literară şi la normele ei. în func ie de context. Dar ajunsă la maturitate. (Valeria Gu u Romalo.) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. argotice etc. astăzi e admisă doar prima.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici. Corectitudine şi greşeală. îmbogă indu-şi con inutul. economice şi sociale. dar stăpânesc şi o variantă dialectală. se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta. pasaj/pasagiu. cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. prin evolu ia gândirii. la indicativ prezent. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. care nu respectă regulile limbii standard. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. la oricare dintre cele două variante. construc iile populare şi regionale. ăsta). limba nu rămâne fixă. de la regulă. erau cred şi crez. cu nome precise. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. profesionale şi familiare. definitiv stabilă. azi s-a renun at la a doua formă. Limba literară este un fenomen istoric. cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. dar şi prin schimbare. termenii. regionalismele şi arhaismele. 226). îndreptare) care indică regulile admise de limba literară. formele.

spre deosebire de alte ări. Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. a structurilor şi a func iilor sintactice).. coeren a înlăn uirii frazelor. Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4. con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. totul este lăsat pe seama şcolii. ci se deschide. şi când şcoala nu mai reuşeşte. reguli de combinare. ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire). la contextul de comunicare. cum desfăşoară discursul. În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române. progresia discursului. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea. modele de analiză logică. raportată permanent la enun are. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor.5.. lirismul. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. cu câtă abilitate poate folosi melancolia. educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii. 200 de cuvinte). care reprezintă semnul unei na iuni culturale. precum Fran a]. spre 16 . Eugen Simion. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954.”. EXERCI IUL DE REFLEC IE 3. lucrurile sunt într-o mare libertate. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme. pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. […] La noi [în ară. cum îşi construieşte fraza. Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus. urmată fiind de a doua edi ie în 1963. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. la discurs. prin ultimele sale capitole.

rela ia dintre explicit şi implicit.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia. Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica. despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte.discurs şi comunicare. compara ia. Repeti ia. focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului). reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. deviante fa ă de sintaxa standard. semantice. rela ii între participan i.Construc ii incidente. de fapt. etimologice etc. 17 . aici. aşadar. capitole mai pu in canonice.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog.. din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare. Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite .). despre Limba română vorbită. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului). unită i componente ale dialogului. pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris. asigurând continuitatea tematică a discursului) etc. tu. Noua Gramatică a limbii române con ine.. SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic.. despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). de exemplu. (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. Elipsa. În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol. lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar. pasivul şi impersonalul etc. informa iile lexicale. Prin exerci iile propuse. modalizarea. mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . O inova ie . în partea finală a volumului al II-lea. acum. presupozi ii şi implica ii) . marginale în gramatica tradi ională. Imbricarea -. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă. reflectând tendin ele oralită ii spontane.din proza contemporană. apărută în 2005. se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat. gramaticale. structură articolului. care se referă la Gramatica limbii române. Anacolutul.o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale . men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine.

articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. 1986. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. Editura Humanitas. 3. (despre un de inut) a evada. 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . a se retrage dintr-un loc. a nu se lăsa prins. IV. MANECA. Expr. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. prezentate în această unitate. a-i plăcea de cineva. Expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. pentru a-l prinde. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. plecând să trăiască împreună. a evita. fig. Editura Univers Enciclopedic. a merge în fugă1. a se mişca iute într-o direc ie. *** DEX. vb. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). ortoepic şi morfologic. Valeria. – Lat. a se scurge rapid.) Fugi deaici! = a) pleacă!. (Fam. când îşi pierde cumpătul. fug. Fig. cu admira ie. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). 2005. (despre un ostaş) a dezerta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. 4. *** Dic ionarul ortografic. 1992. a privi insistent. a alerga.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. C. 5.. „după“) A urmări în fugă1. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. Expr. Corectitudine şi greşeală. *** Gramatica limbii române. FUGÍ. Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). 1998. ♦ A se depărta. 1. A se deplasa cu paşi repezi. Editura Academiei. pop. de o constrângere. se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum.. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. Editura Academiei. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. 4. 2. cu dor. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. Fig. Intranz. În calitate de vorbitori nativi de română. Expr. fugire (=fugere). Fl. ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. a goni. MARCU. Dic ionarul de neologisme. când cineva se simte pierdut. 2005. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. Expr. „de“) A se sustrage. a se eschiva.

.

Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). nivelul sintagmatic. Grupurile de sunete: silaba. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. 3. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. nivelul morfematic. triftongul. şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. nivelul lexematic. morfologic. litere. Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). diftongul. prezentat în capitolul anterior. compus din mai multe nivele. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. Fonetica şi fonologia 3. SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. folosim automat. orală sau scrisă. vocale. triftong). 2. pe de altă parte. Sunetele limbii române: vocale. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. cuvinte. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. dintr-o competen ă lingvistică nativă. îmbinări de cuvinte. Elemente de fonetica limbii române 1. Rela ia sunet-literă. Articularea şi coarticularea 5. DOOM-ul. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. ierarhizate de la simplu la complex. 20 . CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. consoane. prin analiză fonetică. conştient şi responsabil. hiatul 6. sintactic. Sistemul limbii române 2. care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. pe de o parte. Observarea şi în elegerea. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Sunetele limbii române (consoane. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. sunete. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. semivocale 4. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1.). şi pentru un cadru didactic. lexical.

(sunete. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. cuvinte). Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr. morfemul. phone: sunet. (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. Spre deosebire de nivelele morfematic. succesiunea de sunete. 21 . foneme). Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic). Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic. Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. putem să construim cuvinte. 1. voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. Din punct de vedere fizic. cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. lexemul. (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. în elesul). 4. 2. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. deci dintr-un punct de vedere abstract. litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. de la articulare până la percep ia sunetului. Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. 2. care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). morfematic şi sintagmatic. sintagma. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri. nivelul fonematic are un singur plan. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. Nivelul morfematic. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. lexicale etc.). Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. φωνή. (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. al expresiei. aceste sunete se numesc foneme. lexematice şi sintagmatice. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate. pute i sesiza cum. 3.

Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională. b. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. individuale. Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării. semnifica ia. care sunt sunetele articulate. spre exemplu. generale. deci despre foneme atunci când. în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. ale vorbirii. Eg. înlocuind un fonem cu altul. a. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii. Vorbim despre invariante. /i/ etc. pat/bat/mat/sat/lat (p. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens. se modifică şi con inutul. ale limbii. Sunetul este material şi concret. (gândi i-vă. iar fonemele sunt unită i abstracte. Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării. fizice şi auditive. adică mai multe variante fonetice (numite alofone). inventariază sunetele limbii. prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. deci făcând o schimbare la nivelul formei. Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. Fonemul este general şi abstract. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. 2. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. l sunt invariante). 22 .) cunoaşte mai multe pronun ări. calitate în care aceste unită i sunt numite foneme. s.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. m. Eg. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. La fel. Vorbim despre variante fonetice. b. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici.1. sunetul /n/ în neam etc. Alofonele sunt unită i concrete. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei.

pers. mămăligă). În comunicarea orală. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. frământă (indicativ. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale.) vs. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. lasă etc. crater. perfect simplu. gingaş/gingaş. profesor/profesor. v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). 2. s. despot. 2. dar se citesc diferit. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. intim/intim. pe lângă aspectul lor verbal. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. sunte i. Eg.„tovărăşie. Conform DOOM. sim it în rostire. ibovnică). aripă. ş.2. pe prima silabă (eg. Accentul şi intona ia Fonemele au. penurie/penurie. uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. a III-a sg. vorbitorii recurg la 23 . Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. ponosit).). casă/masă/lasă etc. taxi. fenomen. în planul expresiei. În limba română accentul este liber. EXERCI IUL 5 1. în func ie de accent. Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod.„unitate militară” vs. la formele verbului a fi: suntem. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. companie . jilav/jilav. trafic/trafic. nu este fix. m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă.Fonemele au următoarele două func ii: 1. După modelul casă/masă. care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. a. pers. şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. ă. fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. miros. societate”. şi au sens diferit). frământă (indicativ. acele/ acele. prezent. copii/ copii. pe ultima silabă (eg. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. duminică. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant). Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. radio). Eg. avarie. pe antepenultima silabă (eg. 2. companie . Eg. caracter. Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c.). a III-a sg. (diferen ierea marcată de c.

EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. vocale posterioare (velare) [o. o]. ă.. deci în func ie de proprietă ile lor fizice. ă. consoane şi semivocale. .după apertură (deschidere): vocale deschise [a]. u]. o. fenomen/fenomen. silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). Vocalele limbii române sunt următoarele: a. care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. Eg. Mama te-a invitat azi. u].. VOCALELE sunt sunete la a căror producere. [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie).după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e. nu mere. vocale centrale [a. ă. pere.. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. 3. i].. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale. sigur nu mai trebuie să cumpăr. – accentul cade pe circumstan a de loc.. î. Eg. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii. i. sonore. caracter/caracter. Ieri am cumpărat portocale.. e.- accentuarea emfatică (în frază). un enun ). u. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. – accentul cade pe obiectul ac iunii...sau atâta vreme cât ieri am cumpărat. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. – accentul cade pe aspectul temporal: ieri.. închise [i.după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce. î/â. Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă. - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt. curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol. î].. nu de la supermarket sau de la aprozar. Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice. Ele se clasifică astfel: . ].) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg. prin vibra ii ale coardelor vocale. iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale. Ieri am cumpărat portocale. semi-deschise [e. 24 . / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri). 1.. nu astăzi.. duşman/duşman. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă. SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. jucătorul centrează puternic.. .

consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal. . t. f. Eg. ğ.consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b. care atinge baza din ilor): l.consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii. č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. j.consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p.2. t. . care. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. z. Consoanele africate nu sunt sunete simple. g cu c. m.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. închiderea canalului. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii). CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator. ş. ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j.consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol. peatru în loc de teatru etc. m.consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d. r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . ş. j cu ş. b. ATEN IE ! În practica didactică. g. . . b. c. z cu s. 25 . t. s. v. s. ci o combinare de două sunete articulate. d. d cu t. .consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei. la articulare participând ambele buze): p. j. n. buze sau din i. şi se încheie printr-o fric iune). v. č. v. . j. n. şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b. luate împreună. p. c. d.consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. din punctul de vedere al modului de articulare: . toamnă în loc de doamnă. .consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f. . h. Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. şi în pronun are inversează b cu p. z. s. . v cu f. aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f. r. z. au putere mai slabă decât individual: . din punctul de vedere al sonorită ii: . c.consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş.

poate fi pronun at diferit [piatră]. 4. e este vocală în melc. respectiv o). din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. almanah. semivocalele sunt mai închise. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. prin estomparea unor diferen e. Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi. meargă. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. după următorul model: s . p din piatră. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală). şi anume rostirea mai facilă. vreau. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . u. h.consoană. 3. i. trai. i este vocală în mină. vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. iadă etc. în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. striden e. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . g. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă. aştept. al legării sunetelor în vorbire. Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. [ptiatră] sau [tiatră] etc. se numeşte coarticulare. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/.consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. fiară. Ca efect al coarticulării. unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. influen at de i. mai scurte. maşină şi este semivocală în trai. Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat. Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. Fa ă de vocale. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. pai. semivocală în bea. o. d.. mai pu in sonore. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. Semivocalele limbii române sunt: e. călăi. Cauza coarticulării este fiziologică. în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. Eg. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. îndoiai.consoane nazale: m. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată.

sunt rostite sau nu într-o silabă. reducând un triftong la diftong. amplu. răzbunare. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate. în astm. cuvincios în loc de cuviincios. Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă. diftongi. confort) etc. oai (le-oai-că)... Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. Eg.). tren. Eg. desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. eau este triftong. în iau. obstacol. că-ru. e şi a sunt vocale în hiat. unchi).. în beau. n: eg. uneori smântână. alteori cu z. ied.. a-u-to-mo-bil. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. în real (despăr it în silabe re-al). 27 . trac-tor. cârn. Eg. sunetele limbii române se grupează în silabe. smulge. triftongul este iau.ă. 5. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd). Eg. dezlega sunt rostite cu s.(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. aspectos în loc de aspectuos. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru.. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală. neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg. oa este diftong. oi. Eg. în coamă (despăr it în silabe: coa-mă). în leoaică. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg. iar. cai. triumf. înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. tram-vai. ma-şi-nă. Eg.Şase saşi în şase saci. Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală.) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile. zmeură. smintit.

bineîn eles. Ă). Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. /r/. ∗ ca în orice transcriere fonetică. Eg. /ă/.geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe). excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. care este forma corectă). cai. în paranteză sunt sunete. . Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. şi atunci vorbitorul rosteşte. Eg. ). cuvântul măr e alcătuit din literele m. ied. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. două. /s/. se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. Eg. Identifica i diftongii. modifică sunetul într-una din pozi iile sale. axă. î. elevi) care duc la forme de exprimare greşită. cui. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. iod. Î) şi virguli a (ş. Ş. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. ă şi r şi din sunetele /m/. Potrivit principiului fonetic. iau. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. bei. În redactarea computerizată a documentelor. iei. 28 . RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. propietate în loc de proprietate etc. întâi. copii. Limba română este o limbă fonetică. a-V) - - 6. iute. Soare oa (o-Sv. disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. mocolotivă în loc de locomotivă. culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. leoaică. În general fiecare literă notează un sunet. scluptură în loc de sculptură. Eg. Eg. nu litere. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar. se spune greşit treling în loc de trening. circumflexul (â. oi. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. Eg. Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt. maur. acuarelă. Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: . greşit. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt.litera x notează două sunete /c/. sosetă în loc de şosetă etc. treling).

market. cer se pronun ă [č e r ].. ghindă. [urş ]. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. h. . . flori.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. auzi. munci. / /. e. cuvântul ghea ă (6 litere: g. la finalul cuvântului. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. /m/). Eg. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. . /e/. Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă]. cec. item. . Este un i asilabic (nu formează o silabă). licean.în unele situa ii. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale. La fel şi sunetul /ğ/. acquis. e. / /. urşi. 29 . broker. ceară. mall. examen se pronun ă [e g z a m e n]. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. litera i aşezată după consoană. au corespondent un sunet (sunetul č. atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. ă) are 5 sunete (/g’/. precum în pomi. sunetul ğ). look. a. /ă/. Eg. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă. hacker. dealer. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. looping. marker. trend. numit şi i scurt asilabic sau afonizat. tace. EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer.litera x notează două sunete /g/. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c.are 4 sunete: /č /. .litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/. axă.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. . /a/. /ă/). a. /z/. lax. /a/. Eg. week-end. ă . /e/.

a în parc. fulgi. chibrituri/chibrite. exerci iu. 5. pomi. fimeie. 8. companie (companie plăcută. box. colidor. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. ianuarie/ianuarie. examen. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. haină/haină. Construi i sintagme prin care să arăta i cum. mozaic/mozaic. înghe ă i/înghe ate. nicicând. comedie/comedie. cruzi/cruji. filologă/filoloagă. mijlocaş. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. Recunoaşte i diftongii. topogan/tobogan. beneficii/beneficii. c în casă. maxilar. companie teatrală). explic. fetele ăştea. deal.7. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). orodox. după modelul cal-car. Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici. copii. Demonstra i că în func ie de intona ie. în func ie de pozi ia diferită a accentului. 9. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. agreez. Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. 3. fragi. exemplu. fonemul. ambian ă. maxim. s în ceas. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. jazz. se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. Defini i sunetul. alofonul. pix. ciocolă i/ciocolate. 10. văz. amfiteatru. Face i transcrierea lor fonetică. 6. 4. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. 30 . c în câine. paria/paria. director/director. 2. aici semivocala face parte din sunetul č!). ghindă. Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. 7. brazi/braji. celălant. Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. tăcea (aten ie. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. sunte i/sunte i. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta.

2005. [se poate consulta la adresa http://www. L. 21-22. Corectitudine şi greşeală. Sorin. A. unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte. Stati. unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. Bucureşti. Edmond Nicolau. 1966. pp. Sorin Stati. [se poate consulta la adresa http://www. pp. Graur. 1972.htm. STATI. 31 . Unită ile limbii. GU U-ROMALO. ortoepic şi morfologic (DOOM).unibuc. Wald.unibuc.ro/eBooks/filologie/dominte/index. XXVI-XCVIII. Dic ionar ortografic. Introducere în teoria lingvistică]. Valeria. Bucureşti. STATI. în vol.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM. Sorin. 221-233. S. Bucureşti. Introducere în teoria lingvistică]. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus.ro/eBooks/filologie/dominte/index. 2002.htm. Tratat de lingvistică generală. pp. Editura Humanitas. Introducere în lingvistica matematică.

aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). de regulă ortografică. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. ca urmare. Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. orthos – „drept. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. Ca parte a studiului limbii. în lectura capitolului. în care şcoala are rolul principal. să se raporteze la propria experien ă lingvistică. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. pe de altă parte. ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Ca parte a studiului limbii. Ortografie şi punctua ie 1. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române. în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 . pe de o parte. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. ceea ce le permite studen ilor ca. Despăr irea în silabe 5. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. studiul despăr irii în silabe şi. Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. corect”. 2. şi. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). Ortoepia priveşte pronun area corectă. Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

2. D. . pauză grafică. S-E (sud-est). constă în absen a oricărui semn. Eg. Eg.împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. ex-ministru. D. .redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte. şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1. E încuiată odaia. cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Eg. Blancul.serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse. RATUC-ul. unde marchează căderea vocalei î. ci după semnele de punctua ie. două puncte – anun ă vorbirea directă. spa iu alb. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles). (locotenent-major). între un soare şi unsoare. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos.: Bate-i să deschidă. marchează intona ia interogativă a enun ului. Blancul are şi rol distinctiv. .: Nu pot. pauză albă. c-a plecat la ară. F. F.-maj. eg.: Apoi. 3. domnule. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. eg.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului. v-a va (verb auxiliar. spa iu. numit şi pauză. show-ul. x-ul. Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. D. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse. prim-ministru. a plecat? 36 . a luat cheia la dumnealui când a plecat.se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest). el va juca) păcălit) . 10-le (nota 10). Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. Blancul marchează în scris o realitate fonetică. D. dacă l-o căuta cineva. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. loc.: Carevasăzică. dar mi-a poruncit să spui.: De ce? F. spre exemplu. la calculator. sau de substantive provenite din abrevieri. diferen iind. sau nici un şi niciun etc.

Spre exemplu: . plutesc. stres. dar în exact. domnule. 36 mă inspiră. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să. [ştandard] în loc de [standard] etc. Corectitudine şi greşeală.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. Dar. Caragiale. adică pune un număr.L. De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. prin analogie. ax. – Poate în palmă.i ghicesc în talpă.... Atunci când închid ochii. Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. 214). Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc. start. 37 . el [iel]. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale. conform normelor ortoepice [e] în elev. eram [ieram]. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. – Ce semn de punctua ie? – Nimic. strangula/ştrangula. standard. strand/ştrand. Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie.litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. dar [ie] în este [ieste]. şpalt etc. – Eu nu ghicesc decât în talpă. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact]. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii. I.eşti idiot. Ce număr por i la pantofi? – 36. n-a plecat. Oricum. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start]. .: Nu. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16. o coresponden ă perfectă între şirul de litere.litera e se pronun ă. D. – Foarte bine. [ierou] în loc de [erou] etc. stres/ştres. de grafeme.: Amice. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii. . excava. p. eră. 2. dar şi [ielement] în loc de [element].F. În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. [egzaspera]. poem. într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo.

dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară. se scrie î. creează. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete. muşama. *inproviza]. *vitejască). stofă. licee. eram se pronun ă [ieram] etc. diserta ie. strămoşească. . *strămoşască. improviza. . şcenă].după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. Este corect cărora. t. . alee se pronun ă /e/. umbla [nu *enblemă. 38 . . nu s: dezbate. succes. înalt). iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element].e la început de silabă precedat de vocală. nu /e/: fruntaşă.după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. . Brâncuşi). plajă (nu *fruntaşe. birjar (nu *cenuşear. *muşeama. . . tusşase [nu *dezpacheta. vitejească (nu *ieşan.. *plaje). *clujan. *jear.abrevierile PNL [penele]. Excep ii: se scriu cu s transdanubian. efectuează. regionalism moldovenesc). se scriu cu literă dublă: idee. destăinui.în neologisme. e ini ial se pronun ă /e/. *înşeală. g. *ştofă. sesiune. *îndemânatec]. Alături de exemplele mai sus oferite. ea se pronun ă [ia]. zvânta. Eg. jar. scenă [nu *ştat. în sufixul -atic: îndemânatic. reexamina (re-e-xa-mi-na). strangula. d. alee. înşală. agreând.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/.verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. şade. . f. cenuşar. azvârli. nu n: ambulan ă. şase (nu *aşează. accentul general căzând pe ultima silabă. premisă. aisberg. în neologisme de tipul poet. tomnatic [nu *tomnatec.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat.accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume. *someşan. disident. *birjear). v se scrie şi se pronun ă z. căreia. cealaltă. ş. . . nu z: despacheta.înaintea consoanelor sonore b. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă. poem. nu e. accident.înaintea consoanelor surde p. . în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput). someşean. 1. clujean. a înghi i. . . *deztăinui]. c. celeilalte. *şease). Scrierea unor vocalele . emblemă. 2. nu /ie/. nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî. celorlal i.înainte de p şi b se scrie m.variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. vaccin.se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale.vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). zoologic. şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. h se scrie şi se pronun ă s. în antroponime (Pârvu. alcool. Scrierea unor consoane .se scrie şi se pronun ă i. j.

. groaznic.). economice şi sociale.hmm. deputat. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea . k fie profii severi. deznoda. succes. sau nu. paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe). . se scrie s în prefixele des-. e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea. zloată. neagra.. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. răszice.consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte). slab.înaintea consoanelor m şi n apare uneori s. Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră. ministru. .. occipital. fantasmă. sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă. lunile anului. dar uite k i'am gasit.. sarcasm..sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev. mai mult pauzele... zmeu.. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala. te distrezi. Evul Mediu etc. 39 . dumneavoastră... obraznic. pleonasm...scoala cu bine cu rau.se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat.. . i'am cautat mai mult timp. Aten ie! . dar trecatoare!! 3. fie colegii nebuni. Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17.înaintea consoanei z.). Dvs.. războaie balcanice). desluşi. zilele săptămânii. invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum.se scrie cc în următoarele situa ii: accent.. posttotalitar (post + totalitar).se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata. kt despre profi. răs-: deszăpezi. Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe. k oricarui alt kopil. izlaz. viatza fara scoala. dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni. dl Ungureanu. dezmin i.. disciplinele de învă ământ.... vaccina.se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare.. . dar imi place la scoala. .. e kam.. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). alteori z: dezlega.. nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24.... . prismă. SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora. rescriindu-l. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ. paznic. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere.se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. ce-i drept.

De asemenea. Lucrează în Institut de cinci ani. anumite abrevieri. Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite. Secretariatul. Ioana Duşa. inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. scrisoare). titan. ca titlu etc.. Dar substantivele care denumesc func ii.. pronumele şi formulele de polite e. numele proprii... . ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg. războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. Excelen a Voastră. Alte a Sa Regală. 40 . sirenă. vă rog să binevoi i.pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române.se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură. . litera mare se foloseşte . la dna. Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române. Majestă ile Lor Imperiale. student la Litere. Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. . . Evul Mediu).pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea. Subsemnatul. traducătoarea Livia Pandrea).pentru nume de persoane (eg. Înăl imea Voastră. Serviciul de contabilitate.. Secretară Maria Popescu.. admiterea la Politehnică. Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române.. Sfin ia Sa). se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres .. greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I. În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific. Livia Pandrea). al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I.se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop. parcă. Războiul de Independen ă. .pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. prin rescriere. gigant. Catedra de limba română. Domnia Sa.în coresponden ă (cerere. identifica i şi corecta i. Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice. muză. Direc ia. EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare. .pentru numele proprii de institu ii. Războiul de 100 de Ani). la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director. Războiul de Treizeci de Ani. Războiul de Secesiune.

Eg. sculp-ta. jert-fă.4. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). arc-tic. fil-tru. Eg. VCC-CV (Eg. sublinia. cin-ste.i-a. i-ne-gal). mă-lin. Fiecare silabă con ine o vocală. 2. VV se desparte V-V. ac-tiv.iu-ne. as-tru. port-a-vi-on).2. Excep ie. Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. Bu-cu-reşti. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. ndv. g. 5. h. VCV se desparte V-CV. Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. li-tru. Eg. format din sub+linia. 4. d. v.ă. portavion (por-ta-vi-on. ma-ga-zin. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit. Eg. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal. se desparte sub-li-ni-a. DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. ti-tlu. ca-blu. VCCV se desparte VC-CV. con-struc-tor. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. as-pru. tă-ia. ast-mul). somp-tu-os. 4. Excep ie. Grupurile de sunete lpt. mpt. ploa-ie. du-et. mp . co-dru. iar a doua este l sau r. duş-man.1. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . func. Eg. Două vocale alăturate se despart. linc-şii. 6. VCCCV se desparte VC-CCV. punc-ta. 3. şti-in. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. nş. Eg. rct. nc . f. De aceea. a-pă. c. stm se despart după a doua consoană. Eg. ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). dar se preferă varianta fonetică. rtf. t. p. 4. Dacă prima consoană este b. sand-vici. re-demp. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. O consoană între două vocale trece în silaba a doua. iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. nct.

de altfel. nu putem so interzicem. simplificată. cerboaică. de cuvinte noi.Cât de necesară este. M-am întrebat. licean...Conform DOOM. [. dar n-avem încotro. EXERCI IUL DE LECTURĂ 20. 4. func ionar. Da i câteva exemple. nici nu avem cum. dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă.Nu este totdeauna necesară.] DOOM-ul actual cuprinde 62. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. Este vorba. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus. să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme.] DOOM-ul nostru apare. Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs. broker. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând.000 de mii de cuvinte. răspunde i la următoarele întrebări: 1. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim . sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită. regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând.. mai bine zis.. cu 2.i dai seama că limba română s-a urâ it sau. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic.. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul.. înainte de a le introduce într-un dic ionar academic. furişat. văzând explica iile de mai sus. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. pur şi simplu. la care se recomandă însă. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a). strâm i.. altele tind să se stabilizeze.] (Eugen Simion.[. Nu trebuie să fii lingvist ca să. circulă sub mai multe forme. item. hacker. dacă n-ar fi fost mai bine ca. acquis. Şi.[. gay.... corectă.500 mai mult decât prima edi ie (1982). „casa limbii române”? Formula i o opinie personală. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a. într-un moment în care este mare nevoie de el. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2.. Unele nu s-au fixat bine în limbă. scoase din dic ionarele recente. prin „limbă 42 .. este urâ ită. conform principiului fonetic şi principiului morfologic). 3.. mai ales. în esen ă. ortoepic şi morfologic. jacuzzi... Cum defini i Dvs.. vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine. fran uzisme. dealer.i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare.. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i. alteori irita i – la TV sau la Radio. într-|însa). pe cât posibil. este limpede. evitarea despăr irii. altele decât cele oferite în text.

c-aşa am bătut şi eu cucoşul. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina. LUCRARE DE VERIFICARE 2 1.sau cu istoria si geografia sa ia note mari. 3.cum a fost inainte cu capacitatea 43 . 2. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă. liceal. machiat. ştii tu din a cui pricină.. copiaza p rupte. 4.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik. maistru. furt. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs.iar la tezele astea. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal. ruşinată. măi babă! Când i-am cerut ouă. 5. desface.ramana. carioca.i pofta-n cui.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. – Moşnege.sunt de acord cu cei care au spus asta. Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. strâm i. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. Pungu a cu doi bani). frustrare. să..cum nu au nici la ore. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. rescriindu-l. zise ea. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur.i aducă galbeni. materialist. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii. dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune.

Bucureşti. ortoepic şi morfologic al limbii române. Dic ionar ortografic. Ortografia în şcoală. Editura Floarea Darurilor. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. *** DOOM. Editura Academiei.O. 1997. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. 1973. ortoepic. Ce e nou în DOOM. Bucureşti. 1984.. Îndreptar ortografic şi morfologic. Bucureşti. Editura Ştiin ifică. G. pe pagina de internet a Academiei Române. VINTILĂ-RĂDULESCU. ŞUTEU. Bucureşti. Theodor Hristea). *** Sinteze de limba română (coord. 44 . Ioan. Flora. Saeculum I. 1998.. Bucureşti. 1999. 2005. Elisabeta ŞOŞA.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. Editura Univers Enciclopedic.

logos: „ştiin ă”). LEXICOLOGIA Vocabularul (lat. Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte. cuvântul. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. Dificultă i în învă area vocabularului.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. desinen a 3. Dinamica vocabularului 4. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Paronimele 6. 2. Structura cuvântului. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. Rădăcina. semantic şi morfologic. din punct de vedere semantic. vocabular fundamental şi masa vocabularului. este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. VOCABULARUL. Rela iile semantice 5. afixele (lexicale şi gramaticale). să definească unitatea de bază a vocabularului. vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr.semnificant . Vocabularul.Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1.Greşeli lexicale 7. SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. Din punct de vedere semantic. Lexicologia. Rela ia semnificat . 3. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Din punct de vedere morfologic. Elemente de lexicologie 1. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. 45 . vocabularul se clasifică după cum urmează: a. referen ial şi morfologic.referent. Din punct de vedere referen ial. este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. lexis: „cuvânt”. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor.

neologisme etc. elegantă. şi. nume de rudenie. nume de arbori. de jargon etc. dar le foloseşte rar. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. al informaticienilor etc. de asemenea. care se mai numeşte şi vocabular mediu. d. Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. Vocabularul limbii române. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. job. termeni argotici şi de jargon). Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. Fonetică şi vocabular. diurnist. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent.Bârlea. termeni argotici. calfă. fond principal lexical. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. a lista. Eg. plante. p. arhaisme. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă.G. termeni dialectali. b. numele culorilor primare. termeni de jargon. un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ. 46 . 62). termeni argotici şi de jargon. dar nu le foloseşte aproape deloc. prieteni. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. câteva conjunc ii şi prepozi ii. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. vocabular activ şi vocabular pasiv. numele unor animale domestice. pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. impardonabil.Vocabularul fundamental al limbii române. numit şi vocabular reprezentativ. colegi). vocabular esen ial. termeni de specialitate. alimente). Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. Lexicologia. regionalisme. neologisme. arhaisme. cipitor. dorin a lor de „superioritate lingvistică”. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. c. ilegalist (P. termeni de argou. cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular. numerale de la 1 la 10. forme de relief. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea. hultan. Eg. Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. regional. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc. Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. a upgrada. angrosist. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular. care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”). vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. sau le recunoaşte. Vocabularul uzual. alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. decan. inubliabil. business. pronumele personale. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. în Limba română. a downloada etc. termeni de specialitate. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul. mefient.

citisem. fenomen: floarea-soarelui. citeam. 2.1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună. CUVÂNTUL . frumos. ştergar. dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care. vorbim astfel de sinonime. scaun. pentru am plecat şi voi pleca. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. adică prin derivare. Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin. baie).1.) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare.1. este pentru verb forma de infinitiv (eg. 47 . căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului). citisem. căsu ă). şi deci forma sub care este re inut în dic ionar. astronaut. dacă vom căuta cuvinte precum a citi. Deci pentru seria de cuvinte a citi. Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et). frumoasă. citeam. citire. sfânt. lor. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit). Şi de asemenea. a citi). deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. compunere şi conversiune. fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. De asemenea. paronime. bunic. a ploua cu găleata etc.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. adună toate formele pe care cuvântul le poate avea). omonime. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. pâine. numele unui singur obiect. Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie. Dar. pentru frumoşi. două sau mai multe. duminică. pe. stare.Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. şi. în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. cuvinte polisemantice etc. căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective). antonime. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. func ional. LOCUL CUVÂNTULUI 2. Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. masă2). astrolog. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului. Forma de bază a cuvântului.

îl oferă cuvântul alb. adică de cuvintele care-l înconjoară.2. printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte). Eg. sau prin analiza structurii lui. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. gânduri etc. într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie.Seria de cuvinte a citi. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale. Cuvinte precum medicină. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte).1. oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. din punct de vedere lexical. care pune accent pe structurile şi transformările frazei. Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice. aici oi. cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg. medical. Prin derivare rezultă. selec ionate în func ie de sens. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. lui brun (urs brun). 2. citeam. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor. de asemenea. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. din punct de vedere lexical. Seria de cuvinte cititor. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. nu formează. cuvinte noi. ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar. unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu.3. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală. în urs alb. Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. medicinal. aspectul grafic). citit. ceată de oameni. Vorbim în acest caz de abordare sintactică. respectiv declinarea substantivului. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). de context. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. Studiat în sine. adică pe studiul sintaxei. citire este ob inută prin derivare. 2. dar şi de context. 2. Eg. sau seria băiat. turmă de oi. Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. cârd de ra e.2. necitit. citisem. cinstit-necinstit). Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. Eg.1. Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. medicament constituie intrări separate în dic ionar.

hăr ile. pentru cuvântul măr. Eg. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. Irina – din gr. Rela ia dintre semnificant şi semnificat. semnificat. hăr ile): acestea se numesc semne iconice. ă. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc..scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră. r. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică. semnifica ie. dovadă că aceeaşi realitate.. Alexandru – din gr.” (vezi DEX). Eg. se stabileşte prin conven ie socială. spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m. semnificat „fruct al mărului.. iar con inutul. pomme. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure.3. iar con inutul este „fruct cu gust. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori.. a apăra” şi andros „bărbat”. istorică etc. Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”. semnificant [m ă r]. măr.” 49 .. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. eirênê „pace”. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile. Con inutul se mai numeşte în eles. r]. 2. ă. există rela ie de determinare directă. întâmplătoare. referentul. E vorba de credin e vechi. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. sens. acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. apple etc. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. bzzz). pierdute de mult în societă ile moderne. sistemul semnalizatoarelor rutiere. dintre formă şi con inut. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut. forma grafică din literele m. Roxana – „strălucitoare” etc. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu.” sau „pomul care face acele fructe. cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată... alexein „a proteja.

4. calculator. ne-a invitat la masă etc. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. denumire. Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului. SEMNIFICAT (gând. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite. după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. 2. chiar. Toate cuvintele. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. desemnare. concept. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. semnificare. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă. În această situa ie. Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul.referent Rela ia dintre referent. referin ă. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. măgar. pe. În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului. cuvântul desemnează realul. a fost o masă gustoasă. EXERCI IUL 22 50 . spunem că abordarea lexicului este referen ială. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2.4.1. dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv. mediată fiind de concept). Abordarea de tip referen ial. Existe cuvinte care au o denota ie fixă. dar mai dificil pentru totuşi. toate semnele trimit la un referent. sensul cuvântului îl dă referentul. un sens unic. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează. Denota ia se mai numeşte denotare. fa a de masă.

abordarea lexicului este de tip semantic. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. incompatibilită i semantice. asocierea Elevul curge. EXERCI IUL 23. o exprimare clară implică. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. Abordarea de tip semantic. al unei optici speciale şi. a mătura. Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul. a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării.Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. aplecat.2. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice. a merge. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. până la varianta incompatibilă Elevul curge.. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei.” Interven ia contextului 51 . pe de altă parte. vagon. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. Dacă accentul cade pe semnificat. Elevul doarme. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. alegerea «cuvântului potrivit». în acest caz. De la varianta Elevul înva ă. Cuvântul. Elevul este bătrân.4. Restric iile de combinare semantică au grade variate. iarbă. (sens conotativ) 2. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. Orice cuvânt intră în rela ie semantică. limpezimea.. EXERCI IU DE LECTURĂ. şi atunci sunt dăunătoare comunicării. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. a conota iilor unui cuvânt. Eg. Eg. direct sau indirect. selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit. dacă o introducem în context. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice. pe de o parte. 115). sunt stabile. elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor. Corectitudine şi greşeală. al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. şoarece. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. soare în vagon sub soare etc. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. a înota. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac. fărâmitură. (Spre exemplu. fluture.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică. totuşi. iar. p. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. contribuind astfel la corectitudinea.

sunt rela iile de sinonimie. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. antonimie etc. Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). înfloritor. Dacă accentul cade pe semnificant. se urmăreşte structura cuvântului. teatrul vuieşte. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. imposibil de crezut. floricea. spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). Eg. Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. 1. hiponimie. care alcătuieşte. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. pe palierul morfologic. La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii. Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. 2. 2. Spre exemplu. să ne imaginăm un vorbitor de română. care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului).3. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri. bine definite şi structurate în lexic. Vezi Figura 1). (le vom discuta mai jos). Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. înflorit. la semnifican i diferi i. structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. neînflorit.4. 52 . a înflori. fluturele tremură. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe. Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale. Pentru a analiza structura cuvântului. în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. Un alt tip de rela ii semantice. incredibil de incompetent. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. care ilustrează fenomenul de polisemantism.precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. Abordarea de tip morfologic. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală.

spătar. undi e le adâncime - 3. altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori.3. undi +e+le . birjă. paharnic. indică timpul mai mult ca perfect re. numărul şi persoana la verbe). recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). computer.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale. Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. altele dispar. a upgrada (neologisme) etc. altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă. vornic (arhaisme).prefix arunc . DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă. Eg. număr şi caz la substantive. site. Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. arcaş. structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime. folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi. cip. Eg. 53 .

schimbarea valorii gramaticale. 3. şi. vreau să răspunde i punctual la întrebări. amplasament pentru o construc ie. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. 54 . despre cuvinte ob inute.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. adjectivul punctual. uzul şi abuzul (Editura Paralela 45. 2006.. precis”: eg. Eg.1. formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). specific unui anumit domeniu.). pp. a conştientiza” (eg. a observa. a realizat greşeala pe care o făcuse). Grui ă. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui. „întâlnire de angajare”. Spre exemplu. selectez câteva exemple din lucrarea lui G. este vorba. Moda lingvistică 2007.. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză. La fel. ext. deci opus esen ialului”. cuvântul carte (eg. utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. asociat calită ii numită „punctualitate”. ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. culturală etc. p. Norma. Invita ia formală de a participa la întrunire). domiciliu. La fel. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. Text al acestei convorbiri. substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică. a se dezvolta profesional” (eg. EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. adăugat prin influen a unui model străin. Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. Unele cuvinte. compunere. întâlnire”. vezi exemplul din subcapitolul anterior). a câştiga. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. adjectivul formal. La fel. a realiza. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. contractul de închiriere”. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”. loca ie. în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. E vorba de cuvinte precum sintagmă. sediu” (eg. asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). a îndeplini ceva. care se întâlneşte astăzi. cursurile au loc în următoarele loca ii. a primit sensul de „oficial” (eg. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. top etc. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune. Am realizat că nu vom ajunge la timp. încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. 15-60). sunt folosite astăzi cu un sens nou. a în elege. în aceste cazuri. Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. segment. şi un ziarist. La fel.

1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt. Eg. pornind de la un cuvânt de bază. eg. răs+cumpăra> răscumpăra. sufixele adjectivale (aur+iu>auriu). ne +liniştit> neliniştit). „vinovat”. Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. prin înlăturarea sufixului. sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte). În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou. în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în.. lung+an > lungan). sărut – format prin derivare regresivă de la săruta.şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. băiat+oi>băie oi. după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. cu rădăcina vinovat). ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne.de la cuvântul de bază. a+politic> apolitic.”. cu rădăcina maşin). prun – format prin derivare regresivă de la prună. broască+oi> broscoi). - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta.3. prin căderea sunetului a din final. „lipsit de” (eg. muncitor+ime>muncitorime). sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. catolic+ism>catolicism). băiat+aş>băie aş. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. dez+lega> dezlega). eg. prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg. Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în. 55 .1.. Dacă se aşază la finalul cuvântului.. Eg. fier +ar>fierar. fată +i ă>feti ă). în+soare+i> însorí). maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”. asculta+tor>ascultător). prieten+ă> prietenă. sufixele verbale (eg. re+citi> reciti) etc. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. se numesc sufixe. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg. sufixe pentru nume de agent (eg. poştă+aş>poştaş).şi sufixul -i. prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe. dar+nic> darnic. sufixe care indică locul (eg. cu rădăcina sor). sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg. sufixe pentru denumirea originii (eg. lung+ime>lungime). a+normal> anormal. sufixe pentru substantive colective (eg. sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc. Ardeal+ean>ardelean). alun+iş> aluniş). sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit.

combativ. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil.sunt doar în mod aparent sufixe. Spre deosebire de afixele reale. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg.1. Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. fotogen.1. crono (gr. spunem gustul untdelemnului. „aer. şi nu sufixe/prefixe. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare. mic. aero (gr. care înseamnă altceva decât unt. hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. cuvinte de sine stătătoare.(gr. dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!). urât. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. Dar. La fel floarea-soarelui. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). original. Spre exemplu. serviabil. tare. dar nu gustul untuluidelemn etc. generos. datorită faptului că nu au autonomie func ională. putem spune ciubo ica cucului (o plantă). următoarele: supra-. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. reunirea cuvintelor unt. ager . hiper. 3.1. fil (gr. EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. 3. palid. nu apar independent în limba română. anti-. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. acestea sunt. filei – „a iubi”): bibliofil. Eg. conştiincios. atractiv. fatal. timid+itate>timiditate. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie. Eg. biblios – „carte”): bibliografie. filologie. probabil. psihomotor. în limba de origine. au circula ie interna ională.2. fobein – „a urî”): fotofob etc. dintr-un cuvânt derivat. oxigen”): aerodinamic. independent. biblio.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. agro (lat. ortoepie. fob (gr. de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. excentric. heliocentric. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. Compunerea prin contopire 56 . pe care îl au atunci când există independent. cronos – „timp”) – cronometru. opac.„ogor”): agroturism.2. ante-.

O să. Valea Călugărească).2. cineva (cine+va). . imediat. Tîrgu-Jiu. agreat”.Compunerea prin contopire creează cuvinte noi. s-au sudat. Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare. Se scriu „legat” şi: . . O dată la două luni) şi o dată subst. bună-cuviin ă „polite e”. eu nu am nici un frate. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii.bas-bariton. sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”. prim-solist. roşu-închis. când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”. câine-lup). ca: .combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. fără a fi contopite.adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu).niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul. Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I. Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă. cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”. nu numai al analizei gramaticale. 3.2. am plecat. „zi. prim-solistă. maşină57 . de exemplu. cuminte (cu+minte). Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul. . Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”. nicio.i spun eu odată ce s-a întâmplat. bună-diminea a (plantă). care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). dată calendaristică” sau „informa ie”. bunăvoin ă (bună+voin ă). Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”). alăturare fără cratimă (eg.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. bună-creştere. bun-rămas „adio”. având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. nici celălalt). doisprezece (doi+spre+zece) etc. II.1. care exprimă o unitate. . nici mai mul i). Te mai rog o dată. iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia . contabil-şef. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. .prim-balerin. în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. sârbocroat.substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt. formate din cuvinte care s-au contopit. Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate. Termină odată. bine-venit „oportun. niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Odată terminat lucrul. Se disting astfel: . untdelemn (unt+de+lemn).adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor).în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. prim-balerină. . adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten).bună-credin ă „onestitate”. prim-procuror.adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv. Eg. Se scriu cu cratimă: . bine-cunoscut „celebru”. bunul gust al libertă ii).

domnişoara Maria Popescu. EXERCI IUL 28 Identifica i. care mi-e rudă de aproape. eg. (Partidul Na ional Liberal). şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere).termeni care denumesc substan e chimice distincte.1. TAROM (Transporturi Aeriene Române). Spre exemplu: .. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. P. UNESCO etc.L. (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc. cuvintele ob inute prin derivare. la care se generalizează scrierea cu cratimă . mai-mult-ca-perfect (timp verbal). Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. gândac-de-Colorado (specii de insecte). Eg. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş.. băiatul.capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie). compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format.. chiar dacă sintagma pe care o abreviază. aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi). ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor. deoarece este împrumutată din engleză. 3. CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA. citită [sivi]. Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile. II. (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde). (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit).a.indiferent de structură: fluture-de-mătase. 3.tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”. 58 .N.. CV.]. rămâne şi anul acesta repetent [. este un latinism.2. curriculum vitae..3. (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu). De astă dată. fără de care. .3.. vi ă-de-vie (plantă)..Un verde profund umplea pădure.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. noul DOOM stipulează următoarele: I. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă.. sunt pentru mine porunci. Fiecare om vrea câte ceva.la latină nota 7. în textul următor. romarta (arta+românească).. . Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere.

Caragiale. cârmă. faire d’une mouche un éléphant). pe rând. a cânta. bebeluş-biberon. frumos. calul nechează. iubire. scrie i ce cuvinte pute i asocia. cabină. mişcări. ancoră etc. brossage: bross-age. pânză. coregraf. ame eală. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. à la fleur de l’âge) etc.Cele mai afectuoase salutări. piatră de încercare (fr. rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. pierre de touche). an-lumină (fr. varză-varză a la Cluj. toile). bine-crescut (fr. hip-hop. leul 59 . martor ocular (fr. adică în re ele semantice. perie-aj). hublou. 2. 4. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). gra ie. dar şi scaun-diaree. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans.L. Eg. căpitan. Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. aneélumière). petrecere. Eg. bien-élevé). salsa. club. pira i. proră. Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. prendre la parole). RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. a lua cuvântul (fr. varză. pescar-undi ă. vâsle. periaj (de la fr. scaun. pânză cu sensul de pictură (după fr. discotecă. cu următoarele cuvinte: bebeluş. dansuri de societate. cerbul muge. fantezie. Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. divertisment. rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. temoin oculair). visare. catarg. Dansez pentru tine. a face din ân ar armăsar (fr. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. scaun-masă. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). în floarea vârstei (fr. ritm. CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. balerină. bebeluş-bonă. vacă-grajd. găină-cote . laptop. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. a opăi.

a se da peste cap. tango. pute i ob ine următoarea serie: vals. cabană. iubire. cireadă-vaci. Coregraf. discotecă. Tipul de dans e redat prin substantive. mişcările sun redate prin verb etc. a ritma. Dansez pentru tine. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. palat. a se învârti. coregraf. balerină agentul care face ac iunea A opăi.). după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. petrecere. petrecere gra ie. cort etc. Dansez pentru tine. gra ie. han. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans. dansuri de societate. castel. cârd-gâşte. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. club. ori adjective. salsa. ame eală. ceată-oameni. Vals. divertisment. pensiune. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. mişcări. divertisment. animal-sunetul tipic produs de el. turmă-oi. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. De exemplu. De cele mai multe ori. ame eală loc popular. colibă. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. vrabia ciripeşte. club. a ondula. frumos. sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . herghelie-cai. internat. visare. a opăi. hip-hop. ori verbe etc. câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. bloc.rage. „pentru a fi locuit”. visare. vilă. a se roti. ritm. balerină. hotel. tip de dans – prin adjective. animal-locuin ă. locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive. a cânta.

Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). cadou. copilărie. un fel al obiectului. cal-animal etc. Eg. pară etc. Termenul b poate fi numit cu termenul a. măr). relaxare. dar invers nu este valabil: eg.1. cafea. Spunem că trandafir şi floare. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. Ele sunt cohiponime. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. interzis. hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. Rela ia este de la gen la specie. fruct – b. Eg. cofetar. Eg. 61 . cofetărie. caisă sunt hiponime. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior. La fel verde-culoare. floare. Crăciun. sărbătoare. lapte. 4. simplă. pian etc. salsa. dulce. aromă. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. un cuvânt care desemnează o subspecie. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului. gust. dar nu toate animalele sunt câini.. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. la cuvântul care desemnează genul. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt. dans e hiperonim. măr.2. dar şi una suplimentară. To i câinii sunt animale. ciocolatier. plăcere. iar prin generalizare. cură de slăbire. calorii. care este hiperonimul lor. neagră. albă. 4. se numeşte generalizare. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. caldă. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. marmotă. fructul este hiperonim. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. Poiana. tango. câinele este hiponim pentru animal. instrument muzical este hiperonim pentru chitară. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. vioară. alune. instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. dar. incluse amândouă în termenul supraordonat floare. Eg. păr.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. de la general la particular. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare).

mărul. Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. de toate zilele. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu. Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. a sta . în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul. în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună.a efectua. cursa demarează. . clasa copacilor include nucul. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante.a circula. şi exprimarea mai îngrijită. a merge . Syn „împreună”. „cu”. iar termenul general. „nume”). dintre vorbirea comună şi cea literară.. omăt sunt interşanjabile în toate contextele.3. nu au loc modificări de sens în propozi ie. func ionare etc. particular. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară. Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale. A locui şi a domicilia sunt sinonime. Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există. de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor). iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar. al ii au caracter mai cultivat. Eg a face . De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. Eg. Eg. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei. zăpadă. salcia. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită. căru ă-vehicul. 4. supraordonat se numeşte hiperonim. de economie. stejarul etc. a merge şi a circula sunt sinonime. trenul circulă. Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. Eg. subspecia se numeşte hiponim. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. nea.. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. sunt corecte spectacolul poate demara. petală-floare.Se fac lucrări importante. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. alte rela ii de hiponimie: leu-animal. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari. Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ. ea ine de sim ul limbii. pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. Onoma. Eg. dar ploaia demarează este o structură greşită. 62 . Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. deci sunt interşanjabile în toate contextele. Din considerente pragmatice. deci putem spune corect trenul merge. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. Spre exemplu.hiperonimul este cal. mânz etc. dar nu şi ceasul merge. rela ia de hiponimie. catedrală-clădire. iapă. cultă. Locuieşte în Bucureşti. petrol-lichid.a sta iona. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie. mai literare. Domiciliază în Bucureşti.

Aceste cuvinte se numesc antonime.rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. a merge-a circula. jos. botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare). roşie.: rece-cald. Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor. Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat.prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie.iubită). a gira. brun şi sur: păr alb . Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie. Eg. regionale (crumpi-cartofi). mort-viu. alb opus lui roşu. nop i albe. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus. so -so ie. Rela ia de opozi ie se realizează astfel: . sinonime profesionale (inimă-cord). tehnică (hepatită-icter) etc. deci trimit la acelaşi obiect din realitate. a controla. sinonime livreşti (aliaj-amestec). 4. negru. unde opozi ia se referă la 63 . Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P. .4. pom-copac-arbore. sinonime poetice (blond-bălai). neagră.rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă. dar acorzi o mână de ajutor.păr negru. relaxattensionat. prost-deştept. a conduce. G. . EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra. Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg.galbenă. Eg. sinonime populare (femeie-muiere).biştari). spa iu alb . înalt-scund. Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. a guverna. bun-pre ios. Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie. sinonime de jargon (slujbă-serviciu). Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială.spa iu scris. dar conota iile sunt diferite. Ajutor şi sprijin sunt sinonime. Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă . e vorba despre sinonime par iale. acelaşi referent. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. sociolectală (a în elege-a pricepe). magie albă – neagră.. sinonime de argou (bani . Bârlea. achizi ionează şi antonimul lui. unul este definit prin celălalt: sus-jos. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie. Eg. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. rasa albă . nu o mână de sprijin.

x nu Z (tinerii. slăbiciunea a transformat-o în putere. 4. Antonimele graduale nu se exclud reciproc. întrebarerăspuns. veselă-veselă. deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun. optimist-pesimist. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe. Antonime în rela ie de reciprocitate. Eg. urban-rural. Eg. a ataca-a apăra. de la început la sfârşit. ci grada ie. larg-strâmt.. a vinde . a nega. iubire-ură.. Căsătorit-necăsătorit. Aceste idei nu sunt vechi. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele). dificil-uşor. repede-încet. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. sunt noi. curajos-laş. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). Căutăm dansatoare grase şi slabe. doctor-pacient. realitate-fic iune. mai mult x. nici y (nici cei buni nici cei răi). rafturi pline de haine noi cu modele vechi. eşec-succes. aprobare-dezaprobare. stil. veche sau nouă. public-privat. În cazul lor nu există polaritate. Eg. Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. activ-pasiv. adevărat-fals. vechi-nou. nu strâmtă. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. acelaşi”. înalte şi scunde. niciodată amândouă la un loc. eşec-succes. vinovă ie-inocen ă. dar au 64 . avantaj-dezavantaj. activ-pasiv. cu litere chirilice. bunic-nepot. nici x. cât şi cei răi). stâng-drept. pedeapsă în loc de recompensă. nou-vechi. dacă este bărbat. cu litere latine. Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. uşor-greu. oficial-neoficial. decât y (mai mult pesimist decât optimist). noua formulă este mai bună decât cea veche. climă foarte caldă sau foarte rece. singur-împreună.a cumpăra. ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc.5. început-sfârşit. major-minor. Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. Rela ia de omonimie (gr. Comedia s-a transformat în tragedie. Dacă x este căsătorit. cuvinte pereche mare-mic. uscat-ud. egal. caldă sau rece. cald-rece. natural. homoios. Eg. Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. Antonimele nongraduale se exclud reciproc. haine–haine. a confirma. nu bătrânii). deştept-prost. nesim irea. nou-vechi. care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel. ordinarextraordinar-banal. calitatea pe care o exprimă este graduală. atunci nu este femeie. Eg. a da . bărbat-femeie. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. rochia este largă. pacerăzboi.faptul că un obiect poate fi ori a. corect-incorect. „la fel. adevărat-fals. Eg. atât x cât şi y (atât cei buni. la cel nou. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat.. Se sim ea mai bărbat. nymos – „nume”).a primi. trecerea de la vechiul alfabet. bărbat-femeie. foarte bucuros). filmul a fost. frumos-urât. atunci nu este necăsătorit. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros. pedeapsă-recompensă. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. deschidem vineri şi închidem lunea. ori b. EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. Vă aşteptăm indiferent de vreme.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

Este vorba de utilizarea mult prea frecventă. unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme.a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare. tovarăş”). A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă. vă rog.. căutat.). vă rog. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. banal. a şpăgui. „frumos”. Eg. La fel. sau a drincui („a bea”. haios. . Forma corectă este mai mânca i.. ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”. iată. butic. să le dăm altora să mănânce. nu-i aşa? de ce nu?.limbă care se potriveşte în context. Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă. „a îndeplini anumite func ii.fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge). greşeli precum: . De cele mai multe ori cuvântul obişnuit. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. . şi adesea nejustificată. a inten iei satirice a vorbitorului. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc. printre altele. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. băşcălie. băşcălios.to drink (engl. mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”. supraapartement. totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic. 6. 7. Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane. vagabonzii au cu to ii 68 . mişto („bun”. sau superlative de genul ultrarapid. Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă. Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios. Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. ultraocazie.. a atitudinii ironice. sau gagiu („prieten. Formulările mai servi i.utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). văd că ceasul sta ionează (în loc de stă). sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside). Zilele Hasdeu. de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile. dar şi sigur că da. adesea artificial şi supărător. ave i o societate în care.. „potrivit”).. coleg. şi în expresii a lua la mişto. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. nasol. a unor cuvinte sau construc ii precum iată. dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. „bine”. de cele mai multe ori. îndatoriri fa ă de cineva”. zile care iată au debutat. superanalişti politici. a face mişto.

tinerii. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului.. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou. premierul Tăriceanu etc..).. vezi Valeria Gu u Romalo.). în şi mai mare măsură. Pleşu. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie).) Recomandabil este. admiratorii lui. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme. După cum cunoaşte i. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare. mai ales de la o anume 69 . Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri. EXERCI IUL 34 1. numai prin numele de familie (eg. p. domnule preşedinte. le dă un sentiment de emancipare. Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea. Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor. ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun. În comunicarea nefamiliară. Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta. haide i să vedem. Cunoaşte drumul spre Europa. publică. pentru noi. 2. p. Tăriceanu etc. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile.. dacă e vorba să fim mai buni. oficială. 149-150). tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. dar. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”). deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. de independen ă. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea.. vezi Valeria Gu u Romalo. 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat. poate. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor.haide i să răspundem. te invit să servim masa la restaurantul din parc. Băsescu.... pentru că folosirea elementelor argotice. Îşi cunoaşte bine meseria.saci de dormit nou-nou i. de asemenea. EXERCI IUL 35. domnule preşedinte. Cunosc unde ai fost.

165). Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. p.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. 70 . sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte. exprimând o surprindere uşor critică. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Corectitudine şi greşeală. men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. în compozi ii. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. (Valeria Gu u Romalo.

trolebus. sânge. apă de gură. Identifica i.. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. Editura Paralela 45. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată . 1992. cleptomanie. copilul urcă pe cal. copilul urcă valiza. într-o schemă grafică. apă minerală. 1985. GU U ROMALO. 3. Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie. coinciden ă. manie. program. 7. Limba română. Angela BIDU-VRÂNCEANU. Vocabularul limbii române. în Bârlea. mână. Identifica i. 2. Editura Albatros. În seria următoare: febra urcă. Editura Humanitas. Moda lingvistică 2007.. 2006. peninsular. 6. GRUI Ă.. Valeria. COTEANU. şoarece de apă. Petre Gheorghe. mouse. cantitativă. apă grea. Bucureşti. Bucureşti. Editura Dacia. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. G. 1996. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. Sinteze de limba română. GRUI Ă. 8. descrie. G. deget. proces. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. copilul urcă. acolo unde este cazul: înota. copilul urcă în copac. maniac. apă plată. şoarece de bibliotecă. apă de munte. subiect. Limba română contemporană. deschis. în seriile următoare. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit.. pensiune. Vocabularul. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. Narcisa FORĂSCU.multicoloră. Corectitudine şi greşeală. Cu ajutorul unui dic ionar. prezice. proceda. pre ul urcă la 10 $. plăcere.). Fonetică şi vocabular. Gramatica normativă. înnopta. inimă. 4. cooperare. apă distilată. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. 2005. 5. sublinia. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram. apă oxigenată. omnibus. Ion. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. presiune. HRISTEA. 1984. Editura Didactică şi Pedagogică. manual pentru programul PIR. picior. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas. minibus. Theodor (coord.7. Pute i folosi un dic ionar de sinonime. autobus. 71 . copilul urcă în lift. organigramă. sublocotenent.

Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. Numeralul 5. să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. cuvintele se organizează în clase gramaticale. adjectivul şi verbul. clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. Adverbul 8. Pronumele 4. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. articolul. Din acest punct de vedere. Verbul 7. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. să descrie sistemul morfologic al limbii române. prepozi ia. 2. Interjec ia 11. numeralul. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul. MORFOLOGIA 1. ceea ce facilitează sintetiza informa iei. Adjectivul 6. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii.Unitatea de învă are 15. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. 72 . 3. care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică. Substantivul 2. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Conjunc ia 10. Prepozi ia 9. pronumele. Articolul 3. După modul în care ele intră în structura unui enun . Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. conjunc ia şi interjec ia.

trib). casă etc. Genul substantivului 73 . nume predicativ (el este inginer). titluri de opere literare (Baltagul. În func ie de structură. ploaie. eg. unt. dragoste. dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. . acoperiş). CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A. maşină. nume de institu ii (Guvernul României). Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i). carte. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1. eg. Jacobs). SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen. casă. frică. stări şi sentimente. 1. sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc). foc arzând). maşină etc.substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg.1. însuşiri. bunătate.1. substantivul poate fi subiect (Vine trenul). substantivele sunt: . aducere aminte – amintire. 1. . Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). la fel o dacie. Eg.1. floarea-soarelui. Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă. o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei). carte). B. untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus). nume de mărci (Illy. nume de animale (Grivei. substantive proprii/substantive comune. substantivul denumeşte obiecte: stări. Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. nume de sărbători (Crăciunul). cireadă. număr şi caz. Ca func ie sintactică. nume de locuri (Piteşti. Poienile de sub munte). Ion). Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte. mul ime. de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei). substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte. determinan i prepozi ionali (casă cu flori). nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). nume de ac iuni etc. copil. fenomene. determinan i verbali (casă de locuit. Jocul cu mărgelele de sticlă). eg. echipă. Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. trăsături ale obiectelor. Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. oraş vechi). vacă. părere de rău – regret etc. individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. . un adjectiv (necesară omului).2.locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. Zdrean ă). Substantivele proprii denumesc obiecte unice. atribut (copiii Mariei). Din punct de vedere semantic. complement indirect (oferă flori vecinei). provenit din maşina Dacia. om.2. Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate.substantive individuale / substantive colective. minciună.substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. complement direct (cumpără mere).).

2. pomi). bocanc /bocancă. această colindă. de trei feluri: feminine. acest colind. Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin. (eg.). genul gramatical nefiind motivat de cel natural. asistentă.articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). acest nucleu. aceşti gură-cască. asistent. aceste băi). rudă. 74 . aceşti ~ (acest băiat. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată. mistre . star). popor). român. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~. acest robinet/ aceşti nuclei. Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. împărăteasă. gâscă/gâscan. ciocârlie. pom). animal. aceşti băie i). Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~. Alte exemple: pescăruş. masculine . încadrându-se în două clase de gen. carte). aceste colinde. aceste ~ (aceste fete.). monogram/monogramă.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară.2 Numărul substantivului După număr. Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. actor. măgar/măgări ă. cămilă. elev/elevă. Eg. feminine . neutre. 1. aceste ~ (acest stilou. cât şi neînsufle ite (eg. Eg. dulap. robinete etc. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte. Eg. oameni. făt.Substantivele sunt. GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin . SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex.profesoară. victimă) sau neutru (vip. banană. rod /roadă. cartof. artistice). după gen. decan. Unele substantive au şi variate flexionare. adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. actri ă. româncă. Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. lup etc. acest gură-cască. lupoaică etc. robine i/ aceste nuclee. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. broască/broscoi. neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun. Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin. feminin. curen i (electrici) / curente (politice. substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. această baie). aceste stilouri). masculine. profesor/profesoară. aceste gură-cască. . frasin. ştiucă. om. bonet/bonetă. împărat. masculine: ban. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice).profesor. feminine: varză. această gurăcască.

şah. ochelari. dragoste. şoarece. pom/pomi. grafitti. aten ie. nene. fotbal. tei. fidelitate. copil/copii) . bunătate. Ele sunt substantive pluralia tantum. În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. brânzeturile sunt sortimente de brânză. tenis. a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). tăie ei.variabile cu flexiune regulată (eg. lapte (nume de materii). ochi. masă/mese). muncitoare. naviga ie. ele (turturică/turturele) etc. i ari. Carpa i. plecare. fată/fete – alternan a a/e). Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. perete/pere i). Eg. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită. importan ă. e (pupitru/pupitre). substantivele sunt: . vecinătate. box (nume de sporturi). pui. 1. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. bale (nume de materie). miere. le (şandrama/şandramale). SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural. cimbru. arămurile – obiecte de aramă etc. Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . soiuri. grafitti. câl i. pică. fată/fete).3. taică. plural se exprimă prin desinen e (eg.variabile cu flexiune neregulată (eg. Bucureşti (nume de locuri). pantaloni. fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. i (carte/căr i). coclauri. câl i. posesie. Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât.2. Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). inteligen ă (substantive abstracte).invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente). a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). preparate din acea materie.Opozi ia de număr singular vs. calm. om/oameni) . Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. vodă (substantive masculine). Bucegi. mers. Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). Eg. Eg. curaj. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. icre. Ele sunt substantive singularia tantum. elev/elevi. bade. Florii. Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. pronume). se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită.

Ac. atribut (Pasărea din colivie cântă trist). dulcea ă. 1. G. elevii elevilor Neutru sg. este pianist la Opera Română). complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). am ajutat-o). Genitivul este denumit cazul posesiei. Petre. element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare). tablourile tablourilor Feminin sg. complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. Cazul N. Fata Fetei Feminin pl. apozi ie (Prietenul meu. elevul elevului Masculin pl. complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea. complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât.2. substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare). Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii). complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. care variază în func ie de gen.4. complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). Ac. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele. determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. Un elev G. Masculin sg. În nominativ. Ac. D. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). D. D. am cumpărat şi pere). Func ia sintactică specifică este atributul genitival. D. în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). tabloul tabloului Neutru pl. complement circumstan ial de loc (Plec la mare). to i au ieşit în pauză). (Am cumpărat flori. complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul). Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. L-am întâlnit pe Petre). po i plăti a doua zi). Ac. complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). armăsar. Unui elev Masculin plural N. complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a. G. Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. a cumpărat pere). Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui).N. complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). Nişte elevi G.

în spatele. bască3 „limbă”. împotriva. norma actuală optând pentru astru masculin. bluză. asemenea). complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). datorită. complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). 2 colind /colindă (cântec). zălog1 „arbust”. po i consuma şi ciocolată). Ac. ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). zăloagă „semn de carte. este un om de treabă). în vederea. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. capitol”. regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. nu te-aş fi ajutat). Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. de un singur gen. din cauza. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. complement indirect (luptă împotriva regulamentului). astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). foarfecă feminin. complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). mul umită. vestă”. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. contra. complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). cafea. G. din latină). Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. cu pluralul cleşti. din pricina). cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. conform. nume predicativ (suntem contra regulamentului). complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). contrar. De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. D. 2. în fa a. la rândul ei. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. 1. colind2/colindă (cântec). te-am aşteptat!). Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). în dreptul.(asupra. complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). potrivit. La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. Cf. colind1 „colindat”. 2. respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. în ciuda. cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. 77 . bască2 „lâna tunsă de pe o oaie. to i au rămas în sală). complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. 3. zălog2 „garan ie”. sofale. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. şi cleşte masculin. deasupra. nu a reuşit să-i convingă). aidoma. în pofida. Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun .

direct (fără cratimă) la cuvintele . ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă.la cele masculine . op iunea normei actuale este una din următoarele: .cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte. La unele nume proprii. nu are sens lexical.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi].cu desinen a -i. bodyguarzi/bodigarzi. sanda (nu bretelă.-d. poieni. g. la aceste substantive. legată . respectiv niveluri/nivele „înăl ime. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă. g. coarde/corzi.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. b. . găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi). maică2 „mamă”. în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil. astfel: a.chiar neadaptate sub alte aspecte . ărănci. . Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”. prin formarea pluralului: . brokeri. în curs de adaptare. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri.se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede. Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea. trenduri [trenduri].încadrarea în modelul substantivelor româneşti. leva/levă. în general cu desinen a -uri. nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun .la cele neutre. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e. remarci. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. gay. coperte/coper i.-d. cicatrice/cicatrici. art. El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . maicii.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv. treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. sandală). tuneluri/tunele). 2. .prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri]. dealeri. story-uri. dar gagici. cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi. norma actuală a adoptat solu ii diferite. racke i. hippy. . şi anume: . Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ). art. itemuri [itemuri]. refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ . playboy. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune. nutrie. ramifica ie rutieră”. La împrumuturile recente. weekenduri [uĭkenduri]). stadiu. maicei/maicii/maichii. igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). peso.

din care face parte. D. -l. Ac. -i -lor (băiatului. Eg. -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. G. -lor (băie ilor. număr şi caz. substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. D. astfel: Cazul N. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex. Ac. Ac. d. Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă. G. fra ii. nene. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale). binele. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. D. frumosul. fra ilor. astfel: Cazul N. Are forme specifice după număr şi caz. Formele lui se specifică după caz. Formele lui sunt specializate pentru gen. numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. N. Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. Ac. D. G. fratele. cu o singură excep ie. din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului. popilor) (fetelor) popii) V. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. lui Catrinel. când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). -i (fetei) -lui. N. -a (băiatul. adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. fratelui. substantivele masculine moş. bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). G. Ac. Articolul func ionează ca marcă a substantivizării. astfel: Cazul N. Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. D. -le. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. popa) G. popii) -a (fata) -le (fetele) -l. dar i-am dat Mariei). prin conversiune. i-am dat lui Petre merele).

).Notă. c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. story-ul. itemul [itemul]. cel frumos .frumos a devenit din adjectiv substantiv. playboy-i. . Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte. c) a venit un reprezentant al NATO. party-ul. hippy-i.articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata). fularul cel roşu). Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş . Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile .a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul]. G. a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol. b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. b) ne adresăm ministrului celui nou vs. e. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. Ac. intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea. hippy-ul. G. Grui ă.care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul).care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. ne adresăm ministrului cel nou. Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg. d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg. Vs.casa a cărui acoperiş. în urma conversiunii). din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat. Gramatica normativă. Indica i forma corectă. Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive. cea de-a patra). oful. Formele lui sunt următoarele: Cazul N.chiar neadaptate sub alte aspecte . D. Ştefan cel Mate. 2. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. D. gay-ul. Pentru rezolvare. weekendul [uĭkendul]. b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei). Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele. EXERCI IUL 40 1. pute i consulta lucrarea lui G. preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . cea mai cuminte). şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg. playboy-ul. inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi. gay-i. story-uri. eul etc. a venit un reprezentant al NATO-ului. N. scrise fără cratimă: 80 . Ac. dandy-i.

L-am văzut la cinema (masculin. pronumele negative. b. asta cred. pronume personale (pronumele personale propriu-zise. pronumele de reveren ă/de polite e. Petre a plecat. 3. pronumele el trimite la substantivul copilul. eu. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv./ONU a decis . mie etc. singular) cam slab. în situa ia Întârzie mereu.a. numărul. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul). Spre deosebire de alte păr i de vorbire. Asta nu-mi place. pronumele nehotărâte.U.) şi plural (eg. pronumele de întărire. absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun . Eg. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. pronumele personal o se referă. nouă etc.) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor). singular). noi.N. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor). La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana. te. ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun . singular).U. pronumele reflexive. Eg. 3. Că e de bună credin ă. pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie. acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit.).-ul .. pronumele posesive). pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui.). pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu. în enun ul copilul. pronumele nu are referin ă proprie.. Am auzit-o (feminin. ci intră în rela ii 81 . pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc... în eu te întreb ce faci. Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1. genul şi cazul. ie etc. în nu găsesc umbrela. (nu: O. pronumele relative. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. mie etc..westernuri ş.. Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. pronumele interogative). 2.). Eg. Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie. ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc. a dovedit-o. el te-a strigat. Spre exemplu. deşi am pus-o aici acum două minute. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu. Nam auzit bine toba (feminin.N. Că e de bună credin ă.). mi.

complement direct (aşteaptă-mă). li (pe) ei. îl (pe) ea. ea. îi (pe) ele. De astă dată.. darurile sunt de la ei). Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N. complement indirect (a întrebat de tine). Formele subliniate sunt forme accentuate. librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). voi) şi a treia instan ă discursivă (el. i ei. le. ale) lor lor lor. ai. le. sunt pentru mine porunci. tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N. vV. îi. al. ai. al. atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. ai. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). li lor. domnişoara Maria Popescu. alocutorul (tu. o V. În cazul vocativ. ai. te (pe) voi. noi). Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N. ale) (a. complement de agent (poezia a fost scrisă de el).. vă. i Ac. ale) lui (a. D mie. î i. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. al. v-.sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. de situa ia concretă de comunicare.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . tu voi G. îi. vă. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm). Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu.. Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu. al.. Notă. EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text. vino aici!). el ea G. ei ele). Referentul pronumelor personale depinde. -m (pe) noi. complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine. ni Ac. s-a comportat asemenea lor). (pe) tine. ne V. D ie. i vouă. ne. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. Eg. (pe) el. vi Ac. (a. nume predicativ (penarul este al lui. minouă. îmi. deci. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele. M-am întâlnit cu florăreasa (Ac). complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). (pe) mine.ale) ei D lui. mă. eu noi G.

sau Domnia sa. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. 83 . Grui ă. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa. 60-70). Dânsul a intrat primul în sală. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. Caragiale. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti. nu numai pe mine. pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa. domnul inginer Popescu. Excelen a voastră. (Eg.. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată.. dumnealor).. care mi-e rudă de aproape. arhaică. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. Domniile voastre. dumnealui. mai era un profesor care m-a învă at. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e. doamnă. băiatul. dumneaei. Moda lingvistică 2007. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor.]. Apoi. func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e.) 2. persoana I.. Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. animale etc. pronumele dânsul echivala cu pronumele el. caz N. de reveren ă. matale. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. rămâne şi anul acesta repetent [. degeaba. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el.) 3. Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn. subiect. EXERCI IUL 43 1. preluat din G. nr. dar. doamnă. pp. dânsul. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen.. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e. Pe lângă domnia sa. domn. neliterară (dânsul= el. domnia sa.. pentru obiecte. dânsa nu dădea lapte. în a doua jumătate a secolului XX. (Eg. Grui ă. Cele mai afectuoase salutări.L. variantă regională în graiul moldovenesc. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text.la latină nota 7. sau dumnealui. Eg. fără de care.. Spunem astfel corect: dânsul. pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta. nea. Moda lingvistică 2007. Sfin ia voastră. domnul inginer Popescu. dumnealui. dumitale. dumneavoastră. domnişor. domnişoară completată de numele. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal. domnişoară. număr şi caz. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. Ducea vaca la păşune. fără conota ii de polite e. nenea. Domnia voastră.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. singular. dânsul a fost folosit doar pentru persoane. mătălu ă. domnul inginer Popescu.

(pe) sine se. Grui ă. politicoase. pp. EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale. fără de care.. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă. În afară de maestre şi părinte. dar în română este inacceptabilă. prin conversiune. sunt pentru mine porunci. pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular.. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. De astă dată. nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi ». sieşi îşi. (G.. băiatul. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă. întrebarea Generale. domnişoara Maria Popescu. care mi-e rudă de aproape. ale verbului predicat şi ale pronumelui). ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene.. Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. familiar. sD.. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. doamnă. po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare. profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. 68-69). El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului. sunt pu ine vocative care. pronume reflexiv. utilizarea directă a unor vocative (doctore!.. « şi tu po i câştiga » […]. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia. rămâne şi anul acesta repetent [. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I..la latină nota 7. persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular). Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. generale!. domnişoară). interactivă. ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc. nu încalcă nici o regulă. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane. Caragiale.L. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl. 84 . influen a unor modele străine nu poate fi negată. promotorii acestui tu – voi intim. devenit. Pe de altă parte. În engleză..]. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal. Tutuirea reciprocă.] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Moda lingvistică 2007. Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e). Cele mai afectuoase salutări. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui.2. generalizată. preferânduse un fel de tutuire generală. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn.

însumi însămi Înşine însene Ac. c.. Deci pronumele ne este pronume reflexiv. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. plural Ne – persoana I.. (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit. pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm). La persoana I. Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N. însumi însemi Înşine însene G. plural Îmbrăca i– persoana a II-a. La persoana a III-a. ea însăşi. i-am dat ie (feminin)…. invita ia pe care eu am primit-o.).).). plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi). vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi. vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi. la genul indicat între paranteze: a. pl. Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. plural Îmbrăcăm – persoana I. Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a.. prin urmare ne este pronume personal. D. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i. Noi (masculin) …. însuşi înseşi Înşişi înseşi G. 85 . unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. (însele) D. Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună. D. plural Ne – persoana I. Persoana a III-a N. număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura.. însu i înse i Înşivă însevă G. Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală).. b. complement indirect (Îşi cumpără ciocolată). Persoana a II-a N. atribut pronominal (Şi-a udat cizmele.. însu i însă i Înşivă însevă Ac. am fost martori la proces. adică determină un substantiv cu care se acordă în gen. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv. La persoana a II-a.Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . lauda de sine).

copilul este asemenea alor săi. Ele . Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg. Formele pronumelui demonstrativ . M =F M =F M =F M =F M =F M =F N. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale).. biciclistul merge înaintea alor săi). acelea. A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl.D. nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu. aceasta. o prietenă de-ale mele/de-a mea. I. purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude).Ac. Sg. N. obiectul posedat: calul. identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri).d. aceiaşi. vi s-a oferit premiul cel mare. Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg. e. inten ia lui este contra alor săi. A G. pe lângă plural. nominativ.pronumele demonstrativ de apropiere: acesta. depărtarea. m. aceia. au pregătit micul dejun. D S A noastră A ta A voastră A sa fem.. 86 . aceleaşi.. Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). Pl. cadourile sunt de la ai mei.D.Ac. el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă. calul meu e pe câmp (meu . nu înaintea lor. carul etc.Ac. Sg. Vouă (masculin)…. . complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi. D. Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m. cu formele familiare ăla. norma actuală admite. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. vol. ista. complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi. A mea E G. Referitor la pronumele posesiv. Pl. ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. aceeaşi. ălea. T N. cu func ie sintactică de atribut adjectival). Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. Eg. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu.pronumele demonstrativ de depărtare: acela. aia. nu după ei). el a sosit înaintea alor mei. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). N. cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai. După Gramatica Academiei 2005. O G. aceştia. acestea.. aceea. singular. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect. .). Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”. cu formele populare şi regionale aista. complement direct (i-am văzut pe ai săi). ăia. cesta. Eg. arătând apropierea. Pl. dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. noastre voastre G.adjectiv pronominal posesiv.

casele acestuia sunt curate). celelalte. Când determină un substantiv şi se acordă în gen. cealaltă (de diferen iere) G. Eg. aceloraşi (de identitate). celălalt (de diferen iere) G. D. b. pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. cestorlalte. acelaşi (de identitate).adjectiv pronominal posesiv. număr şi caz cu acesta. singular. acelea (de depărtare).Ac. nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia. aceea (de depărtare). gen masculin N. d. complement de agent (a fost ajutată de celălalt). mă gândesc la acesta). Acest om m-a fermecat (acest .D. cestălalt. ceştilal i (de diferen iere) G. complement indirect (le-am făcut daruri acelora. aceştia (de apropiere). acelora (de depărtare). ceastălaltă. acela (de depărtare). aceleia (de depărtare). gen feminin N. se acordă în gen. complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. cestuilalt. acelora (de depărtare). c. şi are func ia sintactică de atribut adjectival. cestelalte (de diferen iere) G.Ac. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). După caz. singular.- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. e. pronumele are următoarele forme: cazul Nr. 87 . Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze. aceloraşi (de identitate). ceilal i.Ac. celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr. D. Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare. EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. aceasta (de apropiere). acestea (de apropiere). celelalte. plural. acestora (de apropiere). acesteia (de apropiere). aceleiaşi (de identitate). ceilal i. opinia lui este contra celorlalte). număr şi caz cu substantivul om: masculin. aceiaşi (de identitate). gen masculin N. cealaltă. aceluia (de depărtare). aceia (de depărtare). cartea este de la aceia. cu formele populare ălălalt. având func ia sintactică de atribut adjectival. celorlal i. I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi. Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. singular. ăstalalt etc. acestora (de apropiere). nominativ. cesteilalte. atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. acestuia (de apropiere). celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat). aceeaşi (de identitate). tabloul tău este asemenea acestuia. cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. aceluiaşi (de identitate).Ac. aceleaşi (de identitate). complement direct (îl propun pe acesta). gen feminin N. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili. celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. aceasta (de apropiere). plural.D. Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii.

G. .simple (unul. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui. unuia La fel: altul. eu nu am nici un frate. fem. unul una unii G.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. câ iva. . sg. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc. singular.pl. în enun ul oricărui om normal îi place muzica. unele unora fem. nimic. Cazul N. ceva.compuse (cineva. număr şi caz cu substantivul om (masculin. sg oricăruia uneia fem. sg fem. copilul tău este asemenea oricui. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. niciuna. sg. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc.Ac. Spre exemplu. pl. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. fiece. pl. oricine G. altceva). altceva etc. D. oricui La fel: cineva. oarece. pronumele nehotărâte sunt: . şi are func ie sintactică de atribut adjectival.Din punct de vedere morfologic. de 88 . Cazul N. oarecine. Cazul N. altul. masc. Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. nicio. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. merge de la unul la altul). fiecine. oricare.pl. care se acordă în gen. cutare etc. D. D. nici celălalt . masc. vreunul. fiecine. cadoul este de la altcineva. sg.pl. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). masc. altcineva. careva. nici mai mul i). altcineva.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. Se distinge astfel între: . nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul. oricăreia masc. în ce priveşte dorin a de a desena. oricare fem.Ac. niciunul. oricine. orice. oricărora masc. număr şi caz. complement direct (citesc orice). sg fem.). ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul. Formele pronumelui negativ sunt nimeni. ceva.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. fiecare. în spatele fiecăruia stă gardianul.Ac. complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine). părerile lui sunt contra altuia). pl.

în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica. n-am spus minciuni nimănui). Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica). Pronumele interogative sunt următoarele: cine. complement direct (ce faci?). niciuneia). . atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?). care. feminin). complement de agent (de cine a i fost lovi i?). formele lui cine şi care vor fi. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?). şi are func ie sintactică de atribut adjectival. b. masculin şi feminin plural). pronumele nimeni variază după caz (N. atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită. Iar grafia niciun etc. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. caz). adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). număr.D. singular. Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen. scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă).Ac. cine. la nominativ. care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. nume predicativ (asta nu înseamnă nimic. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. . Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?). niciun este adjectiv pronominal negativ. – nimănui). număr şi caz cu substantivul om (masculin. care.Ac. prin urmare.niciunul. formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin./G. Cine vine? [Petre]. vom avea. nu numai al analizei gramaticale. pentru cine sunt trandafirii?). ce.D. În func ie de caz. număr şi caz./feminin sing. cadoul nu este de la niciunul dintre ei). cine/cui (N. al câtelea. diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). Eg. complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni. Ce faci? [cumpărături]. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). În func ie de gen. Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. G. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare. pronumele niciunul. Al cui este calul? (masculin). Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. Spre exemplu. al câtelea/a câta (masculin/feminin). G.nimeni. cât. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. c. niciuna. nume predicativ (al cui este calul?.Ac. d.exemplu. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?.D.. iar la acuzativ pe cine. niciuna variază în func ie de gen şi caz (N.). EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit. complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul). corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun]. 89 . care se acordă în gen. niciunuia.

a cărei. tocmai a trecut pe aici). în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?. b. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat.. ai cărei. număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte. acela a venit să ne întâmpine. Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c. Este vorba despre un acord complicat.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat.) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. tocmai a trecut pe aici). complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. să mi-o împrumu i şi mie. a cărei. tocmai a trecut pe aici. Spre exemplu. în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. al câtelea. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. neutrul are la singular formă identică cu masculinul). te rog. chiar vorbitorii nativi de română îl ratează. Oraşele (a căror. număr şi caz. în acest caz neutru. Casa (al cărui. care. număr şi caz cu substantivul om (masculin. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). a căror. între o subordonată şi regenta ei. fata căreia i-ai dat flori. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată. pe care. singular. Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. ale căror. care se acordă în gen. singular). Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. complement indirect (Fata la care te gândeşti. ai căror. Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. a cărui. nume predicativ (Cine este decanul. ce este adjectiv pronominal interogativ. au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. iar al cu volan. 90 . b. Spre exemplu. c. iar titlu cu al (masculin.). cât. Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen. ce. Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin.. număr şi caz.). adesea. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ. ale căror. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. : cartea se acordă cu cărei (feminin). maşinile al căror volan a fost schimbat.

numeralul distributiv. Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. douăjdemii etc. complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc. Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci. celei de a doua i-a mul umit. unşpce. douăşunu. situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte). atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase. La această serie se mai adaugă sută. numeralul multiplicativ. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. şase personaje şi un autor). paşcinci. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. Eg.la zece. 91 . situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară. Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv.. douăzeci şi nouă. doişpe. numeralul colectiv. numeralul ordinal. patru sute cincizeci. miliard. doişpce. . a oferit mâncare la doi invita i). patruzeci şi trei etc. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese. mie. Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor. patruzeci şi doi). Este vorba despre forme precum unşpe. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. re etele celor trei sunt sigure). patru sute treizeci şi şase de cereri). nume predicativ (darurile sunt de la trei). sau prin alăturare două sute. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg. 2. Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg. înlocuitor al substantivului. .numeralele cardinale simple sunt de la unu. opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. milion. a + patru +a →a patra. 1. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort. doi. iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg. De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei. într-un cuvânt.4. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece).numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. numeralul adverbial. paisprezece. serie în care intră şi zero. numeralul frac ionar. treişpe. trei sute cincizeci. trei+spre+zece. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. treisprezece parale.. Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună. al şaisprezecelea etc.

câteşicinci etc. câteşpatru. tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). am dat ciocolată la to i şase copiii. Numeralul colectiv exprimă înso irea. răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. le-am dat amândurora ciocolată. complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). nu după ei. iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. Există de asemenea forme populare: tuscinci. 4. zece. sau valoare substantivală. amândoi. to i patruzeci/toate patruzeci etc.).- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. există şi formele to i trei/toate trei. adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. nume predicativ (darul este de la amândoi). înzecit etc. atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc. înmiit. valoare substantivală. complement direct (L-am văzut pe al doilea). Eg. triplu. De la ideea de „colectiv de trei” înainte. situa ie în care se comportă ca un adjectiv. func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). To i cinci dansează frumos. D. nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). întâiul prieten. atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. i-am felicitat pe tustrei pădurarii). mie. ambii etc. tuspatru. apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. Am dat cadouri ambilor copii). Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). prima felicitare). arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. amândoi (amândouă). cvadruplu. complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci. situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). Atunci când are valoare adjectivală. Când are valoare substantivală. întreit. complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. 3. numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. trei. patru. Am citit ambele căr i.). Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. I-am văzut pe to i cinci etc. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura). complement de agent (A fost faultat de amândoi). Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii. situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg. situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg.). cvintuplu. Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. Aten ie! Forma de G. sută. câteşipatru. Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele). 92 . dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi. complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc.). Amândoi au dansat.

. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime). Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete).Ac. complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). câte patruzeci şi doi etc. Eg. efort întreit. câte unu. când numeralul e folosit fără determinări. Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. Scrie încă de trei ori. Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. de două ori. O treime a plecat.). Atunci când înlocuieşte un substantiv. întâia oară. câştigarea a câte două mii de euro. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor. patru cincimi etc. Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial.). de trei ori. nume predicativ (Au fost câte patru). variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. plata a câte unei cincimi etc. număr şi caz. a treia oară etc. complement indirect (Vorbesc cu câte doi). de două ori. câte doi. sfert – neutru). complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i).. deci are valoare substantivală. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. energiei întreite/ energiilor întreite (G. Atunci când are valoare adjectivală. de câte două ori. Eg. 6. a doua oară. Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. de un milion de ori etc. 5.). acord gramatical. Eg.). Eg. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime. 7. Eg. lucrează întreit. Eg.. Eg. de şapte ori. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei. la plural. pătrimea etc. (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat. situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. o dată. rezultatul întreitului efort. se acordă cu substantivul regent în gen. eg. D. la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. Eg. complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). acord prin atrac ie. 2.. energie întreită (N. O doime nu şi-a făcut antrenamentul). numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi). Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. o treime. 93 . Eg. O treime dintre oameni nu au mers la meci. Numeralele frac ionare au valoare substantivală. Au venit mul i oameni. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1.Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv. Sau O treime au plecat. A vândut de trei ori cât şi-a propus. când determină un verb. cincime – feminin. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. de câte şapte ori etc. câştigă înzecit. atribut Răspunsurile unei treimi. le-au dat la câte doi. complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc. deci determină un substantiv.

adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. casa mea. mare. gălbui. adesea o însuşire. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. 5. invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin.) provenite din verb. Eg. gustos etc. fermecător. fiecare om. plural şi singular): eg. numărul. aparte. maşină stricată/maşini stricate. niciun om etc. Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1. Gramatica normativă. Grui ă. mic. om de seamă=om important.) 5. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală. maşinii stricate/maşinilor stricate. adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. număr şi caz. bleu.). (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele. bordo.1. Eg. înalt. zeiesc. feminin plural): eg. cu minte=în elept. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. exuberant. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg. roşu. dulce. kaki. 5. Eg. om bun. EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung.. feminin singular. pronume. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. adjectivele sunt a. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. tânăr. 94 . prevăzător. greoi. chibzuit. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular.. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. provenit din pronume: această casă. aprig. maro. Din punctul de vedere al formei. (pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie). masculin plural. mişto..şi adjectivul pronominal de. vechi.2. Locu iunea adjectivală.Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. fată voioasă/fete voioase. parfumat.) propriu-zise/calificative. Eg. feminin.. provenit de adverb: haine gata. în subcapitolele Pronumele.) şi b. limpede. adverb.

Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. om deopotrivă de bun. gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3. mai superior etc. În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. ulterior. hiper-. infinit. deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. anterior. ultra-. 3. Eg. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre.). Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. posterior. Eg. ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de.etc. Introducerea în compara ie a termenului ca şi. major. prin repetarea unui 95 . prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). nemaipomenit de bun etc. adevărat. comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. Eg. Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). tot aşa de. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. Eg. gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară. cea mai pu in bună.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. lingvistic. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). din: cel mai bun băiat din clasă. în loc de ca cafeaua). pe lângă.). Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. cea mai bună. Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine. Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. Notă. inferior. Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet. Eg. cel mai pu in bun. cele mai bune. tipografic etc. ca şi cafeaua. în compara ie cu. Prin analogie. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii). în loc de ca este greşită. foarte bun. exterior. om tot aşa de bun. pe lângă. Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. fundamental. în raport cu. în compara ie cu. Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. enorm. cei mai pu ini buni. electric. mai bun. minor. principial. în raport cu. Eg. superior.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina. cu prefixe şi sufixe (extra-. Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. mai pu in bun. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. super. prea bun. precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul). prea-. (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie).2. cel mai bun băiat dintre to i etc. 3.

în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. 6.oa. verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. profesorilor deştep i. omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. conjunctiv. nume predicativ (Feti a este voioasă). Referitor la adjectiv.. cu substantive (foc de inteligent. brici de deştept). 96 . a dansa.sunet (buuuună mâncare). când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde). eg. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi. norma actuală. starea (a fi. (barometru) aneroid. EXERCI IUL 52 1. Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină. a se afla. admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) . 1. fata frumoasă –N. (foc) bengal. i-am dat fetei frumoase – D. Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. număr şi caz cu substantivul determinat. casa femeii frumoase – G. viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. trecut. 6. Din punct de vedere morfologic.3. . b. 5. a deveni). fenomene. gerunziu. crud. verbul arată ac iuni. rar întâlnite. 2. analog. La unele adjective neologice. iar la plural (dacă au plural). Din punct de vedere sintactic. Aten ie! Când este antepus substantivului. 2. Există câteva situa ii speciale. formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. formulările sunt fetei frumoase. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. Ac. reflectând uzul persoanelor cultivate. Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). participiu. în cazul celor referitoare la substantive neutre. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. dorită etc. nu vagabondă. a merge. infinitiv. condi ional-optativ. categoriile gramaticale ale verbului sunt: . stări. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera. procese. văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. viteaz. echivocă). 1. deştep ilor profesori. supin. (substantiv) epicen. Cu adjectivul postpus. noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice.). a mânca). Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. Vorbitorul poate considera ac iunea reală. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. chiar dacă au la singular formă de masculin. Frumoasei fete.timpul – prezent. a evolua. adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă.modul – indicativ. Eg. posibilă. imperativ.

. Ele au rolul de a marca modul. Iar din punct de vedere sintactic. predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor).numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. a II-a. . Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: .tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect. timpul şi diateza. Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat. b.diateza – activă. De aceea se numesc auxiliare morfologice. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I. CLASIFICAREA VERBULUI 6. el cântă. a bea . persoana a II-a. voi cânta i. . tu cân i. a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune. ei cântă. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul. a urî – conjugarea a IV. Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa.conjugarea a II-a. a III-a. ai dansa Aş fi dansat. noi cântăm.2. . 6.2. pasivă. a. am fi dansat A VREA marchează Voi învă a.conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra . a iubi. Eg. vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 . a avea.conjugarea I. Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat.persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă. a vrea. tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. a merge – conjugarea a III-a. eu cânt / noi cântăm. Verbele auxiliare sunt a fi. persoana a III-a: eu cânt. verbele sunt predicative şi nepredicative: a.

a constitui. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig. a se găsi. se ştie. verbele tranzitive pot primi complement direct. Intră în această serie şi verbele care au subiect. Eg. locu iuni verbale (a-i părea bine. verbele sunt personale şi impersonale: a. a desena ceva. a ieşi. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). 6. a însemna. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice. verbul are un subiect gramatical. a proveni. Fiecare dintre acestea pot să fie.2. a se face. Tu dansezi. a invita pe cineva. a se construi. a ajuta pe cineva). A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. a proveni. Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. a se duce. a gusta ceva.). a părea. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. a-i părea rău etc. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. o singură formă. Verbe impersonale. predicative. a veni. se spune etc. a dura. a costa. e cald etc. a. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. a trece. prin urmare. a dăinui. . a vie ui. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct. Ac iunile lui constituie subiectul anchetei. a se afla. El pare inginer. verb+ceva (a face ceva. iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. Eu dansez. a trebui. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. a nu pleca). El a devenit inginer. a se arăta. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. a exista. a ninge). a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. El dansează. dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. El a ajuns inginer. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. a deveni. El rămâne inginer. Dacă este predicat. când înseamnă a sta undeva. a dansa ceva).b. a prii etc. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. a întreba pe cineva.). Cartea asta înseamnă o avere. a se fabrica.2.) şi verbe precum a auzi. a şti. a merge. a ajunge. Verbele copulative sunt următoarele a fi. El se face inginer. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă. în func ie de persoana cu care intră în rela ie). a avea loc. b. El a ieşit inginer. a rămâne. în anumite contexte.3.2.

diateza pasivă şi diateza reflexivă. Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. verbele intranzitive nu pot primi complement direct. În func ie de acest criteriu. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. a învă a+ ceva+pe cineva. 6. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă. c. verb+pe cineva. a ninge. b. modul. Eg. b. Pentru că în enun ul b. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a. Petre. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. Petre.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). se constată că subiectul gramatical. Petre mănâncă mere. un verb la supin (eg. În ceea ce priveşte enun ul c. a ploua. a întreba+ ceva+pe cineva. ecua ii uşor de rezolvat de către copii). Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze. dar nu este subiectul gramatical al propozi iei.3. c. cine este agentul ac iunii. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. Petre se gândeşte la mere. Ea se ab ine de la mere. care este autorul ac iunii. a ruga+ ceva+pe cineva etc. a sta. Ele nu intră în contextul verb+ceva. 99 . Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. Petre. Grădina lucrată de muncitori). Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Te gândeşti la vacan ă.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. Tablourile se văd de departe. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. timpul. subiectul gramatical. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). Eg. b. Merele sunt mâncate de Petre. Petre este complementul care arată cine face ac iunea. verbul are trei diateze: diateza activă. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. a merge etc. 6.3. A i constatat că în a. persoana şi numărul. Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. este autorul ac iunii de a mânca. A i constatat de asemenea în b.

dar sunt puse la un mod nepredicativ. Modurile personale şi predicative sunt indicativul. Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul. . b.modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie. / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului. a dansa. Unii dintre noi vor citi cartea. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie.modul infinitiv exprimă numele ac iunii. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat. cântând. participiul şi supinul. citind. felul în care vorbitorul consideră ac iunea. / Îmi plac sportul şi muzica. 6. Nu s-a oprit din dansat toată seara. imperativul. condi ional-optativul. am dansat. . Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat. Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. Avem a face cu un impostor. gerunziul. e. g. cântat. . Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive./ Ca unul care cunoaşte situa ia. Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. Modul Modul verbului arată. să fi citit. d. eg. dansând. c. adică un verb care poate avea func ie de predicat. aş cânta.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă. din punct de vedere semantic. . cel mai adesea fiind vorba de un ordin. . / Unii dintre noi vom citi cartea. citit. personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. pot să vă spun.modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. să dansăm. de dansat. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord. a citi. vom citi. b.. a cânta. Ca unul care cunosc situa ia. am dansa. f. 100 .d. să cântăm. / Avem de-a face cu un impostor. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. Aten ie! Un verb predicativ. conjunctivul. / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i. spre exemplu A scrie cite este foarte greu. Te felicită pentru concurs. reală..3.. Îmi place sportul şi muzica. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie. de citit. . Modurile nepersonale sunt infinitivul. o poruncă. EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. Se distinge prin particula a. dansat. aş fi citit. pot sa vă spun. Este vorba despre: .. Citeşte!. realizabilă. a citi. e. poate să fie pus la un mod nepredicativ.modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect.modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat.2. cântăm. Eg. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). .modul indicativ: arată o ac iune sigură. Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea. Tu ai fost felicitat pentru concurs.

/ Au fost odată o babă şi un moş.2. Gramatica normativă. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii. Înva ă. Grui ă. Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect.3. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie. În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în . A fost odată o babă şi un moş. 6. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. Eg. perfect simplu. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. În cazul de fa ă timpul prezent. Citeam când a sunat telefonul. Înve i. Învă a i. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie.1. mai mult ca perfectul. Învă ăm. i. 101 .h. Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. A învă a (conjugarea I) Învă . de unde au fost preluate enun urile). perfect compus.ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i. Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune.

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

Numărul este înscris în desinen a verbului. felul (predicativ. -ât (conjugare a IV-a): urât. atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă).singular: o singură persoană face ac iunea. (tu) dansezi.3. citi i. timpul. 105 .4. (el) munceşte. (ei) muncesc. făcut. Eg. părut.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. alintat.6. EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele. complement indirect (Se gândeşte la desenat). complement direct (Am terminat de citit. Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit.persoana I reprezintă emi ătorul. Revede i tabelele de mai sus. ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative.2. Eg. tranzitivitatea (in/tranzitiv). (noi) scriem. 6. it. modul. trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. . conjugarea. Revede i tabelele de mai sus. func ia sintactică. citeşti.8. Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat). Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului.plural: mai multe persoane fac ac iunea.3. citim. 6. Eg. Verbul are trei persoane: . persoana cu care se vorbeşte. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat. cel care vorbeşte.2. . pentru citit. (eu) scriu. diateza. pentru fiecare. numărul. (voi) dansa i. de cumpărat etc. 6. Eg.3. -ut (conjugarea a III-a): mers. Eg. persoana. cu excep ia func iei de predicat. E greu de citit cartea asta). Stabili i apoi. -s. (ea) iubeşte.persoana a II-a reprezintă receptorul.3. nepredicativ). (ei) dansează. . nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod. iubit. Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. citesc.7. -ut (conjugarea a II-a): băut. Verbul are două numere: .3.

ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. boiereşte etc. prin compunere (icicolo). Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. rar. el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. târâş. tocmai.adverbe relative. agale. care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul. Din punct de vedere morfologic (al formei). unde ine. care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte.adverbe nehotărâte. locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb. literalmente. cumva. compuse: ici-colo. de cauză. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. adverbele sunt simple: sus. cum.3. locul sau timpul: unde. . ale unei ac iuni: . Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate. pretutindeni). (asemănătoare cu pronumele nehotărâte). măcar. de timp (când şi când).1.adverbe interogative. destul. în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. timpul şi modul ac iunii. mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali. când. când. a unei stări sau a unei însuşiri. 7. Eg. Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc. Eg. Pe lângă aceste tipuri de adverbe. prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos). bunăoară etc. să. aşa. . locul substantivului complement de loc la magazin.]. curând. oricând. anume. 7. Eg. mâine seară. aproape. jos. cum.] – fireşte este adverb predicativ. -iş. Din punct de vedere semantic.mente: finalmente. afară. . cu frumosul). Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). 7. repede. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva. 106 . mâine.7.2. în fa ă. în propozi ia interogativă. Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc. adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet. Unde mergi? [la magazin]. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă. Fireşte [că natura e verde. departe. de timp. oricum etc. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus. azi diminea ă. din loc în loc). cândva. cu for a. Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale. Din punctul de vedere al provenien ei.). care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul. întotdeauna). de mod (fără îndoială. astăzi.

În func ie de formă. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe. 7.substantiv. comparativul de inferioritate: mai pu in bine. Referitor la locu iunile adverbiale. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. de. gradul pozitiv: bine. în spatele. / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială. 107 . / Avem numai peşte. .compuse: de la.prepozi ie compusă. b. locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine. locu iunea adverbială altă dată nu are plural. nume predicativ (E bine să înve i limbi străine). în merg la gară. superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. Casa de pe deal Casa. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul. leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. fa ă de etc.locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a. complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. pe.5. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). 8. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). Ieri am fost în oraş). c. . cu. fa ă. şi o prepozi ie. de). 2. alte dă i fiind o locu iune distinctă. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul). locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. tot aşa de bine. respectiv atributul le determină. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.4. în dosul. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. extrem de bine. 3. Eg. Deal – atribut. Spre deosebire de prepozi iile compuse. Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine.simple : la. propozi iile sunt : . în urma. prea bine. de pe. / Avem doar peşte. contra etc. Avem decât peşte. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo. casa de pe deal. Grui ă. în. comparativul de superioritate: mai bine. DOOM-ul afirmă că. de lângă. predicat verbal (de fapt. Spre exemplu: 1. Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe . Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. superlativul absolut: foarte bine. despre etc. comparativ.7.

contrar. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente. b.. împreună cu. iar în propozi ie. Grui ă.. din. cică. iar a două [nu stă mult]).. / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. fa ă de. pentru că. În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. în timp ce. mul umită. (şi – conjunc ie coordonatoare.cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. (dar – conjunc ie coordonatoare. Eg. EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus.. (mijloc – substantiv. CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. două păr i de propozi ie de acelaşi fel. Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . 108 . dar nu stă mult. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. c. ca şi când. măcar că. După rolul lor în enun . d. conjunc iile sunt: . înapoia.compuse: ca şi. .să. în mijlocul. ca. în afară de.cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în. b. sau propozi ii de acelaşi fel). din cauză că. de etc. de-a lungul. asemenea. marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). asupra.cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. identifica i partea de vorbire subliniată: a. Fata dansează în mijloc. conform. Astfel sunt prepozi ii . (în mijloc – locu iune adverbială de loc). / Bem un pahar cu lapte. Cumpără mere şi pere.conjunc ii coordonatoare copulative: şi.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. Vine. . ca să. potrivit. conjunc iile sunt: a. chiar dacă. precum şi etc. în fa a. Fa a fetei era îmbujorată.Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum. . Observa i diferen a: a. EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G. După formă. de. aidoma. la. fie că etc. în spatele. conform cu etc. înaintea. (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). precum. b. nu numai. datorită. în preajma etc. nici. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). . Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. iar. intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). de pe. Bem un pahar de lapte. dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe). 9. fără să.simple: că. coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. dacă.ci şi. prima propozi ie fiind [Vine]. Fata are un mijloc de viespe. cu . cu toate că. în loc de.

. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.. băi. Eg.să. Nu e bine ca să ascundem adevărul. îndemnuri. Eg. ca. ori.. sau reproduce sunete din natură. prin urmare. a unei dorin e (hai.. ah etc. Eg Am chemat-o la film. Eu am dansat. dacă. CLASIFICAREA INTERJEC IEI a. . şi nu a venit. uite etc. virgula precedă obligatoriu al doilea termen. iată.. amenin area (ei-ei!).conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau. / Am fost acuzat de extremism. cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . bucuria (ura!). ah!). însă. 10. hm etc.conjunc ii coordonatoare adversative: dar. Din punct de vedere semantic. deşi. ai. ci. cel mai frumos vals inventat vreodată. ca să. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă. interjec iile sunt: . stări sufleteşti. de. să. Înaintea conjunc iilor adversative. b. Ori dansezi. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie. că. . Am fost acuzat de extremism or. haide hei-rup. . Eg. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. sau. ori.redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee).. b.. mie îmi repugnă orice exces. aşadar. măi. . se pune totdeauna virgulă.redau manifestarea unei voin e. hei. b. INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii. Mă apuc deci de scris. interjec iile au următoarele caracteristici: .. iar tu ai cântat. Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ. iar. Conjunc ia iar poate avea sens copulativ.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar. dispre ul (ptii!). teama (vaoleu!).locu iuni interjec ionale: pe naiba. Eg. Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor. căci. deci. Grui ă.. . păcatele mele.ori. mirarea (oa!) etc. ori pictezi. încât. Eg.. / Nu e bine să ascundem adevărul. fie.redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of. of.) .). trosc-pleosc etc. Eg. vasăzică.sau. mâhnirea (of. Am dansat. ori mie îmi repugnă orice exces.compuse: tic-tac.simple: uf. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G.fie. Din punct de vedere morfologic. nostalgia (ehe!).

conform. cartea lui Alex). Grui ă. aidoma. potrivit. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. des.c. 110 . S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele]. Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. Din punct de vedere sintactic.prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă. mul umită. dez-doi. de normalizare şi eliminare a excep iilor. La fel. ac ionar al companiei Romtelecom. Cartea vecinului. 2. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. contrar. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. (Spre exemplu. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. Eg. Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii). sugativă). Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. Eg. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române. Lupul up peste gard. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular. pentru legea minimului efort. de comoditatea vorbitorilor. Ptii. des-face. Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit. pentru a face economie de efort. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. ac ionar al Romtelecom. Eg. realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul. Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect). sau – aşa cum o numeşte G. comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă. revede i situa iile discutate mai sus: eg.devine dez. „legea minimului efort”. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz. Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat. marca genitivului sau a dativului (eg. gra ie. şi prin analogie. Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). Eg. atunci când limba este vorbită de un străin. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. potrivit Francepress.

la flagrant asistă civilii. vă rog să consulta i acest volum. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie.3. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. alegeri anticipate a devenit anticipate. economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. 111 . La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. dar. Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. l-am prins în flagrant). prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i. de asemenea. Pentru mai multe explica ii.

Pentru rezolvare. g. Indica i forma corectă. d. Avem decât peşte astăzi la prânz. de orice natură. din care au fost preluate aceste enun uri: a. 4. gai ă-lebădă-pisică-şarpe.12. c. e. Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. f. f. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. 3. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. h. j. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. d. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. Gramatica normativă. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. Nu desfage produsele! 112 .. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit. D. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. Identifica i greşelile. animal-pasăre-rinocer-gai ă. a. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. b. b. e. Grui ă. i. pute i consulta lucrarea lui G. Nimic ce mi-a plăcut. Mi-a plăcut. Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. …. Ac. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu. 2. c. totul a fost un fiasco. că mi-a plăcut totul. rinocer-crocodilmorsă-girafă. LUCRARE DE VERIFICARE 4 1. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. G.

. Moda lingvistică 2007. Corectitudine şi greşeală. 2005.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN. Editura Paralela 45. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). Editura Dacia. G. GU U ROMALO. GRUI Ă. Editura Academiei. Cluj-Napoca. G. 2005. *** Gramatica Limbii Române. Editura Paralela 45. GRUI Ă. Silvia.. Valeria.I. Limba română contemporană. G. 2006. vol. Teoria şi practica analizei gramaticale. 1992. Editura Humanitas. G. 113 . 1996. Bucureşti. Morfologie. NEAM U. Bucureşti. Gramatica normativă. 2005. .

în explica iile care înso esc secven ele teoretice. PROPOZI IA ŞI FRAZA. Plouă. Eg. Eg. jonc iune.Cuvântul şi enun ul 2. de asemenea. ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. atribut-regentul său). şi. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. grupul nominal. subordonare. prin gesturi sau mimică. b. Feti a fuge. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. nu]. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. Eg. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. coordonare). Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. Petre mănâncă mere. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. predicatul. Clasificarea propozi iilor 4. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. intona ie. Propozi ia şi fraza. El a venit. Ninge. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. atributul şi complementul. Func ii sintactice în propozi ie 5. topică. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. Raporturile sintactice 3. 2. rela iile sintactice (flexiune. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. printr-o asociere de cuvinte. a. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. 114 . dar [ea. Cânt şi dansez. Elemente de sintaxă 1.

ce este. dativ. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. pere. număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin. dativ). sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare).Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. jonc iunea. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i. în propozi ie. struguri şi mango. intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice. Voi dansa i). dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. În fraza Dansez ce dans îmi place. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. caz pe care îl impune predicatul. vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică). în Iam dat flori fetei acesteia. Eg. topică. pere. Eg. Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. gen. intona ia şi pauza. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen. adverbele relative. Raportul sintactic între complementele directe mere. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. caz. (pentru folosirea intona iei. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel. jonc iune. iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. . enun ul se dezambiguizează. Domnul: Domnu-i acasă? 115 . Dacă schimbăm topica. persoană. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. Subiectul stă la cazul nominativ. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. plural. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. Eg. 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. Raportul de subordonare se instituie. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. pauză. cum este. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. dar şi atribut pronominal în genitiv. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. se acordă cu fetei. topica. EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. cu regent fetei (a cui fată?. Eg. juxtapunerea. 4) Topica. struguri este realizat prin juxtapunere. unele pronume nehotărâte.a acesteia). iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. intona ie. Mănânc în fiecare toamnă mere. astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat. Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. cine este subiectul. I-am dat acestei fete flori. Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie).

Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. E încuiată odaia. propozi iile sunt a. niciuna. Eg.L. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă. D. Căldură mare 3. propozi iile sunt afirmative (El dansează. Ei!..: Nu. c-a plecat la ară. interogative (solicită o informa ie).4 După rolul în frază.: Amice. b. Eg.).: Bate-i să deschidă. domnule. domnule.: Apoi. 3. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. Începe meciul. 4. dar mi-a poruncit să spui. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii. optativă şi dubitativă. 3.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile. propozi iile sunt regente şi subordonate. dubitativă şi imperativă. Caragiale. F. optativă. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului. [dansează] – Propozi ia regentă.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată. Func ii sintactice în propozi ie 4.3 După scopul comunicării. I. 3.: Nu pot. propozi iile sunt principale şi secundare. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte. D. dacă l-o căuta cineva. D. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni. D. D. Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context. dansează ce dans vrea.Feciorul: Da. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 . nimic. Programul de televiziune e slab. CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3. niciunul. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă. 3. a plecat? F. a luat cheia la dumnealui când a plecat.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Cele secundare nu au în eles de sine stătător. eg.: De ce? F. F. eg.eşti idiot.: Dumneata spune-i c-am venit eu.. enun iative (comunică o informa ie).: Carevasăzică. propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă. Eg. Aş! etc. Culege flori.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului. După con inut şi modul verbului. Aleargă după câine. n-a plecat.) şi negative (El nu dansează).

dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. caz. b. Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ). 4. E bine a şti multe). acordul se face la singular. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. Muntele şi dealurile sunt înalte. Tu şi ea desena i. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte.. Grădina este colorată de toamnă. Observa ii: .când substantivele sunt la feminin şi neutru. Eu. ori Petre rămâne acasă. cu substantivul aflat în proximitate. Dealul şi mun ii sunt înal i. alcătuit din unul sau mai mul i termeni..numele predicativ adjectiv se acordă. . subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior. El. persoană). Elevii şi elevele sunt frumoşi. Pentru verbele copulative. atributul exprimat prin adjectiv preia genul. revede i capitolul Verbul. . Felurile predicatului: verbal şi nominal. dacă masculinul e la singular.când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite. Eg. Al doilea cântă). subiect exprimat. 1. tu şi el desenăm. Acordul predicatului cu subiectul. Eg. numărul şi cazul substantivului regent. Ori Ion. . preponderen ă are masculinul. Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles). Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. Vine iarna. verb (A citi e foarte util. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană. cine este sau ce ac iune suferă subiectul. . Noi cântăm. Fiecare/ Al meu etc. Eg. Subiectul se acordă în gen. numele predicativ se acordă la feminin-neutru.).a. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează. număr. Eg. Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). (Ei plecaseră. Poate fi exprimat prin substantiv. eg.când substantivele sunt de genul masculin şi neutru. Eg. În acest caz este vorba despre acord gramatical. eg. Eg. Cazul subiectului este nominativul. ce este.când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane. Voi cânta i. pronume (Acesta.. sau stă la masculin. sau a II-a eg. numele predicativ adjectiv stă la neutru. numeral (Doi dorm. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. 117 . atunci când substantivele sunt la plural. Cartea şi caietul sunt nou cumpărate. De exemplu. 2. când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. preponderen ă are persoana I. Fularul este roşu. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii). Observa ii: . cântă). Eg. Ion şi Petre scriu. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen.

Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. câ i?. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. G. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. câte?. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. ce fel de ?. Dumneavoastră sunte i modest. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate. Acordul atributului adjectival cu regentul său. Acordul corect se face cu verbul la singular. adverbiale. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. Gramatica normativă.3. verbale. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. Spre exemplu. Grui ă. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . majoritate etc. şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. v. Îi dau fetei frumoase daruri. În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen. atribut substantival: casa de pe deal e a lor. Spre exemplu. atributele sunt adjectivale. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). parte. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu. pronominale. Eg. substantivale. număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. majoritatea vor pleca. Spre exemplu. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. Eg. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. Echipajul a făcut /au făcut o escală. Un grup de oameni au venit la teatru. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i. Atributul adjectival se acordă în gen. (Substantivul majoritatea. Eg.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. armată etc. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. o babă). în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat. Pentru o discu ie în acest sens. Despre acestea vezi capitolul de morfologie. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. Acordul corect se face cu verbul la singular. Un grup de oameni au venit la teatru. (subiectul este multiplu o babă şi un moş.3. A fost odată o babă şi un moş. La fel. acordul gramatical este concurat de cel după în eles. echipaj. Au venit o parte. atribut pronominal: cartea lui este o reuşită.) acordul corect se face cu verbul la singular. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. 4. Când substantivul nu este urmat de un determinant. majoritatea oilor). subiectul este un substantiv colectiv. Când substantivul este urmat de determinant. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra. Eg.

. Eg. o locu iune verbală. gustoase este atribut adjectival. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). de mod. Leneşul pierde mult. Leneşul este subiect în propozi ie. [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. [Cine este leneş] pierde mult. de cauză.. în frază. Mănânc [ce vreau]. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe. o interjec ie.complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului.. complemente indirecte. . Am cumpărat mere pentru Petre. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. Etc. 119 . b. mere e complement direct. Mănânc mere. Eg.oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. 4. Felurile complementului a. de scop. un adverb. Eg. instrumental etc.. de timp. un adjectiv. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc. această propozi ie rezultată va avea. Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. ce vreau este propozi ie completivă directă. Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. o locu iune adverbială.4. Petre mănâncă mere. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului. Mănânc fructe gustoase. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. o locu iune adjectivală.

I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa. b. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. Ea nu este aşa. acord prin atrac ie. b. acolo unde este cazul. 7. Aceasta este casa noastră. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie. 2. acord după în eles) şi. Echipajul s-au pregătit. Se vede casa. c. oferi i varianta corectă: a. 4. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. Indica i predicatele nominale în enun urile: a. El este ca un om în elept. Câştigătorul concursului este altul.5.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a. 5. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. El este frumos. 3. Greşeala este de ignorat. b. El cântă frumos. e. 6. Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. Este interzis aruncarea gunoaielor. 120 . El se poartă ca un om în elept. Gălăgia copiilor mau trezit. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. c. c. Nimeni n-a lipsit de la concert.

REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române. EDP. I. Elemente de gramatică. Bucureşti. licee şi clase cu profil umanist). Gramatica normativă. 2002. Editura Paralela 45. Mioara. Dificultă i. 121 . Bucureşti. Limba română. Teoria şi practica analizei gramaticale. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. PANĂ DINDELEGAN. POPESCU. vol. 1996. AVRAM. Editura Academiei. NEAM U. Gabriela. GRUI Ă. D. G. Florin.. G. controverse. 2007. noi interpretări. 2005. Editura Dacia. Bucureşti. 2003. Piteşti. II. Editura Humanitas. G. Editura Academiei. Gramatica pentru to i. 1993.

Dic ionarele limbii române 3. Ortografie şi punctua ie…………………………………….semnificant . 7. p. Lucrare de verificare 5 III. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16.. Limba română. GLOSAR………………………………. 8. 8 1. Rădăcina. Clasificarea propozi iilor 4. consoane. Verbul. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II. Lexicologia. Pronumele.III. Dinamica vocabularului 4. 44 1. Elemente de lexicologie…………………………………………. CUPRINS. Studiul limbii române.Grupurile de sunete: silaba.Sistemul limbii române 2. 10. Vocabularul.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20. 122 122 . Morfologia ………………………………………………………….Cuvântul şi enun ul 2. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. p. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei.. BIBLIOGRAFIA CURSULUI. Conjunc ia. p. Paronimele 6. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p.Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18. p. diftongul. triftongul. afixele (lexicale şi gramaticale). Dificultă i în învă area vocabularului. Cuvântul. p. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului..Sunetele limbii române: vocale. Numeralul. Elemente de fonetica limbii române…………………………. Anexe CUPRINS I. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17.. Raporturile sintactice 3.…. Func ii sintactice în propozi ie 5. Rela iile semantice 5. Structura cuvântului. 19 1. semivocale 4. Studiul limbii române contemporane 4. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. 2. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19. Despăr irea în silabe 5. 9.Fonetica şi fonologia 3. 5. ANEXE. desinen a 3. 2. 4. Origine şi prezent 2..… p. Elemente de sintaxă…………………. p. Propozi ia şi fraza. Adjectivul.Articularea şi coarticularea 5.Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Articolul. hiatul 6.referent. 72 1. Prepozi ia. Interjec ia 11. 3. 6. Greşeli lexicale 7. 114 1. 32 1. Adverbul.Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Substantivul. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Chestiuni preliminare…………. Rela ia semnificat . Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4..…………………………….

Fonetică şi vocabular. Limba română contemporană. Editura Academiei. Gramatica pentru to i. Gu u Romalo. editura Saeculum. Pană Dindelegan. Florin. Gabriela. Editura Didactică şi Pedagogică. Elisabeta Şoşa. Editura Albatros. Bucureşti. Moda lingvistică 2007.S.O. *** Gramatica limbii române. Gramatica normativă.R. 1992. 1997. 2006. Bucureşti. ortoepic şi morfologic. 1997. Editura Humanitas. Şuteu. 1984. 1990... Editura Floarea Darurilor. 1984. Marele dic ionar de neologisme. Editura Univers Enciclopedic. ***An Encyclopaedia of Language. Sergiu. 1973. Pascal. G. G. Neam u. Editura Academiei R. 2005. Hristea.. Saeculum I. Editura Ştiin ifică. 2005. Grui ă. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română.. noi interpretări. *** Gramatica limbii române. Limba română. Bucureşti. Îndreptar ortografic şi morfologic. Vocabularul limbii române. G.. Theodor (coord. manual pentru programul PIR. 2000. 1998. Coteanu. Norme şi exerci ii... Bucureşti. Marie Petaut Bouchard. ortoepic şi morfologic (DOOM). Angela Bidu-Vrânceanu. 123 . Ion. 2007. La grammaire est un jeu d’enfant. Sinteze de limba română.S. Bucureşti.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. 2003. CalmannLévy. 2002. Bouchard. Bucureşti. în Bârlea. Editura Humanitas. 1983. Routledge. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. Cluj-Napoca. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. *** Îndreptar ortografic. Valeria. Grui ă. Teoria şi practica analizei gramaticale. Editura Paralela 45. *** Dic ionar ortografic. Drincu. Elemente de gramatică. Maneca. Bucureşti. 1963. Piteşti. Editura Paralela 45. 2005. Bârlea. Bucureşti. controverse. 1996. Ortografia în şcoală. G. Bucureşti. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Beldescu. Editura Academiei R. Vocabularul. Petre Gheorghe. Editura Dacia. Flora. Bucureşti. 1985.R. Mioara. Bucureşti.). Bucureşti. Dificultă i. Editura Academiei. G. Bucureşti. Narcisa Forăscu. Corectitudine şi greşeală. 1999.

de propozi ie etc.).GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens. Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. atributregent). Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. par i de vorbire. DOOM . Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. care sunt sunetele articulate. Fonemul este unitatea minimală a foneticii. Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte. în func ie de accent. 124 . Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. dar au sens diferit şi se citesc diferit.Dic ionarul explicativ al limbii române. El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone).Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba). dar au semnifica ie diferită. DEX . Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod.

). Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). Vocabularul – lat. Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. logos: „ştiin ă”). oral. Rela ia este de la gen la specie.Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. de la general la particular. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. academic. Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. care se abat adesea şi din variate motive de la normă. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. prin articulare lingvistică minimă. jonc iune. intona ie şi pauză. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort. 125 . uzual etc. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază. topică. lexis: „cuvânt”. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. Rela ia este de la particular la general.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful