Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

Ea condi ionează prezentarea la examen.. MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. cât şi în biblioteci. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. în egală măsură. A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. Ele vor avea loc în lunile aprilie. la care se adaugă 10% din oficiu. – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. Cluj-Napoca. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs. G. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student. academic. teme de control: 20 ore. 2005. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. La solicitarea studen ilor. Grui ă. Editura Univers Enciclopedic. Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române. de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). *** Dic ionar ortografic. laptop. Ceea ce înseamnă că. rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră. oral. studiu individual: 28 de ore. 7). 4 . adesea întrerupte de exerci ii. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. activită i aplicative 56 de ore. Gramatica normativă. pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică. la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str. cele două dic ionare ne oferă răspunsul. Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris. 1996 (sau orice altă edi ie). A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. ortoepic şi morfologic (DOOM). Bucureşti. Editura Dacia. iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. uzual etc. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea). Rezolvarea exerci iilor este facultativă. În urma discu iilor. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei.Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii.). Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. respectiv mai. Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală. Sindicatelor nr. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs.

Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. nota finală va fi nota mai bună. oficiu. prin poştă. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris. STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. Indiferent de rezultat. Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. Este nevoie de o lectură atentă a textului. La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX.). dar nu obligatoriu. Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. în afara consulta iilor comune. Astfel: 4 p. comunicarea de informa ii între candida i. examen scris + 1p. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. data exactă va fi comunicată de secretariat). şi. iar lucrarea va fi notată cu nota 1. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. rezolvarea cerin elor de examen se face individual. rezolvă exerci ii etc. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. studen ii se vor adresa supraveghetorului. se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note. Dacă studentul doreşte. portofoliu+ 5 p.E de dorit. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare. Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. până la aceeaşi dată. în sesiune. fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. 5 . În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). Notă. ultimele două se vor preda. la o dată ce va fi comunicată la examen. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii. de asemenea. Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului. În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. DOOM). fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul. EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris.

Pentru performan ă maximă şi economie de timp. este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură. performan a maximă la examen. 6 . în principiu.

Numeralul 5.CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Origine şi prezent 2. consoane. Interjec ia 11. Limba română. hiatul 6. Fonetica şi fonologia 3. triftongul. Articolul 3. Elemente de sintaxă 1. Lexicologia. Prepozi ia 9. Raporturile sintactice 3. Despăr irea în silabe 5. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Rela ia sunet – literă – alfabet 7.referent.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. Elemente de lexicologie 1. Propozi ia şi fraza. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Paronimele 6. Rela ia semnificat . Studiul limbii române. Vocabularul.semnificant . Dic ionarele limbii române 3. Dificultă i în învă area vocabularului. Chestiuni preliminare 1. Articularea şi coarticularea 5. Conjunc ia 10. Adverbul 8. Elemente de fonetica limbii române 1. desinen a 3. Rădăcina. Clasificarea propozi iilor 4. Cuvântul.Cuvântul şi enun ul 2. Grupurile de sunete: silaba. Greşeli de morfologie 12. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Pronumele 4. Dinamica vocabularului 4. Verbul 7. Ortografie şi punctua ie 1. 2. Greşeli lexicale 7. Structura cuvântului. afixele (lexicale şi gramaticale). Morfologia 1. Rela iile semantice 5. Func ii sintactice în propozi ie 5. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Adjectivul 6. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Studiul limbii române contemporane 4. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Sunetele limbii române: vocale. semivocale 4. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. diftongul. Substantivul 2. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Lucrare de verificare 5 . Sistemul limbii române 2.

urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. Chestiuni preliminare 1. Limba română. pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. limba sardă. Aceste trăsături. Alături de limba română. În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. Dintre acestea. Origine şi prezent 2. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. În ansamblul cursului. precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române. LIMBA ROMÂNĂ. dar are şi trăsături specifice. Dic ionarele limbii române 3. Studiul limbii române contemporane 4. limba catalană. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. substratul lingvistic geto-dac.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. . limba franceză. interesat de propria exprimare. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. limba provensală. asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. Studiul limbii române. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. limba portugheză. limba dalmată (dispărută astăzi.

academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. alături de dic ionare. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). studen i etc. Italia. este limba maternă pentru 90% din popula ia României. Utilizarea pluralului.000 de 9 . treptat. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor. De modul în care întrebuin ează limba română. ci de un vorbitor de rând. sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic. Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător. Serbia. Aceste edi ii (universitare. cu care. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog. Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. editat de Academia Română. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). Dic ionarul enciclopedic. ortoepic şi de punctua ie. Rusia. 2.). El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române. Dic ionarul de antonime. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele.şi. ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. Voivodina. lingvist. Gramatica pentru elevi. profesor de română sau învă ător etc. Israel. Orice nedumerire. studen i etc. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. în sensul de sisteme gramaticale. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. o vorbeşte şi o scrie. Ungaria. Statele Unite ale Americii etc. Spania. Gramatica de nota zece etc. elevi. ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. pentru elevi. Canada. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Ucraina.). DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit. Manual de gramatică pentru clasa a XII-a. Republica Moldova.. fără studii de specialitate. Dic ionarul de paronime. conform referendumului din 2002. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. Româna se vorbeşte în România. iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. Dic ionarul de argou etc. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. o educatoare sau o viitoare educatoare). Dic ionarul ortografic.

000 de cuvinte. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. cu 2. începând cu anul 1993. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii. ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. în ORTOGRAFIC. hăr i etc. sensuri şi unită i frazeologice noi.cuvinte utilizate în limba română contemporană. DOOM-ul este un dic ionar 10 . ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg.500 mai edi ie (1982)”. scheme. dar şi un număr mare de regionalisme.) şi reprezintă instrumente uşor de consultat. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii. înso ite de ilustra ie bogată (poze. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate. arhaisme şi neologisme.

DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. 1990. logos. care se ridică acum la peste 65. MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. o cifră de-a dreptul impresionantă. Editura Didactică şi Pedagogică. deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”.„cuvânt”). 2006. atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg. 11 .000 de termeni. Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale. Maria Burcă. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului). Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar.” (Florin Marcu). Luiza Seche.). Onufrie Vin eler. „Ceea ce reprezintă. DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. din toate domeniile de activitate. în primul rând. cravată. DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME. ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu. Silviu Constantinescu. cometă. Editura Enciclopedică. Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care. costum etc.„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. Irina Preda. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte.

vb. Fig. 2. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat. Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică.categoria gramaticală (s. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. (Tehn. . 1. articolele consacrate cuvântului cer. 2. neplăcută. a tălmăci. ♦ Refl.) fiartă în apă. acestea sunt explicate unul după altul 1. a o pă i. al unui vehicul etc. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate. A reda.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu.termenul definit. împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele. Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura.f. un cuvânt dintr-o limbă în alta. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri.. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. ♦ Spec. s. traduire. a fi risipitor. Fereástră. A reprezenta. a transpune un text. hrişcă EXERCI IUL 2. 2.f. Fig.substantiv feminin). ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă. în final. ◊ Expr. a înfăptui. ferestre.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi.) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti. fr.Lat. a realiza. 12 ♢ ♢ .f. ARTICOLUL DE DIC IONAR. TRADÚCE. Aplica ie. tradusei. în tabelul de mai jos. a pune în practică. (Fam. pute i urmări.nec.3. tradus] – Din lat.. EXERCI IUL 1. tradúc.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. A i constatat că structura articolului este următoarea: . . (În expr.: (reg. . 4. 3. Dic ionarul ortografic. Dic ionarul de sinonime.] – Et.. MĂMĂLÍGĂ. s.) mălígă s. A înfăptui. mămăligi. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă. orb. III. a da greş. . fenestra. etc. o frază. (fig. Expr. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri. ◊ Fereastră oarbă v. . 5. un plan). 1. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”. traducere. montat în deschizătura amintită. s.f. Tranz.etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă). 3. cu accentul marcat. ansamblu format din această deschizătură.). A se manifesta. (În expr. a exprima (cu ajutorul artei). 3. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic. [Var. pentru a permite să intre aerul şi lumina. part.. Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt.forma de plural. Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student .) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă. [Perf.

(fig. ruşinea. de mândru. înalt până la 30 m. s. ♦ Lemnul acestui arbore. exprimă supărarea. Palatul gurii. kjelj. a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur.. II. čeroros (cf.). čero (Miklosich. Wlislocki 79). 5.. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. Quercus ilex). provine ig. 305. realizând anumite figuri impuse. Păsările cerului = păsările zburătoare. ceri cer (boltă. REW 1466. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. adj. cf. – Varietate de stejar (Quercus cerri).n. şi toponimul toscan Cerreto). divin). Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. alb. er. provine din sl. v. fr. s.) divinitate. Rai1. 1. Până-i cerul = niciodată. čer(a). unde prin forma zborului. cel. cer. cerro (it. – 3. Elemente. – Mr. prov. Arbore mare din familia fagaceelor. ultima formă pe baza pl. ceresc.n. (rar) arc. it. – 2. 406). dumnezeire. (stejar de piatră. şer. Expr. Puşcariu 336. care are o formă aparent emisferică. 432 crede că rom.) crug. din sud cerza.. – Lat. m. – Der. ceruri. ciel.f. ceret. boltă palatină. DOOM cer (arbore) s. cer. boltă cerească. palatul bucal. pl. de fericit. cf. două situa ii etc. DAR). providen ă. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă. Lat. kjar (Philippide.DEX CER1. II. Etym. pronie.) 2. cf.m. cat. albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). REW 1848. eden. Aer. boltire. s. slov. – 1. sunt de acord că alături de cuvinte. céruri. (ANAT. paradis. Zig.n. două puncte de vedere. (Cihac. crângul cerului. cerrus. (cerul e plin de stele. afară. n. văzduh. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate. 189). 4. (BIS.) cerul-gurii = palat. – Der. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. ceroaică. – Mr. Expr. cielo. ♢ . Sub cerul liber = în afara unei locuin e.). Baldachin la pat. boltă. ceo.. s. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute). în care se află aştrii. atmosferă. Spa iu cosmic. caelum. megl. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. sp. cu scoar a negricioasă. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. 636). cu frunze pieloase. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu. sb. CER2. 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. pl. dar şi vorbitorii nelingvişti. alb. 3.) tărie. Lat. v.... port... cer (-ruri). Din rom. istr. să derive mag. A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. firmament. 1. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale. s. (celst. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. Candrea-Dens. bogate şi cu fructele ghinde.) păra . DAR). DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri). providen ă. cuvînt pe care Miklosich. lumea albinelor. Există şi în bg.m. Wb. b) a nu putea în elege. 2. Este posibil ca din rom. limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli. rai. firmament) s. A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). înrudit cu stejarul. istr. (stejăriş). coelum (Puşcariu 335. cerrus (Meyer 220. DIC IONAR DE SINONIME CER s. folosit drept combustibil. 3.. 4. ♦ Putere divină. n-o să se întâmple nici un rău. cer. divinitate. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. s. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă. it. firmament. – Lat. (înv. (înv.. cser (Candrea. ceri. ceruri.

limba română cunoaşte diferite variante. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. deci nelingvist. vorbitor de rând. putem să transmitem nuan at inten ii. în „sistemul lingvistic al unui stat”. Limba a fost comparată cu un joc de căr i. „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). jargonul etc. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. am văzut înainte. Dar. dacă nu găseşti „solu ia”. care se stabilesc între aceste elemente. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. Po i pierde. În cazul comunicării umane. limba familiară („de toate zilele”). ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. de asemenea. iar la şcoală. cu un joc de table sau un joc de şah. „calea”. deci. specificul pronumelui personal. argoul. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. fonologia. morfologia. lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. faci greşeli. într-o vreme. variate şi complicate la rândul lor. un fel de stratificare socială a limbii). limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. niciodată o albină nu va zbura altfel. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv. prin note. variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. Vorbitorul de limbă maternă. de învă ători). de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. sintaxa.au descoperit. 14 . nu sunt fixate odată pentru totdeauna. acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. în cadrul unei comunită i largi. „mişcarea”. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. abateri de la normă şi figuri poetice. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. De aceea. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. maniere şi tonalită i. un fenomen susceptibil de evolu ie. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. lexicologia. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile. Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. O parte dintre aceste reguli. Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare.

îmbogă indu-şi con inutul. Corectitudine şi greşeală. cu nome precise. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. de la regulă. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. apare la un moment dat în istoria unui popor. îndreptare) care indică regulile admise de limba literară. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. regionalismele şi arhaismele. oficiale şi neoficiale. p. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. 226).) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. dic ionare. limba nu rămâne fixă. formele. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. la oricare dintre cele două variante. dar şi prin schimbare. mai general şi mai oficial. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. erau cred şi crez. cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. care nu respectă regulile limbii standard. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. şi deci greşeli. dar stăpânesc şi o variantă dialectală. schimbări istorice. Limba literară este un fenomen istoric. nemişcată.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici. astăzi e admisă doar prima.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. construc iile populare şi regionale. în func ie de context. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. Raportate la limba literară şi la normele ei. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. argotice etc. la indicativ prezent.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc. din mecanismul ei de func ionare (eg. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 . azi s-a renun at la a doua formă. economice şi sociale. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. Dar ajunsă la maturitate. termenii. eg. (Valeria Gu u Romalo. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. ăsta). profesionale şi familiare. sunt considerate abateri de la normă. cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori. pasaj/pasagiu. în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. prin evolu ia gândirii. definitiv stabilă. fiind capabili să recurgă. elementele de argou sau de jargon.

EXERCI IUL DE REFLEC IE 3. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac..”. care reprezintă semnul unei na iuni culturale. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954. pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. progresia discursului. Eugen Simion. Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. raportată permanent la enun are. […] La noi [în ară. pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. cum îşi construieşte fraza. care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire). şi când şcoala nu mai reuşeşte. ci se deschide. cu câtă abilitate poate folosi melancolia.5. a structurilor şi a func iilor sintactice). reguli de combinare. O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). spre 16 . educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii. coeren a înlăn uirii frazelor. lirismul. lucrurile sunt într-o mare libertate. ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". urmată fiind de a doua edi ie în 1963. la contextul de comunicare. spre deosebire de alte ări. modele de analiză logică. totul este lăsat pe seama şcolii. Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale. precum Fran a]. prin ultimele sale capitole. În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române. MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea.. la discurs. cum desfăşoară discursul. 200 de cuvinte). Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor.

pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului). informa iile lexicale.. aici. capitole mai pu in canonice. din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare. Repeti ia..din proza contemporană. gramaticale. O inova ie . esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite .). lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar. structură articolului.discurs şi comunicare. apărută în 2005. aşadar. compara ia. rela ia dintre explicit şi implicit. men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine. etimologice etc. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog.. Anacolutul. se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române. Elipsa. Prin exerci iile propuse. Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica.Construc ii incidente. unită i componente ale dialogului. asigurând continuitatea tematică a discursului) etc. în partea finală a volumului al II-lea. de exemplu.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol. Imbricarea -. despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia. despre Limba română vorbită. (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. de fapt. modalizarea. pasivul şi impersonalul etc. despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. 17 . mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . deviante fa ă de sintaxa standard. SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic. focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului).o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale . Noua Gramatică a limbii române con ine. reflectând tendin ele oralită ii spontane. reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. rela ii între participan i. tu. presupozi ii şi implica ii) . care se referă la Gramatica limbii române. acum. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte. marginale în gramatica tradi ională. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă. semantice.

Intranz. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO. a se mişca iute într-o direc ie. Expr. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. „de“) A se sustrage. ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. Editura Univers Enciclopedic. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). de o constrângere. fugire (=fugere). 1992. MARCU.. a se scurge rapid. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). *** Dic ionarul ortografic. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie.. 3. fug. 2. a merge în fugă1. Editura Humanitas. Fig. 2005. Editura Academiei. Fl. *** Gramatica limbii române. se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. pentru a-l prinde. A se deplasa cu paşi repezi. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. (despre un de inut) a evada. ♦ A se depărta. În calitate de vorbitori nativi de română. articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. ortoepic şi morfologic. a-i plăcea de cineva. prezentate în această unitate. a evita. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum. C. plecând să trăiască împreună. 5. a alerga. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. Fig. vb. 2005. IV. a se retrage dintr-un loc. (Fam. 4. când cineva se simte pierdut. (despre un ostaş) a dezerta. „după“) A urmări în fugă1. cu admira ie. a goni. cu dor. – Lat. 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . FUGÍ. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. pop. 1986. MANECA. Expr. când îşi pierde cumpătul. Dic ionarul de neologisme. 4. Expr. 1998. Valeria.) Fugi deaici! = a) pleacă!. a nu se lăsa prins.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. 1. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. Corectitudine şi greşeală. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. a privi insistent. a se eschiva. fig. Expr. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. Expr. *** DEX. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. Editura Academiei.

.

sintactic. folosim automat. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. sunete. vocale. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. nivelul lexematic. Elemente de fonetica limbii române 1. diftongul. Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. Grupurile de sunete: silaba. Sunetele limbii române (consoane. Sunetele limbii române: vocale. care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. morfologic. Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. nivelul sintagmatic. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. hiatul 6. orală sau scrisă. 2. Fonetica şi fonologia 3. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. Rela ia sunet-literă. litere. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. Articularea şi coarticularea 5. prezentat în capitolul anterior. Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). triftongul. ierarhizate de la simplu la complex. pe de o parte. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. conştient şi responsabil. nivelul morfematic. compus din mai multe nivele. lexical. triftong). DOOM-ul.). 20 .UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12. Sistemul limbii române 2. prin analiză fonetică. Observarea şi în elegerea. dintr-o competen ă lingvistică nativă. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. semivocale 4. consoane. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. îmbinări de cuvinte. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. 3. şi pentru un cadru didactic. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. cuvinte. pe de altă parte.

cuvinte). lexemul. cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. 1. aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic).). Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. pute i sesiza cum. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. deci dintr-un punct de vedere abstract. aceste sunete se numesc foneme. 4. 3. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. φωνή. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate. succesiunea de sunete. morfematic şi sintagmatic. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. (sunete. (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. Din punct de vedere fizic. putem să construim cuvinte. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. foneme). Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. nivelul fonematic are un singur plan. lexicale etc. 2. lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor. (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. 2. morfemul. Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. 21 . FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr. Spre deosebire de nivelele morfematic. sintagma. Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. Nivelul morfematic. al expresiei. de la articulare până la percep ia sunetului. pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. lexematice şi sintagmatice. Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. în elesul). phone: sunet.

Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională. m. Eg. ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. care sunt sunetele articulate. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. sunetul /n/ în neam etc. Eg. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone).) cunoaşte mai multe pronun ări. a. b. Alofonele sunt unită i concrete. 2. (gândi i-vă. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării. generale.1. inventariază sunetele limbii. fizice şi auditive.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. deci făcând o schimbare la nivelul formei. s. ale limbii. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. deci despre foneme atunci când. Sunetul este material şi concret. Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici. se modifică şi con inutul. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). Fonemul este general şi abstract. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. b. 22 . în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii. l sunt invariante). înlocuind un fonem cu altul. Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării. pat/bat/mat/sat/lat (p. individuale. spre exemplu. Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor. /i/ etc. rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. iar fonemele sunt unită i abstracte. Vorbim despre invariante. adică mai multe variante fonetice (numite alofone). ale vorbirii. semnifica ia. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem. Vorbim despre variante fonetice. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. La fel. calitate în care aceste unită i sunt numite foneme.

frământă (indicativ. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. EXERCI IUL 5 1. Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. taxi. 2. s. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod. a III-a sg. 2.„tovărăşie. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c. din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. sunte i. profesor/profesor. După modelul casă/masă. perfect simplu. a. mămăligă). jilav/jilav. gingaş/gingaş. pe lângă aspectul lor verbal. dar se citesc diferit. şi au sens diferit). fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. trafic/trafic. Eg. În limba română accentul este liber. duminică. Eg. Conform DOOM. în func ie de accent. Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale. ponosit). sim it în rostire. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. intim/intim. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant). v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). pers. Eg. Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. În comunicarea orală. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. în planul expresiei. şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. crater. caracter. companie . la formele verbului a fi: suntem.Fonemele au următoarele două func ii: 1.„unitate militară” vs.2. acele/ acele. Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. ş. pe ultima silabă (eg. penurie/penurie.) vs. care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. ibovnică).). pe prima silabă (eg. 2. a III-a sg.). pe antepenultima silabă (eg. vorbitorii recurg la 23 . companie . despot. nu este fix. miros. prezent. lasă etc. societate”. casă/masă/lasă etc. (diferen ierea marcată de c. Accentul şi intona ia Fonemele au. aripă. frământă (indicativ. fenomen. copii/ copii. radio). avarie. pers. ă. m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă.

o.) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg. vocale centrale [a. ă. - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. Eg. . ă. Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă. consoane şi semivocale. caracter/caracter. î/â.sau atâta vreme cât ieri am cumpărat. Eg. Vocalele limbii române sunt următoarele: a. Ieri am cumpărat portocale.după apertură (deschidere): vocale deschise [a]. iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale. EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie). fenomen/fenomen. închise [i...după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e. VOCALELE sunt sunete la a căror producere.după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii. ]. sigur nu mai trebuie să cumpăr. [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. nu astăzi. SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. prin vibra ii ale coardelor vocale. semi-deschise [e. î]. – accentul cade pe obiectul ac iunii. 1.. i]. Mama te-a invitat azi. jucătorul centrează puternic. u]. Ele se clasifică astfel: . e.. o]. care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. 24 . / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri).. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. u. EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. . curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol.. un enun ). Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice. nu de la supermarket sau de la aprozar. vocale posterioare (velare) [o. – accentul cade pe aspectul temporal: ieri. 3.. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale. silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). deci în func ie de proprietă ile lor fizice.. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. Ieri am cumpărat portocale.. duşman/duşman. i. – accentul cade pe circumstan a de loc. locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. sonore. nu mere.. u]. pere.- accentuarea emfatică (în frază). ă.. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă.. î..

c. j cu ş. v. . Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. m. care atinge baza din ilor): l. toamnă în loc de doamnă. z. 25 . j. din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . ş. f. n. v cu f.consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. din punctul de vedere al modului de articulare: . g cu c. c. d.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. .consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii.consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş.consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d. ATEN IE ! În practica didactică. au putere mai slabă decât individual: .consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p. v. şi în pronun are inversează b cu p. b. închiderea canalului. Eg. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. care. . m. din punctul de vedere al sonorită ii: . şi se încheie printr-o fric iune). s. buze sau din i.2. v. . . d cu t. peatru în loc de teatru etc. č. aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f. n.consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei. Consoanele africate nu sunt sunete simple. t. . j. z cu s. c. r. şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b. z. CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator. b. j. astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b. r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). t. h. .consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal. g. ş. č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. p. d.consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol. z.consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f. ci o combinare de două sunete articulate. . ğ. s. ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j. s. la articulare participând ambele buze): p. .consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii). luate împreună. t.

în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat. unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. aştept. i este vocală în mină. pai. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin.. Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. Fa ă de vocale. Cauza coarticulării este fiziologică. după următorul model: s . meargă. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată. Semivocalele limbii române sunt: e. îndoiai. semivocalele sunt mai închise. şi anume rostirea mai facilă. o. striden e. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. h. trai. Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi. vreau. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă. poate fi pronun at diferit [piatră]. fiară. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală).consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. respectiv o). p din piatră. se numeşte coarticulare. u. [ptiatră] sau [tiatră] etc. 3. Eg.consoană. Ca efect al coarticulării. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. mai scurte. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. semivocală în bea. călăi. 4. prin estomparea unor diferen e.consoane nazale: m. din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală. al legării sunetelor în vorbire. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior. iadă etc. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. g. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. mai pu in sonore. e este vocală în melc. vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. almanah. i. d. influen at de i. maşină şi este semivocală în trai.

. zmeură. dezlega sunt rostite cu s. ma-şi-nă. Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă.(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd). tram-vai. obstacol. Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală. unchi). EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru. Eg. sunt rostite sau nu într-o silabă. că-ru.. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul. tren. Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală. Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală. cârn. smulge. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate. e şi a sunt vocale în hiat. Eg.). răzbunare. cai. în astm. iar. desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg. 27 . în coamă (despăr it în silabe: coa-mă). amplu.ă. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. Eg. Eg. sunetele limbii române se grupează în silabe. smintit. în real (despăr it în silabe re-al).. triumf. oi. alteori cu z. reducând un triftong la diftong. n: eg. oai (le-oai-că). Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg. triftongul este iau. cuvincios în loc de cuviincios. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. 5. oa este diftong. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. în iau. Eg. trac-tor.Şase saşi în şase saci.. confort) etc. uneori smântână. eau este triftong. a-u-to-mo-bil. diftongi. în beau.) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile.. ied. în leoaică. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. Eg. înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. aspectos în loc de aspectuos.

∗ ca în orice transcriere fonetică. culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. Eg. /s/. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. î. cui. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă.litera x notează două sunete /c/. sosetă în loc de şosetă etc. axă. excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. şi atunci vorbitorul rosteşte. cuvântul măr e alcătuit din literele m. . ă şi r şi din sunetele /m/. disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. ied. RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. acuarelă. 28 . Soare oa (o-Sv. cai. În redactarea computerizată a documentelor. se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. propietate în loc de proprietate etc. Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: . două. În general fiecare literă notează un sunet. bineîn eles. Eg. maur. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Ş. în paranteză sunt sunete. nu litere. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. copii. circumflexul (â. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar. Eg. oi. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. Eg. /r/. bei. scluptură în loc de sculptură. care este forma corectă). Potrivit principiului fonetic. întâi.geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe). Ă). ). modifică sunetul într-una din pozi iile sale. elevi) care duc la forme de exprimare greşită. treling). Eg. mocolotivă în loc de locomotivă. iod. a-V) - - 6. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. Î) şi virguli a (ş. Limba română este o limbă fonetică. iei. greşit. iute. se spune greşit treling în loc de trening. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt. Identifica i diftongii. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. Eg. /ă/. iau. Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt. leoaică.

[urş ]. week-end. ă . ceară. a. În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale. cec. e. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. litera i aşezată după consoană. / /. EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer. /ă/. h.litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. look. munci. Eg. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. ă) are 5 sunete (/g’/. / /.litera x notează două sunete /g/. looping. La fel şi sunetul /ğ/. Este un i asilabic (nu formează o silabă). cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. Eg. ghindă. urşi. cer se pronun ă [č e r ]. trend. /e/. tace. broker. hacker. /z/. precum în pomi. /e/. . Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. sunetul ğ). Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. mall. acquis. flori. Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. item. /ă/). . /m/). Rezolvarea exerci iilor este facultativă. la finalul cuvântului. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. au corespondent un sunet (sunetul č. e. marker. market. . /a/. examen se pronun ă [e g z a m e n]. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. . SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă]. Eg. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. 29 . numit şi i scurt asilabic sau afonizat. a. auzi. . cuvântul ghea ă (6 litere: g.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. dealer.în unele situa ii.. . axă. licean. lax. atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. /a/. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă.are 4 sunete: /č /.

Defini i sunetul. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. paria/paria. în func ie de pozi ia diferită a accentului. brazi/braji. ciocolă i/ciocolate. Face i transcrierea lor fonetică. văz. topogan/tobogan. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. companie (companie plăcută. Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. fetele ăştea. director/director. haină/haină. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. examen. a în parc. 7. 4. 6. celălant. Construi i sintagme prin care să arăta i cum. Demonstra i că în func ie de intona ie. colidor. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. pomi. maxilar. 5. Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. copii. fonemul. fulgi. deal. maxim. filologă/filoloagă. alofonul. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. ambian ă. Recunoaşte i diftongii. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. fragi. aici semivocala face parte din sunetul č!). jazz. amfiteatru. 3. mozaic/mozaic. chibrituri/chibrite. orodox. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta. 30 . mijlocaş. sunte i/sunte i. 8. se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. după modelul cal-car. beneficii/beneficii. exerci iu. exemplu. 9. explic. c în câine. nicicând. 10. 2. companie teatrală). comedie/comedie.7. ghindă. ianuarie/ianuarie. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). fimeie. Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. box. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. tăcea (aten ie. c în casă. agreez. pix. cruzi/cruji. s în ceas. înghe ă i/înghe ate. Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici.

Unită ile limbii. [se poate consulta la adresa http://www. Introducere în lingvistica matematică. 221-233. Sorin. unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. Edmond Nicolau. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus. 31 . unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte. L. Introducere în teoria lingvistică].ro/eBooks/filologie/dominte/index. Introducere în teoria lingvistică]. Stati.ro/eBooks/filologie/dominte/index. pp. Dic ionar ortografic. Bucureşti. 1966. în vol. Corectitudine şi greşeală.unibuc. 2002. Bucureşti. [se poate consulta la adresa http://www. Bucureşti. pp.htm. 21-22. Sorin Stati. Valeria. S. Tratat de lingvistică generală. 1972. Graur. A.htm. GU U-ROMALO. 2005.unibuc.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM. ortoepic şi morfologic (DOOM). Wald. pp. STATI. XXVI-XCVIII. Sorin. STATI. Editura Humanitas.

în care şcoala are rolul principal. în lectura capitolului. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. orthos – „drept. şi. în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. ceea ce le permite studen ilor ca. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Ca parte a studiului limbii. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. Ortografie şi punctua ie 1. aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. de regulă ortografică. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române. Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 . Ortoepia priveşte pronun area corectă. pe de o parte. să se raporteze la propria experien ă lingvistică. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). ca urmare. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. Ca parte a studiului limbii. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. corect”. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. Despăr irea în silabe 5. pe de altă parte. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. studiul despăr irii în silabe şi. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. 2.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

S-E (sud-est). după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1. Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse. Eg.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Blancul marchează în scris o realitate fonetică. numit şi pauză. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. Eg.se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest). marchează intona ia interogativă a enun ului. constă în absen a oricărui semn. D. Eg. F. domnule. sau nici un şi niciun etc. RATUC-ul. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles). spa iu. loc.: Bate-i să deschidă. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. Blancul are şi rol distinctiv. două puncte – anun ă vorbirea directă. ci după semnele de punctua ie. pauză albă. la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea. dar mi-a poruncit să spui. Blancul.împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. F. D.: De ce? F.redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie. 3.-maj. v-a va (verb auxiliar. între un soare şi unsoare. a luat cheia la dumnealui când a plecat. c-a plecat la ară. 10-le (nota 10). (locotenent-major).: Nu pot.serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse. pauză grafică. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. D. 2. x-ul.: Apoi. ex-ministru. unde marchează căderea vocalei î. spa iu alb. Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). D. prim-ministru. spre exemplu. . la calculator. . E încuiată odaia.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului. a plecat? 36 . diferen iind.: Carevasăzică. eg. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . sau de substantive provenite din abrevieri. show-ul. şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. dacă l-o căuta cineva. eg. el va juca) păcălit) . .

[ştandard] în loc de [standard] etc. n-a plecat. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii.i ghicesc în talpă. Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie. Caragiale. eră. eram [ieram]. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale. Dar. stres/ştres.F. el [iel].. 214).. Oricum. Spre exemplu: .: Amice. stres. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii. Atunci când închid ochii. – Foarte bine. într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo. conform normelor ortoepice [e] în elev. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start].eşti idiot. şpalt etc. de grafeme.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest.: Nu. 37 . I.litera e se pronun ă. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact]. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. [ierou] în loc de [erou] etc. În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. o coresponden ă perfectă între şirul de litere. domnule. D. dar în exact. prin analogie. strangula/ştrangula. strand/ştrand.litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă. plutesc.. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să. dar [ie] în este [ieste]. Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc.L. ax. Corectitudine şi greşeală. p. De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16. [egzaspera]. 2. standard. . Ce număr por i la pantofi? – 36. dar şi [ielement] în loc de [element]. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. – Eu nu ghicesc decât în talpă. poem. 36 mă inspiră. – Poate în palmă. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. adică pune un număr. excava. . start. Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu. – Ce semn de punctua ie? – Nimic.

*muşeama. şcenă]. creează. în neologisme de tipul poet. . înalt). stofă. în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput). cenuşar. *clujan.abrevierile PNL [penele]. Eg. reexamina (re-e-xa-mi-na). umbla [nu *enblemă. alee. Brâncuşi). licee. aisberg.vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). poem. Scrierea unor consoane . zoologic. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete. strămoşească. căreia.accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat. . accentul general căzând pe ultima silabă. înşală. a înghi i. *vitejască). scenă [nu *ştat. j.verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară. *inproviza]. premisă. nu z: despacheta. e ini ial se pronun ă /e/. tomnatic [nu *tomnatec. . vaccin. t. *îndemânatec]. plajă (nu *fruntaşe. în antroponime (Pârvu. strangula. . d. *înşeală. nu s: dezbate. celorlal i. cealaltă. 1. . se scriu cu literă dublă: idee. *ştofă.înaintea consoanelor sonore b.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. *birjear). nu e. şade. clujean.înainte de p şi b se scrie m. *jear.se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/. regionalism moldovenesc). improviza.e la început de silabă precedat de vocală. ea se pronun ă [ia]. *deztăinui]. celeilalte.înaintea consoanelor surde p. eram se pronun ă [ieram] etc.după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. . diserta ie. Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. c. destăinui. disident. accident. . Alături de exemplele mai sus oferite. birjar (nu *cenuşear. someşean. nu n: ambulan ă.în neologisme. se scrie î. sesiune. *strămoşască. în sufixul -atic: îndemânatic. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă. nu /ie/. alcool. . 38 . muşama. . f. iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element]. emblemă..se scrie şi se pronun ă i. *plaje). g.variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. şase (nu *aşează. ş. alee se pronun ă /e/. *şease). şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. *someşan. Scrierea unor vocalele . nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî. . agreând. tusşase [nu *dezpacheta. zvânta. succes. . vitejească (nu *ieşan. efectuează. . nu /e/: fruntaşă. Este corect cărora. h se scrie şi se pronun ă s. v se scrie şi se pronun ă z. azvârli. Excep ii: se scriu cu s transdanubian. . jar. 2.

paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe). mai mult pauzele.se scrie cc în următoarele situa ii: accent... războaie balcanice). occipital.). .. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. . posttotalitar (post + totalitar). kt despre profi. k fie profii severi. se scrie s în prefixele des-. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ. e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea. .se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat. ce-i drept...sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev.. Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe. . k oricarui alt kopil. . dar uite k i'am gasit.). dar trecatoare!! 3... dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni. Evul Mediu etc... succes. pleonasm..înaintea consoanelor m şi n apare uneori s.. te distrezi. ministru. prismă..se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata. Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră. deputat. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor.. Dvs. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala.hmm.. e kam. răszice. viatza fara scoala. Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17.. invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum. lunile anului.scoala cu bine cu rau. vaccina. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). paznic. dar imi place la scoala.înaintea consoanei z.se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. i'am cautat mai mult timp. alteori z: dezlega. deznoda. zloată.. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere. sau nu. izlaz.consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte). Aten ie! . rescriindu-l. desluşi. răs-: deszăpezi.. SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora. sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă. 39 . zmeu. dumneavoastră. dl Ungureanu. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea .. sarcasm.se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare. fie colegii nebuni.. neagra. economice şi sociale.. obraznic. fantasmă. disciplinele de învă ământ.. zilele săptămânii... . dezmin i... groaznic. slab. nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24.

Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române. De asemenea. Ioana Duşa.. războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. scrisoare). Subsemnatul. ca titlu etc. Lucrează în Institut de cinci ani. Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice. la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director... al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific.se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop. Dar substantivele care denumesc func ii. Războiul de Secesiune. greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I. 40 . Excelen a Voastră.pentru nume de persoane (eg. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I. Domnia Sa. vă rog să binevoi i. identifica i şi corecta i. Războiul de Independen ă. Livia Pandrea).. anumite abrevieri.pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. . Evul Mediu). se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres . gigant. . Războiul de 100 de Ani). Secretară Maria Popescu. Serviciul de contabilitate. traducătoarea Livia Pandrea). inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. Înăl imea Voastră.se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură.. . litera mare se foloseşte . Majestă ile Lor Imperiale. .. Sfin ia Sa). Catedra de limba română.. sirenă. Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. muză. prin rescriere. student la Litere. Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române. EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare.. la dna. parcă. numele proprii. Alte a Sa Regală. Secretariatul. . Războiul de Treizeci de Ani. titan. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. .în coresponden ă (cerere.pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea.pentru numele proprii de institu ii.pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române. pronumele şi formulele de polite e. Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite. ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg. admiterea la Politehnică. Direc ia.

rtf. ti-tlu.ă. f. punc-ta. sand-vici. as-pru. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. d. Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. Excep ie. VCV se desparte V-CV. mpt. h. format din sub+linia. 4. co-dru. Excep ie. 4. Fiecare silabă con ine o vocală. nct. g.4. fil-tru. li-tru. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal. ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). VCC-CV (Eg. Eg. duş-man. 6. De aceea. DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. VCCCV se desparte VC-CCV. Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. sculp-ta. jert-fă. re-demp. 3. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). ndv. Dacă prima consoană este b.i-a. O consoană între două vocale trece în silaba a doua.1. 2. mp . t. con-struc-tor. Eg. 4. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. a-pă. VV se desparte V-V. ca-blu. Eg. Eg. tă-ia. portavion (por-ta-vi-on. se desparte sub-li-ni-a. v. iar a doua este l sau r. şti-in. Grupurile de sunete lpt. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . func. ast-mul). dar se preferă varianta fonetică. du-et. Eg. mă-lin. somp-tu-os. Eg. sublinia. arc-tic. iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. as-tru. c. Două vocale alăturate se despart. nc . linc-şii. ploa-ie.2. nş. Eg. cin-ste. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit.iu-ne. ma-ga-zin. ac-tiv. i-ne-gal). Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. rct. p. port-a-vi-on). stm se despart după a doua consoană. VCCV se desparte VC-CV. 5. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. Bu-cu-reşti.

scoase din dic ionarele recente. într-un moment în care este mare nevoie de el. să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme... pe cât posibil. „casa limbii române”? Formula i o opinie personală. acquis. alteori irita i – la TV sau la Radio. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine. înainte de a le introduce într-un dic ionar academic. dealer. la care se recomandă însă. Da i câteva exemple.. 4. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. gay.. M-am întrebat. func ionar. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2.[. mai bine zis.500 mai mult decât prima edi ie (1982). conform principiului fonetic şi principiului morfologic). licean. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. nici nu avem cum.. cu 2. hacker.. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un. răspunde i la următoarele întrebări: 1. dar n-avem încotro. sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită.. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură.. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus. corectă.. de cuvinte noi. jacuzzi. ortoepic şi morfologic.i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare. regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând.. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim . vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?.] (Eugen Simion. mai ales.000 de mii de cuvinte. circulă sub mai multe forme. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic. pur şi simplu. fran uzisme. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i. de altfel.. Unele nu s-au fixat bine în limbă. furişat. Cum defini i Dvs.] DOOM-ul nostru apare. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. evitarea despăr irii. altele decât cele oferite în text. prin „limbă 42 . EXERCI IUL DE LECTURĂ 20. în esen ă. este urâ ită..Nu este totdeauna necesară. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul. într-|însa)... nu putem so interzicem. Nu trebuie să fii lingvist ca să.Cât de necesară este. frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a)..i dai seama că limba română s-a urâ it sau.Conform DOOM. simplificată. cerboaică. [. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. broker. Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs.] DOOM-ul actual cuprinde 62. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. dacă n-ar fi fost mai bine ca. altele tind să se stabilizeze. item.[. 3. strâm i. este limpede... Este vorba. dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă. văzând explica iile de mai sus. Şi.

maistru.sunt de acord cu cei care au spus asta.ramana. 3. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse.. 2. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. materialist. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur.cum nu au nici la ore. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. ruşinată. 4. c-aşa am bătut şi eu cucoşul. dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune. copiaza p rupte. frustrare.i aducă galbeni. liceal.cum a fost inainte cu capacitatea 43 . – Moşnege. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina. strâm i. ştii tu din a cui pricină. LUCRARE DE VERIFICARE 2 1. Pungu a cu doi bani). machiat. Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă.i pofta-n cui. desface. 5. să.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice.iar la tezele astea. zise ea.. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat.sau cu istoria si geografia sa ia note mari. carioca. măi babă! Când i-am cerut ouă. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik. rescriindu-l. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). furt. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare.

Ioan. 2005. Ce e nou în DOOM. Bucureşti. Editura Floarea Darurilor. *** Sinteze de limba română (coord. Editura Univers Enciclopedic. Theodor Hristea). G. 1997. 1973. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. ortoepic. Bucureşti.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. 1998. Bucureşti. Îndreptar ortografic şi morfologic. 1999. Editura Ştiin ifică.. 44 . VINTILĂ-RĂDULESCU. *** DOOM.. ŞUTEU. Bucureşti. Saeculum I. Flora. Ortografia în şcoală. Elisabeta ŞOŞA. Editura Academiei. pe pagina de internet a Academiei Române.O. ortoepic şi morfologic al limbii române. 1984. Bucureşti. Dic ionar ortografic. *** Dic ionarul explicativ al limbii române.

vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. 45 . cuvântul. lexis: „cuvânt”. Rela iile semantice 5. referen ial şi morfologic. Din punct de vedere semantic. din punct de vedere semantic. Paronimele 6. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. vocabularul se clasifică după cum urmează: a. Din punct de vedere referen ial. să definească unitatea de bază a vocabularului. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. logos: „ştiin ă”). Elemente de lexicologie 1. Din punct de vedere morfologic. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte. Vocabularul. SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului.semnificant . Rela ia semnificat .Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. LEXICOLOGIA Vocabularul (lat. este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. 3. Rădăcina. Structura cuvântului. Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14.Greşeli lexicale 7. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. vocabular fundamental şi masa vocabularului. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă.referent. semantic şi morfologic. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. Dinamica vocabularului 4. 2. Lexicologia. VOCABULARUL. Dificultă i în învă area vocabularului. afixele (lexicale şi gramaticale). CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. desinen a 3.

inubliabil. termeni de specialitate. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc. p. termeni argotici. diurnist. termeni argotici şi de jargon. care se mai numeşte şi vocabular mediu. care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”). Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. câteva conjunc ii şi prepozi ii. regionalisme. cipitor. în Limba română. Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. c. dorin a lor de „superioritate lingvistică”. al informaticienilor etc. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. neologisme etc. d. numit şi vocabular reprezentativ. cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. regional. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. job. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. colegi). Fonetică şi vocabular. business. a downloada etc. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. Lexicologia. şi. arhaisme. Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. termeni dialectali. Eg. Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. a upgrada. dar le foloseşte rar. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. numele unor animale domestice. elegantă. Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. alimente). de jargon etc. numele culorilor primare. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent. angrosist. 62). nume de rudenie. sau le recunoaşte. Vocabularul limbii române. pronumele personale. arhaisme. termeni de argou. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. hultan. prieteni. nume de arbori. vocabular esen ial. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. b. calfă. un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ. a lista. termeni de specialitate. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. vocabular activ şi vocabular pasiv. termeni de jargon. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea.G. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular. mefient. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. 46 .Vocabularul fundamental al limbii române. forme de relief. fond principal lexical. decan. Eg. dar nu le foloseşte aproape deloc. Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular.Bârlea. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă. Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. numerale de la 1 la 10. impardonabil. de asemenea. plante. alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. neologisme. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. ilegalist (P. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. termeni argotici şi de jargon). Vocabularul uzual. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul.

citeam. vorbim astfel de sinonime. este pentru verb forma de infinitiv (eg. pentru frumoşi. Deci pentru seria de cuvinte a citi. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie.1. citeam. LOCUL CUVÂNTULUI 2. citire. pâine. Forma de bază a cuvântului. a ploua cu găleata etc. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. pentru am plecat şi voi pleca. fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin. func ional. astronaut. căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului). Şi de asemenea. frumoasă. CUVÂNTUL . compunere şi conversiune. lor. căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. căsu ă). frumos.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. două sau mai multe. adună toate formele pe care cuvântul le poate avea). citisem. 2. citisem. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. ştergar. Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună. Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. pe. Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. stare. Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et). 47 . în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. De asemenea. dacă vom căuta cuvinte precum a citi. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care. bunic. sfânt. numele unui singur obiect. cuvinte polisemantice etc. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit). omonime. adică prin derivare.Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. a citi). baie). dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. masă2). căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective). putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. fenomen: floarea-soarelui. paronime. antonime. duminică. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar.1. scaun.) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare. prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului. Dar.1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. şi. astrolog. şi deci forma sub care este re inut în dic ionar.

Eg. sau prin analiza structurii lui. care pune accent pe structurile şi transformările frazei. citisem.Seria de cuvinte a citi. medicament constituie intrări separate în dic ionar. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . cuvinte noi. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. dar şi de context. ceată de oameni. cinstit-necinstit). în urs alb. nu formează. citit. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. 2. cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg.2. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor.1. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. 2. aspectul grafic). Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală. Vorbim în acest caz de abordare sintactică. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală.3. oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). cârd de ra e. Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. necitit. Prin derivare rezultă. Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul. turmă de oi. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte). într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. medicinal. Studiat în sine. sau seria băiat. Eg. citeam. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale. scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. din punct de vedere lexical. de context. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. Cuvinte precum medicină. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. din punct de vedere lexical. Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. adică de cuvintele care-l înconjoară.2. băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi. unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu. ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar.1. respectiv declinarea substantivului. citire este ob inută prin derivare. Seria de cuvinte cititor. aici oi. printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte). medical. Eg. selec ionate în func ie de sens. gânduri etc. de asemenea. 2. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). lui brun (urs brun). adică pe studiul sintaxei. îl oferă cuvântul alb.

Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”. hăr ile. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. E vorba de credin e vechi. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. istorică etc. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. hăr ile): acestea se numesc semne iconice. dintre formă şi con inut. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut. apple etc. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile.” sau „pomul care face acele fructe.3. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. semnificant [m ă r]. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică.. a apăra” şi andros „bărbat”.” 49 . pierdute de mult în societă ile moderne. ă. pentru cuvântul măr. semnifica ie. sistemul semnalizatoarelor rutiere. eirênê „pace”.. bzzz). Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu. Con inutul se mai numeşte în eles. forma grafică din literele m. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. r. semnificat „fruct al mărului. alexein „a proteja.scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg. Alexandru – din gr. 2. măr... spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m. Irina – din gr.” (vezi DEX). ă. Rela ia dintre semnificant şi semnificat.. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată. O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. referentul. acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg. există rela ie de determinare directă. Eg. iar con inutul.. semnificat. dovadă că aceeaşi realitate. sens. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. Eg. se stabileşte prin conven ie socială. Roxana – „strălucitoare” etc. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc. întâmplătoare.. pomme. r]. iar con inutul este „fruct cu gust.

referin ă. SEMNIFICAT (gând. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite.4. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. Toate cuvintele. măgar. Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul. pe. cuvântul desemnează realul. dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. sensul cuvântului îl dă referentul. a fost o masă gustoasă. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. ne-a invitat la masă etc. toate semnele trimit la un referent. desemnare. spunem că abordarea lexicului este referen ială. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. Denota ia se mai numeşte denotare. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează.1. În această situa ie. Abordarea de tip referen ial. Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului. denumire. mediată fiind de concept). Existe cuvinte care au o denota ie fixă. dar mai dificil pentru totuşi. semnificare.4. calculator. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. fa a de masă. 2. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. EXERCI IUL 22 50 . concept. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv. În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului. un sens unic. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. chiar.referent Rela ia dintre referent.

a mătura. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice. totuşi. aplecat. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe. Corectitudine şi greşeală. vagon. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”. Elevul doarme. şoarece. pe de altă parte. iarbă. şi atunci sunt dăunătoare comunicării. fluture. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei. iar. direct sau indirect. EXERCI IUL 23. o exprimare clară implică. a merge. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. (sens conotativ) 2. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. contribuind astfel la corectitudinea. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice. Abordarea de tip semantic. limpezimea. (Spre exemplu. dacă o introducem în context. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac. Eg. pe de o parte. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. Dacă accentul cade pe semnificat.. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. până la varianta incompatibilă Elevul curge. soare în vagon sub soare etc. abordarea lexicului este de tip semantic. asocierea Elevul curge. alegerea «cuvântului potrivit». selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit. Orice cuvânt intră în rela ie semantică.Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării. De la varianta Elevul înva ă. sunt stabile. Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul. al unei optici speciale şi. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. Cuvântul. a conota iilor unui cuvânt. a înota.4.” Interven ia contextului 51 . p. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. în acest caz. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor.2. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. Elevul este bătrân. Eg. 115).. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. incompatibilită i semantice. Restric iile de combinare semantică au grade variate. EXERCI IU DE LECTURĂ.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică. fărâmitură.

Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. 2.4. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. neînflorit. 52 . Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. pe palierul morfologic. care alcătuieşte. (le vom discuta mai jos). Eg. antonimie etc. care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului). teatrul vuieşte.3. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. fluturele tremură. Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. care ilustrează fenomenul de polisemantism. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. sunt rela iile de sinonimie. să ne imaginăm un vorbitor de română. înflorit. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. Vezi Figura 1). spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. la semnifican i diferi i. Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. se urmăreşte structura cuvântului. incredibil de incompetent. Pentru a analiza structura cuvântului. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe.precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii. O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. înfloritor. imposibil de crezut. Dacă accentul cade pe semnificant. a înflori. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. 2. hiponimie. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale. floricea. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. bine definite şi structurate în lexic. 1. Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). Spre exemplu. Un alt tip de rela ii semantice. Abordarea de tip morfologic.

Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. număr şi caz la substantive. Eg. arcaş.3. DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă. 53 . spătar. Eg. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime. undi e le adâncime - 3. Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. cip. folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi. paharnic. undi +e+le . altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă. vornic (arhaisme). a upgrada (neologisme) etc. birjă.prefix arunc . numărul şi persoana la verbe). recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). indică timpul mai mult ca perfect re. altele dispar. computer. structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. site. i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale. altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori.

a îndeplini ceva. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). Grui ă. în aceste cazuri. Norma. uzul şi abuzul (Editura Paralela 45. adăugat prin influen a unui model străin. întâlnire”. Am realizat că nu vom ajunge la timp. adjectivul formal. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. a observa. segment. a câştiga. EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. a realiza. culturală etc. substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. 54 . deci opus esen ialului”. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. La fel. specific unui anumit domeniu. Eg. ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. ext. contractul de închiriere”. care se întâlneşte astăzi. a primit sensul de „oficial” (eg. a conştientiza” (eg. 15-60). dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. a se dezvolta profesional” (eg. loca ie. este vorba. Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. top etc.. cursurile au loc în următoarele loca ii. p. Unele cuvinte. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. pp. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui. utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. selectez câteva exemple din lucrarea lui G. formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). Text al acestei convorbiri.. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. La fel. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix. Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens. La fel. asociat calită ii numită „punctualitate”. domiciliu. cuvântul carte (eg. amplasament pentru o construc ie. şi. despre cuvinte ob inute. 2006. precis”: eg. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. sunt folosite astăzi cu un sens nou. E vorba de cuvinte precum sintagmă. deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”. schimbarea valorii gramaticale. a realizat greşeala pe care o făcuse). „întâlnire de angajare”.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. vezi exemplul din subcapitolul anterior). asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. sediu” (eg. Invita ia formală de a participa la întrunire). încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. La fel. şi un ziarist. 3. adjectivul punctual. vreau să răspunde i punctual la întrebări. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune.1. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză.). Spre exemplu. în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. compunere. a în elege. Moda lingvistică 2007.

1. sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit. sufixele verbale (eg. sufixe pentru substantive colective (eg. Eg. sărut – format prin derivare regresivă de la săruta. lung+an > lungan). poştă+aş>poştaş).de la cuvântul de bază. fată +i ă>feti ă). în+soare+i> însorí). a+normal> anormal. „vinovat”.. muncitor+ime>muncitorime). asculta+tor>ascultător). prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg.şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. „lipsit de” (eg. sufixe pentru denumirea originii (eg. băiat+aş>băie aş. În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou. Dacă se aşază la finalul cuvântului. Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. prin căderea sunetului a din final. în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în. sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. catolic+ism>catolicism). prieten+ă> prietenă. dez+lega> dezlega). sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. cu rădăcina vinovat). Eg.1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt. re+citi> reciti) etc. ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne. se numesc sufixe. sufixe care indică locul (eg. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. 55 . Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în.. sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg.3. cu rădăcina maşin).. sufixele adjectivale (aur+iu>auriu). La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. ne +liniştit> neliniştit). broască+oi> broscoi). eg. maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”. - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta. sufixe pentru nume de agent (eg. fier +ar>fierar. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe. prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg. a+politic> apolitic. alun+iş> aluniş). pornind de la un cuvânt de bază. cu rădăcina sor). lung+ime>lungime). prun – format prin derivare regresivă de la prună. eg. băiat+oi>băie oi. răs+cumpăra> răscumpăra.şi sufixul -i. dar+nic> darnic. prin înlăturarea sufixului.”. Ardeal+ean>ardelean). sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte).

Dar. La fel floarea-soarelui. original. şi nu sufixe/prefixe. urât. Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. în limba de origine. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. Eg. probabil. excentric. independent. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. filologie.1. 3. dar nu gustul untuluidelemn etc. cuvinte de sine stătătoare.2. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg.„ogor”): agroturism. ager . timid+itate>timiditate. heliocentric. aero (gr. au circula ie interna ională. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. filei – „a iubi”): bibliofil. 3. opac. hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. combativ. pe care îl au atunci când există independent. tare. datorită faptului că nu au autonomie func ională. conştiincios. ante-.2. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). biblios – „carte”): bibliografie. ortoepie. putem spune ciubo ica cucului (o plantă). EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate. fob (gr. dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!). fatal. următoarele: supra-. Spre deosebire de afixele reale. serviabil.(gr. anti-. reunirea cuvintelor unt. hiper. Spre exemplu. fobein – „a urî”): fotofob etc. biblio. palid. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie. nu apar independent în limba română. dintr-un cuvânt derivat. oxigen”): aerodinamic. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil.sunt doar în mod aparent sufixe.1. crono (gr. cronos – „timp”) – cronometru. generos. fil (gr. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. spunem gustul untdelemnului. „aer. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus. psihomotor.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. acestea sunt. atractiv.1. fotogen. de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. agro (lat. Compunerea prin contopire 56 . care înseamnă altceva decât unt. mic. Eg.

Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate. Se scriu cu cratimă: . Eg. „zi. Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare. prim-solist. . contabil-şef.2. nicio.bas-bariton.în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. prim-balerină. untdelemn (unt+de+lemn). II. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă. fără a fi contopite. bine-venit „oportun. agreat”.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. Valea Călugărească). Se scriu „legat” şi: . . 3. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. O să. în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg. Tîrgu-Jiu. ca: . bine-cunoscut „celebru”. dată calendaristică” sau „informa ie”. doisprezece (doi+spre+zece) etc. nici mai mul i). bună-diminea a (plantă). bună-creştere. bunăvoin ă (bună+voin ă). când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. formate din cuvinte care s-au contopit. având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. Se disting astfel: . bun-rămas „adio”. . de exemplu. prim-solistă. imediat.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul.adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu).adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv. cineva (cine+va). sârbocroat. roşu-închis. niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Te mai rog o dată.prim-balerin.adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor). Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I. Odată terminat lucrul.i spun eu odată ce s-a întâmplat. nici celălalt). Termină odată. care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). alăturare fără cratimă (eg. . cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”. nu numai al analizei gramaticale. cuminte (cu+minte). am plecat. .Compunerea prin contopire creează cuvinte noi.2. . O dată la două luni) şi o dată subst. sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”. iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia .combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala.substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt. câine-lup). care exprimă o unitate. prim-procuror. eu nu am nici un frate.bună-credin ă „onestitate”. bună-cuviin ă „polite e”. Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”. bunul gust al libertă ii). Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul.1. s-au sudat. maşină57 . Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”).

II. noul DOOM stipulează următoarele: I.Un verde profund umplea pădure. Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere.. 58 .. (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu). Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit).la latină nota 7. deoarece este împrumutată din engleză.1. (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde). 3. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA. la care se generalizează scrierea cu cratimă .capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie). EXERCI IUL 28 Identifica i.2.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. în textul următor. ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor.. care mi-e rudă de aproape. Fiecare om vrea câte ceva.N. gândac-de-Colorado (specii de insecte). Eg. . băiatul. este un latinism. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile. aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi)..a. citită [sivi]. (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc. eg. curriculum vitae. Spre exemplu: . Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene.. compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format. 3.. TAROM (Transporturi Aeriene Române). domnişoara Maria Popescu.. vi ă-de-vie (plantă). Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori.termeni care denumesc substan e chimice distincte. CV. romarta (arta+românească). cuvintele ob inute prin derivare. rămâne şi anul acesta repetent [. specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş.3. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă. (Partidul Na ional Liberal). şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere). .indiferent de structură: fluture-de-mătase. chiar dacă sintagma pe care o abreviază. UNESCO etc. mai-mult-ca-perfect (timp verbal).3. CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”. fără de care. De astă dată.. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. P..L.]. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. sunt pentru mine porunci.

catarg. a cânta. a opăi. à la fleur de l’âge) etc. 2. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans. a face din ân ar armăsar (fr. varză-varză a la Cluj. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. scaun. divertisment. faire d’une mouche un éléphant). bine-crescut (fr. Caragiale. rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). proră. cârmă. pe rând. hip-hop. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. perie-aj). Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. a lua cuvântul (fr. scrie i ce cuvinte pute i asocia. balerină.L. rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). club. cu următoarele cuvinte: bebeluş. în floarea vârstei (fr. piatră de încercare (fr. iubire. ancoră etc. cabină. adică în re ele semantice. ame eală. visare. petrecere. Eg. cerbul muge. hublou. găină-cote . mişcări. scaun-masă. pânză cu sensul de pictură (după fr. vâsle. vacă-grajd. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. coregraf. Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. fantezie. salsa. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). dar şi scaun-diaree. leul 59 . dansuri de societate. pierre de touche). Dansez pentru tine. temoin oculair). varză.Cele mai afectuoase salutări. gra ie. Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). discotecă. martor ocular (fr. căpitan. periaj (de la fr. bien-élevé). ritm. prendre la parole). pânză. pira i. bebeluş-bonă. toile). calul nechează. Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). bebeluş-biberon. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). an-lumină (fr. aneélumière). laptop. frumos. brossage: bross-age. 4. RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. pescar-undi ă. Eg. Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte.

a opăi. mişcări. tip de dans – prin adjective. colibă. petrecere gra ie. Tipul de dans e redat prin substantive. locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive.). ame eală loc popular. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. internat. vrabia ciripeşte. turmă-oi. animal-sunetul tipic produs de el. Dansez pentru tine. a ritma. dansuri de societate. club. ori verbe etc. discotecă. a cânta. ame eală. palat. balerină agentul care face ac iunea A opăi. sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . a se învârti. după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. pensiune. visare. „pentru a fi locuit”. divertisment. club. cabană. coregraf. animal-locuin ă. hip-hop. han. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. iubire. cort etc. De exemplu. tango. cârd-gâşte. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. visare. pute i ob ine următoarea serie: vals. Coregraf.rage. castel. Dansez pentru tine. câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. ritm. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. hotel. ori adjective. bloc. a se roti. cireadă-vaci. Vals. frumos. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. ceată-oameni. divertisment. a se da peste cap. mişcările sun redate prin verb etc. salsa. gra ie. petrecere. herghelie-cai. De cele mai multe ori. câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. a ondula. vilă. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans. balerină.

dar şi una suplimentară. un fel al obiectului. Rela ia este de la gen la specie. salsa. care este hiperonimul lor.. dar nu toate animalele sunt câini. cură de slăbire. floare.2. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. se numeşte generalizare. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare). fructul este hiperonim. caldă. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. La fel verde-culoare. ciocolatier. cadou. dar invers nu este valabil: eg. aromă. Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). caisă sunt hiponime. Spunem că trandafir şi floare. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. interzis. iar prin generalizare. câinele este hiponim pentru animal. păr. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. incluse amândouă în termenul supraordonat floare. Eg. albă. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. Eg. plăcere. măr. pară etc. calorii.1. gust. fruct – b. de la general la particular. cafea. 4. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului. pian etc. hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt. dans e hiperonim. instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. Poiana. dulce. Termenul b poate fi numit cu termenul a. Ele sunt cohiponime. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. To i câinii sunt animale. alune. Eg. simplă. cal-animal etc. tango. Eg. 61 . 4. copilărie. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. cofetărie. cofetar. neagră. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. la cuvântul care desemnează genul. instrument muzical este hiperonim pentru chitară. vioară. marmotă.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. relaxare. măr). sărbătoare. lapte. dar. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior. Crăciun. un cuvânt care desemnează o subspecie.

supraordonat se numeşte hiperonim. clasa copacilor include nucul. a merge . nea. „nume”). zăpadă. deci putem spune corect trenul merge. deci sunt interşanjabile în toate contextele. A locui şi a domicilia sunt sinonime. dar ploaia demarează este o structură greşită. Eg. Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. şi exprimarea mai îngrijită. Din considerente pragmatice. Domiciliază în Bucureşti. Eg a face . limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are. Eg. De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. Eg. a sta . iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar. Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ. Locuieşte în Bucureşti. nu au loc modificări de sens în propozi ie. sunt corecte spectacolul poate demara. catedrală-clădire. subspecia se numeşte hiponim.hiperonimul este cal.Se fac lucrări importante. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei.a efectua. ea ine de sim ul limbii. omăt sunt interşanjabile în toate contextele.a circula. rela ia de hiponimie. Onoma. dintre vorbirea comună şi cea literară. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. iapă. Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. Eg. dar nu şi ceasul merge. în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună. alte rela ii de hiponimie: leu-animal. Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. mărul. „cu”. căru ă-vehicul. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu. salcia. mânz etc. Spre exemplu. trenul circulă. 4. în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari. al ii au caracter mai cultivat. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită. cursa demarează. iar termenul general.3. Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. de economie. de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor). . mai literare. pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. petrol-lichid. cultă. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie.. a merge şi a circula sunt sinonime. Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există.a sta iona. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. petală-floare. 62 . Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale. particular. de toate zilele. func ionare etc.. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară. Syn „împreună”. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. stejarul etc.

mort-viu. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus.rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. Rela ia de opozi ie se realizează astfel: . . sinonime poetice (blond-bălai). Eg. botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare). Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). a controla. jos. Bârlea. pom-copac-arbore. sinonime de argou (bani . Eg. alb opus lui roşu. Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg. Aceste cuvinte se numesc antonime. dar acorzi o mână de ajutor.rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă.: rece-cald. sinonime populare (femeie-muiere). nu o mână de sprijin. neagră. Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P. Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială.iubită).păr negru. Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune.. rasa albă . bun-pre ios.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat. înalt-scund. a guverna. Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie. acelaşi referent. magie albă – neagră. EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra. achizi ionează şi antonimul lui. prost-deştept.spa iu scris. sociolectală (a în elege-a pricepe). Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie. Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. 4. a gira. spa iu alb . unul este definit prin celălalt: sus-jos.biştari). deci trimit la acelaşi obiect din realitate. sinonime livreşti (aliaj-amestec). roşie. brun şi sur: păr alb . Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. so -so ie. dar conota iile sunt diferite. regionale (crumpi-cartofi). tehnică (hepatită-icter) etc.prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie. . Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă . Ajutor şi sprijin sunt sinonime. sinonime de jargon (slujbă-serviciu). nop i albe. Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor. a conduce. Eg. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie. G. a merge-a circula.4. negru. e vorba despre sinonime par iale. unde opozi ia se referă la 63 .galbenă. relaxattensionat. sinonime profesionale (inimă-cord).

calitatea pe care o exprimă este graduală. ci grada ie. cuvinte pereche mare-mic. înalte şi scunde. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. public-privat. aprobare-dezaprobare. Dacă x este căsătorit. bărbat-femeie. bunic-nepot. larg-strâmt. Căutăm dansatoare grase şi slabe. Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. decât y (mai mult pesimist decât optimist). nou-vechi. activ-pasiv. uşor-greu. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele).. doctor-pacient. deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. deschidem vineri şi închidem lunea. uscat-ud. homoios. Antonime în rela ie de reciprocitate. x nu Z (tinerii. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat.a cumpăra. slăbiciunea a transformat-o în putere. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros. adevărat-fals. la cel nou. vinovă ie-inocen ă. ordinarextraordinar-banal. de la început la sfârşit. atât x cât şi y (atât cei buni. atunci nu este femeie. optimist-pesimist. întrebarerăspuns. ori b. Eg. eşec-succes. a confirma. nymos – „nume”). Antonimele nongraduale se exclud reciproc. frumos-urât. caldă sau rece. curajos-laş. vechi-nou. 4. Căsătorit-necăsătorit. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun. cu litere latine. mai mult x. niciodată amândouă la un loc. nu bătrânii). Eg. nici y (nici cei buni nici cei răi). cald-rece. Eg. dacă este bărbat. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. nici x. Vă aşteptăm indiferent de vreme. dificil-uşor. început-sfârşit. a vinde . care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel.. veche sau nouă. corect-incorect. Rela ia de omonimie (gr. Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. deştept-prost.. pedeapsă în loc de recompensă. Eg. repede-încet. stâng-drept. a da . singur-împreună. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. egal. pacerăzboi. Eg. realitate-fic iune. Eg. Aceste idei nu sunt vechi. cu litere chirilice. urban-rural. natural. atunci nu este necăsătorit. adevărat-fals. noua formulă este mai bună decât cea veche.5. a ataca-a apăra. nou-vechi. activ-pasiv. foarte bucuros). nesim irea. rochia este largă. major-minor. În cazul lor nu există polaritate. rafturi pline de haine noi cu modele vechi. veselă-veselă. climă foarte caldă sau foarte rece. iubire-ură. Comedia s-a transformat în tragedie. sunt noi. oficial-neoficial. Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. filmul a fost. trecerea de la vechiul alfabet. „la fel. EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc. cât şi cei răi). eşec-succes. acelaşi”.faptul că un obiect poate fi ori a. Antonimele graduale nu se exclud reciproc. haine–haine. bărbat-femeie. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. dar au 64 . a nega. Se sim ea mai bărbat. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). avantaj-dezavantaj. nu strâmtă. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. stil.a primi. pedeapsă-recompensă. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

a şpăgui. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. sau superlative de genul ultrarapid. banal. De cele mai multe ori cuvântul obişnuit. coleg. dar şi sigur că da. supraapartement. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă. vagabonzii au cu to ii 68 . Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. Eg. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. . haios. . ultraocazie.utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). băşcălios. a unor cuvinte sau construc ii precum iată. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane. „potrivit”). Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă. totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic. nasol. Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios.. a face mişto. a inten iei satirice a vorbitorului..fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge).. dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. superanalişti politici.. greşeli precum: . şi în expresii a lua la mişto. iată. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc. căutat. de cele mai multe ori. unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă. Forma corectă este mai mânca i. nu-i aşa? de ce nu?. ave i o societate în care. să le dăm altora să mănânce. 7. „frumos”. butic. sau gagiu („prieten. îndatoriri fa ă de cineva”. băşcălie. şi adesea nejustificată. sau a drincui („a bea”. „bine”. vă rog. văd că ceasul sta ionează (în loc de stă). vă rog. a atitudinii ironice. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul.a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare. mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit. adesea artificial şi supărător.. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple. Zilele Hasdeu.). Formulările mai servi i. sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside).limbă care se potriveşte în context. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”.to drink (engl. zile care iată au debutat. La fel. mişto („bun”. de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile. Este vorba de utilizarea mult prea frecventă. „a îndeplini anumite func ii. printre altele. tovarăş”). ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme. 6.

Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. dacă e vorba să fim mai buni. Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri. p.). ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. mai ales de la o anume 69 .. Tăriceanu etc. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou. p. După cum cunoaşte i. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos. vezi Valeria Gu u Romalo. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta. numai prin numele de familie (eg. referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme.. pentru noi. premierul Tăriceanu etc. oficială. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. Îşi cunoaşte bine meseria.) Recomandabil este. în şi mai mare măsură.saci de dormit nou-nou i. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului.haide i să răspundem. admiratorii lui. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. 2. tinerii. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i. ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun. poate.). haide i să vedem. publică. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. domnule preşedinte. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor. Băsescu. tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă. Pleşu. Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea. deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii.. EXERCI IUL 34 1. de independen ă. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie).. vezi Valeria Gu u Romalo. În comunicarea nefamiliară. EXERCI IUL 35.. le dă un sentiment de emancipare. dar. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”). Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor. te invit să servim masa la restaurantul din parc. Cunosc unde ai fost.. Cunoaşte drumul spre Europa... pentru că folosirea elementelor argotice. domnule preşedinte. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea. 149-150). 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat. de asemenea. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare.

70 . în compozi ii. dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. Corectitudine şi greşeală. Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. p. exprimând o surprindere uşor critică. (Valeria Gu u Romalo. men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. 165). SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare.

manie. 1985. copilul urcă. 8. subiect. Editura Humanitas. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram. deschis. GRUI Ă. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Limba română contemporană. inimă. în Bârlea. deget.. program. picior. Editura Albatros.. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. COTEANU. omnibus. şoarece de bibliotecă. manual pentru programul PIR. Cu ajutorul unui dic ionar. Sinteze de limba română. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. plăcere. 2006. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. copilul urcă în copac. Corectitudine şi greşeală. trolebus. Fonetică şi vocabular. pensiune.). descrie. Bucureşti. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. şoarece de apă. G. mână. în seriile următoare. acolo unde este cazul: înota. apă plată. apă de munte. Bucureşti. Ion. 3. cantitativă. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. cooperare.multicoloră. Theodor (coord. Vocabularul limbii române. pre ul urcă la 10 $. peninsular. Editura Paralela 45. coinciden ă. maniac. GRUI Ă. Limba română. proceda. 1984. proces. apă de gură. organigramă.7. Identifica i. 71 . HRISTEA. Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie. autobus. Editura Didactică şi Pedagogică. 2. 1992. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit. prezice. sublocotenent. Petre Gheorghe. G. apă oxigenată. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas.. 5. Angela BIDU-VRÂNCEANU. Valeria. 7. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. copilul urcă valiza. 6. GU U ROMALO. Vocabularul. apă distilată. 2005. înnopta. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. într-o schemă grafică. sublinia. Pute i folosi un dic ionar de sinonime. Moda lingvistică 2007. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată . apă grea. presiune. 4. Narcisa FORĂSCU. copilul urcă pe cal. În seria următoare: febra urcă. copilul urcă în lift. Editura Dacia. 1996. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. Identifica i. Gramatica normativă. cleptomanie. mouse. apă minerală.. sânge. minibus.

să descrie sistemul morfologic al limbii române. Verbul 7. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii. Substantivul 2. Conjunc ia 10. După modul în care ele intră în structura unui enun . MORFOLOGIA 1. Articolul 3. Adjectivul 6. cuvintele se organizează în clase gramaticale. adjectivul şi verbul. Numeralul 5. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul.Unitatea de învă are 15. 3. care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. articolul. ceea ce facilitează sintetiza informa iei. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. numeralul. Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . 72 . Pronumele 4. pronumele. Din acest punct de vedere. prepozi ia. 2. conjunc ia şi interjec ia. de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). Interjec ia 11. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Prepozi ia 9. Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. Adverbul 8. să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică.

trăsături ale obiectelor.substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. mul ime. nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). floarea-soarelui. Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. titluri de opere literare (Baltagul. vacă. eg. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen. Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i).1. carte). substantivele sunt: . nume de mărci (Illy. 1. Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte. însuşiri. aducere aminte – amintire. . maşină. Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. echipă.2. părere de rău – regret etc. Substantivele proprii denumesc obiecte unice.1. stări şi sentimente. substantive proprii/substantive comune. CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A. substantivul denumeşte obiecte: stări. untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus).). . atribut (copiii Mariei). număr şi caz.substantive individuale / substantive colective. În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă.1. Ion). nume de sărbători (Crăciunul). maşină etc. În func ie de structură. unt. Zdrean ă). determinan i prepozi ionali (casă cu flori). dragoste. la fel o dacie. Din punct de vedere semantic. Eg.substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. casă. fenomene. casă etc. complement indirect (oferă flori vecinei).2. frică. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1. determinan i verbali (casă de locuit. complement direct (cumpără mere). oraş vechi). Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. nume de ac iuni etc. cireadă. 1. trib). o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei). om.locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. nume de locuri (Piteşti. acoperiş). foc arzând). provenit din maşina Dacia. copil. minciună. un adjectiv (necesară omului). substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte. Poienile de sub munte). B. eg. Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg. dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate. nume de institu ii (Guvernul României). Ca func ie sintactică. eg. . nume predicativ (el este inginer). de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei). nume de animale (Grivei. Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. ploaie. Jocul cu mărgelele de sticlă). Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). carte. Jacobs). sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc). Genul substantivului 73 . individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. substantivul poate fi subiect (Vine trenul). bunătate.

mistre .2. bocanc /bocancă. încadrându-se în două clase de gen. după gen. de trei feluri: feminine. ştiucă. această gurăcască. rod /roadă. împărăteasă. cât şi neînsufle ite (eg. aceste colinde. actri ă. aceşti ~ (acest băiat. robinete etc. Unele substantive au şi variate flexionare. monogram/monogramă. Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. banană. acest nucleu. masculine . Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin.Substantivele sunt. cămilă. româncă. curen i (electrici) / curente (politice. frasin. gâscă/gâscan. masculine. aceşti gură-cască. Eg. SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex. victimă) sau neutru (vip. Alte exemple: pescăruş. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. om. acest colind. star). popor). actor. adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. împărat. Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~. aceşti băie i). aceste ~ (aceste fete. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice). pom). această colindă. robine i/ aceste nuclee.). Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. carte). neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun. neutre. această baie). decan.articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). animal. elev/elevă. aceste gură-cască. pomi). feminine: varză. dulap. Eg. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. profesor/profesoară. ciocârlie. GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin .). asistent. genul gramatical nefiind motivat de cel natural. feminine . aceste băi). masculine: ban. acest robinet/ aceşti nuclei. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. român. acest gură-cască. 74 . Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin. artistice). lupoaică etc.2 Numărul substantivului După număr. feminin.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). oameni. cartof. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte. (eg. broască/broscoi. bonet/bonetă. aceste ~ (acest stilou.profesor.profesoară. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată. rudă. 1. Eg. . substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. făt. aceste stilouri). asistentă. măgar/măgări ă. lup etc.

inteligen ă (substantive abstracte). Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. aten ie. Eg. Bucureşti (nume de locuri). masă/mese). se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită. Florii. miere. elev/elevi. preparate din acea materie. Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. nene. grafitti. Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. taică. fidelitate. tei. bunătate. Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită.variabile cu flexiune regulată (eg. Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât. mers. În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. brânzeturile sunt sortimente de brânză. Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii).2.3. calm. Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. ochi. arămurile – obiecte de aramă etc. Ele sunt substantive singularia tantum. importan ă. ele (turturică/turturele) etc. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. le (şandrama/şandramale). şoarece. muncitoare. Eg. bale (nume de materie). plural se exprimă prin desinen e (eg. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente). câl i. posesie. şah. Ele sunt substantive pluralia tantum. Carpa i. plecare. substantivele sunt: . Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . grafitti. Eg. dragoste. Bucegi. bade. a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). i ari. om/oameni) .invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. soiuri. vecinătate. 1. naviga ie. vodă (substantive masculine). i (carte/căr i). pantaloni. fată/fete). perete/pere i). pom/pomi. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. ochelari. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. box (nume de sporturi). coclauri. EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. cimbru. câl i.variabile cu flexiune neregulată (eg. fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. pronume). tenis. copil/copii) . pică. fotbal.Opozi ia de număr singular vs. fată/fete – alternan a a/e). şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural. curaj. lapte (nume de materii). e (pupitru/pupitre). icre. Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). pui. tăie ei.

complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea. Genitivul este denumit cazul posesiei. complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui). Un elev G. complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. D.2. Petre. complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare). G. to i au ieşit în pauză). Ac. am ajutat-o). complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). complement circumstan ial de loc (Plec la mare). complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele.N. Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a.4. Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. 1. Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. D. armăsar. este pianist la Opera Română). Fata Fetei Feminin pl. determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. elevii elevilor Neutru sg. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). dulcea ă. pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii). complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). D. complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul). element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare). atribut (Pasărea din colivie cântă trist). Ac. Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). Ac. tabloul tabloului Neutru pl. G. Masculin sg. L-am întâlnit pe Petre). Unui elev Masculin plural N. EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât. În nominativ. complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. tablourile tablourilor Feminin sg. complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). Func ia sintactică specifică este atributul genitival. po i plăti a doua zi). elevul elevului Masculin pl. sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. apozi ie (Prietenul meu. complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). a cumpărat pere). am cumpărat şi pere). Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . D. Nişte elevi G. Cazul N. care variază în func ie de gen. (Am cumpărat flori. Ac.

preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. G. foarfecă feminin. regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). nu te-aş fi ajutat). complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). 2 colind /colindă (cântec). din cauza. colind1 „colindat”. nu a reuşit să-i convingă). nume predicativ (suntem contra regulamentului). 2. contra. cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). Cf. vestă”. La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. deasupra. complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). asemenea).(asupra. zăloagă „semn de carte. 1. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. în fa a. la rândul ei. Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. cafea. po i consuma şi ciocolată). complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). în vederea. conform. în spatele. aidoma. din pricina). 77 . Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. norma actuală optând pentru astru masculin. este un om de treabă). potrivit. complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). de un singur gen. De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. colind2/colindă (cântec). complement indirect (luptă împotriva regulamentului). te-am aşteptat!). complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. sofale. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. datorită. zălog2 „garan ie”. astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). cu pluralul cleşti. în ciuda. bască2 „lâna tunsă de pe o oaie. mul umită. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. în dreptul. Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. capitol”. şi cleşte masculin. Ac. din latină). în pofida. împotriva. D. 2. 3. bluză. contrar. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . bască3 „limbă”. respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. zălog1 „arbust”. to i au rămas în sală).

leva/levă. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă. b. în general cu desinen a -uri. nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun .chiar neadaptate sub alte aspecte . art. la aceste substantive.-d. maică2 „mamă”. La unele nume proprii.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri].care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. sanda (nu bretelă.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. . g. şi anume: .-d. poieni. refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ . respectiv niveluri/nivele „înăl ime. igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). tuneluri/tunele). Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. nu are sens lexical. hippy. în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”. g. coarde/corzi. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. playboy. peso. astfel: a. ramifica ie rutieră”. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv. op iunea normei actuale este una din următoarele: . La împrumuturile recente. ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea. maicii. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă.direct (fără cratimă) la cuvintele . norma actuală a adoptat solu ii diferite.se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede. . dealeri. treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ). prin formarea pluralului: . itemuri [itemuri]. coperte/coper i. ărănci. sandală). în curs de adaptare. racke i. gay. remarci. maicei/maicii/maichii. găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi). 2. cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi.la cele neutre. stadiu. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e. trenduri [trenduri]. El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . legată .încadrarea în modelul substantivelor româneşti. . brokeri. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. . story-uri. dar gagici. bodyguarzi/bodigarzi. weekenduri [uĭkenduri]). art. cicatrice/cicatrici.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune.cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte.cu desinen a -i. nutrie.la cele masculine .

d. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. astfel: Cazul N. Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. Ac. cu o singură excep ie. fra ii. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. dar i-am dat Mariei). D. nene. popa) G. Are forme specifice după număr şi caz. Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă. i-am dat lui Petre merele). -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. N. -le. număr şi caz. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale). din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului. D. -l. G. astfel: Cazul N. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex.din care face parte. G. Formele lui sunt specializate pentru gen. Eg. -i (fetei) -lui. popilor) (fetelor) popii) V. bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). D. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. -lor (băie ilor. substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. astfel: Cazul N. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). Ac. fratele. fra ilor. Ac. fratelui. -a (băiatul. binele. -i -lor (băiatului. D. N. substantivele masculine moş. D. Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. prin conversiune. Formele lui se specifică după caz. Ac. frumosul. Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . popii) -a (fata) -le (fetele) -l. G. Ac. lui Catrinel. G. când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). Articolul func ionează ca marcă a substantivizării.

D. c) a venit un reprezentant al NATO. party-ul. Pentru rezolvare. playboy-i. oful. Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile . Grui ă. cea de-a patra). itemul [itemul]. şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg.casa a cărui acoperiş. Vs. story-ul. Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. gay-i. a venit un reprezentant al NATO-ului. cea mai cuminte). d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg.care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul). D. EXERCI IUL 40 1. e. ne adresăm ministrului cel nou. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. playboy-ul. în urma conversiunii).a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul]. c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . Ac. N. intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea.articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata). 2. b) ne adresăm ministrului celui nou vs. inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi. gay-ul.chiar neadaptate sub alte aspecte . Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş . din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat. . hippy-i.frumos a devenit din adjectiv substantiv. Indica i forma corectă. a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol. Gramatica normativă. Ac. hippy-ul.Notă. G. G. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive. dandy-i. fularul cel roşu). Formele lui sunt următoarele: Cazul N. c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele. Ştefan cel Mate. weekendul [uĭkendul]. pute i consulta lucrarea lui G. b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare. cel frumos . story-uri. scrise fără cratimă: 80 .). Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . eul etc. Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte. b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei).

Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. numărul. Că e de bună credin ă. Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1. Spre deosebire de alte păr i de vorbire.a. 3. în eu te întreb ce faci. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. pronumele reflexive.. pronumele nehotărâte. alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu. el te-a strigat. deşi am pus-o aici acum două minute. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu. pronumele de întărire. 3.) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor).. absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun . Spre exemplu. acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit.).westernuri ş. mie etc. pronume personale (pronumele personale propriu-zise. mie etc. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul).. în situa ia Întârzie mereu. pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc. pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui. pronumele de reveren ă/de polite e. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii. Nam auzit bine toba (feminin. Petre a plecat.). pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie./ONU a decis . L-am văzut la cinema (masculin. b. eu. pronumele negative. ie etc.. nouă etc. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor). singular).. pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. te. Eg. Eg. Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu. în enun ul copilul. ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun . genul şi cazul. pronumele personal o se referă. noi. pronumele posesive). ci intră în rela ii 81 . Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie. asta cred.. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana. pronumele nu are referin ă proprie.U. (nu: O. pronumele interogative). în nu găsesc umbrela. La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O. mi. Că e de bună credin ă. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. 2.-ul . singular) cam slab. pronumele relative. ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc.) şi plural (eg. pronumele el trimite la substantivul copilul.).N. a dovedit-o. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv. Am auzit-o (feminin. Asta nu-mi place.).N. Eg. singular).U.

vă. ne. eu noi G.sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte.. de situa ia concretă de comunicare. EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. complement direct (aşteaptă-mă). îi (pe) ele. D mie. le. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. Referentul pronumelor personale depinde. îl (pe) ea. Eg. Formele subliniate sunt forme accentuate. al. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm). al. i ei. ai. În cazul vocativ. s-a comportat asemenea lor). complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). darurile sunt de la ei). ai. ale) lor lor lor. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele. Notă. ai. noi). librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). el ea G. (a. Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N.. pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu. vi Ac. al. vă. alocutorul (tu. i Ac. M-am întâlnit cu florăreasa (Ac).] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N. Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu.. sunt pentru mine porunci. al. ea. voi) şi a treia instan ă discursivă (el. vV. minouă. complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine. o V.ale) ei D lui. vino aici!). complement indirect (a întrebat de tine). (pe) tine.. ei ele). îmi. îi. ale) (a. domnişoara Maria Popescu. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. tu voi G. deci. De astă dată. ne V. te (pe) voi. li lor. D ie. Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. li (pe) ei. ai. ni Ac. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. (pe) mine. v-. Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N. (pe) el. complement de agent (poezia a fost scrisă de el). ale) lui (a. mă. î i. nume predicativ (penarul este al lui. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). le. i vouă. -m (pe) noi. îi.

pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa. care mi-e rudă de aproape.. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen. 83 . variantă regională în graiul moldovenesc. Cele mai afectuoase salutări. Ducea vaca la păşune. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. pp. Apoi. Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. doamnă. dânsul. Grui ă. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată. fără de care. dumneavoastră. în a doua jumătate a secolului XX. sau Domnia sa. Excelen a voastră. degeaba. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor. preluat din G.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Moda lingvistică 2007. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. dumneaei.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn. func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e. rămâne şi anul acesta repetent [. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e. doamnă. nenea.la latină nota 7. singular. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa. domnişor.. domnul inginer Popescu.]. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. mătălu ă. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal. matale. caz N. dumnealui. pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta.. Moda lingvistică 2007. subiect. persoana I. dumitale. număr şi caz. domnia sa. Caragiale. Pe lângă domnia sa. mai era un profesor care m-a învă at. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text. pentru obiecte. dânsa nu dădea lapte. băiatul. dânsul a fost folosit doar pentru persoane. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti. domnul inginer Popescu. Grui ă. Eg.) 2.) 3. Dânsul a intrat primul în sală. (Eg. Domniile voastre. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e. sau dumnealui. dar. de reveren ă. 60-70). pronumele dânsul echivala cu pronumele el. domnişoară completată de numele. Domnia voastră. domnişoară. domn. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. EXERCI IUL 43 1. Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. arhaică. dumnealor).. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. fără conota ii de polite e.L... nr. nea. Spunem astfel corect: dânsul. domnul inginer Popescu. dumnealui. animale etc.. Sfin ia voastră. nu numai pe mine. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. (Eg. neliterară (dânsul= el. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el.

În engleză. nu încalcă nici o regulă. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl..la latină nota 7. sunt pu ine vocative care. prin conversiune. Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. influen a unor modele străine nu poate fi negată. Tutuirea reciprocă. De astă dată. (G. EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale.. profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. pp. persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular).. sD. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane. domnişoară). promotorii acestui tu – voi intim. ale verbului predicat şi ale pronumelui). Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. politicoase. domnişoara Maria Popescu. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă.] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Cele mai afectuoase salutări. familiar. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă. pronume reflexiv. « şi tu po i câştiga » […]. generalizată. băiatul. po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare. pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular. rămâne şi anul acesta repetent [. Grui ă. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui. întrebarea Generale. sieşi îşi. Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. 68-69). Moda lingvistică 2007. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. preferânduse un fel de tutuire generală.. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. Caragiale. devenit.L. ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc. chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. doamnă. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare. 84 . generale!. Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e). utilizarea directă a unor vocative (doctore!.]. În afară de maestre şi părinte. nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi »... care mi-e rudă de aproape... (pe) sine se. fără de care. Pe de altă parte. sunt pentru mine porunci. interactivă. dar în română este inacceptabilă. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene.2. El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului.

însuşi înseşi Înşişi înseşi G. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv. însumi însămi Înşine însene Ac. adică determină un substantiv cu care se acordă în gen. b. Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a.. pl. plural Ne – persoana I.). (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit. D. însu i înse i Înşivă însevă G. Persoana a III-a N. c. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi.. (însele) D. unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi. La persoana a III-a. însumi însemi Înşine însene G. Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună. D. lauda de sine). plural Ne – persoana I. pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm). însu i însă i Înşivă însevă Ac.). am fost martori la proces.Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i. plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi). Noi (masculin) …. Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N. invita ia pe care eu am primit-o. Persoana a II-a N.. i-am dat ie (feminin)…. prin urmare ne este pronume personal. vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi.. atribut pronominal (Şi-a udat cizmele. ea însăşi. La persoana a II-a. la genul indicat între paranteze: a. Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală). La persoana I. plural Îmbrăcăm – persoana I.. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit.. Deci pronumele ne este pronume reflexiv. 85 . complement indirect (Îşi cumpără ciocolată).). număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. plural Îmbrăca i– persoana a II-a. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura.

. noastre voastre G. . M =F M =F M =F M =F M =F M =F N. Ele . el a sosit înaintea alor mei. aceea. aceia. el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă. Formele pronumelui demonstrativ . aia. cu formele populare şi regionale aista. Eg. depărtarea. carul etc. I. ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. A mea E G.d.. O G. ista. nominativ.. T N. o prietenă de-ale mele/de-a mea. cu func ie sintactică de atribut adjectival). m.adjectiv pronominal posesiv. D. . aceeaşi.Ac. şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu.Ac. Sg. Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. aceasta. aceştia. Pl. nu după ei). N. calul meu e pe câmp (meu . Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg. Pl. complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri). vi s-a oferit premiul cel mare. Eg. aceiaşi. identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. acelea. cu formele familiare ăla. Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m. aceleaşi. 86 . Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”. cesta. ăia. complement direct (i-am văzut pe ai săi). singular. nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre. cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai. inten ia lui este contra alor săi. au pregătit micul dejun. Sg. nu înaintea lor.D. purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude). După Gramatica Academiei 2005. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. arătând apropierea. acestea. complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi.. complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi. copilul este asemenea alor săi.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. cadourile sunt de la ai mei.D. D S A noastră A ta A voastră A sa fem. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). Referitor la pronumele posesiv.). e. A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl. Pl.pronumele demonstrativ de apropiere: acesta. obiectul posedat: calul. ălea. norma actuală admite. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale). A G.pronumele demonstrativ de depărtare: acela. vol. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect. Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg. biciclistul merge înaintea alor săi). pe lângă plural. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu. Vouă (masculin)….Ac. N.

D. Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii. cesteilalte. ceastălaltă. aceloraşi (de identitate). atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. ceilal i. e. pronumele are următoarele forme: cazul Nr. cartea este de la aceia. acelea (de depărtare). nominativ. celelalte. acelora (de depărtare). gen feminin N. EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. celorlal i. celelalte. aceştia (de apropiere). celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr.- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. complement indirect (le-am făcut daruri acelora. Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare. 87 . complement de agent (a fost ajutată de celălalt). tabloul tău este asemenea acestuia. nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia. acestuia (de apropiere). aceleaşi (de identitate). pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. Acest om m-a fermecat (acest . cealaltă (de diferen iere) G. aceleiaşi (de identitate). ceilal i. casele acestuia sunt curate). gen masculin N. acelora (de depărtare). Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili. acelaşi (de identitate). cestorlalte. acela (de depărtare). aceeaşi (de identitate). ăstalalt etc. aceloraşi (de identitate).Ac. singular. cestălalt.D. plural. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). se acordă în gen. număr şi caz cu acesta. opinia lui este contra celorlalte). celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat). Când determină un substantiv şi se acordă în gen. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze. aceia (de depărtare). acestora (de apropiere). gen feminin N. cealaltă. celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. şi are func ia sintactică de atribut adjectival. c.Ac. cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. După caz.adjectiv pronominal posesiv. acestea (de apropiere). cestelalte (de diferen iere) G. complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. mă gândesc la acesta). aceiaşi (de identitate). D. aceasta (de apropiere). având func ia sintactică de atribut adjectival. b. singular. cestuilalt. singular. aceluiaşi (de identitate). aceleia (de depărtare).D.Ac.Ac. celălalt (de diferen iere) G. acestora (de apropiere). gen masculin N. acesteia (de apropiere). număr şi caz cu substantivul om: masculin. d. plural. complement direct (îl propun pe acesta). ceştilal i (de diferen iere) G. cu formele populare ălălalt. I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi. Eg. aceasta (de apropiere). aceluia (de depărtare). aceea (de depărtare).

eu nu am nici un frate. Cazul N. complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine). sg oricăruia uneia fem. unele unora fem. orice. altcineva. careva. Spre exemplu. fem. în enun ul oricărui om normal îi place muzica. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. oricăreia masc. oricare. altcineva. unul una unii G. Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. nicio. Cazul N. D. nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. număr şi caz cu substantivul om (masculin. . masc. în ce priveşte dorin a de a desena. sg.Ac. singular. pl. niciuna. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc. în spatele fiecăruia stă gardianul. câ iva.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. altceva). cutare etc. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. . merge de la unul la altul). sg fem.).Din punct de vedere morfologic. Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul.compuse (cineva. D. masc. pl.pl. părerile lui sunt contra altuia). Se distinge astfel între: . sg. altul. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival.Ac. fiecine.pl. fiecare. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. pronumele nehotărâte sunt: . Formele pronumelui negativ sunt nimeni. sg fem. nici celălalt . ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). copilul tău este asemenea oricui. ceva. număr şi caz. sg. oricine. G. unuia La fel: altul. altceva etc. oricui La fel: cineva. oarecine. fiece.simple (unul. pl. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. oricine G. fiecine. vreunul.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. oricărora masc. niciunul. oricare fem.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala.Ac. masc. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). D. complement direct (citesc orice). care se acordă în gen. cadoul este de la altcineva. Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc. ceva. nici mai mul i). nimic. Cazul N. de 88 . oarece.pl.

pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?. În func ie de gen. al câtelea. n-am spus minciuni nimănui). formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin. Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit. atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?). În func ie de caz. care se acordă în gen. singular. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?). care. niciuneia)./feminin sing. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare.Ac. cât. nu numai al analizei gramaticale. la nominativ. prin urmare. atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită.D. complement de agent (de cine a i fost lovi i?). niciuna.exemplu. în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica.Ac. care. Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. cine. masculin şi feminin plural). complement direct (ce faci?). Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?). Pronumele interogative sunt următoarele: cine. feminin). care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul). Spre exemplu. . nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Cine vine? [Petre]. iar la acuzativ pe cine. cine/cui (N. Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen. pentru cine sunt trandafirii?). complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. nume predicativ (al cui este calul?. al câtelea/a câta (masculin/feminin).).. niciun este adjectiv pronominal negativ. c. caz). diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). 89 . cadoul nu este de la niciunul dintre ei).Ac. vom avea. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. . Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare.niciunul. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. număr şi caz cu substantivul om (masculin. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. – nimănui). pronumele nimeni variază după caz (N. număr. EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. Eg. b. complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni. nume predicativ (asta nu înseamnă nimic. d.D. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica). formele lui cine şi care vor fi.D. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). Ce faci? [cumpărături]./G. scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă). G. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). număr şi caz. ce. G.nimeni. Al cui este calul? (masculin). niciuna variază în func ie de gen şi caz (N. corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun]. pronumele niciunul. Iar grafia niciun etc. niciunuia. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc.

acela a venit să ne întâmpine. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată. b. fata căreia i-ai dat flori. Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c. ce este adjectiv pronominal interogativ. b. Spre exemplu. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. chiar vorbitorii nativi de română îl ratează.). Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. care se acordă în gen. Casa (al cărui. maşinile al căror volan a fost schimbat. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin. tocmai a trecut pe aici). complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). tocmai a trecut pe aici. Spre exemplu. Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. ai căror. pe care. 90 . număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. neutrul are la singular formă identică cu masculinul). Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. al câtelea. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?. ai cărei. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a. în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. c. în acest caz neutru. adesea. număr şi caz cu substantivul om (masculin. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat. te rog. Oraşele (a căror. număr şi caz. ce. a cărei. ale căror. număr şi caz.) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. a cărei. iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ. iar al cu volan. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat. singular). tocmai a trecut pe aici). care. pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. cât. iar titlu cu al (masculin. să mi-o împrumu i şi mie. complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. : cartea se acordă cu cărei (feminin). Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine.. Este vorba despre un acord complicat. singular.. ale căror.). au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. a căror. nume predicativ (Cine este decanul. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. între o subordonată şi regenta ei. complement indirect (Fata la care te gândeşti. a cărui.

numeralul colectiv. a oferit mâncare la doi invita i). . treişpe. atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase. paisprezece. doi. Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci. într-un cuvânt. serie în care intră şi zero. înlocuitor al substantivului. numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. re etele celor trei sunt sigure). opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. paşcinci.numeralele cardinale simple sunt de la unu. trei+spre+zece. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg. a + patru +a →a patra. primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. patruzeci şi trei etc. treisprezece parale. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese.4. . Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. doişpce. Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. patruzeci şi doi). situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte). sau prin alăturare două sute. trei sute cincizeci. 2. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor. douăşunu. Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. numeralul multiplicativ. Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv. Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară. La această serie se mai adaugă sută. unşpce. numeralul distributiv. milion.. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. patru sute treizeci şi şase de cereri). iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg. Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună. 91 . şase personaje şi un autor). situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). mie.numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. celei de a doua i-a mul umit. al şaisprezecelea etc. l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). miliard. doişpe. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei.. douăzeci şi nouă.la zece. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece). NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. 1. complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc. douăjdemii etc. Este vorba despre forme precum unşpe. Eg. numeralul adverbial. numeralul frac ionar. nume predicativ (darurile sunt de la trei). patru sute cincizeci. numeralul ordinal. Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg.

Amândoi au dansat. Aten ie! Forma de G. complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc. Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci. nume predicativ (darul este de la amândoi). arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. cvintuplu. amândoi. ambii etc. Eg. câteşipatru. 4.). există şi formele to i trei/toate trei. sută. complement de agent (A fost faultat de amândoi). 92 . complement direct (L-am văzut pe al doilea). To i cinci dansează frumos. trei. dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi. Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. Există de asemenea forme populare: tuscinci. câteşpatru.- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. amândoi (amândouă). Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. triplu. tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg.). i-am felicitat pe tustrei pădurarii). întâiul prieten. complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. Când are valoare substantivală. sau valoare substantivală.). cvadruplu. func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). înzecit etc. 3. prima felicitare). situa ie în care se comportă ca un adjectiv. D. situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg. complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. valoare substantivală. patru. Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele). Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. Atunci când are valoare adjectivală. De la ideea de „colectiv de trei” înainte. atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc. le-am dat amândurora ciocolată. zece. câteşicinci etc. răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). nu după ei. Numeralul colectiv exprimă înso irea. înmiit. Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii. atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura).). Am dat cadouri ambilor copii). numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. to i patruzeci/toate patruzeci etc. I-am văzut pe to i cinci etc. iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. Am citit ambele căr i. tuspatru. am dat ciocolată la to i şase copiii. Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). întreit. apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). mie.

câştigarea a câte două mii de euro. Atunci când înlocuieşte un substantiv. le-au dat la câte doi. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1. energiei întreite/ energiilor întreite (G. Eg. A vândut de trei ori cât şi-a propus. câte patruzeci şi doi etc. pătrimea etc.). a treia oară etc.). se acordă cu substantivul regent în gen. când determină un verb.). Eg. Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial. variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. 6. Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. 5. (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. de câte şapte ori etc. nume predicativ (Au fost câte patru). complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat. atribut Răspunsurile unei treimi. sfert – neutru). complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i). 7. complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). Scrie încă de trei ori. câte unu. când numeralul e folosit fără determinări. Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime). O doime nu şi-a făcut antrenamentul). situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. O treime a plecat. a doua oară. acord gramatical. întâia oară. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor. o dată. Sau O treime au plecat. o treime. de două ori. Eg.). acord prin atrac ie. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete). la plural. 93 . eg. deci are valoare substantivală. rezultatul întreitului efort. 2. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime.. energie întreită (N. de câte două ori. de trei ori. Atunci când are valoare adjectivală. Eg. Eg. deci determină un substantiv. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg.. plata a câte unei cincimi etc. D. Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. Eg. de şapte ori. patru cincimi etc. complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc.. complement indirect (Vorbesc cu câte doi). de un milion de ori etc..Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv. de două ori. Eg. câştigă înzecit. număr şi caz. Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. Au venit mul i oameni. Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal.Ac. Numeralele frac ionare au valoare substantivală. O treime dintre oameni nu au mers la meci. câte doi. cincime – feminin. lucrează întreit. numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi). Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei. Eg. Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. Eg. efort întreit.

(pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G. Eg. numărul. aprig.) 5. prevăzător. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc.) provenite din verb. adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. fată voioasă/fete voioase. vechi. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg. 94 . limpede. chibzuit.. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. Locu iunea adjectivală. 5. aparte. Din punctul de vedere al formei. provenit din pronume: această casă... dulce. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. masculin plural.2. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. Eg. Eg. om bun. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. casa mea. niciun om etc. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg. provenit de adverb: haine gata. adjectivele sunt a. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. zeiesc. kaki. gustos etc. mare.Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. în subcapitolele Pronumele.). tânăr. adverb. înalt.. maro. bleu. feminin singular. EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung.) şi b. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie). gălbui. Gramatica normativă. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică. invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin. pronume. exuberant. feminin. maşină stricată/maşini stricate.şi adjectivul pronominal de.1. greoi. om de seamă=om important. mic. fiecare om.) propriu-zise/calificative. Grui ă. adesea o însuşire. 5. parfumat. mişto. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular. cu minte=în elept. plural şi singular): eg. feminin plural): eg. fermecător. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. roşu. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele. maşinii stricate/maşinilor stricate. Eg. bordo. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală. număr şi caz.

Eg. om deopotrivă de bun. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii).1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. prea-. exterior. ulterior. super. prin repetarea unui 95 . fundamental. Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. anterior. ultra-. adevărat. Introducerea în compara ie a termenului ca şi. cea mai bună. ca şi cafeaua. major. Eg. Eg. deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. 3. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). Notă. hiper-. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate.). Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. în compara ie cu. principial. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. cea mai pu in bună. Eg. om tot aşa de bun. posterior.). superior. în raport cu. pe lângă. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. Eg.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere. nemaipomenit de bun etc. Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet.etc. în loc de ca este greşită. tipografic etc. lingvistic. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de. Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. cele mai bune. pe lângă. minor. cel mai bun băiat dintre to i etc. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară. Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. inferior. Eg. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine. enorm. mai superior etc. cei mai pu ini buni. mai pu in bun. în raport cu. mai bun. în compara ie cu. electric. cel mai pu in bun. 3. prea bun. prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. în loc de ca cafeaua).2. infinit. (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie). precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul). De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. foarte bun. Prin analogie. din: cel mai bun băiat din clasă. cu prefixe şi sufixe (extra-. gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3. Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina. Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. tot aşa de.

iar la plural (dacă au plural). (substantiv) epicen. reflectând uzul persoanelor cultivate. brici de deştept). chiar dacă au la singular formă de masculin. Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. conjunctiv. noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice. echivocă). fata frumoasă –N. a evolua. Referitor la adjectiv. cu substantive (foc de inteligent. a merge. 6. (barometru) aneroid. omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. deştep ilor profesori. în cazul celor referitoare la substantive neutre. 1. când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde). formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. i-am dat fetei frumoase – D. adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă. Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a.oa. profesorilor deştep i.. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). imperativ. condi ional-optativ. dorită etc. 5. Aten ie! Când este antepus substantivului. Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. nu vagabondă. Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. a dansa. Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină. Din punct de vedere sintactic. a deveni). număr şi caz cu substantivul determinat. infinitiv. starea (a fi. b. fenomene. Eg. a mânca).3. participiu.sunet (buuuună mâncare). CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. Din punct de vedere morfologic. norma actuală. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. Frumoasei fete. 6.timpul – prezent. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera. crud. văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. posibilă. nume predicativ (Feti a este voioasă). casa femeii frumoase – G. 96 . supin. La unele adjective neologice. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. 2. procese. formulările sunt fetei frumoase. eg. Ac. stări. EXERCI IUL 52 1. analog. categoriile gramaticale ale verbului sunt: . 2. 1. (foc) bengal. trecut. verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii.). a se afla. admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) . complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. . Există câteva situa ii speciale. gerunziu. Vorbitorul poate considera ac iunea reală. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi.modul – indicativ. viteaz. rar întâlnite. Cu adjectivul postpus. verbul arată ac iuni.

verbele sunt predicative şi nepredicative: a. tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. a avea. tu cân i. .conjugarea I. Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş. Eg. persoana a II-a. voi cânta i.. a bea .numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat. am fi dansat A VREA marchează Voi învă a. Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa.persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I. b. noi cântăm.conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra . 6. . a II-a. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul. a urî – conjugarea a IV. De aceea se numesc auxiliare morfologice.2. a vrea. ei cântă. a. Iar din punct de vedere sintactic. persoana a III-a: eu cânt. Verbele auxiliare sunt a fi. Ele au rolul de a marca modul.tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect. pasivă.conjugarea a II-a. . a merge – conjugarea a III-a. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I. el cântă. eu cânt / noi cântăm. a III-a.diateza – activă.2. predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor). vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 . timpul şi diateza. CLASIFICAREA VERBULUI 6. Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: . ai dansa Aş fi dansat. a iubi. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă. Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat.

a desena ceva. verbul are un subiect gramatical. a vie ui. Ac iunile lui constituie subiectul anchetei. El a ajuns inginer. a nu pleca). a exista. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). a gusta ceva. Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. Fiecare dintre acestea pot să fie. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. a trece. .). se spune etc.2.2.3.) şi verbe precum a auzi. 6. Verbele copulative sunt următoarele a fi. El a ieşit inginer. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig. în anumite contexte. a dăinui. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice. locu iuni verbale (a-i părea bine. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. a ninge). a întreba pe cineva. a părea. se ştie. Intră în această serie şi verbele care au subiect. când înseamnă a sta undeva. prin urmare. a. a deveni. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. a merge. El a devenit inginer. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. verbele sunt personale şi impersonale: a. a dansa ceva). a se construi. a se fabrica. a se duce. Eu dansez. iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi.2. a rămâne. a costa. a trebui. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. a se arăta.). verbele tranzitive pot primi complement direct. a proveni. El se face inginer. e cald etc. Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. a veni. a însemna. dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. a constitui. El dansează. a se găsi. Eg. a prii etc. El rămâne inginer. b. a se afla. a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. a dura. a se face. a-i părea rău etc. Dacă este predicat. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. a şti. o singură formă. a proveni. Verbe impersonale. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct.b. predicative. a ieşi. verb+ceva (a face ceva. a avea loc. El pare inginer. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. în func ie de persoana cu care intră în rela ie). Cartea asta înseamnă o avere. a invita pe cineva. Tu dansezi. a ajuta pe cineva). a ajunge.

se constată că subiectul gramatical. Petre.3. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. este autorul ac iunii de a mânca. verbul are trei diateze: diateza activă. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. Te gândeşti la vacan ă. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). verb+pe cineva. A i constatat de asemenea în b.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). Petre se gândeşte la mere. c. Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă. autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. Petre este complementul care arată cine face ac iunea. a întreba+ ceva+pe cineva. Eg. Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. c. modul. a ploua. Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Tablourile se văd de departe. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). 99 . În func ie de acest criteriu. Eg. Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. timpul. persoana şi numărul. 6. În ceea ce priveşte enun ul c. care este autorul ac iunii. a învă a+ ceva+pe cineva.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. verbele intranzitive nu pot primi complement direct. Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. A i constatat că în a. a merge etc. subiectul gramatical. a ninge.3. el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent. a ruga+ ceva+pe cineva etc. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a. b. Ea se ab ine de la mere. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. dar nu este subiectul gramatical al propozi iei. Merele sunt mâncate de Petre. Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. Petre mănâncă mere. b. Ele nu intră în contextul verb+ceva. b. Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. Petre. ecua ii uşor de rezolvat de către copii). Grădina lucrată de muncitori). 6. Petre. Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. cine este agentul ac iunii. un verb la supin (eg. diateza pasivă şi diateza reflexivă. Pentru că în enun ul b. a sta.

am dansa. Citeşte!. 100 . Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. . a dansa.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă.modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie.modul infinitiv exprimă numele ac iunii.modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat. / Avem de-a face cu un impostor.3. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. b. f.modul indicativ: arată o ac iune sigură. reală. cel mai adesea fiind vorba de un ordin./ Ca unul care cunoaşte situa ia. . . Modul Modul verbului arată. o poruncă. Se distinge prin particula a. Modurile nepersonale sunt infinitivul. . / Unii dintre noi vom citi cartea. am dansat. EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. a cânta. Ca unul care cunosc situa ia. c. dansând. gerunziul. e. dar sunt puse la un mod nepredicativ. adică un verb care poate avea func ie de predicat. . imperativul.d. . Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie. condi ional-optativul. Tu ai fost felicitat pentru concurs. Unii dintre noi vor citi cartea. . aş fi citit. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului. participiul şi supinul.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare. de citit. poate să fie pus la un mod nepredicativ. b. / Îmi plac sportul şi muzica. Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea. a citi. e. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat. spre exemplu A scrie cite este foarte greu. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. g.. Modurile personale şi predicative sunt indicativul. aş cânta. dansat.2. Nu s-a oprit din dansat toată seara. Te felicită pentru concurs. să fi citit..modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. Avem a face cu un impostor. 6. Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul. cântăm. Eg. a citi. / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive. Este vorba despre: . cântând. personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. Aten ie! Un verb predicativ. să cântăm. conjunctivul. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat.modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect. / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). citind.. citit. din punct de vedere semantic. eg. realizabilă. felul în care vorbitorul consideră ac iunea. Îmi place sportul şi muzica. pot sa vă spun. cântat. vom citi. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord. d. să dansăm.. de dansat. pot să vă spun. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie.

perfect simplu. În cazul de fa ă timpul prezent. Învă ăm. Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune. În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în .1. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii.ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i. Înva ă. Înve i. Eg. de unde au fost preluate enun urile). Învă a i. Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. A fost odată o babă şi un moş.3. 6. A învă a (conjugarea I) Învă . Grui ă. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. i. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie.h. / Au fost odată o babă şi un moş. 101 .2. Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect. mai mult ca perfectul. Citeam când a sunat telefonul. perfect compus. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie. Gramatica normativă.

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

7.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte.4.3.plural: mai multe persoane fac ac iunea. Eg. făcut. . func ia sintactică. (el) munceşte. alintat. -s. EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele. timpul. Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului.6. it. 6.3. numărul. (ei) dansează. atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă). Verbul are două numere: . citeşti.3. de cumpărat etc. (ea) iubeşte. (ei) muncesc. (eu) scriu. cu excep ia func iei de predicat.8. citi i. persoana cu care se vorbeşte. Numărul este înscris în desinen a verbului. ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică.singular: o singură persoană face ac iunea. citim.2. tranzitivitatea (in/tranzitiv). pentru citit. iubit. Eg. Eg. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative. citesc. -ut (conjugarea a II-a): băut. pentru fiecare.3. 105 .persoana a II-a reprezintă receptorul. Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. Eg. Verbul are trei persoane: . Revede i tabelele de mai sus. modul. nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). -ât (conjugare a IV-a): urât. persoana. .3. Stabili i apoi. 6. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat. -ut (conjugarea a III-a): mers. Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit. Eg. (tu) dansezi. felul (predicativ. diateza.persoana I reprezintă emi ătorul. complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod. Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat). conjugarea. Revede i tabelele de mai sus. trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. complement indirect (Se gândeşte la desenat). părut. (voi) dansa i. (noi) scriem. .2. E greu de citit cartea asta). cel care vorbeşte. nepredicativ). 6. complement direct (Am terminat de citit.

Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale. agale. aproape. Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate. Unde mergi? [la magazin]. Fireşte [că natura e verde. curând. Eg. timpul şi modul ac iunii. 7. locul sau timpul: unde. aşa. de timp (când şi când). mâine. Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc. cu for a. ale unei ac iuni: . mâine seară. . 7. Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc. mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali. cum. adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet. bunăoară etc. oricând. anume. departe.3. unde ine.adverbe nehotărâte. să. repede. de timp. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte. prin compunere (icicolo). de mod (fără îndoială.7. Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. Pe lângă aceste tipuri de adverbe. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. când. -iş. azi diminea ă. literalmente. în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. de cauză. Din punctul de vedere al provenien ei. locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte). oricum etc. adverbele sunt simple: sus. . în fa ă. Din punct de vedere semantic. întotdeauna).1.2. Din punct de vedere morfologic (al formei). el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul.adverbe interogative. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva.mente: finalmente. jos. Eg. Eg. târâş.). cumva. tocmai. măcar. a unei stări sau a unei însuşiri. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). afară. astăzi.]. în propozi ia interogativă. rar. din loc în loc).adverbe relative. cu frumosul). locul substantivului complement de loc la magazin. 106 . cum. când. compuse: ici-colo. 7. cândva. boiereşte etc. prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos).] – fireşte este adverb predicativ. care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul. . pretutindeni). care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. destul. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus.

b. propozi iile sunt : . tot aşa de bine. în.prepozi ie compusă. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine. c.substantiv. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo.7.locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a. predicat verbal (de fapt. / Avem numai peşte. contra etc. / Avem doar peşte. Casa de pe deal Casa. . superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. 107 . de). Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială. locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. respectiv atributul le determină. Referitor la locu iunile adverbiale.5. Spre deosebire de prepozi iile compuse. despre etc. nume predicativ (E bine să înve i limbi străine). . Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. comparativ.simple : la. Eg. 2. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. locu iunea adverbială altă dată nu are plural. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. de pe.compuse: de la. comparativul de inferioritate: mai pu in bine. 7. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. 8. de. locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. fa ă. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe. fa ă de etc. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul). În func ie de formă. cu. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul. superlativul absolut: foarte bine. Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. în urma. comparativul de superioritate: mai bine. de lângă. în merg la gară. prea bine. leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. extrem de bine. Grui ă. Avem decât peşte. alte dă i fiind o locu iune distinctă. DOOM-ul afirmă că. casa de pe deal. Ieri am fost în oraş). şi o prepozi ie. Deal – atribut. în dosul. în spatele. pe. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). 3. gradul pozitiv: bine.4. Spre exemplu: 1. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe .

Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. (şi – conjunc ie coordonatoare. de-a lungul. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. b. împreună cu. (în mijloc – locu iune adverbială de loc). Grui ă. în timp ce. fie că etc. potrivit. (mijloc – substantiv. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente. EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus. ca şi când.simple: că... ca să. din. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum. Fata dansează în mijloc. . cu . iar în propozi ie. . În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. precum. Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. aidoma. . cu toate că. nu numai. Observa i diferen a: a. nici. Fa a fetei era îmbujorată. fără să. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. de etc.compuse: ca şi. c. 9. d. de pe. la. în loc de. iar a două [nu stă mult]). intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). conjunc iile sunt: . înaintea. Eg. în preajma etc.. Bem un pahar de lapte. coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel. După formă. contrar. CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe). Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente. în afară de. Fata are un mijloc de viespe. b. din cauză că. identifica i partea de vorbire subliniată: a. cică. După rolul lor în enun . Vine. Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. precum şi etc. două păr i de propozi ie de acelaşi fel.conjunc ii coordonatoare copulative: şi.să. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. prima propozi ie fiind [Vine]. dacă. b. fa ă de. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). sau propozi ii de acelaşi fel). .cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. în mijlocul. ca. de. înapoia. Astfel sunt prepozi ii . mul umită. pentru că..cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în.ci şi. conform cu etc. (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). în fa a. iar. asemenea. chiar dacă. în spatele. măcar că. dar nu stă mult. 108 . datorită. asupra. Cumpără mere şi pere. EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G. (dar – conjunc ie coordonatoare. / Bem un pahar cu lapte. conform. marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). conjunc iile sunt: a.

de.fie. dispre ul (ptii!)... amenin area (ei-ei!). Înaintea conjunc iilor adversative. Eg. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie. . nostalgia (ehe!). teama (vaoleu!). aşadar. iar.compuse: tic-tac.conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau. Mă apuc deci de scris. Am dansat. prin urmare. Eg Am chemat-o la film. dacă. mie îmi repugnă orice exces. mirarea (oa!) etc.redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of. interjec iile au următoarele caracteristici: . ori pictezi. stări sufleteşti. Eg. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. sau. ci. şi nu a venit. că. ah etc. Nu e bine ca să ascundem adevărul. hm etc. Am fost acuzat de extremism or. trosc-pleosc etc.). Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei.redau manifestarea unei voin e. însă.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar. hei. . îndemnuri. ca să. sau reproduce sunete din natură.simple: uf.. păcatele mele. uite etc. haide hei-rup. ca.sau. b. iată. iar tu ai cântat. încât. ori. of. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor. măi. b.să. Grui ă. Din punct de vedere semantic. cel mai frumos vals inventat vreodată. / Am fost acuzat de extremism. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.ori. .. / Nu e bine să ascundem adevărul.. Eg. deci. ai. se pune totdeauna virgulă. căci. ori. ah!). vasăzică. virgula precedă obligatoriu al doilea termen. Eg.... Din punct de vedere morfologic. băi. . CLASIFICAREA INTERJEC IEI a.conjunc ii coordonatoare adversative: dar. cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . Ori dansezi. interjec iile sunt: . . 10.locu iuni interjec ionale: pe naiba.. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. deşi. INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii. a unei dorin e (hai. Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ. mâhnirea (of. Eg.) .. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă. b. să. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G. Conjunc ia iar poate avea sens copulativ. Eu am dansat. ori mie îmi repugnă orice exces. fie. bucuria (ura!).redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee). Eg.

gra ie.prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. Eg. potrivit Francepress. Din punct de vedere sintactic. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit. Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. marca genitivului sau a dativului (eg. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române.devine dez. ac ionar al Romtelecom. Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. cartea lui Alex). Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. „legea minimului efort”. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). pentru legea minimului efort. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. des. dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. Grui ă. ac ionar al companiei Romtelecom. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat. (Spre exemplu. contrar. S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele]. şi prin analogie. Cartea vecinului. Ptii. se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. Lupul up peste gard. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect). La fel. dez-doi. Eg. Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii). aidoma. 2. revede i situa iile discutate mai sus: eg.c. des-face. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă. sau – aşa cum o numeşte G. 110 . potrivit. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). de comoditatea vorbitorilor. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. sugativă). realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul. în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă. pentru a face economie de efort. conform. mul umită. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. atunci când limba este vorbită de un străin. Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). Eg. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular. de normalizare şi eliminare a excep iilor. Eg.

alegeri anticipate a devenit anticipate. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. de asemenea. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. la flagrant asistă civilii. dar. 111 . economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. l-am prins în flagrant). Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare.3. Pentru mai multe explica ii. şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. vă rog să consulta i acest volum. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005. prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i.

3. Grui ă. j. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. pute i consulta lucrarea lui G. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. Identifica i greşelile. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N. din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. din care au fost preluate aceste enun uri: a. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. Pentru rezolvare. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. f. c. G. g. Indica i forma corectă. d. b. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . LUCRARE DE VERIFICARE 4 1. Ac. Gramatica normativă. b. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. h.12. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. …. de orice natură. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. gai ă-lebădă-pisică-şarpe. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună. 4. Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. e. i. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit. Mi-a plăcut. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. Avem decât peşte astăzi la prânz. rinocer-crocodilmorsă-girafă. c. Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. f. D. animal-pasăre-rinocer-gai ă. d. totul a fost un fiasco. 2. că mi-a plăcut totul. a. e. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. Nu desfage produsele! 112 .. Nimic ce mi-a plăcut. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu.

Editura Humanitas. G. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). Limba română contemporană. NEAM U. G. Teoria şi practica analizei gramaticale. Morfologie. Bucureşti. 2005. 1992.. 113 . Editura Paralela 45. G. GRUI Ă. Bucureşti. Silvia. Cluj-Napoca. Moda lingvistică 2007. 2006. G.. Editura Paralela 45.I. GU U ROMALO. vol. 2005. .REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN. 2005. Editura Academiei. GRUI Ă. *** Gramatica Limbii Române. Valeria. 1996. Corectitudine şi greşeală. Gramatica normativă. Editura Dacia.

Cânt şi dansez. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. atributul şi complementul. printr-o asociere de cuvinte. intona ie. Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. în explica iile care înso esc secven ele teoretice. a. Eg. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. atribut-regentul său). Elemente de sintaxă 1. PROPOZI IA ŞI FRAZA.Cuvântul şi enun ul 2. 114 . Raporturile sintactice 3. şi. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. topică. Feti a fuge. Petre mănâncă mere. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. Clasificarea propozi iilor 4. El a venit. prin gesturi sau mimică.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. subordonare. Ninge. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare. grupul nominal. Eg. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. coordonare). Func ii sintactice în propozi ie 5. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. jonc iune. rela iile sintactice (flexiune. ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. 2. nu]. dar [ea. predicatul. Propozi ia şi fraza. alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. b. de asemenea. Plouă. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. Eg.

număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin. topică. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie). caz. ce este.Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. în propozi ie. În fraza Dansez ce dans îmi place. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. persoană. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. cine este subiectul. Raportul sintactic între complementele directe mere. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. Voi dansa i). se acordă cu fetei. în Iam dat flori fetei acesteia. dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. unele pronume nehotărâte. . I-am dat acestei fete flori. iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. juxtapunerea. intona ie. dativ). Eg. plural. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. (pentru folosirea intona iei. intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice. Dacă schimbăm topica. caz pe care îl impune predicatul. Eg. în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen.a acesteia). Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. pere. gen. intona ia şi pauza. topica. astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat. iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i. Eg. cum este. Mănânc în fiecare toamnă mere. pauză. Subiectul stă la cazul nominativ. adverbele relative. sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare). dar şi atribut pronominal în genitiv. jonc iune. enun ul se dezambiguizează. pere. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. struguri şi mango. dativ. Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. Eg. cu regent fetei (a cui fată?. vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică). Domnul: Domnu-i acasă? 115 . Raportul de subordonare se instituie. 4) Topica. jonc iunea. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. struguri este realizat prin juxtapunere.

Eg. domnule. Eg.L. Aleargă după câine. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 . CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3.) şi negative (El nu dansează). D. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii.Feciorul: Da.4 După rolul în frază. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului. a luat cheia la dumnealui când a plecat. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. niciunul. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni. a plecat? F. optativă şi dubitativă. niciuna.: Amice. Ei!. Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context. propozi iile sunt afirmative (El dansează. c-a plecat la ară. dacă l-o căuta cineva. Cele secundare nu au în eles de sine stătător. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Căldură mare 3.: Bate-i să deschidă. I.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. dar mi-a poruncit să spui.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. dansează ce dans vrea.: Apoi. Eg.: Nu pot. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. domnule. 3.: Nu. eg. 4. 3. F. b. nimic.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile. eg. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată. enun iative (comunică o informa ie). Func ii sintactice în propozi ie 4. Culege flori.eşti idiot. n-a plecat. 3.3 După scopul comunicării.. optativă. dubitativă şi imperativă. 3. Caragiale. După con inut şi modul verbului.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului. D. Aş! etc. D.: De ce? F. D. propozi iile sunt a. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Începe meciul. F. [dansează] – Propozi ia regentă. propozi iile sunt principale şi secundare. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă. D. interogative (solicită o informa ie).: Carevasăzică.). propozi iile sunt regente şi subordonate. propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă. Programul de televiziune e slab. E încuiată odaia..

Eg. numărul şi cazul substantivului regent. numele predicativ adjectiv stă la neutru. Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ). număr. Vine iarna. cu substantivul aflat în proximitate. verb (A citi e foarte util. Subiectul se acordă în gen. sau stă la masculin. Voi cânta i. Ori Ion. Eu. Dealul şi mun ii sunt înal i. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii). . b. subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. Elevii şi elevele sunt frumoşi. Noi cântăm. cântă). dacă masculinul e la singular. atributul exprimat prin adjectiv preia genul. Pentru verbele copulative. În acest caz este vorba despre acord gramatical. caz. alcătuit din unul sau mai mul i termeni. Acordul predicatului cu subiectul.când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite. Ion şi Petre scriu. preponderen ă are masculinul.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face. . Al doilea cântă).când substantivele sunt de genul masculin şi neutru. Eg. persoană). Cazul subiectului este nominativul. E bine a şti multe). Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. ori Petre rămâne acasă. Eg. atunci când substantivele sunt la plural. El. Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles). De exemplu. Cartea şi caietul sunt nou cumpărate.. numele predicativ se acordă la feminin-neutru. Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). 1. Eg. Muntele şi dealurile sunt înalte.). Poate fi exprimat prin substantiv. preponderen ă are persoana I. dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă.. sau a II-a eg. numeral (Doi dorm.numele predicativ adjectiv se acordă.când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane.a. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte. Eg.. Tu şi ea desena i. acordul se face la singular. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen. eg. Observa ii: . cine este sau ce ac iune suferă subiectul. Grădina este colorată de toamnă. pronume (Acesta. Eg. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. eg. ce este. (Ei plecaseră. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană. Fularul este roşu. .când substantivele sunt la feminin şi neutru. când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. . 117 . tu şi el desenăm. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează. 4. subiect exprimat. Eg. revede i capitolul Verbul. Observa ii: . Felurile predicatului: verbal şi nominal. 2. Fiecare/ Al meu etc.

4. Eg. Acordul corect se face cu verbul la singular. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. Eg. v. A fost odată o babă şi un moş. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. adverbiale. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . Îi dau fetei frumoase daruri. şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. majoritate etc.) acordul corect se face cu verbul la singular. în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu.3.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. câte?. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra. armată etc. (Substantivul majoritatea. Dumneavoastră sunte i modest. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Un grup de oameni au venit la teatru. La fel. Pentru o discu ie în acest sens. Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă. (subiectul este multiplu o babă şi un moş. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. pronominale. Acordul atributului adjectival cu regentul său. Când substantivul nu este urmat de un determinant. Când substantivul este urmat de determinant. Gramatica normativă. majoritatea oilor). ce fel de ?. Eg. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. Spre exemplu. Un grup de oameni au venit la teatru. Grui ă. Despre acestea vezi capitolul de morfologie. Echipajul a făcut /au făcut o escală. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. G. parte. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. verbale. subiectul este un substantiv colectiv. Eg. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. substantivale. Atributul adjectival se acordă în gen. atribut pronominal: cartea lui este o reuşită. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. Acordul corect se face cu verbul la singular. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. Spre exemplu. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. acordul gramatical este concurat de cel după în eles. câ i?. echipaj. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). atribut substantival: casa de pe deal e a lor. Spre exemplu. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. Au venit o parte.3. atributele sunt adjectivale. o babă). În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen. majoritatea vor pleca. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i.

119 .4. de cauză. ce vreau este propozi ie completivă directă. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. această propozi ie rezultată va avea. [Cine este leneş] pierde mult. Leneşul pierde mult. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie.. . SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe. b.. Mănânc fructe gustoase. un adverb. Am cumpărat mere pentru Petre. Eg. o locu iune adjectivală. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. instrumental etc. în frază. o locu iune adverbială. [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. de mod. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. un adjectiv. Petre mănâncă mere. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc. de scop. Etc. mere e complement direct.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului.complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului. Felurile complementului a. . Mănânc mere. gustoase este atribut adjectival. 4. Eg. Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. Mănânc [ce vreau].. o interjec ie. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Eg. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). o locu iune verbală.oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. de timp. Leneşul este subiect în propozi ie. complemente indirecte.

Se vede casa. El cântă frumos. b. Nimeni n-a lipsit de la concert. acord prin atrac ie. Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. 5. c. 6. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. Câştigătorul concursului este altul. b. acolo unde este cazul. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. 2. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a.5. Este interzis aruncarea gunoaielor. I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei. El este ca un om în elept. Greşeala este de ignorat. Echipajul s-au pregătit. 4. 120 . e. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie. El se poartă ca un om în elept. 7. oferi i varianta corectă: a. Ea nu este aşa. Aceasta este casa noastră.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa. c. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. Indica i predicatele nominale în enun urile: a. 3. Gălăgia copiilor mau trezit. El este frumos. b. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). acord după în eles) şi. c.

. AVRAM. II. Piteşti. Editura Paralela 45. Bucureşti. 1993. Dificultă i. Gramatica normativă. 121 . POPESCU. NEAM U. Teoria şi practica analizei gramaticale. Bucureşti. 2002. Limba română. GRUI Ă. G. Gramatica pentru to i. 1996. D. EDP. Elemente de gramatică. 2005. Editura Humanitas. controverse. noi interpretări. Bucureşti.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române. Florin. vol. 2007. Mioara. Editura Dacia. Gabriela. G. Editura Academiei. PANĂ DINDELEGAN. Editura Academiei. G. licee şi clase cu profil umanist). Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. I. 2003.

Anexe CUPRINS I. 3. semivocale 4. Elemente de lexicologie…………………………………………. p. afixele (lexicale şi gramaticale). diftongul. Numeralul. Prepozi ia. Rădăcina. Verbul. Ortografie şi punctua ie……………………………………. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. p. Dinamica vocabularului 4. p.Sunetele limbii române: vocale. 5. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p.Articularea şi coarticularea 5. 2. 8. Conjunc ia. Lucrare de verificare 5 III. Lexicologia. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Interjec ia 11. Elemente de fonetica limbii române…………………………. Structura cuvântului. Pronumele. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. desinen a 3. 9. Articolul. Adverbul.Rela ia sunet – literă – alfabet 7.semnificant .. Studiul limbii române contemporane 4.. Studiul limbii române.Sistemul limbii române 2.III. 6. ANEXE. CUPRINS. 114 1. consoane. Limba română. Vocabularul. Morfologia …………………………………………………………. 32 1. Rela iile semantice 5. Raporturile sintactice 3. p. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II. 2.. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului.…………………………….….. Func ii sintactice în propozi ie 5. 122 122 .Grupurile de sunete: silaba. p. Rela ia semnificat . 19 1. hiatul 6. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16. p. Cuvântul.Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6.Cuvântul şi enun ul 2. Propozi ia şi fraza. Clasificarea propozi iilor 4. triftongul. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17.. 72 1. Greşeli lexicale 7. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19. Substantivul. Origine şi prezent 2. Chestiuni preliminare…………. BIBLIOGRAFIA CURSULUI.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20. 44 1. Adjectivul. 10.Fonetica şi fonologia 3. GLOSAR………………………………. Dic ionarele limbii române 3. 7. Dificultă i în învă area vocabularului..referent.Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18.… p. 4. Elemente de sintaxă…………………. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. 8 1. Paronimele 6. Despăr irea în silabe 5.

Editura Humanitas. G. Mioara. La grammaire est un jeu d’enfant. Bouchard. Editura Floarea Darurilor. 1997. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.. 123 . 2006. Editura Ştiin ifică. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. Elisabeta Şoşa. 2007. Neam u. Editura Academiei. 2005. 1996. Bucureşti. *** Gramatica limbii române. Cluj-Napoca. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română. Pană Dindelegan. 2005. CalmannLévy. 1985. 1992. în Bârlea. Theodor (coord. Editura Humanitas. 1983.R. Editura Albatros. G. Narcisa Forăscu. Bucureşti. Saeculum I. Flora. Bucureşti. Editura Dacia. Valeria. G. Marele dic ionar de neologisme. Vocabularul. 2003. 1963. Editura Paralela 45. Grui ă. Bucureşti. Bucureşti. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. 1984. *** Dic ionar ortografic. Editura Academiei. Bucureşti. Vocabularul limbii române. 2002. Teoria şi practica analizei gramaticale. Fonetică şi vocabular.R. Editura Univers Enciclopedic.. Sinteze de limba română. Petre Gheorghe. Editura Academiei R. Florin. Moda lingvistică 2007. Corectitudine şi greşeală. Piteşti. Sergiu. Bârlea. Dificultă i. editura Saeculum. 2005. Pascal.). Elemente de gramatică. noi interpretări. Limba română.. Marie Petaut Bouchard. 1973. Bucureşti. Norme şi exerci ii. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. G. Coteanu.. ***An Encyclopaedia of Language. G. Bucureşti. Bucureşti.. Grui ă. Editura Academiei R. Bucureşti. 1998. ortoepic şi morfologic (DOOM). Ortografia în şcoală. manual pentru programul PIR.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. Maneca. 2000. Routledge.. 1997. *** Îndreptar ortografic. Gu u Romalo.S. ortoepic şi morfologic. Drincu. controverse. 1999. Editura Paralela 45. Gabriela. Gramatica normativă. 1984. Îndreptar ortografic şi morfologic.S. *** Gramatica limbii române. Bucureşti. Şuteu. Ion.. Angela Bidu-Vrânceanu. Limba română contemporană. Bucureşti. 1990. Gramatica pentru to i. Hristea.O. Beldescu.

El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. în func ie de accent. atributregent).Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. de propozi ie etc. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat.). ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. DOOM . par i de vorbire. 124 . Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui.GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens. Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte. Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba). dar au sens diferit şi se citesc diferit. Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod. dar au semnifica ie diferită. DEX .Dic ionarul explicativ al limbii române. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . care sunt sunetele articulate. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. Fonemul este unitatea minimală a foneticii.

vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr. Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat.). 125 . Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. lexis: „cuvânt”. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort. care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. Vocabularul – lat. uzual etc. Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). de la general la particular. Rela ia este de la gen la specie. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. logos: „ştiin ă”). jonc iune. care se abat adesea şi din variate motive de la normă. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. Rela ia este de la particular la general. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază. topică. academic. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr.Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi. intona ie şi pauză. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. oral. prin articulare lingvistică minimă.