Limba romana- gramatica

Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiin e ale Educa iei Pedagogia Învă ământului Primar şi Preşcolar Forma

de învă ământ: IDD

LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID

I. Informa ii generale
Date de contact ale titularului de curs: Nume: Tămăian Ioana Birou: Facultatea de Litere Str. Horea 31, cab. 113 Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113) (Facultatea de Litere) 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.) E-mail: itamaian@yahoo.com Consulta ii: Date de identificare curs şi contact tutori: Limba română contemporană PIE 3502 Anul III, semestrul I obligatoriu

CONDI IONĂRI ŞI CUNOŞTIN E PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştin e elementare de gramatica limbii române achizi ionate de studen i în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba română ca limbă a doua – pentru grupele de la sec ia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând, prezentarea surselor de informa ie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru didactic (dic ionare, lucrări ştiin ifice actuale). Din acest punct de vedere cursul doreşte să le formeze studen ilor competen a de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui cadru didactic. Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situa ii lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii române, editată de Academia Română şi câteva dic ionare în uz; şi, de asemenea, din lucrări care explică natura fenomenului gramatical, aşa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat în şase unită i de învă are, şi anume: Unitatea de învă are 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învă are 2. Elemente de fonetica limbii române; Unitatea de învă are 3. Ortografie şi punctua ie; Unitatea de învă are 4. Vocabularul limbii române; Unitatea de învă are 5. Morfologia şi Unitatea de învă are 6. Elemente de sintaxă. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare. Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrată studiului limbii, şi anume dic ionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de autoverificare.

2

UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 2. Elemente de fonetica limbii române Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştin e fundamentale achizi ionate de studen i în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea, capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva abateri de la pronun area corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invita i studen ii să îşi focalizeze aten ia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 3. Ortografie şi punctua ie Capitolul este construit prin recurs la informa ia oferită de Dic ionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corectă orală şi scrisă. Studen ii sunt invita i să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerci iilor propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger, unde se întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 4. Elemente de lexicologie Aspectele esen iale tratate în acest capitol se referă la abordarea cuvântului din perspectivă referen ială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical, cuvânt polisemantic, rela iile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie), dar şi la rela iile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra raportul dintre normă şi uz (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 5. Morfologia Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă păr ile de vorbire în aspectele lor esen iale (studen ii vor recunoaşte multe dintre cunoştin ele pe care le au din gimnaziu). Dar în acelaşi timp se referă şi la situa ii de exprimare curentă care se abat de la norma gramaticală. Discu iile vor eviden ia cauzele acestor greşeli, ra ionamentul gramatical care îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte rela ia uzului cu norma (adică rela ia dintre modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat adesea), studen ii sunt invita i să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Grui ă. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare. UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Elemente de sintaxă Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o doresc, studen ii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul prin atrac ie, acordul după în eles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor didactice din învă ământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂ ILOR IMPLICATE DE CURS

3

). studiu individual: 28 de ore. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. de aten ia acordată cerin ei exerci iului (în rezolvarea exerci iilor va trebui să recurge i adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările de specialitate indicate în cerin a exerci iului). cele două dic ionare ne oferă răspunsul. Patru dintre cele cinci lucrări de verificare vor fi selectate la alegere de către fiecare student. Editura Dacia. Primele două titluri indicate sunt lucrări de referin ă în ceea ce priveşte norma lingvistică actuală.. Data va fi comunicată de către Secretariatul sec iei. activită i aplicative 56 de ore. Grui ă. Editura Univers Enciclopedic. MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII *** Dic ionarul explicativ al limbii române. La solicitarea studen ilor. Sindicatelor nr. prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesantă. Toate cele trei căr i se găsesc atât în librării. 2005. Nota ob inută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din nota finală. 1996 (sau orice altă edi ie). Rezolvarea celor patru lucrări de verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. în egală măsură. Bucureşti. iar anumite probleme pe care studen ii le consideră cu grad de dificultate ridicat vor fi discutate în timpul întâlnirilor fa ă către fa ă. Ceea ce înseamnă că. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiin ifice din ara noastră. atunci când dorim să găsim varianta corectă a unui cuvânt sau sensul unei expresii. ortoepic şi morfologic (DOOM). 7). Cluj-Napoca. Subiectele de examen vor fi sensibil asemănătoare celor propuse în exerci iile presărate de-a lungul suportului de curs. adesea întrerupte de exerci ii. Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs. pentru a corecta abaterea de la norma lingvistică. Pe parcursul semestrului se vor organiza două întâlniri fa ă către fa ă (activită i tutoriale). oral. În urma discu iilor. A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs. se vor oferi solu ii pentru câteva exerci ii din suportul de curs. Timpul alocat cursului se împarte astfel: activită i tutoriale: 8 ore. teme de control: 20 ore.Suportul de curs alternează secven e teoretice cu descrieri şi aplica ii. la care se adaugă 10% din oficiu. Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris. verificarea lor va fi făcută prin coresponden ă electronică. În timpul activită ilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de con inut din suportul de curs. – sau – Cartea care o citesc e interesantă]? Am selectat această carte deoarece. *** Dic ionar ortografic. Ele vor avea loc în lunile aprilie. academic. MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂ ILOR TUTORIALE: CALENDARUL CURSULUI retroproiector. Rezolvarea corectă a exerci iilor depinde de parcurgerea atentă a capitolului respectiv şi. la sediul Facultă ii de Psihologie şi Ştiin ele Educa iei (str. Ea condi ionează prezentarea la examen. A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba română în diferite contexte: scris. Gramatica normativă. Fiecare unitate de învă are (cu excep ia primeia) se încheie cu o lucrare de verificare. uzual etc. 1998 (sau orice altă edi ie ulterioară). laptop. 4 . respectiv mai. învă ătorul sau educatoarea trebuie să în eleagă şi cauza care generează greşeala (abaterea). rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. G. cât şi în biblioteci.

Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor. Examenul scris (2h) va con ine cerin e – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerci iilor şi lucrărilor de evaluare din suportul de curs. STUDEN I CU DIZABILITĂ I Studen ii afecta i de dizabilită i pot solicita consulta ii. Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorială (mai 2009. poate trimite spre corectare / verificare exerci iile de a căror rezolvare nu se simte sigur. Notă. în sesiune. Astfel: 4 p. oficiu. până la aceeaşi dată. iar lucrarea va fi notată cu nota 1. şi. fie direct prin email adresat cadrului didactic care ine cursul. 5 . În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraudă se va întrerupe participarea la examen a studentului în cauză. Dacă studentul doreşte. DOOM). se pot prezenta în sesiunea de restan e şi măriri de note.). Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desfăşurării examenului. de asemenea. rezolvă exerci ii etc. În cazul în care studen ii doresc mărirea notei. Tentativa de fraudă se referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare. în afara consulta iilor comune. Fixarea con inutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. comunicarea de informa ii între candida i. substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat. rezolvarea cerin elor de examen se face individual. examen scris + 1p. prin poştă. fie prin intermediul secretariatului sau a tutorelui de an. La examenul scris este permisă consultarea dic ionarelor de limbă română (DEX. dar nu obligatoriu. Studen ii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limită). Situa iile excep ionale vor fi tratate după caz. nota finală va fi nota mai bună. ca studen ii să parcurgă con inutul capitolelor de curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate. Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucrări de verificare din cele cinci con inute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). ultimele două se vor preda. condi ii speciale de desfăşurare a examenului. marchează paragrafele pe care nu le-a în eles. data exactă va fi comunicată de secretariat). Evaluarea studen ilor se realizează astfel: 40% nota pe portofoliu şi 50% nota la examenul scris. la o dată ce va fi comunicată la examen. la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi transmise. Este nevoie de o lectură atentă a textului. EVALUARE ŞI NOTARE Forma de verificare a cunoştin elor este examenul scris. Pregătirea pe parcurs a studen ilor se realizează prin muncă individuală şi prin consulta ii via poşta electronică. am putea spune o lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de curs. portofoliu+ 5 p. Indiferent de rezultat.E de dorit. STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE Studen ii sunt invita i să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt prezentate în suportul de curs. studen ii se vor adresa supraveghetorului. Predarea lucrărilor de evaluare condi ionează prezentarea la examen. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ În timpul examenului scris.

6 . în principiu. este necesară consultarea DEXului şi a DOOM-ului. performan a maximă la examen.Pentru performan ă maximă şi economie de timp. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerci iilor asigură.

Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 7. Substantivul 2. Rela iile semantice 5. Elemente de sintaxă 1. diftongul. Prepozi ia 9. Studiul limbii române contemporane 4. Cuvântul. 2. Propozi ia şi fraza. consoane. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Dinamica vocabularului 4. Greşeli de morfologie 12. Grupurile de sunete: silaba. Limba română. desinen a 3. Lexicologia. Dificultă i în învă area vocabularului. Func ii sintactice în propozi ie 5. Adjectivul 6. Sistemul limbii române 2. Articularea şi coarticularea 5.semnificant . Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. Paronimele 6. Greşeli lexicale 7. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2. Morfologia 1. Clasificarea propozi iilor 4. Elemente de lexicologie 1. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Articolul 3. Studiul limbii române. Despăr irea în silabe 5. Rădăcina.CUPRINSUL CURSULUI UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6.Cuvântul şi enun ul 2.Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 10. Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Sunetele limbii române: vocale. Dic ionarele limbii române 3. Raporturile sintactice 3. Chestiuni preliminare 1. Rela ia semnificat . afixele (lexicale şi gramaticale). Ortografie şi punctua ie 1. Vocabularul. Conjunc ia 10. triftongul. Adverbul 8. Fonetica şi fonologia 3. Lucrare de verificare 5 . Interjec ia 11. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. Elemente de fonetica limbii române 1.referent. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 9. Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 8. Verbul 7. Structura cuvântului. Origine şi prezent 2. hiatul 6. Numeralul 5. semivocale 4. Pronumele 4.

CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Dintre acestea. limba dalmată (dispărută astăzi. urmată de prezentarea instrumentelor de lucru (dic ionare şi gramatici). În acest capitol studen ii se vor acomoda cu specificul dic ionarelor limbii române. LIMBA ROMÂNĂ. Aceste trăsături. Este vorba despre dic ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le întrebuin ează orice vorbitor conştient şi responsabil. Dic ionarele limbii române 3. care nu se recunosc în celelalte limbi romanice. Limba română are trăsături de provenien ă latină comune cu alte limbi romanice. limba provensală. . SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române. Studiul limbii române. pentru ca în final să prezinte câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studen i să reflecteze asupra tipului de vorbitor pe care fiecare îl reprezintă. limba portugheză. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane. au fost puse de lingvişti pe seama mai multor factori. În ansamblul cursului. 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială. limba sardă. familia limbilor romanice înregistrează limba italiană. în care studen ii se familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului. evolu ia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin (slav) şi de aceea neprielnic. Limba română. Origine şi prezent Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe care au vorbit-o coloniştii romani în spa iul carpato-dunărean. interesat de propria exprimare. precum particularită ile limbii latine vorbite în spa iul dunărean. limba română fiind izolată geografic de spa iul în care se vorbesc celelalte limbi romanice.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 11. dar are şi trăsături specifice. dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalma ia). Unii consideră supravie uirea limbii române în spa iul geografic şi lingvistic nelatin drept un miracol. Chestiuni preliminare 1. acest capitol se constituie drept etapă preliminară. limba catalană. Origine şi prezent 2. substratul lingvistic geto-dac. limba franceză. limba retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elve iei şi NE-ul Italiei). asupra tipului de vorbitor pe care fiecare dintre ei îl reprezintă. Alături de limba română. vor lua cunoştin ă de câteva opinii referitoare la studiul limbii şi vor reflecta asupra modului propriu de a se raporta la limba pe care o vorbesc. Lucrare de autoevaluare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul introductiv oferă succint informa ii elementare despre statutul limbii române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. Studiul limbii române contemporane 4.

elevi. Canada. Ungaria. studen i etc. nesiguran ă şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul dic ionarului. Dic ionarul de paronime. Dic ionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul (Dic ionarul explicativ al limbii române). Manual de gramatică pentru clasa a XII-a. Orice nedumerire. 2.. Dacă este vorba de un cadru didactic (în cazul de fa ă un învă ător sau un viitor învă ător. Utilizarea pluralului. „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici. cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. ortoepic şi de punctua ie.000 de 9 . academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii limbii române. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori. Dic ionarul înregistrează şi explică peste 60. DIC IONARELE LIMBII ROMÂNE Dic ionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit. sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic. Spania. editat de Academia Română. Dic ionarul de argou etc. Republica Moldova. alături de dic ionare. este limba maternă pentru 90% din popula ia României. cu care. profesor de română sau învă ător etc. pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a gramaticii. Româna se vorbeşte în România. Dic ionarul de antonime. Voivodina. Merită să re inem din start că edi iile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei Române. Am numit aici lucrări de popularizare titluri precum Gramatica pentru to i. lingvist. Gramatica de nota zece etc. conform referendumului din 2002. se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii. ci faptul că gramatica limbii române a fost prezentată în diferite lucrări pe în elesul diferitelor clase de cititori (filologi. Italia. studen i etc. ci de un vorbitor de rând.). o vorbeşte şi o scrie. iar ca limbă a doua (limbă a minorită ilor na ionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori. ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dic ionare ale limbii: Dic ionarul de sinonime. pentru elevi. treptat. în sensul de sisteme gramaticale. Gramatica pentru elevi.şi. DIC IONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). Aceste edi ii (universitare. sursele de referin ă sunt gramaticile limbii române. Serbia. sursele de referin ă pe care el le poate consulta pentru a se asigura că utilizează corect limba română sunt dic ionarele.). Statele Unite ale Americii etc. Ucraina. El se adresează tuturor celor care au nevoie de informa ii în legătură cu vocabularul românesc actual. Dic ionarul ortografic. este cel mai cuprinzător dic ionar de uz general al limbii române. fără studii de specialitate. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. iar pentru un învă ător ele constituie instrumente de lucru. o educatoare sau o viitoare educatoare). Israel. Dic ionarul enciclopedic. căruia i se adaugă Dic ionarul de neologisme. De modul în care întrebuin ează limba română. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog. Rusia. se cuvine să fie interesat fiecare vorbitor.

dar şi un număr mare de regionalisme. ortografiei este „unica sursă DOOM-ul actual mult decât prima cuprinde 62. DIC IONARUL MORFOLOGIC edi ie publicului academice fiind larg. DOOM-ul este un dic ionar 10 . hăr i etc. Ele înregistrează termeni comuni şi nume proprii.) şi reprezintă instrumente uşor de consultat.cuvinte utilizate în limba română contemporană. sensuri şi unită i frazeologice noi. DEX-ul re ine şi originea cuvintelor explicate. DEX-ul şi alte câteva importante dic ionare ale limbii se pot consulta acum şi în forma virtuală pe internet sau în re ele de telefonie mobilă (DEX Online şi Mobile DEX)! DIC IONARUL ENCICLOPEDIC Dic ionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică. apărute în uzul limbii în ultimele câteva decenii. înso ite de ilustra ie bogată (poze.000 de cuvinte. în ORTOGRAFIC. în mai multe volume) şi Micul dic ionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de informare şi instruire manifestată de publicul larg.500 mai edi ie (1982)”. cu 2. începând cu anul 1993. ORTOEPIC ŞI AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă apărută în 2005) este un dic ionar adresat Importan a dic ionarului stă în faptul că el pentru aplicarea domeniul corectă a limbii normelor române. arhaisme şi neologisme. scheme.

Irina Preda. 11 . DIC IONAR EXPLICATIV DE PLEONASME. 1990. Editura Didactică şi Pedagogică. DIC IONAR DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE. „Ceea ce reprezintă. Onufrie Vin eler. Editura Enciclopedică. o cifră de-a dreptul impresionantă. logos. ALTE DIC IONARE ALE LIMBII ROMÂNE Florin Marcu. MARELE DIC IONAR DE NELOGISME Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă (neo-„nou”. Maria Burcă. DIC IONARUL DE SINONIME în edi ii diferite. 2006.„pentru to i cei interesa i să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion. deşi acum nu mai sunt resim i i ca „noi”. cometă. care se ridică acum la peste 65. atunci când au intrat în limba română au fost neologisme (eg. Luiza Seche. cravată. în primul rând. Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dic ionar. Explica ia vine din faptul că dic ionarul înregistrează termenii care. meritul noului dic ionar este masiva augmentare a listei de cuvinte. Silviu Constantinescu. costum etc. Preşedintele Academiei Române în momentul editării DOOM-ului). Acest lexicon concentrează într-un singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române actuale.” (Florin Marcu).„cuvânt”).000 de termeni. din toate domeniile de activitate.).

Tranz.) mălígă s. etc.expresii care con in cuvântul în discu ie introduse prin semnul ◊ şi. a realiza. împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele. 5.) fiartă în apă. 3. un cuvânt dintr-o limbă în alta.) A traduce în via ă = a pune în aplicare (un principiu. (Fam.: (reg.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. s.3. A se manifesta. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recep ionate.f. . un plan). tradúc. ♦ Spec. 3. MĂMĂLÍGĂ. ansamblu format din această deschizătură. . ◊ Fereastră oarbă v. ARTICOLUL DE DIC IONAR. [Perf. ansamblu format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri. Dic ionarul ortografic. .nec. 4..Lat. articolele consacrate cuvântului cer. al unui vehicul etc. Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dic ionar”. A i constatat că structura articolului este următoarea: . în tabelul de mai jos. neplăcută.sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri. (fig. ferestre. EXERCI IUL 1.) A traduce (pe cineva) în fa a justi iei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instan e judecătoreşti. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă subterană. 1. 2. 3. (În expr. a da greş. a exprima (cu ajutorul artei). vb. a transpune un text.. (În expr. [Var.substantiv feminin). Fiecare cuvânt explicat în dic ionar constituie un cuvânt-titlu. s.forma de plural. Aplica ie. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri.etimologia cuvântului (limba şi forma de provenien ă). orb. . în final. a tălmăci. tradusei. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei. Citi i următorul articol preluat din DEX şi apoi identifica i-i structura.. s. ortoepic şi morfologic şi Dic ionarul etimologic. traducere. a fi risipitor. Fereástră. a o pă i.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situa ie dificilă. Expr.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student . (Tehn. După modelul de mai sus analiza i structura articolelor din DEX: mămăligă şi (a) traduce. fenestra. Fig. hrişcă EXERCI IUL 2. pentru a permite să intre aerul şi lumina. acestea sunt explicate unul după altul 1.f. TRADÚCE.f. 2. pute i urmări. a înfăptui..f. 2. III. Dic ionarul de sinonime. A reda. A înfăptui. traduire. cu accentul marcat. 1. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de ini iativă. fr. Fig. . Articolele au fost selectate din Dic ionarul explicativ. part. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt.] – Et. mămăligi.termenul definit.categoria gramaticală (s. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o structură relativ fixă. 12 ♢ ♢ .). ◊ Expr. o frază. Cuvântul-titlu Cuvintele (articolele de dic ionar) sunt introduse în dic ionar în ordine alfabetică. a pune în practică. ♦ Refl. tradus] – Din lat. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat. montat în deschizătura amintită. A reprezenta.

firmament. ruşinea. – Der. ceresc. divinitate. Candrea-Dens. prov. dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate de comunicare: spre exemplu. rai. Arbore mare din familia fagaceelor.. Din rom. atmosferă..f. cf. Wb. ceri cer (boltă. cser (Candrea. (rar) arc. cu scoar a negricioasă. ultima formă pe baza pl. 5.. (stejar de piatră. (celst.m. (înv. s. unde prin forma zborului. (BIS. (Cihac. sb. 3. 432 crede că rom. văzduh. s. cer (-ruri). – Mr. limba înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între vorbitori şi a căror încălcare duce la greşeli. înrudit cu stejarul. ♢ .. Baldachin la pat. două situa ii etc. alb. dar şi vorbitorii nelingvişti.). er. sunt de acord că alături de cuvinte.n. n. ceruri. kjar (Philippide. 1. Spa iu cosmic. foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). alb. A făgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri văzduh. Elemente. čeroros (cf.) păra . port.). STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE Lingviştii. 1. ♦ Lemnul acestui arbore. coelum (Puşcariu 335.DEX CER1. Zig. (ANAT. Lat. m. provine din sl. providen ă. ceret. două puncte de vedere. ceruri. în care se află aştrii. istr. cerrus. Sub cerul liber = în afara unei locuin e. paradis. Rai1. providen ă. Palatul gurii. (stejăriş). firmament. – 1. – Lat. s. Quercus ilex). înalt până la 30 m. din sud cerza. folosit drept combustibil. Până-i cerul = niciodată. čero (Miklosich. v. II. palatul bucal.. ceo.n. čer(a). it. v. céruri. ♦ Putere divină. de mândru. exprimă supărarea. – Der. cf. 4. s.. – Varietate de stejar (Quercus cerri).) crug. REW 1848. ceri. DOOM cer (arbore) s. s. a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. cat. – Mr. (fig. cer. se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri. cielo. Expr. Există şi în bg. cuvînt pe care Miklosich. afară.) divinitate. pl. care are o formă aparent emisferică. provine ig.) 2. A răscoli cerul şi pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). pl. A se ruga (de cineva) cu cerul (şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruin ă. realizând anumite figuri impuse. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman. fr. uimirea cuiva în fa a unei situa ii neaşteptate (şi neplăcute). DAR). firmament) s. cer. sp. n-o să se întâmple nici un rău. Este posibil ca din rom. Wlislocki 79). pronie. Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă. ciel. Etym. bogate şi cu fructele ghinde. s.) tărie. 2. DIC IONAR DE SINONIME CER s. – 3. (mai ales) parte din acest spa iu văzută deasupra orizontului. A fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros. boltă.. lumea albinelor. DAR). Lat. eden. şi toponimul toscan Cerreto). boltă palatină. (înv. REW 1466. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc. 189). 28 şi Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. 406). crângul cerului. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. 636). să derive mag. Puşcariu 336. Spa iu cosmic nesfârşit în care se află aştrii. boltire. cer. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavită ii bucale. albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le13 ♢ ♢ ♢ nerealizabile. CER2. divin). slov. – Lat. adj.m. şer. Expr.. dumnezeire. Păsările cerului = păsările zburătoare. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ. 3. DIC IONAR ETIMOLOGIC cer (-ri). 305.. istr.) cerul-gurii = palat. kjelj. 4. II. boltă cerească. cel. it. megl. – 2.. Aer. cerrus (Meyer 220. (cerul e plin de stele. cerro (it. ceroaică.n. de fericit. b) a nu putea în elege. cu frunze pieloase. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate.. cf. caelum.

de învă ători). niciodată o albină nu va zbura altfel. care preia caracteristicile substantivului pe care îl înlocuieşte etc. nu sunt fixate odată pentru totdeauna. de studiul limbii răspund astăzi diverse discipline lingvistice precum fonetica. în „sistemul lingvistic al unui stat”. dacă nu găseşti „solu ia”. fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de vorbitori. însă constituie un bagaj esen ial în func ie de care ne putem angaja în comunicare. lexicologia. putem să transmitem nuan at inten ii. iar la şcoală. 14 . Însă studiul func ionării limbii implică aspecte complexe şi greu de abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. nu va încerca o varia ie şi nici o altă figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor grupuri sociale şi profesionale. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a stăpâni complet şi deplin modul de func ionare al limbii. „mişcarea”. sintaxa. ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme. abateri de la normă şi figuri poetice. prin note. Este vorba despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul. variate şi complicate la rândul lor. efectele de stil sunt imediat sanc ionate în cazul lor. „calea”. De aceea. deoarece regulile lor nu pot fi transgresate. Po i pierde. deci. într-o vreme. De aceea albinele nu fac „greşeli de gramatică”. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează pe baza unor reguli. argoul. lucrurile stau pu in altfel: există reguli şi există excep ii. O parte dintre aceste reguli. Limba literară (limba standard) are rolul central în „via a lingvistică” a unei comunită i. sau „expresii frumoase” (acestea din urmă mult îndrăgite. am văzut înainte. limbaje tehnice (specifice diferitelor domenii de activitate). care se stabilesc între aceste elemente. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei normat. Fiind utilizată pe întreg teritoriul României. Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile. limba familiară („de toate zilele”). Limba a fost comparată cu un joc de căr i. Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai multe piese. sau cea care ratează o figură şi le orientează pe celelalte către direc ia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. în cadrul unei comunită i largi. vorbitor de rând. un fel de stratificare socială a limbii). Încălcarea acestor norme e sanc ionată social de opinia publică. deci nelingvist. po i fi în culpă şi pierzi dacă nu de ii şi nu pui în practică toate posibilită ile implicate de aplicarea unei reguli. faci greşeli. albina căreia i-ar veni gândul să adauge o mişcare suplimentară zborului ei. gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri. un vorbitor nativ le întrebuin ează automat şi intuitiv. specificul pronumelui personal. variantele despre care vorbim se referă la limba literară (limba standard). Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric. Dar. un fenomen susceptibil de evolu ie. Ea este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. de ine regulile esen iale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. jargonul etc. fonologia. În cazul comunicării umane. comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli. cu un joc de table sau un joc de şah. de schimbare” (Valeria Gu u Romalo). Vorbitorul de limbă maternă. Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului. Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României) variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – ob inute prin diferen ieri regionale. de asemenea.au descoperit. acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. „combina ia” cea mai eficace la un moment dat (Valeria Gu u Romalo). care reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. limba română cunoaşte diferite variante. maniere şi tonalită i. morfologia.

îmbogă indu-şi con inutul. formele. regionalismele şi arhaismele. de la regulă. Există astfel mai multe categorii de vorbitori: cei care cunosc limba literară. dar recunosc coexisten a în societate a unui mod de exprimare diferit. cuprinzând tot mai multe domenii de activitate. p. mai general şi mai oficial. prin evolu ia gândirii. la indicativ prezent. care solicită forme de exprimare a unor concepte etc.1: în secolul XIX formele admise pentru persoana I. cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie. chiar dacă în competen a lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale. Limba literară este un fenomen istoric. termenii. în func ie de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. profesionale şi familiare. Se în elege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea regulilor gramaticale. sunt considerate abateri de la normă. pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat. dacă acum câteva decenii era permisă oscila ia personaj/personagiu. nemişcată. (Valeria Gu u Romalo) Lingviştii sunt de acord că în momentul în care un popor are o limbă unitară. 226). în func ie de context. ea se caracterizează încontinuu prin stabilitate. pasaj/pasagiu. oficiale şi neoficiale. eg. cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard. îndreptare) care indică regulile admise de limba literară.) şi o dinamică determinată din interiorul limbii. dar stăpânesc şi o variantă dialectală.) şi care recurg la varianta literară în toate situa iile de comunicare. limba nu rămâne fixă. azi s-a renun at la a doua formă. (Valeria Gu u Romalo.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale pronumelui demonstrativ asta.Normele limbii române literare sunt consemnate astăzi în lucrări de specialitate (gramatici. care nu respectă regulile limbii standard. schimbări istorice. erau cred şi crez. argotice etc. elementele de argou sau de jargon. construc iile populare şi regionale. şi deci greşeli. fiind însuşită şi utilizată de un număr mereu mai mare de vorbitori. Valeria Gu u Romalo schi ează un tablou lingvistic al societă ii de astăzi. din mecanismul ei de func ionare (eg. astăzi e admisă doar prima. definitiv stabilă. Corectitudine şi greşeală. cei în a căror competen ă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situa ie de comunicare. Dar ajunsă la maturitate. - MOMENT DE REFLEC IE În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Gu u Romalo vă încadra i? Cunoaşte i persoane care fac parte din celelalte categorii? 15 . dar şi prin schimbare. economice şi sociale. Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din afară (prin contactul cu alte limbi. cu nome precise. dic ionare. Raportate la limba literară şi la normele ei. la oricare dintre cele două variante. apare la un moment dat în istoria unui popor. fiind capabili să recurgă. se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. ăsta). cei a căror competen ă lingvistică se identifică cu o variantă locală.

EXERCI IUL DE REFLEC IE 3. […] La noi [în ară. coeren a înlăn uirii frazelor. Prima edi ie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954. Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „înva ă pe cei care trebuie să înve e genera iile tinere să vorbească corect. precum Fran a]. cum desfăşoară discursul. modele de analiză logică. exprima i-vă opinia despre rostul pe care o Gramatică (oficială) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. urmată fiind de a doua edi ie în 1963. ci se deschide. Ea nu cuprinde doar prezentarea unor forme. spre 16 . O edi ie revizuită a celei din 2005 a apărut în 2008. Lucrarea de referin ă în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). la contextul de comunicare. lucrurile sunt într-o mare libertate. totul este lăsat pe seama şcolii. pentru a explica legătura dintre inten ia vorbitorului şi structura enun ului. deschizându-se către sintaxă (disponibilită ile combinatorii ale cuvintelor) şi implicând numeroase aspecte semantice şi func ionale. care tratează în capitole separate clasele lexico-gramaticale (păr ile de vorbire).5. preşedintele Academiei Române a răspuns: „Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi vorbim. 200 de cuvinte). pentru că primul semn al inteligen ei şi culturii unui om este modul în care se adresează. Pornind de la afirma iile preşedintelui Academiei transcrise mai sus.. MOMENT DE REFLEC IE La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă edi ie academică a gramaticii limbii române întro lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută rezolvarea. subtilită ile şi singularită ile unui cuvânt". a structurilor şi a func iilor sintactice). prin ultimele sale capitole. În 2005 Academia Română a editat o nouă Gramatică a limbii române.”. Eugen Simion. educa ia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe seama străzii şi televiziunii. progresia discursului. raportată permanent la enun are. con inutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict morfologică. spre deosebire de alte ări. reguli de combinare. lirismul. cu câtă abilitate poate folosi melancolia. Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a func ionării limbii. Despre Gramatica limbii române Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de câteva discipline: fonetica. Primul volum al noii gramatici (intitulat Cuvântul) are o structură mai apropiată de obişnuin ele şi aşteptările cititorilor: este o gramatică a cuvântului. EXERCI IUL DE LECTURĂ 4.. la discurs. ci integrează elemente de semantică şi pragmatică. lucrare ce aduce anumite modificări fa ă de edi ia de acum jumătate de veac. şi când şcoala nu mai reuşeşte. Al doilea volum (intitulat Enun ul) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enun ului (privită din mai multe perspective: a grupurilor. cum îşi construieşte fraza. care reprezintă semnul unei na iuni culturale.

.). Imbricarea -..o reprezintă chiar sursa exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale . în partea finală a volumului al II-lea.reflectând o schimbare de paradigmă în ştiin ele limbajului) . reliefând ceea ce este important din punct de vedere subiectiv. mai pu in „gramaticale”: despre Dialog . Prin exerci iile propuse.Construc ii incidente. deviante fa ă de sintaxa standard. rela ii între participan i. structură articolului. de exemplu. de fapt. Aceste teme de reflec ie constituie puncte de pornire pentru discu iile referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte. Repeti ia. Elipsa. presupozi ii şi implica ii) . SARCINI ŞI TEME Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să sensibilizeze vorbitorii / studen ii în ceea ce priveşte modul personal de a se raporta la fenomenul lingvistic. esen iale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al comunicării). se urmăreşte capacitatea studen ilor de a în elege un text care expune opinii referitoare la studiul limbii române. Noua Gramatică a limbii române con ine. care se referă la Gramatica limbii române. men iona i trei idei pe care prezentarea le con ine. pe care acesta le oferă) poate constitui un subiect la examenul final scris. despre Limba română vorbită. informa iile lexicale. pasivul şi impersonalul etc. Câteva capitole de sinteză urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica. exprimând prin mijloace diferite universalii ale limbilor: nega ia. despre Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel. etimologice etc.forma fundamentală de manifestare a limbii (tipuri de dialog. gramaticale. modalizarea. unită i componente ale dialogului. apărută în 2005. compara ia. marginale în gramatica tradi ională. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intona iei şi rela ia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enun ului). (prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române) După ce a i citit textul de mai sus. despre Anaforă (elementele care reiau un referent deja men ionat. tu.discurs şi comunicare. despre Deixis (elementele care realizează ancorarea în situa ia de comunicare: eu. 17 . capitole mai pu in canonice. se explică modul în care ordinea cuvintelor stabileşte legătura dintre informa ia veche şi cea nouă. Anacolutul. din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare. În ceea ce priveşte con inuturile prezentate în acest capitol. aici. aşadar. focalizând elementele cele mai relevante în context (capitolul despre Organizarea informa ională a enun ului). rela ia dintre explicit şi implicit. lectura corectă a unui articol de dic ionar (tratarea unui cuvânt în dic ionar. acum. Sunt tratate fenomenele gramaticale tipice limbii vorbite . semantice.. O inova ie .din proza contemporană. reflectând tendin ele oralită ii spontane. asigurând continuitatea tematică a discursului) etc.

când îşi pierde cumpătul. 5. a se mişca iute într-o direc ie. Valeria. a merge în fugă1. Intranz. Corectitudine şi greşeală. arăta i la ce dic ionar/e al/e limbii române a i recurs cel mai frecvent până acum. a-i plăcea de cineva. Expr. Fl. a se scurge rapid. *** DEX. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva. *** Gramatica limbii române. de o constrângere. a alerga. 2005. Expr. 1986. fug. Editura Academiei. Fig.LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1 1. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). MANECA. 3. Fig. Selecta i din două dic ionare ale limbii române. a se eschiva. fugire (=fugere). (despre un de inut) a evada. a se retrage dintr-un loc. A se deplasa cu paşi repezi. Editura Univers Enciclopedic. FUGÍ. a nu se lăsa prins. se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau. „după“) A urmări în fugă1. – Lat. 1998.. „de“) A se sustrage.) Fugi deaici! = a) pleacă!. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. MARCU. b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. ♦ (Despre îndrăgosti i) A-şi părăsi pe ascuns familia. fig. ortoepic şi morfologic. 4. C. 2. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin fa a ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). pop. prezentate în această unitate.. (Despre vreme sau despre unită i de timp) A trece repede. a goni. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână. cu dor. a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge. Editura Humanitas. (Fam. Dic ionarul de neologisme. 1. articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arăta i/explica i diferen ele. pentru a-l prinde. *** Dic ionarul ortografic. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 3. Editura Academiei. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1 GU U ROMALO. Arăta i care este structura de dic ionar (DEX) a cuvântului a fugi. când cineva se simte pierdut. b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare. vb. (despre un ostaş) a dezerta. ♦ A se depărta. 2005. Expr. Numi i trei dic ionare ale limbii române şi explica i specificul lor. 18 ♢ ♢ ♢ ♢ ♢ . 4. Expr. a evita. a privi insistent. cu admira ie. Expr. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie. 1992. IV. În calitate de vorbitori nativi de română. plecând să trăiască împreună.

.

a unor abateri de la exprimarea corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în rela ia sunet-literă. nivelul sintagmatic. vocale. Sistemul limbii române 2. litere.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 12. şi pentru un cadru didactic. sunete. în acest capitol ei vor fi puşi în fa a unor situa ii concrete de exprimare scrisă sau orală. Articularea şi coarticularea 5. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. triftongul. consoane. hiatul 6. În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem. triftong). 2. care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l transmitem. DOOM-ul. prin analiză fonetică. semivocale) şi grupurile de sunete (diftong. Rela ia sunet – literă – alfabet 7. lexical. îmbinări de cuvinte. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interoga ii. şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii. substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc. Grupurile de sunete: silaba. 3. conştient şi responsabil. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Dacă în primul capitol studen ii au fost invita i să reflecteze asupra modului în care se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic. care este considerată un sistem cu mai multe paliere şi legi de func ionare. Fonetica şi fonologia 3. prezentat în capitolul anterior. diftongul. dintr-o competen ă lingvistică nativă. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic. Nivelul fonetic – fonetica şi fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele minimale ale foneticii). pe de o parte. nivelul morfematic. orală sau scrisă. SCHEMA CAPITOLULUI Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. sintactic. Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării). semivocale 4. Observarea şi în elegerea. va fi acum un instrumentul de lucru în exerci iile de verificare şi control. cuvinte. morfologic. Rela ia sunet-literă. Sunetele limbii române: vocale.). Lucrare de verificare SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. Sunetele limbii române (consoane. pe de altă parte. nivelul lexematic. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE Atunci când producem un enun într-o comunicare. folosim automat. ierarhizate de la simplu la complex. 20 . Sensibilizarea studen ilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetică relevante pentru orice vorbitor de limba română. Elemente de fonetica limbii române 1. Pentru un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii. Este vorba despre următoarele patru nivele: nivelul fonematic. compus din mai multe nivele.

doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic). aceste sunete au calită i acustice şi articulatorii. morfematic şi sintagmatic. lexematice şi sintagmatice. de la articulare până la percep ia sunetului. care se realizează prin vibra iile aerului eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. Este alcătuit din unită i sintactice (sintagme). (lexeme / cuvinte) Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. 21 . NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. Vom analiza în continuare nivelul fonematic. nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unită i morfematice. cuvinte). Dacă urmări i schema şi observa i componen a fiecărui nivel. lexemul. putem să construim cuvinte. nivelul fonematic are un singur plan. phone: sunet. 1. litere) Figura 1 m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e.). 3. Este alcătuit din unită i lexematice (lexeme. pute i sesiza cum. Este alcătuit din unită i fonematice (sunete articulate. Spre deosebire de nivelele morfematic. (sunete. (morfeme – lexicale şi gramaticale) P+e+s+c+a+r+u+l foneme. al expresiei. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul lui într-un palier care con ine situa ii de comunicare concrete. 4. lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri. 2. succesiunea de sunete. foneme). lexicale etc. pentru a ne opri în capitolele următoare asupra nivelelor lexematic. φωνή. Din punct de vedere fizic. lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu). deci dintr-un punct de vedere abstract. cuvinte rostite) şi un plan al con inutului (care constituie semnifica ia. Este alcătuit din unită i morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale. FONETICA ŞI FONOLOGIA Fonetica (din gr. Din punctul de vedere al func iei şi valorii pe care o au în comunicare. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în nivelul sintagmatic. sintagma. (sintagme) Pescarul +mâncase +peştele +repede. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în nivelul lexematic. sintagme şi enun uri prin care să ne exprimăm. Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor. în elesul). voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană. morfemul.Fiecare nivel are în alcătuire unită i minimale specifice: fonemul. Nivelul morfematic. aceste sunete se numesc foneme. Exemplu Pescarul mâncase peştele repede. 2.

deci despre foneme atunci când. Vorbim despre variante fonetice. prin rela iile lui cu alte unită i din sistem. generale. ale vorbirii. 22 . care sunt sunetele articulate. sunetul /n/ în neam etc. Fonologia consideră sunetele unită i ale unui sistem în cadrul căruia fiecare sunet are o func ie şi se defineşte prin locul pe care îl ocupă în sistem. m. la pronun area standard comparativ cu pronun area regională). iar fonemele sunt unită i abstracte. Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca entită i cu substan ă sonoră caracterizate prin anumite trăsături articulatorii. un sunet e pronun at diferit de vorbitori diferi i sau chiar de acelaşi vorbitor. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă invariantă: /a/. l sunt invariante). sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu produce schimbarea de sens. Fonetica studiază sunetele ca fenomene fizice. Vorbim despre invariante. Fonologia studiază sunetul ca unitate sonoră func ională. Fonemul este general şi abstract. Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată. Fonologia (numită şi fonetică func ională) se ocupă de sistemul de sunete al unei limbi şi de func iile lor în diferen ierea dintre cuvinte. /i/ etc. fizice şi auditive. Alofonele sunt unită i concrete. a. deci despre alofone atunci când unul şi acelaşi sunet este pronun at în mai multe feluri. în determinarea sensului şi a categoriei gramaticale a cuvintelor. Eg. s.) cunoaşte mai multe pronun ări. pat/bat/mat/sat/lat (p. Sunetul este material şi concret. le analizează şi le clasifică în func ie de anumite caracteristici. rezultat al unei vibra ii de aer produse de aparatul fonator ca urmare a unui impuls nervos comandat de creier. Acelaşi sunet este pronun at în mod diferit de doi sau mai mul i vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor. (gândi i-vă. fiind mai aproape de nivelul fizic al vorbirii. b. Fonemul există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). ale limbii. înlocuind un fonem cu altul. b. în vreme ce varietatea fonemelor este limitată. calitate în care aceste unită i sunt numite foneme. deci făcând o schimbare la nivelul formei. semnifica ia. se modifică şi con inutul. adică mai multe variante fonetice (numite alofone). ceea ce nu duce la modificarea semnifica iei. Fonetica studiază articularea sunetelor şi procesele de percep ie a sunetelor. Eg. inventariază sunetele limbii.1. El nu este perceput prin observa ie directă decât cu ajutorul distribu iei şi al comutării. La fel. Fonemul are func ia de a diferen ia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. spre exemplu. individuale. 2. Foneme şi alofone În func ie de circumstan ele comunicării.Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie.

frământă (indicativ. companie . despot. frământă (indicativ. societate”. Conform DOOM. duminică. 2. pe lângă aspectul lor verbal. pe antepenultima silabă (eg. v (pentru fiecare dintre cele trei foneme găsi i contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă). şi au sens diferit).2. fără ca acest fapt să atenteze la semnifica ia cuvântului respectiv. uzul literar actual recomandă următoarele forme adică. Accentul şi intona ia se numesc foneme suprasegmentale.). m şi l duce la distinc ia la nivelul semnifica iei: casă înseamnă altceva decât masă. Eg. dar se citesc diferit. Sunt cuvinte pentru care uzul literar actual permite forme duble de articulare: antic/ antic. Eg. pe ultima silabă (eg. 2. caracter. pers. El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. ponosit). şi alte două tipuri de manifestare: prin accent şi intona ie. pers. din dorin a de a accentua unul dintre elementele mesajului sonor. ilustra i func ia distinctivă a fonemelor r. cuvântul „casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c. mămăligă). taxi. s. EXERCI IUL 5 1. intim/intim.„unitate militară” vs. a III-a sg. radio). miros. trafic/trafic. gingaş/gingaş. acele/ acele. crater. 2. aripă. Dar se recomandă o singură accentuare în cuvintele: avarie. penurie/penurie. În comunicarea orală. vorbitorii recurg la 23 .Fonemele au următoarele două func ii: 1. copii/ copii. Diferen ierea planului expresiei marchează o distinc ie şi în planul semnifica iei. Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acelaşi mod. Accentul şi intona ia Fonemele au. profesor/profesor. sunte i.) vs. a. nu este fix. perfect simplu.). avarie.„tovărăşie. în planul expresiei. ş. lasă etc. prezent. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante literare în care accentul este liber. la formele verbului a fi: suntem. În limba română accentul este liber. fenomen. (diferen ierea marcată de c. Accentul poate cădea pe penultima silabă (eg. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. Eg. a III-a sg. care ilustrează func ia distinctivă a fonemelor c şi m. sim it în rostire. ibovnică). companie . După modelul casă/masă. jilav/jilav. Men iona i trei cuvinte în care diferi i vorbitori rostesc în mod diferit acelaşi sunet. pe prima silabă (eg. casă/masă/lasă etc. Fonemul participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. ă. func ia contrastivă (formativă) se pune în eviden ă prin faptul că fonemul apare ca un component în alcătuirea complexului sonor. în func ie de accent. func ia diferen iativă (distinctivă) se pune în eviden ă atunci când succesiunea sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt (semnificant).

sonore. .. – accentul cade pe circumstan a de loc. caracter/caracter. î. duşman/duşman. î/â. din punct de vedre muzical sunt tonuri pure. Mama te-a invitat azi.după apertură (deschidere): vocale deschise [a]. u]. u. interpretarea u-lu-i-toa-re a rolului etc. un enun ).. – accentul cade pe obiectul ac iunii. ă. Eg.) din dorin a de a marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desfăşurarea ideilor (eg. iar sensul se poate decripta: ieri am cumpărat portocale. semi-deschise [e. închise [i. care constă în articularea cu mai multă for ă a vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. Ieri am cumpărat portocale. nu astăzi. - Intona ia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic mai lung decât o silabă (un cuvânt.. Ele se clasifică astfel: . – accentul cade pe aspectul temporal: ieri. Librăreasa mi-a oferit pentru a doua oară revista Cutezătorii. jucătorul centrează puternic. o]. EXERCI IUL 7 Încerca i să da i intona ii diferite enun ului de mai jos şi să explica i diferen ele de sens (şi inten ia vorbitorului în func ie de modificările de intona ie). Intona ia are adesea implica ii semantice şi stilistice... pere. silabisire (rostirea sacadată a unor secven e fonice). u]. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. nu mere. prin vibra ii ale coardelor vocale. VOCALELE sunt sunete la a căror producere.. i... Vocalele limbii române sunt următoarele: a.. nu de la supermarket sau de la aprozar.. curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol. Ieri am cumpărat portocale.sau atâta vreme cât ieri am cumpărat. o.după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e. ă. EXERCI IUL 6 Consulta i DOOM-ul şi stabili i forma corectă: încuie/încuie. SUNETELE LIMBII ROMÂNE După natura lor acustică. e. sigur nu mai trebuie să cumpăr.. 3. 24 . ]. consoane şi semivocale. Ieri am cumpărat portocale din pia ă. locul de unde am cumpărat portocale: din pia ă. vocale posterioare (velare) [o. ă. deci în func ie de proprietă ile lor fizice. .după prezen a sau absen a vibra iilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce. Observa i diferen a de sens: Ieri am cumpărat portocale din pia ă. sunetele limbii române se clasifică după cum urmează: vocale. / Mama te-a invitat azi arată inten iile diferite ale vorbitorului şi semnifica ii de ansamblu diferite în cele două enun uri). î]. 1. i]... fenomen/fenomen. [Ieri am cumpărat portocale din pia ă. Eg.- accentuarea emfatică (în frază). Vocalele pot primi accent şi pot forma o silabă. vocale centrale [a.

buze sau din i. s. ğ. v. z.consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol. ğ (gem) – formată din combinarea lui d şi j. ATEN IE ! În practica didactică. care.consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a din ilor superiori): f. din punctul de vedere al sonorită ii: . b. .consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor. č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş. s. ve i întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surdă de consoana sonoră. 25 . şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b. care atinge baza din ilor): l. aerul ieşit din plămâni freacă pere ii traiectului vocal): f.consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se loveşte şi produce zgomote): p. luate împreună. h. z cu s.consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune. d. peatru în loc de teatru etc. m. . ci o combinare de două sunete articulate. c. j cu ş. j. Consoanele africate nu sunt sunete simple. . v. z. Eg. v.consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza din ilor superiori): d.consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal. CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol în aparatul fonator. .consoane lichide (se produc printr-o ocluziune par ială): l (lichidă laterală – în timpul producerii ei. c. j. . t. d cu t. g cu c. au putere mai slabă decât individual: . din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală unde are loc articularea): . Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează: a. t. astfel încât fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b. la articulare participând ambele buze): p. închiderea canalului. . . p. toamnă în loc de doamnă. s. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii).consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea aerului spre obstacol. din punctul de vedere al modului de articulare: . m. şi în pronun are inversează b cu p. ş. ş. z. r (lichidă vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată). şi se încheie printr-o fric iune). . n. r. c. n.consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bol ii palatului (cerul gurii) cu ajutorul păr ii anterioare a limbii): ş.2. b. f. d. j. č.consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii. v cu f. t. . g.

almanah. influen at de i. u. în cuvânt (nu izolat) şi este influen at din punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. se numeşte coarticulare. iadă etc. din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală. cu men iunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. mai pu in sonore. n (în producerea lor organul de rezonan ă este cavitatea nazală). g. îndoiai. aştept. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal: . d. semivocalele sunt mai închise. altEXERCI IUL 9 Identifica i consoanele. striden e. semivocală în bea. din punctul de vedere al modului de articulare: fricativă.consoane nazale: m. poate fi pronun at diferit [piatră]. maşină şi este semivocală în trai. din punctul de vedere al sonorită ii: surdă. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al articulării. e este vocală în melc. Acest fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete. între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior să fi fost încheiată. după următorul model: s . vreau. unde partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k. meargă. în care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet. trai. Semivocalele limbii române sunt: e. respectiv o). h. [ptiatră] sau [tiatră] etc. prin estomparea unor diferen e. după modelul soare – C-Sv-V-C-V. pai. p din piatră. vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr. fiară. călăi. EXERCI IUL 8 Caracteriza i sunetele din care este alcătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. i este vocală în mină. mai scurte. Fa ă de vocale.consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioară a gurii. Ca efect al coarticulării. Spunem că un sunet este în pozi ie coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă. 4. Asimilarea poate apărea ca nazalizare 26 . Se observă diferen ă în calitatea lui p din piatră şi p din poală. ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. 3. Ele intră în componen a unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi. Eg. Coarticularea generează fenomene precum: asimilarea (influen area unui sunet de către sunetul vecin care îi dă primului o marcă suplimentară: p din piatră devine p palatalizat. datorată influen ei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/. i. Cauza coarticulării este fiziologică.consoană.. o. şi anume rostirea mai facilă. iar p în poală este p labializat prin influen a lui i. al legării sunetelor în vorbire. Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin.

a-u-to-mo-bil. Eg.).. în coamă (despăr it în silabe: coa-mă). amplu. smulge. EXERCI IUL 10 Analiza i efectele vecinătă ii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu.. Eg. Eg. smintit. ma-şi-nă. în iau. triftongul este iau. în beau.) şi explica i de unde provine dificultatea de a pronun a corect enun urile. Eg. Silaba este o secven ă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizată printr-un singur accent care are în centru o vocală. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit alcol în loc de alcool. n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd). înso ită sau nu de una sau mai multe consoane şi /sau semivocale. în real (despăr it în silabe re-al). Diftongii ascenden i sunt alcătui i dintr-o semivocală urmată de vocală. aspectos în loc de aspectuos. Diftongii descenden i sunt forma i dintr-o vocală urmată de o semivocală. triftongi sau se aşază în pozi ie de hiat. 27 . 5. în astm.. eau este triftong. cai. EXERCI IUL 11 Aduce i-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru. că-ru. răzbunare. neutralizarea (anularea diferen ei între s şi z: eg. zmeură.(pronun area nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m. Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în aceeaşi silabă. alteori cu z. tren. iar. ied. Eg. triumf.Şase saşi în şase saci. Eg. sunetele limbii române se grupează în silabe. uneori smântână.ă. Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronun ate în silabe diferite. în leoaică.. tram-vai. fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influen a sunetelor f şi v: eg. oa este diftong. GRUPĂRILE DE SUNETE În func ie de modul în care sunt articulate. diftongi. obstacol. oai (le-oai-că). cârn. reducând un triftong la diftong. n: eg. unchi). confort) etc. în func ie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe alăturate. trac-tor. Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale aflate în aceeaşi silabă. cuvincios în loc de cuviincios. oi. ATEN IE! Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul.. e şi a sunt vocale în hiat. sunt rostite sau nu într-o silabă. desonorizarea (constă în amu irea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. dezlega sunt rostite cu s.

maur. şi atunci vorbitorul rosteşte. RELA IA SUNET – LITERĂ – ALFABET Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. resim ită ca o piedică în procesul de articula ie. treling). î. în limba română „se citeşte aşa cum se scrie”. cui. Este vorba despre: Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influen a altui sunet din acelaşi cuvânt. Eg. mocolotivă în loc de locomotivă. bineîn eles. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. axă. În redactarea computerizată a documentelor. greşit. /ă/. culegerea textului fără semne diacritice este incorectă şi lipsită de elegan ă fa ă de persoana care urmează să citească textul. iod. Soare oa (o-Sv. /s/. a-V) - - 6. care este forma corectă). triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: iar. iute. Identifica i diftongii. propietate în loc de proprietate etc. Există totuşi câteva situa ii în care aceeaşi literă corespunde mai multor sunete sau mai multe litere notează unui sunet: . În general fiecare literă notează un sunet. acuarelă. cai. /r/. . Ş. iau. ă şi r şi din sunetele /m/. Eg. Potrivit principiului fonetic. ). Eg. oi. se spune greşit [čolofan] în loc de [čelofan]. copii. iei. metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. disimilare: prezen a unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt. leoaică.litera x notează două sunete /c/. Limba română este o limbă fonetică. (prezen a lui r repetată e resim ită ca o piedică în rostirea cuvântului. Ă). modifică sunetul într-una din pozi iile sale. se spune greşit treling în loc de trening. Cuvânt Diftong Triftong Hiat EXERCI IUL 12. circumflexul (â. întâi. cuvântul măr e alcătuit din literele m. sosetă în loc de şosetă etc. Eg. adică există o coresponden ă între sunet şi literă. 28 . elevi) care duc la forme de exprimare greşită. bei. după modelul a face se utilizează a place (în loc de a plăcea. Î) şi virguli a (ş. excursie se pronun ă [e c s c u r s i e]∗. ∗ ca în orice transcriere fonetică. două. ied. Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o ve i recunoaşte la viitorii dvs. analogia: pronun area unui cuvânt după modelul altui cuvânt. scluptură în loc de sculptură. nu litere. Eg. în paranteză sunt sunete. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula (ă. Eg.geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe).

Rezolvarea exerci iilor este facultativă. . [urş ]. EXERCI IUL 13 Stabili i câte sunete şi câte litere sunt în următoarele cuvinte: casă. dealer. numit şi i scurt asilabic sau afonizat. girafă se pronun ă [ğ i r a f ă] etc. / /. . hacker. marker. /e/. au corespondent un sunet (sunetul č. a.litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel: grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/. urşi. e. trend. se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom ]. ceară. axă. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. cec. looping. acquis. sunetul ğ). ă) are 5 sunete (/g’/. /ă/. examen se pronun ă [e g z a m e n]. 29 . cuvântul ghea ă (6 litere: g. market. mall. munci. În aceste situa ii numărul de litere este identic cu numărul de sunete. /m/). e. Litera h este re inută în pronun ie doar prin influen a avută asupra sunetelor anterioare ei. Eg. . licean. week-end. ghindă. /a/. Eg. La fel şi sunetul /ğ/. cer se pronun ă [č e r ].litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i.are 4 sunete: /č /. /z/.litera x notează două sunete /g/.în unele situa ii. litera i aşezată după consoană. look. EXERCI IUL 14 Consulta i DOOM-ul şi identifica i forma corectă de pronun are a următoarelor cuvinte recent intrate în limba română şi stabili i formele de plural în limba română ale acestor cuvinte: CDplayer. Sunetul /č/ a rezultat în urma influen ei sonore pe care sunetul /e/ o are asupra sunetului /c/. . SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. precum în pomi. ă . lax.litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i. broker. h. / /. /a/. a. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. auzi. cuvântul chem (4 litere) are 3 sunete (/c’/. atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale.. . În această situa ie un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c. item. Este un i asilabic (nu formează o silabă). Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. la finalul cuvântului. /ă/). /e/. tace. Eg. atunci când /e/ sau /i/ sunt semivocale. . se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronun ă [č a ă]. flori.

paria/paria. ianuarie/ianuarie. maxim. nicicând. 3. companie (companie plăcută. Şi ilustra i consecin ele vecinătă ii asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă. sunte i/sunte i. după modelul cal-car. 6. grep/gref/grepuri/grefuri (fruct exotic). pomi. deal. comedie/comedie. exerci iu. c în casă. alofonul. Identifica i situa iile în care x se pronun ă [cs] şi pe cele în care pronun ă [gz]: saxofon. Ilustra i func ia diferen iatoare a fonemului c în cal. mozaic/mozaic. ambian ă. 7. Recunoaşte i diftongii. Stabili i câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central. promtitudine şi explica i care este cauza acestor forme incorecte. 9. colidor. c în câine. fonemul. jazz. aici semivocala face parte din sunetul č!). se schimbă sensul următoarelor cuvinte: companie/companie. explic. maxilar. beneficii/beneficii.7. Arăta i diferen a dintre articulare şi coarticulare. orodox. în func ie de pozi ia diferită a accentului. 4. cruzi/cruji. copii. 8. chibrituri/chibrite. Face i transcrierea lor fonetică. tăcea (aten ie. fimeie. s în ceas. pix. a în parc. companie teatrală). mijlocaş. haină/haină. ghindă. Consulta i DOOM-ul şi hotărâ i care este forma corectă (există cazuri în care sunt corecte ambele forme): sandvici/sendvici. 10. box. Construi i sintagme prin care să arăta i cum. Demonstra i că în func ie de intona ie. filologă/filoloagă. triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu. LUCRARE DE VERIFICARE 1 1. 30 . examen. înghe ă i/înghe ate. fulgi. amfiteatru. văz. ciocolă i/ciocolate. topogan/tobogan. Defini i sunetul. 2. director/director. sensul în enun ul următor se schimbă: Tu ai vrut să te plimbi în oraşul ăsta. brazi/braji. exemplu. fragi. celălant. fetele ăştea. Indica i forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă. 5. Exemplu: companie (companie de solda i) vs. agreez.

Dic ionar ortografic. 2005. Introducere în teoria lingvistică].unibuc. L. A. 1972. Introducere în lingvistica matematică. Valeria. S. Sorin. 31 . unde articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte. Corectitudine şi greşeală. Sorin Stati. pp.ro/eBooks/filologie/dominte/index. Bucureşti. Bucureşti. în vol.unibuc. STATI. STATI. 21-22. pp. Stati.htm. Edmond Nicolau. [se poate consulta la adresa http://www. 2002. [se poate consulta la adresa http://www. Tratat de lingvistică generală.ro/eBooks/filologie/dominte/index. 1966.htm. unde articolul este inclus în capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte. pp. Sorin. Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus. ortoepic şi morfologic (DOOM). GU U-ROMALO. Bucureşti. Graur. Unită ile limbii. Introducere în teoria lingvistică]. 221-233. Editura Humanitas. Wald. XXVI-XCVIII.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 2 DOOM.

Moment de reflec ie În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală. 2. Ca parte a studiului limbii. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza. ortografia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. Observarea şi analiza unor situa ii de abatere de la normele de ortografie şi de punctua ie. în lectura capitolului. ca urmare. Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple. în care şcoala are rolul principal. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 13. pe de o parte. studiul despăr irii în silabe şi. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. atitudinea atentă fa ă de corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiin a vorbitorilor de limbă română. Ortoepia priveşte pronun area corectă. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUA IE Ortografia (din gr. orthos – „drept. Pentru mul i educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul 32 . Ca parte a studiului limbii. specificul comunicării scrise de tip „Messenger”). să se raporteze la propria experien ă lingvistică. Valeria Gu u Romalo afirmă: „Ideea de ortografie. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Despăr irea în silabe 5. în elegerea abaterilor de la normă discutate şi analizate în acest capitol (spre exemplu. şi. Reguli de scriere şi pronun are literară 3. graphein – „a scrie”) priveşte scrierea corectă. SCHEMA CAPITOLULUI Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronun are. Ortografie şi punctua ie 1. Lucrare de verificare 2 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune drept obiective 1. de regulă ortografică. ceea ce le permite studen ilor ca. Exprimarea corectă e condi ionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi punctua ie. datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui proces de învă are îndeaproape urmărit şi dirijat. aşa cum este acesta înfă işat în lucrările normative (DOOM 2005). corect”. ortoepia se referă la un ansamblu de reguli care stabilesc exprimarea orală corectă şi îngrijită. pe de altă parte. Descrierea sistemului de ortografie şi punctua ie al limbii române.

principal al predării limbii române în şcoală. Importan a normelor ortoepice este mai pu in conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronun a corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215). Pornind de la textul citat, formula i o opinie proprie, întemeiată pe experien a personală, referitoare la rela ia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie. Conform Dic ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctua ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi de punctua ie sunt următoarele: Punctul [.] Punctul este folosit ca semn de punctua ie pentru a marca finalul unei propozi ii enun iative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.) Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului: etc. (et caetera) ian. (ianuarie), nr. (numărul), v. (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul abrevierii unui nume propriu: eg. V. (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul curent), ş.a. (pentru şi altele). Nu se pune punct după abrevierile care con in şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta pentru dumneata, d-voastră pentru dumneavoastră). Conform DOOM, nu sunt urmate de punct - abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca (pentru circa), dna (pentru doamna), d-ta (pentru dumneata) - abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord), S (pentru sud), E (pentru est), V (pentru vest) - simbolurile unită ilor de măsură: km (pentru kilometru), kg (pentru kilogram) - abrevierile care con in fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române) Semnul întrebării [?] Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uita i?). Semnul exclamării [!] Semnul exclamării marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! Lam văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.). Virgula [ , ] Virgula delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula

DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua ie, Editura Academiei Române, 1984.

*

33

marchează grafic anumite pauze scurte, făcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intona iei. Virgula ca semn de punctua ie are următoarele func ii: - coordonează păr i de propozi ie de acelaşi fel (eg. Mănânc mere, pere, banane şi caise.); - izolează o apozi ie (eg. Andrei Şerban, celebrul regizor, a pus în scenă opera Oedip.); - desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin eso, dansul poate începe!); - dacă între subiect şi predicat sunt intercalate complemente circumstan iale, acestea se izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.); - în frază, virgula marchează coordonarea între propozi ii de acelaşi fel (eg. Dansează, pictează şi cântă. S-a hotărât să danseze, să cânte şi să scrie romane.) şi desparte adesea propozi ia subordonată de propozi ia regentă (eg. Dacă plouă, vânzătorii de umbrele vor fi bucuroşi; Deşi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o mănâncă cu poftă; E atâta soare afară, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.). Virgula se foloseşte cu func ii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locu iuni sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau treosc, pleosc etc.). Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt folosite în mod inten ionat de vorbitor în două situa ii: a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unită i de în eles şi a le despăr i în felul acesta de restul frazei sau al propozi iei. b). pentru a atrage aten ia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despăr irea lor de restul frazei. De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgulă colegii mei. Cauza care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorin a de „exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se atrage aten ia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o justificare în ca virgulă colegii mei, sau în ca, colegii mei. Lingviştii atrag aten ia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca. Punctul şi virgula [;] Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despăr i grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în interiorul frazei. Eg. „De mult nu mă-ncercase aşa dor/ de via ă şi călcam nerăbdătoare;/ sim eam cum senfioară sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos) Două puncte [: ] Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explica ie, o concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca i astăzi? Semnele citării sau Ghilimelele [„ ” ] Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva. Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări. 34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modernă. În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele de încheiere a citatului, la final, sus [”]. Linia de dialog şi linia de pauză [ – ] Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauză marchează (ca şi virgula) pauza dintre diferite păr i de propozi ie, dintre propozi ii în cadrul frazei. Eg. –Domnu-i acasă? – Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară. Eg. Hotărât – îşi zise el – e acest musafir. Punctele de suspensie [...] Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii. Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere etc. Eg.- Am în eles... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotriveşte... - Dacă se împotriveşte îi dai şi stiloul. Apostroful [ ’ ] Apostroful marchează, în limba literară, în indicarea anilor calendaristici, absen a primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi: D’Artagnan, Mc Donald’s, five o’clock. Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijen ei vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă]. Cratima [ - ] Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri pentru a lega sau a despăr i elementele în cauză. Cratima se mai numeşte „linie/linioară/liniu ă de unire/despăr ire”. Situa iile în care apare sunt următoarele: - redă rostirea împreună, pronun area „legată” a unor cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut). ATEN IE la diferen e! într-una (prepozi ie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”) una din zile) ne-am (pronume+verb; bucurat) eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)

s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. grădina sa)

35

D. S-E (sud-est). domnule. x-ul. Eg.: Apoi. dar mi-a poruncit să spui.: Nu pot. Blancul marchează în scris o realitate fonetică. ci după semnele de punctua ie. numit şi pauză.-maj. cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina . spa iu. la maşina de scris) blancul nu se aşază înaintea. Eg. şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente. pauză grafică. Blancul [ ] ATEN IE! În edi ia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctua ie. D. diferen iind. . Blancul are func ia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse. a luat cheia la dumnealui când a plecat. v-a va (verb auxiliar. două puncte – anun ă vorbirea directă. (locotenent-major). Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da. eg. semnul întrebării – marchează finalul unei propozi ii interogative. D. ATEN IE! În uzan ele scrierii limbii române (în scrierea de tipar. spre exemplu.: Bate-i să deschidă. sau de substantive provenite din abrevieri. 3. 2. ne-n eles (în tempo lent: neîn eles). D. . eg. marchează intona ia interogativă a enun ului.leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului. F.: De ce? F. Blancul. el va juca) păcălit) . Vom tehnoredacta deci: Te-ai întâlnit cu vecina. 10-le (nota 10). loc. unde marchează căderea vocalei î. cu Alina ?] EXERCI IUL 15 Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. E încuiată odaia. prim-ministru. sau nici un şi niciun etc. constă în absen a oricărui semn. Eg. F.împiedicat) v-a (pronume+verb auxiliar. spa iu alb. c-a plecat la ară. la calculator. ex-ministru.se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest). dacă l-o căuta cineva.serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse.: Dumneata spune-i c-am venit eu. Blancul are şi rol distinctiv. a plecat? 36 . RATUC-ul. după modelul: Domnul: (1)Domnu-(2)i acasă?(3) 1. cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi). .redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte. show-ul. între un soare şi unsoare.: Carevasăzică. pauză albă.

. start. – Eu nu ghicesc decât în talpă.F. Fără punctua ie de Marin Sorescu – Care apropie oamenii. adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere. şi împrumuturile din alte limbi (spicher. şi secven a de unită i sonore pe care o reprezintă în scris: imaginea grafică şi cea sonoră ar trebui să se suprapună fără rest. ai spus? Nu ştiu – parcă aş vrea să. 2. Încerca i să în elege i ce spune acest text despre punctua ie. D. 214). 37 .L. Caragiale. – Foarte bine. . Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme greşite de citire precum: [eşti] în loc de [ieşti] etc. De aceea se cuvine să acordăm aten ie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. Atunci când închid ochii.litera e se pronun ă. Dar.. excava. [egzaspera]. – Ce semn de punctua ie? – Nimic.: Nu. el [iel]. eră. şpalt etc. 36 mă inspiră. Comenta i în două enun uri poezia Fără punctua ie de Marin Sorescu. Căldură mare EXERCI IUL DE REFLEC IE 16. Corectitudine şi greşeală. domnule. Ce număr por i la pantofi? – 36. n-a plecat.eşti idiot.i ghicesc în talpă. adică pune un număr. e un număr câştigător – Îmi place cum închizi tu ochii. standard. de grafeme. p. strand/ştrand. strangula/ştrangula. stres/ştres. conform normelor ortoepice [e] în elev. prin analogie. plutesc. dar [ie] în este [ieste]. eram [ieram]. Spre exemplu: . dar în exact.litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă. dar şi [ielement] în loc de [element]. [ştandard] în loc de [standard] etc. stucatură) au variante greşite de exprimare cu ş la ini ială: [ştart] în loc de [start]. ax. într-o corelare biunivocă” (Valeria Gu u Romalo.. – Poate în palmă.în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la ini ială se întâlnesc variante precum stofă/ştofă. I. În realitate nu întotdeauna scriem cum pronun ăm. Oricum.: Amice. [ierou] în loc de [erou] etc. ceea ce înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condi ii ideale.. Cuvintele de origine germană păstrează pronun area de origine: şpaclu. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUN ARE LITERARĂ Acordul între scriere şi pronun are. exaspera se recomandă rostirea [gz]: [egzact]. poem. o coresponden ă perfectă între şirul de litere. stres.

verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând. Eg. g. Excep ii: se scriu cu s transdanubian. şi nu Răspunsurile celorlalte m-au impresionat etc. . efectuează.se scrie şi se pronun ă s nu ş în stat. *clujan.accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronun ării unor pronume.înaintea consoanelor surde p. nu /e/: fruntaşă. Scrierea unor vocalele . în neologisme de tipul poet.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ea/ şi nu /a/: ieşean. clujean. . . în sufixul -atic: îndemânatic. strămoşească. . *jear. strangula. . Dar se scrie ea şi se pronun ă [ia] în aleea. azvârli. diserta ie. someşean. c. alcool. f. PD [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă. d. plajă (nu *fruntaşe. a înghi i. regionalism moldovenesc).variantele de pronun are ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influen elor regionale: duşman (formă literară. nu n: ambulan ă. cenuşar. se scrie î. se scriu cu literă dublă: idee. reexamina (re-e-xa-mi-na). destăinui. nu /ie/. Brâncuşi).se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale. *şease).se scrie şi se pronun ă i. aisberg. birjar (nu *cenuşear. şade. . ş. nu s: dezbate. *îndemânatec].vocalele duble se pronun ă amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite). succes. premisă. celorlal i.în neologisme. poem. . căreia. Scrierea unor consoane . *someşan. se impune cunoaşterea anumitor reguli ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete. licee. nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hotărî. 1. iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini ial se pronun ă /ie/: element se pronun ă [element]. stofă. . dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară. *vitejască). nu e. în antroponime (Pârvu. *deztăinui]. şase (nu *aşează. h se scrie şi se pronun ă s. *birjear).după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: aşază. scenă [nu *ştat. vitejească (nu *ieşan. *inproviza]. improviza. în cuvintele derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput). . cealaltă. celeilalte. 38 . nu z: despacheta. accident.abrevierile PNL [penele]. agreând. eram se pronun ă [ieram] etc. înşală. vaccin. disident. tusşase [nu *dezpacheta. e ini ial se pronun ă /e/.înainte de p şi b se scrie m. şcenă]. *strămoşască. . accentul general căzând pe ultima silabă. *plaje). v se scrie şi se pronun ă z. înalt). *muşeama. umbla [nu *enblemă. . Este corect cărora. 2. Alături de exemplele mai sus oferite. j. alee. t.înaintea consoanelor sonore b.e la început de silabă precedat de vocală. ea se pronun ă [ia]. emblemă.. jar. sesiune. zoologic. alee se pronun ă /e/. muşama. . *ştofă. *înşeală. zvânta. tomnatic [nu *tomnatec. . creează.după consoanele ş şi j se scrie şi se pronun ă /ă/.

se scrie cc în următoarele situa ii: accent. mai mult pauzele. dumneavoastră. vaccina. posttotalitar (post + totalitar).. . ministru. lunile anului. zloată. succes. economice şi sociale.. dar trecatoare!! 3. invetzi ce e adevarat (dar nu obligatoriu) oricum. dar uite k i'am gasit. fantasmă. dl Ungureanu.). . obraznic. .sau tocilari tot cei mai frumosi ani sunt anii in care esti elev.. sau nu. viatza fara scoala. disciplinele de învă ământ. slab. războaie balcanice). rescriindu-l. k oricarui alt kopil. e o "inventzie buna" Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea.. paşă) şi numele domeniilor la care se referă func iile (ministru al afacerilor externe).se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare.hmm... e kam. te distrezi. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ. Cum ar fii viatza fără schoală? tare intrebarea . zmeu. pleonasm. folosite izolat sau în interiorul propozi iilor şi al frazelor. la mine toti sunt d gashk si ne intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de scoala. kt despre profi. occipital. fie colegii nebuni. deputat. neagra... Aten ie! . dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni. groaznic. Dar se foloseşte literă mare pentru epoci istorice de importan ă majoră (Renaştere. i'am cautat mai mult timp... Dar în coresponden ă pronumele de polite e se scrie cu majusculă: Dumneavoastră.înaintea consoanei z. Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). paznic.. alteori z: dezlega. ce-i drept. dezmin i.se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc func ii şi calită i (avocat..înaintea consoanelor m şi n apare uneori s.. sau nume de războaie care nu au caracter unic (epoca modernă. dar imi place la scoala.. . Dar numele oficiale complete de func ii se scriu cu literă mare (Ministrul Afacerilor Externe. 39 . izlaz. k fie profii severi.. răszice. Dvs. răs-: deszăpezi.. Apoi alege i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin consultarea DOOM-ului! EXERCI IUL 17. ..se foloseşte literă mică pentru pronumele de polite e: dumneata. nu sunt o eleva kre invata 25 d ore din 24.... zilele săptămânii. Evul Mediu etc. .se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice. sarcasm.. desluşi. se scrie s în prefixele des-.. prismă.... deznoda.consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu aceeaşi literă cu care începe cuvântul de bază: înnopta (în+noapte). SCRIEREA CU LITERĂ MARE Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi păr ile de vorbire asimilate acestora.).scoala cu bine cu rau..

Războiul de Independen ă. ca titlu etc. Ioana Duşa. scrisoare). admiterea la Politehnică. Serviciul de contabilitate. titan. muză. EXERCI IUL 18 Respectând normele de scriere cu literă mică sau literă mare. Majestă ile Lor Imperiale.. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I. litera mare se foloseşte . Războiul de 100 de Ani). ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu literă mică (eg. . Candida ii sunt aştepta i să se înscrie la secretariatul institu iei mai sus amintite. Catedra de limba română. vă rog să binevoi i. student la Litere. Secretară Maria Popescu.pentru numele proprii de institu ii.. Subsemnatul. traducătoarea Livia Pandrea). În prealabil candida ii vor contacta un profesor de la Facultatea pe care au absolvit-o care să le fie pentru Coordonator ştiin ific. . Secretariatul. numele proprii. Evul Mediu).pentru toate componentele formulelor de polite e (eg. parcă. al Doilea Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze. Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice.pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice (Antichitatea. Războiul de Secesiune.. războaiele de anvergură (Primul Război Mondial. . sirenă.în coresponden ă (cerere. gigant. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor achita taxa de examen. De asemenea. Înăl imea Voastră.. Alte a Sa Regală.pentru nume de persoane (eg.. la cuvântul care urmează după formula de adresare: Domnule Director.. anumite abrevieri. Domnia Sa. Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare. Sec ia de filologie şi literatură a Academiei Române. .. se foloseşte literă mare: Al X-lea Congres .se scriu cu literă mică numele fiin elor mitice multiple: ciclop. Livia Pandrea). pronumele şi formulele de polite e. Războiul de Treizeci de Ani. identifica i şi corecta i. la dna. greşelile din următorul text: Institutul de pregătire didactică al universită ii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anun ă că Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de ob inerea a gradului didactic I.se scriu cu literă mică elementele ini iale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propozi ii: Participan ii la (cel de-)al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură.pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din institu ii: Adunarea generală a Academiei Române. Sfin ia Sa). Lucrează în Institut de cinci ani. .. . prin rescriere. 40 . inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe. Direc ia. Excelen a Voastră. Dar substantivele care denumesc func ii. Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române.

4. ca-blu. h. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvVSvV. 6. Eg. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană. nş. Eg. Noul DOOM dă prioritate despăr irii pe principii fonetice în defavoarea structurii morfologice a cuvintelor. Principiul fonetic În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă în general principiul fonetic (adică despăr irea se face după rostirea silabisită). 4. dar se preferă varianta fonetică. 2. p. rct. VCC-CV (Eg. mă-lin. i-ne-gal). Bu-cu-reşti. as-pru. nc . Excep ie.4. func. a-pă. Dacă prima consoană este b. VV se desparte V-V. nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit. ploa-ie. Regulile de despăr ire în silabe sunt următoarele: 1. mpt. se acceptă ambele variante de despăr ire în silabe în exemple precum: inegal (in-e-gal.i-a.1. De aceea. sculp-ta. Eg. du-et. rtf. c. d. 3. co-dru. se desparte sub-li-ni-a. linc-şii. somp-tu-os. Fiecare silabă con ine o vocală. ndv. ATEN IE la despăr irea cuvintelor la capăt de rând! 41 . Eg. Excep ie.2. sublinia. g. con-struc-tor. jert-fă. Eg. iar a doua este l sau r. li-tru. fil-tru. VCV se desparte V-CV. ti-tlu.iu-ne. O consoană între două vocale trece în silaba a doua. format din sub+linia. ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). tă-ia. Eg. duş-man. f. punc-ta. t. cin-ste. port-a-vi-on). stm se despart după a doua consoană. şti-in. as-tru. arc-tic. mp . DESPĂR IREA ÎN SILABE În limba română despăr irea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul fonetic şi principiul morfologic. portavion (por-ta-vi-on. Principiul morfologic În cuvintele compuse din cuvinte întregi sau fragmente de cuvinte şi în derivatele cu prefixe se poate face despăr irea în silabe inând seama de elementele constitutive. Grupurile de sunete lpt. 4. Eg. v. Două vocale alăturate se despart. ac-tiv. ast-mul). sand-vici. nct. ma-ga-zin.ă. iar VCCCCV se desparte VC-CCCV Eg. VCCV se desparte VC-CV. VCCCV se desparte VC-CCV. 5. re-demp.

3. dealer. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. M-am întrebat.] DOOM-ul actual cuprinde 62.. altele tind să se stabilizeze.i da seama cu câtă gra ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare. Ce în elege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce în elege i Dvs. prin „limbă 42 . într-|însa)..500 mai mult decât prima edi ie (1982). frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactită ii şi al capacită ii de a nuan a).Conform DOOM. broker. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dic ionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. strâm i. dacă n-ar fi fost mai bine ca. Este suficient să ascul i o seară vedetele de la TV pentru a.] DOOM-ul nostru apare. la care se recomandă însă. este limpede. este interdic ia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând. cerboaică. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. 4. altele decât cele oferite în text. fran uzisme. de cuvinte noi. alteori irita i – la TV sau la Radio. [. dar n-avem încotro. item. jacuzzi. valabilă pentru ambele modalită i de despăr ire (după pronun are şi după structură.. nu putem so interzicem.. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuza i.000 de mii de cuvinte. Cuvânt-înainte la DOOM) După ce a i citit textul de mai sus.. circulă sub mai multe forme. pur şi simplu. ortoepic şi morfologic.. înainte de a le introduce într-un dic ionar academic. regula despăr irii cuvintelor la capăt de rând. în esen ă. să mai fi aşteptat pu in pentru a vedea dacă limba literară re ine sau nu aceste anglicisme. Şi. Cum defini i Dvs.. răspunde i la următoarele întrebări: 1. Orice nedumerire legată de despăr irea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte consultând Dic ionarul ortografic. traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim .] (Eugen Simion. corectă. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM? 2. dar şi la început de rând o secven ă care nu este silabă.i dai seama că limba română s-a urâ it sau. gay.. EXERCI IUL 19 Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: fruct. nici nu avem cum.Nu este totdeauna necesară. mai ales.[. „casa limbii române”? Formula i o opinie personală.. văzând explica iile de mai sus. furişat. hacker. func ionar. Fac excep ie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un.. sau de termeni care circulă în mass media şi în limba vorbită... cu 2. de altfel. Este vorba.. EXERCI IUL DE LECTURĂ 20. care ar putea exemplifica „romgleza” despre care vorbeşte autorul. evitarea despăr irii..Cât de necesară este.. simplificată. Da i câteva exemple. licean. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor cul i nu este întotdeauna armonioasă. mai bine zis. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. vorbită cu precădere de Chiri ele mediei de astăzi şi ale lumii politice?. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligen ă şi corectitudine. Unele nu s-au fixat bine în limbă... trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de exper ii noştri în integrarea europeană. acquis. scoase din dic ionarele recente. într-un moment în care este mare nevoie de el. pe cât posibil. conform principiului fonetic şi principiului morfologic). Nu trebuie să fii lingvist ca să.[. este urâ ită.

– Moşnege. ruşinată.cum nu au nici la ore.sau cu istoria si geografia sa ia note mari. cu ce inten ie? tezele astea chiar sunt porkrii. 3. copiaza p rupte. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. Apoi identifica i şi explica i trei tipuri de greşeli pe care autorul textului le-a produs. ştii tu din a cui pricină. zise ea.sunt de acord cu cei care au spus asta. materialist. ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina. maistru. dă-mi şi mie nişte galbeni! – Ba pune.cum a fost inainte cu capacitatea 43 . carioca. Pungu a cu doi bani). Corecta i greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de clasa a VIII-a). Rezolvarea exerci iilor este facultativă. machiat. 2. Despăr i i în silabe următoarele cuvinte şi arăta i ce regulă a i aplicat: maseur. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la normal. frustrare.iar la tezele astea. să.. c-aşa am bătut şi eu cucoşul.cea mai mare prostie e k unii care sunt paraleli cu matematik.frumoasă”? SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. LUCRARE DE VERIFICARE 2 1. Care dintre aceste forme incorecte crede i că au fost produse inten ionat.i pofta-n cui.i aducă galbeni. şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă. liceal. furt. desface. 4. strâm i. rescriindu-l.ramana. măi babă! Când i-am cerut ouă. Identifica i şi explica i rolul semnelor de punctua ie şi de ortografie din textul de mai jos. Arăta i care din cele două variante de pronun ie este corectă [ora ecsactă] sau [ora egzactă] în expresia ora exactă. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse.. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. 5.

2005.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 3 BELDESCU. Dic ionar ortografic. Flora. 1997. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. pe pagina de internet a Academiei Române. 1984. Bucureşti. Editura Academiei.O. 1999. G. Ioan. Bucureşti. ŞUTEU. *** DOOM. Editura Floarea Darurilor. *** Sinteze de limba română (coord. Saeculum I. ortoepic. 1998. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii. Ce e nou în DOOM. Bucureşti. VINTILĂ-RĂDULESCU. Editura Univers Enciclopedic. 44 . Ortografia în şcoală. Bucureşti. ortoepic şi morfologic al limbii române.. Theodor Hristea). Îndreptar ortografic şi morfologic. Editura Ştiin ifică. 1973.. Elisabeta ŞOŞA. Bucureşti.

afixele (lexicale şi gramaticale).semnificant . cuvântul. Rela ia semnificat . logos: „ştiin ă”). Din punct de vedere semantic. Rela iile semantice 5. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. 2. referen ial şi morfologic. să analizeze anumite abateri de la normă (greşeli lexicale) şi să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte aceste abateri de la normă. Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de greşeli lexicale. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce priveşte clasificarea şi dinamica lui. Vocabularul. vocabular fundamental şi masa vocabularului. Lexicologia. 45 . Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. SCHEMA CAPITOLULUI Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor. vocabularul se clasifică după cum urmează: a. 3. Din punct de vedere morfologic. din punct de vedere semantic. Rădăcina.Lucrare de verificare 3 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului 2. desinen a 3. Dificultă i în învă area vocabularului.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 14. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. Cuvântul – abordat din punct de vedere referen ial. Dinamica vocabularului 4. este vorba despre păr ile componente ale cuvântului. VOCABULARUL. Paronimele 6.Greşeli lexicale 7. semantic şi morfologic. LEXICOLOGIA Vocabularul (lat.referent. Din punct de vedere referen ial. Elemente de lexicologie 1. este vorba despre semnifica ia cuvântului care reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. vocabula: „cuvânt”) sau lexicul (gr. să definească unitatea de bază a vocabularului. lexis: „cuvânt”. Structura cuvântului. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. este vorba despre rela ia cuvântului cu realitatea pe care o denumeşte.

termeni argotici şi de jargon). arhaisme. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular.Vocabularul fundamental al limbii române. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde regionalisme. întâlnite frecvent în medii neoficiale (familie. termeni de argou. Este un fel de „cod” pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv. calfă. în func ie de contextele de comunicare în care se angajează vorbitorul. Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular. hultan. numele culorilor primare. şase (semnal pentru a atrage aten ia că profesorul este în apropiere) etc. prieteni. numele ac iunilor umane zilnice şi obişnuite. 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele păr ilor corpului omenesc. obiectele principale din via a domestică (obiecte din locuin ă. termeni dialectali. alteori utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. în Limba română. numele unor animale domestice. 46 . d. de jargon etc. regional. alimente). 62). un cuvânt din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ. de asemenea. plante. vocabular activ şi vocabular pasiv. Se vorbeşte de asemenea despre un argou al elevilor şi al studen ilor. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme. termeni argotici. fond principal lexical. p. dar le foloseşte rar. colegi). care înregistrează termeni precum boabă („examen nepromovat”).G. dorin a lor de „superioritate lingvistică”. nume de rudenie. forme de relief. neologisme. Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar. neologisme etc. ilegalist (P. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul le cunoaşte. Uneori utilizarea elementelor de jargon trădează snobismul unor vorbitori. pronumele personale. diurnist. Un cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate să facă parte din vocabularul activ al altui vorbitor. Vocabularul limbii române. cipitor. nume de arbori. Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circulă doar în anumite medii specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. al informaticienilor etc. vocabular esen ial. impardonabil. Eg. termeni de specialitate. mefient. c. Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi ortoepie ale limbii române. a downloada etc. Lexicologia. termeni de specialitate. Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens este deplin cunoscut vorbitorului. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent fără preten ia vorbitorului de exprimare înaltă. business. decan. pentru cuvântul ho se utilizează în argou termenii bobocel. de cele mai multe ori apar inând lumii interlope. inubliabil. şi. numit şi vocabular reprezentativ. dar nu le foloseşte aproape deloc. Se vorbeşte astfel de jargonul medicilor. Masa vocabularului înregistrează termeni populari. a upgrada. angrosist. cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii de română şi folosite frecvent. a lista. termeni argotici şi de jargon. cu scopul de a camufla sensul comunicării fa ă de persoane necunoscute. elegantă. regionalisme. Eg. care se mai numeşte şi vocabular mediu. Vocabularul uzual. câteva conjunc ii şi prepozi ii.Bârlea. job. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte (vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea. b. numerale de la 1 la 10. sau le recunoaşte. termeni de jargon. Fonetică şi vocabular. cuprinde termeni cu frecven ă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. arhaisme.

1 Cuvântul în dic ionar Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt. pe. stare. astronaut. duminică.1. dacă vom căuta cuvinte precum a citi. pentru adjectiv – forma de masculin singular (răcit).1. func ional. fie că e vorba de defini ia ortografică (un cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos. antonime. Şi de asemenea. citeam. sfânt. în răsfoirea dic ionarului putem avea surprize în cazul unor cuvinte cu formă identică şi sensuri diferite (eg. citisem. ştergar. 47 . adună toate formele pe care cuvântul le poate avea). căutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. adică se constituie drept cuvintetitlu independente. purtătoare de sens şi marcată în stânga şi dreapta de spa iu alb (blanc). De asemenea. prin mijloace interne de îmbogă ire a vocabularului. Dar. Când căutăm un cuvânt în dic ionar căutăm forma de bază (care. Deci pentru seria de cuvinte a citi. bunic. adică prin derivare. fie că în discu ie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă să cunoşti semnifica ia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc. căutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective).Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt: criteriul semantic: clasifică cuvintele în func ie de sensul lor şi rela iile ce se pot stabili între ele pe baza sensului. baie). Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dic ionar. deci se constituie drept cuvinte-titlu independente. a citi). EXERCI IUL 21 Recunoaşte i din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental: masculin. fenomen: floarea-soarelui. pentru frumoşi. şi deci forma sub care este re inut în dic ionar. citit vom avea surpriza să constatăm că nu toate apar în dic ionar. paronime. frumos. astrolog. două sau mai multe. CUVÂNTUL . scaun. putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurin ă: dacă. este pentru verb forma de infinitiv (eg.) şi criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob inute – de la cuvintele primare. pentru am plecat şi voi pleca. Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dic ionar la articolul consacrat cuvântului de bază din expresie. numele unui singur obiect. dar nu re ine toate formele (ob inute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. omonime. compunere şi conversiune. cuvinte polisemantice etc. LOCUL CUVÂNTULUI 2. citisem. a ploua cu găleata etc. citire. şi.UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI 2. masă2). citeam. Putem avea ezitări şi atunci când căutăm cuvinte care redau împreună. vorbim astfel de sinonime. Dacă avem un cuvânt compus din mai multe unită i găsim cuvântul în dic ionar căutând la prima unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o et). căsu ă). Dar cuvinte precum frumos şi frumuşel au intrări separate în dic ionar. frumoasă. lor. pâine. Cuvintele care au aceeaşi formă şi sensuri diferite au intrări separate în dic ionar (masă: masă1. pentru substantiv – forma de nominativ nearticulat (casă. 2. Dic ionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi. Forma de bază a cuvântului. căutăm în dic ionar cuvântul-titlu/ articolul de dic ionar citi (forma de infinitiv a verbului).

cinstit-necinstit). oameni şi ra e aleg substantivele care numesc ideea de „grup”. într-o abordare morfologică (interesează păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens). băie ilor e realizată prin conjugarea verbului. Formele gramaticale ale unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală/ categoria gramaticală din care face parte cuvântul şi. Planul con inutului se referă la semnifica ia pe care cuvântul o are şi con ine imaginea pe care pronun area sau 48 . aici oi. Planul formei este alcătuit din sunete sau litere. medical. de context. îl oferă cuvântul alb. medicament constituie intrări separate în dic ionar. din punct de vedere lexical. Cuvinte precum medicină. adică pe studiul sintaxei. de asemenea.3. care pune accent pe structurile şi transformările frazei. unde cuvântul este mijloc de a transmite idei. în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur). ceea ce obligă la o nouă intrare în dic ionar. Un alt exemplu care sus ine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările lui. cârd de ra e. Cuvântul în text şi în discurs Cuvintele nu trăiesc izolate. dar în vin alb – alb se opune lui roşu: vin roşu. Cuvântul în context Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea lingvistică spre abordarea generativ-transforma ională. citit. într-o abordare referen ială (interesează aspectul din realitate pe care cuvântul îl numeşte). Seria de cuvinte cititor.1. Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. cuvinte noi. în care ne interesează func ia cuvântului în rela ie cu contextul.2. citeam. sau seria băiat. printr-o abordare semantică (interesează rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte).1. din punct de vedere lexical.2. Din acest punct de vedere func ia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a în elege textul/ discursul din care cuvintele în cauză fac parte. Studiat în sine. scaun şi fotoliu se deosebesc prin faptul că ultimul are bra e. sensul rela ional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru. Valoarea lor func ională stă în rolul lor în comunicarea scrisă sau orală. cuvinte (lexeme) cu sens diferit de cuvântul de bază (eg. lui brun (urs brun). sau prin analiza structurii lui. Eg. Vorbim în acest caz de abordare sintactică. medicinal. în urs alb. 2. sau în func ie de pozi ia lui pe o hartă lexicală. citisem. citire este ob inută prin derivare. Eg. selec ionate în func ie de sens. Din acest punct de vedere se vorbeşte despre trăsături semantice interne şi contextuale. nu formează. turmă de oi. cuvântul poate fi analizat prin raport cu realul. adică de cuvintele care-l înconjoară.Seria de cuvinte a citi. Prin derivare rezultă. necitit. Prin declinare sau conjugare se produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. aspectul grafic). Sensul unui cuvânt este alcătuit din trăsături distinctive (numite trăsături semantice sau seme). gânduri etc. ceată de oameni. respectiv declinarea substantivului. dar şi de context. 2. DEFINI IA CUVÂNTULUI Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri: formă şi con inut. Eg. 2. Diferen a între trăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în combina ii semantice. trăsătura semantică /cu bra e/ face fotoliul să se diferen ieze de scaun. de aici şi expresia formă sonoră şi formă grafică (învelişul sonor.

.” 49 . cuvântul este un semn lingvistic alcătuit din semnificant şi semnificat. sistemul semnalizatoarelor rutiere. forma grafică din literele m. semnificant [m ă r]. sens. de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. acelaşi con inut are semnifican i diferi i în limbi diferite: eg. semnificat. iar con inutul este „fruct cu gust. Forma cuvântului poartă numele de semnificant. hăr ile. bzzz). Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”. Trăsătura oricărui semn este că poartă semnifica ie. Roxana – „strălucitoare” etc.. semnificat „fruct al mărului.” (vezi DEX). pomme.. a apăra” şi andros „bărbat”. dovadă că aceeaşi realitate. spunem că forma fonetică este alcătuită de succesiunea de sunete [m. r]. se stabileşte prin conven ie socială. referentul. Eg. istorică etc. măr. Eg.scrierea cuvântului o evocă în mintea noastră. apple etc. şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic. Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile. ă. Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare.3. Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi con inut. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea element. Forma şi con inutul nu pot fi disociate niciodată. E vorba de credin e vechi. şi deci între cuvinte şi obiectele pe care acestea le denumesc. dintre formă şi con inut. alexein „a proteja. Con inutul se mai numeşte în eles. întâmplătoare. Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar. Interpretarea lor depinde de capacitatea utilizatorului. pierdute de mult în societă ile moderne. iar con inutul.. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice (cucuriguuu. Alexandru – din gr. Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi care stabilesc o rela ie logică între semnificat şi semnificant (eg.. Irina – din gr. Exemple de semne sunt simbolurile matematice. eirênê „pace”. Rela ia dintre semnificant şi semnificat. 2. există rela ie de determinare directă. În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure.” sau „pomul care face acele fructe.. Semnele conven ionale au semnifica ia pe care le-o acordă conven ia socială. referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnifica ia pe care numele o poartă. semnifica ie. pentru cuvântul măr. r.. Între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică. O credin ă asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influen a) forma obiectului numit. ă. hăr ile): acestea se numesc semne iconice.

semnificare. cuvântul desemnează realul. SEMNIFICAT (gând. Sensul denotativ este numit şi sens referen ial sau sens cognitiv. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea extralingvistică. imagine) SEMNIFICANT (forma grafică) Figura 2 REFERENT (obiect din lume) (schema este numită triunghiul lui Odgen şi Richards. Denota ia se mai numeşte denotare. conform acestei scheme rela ia dintre cuvânt şi lucru este indirectă. Toate cuvintele. dar mai dificil pentru totuşi. pe. mediată fiind de concept). după numele semioticienilor care au gândit-o în 1923. concept. la obiectul spre care semnul lingvistic trimite. un sens unic. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate denumit prin cuvântul masă. chiar. a fost o masă gustoasă. fa a de masă. Nu este întotdeauna limpede nici la ce se referă cuvântul masă în situa ii de tipul: Am luat masa. Existe cuvinte care au o denota ie fixă. denumire. calculator. referin ă. sensul cuvântului îl dă referentul. Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul. 2. În acest fel învă area lexicului presupune în primul rând cunoaşterea referentului.referent Rela ia dintre referent. SEMNIFICA IA CUVÂNTULUI Care este semnifica ia unui cuvânt? Cum o putem afla? 2. Conota ia semnifică asocierile personale sau emo ionale pe care un cuvânt i le generează vorbitorului.1. măgar. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal. În această situa ie. desemnare. ne-a invitat la masă etc. toate semnele trimit la un referent.4. spunem că abordarea lexicului este referen ială. semnificat şi semnificant a fost schi ată în figura de mai jos. EXERCI IUL 22 50 . dar majoritatea îşi schimbă denota ia în timp. Denota ia este semnifica ia unui cuvânt aşa cum este definit acesta în dic ionar. ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează.4. Abordarea de tip referen ial.

” Interven ia contextului 51 . elegan a comunicării” (Valeria Gu u Romalo. până la varianta incompatibilă Elevul curge. Dacă accentul cade pe semnificat. dacă o introducem în context.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate semantică. EXERCI IU DE LECTURĂ. (sens conotativ) 2. Eg. Subliniez faptul că anumite limitări semantice îşi pierd caracterul de restric ie în func ie de context. fluture. Dacă restric iile gramaticale se constituie în tipare fixe. alegerea «cuvântului potrivit». Spunem astfel că sensul unui cuvânt se manifestă în rela ii contextuale. Citi i textul de mai jos şi identifica i specificul restric iilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale. în acest caz. cu alte cuvinte: dovadă sunt situa iile nenumărate în care cuvintele apar unul lângă altul în anumite construc ii gramaticale. Există totuşi anumite restric ii de combinare semantică. iarbă. iar.4. cuvântul paşte este o combina ie inedită şi frapantă. Combina iile lexicale neobişnuite pot fi rezultatul cunoaşterii precare a sensului cuvintelor.. Contextul poate schimba gradul de compatibilitate a combina iilor. Elevul doarme. sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată cu efectele unei oboseli epuizante. 115). direct sau indirect. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată încă din Grecia antică. o exprimare clară implică. al cărei sens este lămurit de contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constan ei Buzea: „Făcutul meu. p. Eg. Cuvântul. EXERCI IUL 23. Totuşi „în elegerea şi respectarea restric iilor semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor. şi atunci sunt dăunătoare comunicării.. a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea care constituie obiectul comunicării. abordarea lexicului este de tip semantic. Sensul vine din rela iile pe care le stabileşte cuvântul. cele semantice variază în func ie de diferi i factori (cel mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin utilizarea „figurată”. Corectitudine şi greşeală. asocierea Elevul curge. limpezimea. paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei. dar pot să fie „rezultatul unei viziuni originale asupra lucrurilor. al unei optici speciale şi. fărâmitură. Orice cuvânt intră în rela ie semantică. (Spre exemplu. constituie modalită i de expresie care stimulează imagina ia şi afectivitatea”. totuşi. incompatibilită i semantice. a merge. Aceste rela ii de sens se numesc rela ii semantice. Iar sensul cuvântului reiese din rela iile pe care acesta le stabileşte cu alte cuvinte. Abordarea de tip semantic. selectarea cuvintelor care se combină între ele în modul cel mai fericit. a înota. a conota iilor unui cuvânt. pe de altă parte. chiar pot apărea în aceeaşi construc ie chiar merge. Restric iile de combinare semantică au grade variate. contribuind astfel la corectitudinea. rezultat de cele mai multe ori al gândirii poetice. cu toate că sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă. Elevul este bătrân. vagon. sunt stabile. Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac.2. aplecat. soare în vagon sub soare etc.Construi i enun uri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă. a mătura. De la varianta Elevul înva ă. şoarece. pe de o parte.

să ne imaginăm un vorbitor de română.3. EXERCI IUL 24 Stabili i contexte potrivite pentru a sus ine compatibilitatea semantică a următorilor termeni: Bicicletă de argint. înfloritor. O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină).4. sunt rela iile de sinonimie. La nivelul 2 al schemei nivelurilor limbii.precizează domeniul de referin ă (este vorba deci despre un cuvânt care înregistrează imaginile toamnei) şi clarifică posibilită ile de interpretare ale sintagmei care ini ial părea incomprehensibilă. a înflori. pe palierul morfologic. hiponimie. (le vom discuta mai jos). Pentru a analiza structura cuvântului. Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. bine definite şi structurate în lexic. care ilustrează fenomenul de polisemantism. imposibil de crezut. Se întâlnesc de asemenea situa ii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai multe sensuri. antonimie etc. 1. 2. se urmăreşte structura cuvântului. înflorit. următoarea propozi ie: Grădinar gustos a culege din merele livadă. Spre exemplu. În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic. Rădăcina este partea cuvântului care rămâne neschimbată. Elementele care intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (aminti i-vă schema celor patru niveluri ale limbii). Vezi Figura 1). care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului). spre exemplu calcul trimite la semnifica ii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric). Abordarea de tip morfologic. la semnifican i diferi i. prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale. 52 . Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite. Sensul e construit din mărcile de sens din structura cuvântului. Rădăcina şi afixele formează tema cuvântului. fluturele tremură. Broşă primită este o mică bicicletă de argint. în loc de Grădinarul a cules merele gustoase din livadă. care alcătuieşte. Dacă accentul cade pe semnificant. 2. teatrul vuieşte. floricea. structura cuvintelor este compusă din rădăcină (radical şi afixe) şi desinen e. incredibil de incompetent. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale – sufixe. familia lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele floricică. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. în func ie de domeniul în care este întrebuin at. Un alt tip de rela ii semantice. Rădăcina (sau radicalul) con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. neînflorit. Eg. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri.

spătar. altele ajung să fie rar întâlnite şi adesea ocolite cu bună ştiin ă de vorbitori. a upgrada (neologisme) etc. indică timpul mai mult ca perfect re. Eg. site.rădăcina După modelul de mai sus identifica i structura cuvântului undi ele şi adâncime. birjă. paharnic. structura cuvintelor este următoarea: Pescar + i + i Pescar Rădăcina i – Desinen ă de plural. arcaş. Desinen ele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale cuvântului (gen. altele dispar. în exemplul Pescarii rearuncaseră undi ele la adâncime. computer. număr şi caz la substantive. Eg. undi e le adâncime - 3. altele sunt recent intrate în limbă sau recent create în limbă. folosite cândva şi ieşite acum din uz (arhaismele) în rela ie cu cuvintele noi. numărul şi persoana la verbe). DINAMICA VOCABULARULUI Lexicul este caracterizat printr-o mare capacitate de schimbare: unele cuvinte sunt frecvent utilizate într-o anumită perioadă.prefix arunc . recent intrate în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). undi +e+le .3. 53 . vornic (arhaisme). Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi. i-Articol hotărât re +arunc +a +se+ră ră – desinen ă de plural a+ se – afixe gramaticale. cip.

loca ie. în favoarea celui cunoscut şi întrebuin at astăzi. a în elege. formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). dar în acest caz termenii circulă cu „o semantică aproximativă”. A realizat multe de când lucrează în străinătate) se întrebuin ează astăzi şi cu sensul „a-şi da seama. Moda lingvistică 2007. 15-60). adjectivul formal. şi. specific unui anumit domeniu. precis”: eg. cuvântul interviu definit prin „convorbire între o personalitate politică. a realiza. cuvântul carte (eg. încetă enit cu sensul „care ine de aparen ă. ext. 54 . substantiv a cărui arie de utilizare viza „închirierea. adjectivul punctual. Îmbogă irea inventarului lexical se face şi prin intermediul terminologiei specializate: cuvinte din lexicul specializat. Eg. este vorba. în aceste cazuri. „întâlnire de angajare”. a se dezvolta profesional” (eg. La fel. pp. Unele cuvinte. a primit sensul de „oficial” (eg. „suma plătită pentru anumite lucruri luate în folosin ă temporară” (în sintagme precum taxă de loca ie). vreau să răspunde i punctual la întrebări. E vorba de cuvinte precum sintagmă. contractul de închiriere”. La fel. sediu” (eg. apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit astăzi şi cu un alt sens (recuperat după modelul din limba engleză. care se întâlneşte astăzi. Am realizat că nu vom ajunge la timp. despre cuvinte ob inute. a observa. amplasament pentru o construc ie. a câştiga. deci opus esen ialului”.Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen. şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix.1.. uzul şi abuzul (Editura Paralela 45. compunere. selectez câteva exemple din lucrarea lui G. şi un ziarist. întâlnire”. domiciliu. Norma. a îndeplini ceva. asemenea modificări de sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. top etc. segment. EXERCI IUL 25 Alcătui i familia lexicală a cuvântului soare. a conştientiza” (eg. ajung să fie utilizate şi de nespecialişti. în cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate. din care cuvântul a ajuns la noi): „întrevedere. a realizat greşeala pe care o făcuse). 3. vezi exemplul din subcapitolul anterior). ÎMBOGĂ IREA VOCABULARULUI Îmbogă irea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare. culturală etc. Exemplu evident al îmbogă irii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la aceeaşi rădăcină/ de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens. chiar dacă în calitate de vorbitori de rând astăzi nu ne mai dăm seama. Text al acestei convorbiri. în vederea publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune. Pân’ la mândra îi departe/ nu po i merge făr’ de carte) şi-a pierdut sensul de „scrisoare”. Spre exemplu. Invita ia formală de a participa la întrunire). utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit în eles. primeşte azi un sens suplimentar de „pozi ie spa ială. La fel. cursurile au loc în următoarele loca ii. deoarece „consultarea dic ionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al multor vorbitori”. asociat calită ii numită „punctualitate”. p.). Asemenea modificări în via a cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii. provenit din franceză şi utilizat cu în elesul de „a înfăptui.. Grui ă. 2006. schimbarea valorii gramaticale. adăugat prin influen a unui model străin. sunt folosite astăzi cu un sens nou. La fel.

alun+iş> aluniş). sufixe pentru nume de agent (eg.. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc. Sufixele au fost clasificate astfel: din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. băiat+aş>băie aş.. „vinovat”. în+soare+i> însorí).. Ardeal+ean>ardelean). re+citi> reciti) etc. sufixe adverbiale (bărbat+eşte >bărbăteşte). dar+nic> darnic. fier +ar>fierar. Eg. eg. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a sufixului se numeşte derivare parasintetică. muncitor+ime>muncitorime). pornind de la un cuvânt de bază. sufixe pentru denumirea originii (eg. ne +liniştit> neliniştit). broască+oi> broscoi). a+politic> apolitic. sărut – format prin derivare regresivă de la săruta. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe.”. prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „fără. maşină+u ă> maşinu ă (cuvânt ob inut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de bază „maşină”. sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui obiect. 55 . prefixe negative – imprimă cuvântului de bază valoare negativă (eg. în+soare+i> însorí (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul în. catolic+ism>catolicism).de la cuvântul de bază.şi sufixul -i. „lipsit de” (eg. prin înlăturarea sufixului. ne+vinovat> nevinovat (cuvânt ob inut prin derivare cu prefixul ne.3. sufixele verbale (eg. fată +i ă>feti ă). prieten+ă> prietenă. sufixe care indică locul (eg. dez+lega> dezlega). cu rădăcina sor). sufixe pentru denumirea abstrac iunilor (eg.şi sufixul -i de la cuvântul de bază „soare”. - Prefixele au fost clasificate astfel: - Derivarea regresivă Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta. sufixe pentru substantive colective (eg. prefixe iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg. Eg. cu rădăcina maşin). cu rădăcina vinovat). răs+cumpăra> răscumpăra. a+normal> anormal. eg. după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe mo ionale (eg. prun – format prin derivare regresivă de la prună. lung+ime>lungime). În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui cuvânt nou. Derivarea parasintetică Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de bază „soare” cu prefixul în. poştă+aş>poştaş). sufixe augmentative (cu valoare de amplificare a imaginii obiectului denumit. se numesc sufixe. lung+an > lungan). sufixele adjectivale (aur+iu>auriu). sufixe care arată modalitatea (bărbat+eşte> bărbăteşte) etc. băiat+oi>băie oi. prin căderea sunetului a din final. Dacă se aşază la finalul cuvântului. asculta+tor>ascultător).1 DERIVAREA Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la rădăcina unui cuvânt.1.

generos. ante-. mic. şi nu sufixe/prefixe. care înseamnă altceva decât unt. tare. EXERCI IUL 26 După modelul fidel+itate>fidelitate. nu apar independent în limba română. cuvinte de sine stătătoare. se pot traduce printr-un lexem corespunzător în limba română. pe care îl au atunci când există independent. sunt considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. crono (gr. Termenii care intră în componen a cuvintelor compuse îşi pierd sensul autonom. Eg. au circula ie interna ională. serviabil. Prefixoidele şi sufixoidele În compara ie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus. Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este că au o structură relativ fixă: eg. de şi lemn (fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn. Spre exemplu. fotogen. hiper. dar nu gustul untuluidelemn etc. oxigen”): aerodinamic. original. cronos – „timp”) – cronometru. dar nu ciubo ica cucilor (care ar însemna că vorbim despre cuci cu ciubo ele!). timid+itate>timiditate. caracterizând vocabularul tehnico-ştiin ific. spunem gustul untdelemnului. ager . grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie > grădinărie. creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare. La fel floarea-soarelui. acestea sunt.(gr. filei – „a iubi”): bibliofil. conştiincios. psihomotor. agro (lat. 3. palid. Ele sunt considerate adesea elemente de compunere.1. forma i substantive de la următoarele adjectivele: amabil. fob (gr. fatal.Seriile derivative Atunci când pe baza unui cuvânt derivat. independent.2. aero (gr. atractiv. COMPUNEREA Compunerea este procedeul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. putem spune ciubo ica cucului (o plantă). reunirea cuvintelor unt. anti-. excentric. Compunerea prin contopire 56 .2.„ogor”): agroturism. următoarele: supra-. probabil. în limba de origine. biblio. de sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl compun. Dar. hipodrom şi apoi arăta i care este prefixoidul/sufixoidul din componen a lor. combativ. dintr-un cuvânt derivat. fobein – „a urî”): fotofob etc. Spre deosebire de afixele reale. „aer. Eg. fil (gr.1. ortoepie. filologie. Care dintre adjectivele de mai sus nu permit derivarea după modelul men ionat? EXERCI IUL 27 Consulta i un dic ionar şi afla i sensul cuvintelor fotofobie.sunt doar în mod aparent sufixe. unind sau alăturând termeni diferi i (cuvinte diferite). 3. datorită faptului că nu au autonomie func ională.1. opac. urât. se formează un alt cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. biblios – „carte”): bibliografie. heliocentric.

. cuvânt-titlu „intrare de dic ionar”. untdelemn (unt+de+lemn). Valea Călugărească).2. Tîrgu-Jiu. bine-cunoscut „celebru”. prim-solist. bună-cuviin ă „polite e”. Se disting astfel: .în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”. care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”). roşu-închis. eu nu am nici un frate. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). bună-diminea a (plantă). fără a fi contopite.bună-credin ă „onestitate”. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul. alăturare fără cratimă (eg. bunăvoin ă (bună+voin ă). nici mai mul i). Te mai rog o dată.1. bun-rămas „adio”. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. prim-solistă. Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”. bine-venit „oportun. având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”. prim-balerină. de exemplu. Eg. Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”). care exprimă o unitate. „zi. Termină odată.prim-balerin. am plecat. . în sfârşit”: A fost odată ca niciodată. bunul gust al libertă ii). s-au sudat. ca: . Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare.substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt.adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor). niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva i se întâmplă numai o dată în via ă. nici celălalt). agreat”. Compunerea prin alăturare Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale căror elemente componente sunt alăturate.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Numi place nici unul.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. sârbo-croat „dintre sârbi şi croa i”. Se scriu „legat” şi: . . prim-procuror. O dată la două luni) şi o dată subst. iar secven ele în care componentele îşi păstrează autonomia . când compusul prezintă o diferen ă de sens fa ă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”.bas-bariton. formate din cuvinte care s-au contopit. dată calendaristică” sau „informa ie”. contabil-şef.Compunerea prin contopire creează cuvinte noi. Compunerea prin alăturare este de două tipuri: alăturare cu cratimă (eg. nicio. cuminte (cu+minte).combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. 3. Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componen ă asemănătoare. câine-lup).i spun eu odată ce s-a întâmplat. Se scriu cu cratimă: . cineva (cine+va). II.2.adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv. imediat. O să. . sârbocroat. nu numai al analizei gramaticale. doisprezece (doi+spre+zece) etc. bună-creştere. Odată terminat lucrul. . .adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenite din participiu). Aten ie! Noul DOOM prevede următoarele I. maşină57 .

termeni care denumesc substan e chimice distincte. curriculum vitae..indiferent de structură: fluture-de-mătase. fără de care. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [.. şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere). specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiin ifice diferite) ş. CV. sunt pentru mine porunci. aprozar (aprovizionare cu zarzavaturi). (un îndrăgostit – substantiv ob inut prin conversiune din participiul îndrăgostit). domnişoara Maria Popescu. EXERCI IUL 28 Identifica i. Compunerea prin abreviere Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din păr ile componente ale cuvintelor care intră în compunere. . TAROM (Transporturi Aeriene Române).tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefa ă”. II.capcană (în care al doilea substantiv este apozi ie).. deoarece este împrumutată din engleză.a. 58 .1.3.Un verde profund umplea pădure. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice.3. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despăr itoare a unor abrevieri de tipul SUA.L... Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile. . cuvintele ob inute prin derivare. citită [sivi]. mai-mult-ca-perfect (timp verbal). ATEN IE! În ce priveşte scrierea abrevierilor. (Partidul Na ional Liberal). băiatul.. (fiecare – adjectiv ob inut prin conversiune din pronume) etc. chiar dacă sintagma pe care o abreviază.la latină nota 7. UNESCO etc. P. în textul următor. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. romarta (arta+românească).. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene.N. Spre exemplu: . care mi-e rudă de aproape. (înnorat – adjectiv ob inut din verb la participiu). Fiecare om vrea câte ceva. 3.. vi ă-de-vie (plantă)..2. rămâne şi anul acesta repetent [. Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. compunere şi schimbarea valorii gramaticale şi arăta i cum s-au format.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X.]. gândac-de-Colorado (specii de insecte). CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE) Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogă ire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. (un verde – substantiv ob inut prin conversiune din adjectivul verde). 3. De astă dată. este un latinism. noul DOOM stipulează următoarele: I. eg. la care se generalizează scrierea cu cratimă . Eg. Cerul înnorat pare o pictură impresionistă.

balerină. 2. Ve i găsi uşor răspunsuri precum bebeluş-mămică. Dansez pentru tine. pânză. Putem în elege asta în urma unui exerci iu simplu: 1. a opăi. pânză cu sensul de pictură (după fr. faire d’une mouche un éléphant). CALCUL LINGVISTIC Neologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. ancoră etc. Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerin ei de mai sus dovedeşte că în bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în re ele de sens. a face din ân ar armăsar (fr. în floarea vârstei (fr. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. bien-élevé). rela ii de supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct). Lan ul slăbiciunilor) NEOLOGISMELE. Sau toate cuvintele pe care le asocia i cuvântului corabie: punte. salsa. varză. perie-aj). cârmă.L. Iar semnifica ia lor reiese din rela iile de sens pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. Calcul lingvistic este procedeu de îmbogă ire a vocabularului prin copierea structurii unor cuvinte sau expresii străine. Eg. brossage: bross-age. aneélumière). visare. dansuri de societate. petrecere. scrie i toate cuvintele pe care la asocia i cuvântului dans. rela ii de subordonare sau de hiponimie (animal-câine). scrie i ce cuvinte pute i asocia. Rela ii de sens (rela ii semantice) Dacă încerca i să arăta i ce fel de rela ie de sens se instituie între următorii termeni: vânător-puşcă. cu următoarele cuvinte: bebeluş. temoin oculair). rela ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară). laptop. iubire. martor ocular (fr. à la fleur de l’âge) etc. club.Cele mai afectuoase salutări. Ve i ob ine răspunsuri precum: vals. rela ii de sinonimie (proaspăt-fraged). prendre la parole). pescar-undi ă. RELA IILE SEMANTICE Cuvintele unei limbi nu trăiesc izolate. calul nechează. căpitan. coregraf. scaun-masă. dar şi scaun-diaree. proră. Caragiale. ame eală. a lua cuvântul (fr. bine-crescut (fr. a cânta. adică în re ele semantice. pe rând. vâsle. pira i. frumos. hublou. toile). leul 59 . piatră de încercare (fr. varză-varză a la Cluj. divertisment. hip-hop. găină-cote . cerbul muge. cabină. scaun. taxi (vezi discu iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dic ionarului de neologisme din Unitatea de învă are 1). ritm. vacă-grajd. periaj (de la fr. gra ie. catarg. mişcări. an-lumină (fr. Principalele rela ii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela ii de antonimie (uscat-ud). 4. Eg. pierre de touche). fantezie. discotecă. bebeluş-biberon. bebeluş-bonă.

locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive. animal-locuin ă. club. „pentru a fi locuit”. mişcări. animal-sunetul tipic produs de el. Rela ia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături semantice comune: „loc construit”. balerină. sportiv starea indusă clasificare EXERCI IUL 29 60 . coregraf. cabană. turmă-oi. Dansez pentru tine. internat. ve i observa că rela ia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru. frumos. visare. cârd-gâşte. De exemplu. divertisment. Dansez pentru tine. salsa mişcări tipuri de dans de societate dans discotecă. colibă. tip de dans – prin adjective. visare. castel. gra ie. divertisment. han. pensiune. dansuri de societate. a cânta. cireadă-vaci. club. câmpul semantic al locuin ei este alcătuit din cuvinte precum: casă. discotecă. Coregraf. ame eală loc popular. salsa. herghelie-cai. a se învârti. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. De cele mai multe ori. Tipul de dans e redat prin substantive. pute i ob ine următoarea serie: vals. palat. a ritma. element-unitate formată din mai multe elemente de acelaşi fel. ame eală. ritm. a se da peste cap. Dacă încerca i să trasa i câteva re ele de sens pornind de la cuvântul dans. petrecere gra ie. a opăi. după cum se vede în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. ori verbe etc. tango. ceată-oameni. bloc. cort etc. a se roti. hotel. petrecere. mişcările sun redate prin verb etc. vrabia ciripeşte. a ondula. hip-hop. iubire. balerină agentul care face ac iunea A opăi. câmpurile semantice se realizează prin termeni care apar in aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive. În felul acesta a i construit câmpul semantic al cuvântului dans.). vilă. ori adjective. Vals.rage.

caldă. Hiponimul poartă aceeaşi informa ie ca hiperonimul. un fel al obiectului. Eg. simplă. Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a. ciocolatier. aromă. fruct – b. alune. To i câinii sunt animale. Spunem că trandafir şi floare. păr. cură de slăbire. iar prin generalizare.Structura i câmpul lexical al cuvântului ciocolată: Caramel. cal-animal etc. dulce. măr). dar nu toate animalele sunt câini. tango. pară etc. de la general la particular. marmotă. floare. incluse amândouă în termenul supraordonat floare. copilărie. Ele sunt cohiponime. salsa. dar şi una suplimentară. Rela ia de hiperonimie Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). interzis. un cuvânt care desemnează o subspecie. fructul este hiperonim. câinele este hiponim pentru animal. se numeşte generalizare. plăcere. măr. relaxare. cadou. iar prin specificare se ob in hiponimele vals. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului floare). cofetărie. Rela ia este de la gen la specie. gust. Termenul b poate fi numit cu termenul a. sărbătoare. care este hiperonimul lor. Eg. adică mărul con ine toate caracteristicile semantice ale fructului.. Rela ia de hiponimie (hiponimele) Hiponimele sunt cuvintele între care se stabileşte o rela ie de tip „includere”: un anumit cuvânt este inclus în semnifica ia unui termen care are semnifica ie mai generală. pian etc. instrument muzical este hiperonim pentru chitară. caisă sunt hiponime. cofetar. dar invers nu este valabil: eg. la fel viorea şi floare sunt în rela ie de hiponimie. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt măr. 4. 61 . Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt. Eg. dar. cafea.1. calorii. la cuvântul care desemnează genul. Crăciun. La fel verde-culoare. lapte. Poiana. Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. de casă Ingrediente: Tipuri: Stări pe care le generează: Persoana care face/serveşte ciocolata: Firme si reclame: Locuri unde se consumă: Efecte asupra sănătă ii: Circumstan e în care se oferă: EXERCI IUL 30 Alcătui i câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structura i-l după modelul de la exerci iul anterior.2. instrument muzical hiperonim (chitară) hiponim (vioară) hiponim (pian) hiponim Trecerea de la un hiponim. dans e hiperonim. albă. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o rela ie de co-hiponimie. neagră. hiperonimul (termenul supraordonat) este fructul. Eg. 4. vioară.

clasa copacilor include nucul. mărul. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere stilistic: unii sunt mai familiari. limba nu re ine două cuvinte care au exact acelaşi sens şi exact aceleaşi valen e de întrebuin are. dar ploaia demarează este o structură greşită. Eg. iar existen a lor se explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite. în situa ii precum: Se efectuează lucrări importante. alte rela ii de hiponimie: leu-animal. cursa demarează. particular. Eg. petrol-lichid. de economie. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. Eg a face . A locui şi a domicilia sunt sinonime. „nume”).a circula. zăpadă.a efectua. „cu”. dar a circula exprimă doar deplasarea în spa iu. dintre vorbirea comună şi cea literară. în situa iile în care un sinonim este înlocuit cu altul. petală-floare. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicită utilizarea unuia sau a altuia. Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ.. salcia.3. rela ia de hiponimie. subspecia se numeşte hiponim.hiperonimul este cal. de incompatibilitate (o salcie nu e niciodată sicomor). deci sunt interşanjabile în toate contextele. Locuieşte în Bucureşti. iar termenul general. deci putem spune corect trenul merge. Deoarece e vorba despre cuvinte cu acelaşi sens. iar hiponimele ob inute prin specificare sunt armăsar. De aceea spunem că toate hiponimele unui termen supraordonat sunt în rela ie de incompatibilitate. căru ă-vehicul. ea ine de sim ul limbii. Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime totale. Dar între salcie şi sicomor rela ia este de excludere. Domiciliază în Bucureşti. al ii au caracter mai cultivat. în vreme ce a face ilustrează vorbirea comună. şi exprimarea mai îngrijită. Un alt exemplu care dovedeşte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime. Onoma. trenul circulă. Rela ia de sinonimie Rela ia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi semnifica ie. Syn „împreună”. sunt corecte spectacolul poate demara. a efectua ine de exprimarea mai îngrijită. Trebuie să re inem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime nu există. Spunem că între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune. Eg. Spre exemplu. . Din considerente pragmatice. Re inem deci că într-o asemenea rela ie termenul specific. a merge . nu au loc modificări de sens în propozi ie.a sta iona. omăt sunt interşanjabile în toate contextele. nea. mai literare. supraordonat se numeşte hiperonim. catedrală-clădire. Eg. Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens. Neglijarea acestor diferen e duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism şi care rezultă din dorin a unei exprimări mai elegante. Dar diferen ele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul în elesului sau al construc iei.. a merge şi a circula sunt sinonime. Adesea selec ia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre exprimarea familiară. a sta . 4. De aceea defini ia rela iei de sinonimie trebuie specificată astfel: două sau mai multe cuvinte sunt în rela ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot substitui unul cu altul într-un context. func ionare etc. iapă. mânz etc. de toate zilele. 62 . cultă. pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare. dar nu şi ceasul merge.Se fac lucrări importante. stejarul etc.

Ajutor şi sprijin sunt sinonime. Eg. unde nu se simte nevoia achizi iei termenului pereche. Eg. unul este definit prin celălalt: sus-jos. brun şi sur: păr alb . unde opozi ia se referă la 63 . a controla. sinonime populare (femeie-muiere). bun-pre ios. a conduce.. prost-deştept. . roşie. a gira. Eg. Aceste cuvinte se numesc antonime. alb opus lui roşu. negru.iubită). Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al hiperonimelor. spa iu alb . so -so ie. nop i albe. EXERCI IUL 31 Găsi i contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a administra. a guverna. dar acorzi o mână de ajutor. Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă. astfel încât în majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. sinonime de jargon (slujbă-serviciu). Antonime graduale şi antonime nongraduale Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie. Diferen a între sinonimele par iale şi sinonimele totale reiese din sensul pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acelaşi semnifica ie referen ială. Rela ia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fragedă pruncie: antonimele sunt memorate uşor încă din copilărie. Rela ia de antonimie În rela ie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune.păr negru. jos. dar conota iile sunt diferite. achizi ionează şi antonimul lui. acelaşi referent.rela ii lexicale contrastive în care există o interdependen ă între termeni. a merge-a circula. Lexicologie): sinonime arhaice (steag-stindard). G. iar achizi ia de cuvinte noi se face adesea prin intermediul rela iei de opozi ie.galbenă.4. 4. sociolectală (a în elege-a pricepe). Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P.Sinonimele par iale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat. relaxattensionat. Între alte perechi de antonime opozi ia e mai laxă: eg. mort-viu. Bârlea. Diferen ele pot fi de natură afectivă (drăgu ă . .rela ie de opozi ie gradată: cuvintele sunt în opozi ie graduală unul relativ la altul şi în raport cu o normă. sinonime profesionale (inimă-cord).biştari). deci trimit la acelaşi obiect din realitate. sinonime poetice (blond-bălai). pom-copac-arbore. neagră. sinonime de argou (bani . tehnică (hepatită-icter) etc. e vorba despre sinonime par iale. rasa albă .: rece-cald.spa iu scris. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus. regionale (crumpi-cartofi). Rela ia de opozi ie se realizează astfel: .prezen a unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie. Pentru sinonimele par iale există o distan ă de utilizare între cele două cuvinte sau o diferen ă de sens. înalt-scund. Divor ul s-a desfăşurat în termeni amicali şi nu termeni prieteneşti. magie albă – neagră. nu o mână de sprijin. sinonime livreşti (aliaj-amestec). botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare).

ordinarextraordinar-banal. vechi-nou. dificil-uşor. În cazul lor nu există polaritate. Căsătorit-necăsătorit. Comedia s-a transformat în tragedie. adevărat-fals. a da . uscat-ud. x nu Z (tinerii. Eg. ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element în alcătuirea aragazului) etc. climă foarte caldă sau foarte rece. iubire-ură. înalte şi scunde. curajos-laş. filmul a fost. Acestea sunt situa ii în care cuvintele au încărcătură stilistică. slăbiciunea a transformat-o în putere. singur-împreună. trecerea de la vechiul alfabet. calitatea pe care o exprimă este graduală. dar care au semnifica ie diferită se numesc omografe.. nesim irea. Rela ia de antonimie şi grada ia de la un antonim la celălalt se poate observa şi în următoarele exemple: este mai mult pesimist decât optimist. bărbat-femeie. Există şi situa ii în care aceste semnifica ia acestor cuvinte presupune grade de intensitate. Antonimele graduale nu se exclud reciproc. veche sau nouă. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel. mai mult x. a confirma. cuvinte pereche mare-mic. decât y (mai mult pesimist decât optimist). Se sim ea mai bărbat. ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros.faptul că un obiect poate fi ori a. ci grada ie. stil. atunci nu este femeie. avantaj-dezavantaj.. deştept-prost. doctor-pacient. egal. pedeapsă-recompensă. botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale. a vinde . cu litere latine. frumos-urât. EXERCI IUL 32 Stabili i tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte: uşor-greu. Eg. activ-pasiv. eşec-succes. Rela ia de omonimie (gr. dacă este bărbat. uşor-greu. rochia este largă. deschidem vineri şi închidem lunea. Există totuşi contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construc ii de la x la Z (de la bogă ie la sărăcie). „la fel. eşec-succes.5.. acelaşi”. nou-vechi. termenii sunt antonime în rela ie de reciprocitate. realitate-fic iune. veselă-veselă. de la început la sfârşit. întrebarerăspuns. ori b. Căutăm dansatoare grase şi slabe. larg-strâmt. bunic-nepot. caldă sau rece. a ataca-a apăra. nymos – „nume”). atât x cât şi y (atât cei buni. rafturi pline de haine noi cu modele vechi. Consulta i un dic ionar de antonime şi găsi i antonime pentru următoarele cuvinte: bun. nou-vechi. aprobare-dezaprobare. Antonime în rela ie de reciprocitate. urban-rural. public-privat. Spunem că perechile de cuvinte patron angajat. dar au 64 . Aceste idei nu sunt vechi. optimist-pesimist. haine–haine. cu litere chirilice. nici y (nici cei buni nici cei răi). repede-încet. pacerăzboi. a nega.a primi. 4. sunt noi. oficial-neoficial. nu bătrânii). Eg. natural. noua formulă este mai bună decât cea veche. pedeapsă în loc de recompensă. bărbat-femeie. Eg. Cuvintele care se scriu în acelaşi fel. corect-incorect. Vă aşteptăm indiferent de vreme. Sunt în rela ie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit. homoios. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale cărui fructe sunt coarnele). stâng-drept. nici x. vinovă ie-inocen ă. Antonimele nongraduale se exclud reciproc. – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. atunci nu este necăsătorit. major-minor. cât şi cei răi). care se scriu sau se rostesc în acelaşi fel. Eg. Eg. nu strâmtă. foarte bucuros). cald-rece. deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers. la cel nou. activ-pasiv. Dacă x este căsătorit. niciodată amândouă la un loc.a cumpăra. început-sfârşit. adevărat-fals.

semnifica ie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de fel – defel, nici când – nicicând. Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dic ionar, adică pentru fiecare cuvânt există o intrare proprie în dic ionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1, mai2, mai 3, mai4. Somn1- „stare fiziologică de repaus” Somn2 „specie de peşte” După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt: 1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. război – „conflict armat de propor ii”; război – „maşină de esut”. 2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a două păr i de vorbire diferite. Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mică (substantiv) – „minereu cristalizat”. 3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el lucrează (persoana a III-a singular), ei lucrează (persoana a III-a plural). După criteriul flexiunii, omonimele sunt: 1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) – „capcană”. 2. omonime par iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. bandă (pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; bandă (pl. bande) „grup (de răufăcători”. 4.6. Cuvintele polisemantice Un cuvânt care are mai multe sensuri, adică un semnificant şi mai mul i semnifica i, se numeşte cuvânt polisemantic. Semnifica ia cuvintelor polisemantice reiese din context şi se găseşte în dic ionar în interiorul articolului consacrat cuvântului titlu. Eg. cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuin ă unde oamenii se spală, loc/sta iune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gură reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gură, a avea gură spartă, a ipa ca din gură de şarpe, gură de canal etc.
EXERCI IUL 33

Ilustra i în enun uri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta pute i consulta articolul din DEX consacrat cuvântului cap.

5. DIFICULTĂ I ÎN ÎNVĂ AREA VOCABULARULUI. PARONIMELE
Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultă i care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime. Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiarfamilial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora, cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori să le confunde. Greşeala astfel rezultată 65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens (confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.

6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1. neaten ie sau necunoaştere suficientă a con inutului cuvintelor; 2. prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (căutarea de termeni „aleşi”, „cul i”, din dorin a de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferin a pentru arhaisme, din dorin a de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară. Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citată a Valeriei Gu u Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Grui ă. 1.dezacord semantic: - în sugestia a fost sugestionată de preşedinte greşeala constă în utilizarea, în locul verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influen a prin sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau ac iona independent de voin a acesteia”; - în După cum a i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula („a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”); - în erau şanse să se poată pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă „circumstan ă favorabilă, posibilitate de succes”; - enun ul sunt oameni cărora nu le po i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”). 2. O altă sursă de erori lexicale este prezen a în limbă a unor cuvinte apropiate ca formă. Spre exemplu (selec ia este până în final tributară căr ii Valeriei Gu u Romalo): - în enun ul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesneşte receptarea totalitară, ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică sau preconizează dictatura unei minorită i”); - confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat cu leafă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în enun ul totdeauna te-am ştiut mercenară, interesată, dornică de bani; - termenii greşi i se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care apar ine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în memorie”) a rezultat imemorabil, în enun ul această vale este din timpuri imemorabile...; - enun ul nu avem apă minerală, avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă, nu este nici o opozi ie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opozi ie cu apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.

66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu: - babă bătrână, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele (expresii care marchează insisten ă emfatică şi care sunt, în esen ă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc. - aport adus, a prefera mai bine, avansa i înainte, panaceu universal, protagonist principal, a urma în continuare, a men ine mai departe (vremea se va men ine mai departe ploioasă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; îşi are propria sa glorie, poate fi posibilă; se obişnuieşte de obicei; trecerea prin tranzi ie; ziarele cotidiene; studen i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au altă cauză decât neglijarea con inutului semantic al cuvintelor); - mai superior, mai optim, cel mai optim în formulări de genul un vin mai superior, cele mai optime condi ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror con inut lexical implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”, optim înseamnă „cel mai bun”); - prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construc ii aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma...); la fel a declanşa începerea lucrărilor; în lungul şirului de ani; la fel după părerea mea, cred că n-ave i dreptate; consider, după părerea mea, că a i comis o mare eroare; - am mai revăzut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informa iei semantice exprimată de un termen printr-un al doilea termen). 4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în condi ii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost deja „legalizate” prin fixarea lor în dic ionar. Spre exemplu: - adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi „îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea fără nuan a negativă: atitudinea condescendentă presupune bunăvoin ă, amabilitate, dar şi o pozi ie de superioritate, uşor dispre uitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au tratat condescendent... - adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face abstrac ie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substan e, „care face să se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere necesită ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea necesită i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios; verbele a aboli şi a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de răspunderile civice. 5. Dorin a de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă preferin a pentru termeni mai „cul i” generează riscul întrebuin ării greşite a cuvintelor. De cele mai multe ori, greşeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit, neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetă enit în 67

„frumos”. butic. . nasol. zile care iată au debutat.. vă rog. văd că ceasul sta ionează (în loc de stă). a inten iei satirice a vorbitorului. a şpăgui. mişto („bun”. sau gagiu („prieten. Zilele Hasdeu. De cele mai multe ori cuvântul obişnuit. mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit. sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au întreprins demersuri pentru ca această casă a compozitorului să devină muzeu etc.limbă care se potriveşte în context. al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. iată. a unor cuvinte sau construc ii precum iată. de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile. vă rog. adesea artificial şi supărător. coleg. Preferin a pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect preten ios. „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. printre altele. Major i-a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă. elegan ă ratată însă din snobism şi incultură. Spre exemplu: destinul personajelor grăieşte cu intense semnifica ii contemporane. A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele circulă.fermoarul acesta nu circulă (în loc de merge). 6.utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). „potrivit”). Formulările mai servi i. a atitudinii ironice. sau a drincui („a bea”. Astfel să servim masa înseamnă să le servim altora masa. şi în expresii a lua la mişto. tovarăş”). băşcălie. familiar are un con inut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul. şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor”. de cele mai multe ori.to drink (engl. să le dăm altora să mănânce. dar şi încălcarea limitelor stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică prinsă cu mâ a-n sac. şi adesea nejustificată. ce dori i să servi i la micul dejun? Unde mergem să servim masa? sunt utilizate din dorin a de „pre iozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”.). . 7. sentimentul patriotic sălăşluieşte în sufletele simple.. „a îndeplini anumite func ii. vagabonzii au cu to ii 68 . sau superlative de genul ultrarapid.. dar şi sigur că da. superanalişti politici. Neglijarea acestui fapt lingvistic generează cultisme. totul e împlântat în cea mai solidă tradi ie a filmului sovietic. sau exprimări de genul a prinde în op aid (offside). Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de „parazi i” în exprimarea orală. Este vorba de utilizarea mult prea frecventă. căutat. a sta iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum maşina stă/sta ionează în fa a casei. „bine”. ultraocazie. greşeli precum: . Eg. Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării. nu-i aşa? de ce nu?. La fel.. banal.a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde măsurile necesare. îndatoriri fa ă de cineva”. a face mişto. supraapartement. haios. Forma corectă este mai mânca i. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei cariere. băşcălios. unde mergem să mâncăm? A servi înseamnă. Toleran a uzului actual fa ă de termeni periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bişni ă. ave i o societate în care..

. imagini ca cele care vor urma a i vizionat acum câteva zile. pentru că folosirea elementelor argotice. Identifica i situa iile în care a cunoaşte e utilizat în locul lui a şti: Cunoaştem din istoria României pericolul invaziilor. Băsescu. 138-155) Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagonişti merită premiat. EXERCI IU DE LECTURĂ Citi i textul de mai jos. tinerii. pentru că îi şochează pe adul i (părin ii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le înva ă la şcoală”). referirea la persoane ale vie ii publice se face adesea neelegant. vezi Valeria Gu u Romalo. le dă un sentiment de emancipare. Cunosc unde ai fost. mai ales de la o anume 69 . poate. dar. oficială. pentru noi. negocierile puteau începe liniştit şi – nu-i aşa? – pe pozi ii de egalitate..saci de dormit nou-nou i.).. Identifica i şi explica i „cultismele” din formulările de mai jos (pentru lămuriri. numai prin numele de familie (eg. Tăriceanu etc. Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme. nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influen a documentelor oficiale care presupun ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie).. ce măsuri trebuie luate imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: Vă propun. EXERCI IUL 35.).haide i să răspundem. e clădirea cea mai înaltă (pentru explica ii. Cunoaşte drumul spre Europa. domnule preşedinte. deci avem pentru ce să ne luptăm – sigur că da – pentru acele premii.) Recomandabil este. în şi mai mare măsură. 2. admiratorii lui. care se referă la atitudinea tinerilor fa ă de argou. de asemenea. Pentru copii şi mai ales pentru adolescen i. O deosebită atrac ie o exercită argoul asupra tineretului.. ca în condi iile adresării directe să se recurgă la succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu. Ioana Duşa (nu Popescu Ion. publică. aceste opere reprezintă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de cultivare. tocmai prin dezaprobarea pe care o provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă. Îşi cunoaşte bine meseria. Richard Strauss înseamnă – şi de ce nu? – „cavalerul rozelor”. EXERCI IUL 34 1.. termenii argotici au o savoare specială datorită „noută ii” lor.. Pleşu. În comunicarea nefamiliară. 149-150). Identifica i două idei pe care textul le con ine şi apoi exprima i-vă opinia în legătură cu acestea. După cum cunoaşte i. dacă e vorba să fim mai buni. Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea func iei sau a titlului (preşedintele Băsescu. haide i să-l ascultăm pe George Gershwin. Cunoaştem de la colegii mai vârstnici ce înseamnă asta.. vezi Valeria Gu u Romalo. premierul Tăriceanu etc. te invit să servim masa la restaurantul din parc. domnule preşedinte. p. Un alt element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjec ia hai/haide i: până vom vedea. de independen ă. p. haide i să vedem.

SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. dar amuzantă fa ă de „îndrăzneala” profesorului. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. p. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. men ionarea (şi discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate. 165). Sentimentul corect al situării elementelor de argou la „periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze. 70 . sunt conştien i de caracterul de „licen ă lingvistică” al folosirii acestei categorii de cuvinte.vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instruc ie. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. în compozi ii. Corectitudine şi greşeală. (Valeria Gu u Romalo. exprimând o surprindere uşor critică. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare.

5. cu ajutorul unui dic ionar sensul următoarelor expresii. şoarece de apă. descrie. 2006. pensiune. cooperare. apă plată. copilul urcă în lift. Vocabularul limbii române. pre ul urcă la 10 $. şoarece de bibliotecă. HRISTEA. Editura Didactică şi Pedagogică.). autobus. în seriile următoare. trolebus. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indica i prefixele şi sufixele. Corectitudine şi greşeală. Ion. cantitativă. copilul urcă valiza. subiect. GRUI Ă. Editura Paralela 45. Limba română contemporană. 2. program..multicoloră. proces. 1984. înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde. într-o schemă grafică. Gramatica normativă. presiune.7. GU U ROMALO. apă oxigenată. Pute i folosi un dic ionar de sinonime. copilului i se urcă la cap identifica i diferen ele de sens ale verbului a urca şi încerca i să stabili i o progresie spa ială. G. În seria următoare: febra urcă. Alcătui i familia lexicală a cuvântului frunză. Editura Albatros. Cu ajutorul unui dic ionar.. Editura Dacia. LUCRARE DE VERIFICARE 3 1. 6. Construi i câte patru expresii/locu iuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas. Theodor (coord. cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumată – înnorată . Construi i câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie.. sublinia. Acolo unde este cazul încerca i să explica i cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp. 1992. Angela BIDU-VRÂNCEANU. deget. Bucureşti. 7. înnopta.. omnibus. 8. Sinteze de limba română. în Bârlea. GRUI Ă. maniac. 4. mouse. copilul urcă în copac. apă de munte. peninsular. Limba română. Valeria. cleptomanie. apă minerală. minibus. mână. copilul urcă. Bucureşti. prezice. acolo unde este cazul: înota. verifica i dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlneşte derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram. inimă. Identifica i. sublocotenent. Narcisa FORĂSCU. proceda. apă de gură. picior. REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 4 BÂRLEA. manual pentru programul PIR. plăcere. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Vocabularul. apă distilată. 3. coinciden ă. 2005. G. copilul urcă pe cal. 1985. Editura Humanitas. manie. sânge. organigramă. Moda lingvistică 2007. apă grea. lichidă – colorată – înflorită – îngrijită şi explica i modul în care v-a i gândit. 1996. COTEANU. Fonetică şi vocabular. deschis. Petre Gheorghe. Identifica i. 71 .

care se diferen iază între ele prin particularită i specifice. continuă cu clasificarea şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate avea partea de vorbire respectivă. numeralul. Adverbul 8. 3. Verbul 7. Numeralul 5. cuvintele se organizează în clase gramaticale. de natură sintactică (posibilită ile de asociere a cuvântului cu alte cuvinte) şi morfologică (din punctul de vedere al varia iei cuvântului în flexiune). prepozi ia. Interjec ia 11. SCHEMA CAPITOLULUI Păr ile de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnită frecvent în manualele de gramatică. pronumele. Pronumele 4. Lucrare de verificare 4 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune 1. Prepozi ia 9. Păr ile de vorbire flexibile sunt substantivul. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. Substantivul 2.Unitatea de învă are 15. 2. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii normative. Din acest punct de vedere. Conjunc ia 10. adjectivul şi verbul. să dezvolte aten ia şi observa ia critică a studen ilor în ceea ce priveşte rela ia dintre normă şi uz. Fiecare subcapitol începe cu defini ia păr ii de vorbire. ceea ce facilitează sintetiza informa iei. MORFOLOGIA 1. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Iar păr ile de vorbire neflexibile: adverbul. după cum am văzut în unită ile de învă are anterioare. 72 . După modul în care ele intră în structura unui enun . Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică. Con inuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel. clasificarea obişnuită a cuvintelor se face în păr i de vorbire. conjunc ia şi interjec ia. articolul. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT Cuvintele unei limbi pot să fie clasate în func ie de diverse criterii. Articolul 3. Adjectivul 6. Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . să descrie sistemul morfologic al limbii române.

CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI 1.substantive compuse: alcătuite din doi sau mai mul i termeni. substantivul poate fi subiect (Vine trenul).1. copil. Substantivul poate determina un verb (citeşte căr i). Substantivele concrete denumesc obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor. substantivul denumeşte obiecte: stări. nume de animale (Grivei. complement indirect (oferă flori vecinei). nume predicativ (el este inginer). Substantivele individuale numesc obiectele ca entită i finite (eg. Substantivul poate apărea în contexte alături de determinan i adjectivali (acest oraş. eg. carte). CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI A. carte. trib). eg. minciună. foc arzând). mul ime. nume de mărci (Illy. Jocul cu mărgelele de sticlă). atribut (copiii Mariei). Din punct de vedere semantic. oraş vechi).locu iuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare de substantiv (eg. . casă. În func ie de numărul /clasa obiectelor la care se referă. nume de locuri (Piteşti. o interjec ie (iată cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei). provenit din maşina Dacia. Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. Genul substantivului 73 . titluri de opere literare (Baltagul. 1. cireadă. determinan i prepozi ionali (casă cu flori). vacă. stări şi sentimente. ploaie. Eg.substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. aducere aminte – amintire.substantive individuale / substantive colective. sau determinan i propozi ii întregi (oraşul unde locuiesc). acoperiş). Substantivele colective denumesc obiectele mul imi (eg.1. floarea-soarelui. însuşiri.1. trăsături ale obiectelor. părere de rău – regret etc. nume de institu ii (Guvernul României). substantivele sunt: substantive concrete / substantive abstracte.2. echipă. 1.2. la fel o dacie. untdelemn – pentru alte exemple vezi capitolul Compunerea de mai sus). Substantivele comune denumesc obiecte neindividualizate. substantivele sunt: . . Zdrean ă). nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor). complement direct (cumpără mere). unt. Poienile de sub munte). frică. număr şi caz. Jacobs). Ca func ie sintactică. determinan i verbali (casă de locuit. de determinan i în cazul genitiv (casa Mariei). om. un adjectiv (necesară omului). Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate să le perceapă prin intermediul sim urilor: concepte. fenomene. casă etc. dar care denumesc împreună un singur obiect (eg. substantive proprii/substantive comune. nume de ac iuni etc. Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un iuda). bunătate. nume de sărbători (Crăciunul). Ion). dragoste. Substantivele proprii denumesc obiecte unice. eg. B.). maşină. maşină etc. individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre. . În func ie de structură. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile gramaticale gen.

acest colind. actri ă. profesor/profesoară. pomi). încadrându-se în două clase de gen. aceste ~ (acest stilou. Eg. frasin. oameni. genul gramatical nefiind motivat de cel natural. Eg. popor). român. această gurăcască. Primul desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte. masculine .Substantivele sunt.). carte). Cele feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. Substantivele de acest fel încadrate într-o singură clasă de gen (masculin.). aceste gură-cască. aceste stilouri). Unele substantive au şi variate flexionare. (eg. lupoaică etc. măgar/măgări ă. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~. om. româncă. acest gură-cască. acest robinet/ aceşti nuclei. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~.marcarea vocativului prin desinen e specifice (Ioane! Mario). neutru) definesc nediferen iat ambele sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun.2 Numărul substantivului După număr. ştiucă. aceşti băie i). lup etc. Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiin e (eg. substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. aceste ~ (aceste fete. rudă. aceste colinde. asistent. masculine. Substantivele de genul masculin şi de genul feminin denumesc atât obiecte însufle ite. gâscă/gâscan.profesor. făt. monogram/monogramă. broască/broscoi. acest nucleu. star). feminin.articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadrează în distinc iile semantice privitoare la sex. asistentă. Contextul propriu substantivelor feminine este această ~ (această fată.profesoară. această baie). împărat. Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. artistice). banană. Diferen ierea semantică vizează elemen i (de calorifer) / elemente (chimice). victimă) sau neutru (vip. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive mobile. împărăteasă. neutre. mistre . pom). cămilă. Alte exemple: pescăruş. 1. animal. aceste băi). feminine . actor. Al doilea desemnează mai multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr i. . bonet/bonetă. Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin. aceşti ~ (acest băiat. robine i/ aceste nuclee. robinete etc. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma literară. decan. feminine: varză. cartof. rod /roadă. după gen. bocanc /bocancă. adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. de trei feluri: feminine. masculine: ban. cât şi neînsufle ite (eg. această colindă. ciocârlie. Eg. dulap. GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate prin . curen i (electrici) / curente (politice. aceşti gură-cască. 74 .2. elev/elevă.

Florii. grafitti. le (şandrama/şandramale). fără ca el să aibă o identitate distinctă pentru vorbitor. fată/fete). vodă (substantive masculine). om/oameni) . Această opozi ie se manifestă adesea şi prin alternan e vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. aplauze (substantive văzute ca o pluralitate de elemente). preparate din acea materie. taică. e (pupitru/pupitre). Detaşarea unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informa ii care îl face cunoscut şi îl individualizează se numeşte determinare hotărâtă sau determinare definită. a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). vecinătate. bade. şah. box (nume de sporturi). Ele sunt substantive pluralia tantum. EXERCI IUL 37 Identifica i substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare. câl i. pronume). miere.2.variabile cu flexiune neregulată (eg. Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Există substantive care nu au forme de plural. substantivele sunt: . masă/mese). tăie ei. ochi. cimbru. dragoste. plecare. şoarece. pui. plural se exprimă prin desinen e (eg. EXERCI IUL 36 Identifica i substantivele singularia tantum din următoarea listă: calm. Bucureşti (nume de locuri). pom/pomi. soiuri. Bucegi. tenis. a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). Eg. fotbal. fată/fete – alternan a a/e). Masculin singular Neutru singular Feminin singular 75 . Substantivele neutre au la plural următoarele desinen e: uri (radio/radiouri). bale (nume de materie).invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. bunătate. naviga ie. se numeşte determinare nehotărâtă sau determinare nedefinită. copil/copii) . Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât. nene. Eg. perete/pere i). Eg. fidelitate. icre. Carpa i. În func ie de manifestarea opozi iei singular / plural. posesie. câl i. pantaloni. aten ie. calm. mers. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Există substantive care nu au forme de singular. Aten ie! Unele nume de materie pot avea plural când desemnează feluri. grafitti.Opozi ia de număr singular vs. şlapi (substantive care denumesc obiecte alcătuite din două păr i egale). Substantivele masculine au la plural următoarele desinen e: i (băiat/băie i. lapte (nume de materii). i ari. elev/elevi. coclauri. tei.variabile cu flexiune regulată (eg. arămurile – obiecte de aramă etc. pică. curaj. brânzeturile sunt sortimente de brânză. Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. ochelari. importan ă. i (carte/căr i).3. ele (turturică/turturele) etc. 1. Determinarea substantivului Determinarea se referă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. muncitoare. Substantivele feminine au la plural următoarele desinen e: e (capră/capre. inteligen ă (substantive abstracte). Ele sunt substantive singularia tantum.

elevul elevului Masculin pl. L-am întâlnit pe Petre). care variază în func ie de gen. Genitivul este denumit cazul posesiei. dulcea ă. Ac.2. am cumpărat şi pere). elevii elevilor Neutru sg. complement circumstan ial de mod (Dansează ca balerina). Cazurile substantivului Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu func ia de subiect. complement de agent (Ho ul a fost prins de poli ist). a cumpărat pere). În nominativ. po i plăti a doua zi). G. Ac. Nişte elevi G. complement circumstan ial de loc (Plec la mare). complement circumstan ial de excep ie (în afară de profesor. Unui elev Masculin plural N. element predicativ suplimentar (Ea a fost numită directoare). Fata Fetei Feminin pl. atribut (Pasărea din colivie cântă trist). Unor elevi Determinarea număr şi caz: Cazul N. complement circumstan ial de rela ie (era frumos la înfă işare). complement circumstan ial de cauză (Tremură de frig). D. to i au ieşit în pauză). Fetele Fetelor Construi i enun uri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate. Masculin sg. pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii).4. tablourile tablourilor Feminin sg. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hrănesc animalele.N. Ascult muzică) şi de interjec iile tranzitive (Uite casa). Ac. Alte func ii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locu iuni prepozi ionale 76 . sau agentul ac iunii (plecarea copiilor în tabără) şi pacientul ac iunii (realizatorul emisiunii). apozi ie (Prietenul meu. Func ia sintactică specifică este atributul genitival. EXERCI IUL 38 Un tablou Unui tablou Neutru plural Nişte tablouri Unor tablouri O fată Unei fete Feminin plural Nişte fete Unor fete definită are ca marcă articolul hotărât. D. Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de obiect/complement direct. complement circumstan ial concesiv (Cu toată supărarea. armăsar. complement circumstan ial instrumental (lucrează cu computerul). complement circumstan ial de timp (A jucat tenis în copilărie). Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenen a. substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). 1. G. am ajutat-o). Petre. complement circumstan ial condi ional (În caz de amendă. complement circumstan ial de scop (Umblă după câştig). D. Ac. complement circumstan ial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei). în rela ie cu un verb căruia îi impune func ia de predicat (Feti a dansează/ Feti ele dansează). Cazul N. Un elev G. este pianist la Opera Română). determinate nehotărât şi determinate hotărât: potecă. tabloul tabloului Neutru pl. Substantivele în Ac pot avea şi următoarele func ii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). complement indirect (Vorbeşte despre copilăria lui). complement circumstan ial opozi ional (în loc de mere. complement circumstan ial cumulativ (în afară de mere. D. (Am cumpărat flori.

Vocativul se caracterizează prin independen ă în rela ie cu restul enun ului. în ciuda. în dreptul. preluate din DOOM: Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenen a la genul feminin sau neutru. 2. Func ia specifică a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolată). 2 colind /colindă (cântec). nume predicativ (suntem contra regulamentului). cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. complement indirect (luptă împotriva regulamentului). în spatele. la rândul ei. bască2 „lâna tunsă de pe o oaie. EXERCI IUL 39 Alcătui i enun uri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile (N. D. complement indirect (a ac ionat potrivit aşteptărilor). zăloagă „semn de carte. respectiv masculin sau neutru (cu implica ii asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situa ii: 1. zălog2 „garan ie”. din pricina). asemenea). complement circumstan ial instrumental (a reuşit datorită ajutorului vecinei). astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit aşteptărilor). contrar. complement circumstan ial de scop (înva ă în vederea examenului). aidoma. cu pluralul cleşti. în pofida. în vederea. te-am aşteptat!).(asupra. 77 . bască3 „limbă”. complement circumstan ial cumulativ (în afara tortului. Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. to i au rămas în sală). complement circumstan ial de rela ie (vom mai reflecta asupra acestor păreri). V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . La substantivele mass-media şi media „presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuală. şi cleşte masculin. nu te-aş fi ajutat). contra. complement circumstan ial concesiv (în ciuda insisten elor sale. complement circumstan ial condi ional (în locul colegilor. regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau jachetă”. de un singur gen. din latină). vestă”. în fa a. complement circumstan ial de excep ie (cu excep ia profesorului. colind2/colindă (cântec). Alte func ii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozi ii (gra ie. capitol”. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine. ambele admise ca variante literare libere: basc2/bască1 (beretă). po i consuma şi ciocolată). este un om de treabă). norma actuală optând pentru astru masculin. cafea. Ac. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. conform. Citi i următoarele observa ii referitoare la substantiv. potrivit. zălog1 „arbust”. 1. colind1 „colindat”. foarfecă feminin. Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei ac iuni sau beneficiarul unei însuşiri. G. complement circumstan ial de timp (a plecat în jurul prânzului). 2. complement circumstan ial de cauză (n-a plecat din cauza frigului). datorită. complement circumstan ial concesiv (contrar aparen elor. complement circumstan ial de loc (de-a lungul drumului creşte iarba). 3. astfel: atribut substantival prepozi ional (ura împotriva duşmanilor). sofale. nu a reuşit să-i convingă). De aceea substantivele în vocativ nu au func ie sintactică (Ioane. bluză. Cf. complement circumstan ial instrumental (rezolvă problema cu ajutorul calculatorului). deasupra. împotriva. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa. din cauza. cu genitiv-dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. mul umită.

maică2 „mamă”. La împrumuturile recente. maicii. remarci. dealeri. ramifica ie rutieră”. g. nici independen ă semantică şi nici func ie de sine stătătoare în enun .folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. nutrie. art. astfel: a. Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea. bodyguarzi/bodigarzi. stadiu. maicei/maicii/maichii. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. gay. nu are sens lexical. . peso. weekenduri [uĭkenduri]). . treaptă” (ca şi chipie/chipiuri. Tendin a distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna ). racke i. g. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu tratează articolul ca pe o parte de vorbire independentă. brokeri. coarde/corzi.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. în ciuda faptului că are aspectul unui cuvânt flexibil. găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi).se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede. în general cu desinen a -uri. cu preferin ă pentru una dintre ele (indicată prima în Dic ionar): căpşuni/căpşune. refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opozi iei de număr şi prin alternan a t/ . igănci) şi neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu). norma actuală a adoptat solu ii diferite. cu alternan ele fonetice corespunzătoare: adidaşi. trenduri [trenduri]. Articolul nehotărât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează cu determinarea nehotărâtă. ărănci. normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei. playboy.încadrarea în modelul substantivelor româneşti. la aceste substantive. legată .care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. dar gagici.cu desinen a -i. La unele nume proprii. respectiv niveluri/nivele „înăl ime. hippy. story-uri. 2. şi anume: . coperte/coper i.-d. prin formarea pluralului: . în curs de adaptare.la cele neutre. sandală).-d. b.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are (bleu-uri [blöuri]. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e. Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv.cafele: bretea pentru sensurile „benti ă de sus inere la îmbrăcăminte. tuneluri/tunele).direct (fără cratimă) la cuvintele . art. ARTICOLUL Clasa articolului este controversată deoarece. leva/levă.la cele masculine . itemuri [itemuri]. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică1 „călugări ă”. cicatrice/cicatrici. . Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă. op iunea normei actuale este una din următoarele: . sanda (nu bretelă. poieni.chiar neadaptate sub alte aspecte . El individualizează un obiect în raport cu specia 78 . .

D. substantivele masculine moş. substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui Vali. -a (băiatul. popa) G. N. ceea ce înseamnă că orice parte de vorbire care este articulată trece. Ac. G. fratelui. Genul masculin Genul feminin Singular Plural Singular Plural -i (băie ii. G. frumosul. Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează numeralele cardinale. -i (fetei) -lui. -le. cu o singură excep ie. D. -lor (băie ilor. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic. d. fratele. Formele lui sunt specializate pentru gen. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic. Ac. Ac. astfel: Cazul N. astfel: Cazul N. Masculin singular al (acest frate al copilului) Masculin plural ai (aceşti fra i ai copilului) alor (căr ile sunt alor mei) Feminin singular a (această carte a fetei) Feminin plural ale (aceste căr i ale fetei) alor (aceste căr i sunt alor noastre) 79 . Formele lui se specifică după caz. Masculin singular un (un copil) unui (unui copil) Masculin plural nişte (nişte copii) unor (unor copii) Feminin singular o (o carte) unei (unei căr i) Feminin plural nişte (nişte căr i) unor (unor căr i) c. -l. numele lunilor şi zilelor anului (zilele lui martie). fra ilor. se aşază înaintea cuvântului pe care îl determină. dar i-am dat Mariei). popilor) (fetelor) popii) V. Eg. verdele (vezi capitolul Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale).din care face parte. astfel: Cazul N. i-am dat lui Petre merele). când articolul este proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). Articolul func ionează ca marcă a substantivizării. Este vorba despre substantivele proprii masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex. prin conversiune. -le -lor -lor (băiatule) (băie ilor) (fată) (fetelor) Articolul hotărât este totdeauna enclitic. lui Catrinel. G. popii) -a (fata) -le (fetele) -l. din clasa gramaticală în care se află în clasa substantivului. Ac. Ac. nene. D. -i -lor (băiatului. D. Are forme specifice după număr şi caz. N. G. bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat lui moş Ion nişte mere). adică se aşază înaintea substantivului pe care îl determină. fra ii. binele. D. număr şi caz. Articolul hotărât determină prin individualizare un obiect în interiorul clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea hotărâtă.

eul etc. Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat. Ştefan cel Mate. intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care se leagă prin prepozi ia de (cel de-al doilea. EXERCI IUL 40 1.Notă. playboy-ul. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. b) ne adresăm ministrului celui nou vs. Grui ă. b) florăreasa ale cărei flori – florăresele ale căror flori – florăresele a căror floare. e. scrise fără cratimă: 80 . G. Formele lui sunt următoarele: Cazul N. cel frumos . cea mai cuminte). itemul [itemul]. oful. c) elevilor cei deştep i li se dau premii – elevilor celor deştep i li se dau premii. gay-ul.frumos a devenit din adjectiv substantiv. weekendul [uĭkendul]. Fata frumoasă şi deosebit de talentată la pian a compozitorului . playboy-i. în urma conversiunii). a venit un reprezentant al NATO-ului. Vs. intră ca element component în alcătuirea gradului de compara ie superlativ relativ (cea mai frumoasă. pute i consulta lucrarea lui G. party-ul.chiar neadaptate sub alte aspecte . b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea vecinului şi a vecinei). G. . Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive.a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronun are: bleu-ul [blöul]. D. Articolul demonstrativ-adjectival leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl determină (eg. hippy-ul. dandy-i. inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi.). Indica i forma corectă.casa a cărui acoperiş. Preciza i seria care con ine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperiş-casele a căror acoperiş .care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandyul (nu dandiul). fularul cel roşu). Gramatica normativă. N. cea de-a patra).care se termină în litere din alfabetul limbii române pronun ate ca în limba română: gadgetul [gheğetul]. a venit un reprezentant al organiza iei NATO ? Citi i următoarele observa ii referitoare la articol. story-uri. Ac. preluate din DOOM: Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate: . Ac.articolul posesiv-genitival a marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata). c) marchează substantivizarea unor păr i de vorbire (binele. hippy-i. Pentru rezolvare. story-ul. şi are func ia de a substantiviza cuvintele pe care le determină (eg. c) a venit un reprezentant al NATO. Masculin singular cel (ăl) celui (ălui) Masculin plural cei (ăi) celor (ălor) Feminin singular cea (a) celei (ălei) Feminin plural cele (ale) celor (alor) Func iile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte din care face parte. D. 2. din care au fost preluate aceste enun uri: a) Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat. ne adresăm ministrului cel nou. Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile . gay-i. d) asigură legarea determinan ilor de termenul regent (eg.

U. mie etc.-ul . Am auzit-o (feminin. b. în enun ul copilul. pronumele nu are referin ă proprie./ONU a decis . acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. ine locul substantivului umbrela men ionat anterior etc.. absen a acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui enun . numărul. în nu găsesc umbrela. Eg. pronumele asta – arată că vorbitorul simte că obiectul la care face trimitere se află în apropierea lui. pronumele reflexive. pronumele interogative). Eg. L-am văzut la cinema (masculin. Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie.). Spre deosebire de alte păr i de vorbire. CLASIFICAREA PRONUMELOR În func ie de trăsăturile semantice pe care le au (spre exemplu.a. Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. Că e de bună credin ă.) şi referentul sau referin a (obiectul comunicării dintre locutor şi alocutor). noi. asta cred. Că e de bună credin ă. alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a pronumelor: tu.N. nouă etc.westernuri ş.). 3. la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a pronumelor). pronumele el trimite la substantivul copilul. Din acest punct de vedere Gramatica Academiei men ionează trei situa ii de acord: 1. Nam auzit bine toba (feminin. în eu te întreb ce faci. în situa ia Întârzie mereu. el te-a strigat. 3. eu. te.). pronumele nehotărâte... Asta nu-mi place. Eg. Persoana se referă la elementele constitutive ale situa iei de comunicare: locutorul (persoana I a pronumelor: eu. mi. pronumele personal o se referă. Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele îşi schimbă forma) sunt persoana. pronumele negative. pronume personale (pronumele personale propriu-zise. pronumele de întărire. 2. pronumele relative. deşi am pus-o aici acum două minute. pronumele cine se referă la o persoană a cărei identitate nu e precizată etc. ci intră în rela ii 81 .. singular). acordul referen ial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului substituit. a dovedit-o. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative. (nu: O. pronumele de reveren ă/de polite e. PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv. pronumele au fost clasificate după cum urmează: a. mie etc. Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei propozi ii. ie etc. singular) cam slab. pronumele eu şi te se referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul).U. Numărul exprimă opozi ia între unicitate şi multiplicitate prin două valori: singular (eg. singular).) şi plural (eg. La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendin a de a le folosi nearticulat: O. pronumele asta face trimitere la situa ia men ionată în prima propozi ie. Petre a plecat. genul şi cazul.. Spre exemplu.N. pronumele posesive).. ci vizează anumite elemente (substantive) al căror loc îl ine în enun .).

ne V. EXERCI IUL 41 Identifica i şi analiza i pronumele personale din următorul text. le. li lor. al. ale) (a. i vouă. ai. tu Voi Persoana a III-a Cazul Persoana a III-a singular Genul masculin feminin N. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea lui). sunt pentru mine porunci. -m (pe) noi.ale) ei D lui. o V. voi) şi a treia instan ă discursivă (el. librăria dinaintea lor este bine aprovizionată). (a. Persoana a II-a Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural N. complement indirect (a întrebat de tine). domnişoara Maria Popescu. Pronumele personal propriu-zis reprezintă participan ii la actul de comunicare: locutorul (eu.] Mă-ndatorezi pânî-n suflet 82 . vă. De astă dată. li (pe) ei. pronumele (şi nici o altă parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu. D ie. care (N) mi-a oferit un buchet de viorele. tu voi G. îi. vino aici!).. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi. Persoana a III-a plural Masculin Feminin ei ele (a. îi (pe) ele. al. Eg. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. vi Ac. nume predicativ (penarul este al lui. după modelul de mai jos: Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. complement circumstan ial de loc (am mers până la ele). D mie. eu noi G. mă. ai. i ei. complement direct (aşteaptă-mă). ale) lor lor lor... M-am întâlnit cu florăreasa (Ac). al. îmi. ale) lui (a. te (pe) voi. de situa ia concretă de comunicare. complement circumstan ial de mod (copilul vorbeşte ca tine. ni Ac. ea. s-a comportat asemenea lor). alocutorul (tu. atribut pronominal prepozi ional (cartea de la ei. Referentul pronumelor personale depinde. le - Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cântăm). darurile sunt de la ei). În cazul vocativ. complement de agent (poezia a fost scrisă de el). el ea G. i Ac. (pe) el. (pe) tine. vă. ne. ai. Formele subliniate sunt forme accentuate. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. vV. v-. ei ele).. Formele pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele: Persoana I Cazul Persoana I singular Persoana I plural N. îl (pe) ea. minouă. al. le. deci. noi).sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. ai. î i. (pe) mine. Notă. îi.

func ia sau gradul persoanei este compatibilă cu oricare dintre pronumele de polite e.]. dumnealor). Ducea vaca la păşune. Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale polite ii (vezi G. dumnealui. EXERCI IUL 43 1. domnul inginer Popescu. Moda lingvistică 2007.la latină nota 7. neliterară (dânsul= el. Sfin ia voastră.. el marchează polite ea zero – dânsul/dumnealui au polite e marcată. fără conota ii de polite e. rămâne şi anul acesta repetent [. pronumele de polite e utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum Măria ta. pp.. – iar domnia sa are un grad de polite e maximă. Lan ul slăbiciunilor) Eu – pronume personal. care mi-e rudă de aproape. băiatul. a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. preluat din G. şi identifica i distribu ia neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi a pronumelui de polite e cu referire la aceeaşi persoană: „El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită lui. EXERCI IUL 42 Citi i următorul text. domn. Domnia voastră. doamnă. nr. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am transmis şi dumnealui premiul aşteptat. dânsa nu dădea lapte. matale. pentru obiecte.. domnişoară. varianta sus inută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el. subiect. fără de care. Caragiale. domnişor.. ce înseamnă antrenamentul de for ă” La un moment dat în istoria lui. număr şi caz. Pe lângă formele obişnuite (dumneata. Identifica i o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti. Gramatica academiei îl consideră un pronume personal pur şi simplu.) 3. Iar apoi a fost investit cu sensul de polite e.. de reveren ă. doamnă. Pronumele personal de polite e (de reveren ă) exprimă atitudinea deferentă a locutorului fa ă de interlocutor.L. dumnealui. nu numai pe mine. Grui ă. domnul inginer Popescu. singular. animale etc. domnişoară completată de numele. nenea. domnia sa. arhaică. Spunem astfel corect: dânsul. dumneavoastră. domnul inginer Popescu. dânsul a fost folosit doar pentru persoane.dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Cele mai afectuoase salutări. Există de asemenea şi forme întâlnite în limbajul regional: mata. Eg. dumitale. Pe lângă domnia sa. Excelen a voastră.) Pronumele de polite e este asociat unui substantiv care indică polite ea: domn. Apoi. pronumele dânsul echivala cu pronumele el.. mai era un profesor care m-a învă at. (Eg. 83 . Pronumele dânsul are o triplă valoare: 1. (Eg.. 60-70). varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de polite e. Dânsul a intrat primul în sală. Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa. dânsul. caz N. degeaba. dar. dumneaei.) 2. variantă regională în graiul moldovenesc. Pronumele de polite e are forme pentru persoana a II-a şi a III-a şi variază în func ie de gen. Grui ă. Moda lingvistică 2007. sau dumnealui. pe o scară de tipul el – dânsul/dumnealui – domnia sa. Domniile voastre. persoana I. nea. mătălu ă. sau Domnia sa. în a doua jumătate a secolului XX. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de adresare: formula substantivală domn.

. profesore!) sunt calchieri care contravin normelor limbii române în împrejurări care reclamă conota ii de polite e. întrebarea Generale. Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu [. îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic pentru comunicarea directă.. Tutuirea reciprocă. dar în română este inacceptabilă. sunt pentru mine porunci. utilizarea directă a unor vocative (doctore!. EXERCI IUL de REFLEC IE 44 În ultimul timp se observă o tendin ă de abandonare a adresării tradi ionale. rămâne şi anul acesta repetent [. mai ales de vorbitorii care apar in vârstei a treia. care mi-e rudă de aproape. generale!.. Moda lingvistică 2007. nemul umi i în special de formulele utilizate în vorbirea publică (radio şi televiziune): « ave i grijă de voi ». Caragiale..2. Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin ele gra ioasei mele prietene. sD. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea » (= « modernizarea») rela iilor interumane. ce mare lucru-mi cere? „Stimate amice. domnişoara Maria Popescu. familiar.. 68-69). politicoase. Lan ul slăbiciunilor) Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de polite e) – dumneata (grad mediu de polite e) – dumneavoastră/domnia voastră (grad maxim de polite e)..] Măndatorezi pânî-n suflet dacă ob ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. unde mă este pronume personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui. să fie compatibile cu exprimarea reveren ioasă. Pronumele reflexiv are forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a: Caz Forme accentuate Forme neaccentuate Ac. persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl – persoana I singular). În afară de maestre şi părinte. pronume reflexiv. promotorii acestui tu – voi intim. Spre deosebire de enun ul Tu mă speli. Grui ă. Cele mai afectuoase salutări. pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul eu – singular.]. interactivă. devenit. Pe de altă parte. generalizată. fără de care. (pe) sine se. nu încalcă nici o regulă. sunt pu ine vocative care. şi La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal. El exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct sau indirect ac iunea verbului. De astă dată. preferânduse un fel de tutuire generală.L.la latină nota 7.. domnişoară). 84 . a dumitale bună prietenă Mari Popescu” (I. Identifica i în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reveren ioasă şi pe cele care se referă la registrul familiar al comunicării. băiatul. ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de o adaptare inteligentă la tradi ia sociolingvistică a publicului românesc. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare. doamnă. prin conversiune. sieşi îşi. Avem în vedere în primul rând contribu ia unor filme americane. Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participan ii la actul de comunicare asupra cărora se exercită ac iunea. influen a unor modele străine nu poate fi negată. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl. (G. « şi tu po i câştiga » […]. ale verbului predicat şi ale pronumelui). chiar neînso ite de substantivele polite ii (domn. pp. În engleză. po i să mă aju i? venită din partea unui caporal oarecare. la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influen a nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi..

85 . atribut pronominal (Şi-a udat cizmele. Deci pronumele ne este pronume reflexiv. însu i înse i Înşivă însevă G. însu i însă i Înşivă însevă Ac. vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi. b. Spre exemplu: fata însăşi a făcut prăjitura. La persoana a II-a. prin urmare ne este pronume personal.). plural Ne – persoana I.). Formele pronumelui de întărire sunt următoarele: Persoana Caz Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin Persoana I N. însuşi înseşi Înşişi înseşi G. i-am dat ie (feminin)….. complement indirect (Îşi cumpără ciocolată). Spre deosebire de Voi ne îmbrăca i Voi – persoana a II-a. invita ia pe care eu am primit-o.Noi ne îmbrăcăm Noi – persoana I . (însele) EXERCI IUL 45 Pune i în locul punctelor de suspensie din următoarele enun uri adjectivul pronominal de întărire potrivit. sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. însumi însămi Înşine însene Ac. însumi însemi Înşine însene G. pl.. plural Îmbrăcăm – persoana I. D. ea însăşi. (însele) D. adică determină un substantiv cu care se acordă în gen.). vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însu i. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire înso eşte un pronume personal sau reflexiv.. c. Voi (feminin)… a i făcut o prăjitură bună.. plural În exemplul din schema de mai dus se observă uşor identitatea de persoane şi de număr între subiect (noi). Noi (masculin) …. lauda de sine). Func iile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală). unde nu se mai înregistrează identitate de persoane şi. vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi.. Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar ca adjectiv pronominal de întărire. însuşi însăşi Înşişi înseşi Ac. La persoana I. plural Ne – persoana I. D. număr şi caz şi precizează cu insisten ă obiectul denumit de acest substantiv. am fost martori la proces.. pronume (ne) şi verbul predicat (îmbrăcăm). plural Îmbrăca i– persoana a II-a. la genul indicat între paranteze: a. La persoana a III-a. Persoana a II-a N. Persoana a III-a N.

complement circumstan ial de timp (o să plecăm după ai tăi.. ălea. aceleaşi. aia. A mea E G. I. el ine doar locul posesorului şi determină un substantiv cu care se acordă. nu înaintea lor. purtarea asemenea alor tăi î i va aduce laude). N. depărtarea. cana dinaintea alor tăi e plină cu ceai. vol. complement circumstan ial de mod (copiii dansează asemenea alor noştri). singular. aceea. . complement circumstan ial de loc (am fost în vizită la ai săi. cadourile sunt de la ai mei. ăia. acestea. Ele . Func iile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la film). D S A noastră A ta A voastră A sa fem. m. O G. norma actuală admite. cesta. inten ia lui este contra alor săi. Sg. dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv. vi s-a oferit premiul cel mare. nu după ei). o prietenă de-ale mele/de-a mea. După Gramatica Academiei 2005. T N. aceeaşi. acelea. Eg. D.adjectiv pronominal posesiv. Al meu e pe câmp (unde posesorul: eu. nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre. Eg. Formele pronumelui demonstrativ . cu func ie sintactică de atribut adjectival). aceia. Pl.Ac.pronumele demonstrativ de identitate: acelaşi. noastre voastre G. A mele A noastre A tale A voastre A sa D Pl. Pl. au pregătit micul dejun. complement direct (i-am văzut pe ai săi). copilul este asemenea alor săi. Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său P Sg.. Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi m. atribut pronominal prepozi ional (merele de la ai tăi sunt bune). M =F M =F M =F M =F M =F M =F N. aceasta. arătând apropierea.pronumele demonstrativ de depărtare: acela.pronumele demonstrativ de apropiere: acesta.D.Ac. şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu.. ista. . Vouă (masculin)…. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect.). N.Ac. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale f. aceiaşi.. carul etc. complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale). identitatea sau diferen ierea acestuia fa ă de un alt obiect. 86 . pe lângă plural. Sg. biciclistul merge înaintea alor săi). ine locul posesorului – eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin. A G. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. cu formele familiare ăla. Atunci când devine adjectiv pronominal posesiv. aceştia. Formele pronumelui posesiv sunt următoarele: POSESOR Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Sg.D. calul meu e pe câmp (meu . Referitor la pronumele posesiv. nominativ. el a sosit înaintea alor mei. Pl. cu formele populare şi regionale aista.d. obiectul posedat: calul. e. Noul DOOM men ionează următoarele: În construc ia cu prepozi ia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”.

celuilalt (de diferen iere) Cazul Nr. aceleiaşi (de identitate). complement de agent (a fost ajutată de celălalt). aceasta (de apropiere). celeilalte (de diferen iere) Cazul Nr. acestora (de apropiere). cestelalte (de diferen iere) G.D. se acordă în gen.Ac. cestuilalt. D. şi are func ia sintactică de atribut adjectival. acelea (de depărtare). aceluiaşi (de identitate). nume predicativ (Cartea recent publicată este a acestuia. pronumele are următoarele forme: cazul Nr. singular. b. aceea (de depărtare). acelora (de depărtare). Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute vorbitorului sau pe care nu consideră necesar să le precizeze. acesteia (de apropiere). celălalt (de diferen iere) G.Ac. număr şi caz cu substantivul om: masculin. plural. aceloraşi (de identitate). cealaltă. aceasta (de apropiere). nominativ. gen masculin N. I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi.Ac. cestorlal i (de diferen iere) Cazul Nr. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili. singular.- pronumele demonstrativ de diferen iere: celălalt. opinia lui este contra celorlalte). Eg. complement circumstan ial de timp (a venit înaintea celuilalt). cealaltă (de diferen iere) G. pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ. gen feminin N. cu formele populare ălălalt. celelalte. cestorlalte. e. celorlal i. acestora (de apropiere). aceluia (de depărtare).D. aceleaşi (de identitate). celelalte. complement direct (îl propun pe acesta). celorlalte (de diferen iere) Pronumele demonstrative pot avea următoarele func ii sintactice: subiect (Acesta este propus pentru func ia de deputat). gen masculin N. EXERCI IUL 46 Identifica i forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos: a. aceeaşi (de identitate). ceilal i. ceştilal i (de diferen iere) G. ceilal i. aceştia (de apropiere). c. singular. Când determină un substantiv şi se acordă în gen. plural. casele acestuia sunt curate). mă gândesc la acesta). Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare. complement indirect (le-am făcut daruri acelora. atribut (sfaturile de la acesta sunt în elepte. complement circumstan ial de loc (merge la ceilal i cu colindul) etc. Căr ile librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi. aceia (de depărtare). acestea (de apropiere). cesteilalte. Acest om m-a fermecat (acest . După caz. 87 . având func ia sintactică de atribut adjectival. acela (de depărtare). aceleia (de depărtare). ceastălaltă.adjectiv pronominal posesiv. d. gen feminin N. ăstalalt etc. acelaşi (de identitate). acelora (de depărtare). număr şi caz cu acesta. cartea este de la aceia. tabloul tău este asemenea acestuia. aceloraşi (de identitate). D. Aceeaşi/aceiaşi băie i au măturat prin fa a por ii. cestălalt.Ac. aceiaşi (de identitate). acestuia (de apropiere).

atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost bune. niciunul. oricărui este adjectiv pronominal nehotărât. copilul tău este asemenea oricui. complement direct (citesc orice).pl. care se acordă în gen. dativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. cutare etc.simple (unul. D. nici mai mul i). şi are func ie sintactică de atribut adjectival. oricui La fel: cineva. fiecare. fiecine. sg oricăruia uneia fem. pronumele nehotărâte sunt: .Ac. Cazul N. Cazul N. ceva. Se distinge astfel între: . nici celălalt . sg. fiece. ac iunea contra altcuiva este sub demnitatea ta). fem.Ac.niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjunc ie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul. oarece. altul. cadoul este de la altcineva. pl. complement indirect (nu mă întâlnesc cu oricine). Spre exemplu. eu nu am nici un frate. de 88 . oarecine. în enun ul oricărui om normal îi place muzica. oricine G. complement circumstan ial (el cântă asemenea oricui. altcineva. în ce priveşte dorin a de a desena. D. ceva. D. G. oricare. Cazul N. orice.). oricărora masc. pl.Din punct de vedere morfologic.combina ii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala. vreunul. părerile lui sunt contra altuia). oricare fem. unele unora fem. oricăreia masc. oricine. sg fem. sg. Formele pronumelui negativ sunt nimeni. masc. . număr şi caz cu substantivul om (masculin. careva. nimic. altceva etc. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca inexistente. unul una unii G.compuse (cineva. nicio. pl. nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul.pl. Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative compuse: niciunul. sg fem. . masc. niciuna. niciuna atunci când înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (fiecare iubeşte muzica). Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice. în spatele fiecăruia stă gardianul. masc. unuia La fel: altul. număr şi caz. fiecine.Ac. altcineva. merge de la unul la altul). sg. singular. câ iva. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel: masc. complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc.niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjunc ie + numeral (Mă confunda i. altceva).pl.

Al cui este calul? (masculin). masculin şi feminin plural). Iar grafia niciun etc. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit. ce. Aceste combina ii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare. Nimic dintre acestea nu dovedeşte / nu dovedesc adevărul. vom avea. Ce faci? [cumpărături].nimeni. număr şi caz. . b. Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în func ie de gen. şi are func ie sintactică de atribut adjectival. formele pronumelui sunt câ i/câte (masculin.). corespunde şi pronun ării în două silabe [ničun]. nu numai al analizei gramaticale. niciuneia). niciunuia. care. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine. Func iile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele: subiect (nimeni nu urăşte muzica).. complement de agent (florile nu au fost udate de niciuna dintre ele) etc. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ ine locul – într-o propozi ie interogativă – substantivului aşteptat ca răspuns la întrebare. .niciunul. complement circumstan ial de timp (După cine ai sosit?) etc. Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme: pronumele nimic este invariabil. cine/cui (N. complement circumstan ial (nu merge pe la niciunul). Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit. În func ie de gen. G. pentru cine sunt trandafirii?). nume predicativ (asta nu înseamnă nimic.D. număr şi caz cu substantivul om (masculin. atribut pronominal (a cui carte s-a vândut cel mai bine?). – nimănui). diferen ele următoare: A cui este maşina? (feminin). cadoul nu este de la niciunul dintre ei). În func ie de caz. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival. niciuna variază în func ie de gen şi caz (N. care se acordă în gen. Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. cât. prin urmare. complement direct (nu l-am văzut pe niciunul). pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal negativ. în enun ul niciun om normal nu urăşte muzica. EXERCI IUL 47 Indica i forma corectă a verbelor din următoarele enun uri: a.exemplu. pronumele nimeni variază după caz (N./G. Pronumele interogativ poate îndeplini func iile sintactice de: subiect (Cine dansează?). complement de agent (de cine a i fost lovi i?). scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă). niciun este adjectiv pronominal negativ.Ac. atribut pronominal (cartea niciunuia nu a fost citită. singular. la nominativ. adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten). 89 . Spre exemplu. care/căruia/căreia/cărora (masculin sing. complement indirect (Pe cine ai văzut? La cine te gândeşti? Contra cui te-ai opus?).Ac. d. al câtelea./feminin sing. al câtelea/a câta (masculin/feminin). formele lui cine şi care vor fi. n-am spus minciuni nimănui). niciuna. care. număr. feminin). pronumele niciunul. caz). cine. iar la acuzativ pe cine. complement direct (ce faci?).Ac. Eg. complement indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni.D. Pronumele interogative sunt următoarele: cine. destul de clare din punctul de vedere al în elesului şi al logicii. c. pe care: pe care i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?.D. G. nume predicativ (al cui este calul?. Cine vine? [Petre].

ce. acela a venit să ne întâmpine. număr şi caz cu substantivul om (masculin. Este vorba despre un acord complicat. a cărui. : cartea se acordă cu cărei (feminin). iar articolul posesiv-genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de pronumele relativ. ai cărei. nume predicativ (Cine este decanul. nominativ) şi are func ie sintactică de atribut adjectival.) Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propozi ii. Oraşele (a căror. care se acordă în gen. complement indirect (Fata la care te gândeşti. b. ce este adjectiv pronominal interogativ. ale căror. Aten ie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen. tocmai a trecut pe aici. în enun ul Ce om nu iubeşte muzica?. Spre exemplu. complement circumstan ial de loc (Oraşul în care mergem este locul de baştină al prietenilor noştri. Pe care l-ai văzut? / Care l-ai văzut? (re ine i că în această situa ie care este în cazul Ac. neutrul are la singular formă identică cu masculinul). complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o. pe care. număr şi caz cu substantivul pe care îl înlocuieşte. EXERCI IUL 48 Indica i forma corectă a enun urilor următoare: a.). chiar vorbitorii nativi de română îl ratează. au o inută mai elegantă: căror se acordă cu maşinile. pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival.). 90 . Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. în acest caz neutru. oraşul deasupra căruia zburăm este locul de baştină al prietenilor mei). adesea.Când determină un substantiv cu care se acordă în gen. ai cărei) flori i-au plăcut şi ie. tocmai a trecut pe aici). pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. maşinile al căror volan a fost schimbat. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uita i că pronumele ce este invariabil şi că forma lui este de masculin. ale cărei) industrie a prosperat sunt astăzi mari centre economice. Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine. al câtelea. EXERCI IUL 49 Pune i în enun urile următoare pronumele relativ care la forma corectă: a. Func iile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a terminat şcoala de horticultură). iar titlu cu al (masculin. în enun ul Acum ştiu ce fată te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi are func ie sintactică de atribut adjectival. al cărei) acoperiş s-a deteriorat a fost restaurată. Am întâlnit-o pe florăreasa (ale cărei. cât. a cărei. c. singular. ai căror. Casa (al cărui. Spre exemplu: cartea al cărei titlu m-a fascinat. a căror. atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au fermecat. te rog.. să mi-o împrumu i şi mie. număr şi caz. între o subordonată şi regenta ei. b. ale căror. iar al cu volan. care. Spre exemplu. Care dintre miniştri a fost demis ?/ Care dintre miniştri au fost demişi? c. fata căreia i-ai dat flori. tocmai a trecut pe aici). şi are func ie sintactică de atribut adjectival. a cărei. singular). număr şi caz..

complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc.. Ele sunt formate prin compunere după cum urmează: două+zeci. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neaten ia vorbitorilor. Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei a pentru genitiv. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea. într-un cuvânt. patru sute cincizeci. numeralul frac ionar. numeralul multiplicativ. doişpe. numeralul ordinal. numeralul distributiv. doişpce. Numeralul ordinal are forme simple (întâiul/întâia. Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepozi ia de (eg. celei de a doua i-a mul umit. numeralul adverbial. 2. Eg. primul/prima) şi forme compuse (al cincizecilea/ a cincizecia) Ca structură. unşpce. Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la douăzeci la nouăzeci se scriu împreună. patru sute treizeci şi şase de cereri). numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea. trei sute cincizeci. Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei. la pentru dativ: plăcintele a trei bucătărese. paşcinci. complement direct (îi aştept pe cei doisprezece). patruzeci şi trei etc. . al şaisprezecelea etc. milion.. douăjdemii etc. De la douăzeci înainte numeralele se leagă de substantiv prin prepozi ia de (douăzeci de lei. Aten ie! În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară. La această serie se mai adaugă sută. Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse. douăşunu. Numeralul cardinal poate avea valoare de adjectiv. şase personaje şi un autor). miliard. l-am întâlnit pe cel de al cincilea în cursă). patruzeci şi doi). Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal. înlocuitor al substantivului. doi. . treişpe. trei+spre+zece. care sunt utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort. situa ie în care se comportă ca un substantiv: subiect (doi dorm). Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi. mie. În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal terminat în consoană – eg. nume predicativ (darurile sunt de la trei). douăzeci şi nouă. situa ie în care se comportă ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu substantivul şi are func ie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte). a oferit mâncare la doi invita i). treisprezece parale. paisprezece.numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al optulea. atribut (plăcintele de la cei cinci au fost gustoase. sau prin alăturare două sute. 1. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare.numeralele cardinale simple sunt de la unu.la zece. Este vorba despre forme precum unşpe. numeralul colectiv. re etele celor trei sunt sigure).4. 91 . a + patru +a →a patra. iar celelalte numerale compuse se scriu separat (eg. serie în care intră şi zero.

răspunsurile a to i cinci elevii au fost considerate corecte). complement de agent (A fost faultat de amândoi). triplu. nume predicativ (Merele sunt de la cel de-al doilea). prima felicitare). complement de agent (Masa a fost rezervată de cel de-al patrulea). arătând câte obiecte formează o comunitate: tuspatru. 4. Atunci când are valoare adjectivală. complement direct (L-am văzut pe al doilea). sută. complement indirect (I-am dat celui de-al treilea daruri). tustrei (formate prin compunere din to i +numeral cardinal). cvadruplu.- Numeralul ordinal poate avea valoare adjectivală. Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix) formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit. EXERCI IUL 50 Observa i pleonasmul în enun ul directorul a fost interesat de ambele trei situa ii men ionate în raportul redactat de procuratura locală. Aten ie! Forma de G. Am citit ambele căr i. Amândoi au dansat. dar cel mai frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi. înmiit. Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal. câteşpatru. iar de la ideea de „colectiv de trei” formele sunt câteşitrei. tuspatru. complement indirect (Mă gândesc la to i doisprezece). Când are valoare substantivală. răspunsurile a tuscinci elevii au fost considerate corecte. întâiul prieten. valoare substantivală. trei. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu amândorura). câteşipatru. am dat ciocolată la to i şase copiii. cvintuplu.). câteşicinci etc. numeralul colectiv are func ie sintactică de atribut adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji. situa ie în care se comportă ca un substantiv (eg. func iile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect (Amândoi dansează). atribut (Tablourile a to i cinci au fost expuse la Bucureşti) etc. Numeralul colectiv exprimă înso irea. apozi ie în raport cu un pronume (Ei amândoi sunt pleca i în concediu. patru. complement circumstan ial (Bătrâna este mai hotărâtă decât cea de-a doua) etc. 3. Răspunsurile amândurora sunt lăudabile. situa ie în care se comportă ca un adjectiv. adică se acordă cu substantivul determinat şi are func ie sintactică de atribut adjectival (eg. De la ideea de „colectiv de trei” înainte. I-am văzut pe to i cinci etc. zece. înzecit etc. i-am felicitat pe tustrei pădurarii). ambii etc. 92 . Eg. atribut (Răspunsul celui de-al doilea a fost mai bun). complement direct (Iam felicitat pe to i patruzeci). situa ie în care ine locul unui substantiv şi are comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect (Al doilea doarme). există şi formele to i trei/toate trei. to i patruzeci/toate patruzeci etc. nume predicativ (darul este de la amândoi). Primele numerale din seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu. complement circumstan ial (A sosit înaintea a to i cinci. situa ie în care se comportă ca un adjectiv (eg. sau valoare substantivală. Numeralul multiplicativ indică propor ia în care creşte o cantitate sau o calitate. Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală. Există de asemenea forme populare: tuscinci. To i cinci dansează frumos. le-am dat amândurora ciocolată. D. Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iilor: am dat ciocolată la amândoi copiii. Am dat cadouri ambilor copii). mie.). amândoi. Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele).).). amândoi (amândouă). întreit. nu după ei.

energie întreită (N. situa ie în care numeralul se comportă ca un adverb. pătrimea etc. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor. numeralul distributiv este atribut adjectival (Au cumpărat câte trei buchete). de şapte ori. Au venit mul i oameni.). Forma numeralului distributiv se realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. Numeralele frac ionare au valoare substantivală. le-au dat la câte doi. D. o treime. lucrează întreit. când determină un verb. complement indirect (Vorbesc cu câte doi). Eg. sfert – neutru). deci are valoare substantivală. Spunem ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat. rezultatul întreitului efort. Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială. Numeralul frac ionar denumeşte o frac ie şi redă numeric raportul dintre parte şi întreg. O doime nu şi-a făcut antrenamentul). câte doi. energiei întreite/ energiilor întreite (G.Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv. complement indirect (Mă gândesc la o pătrime dintre ei). complement de agent (Am fost întâmpina i de câte doi). Sau O treime au plecat. nume predicativ (Au fost câte patru). Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o ac iune şi în ce propor ie numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. Eg. complement de agent (exerci iul a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc.). complement direct (Ştiu o pătrime dintre invita i). de două ori. de un milion de ori etc. Eg. 7. Atunci când are valoare adjectivală. de două ori. Eg. acord gramatical. Eg. se acordă cu substantivul regent în gen. când numeralul e folosit fără determinări. 2. Eg. nume predicativ (Asta nu înseamnă decât o doime). 5... Aten ie! În ce priveşte situa ia în care numeralul frac ionar la singular are func ie de subiect. câştigă înzecit.). (acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. cincime – feminin. de câte două ori. Când stă înaintea substantivului preia articolul hotărât de la substantiv.Ac. a doua oară. câte patruzeci şi doi etc.. Func iile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepozi iei. Eg. efort întreit. număr şi caz. deci determină un substantiv. plata a câte unei cincimi etc. câştigarea a câte două mii de euro. o dată. O treime dintre oameni nu au mers la meci. Scrie încă de trei ori. de trei ori. Func ia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan ial. câte unu. la plural. întâia oară. A vândut de trei ori cât şi-a propus. eg. când numeralul frac ionar este determinat de un substantiv cu prepozi ie. adică înlocuiesc un substantiv şi se comportă ca un substantiv: ele au formă fixă de gen (o doime. variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate hotărât (sfertul. Este alcătuit obligatoriu dintr-un numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care func ionează ca un adverb. acord prin atrac ie. patru cincimi etc. Eg. Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilită i de acord ale predicatului: 1. la singular (O treime a venit) sau acord după în eles. de câte şapte ori etc. 93 . numeralul distributiv poate fi subiect (Ne-au aşteptat câte doi).. atribut Răspunsurile unei treimi. 6. O treime a plecat.). a treia oară etc. complement direct (Au trimis to i câte douăzeci). Atunci când înlocuieşte un substantiv. Eg.

invariabile (adjectivele au o singură formă şi aceeaşi pentru masculin. casa mea. om bun. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde.) 5. adjectivele sunt cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular. fiecare om. Eg. Gradele de compara ie În func ie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect. chibzuit.). EXERCI IUL 51 Indica i forma corectă a enun ului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru milioane de lei nu ajung. roşu. fată voioasă/fete voioase. număr şi caz. niciun om etc. gustos etc. aprig. numărul. cu minte=în elept. Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale obiectelor (eg. înalt.Referitor la numeral Noul DOOM men ionează următoarele: Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia. masculin plural. Locu iunea adjectivală. maşină stricată/maşini stricate. adverb. 5.. parfumat. provenit de adverb: haine gata. aparte. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. om de seamă=om important. zeiesc...şi adjectivul pronominal de. feminin plural): eg.2. gălbui. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se comportă semantic şi sintactic precum un adjectiv formează o locu iune adjectivală..) propriu-zise/calificative. Clasificarea adjectivului În func ie de tipul informa iei pe care o atribuie substantivului. greoi. adjectivele se caracterizează prin grade de compara ie. 5. cazul şi intensitatea (gradele de compara ie). Gradele de compara ie ale adjectivului sunt următoarele: 1. 94 . mişto. cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar trei): eg. (pentru rezolvarea acestui exerci iu pute i consulta G. Eg. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unită ii de învă are pronumele. feminin singular. bleu. maşinii stricate/maşinilor stricate. bordo. feminin. Adjectivul se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen. Eg. tânăr.1. Gramatica normativă. mic. Din punctul de vedere al formei. cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar două): eg. pronume. prevăzător. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensită ii. Grui ă. vechi. limpede. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. dulce.) şi b. maro. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi atribuie o informa ie specifică. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. mare. exuberant.) provenite din verb. plural şi singular): eg. provenit din pronume: această casă. adesea o însuşire. fermecător. kaki. Eg. adjectivele sunt a. în subcapitolele Pronumele.

mai superior etc. deopotrivă de+adjectivul la gradul pozitiv. 3. cei mai pu ini buni. principial. cea mai pu in bună.2. forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine. ulterior. Există şi adjective al căror sens nu permite compara ia: complet. cele mai pu in bune (superlativ relativ de inferioritate). cea mai bună. inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a aceluiaşi obiect în circumstan e diferite. în compara ie cu. cu prefixe şi sufixe (extra-. nemaipomenit de bun etc. hiper-. Eg. sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor este foarte rigid). în raport cu. mai pu in bun. fundamental. ultra-. cel mai pu in bun. ca şi cafeaua. Eg. cele mai bune. lingvistic. Ion este mai pu in deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. Eg. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin ii). infinit. anterior.). fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latină de unde au fost împrumutate: eg. în compara ie cu. prin repetarea unui 95 . om deopotrivă de bun. electric. inferior. superior. Eg. foarte bun. prea-. pe lângă. cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). În compara ia de superioritate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de. Notă. posterior.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun. adevărat. pe lângă. om tot aşa de bun. exterior. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formează cu locu iunile la fel de. în raport cu. Introducerea în compara ie a termenului ca şi. Prin analogie. din: cel mai bun băiat din clasă. În compara ia de inegalitate termenul cu care se face compara ia poate fi introdus prin fa ă de.etc. tipografic etc. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. De aceea ele nu pot fi puse la comparativ.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere. minor. în loc de ca este greşită. prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). tot aşa de. Se formează cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv. cel mai bun băiat dintre to i etc. Sunt mai înalt ca şi tine este o formulare greşită. comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calită ii atribuite unui obiect. major. (Despre cacofonie şi evitarea ei pute i revedea capitolul despre ortografie şi punctua ie). ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are func ie de evitare a cacofoniei. vecinul era tot atât de bun ca şi vecina. Sunt greşite formulările de genul: mai inferior. Termenul cu care se face compara ia este adesea introdus prin dintre. prea bun. Există şi alte modalită i de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. 3. mai bun. enorm. super. Eg. Ion este mai deştept fa ă de/ în compara ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre. Aten ie! Gramatica Academiei face următoarea men iune referitoare la exprimarea comparativului. în loc de ca cafeaua). gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme: 3.). Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calită ii atribuite unui obiect. Eg. gradul comparativ indică evaluarea intensită ii însuşirii ca superioară. precum în zboară ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboară ca fulgul).

văzută din perspectiva emi ătorului enun ului. când adjectivul este complement indirect (Din galbenă s-a făcut verde). conjunctiv. iar la plural (dacă au plural). verbul constituie centrul unui enun /al unei propozi ii. a se găsi) şi existen a/devenirea (a se însera. a dansa. profesorilor deştep i. admite la feminin forme cu şi fără alternan a o (accentuat) . Frumoasei fete. Eg. Modul indică atitudinea vorbitorului fa ă de ac iunea denumită. participiu. nu vagabondă. trecut. dorită etc. echivocă). Există câteva situa ii speciale. Din punct de vedere sintactic. Vorbitorul poate considera ac iunea reală. imperativ. 6. Indica i femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu. în cazul celor referitoare la substantive neutre.timpul – prezent. adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă. 1. i-am dat fetei frumoase – D. cu substantive (foc de inteligent. a evolua. viteaz. 5. brici de deştept). viitor – exprimă momentul desfăşurării ac iunii. omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă. 6. deştep ilor profesori. 1. adjectivul preia mărcile de caz ale substantivului. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. supin. noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice. categoriile gramaticale ale verbului sunt: . norma actuală. condi ional-optativ. (foc) bengal. 96 .oa. Din punct de vedere morfologic.sunet (buuuună mâncare). CARACTERIZAREA VERBULUI Din punct de vedere semantic. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată ac iunea (a citi. a se afla. casa femeii frumoase – G. 2. La unele adjective neologice. EXERCI IUL 52 1. Indica i forma corectă a adjectivelor din enun urile de mai jos: a. procese. 2. gerunziu. Ac. rar întâlnite. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări micii/micei artiste laureate la Cannes. chiar dacă au la singular formă de masculin. nume predicativ (Feti a este voioasă). număr şi caz cu substantivul determinat. crud. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare bună!). a deveni). starea (a fi. verbul arată ac iuni.). Aten ie! Când este antepus substantivului. analog. b. reflectând uzul persoanelor cultivate. eg. Cu adjectivul postpus. în ordinea de preferin ă analoagă/analogă. infinitiv. fata frumoasă –N. posibilă. Grădina casei zugrăvită e în paragină/ grădina casei zugrăvite e în paragină. Func iile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în gen. (barometru) aneroid.3.modul – indicativ. formulările sunt fetei frumoase. complement circumstan ial (Îl cunosc de mic). fenomene. formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. (substantiv) epicen. . stări. Referitor la adjectiv.. a mânca). a merge.

timpul şi diateza. reflexivă – se referă la raportul între cel care face ac iunea şi cel care o suferă. a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune. a bea . a iubi. persoana a III-a: eu cânt.numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt implicate în ac iune. Verbele auxiliare sunt a fi. am fi dansat A VREA marchează Voi învă a. nepredicative: nu au un în eles de sine stătător (au un con inut semantic abstract) şi nu pot realiza func ia sintactică de predicat. tu cân i. De aceea se numesc auxiliare morfologice. . el cântă. persoana a II-a. voi cânta i. pasivă. . tranzitivitatea se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct. CLASIFICAREA VERBULUI 6. .persoana se referă la participan ii implica i în ac iune: persoana I.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative În func ie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat. Verbul se mai caracterizează şi în func ie de tranzitivitate şi de conjugare: . vei învă a Va fi învă ând/ va fi învă at Perfectul compus Viitorul familiar Condi ionalul-optativ perfect Condi ionalul-optativ perfect Viitorul Prezumtivul 97 . a urî – conjugarea a IV. Diateza pasivă Viitorul anterior Conjunctivul perfect Condi ionalul-optativ perfect Infinitivul prefect Prezumtivul prezent/ perfect A FI marchează Golul a fost înscris de fundaş. Iar din punct de vedere sintactic. Să fi citit Aş fi dansat A fi dansat O fi cântând / o fi cântat A AVEA marchează Am dansat Am să învă Aş dansa. a III-a. a II-a.conjugarea I. b. Eg.tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că ac iunea unui verb se răsfrânge direct asupra unui obiect. predicative: au în eles de sine stătător şi pot realiza func ia de predicat (în această situa ie se găsesc majoritatea verbelor).conjugarea se identifică în func ie de termina ia verbului la forma de infinitiv (adică la forma din dic ionar): a lucra . a merge – conjugarea a III-a.2. noi cântăm. a vrea. ei cântă. eu cânt / noi cântăm. a.2. În func ie de grupa în care se încadrează (conjugarea I.conjugarea a II-a. a avea. ai dansa Aş fi dansat. verbele sunt predicative şi nepredicative: a. 6.. Verbele nepredicative sunt de două feluri: auxiliare şi copulative. Ele au rolul de a marca modul.diateza – activă. Voi fi citit cartea până să înceapă filmul.

a gusta ceva.) şi verbe precum a auzi. a exista. e cald etc. El a devenit inginer. Tu dansezi.2. Verbele copulative sunt următoarele a fi. a costa. a veni. A PĂREA (atunci când are sens impersonal) A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se forma) 6. a lua naştere) A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie. dar întotdeauna la persoana a III-a (a se cuveni. Cartea asta înseamnă o avere. se ştie. El rămâne inginer. a se găsi.2. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. a se arăta. a ieşi. Verbele personale şi verbele impersonale În func ie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în rela ie cu o persoană gramaticală). a invita pe cineva. a vie ui. a dansa ceva). a proveni. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în rela ie cu o persoană. în func ie de persoana cu care intră în rela ie). a se construi. (Verbul reac ionează prin schimbarea desinen ei. El dansează. a părea. predicative. a trebui. a şti. a merge. verbele tranzitive pot primi complement direct. a dura. a însemna. a se face. Intră în această serie şi verbele care au subiect. verb+ceva (a face ceva. . iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opozi ia specifică persoanei şi au. Eu dansez. Eg. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană gramaticală. a întreba pe cineva.3. Dacă este predicat. a. a nu pleca). Contextul specific lor este verb+pe cineva (a iubi pe cineva. Este vorba despre verbe care indică fenomene meteorologice (a tuna. a proveni. 6. El pare inginer. VALORI DE VERB PREDICATIV A FI (atunci când a fi înseamnă a trăi. o singură formă. expresii care se referă la stări atmosferice (e frig. a avea loc. Ac iunile lui constituie subiectul anchetei. se spune etc. a se duce. a se fabrica. a se întâmpla) A DEVENI A FACE (atunci când înseamnă a se produce. a ajunge. a ajuta pe cineva). El a ajuns inginer. b.2. locu iuni verbale (a-i părea bine. a desena ceva. în anumite contexte. verbele se grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive. verbele sunt personale şi impersonale: a. a se afla. Fiecare dintre acestea pot să fie. când înseamnă a sta undeva. a constitui. El a ieşit inginer. El se face inginer. prin urmare. Verbe impersonale. a prii etc. a dăinui.). a fi posibil) A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca. a cunoaşte când sunt la diateza reflexivă şi au sens impersonal: se zice. a rămâne. a deveni.). verbul are un subiect gramatical. a trece. a nota) A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive În func ie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct. 98 VALORI DE VERB COPULATIV Vacan a este frumoasă. a-i părea rău etc. a ninge).b.

Aceste două complemente directe se numesc al persoanei (pe cineva) şi al obiectului (ceva) deoarece ac iunea exprimată de verb se răsfrânge direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect. se constată că subiectul gramatical.3. Ele nu intră în contextul verb+ceva. b. Petre. 99 . diateza pasivă şi diateza reflexivă. verb+pe cineva. săvârşeşte o ac iune şi în acelaşi timp o suferă. Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. Eg. Grădina lucrată de muncitori). Tablourile se văd de departe. Subiectul gramatical este autorul ac iunii pe care o suferă un complement direct. În func ie de acest criteriu. ecua ii uşor de rezolvat de către copii). timpul. Petre. verbul are trei diateze: diateza activă. Ea se ab ine de la mere. modul. Aceste verbe se numesc dublu tranzitive. a sta. Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. b. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza. Pentru a constata mai bine specificul fiecărei diateze. a ruga+ ceva+pe cineva etc. că subiectul gramatical merele suferă ac iunea pe care o face un complement. un verb la supin (eg. Diateza reflexivă are în componen ă obligatoriu un pronume reflexiv în cazul acuzativ (el se gândeşte) sau dativ (el îşi aminteşte). Merele sunt mâncate de Petre. A i constatat că în a. EXERCI IUL 53 Identifica i verbele din enun urile următoare şi stabili i la ce diateză sunt: a. dar nu este subiectul gramatical al propozi iei. este autorul ac iunii de a mânca. subiectul gramatical. 6. Spunem în acest caz că verbul este la diateza reflexivă. Petre. 6.Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construc ie greşită). b. La diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (sunt mâncate). Spunem în acest caz că verbul este la diateza activă. a ploua. autorul ac iunii şi obiectul asupra căruia se răsfrânge ac iunea. cine este agentul ac iunii.3. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). care este autorul ac iunii. Te gândeşti la vacan ă. urmări i rela ia dintre subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă ac iunea în următoarele enun uri: a. În ceea ce priveşte enun ul c. el îndeplineşte func ia sintactică de complement de agent. Iar ac iunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Petre se gândeşte la mere. c. Eg. Petre este complementul care arată cine face ac iunea. Pentru că în enun ul b. a ninge. c. a învă a+ ceva+pe cineva. Petre mănâncă mere. ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. a merge etc. persoana şi numărul. a întreba+ ceva+pe cineva. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă.1 Diateza se referă la rela ia dintre ac iune. verbele intranzitive nu pot primi complement direct. A i constatat de asemenea în b.

Îmi place sportul şi muzica. poate să fie pus la un mod nepredicativ. a citi. o poruncă. Se distinge prin prepozi ia aşezată înaintea participiului. . / Oricare dintre liderii politici pot fi contesta i. Avem a face cu un impostor. / Îmi plac sportul şi muzica. d. Conjunctivul se distinge prin conjunc ia să. cel mai adesea fiind vorba de un ordin. cântat. condi ional-optativul. .modul supin denumeşte ac iunea sau starea: de cântat. gerunziul. nepersonale/nepredicative: verbele nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi predicate în propozi ie. g. Modurile personale şi predicative sunt indicativul. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat. a dansa. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. cântăm. Unii dintre noi vor citi cartea. a citi. 6. de citit. dansat. dar sunt puse la un mod nepredicativ. citit. realizabilă. Se distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind. am dansat.3. Din punct de vedere sintactic modurile sunt a. f. dansând. . felul în care vorbitorul consideră ac iunea. a cânta. eg. Nu s-a oprit din dansat toată seara. e. cântând. EXERCI IUL 54 Indica i forma corectă a enun urilor: a. Modul Modul verbului arată. conjunctivul. Dansa i! Cânta i! Imperativul se distinge prin intona ie. . Eg. participiul şi supinul. / Unii dintre noi vom citi cartea. Este vorba despre: . de dansat.. Verbul la modurile personale intră în acord gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul. b. . personale/predicative: verbele îşi modifică forma după persoană şi pot fi predicate în propozi ie. Te felicită pentru concurs. am dansa. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat. c.d. 100 . / Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive. imperativul.. Aten ie! Un verb predicativ./ Ca unul care cunoaşte situa ia. . b.. Tu ai fost felicitat pentru concurs. aş fi citit.modul participiu exprimă ac iuni terminate şi suferite de o fiin ă sau un obiect. adică un verb care poate avea func ie de predicat.modul indicativ: arată o ac iune sigură. să dansăm. spre exemplu A scrie cite este foarte greu. aş cânta.modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La modurile nepersonale verbul nu intră în rela ie de acord. pot să vă spun. Citeşte!. e.2. . Condi ional-optativul se distinge prin prezen a auxiliarului a avea.modul gerunziu exprimă o ac iune în desfăşurare.modul imperativ exprimă o ac iune realizabilă. să fi citit.modul conjunctiv: arată o ac iune posibilă. / Avem de-a face cu un impostor. a dansa sunt verbe predicative (aspect re inut şi de dic ionare). din punct de vedere semantic. reală.modul condi ional-optativ: arată o ac iune dorită sau o ac iune a cărei îndeplinire depinde de o condi ie. Se distinge prin particula a. să cântăm. vom citi. Modurile nepersonale sunt infinitivul. pot sa vă spun.. citind. Ca unul care cunosc situa ia.

Timpul trecut al modului indicativ are următoarele forme: imperfect. A fost odată o babă şi un moş.ea A părea par pari pare părem păre i par Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i. de unde au fost preluate enun urile). Gramatica normativă. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie. i. (Pentru rezolvarea acestui exerci iu vă rog să consulta i G. Imperfectul arată o ac iune trecută în desfăşurare în acelaşi timp cu o altă ac iune. Înva ă Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr şi cu galben sufixul gramatical care arată timpul. Înva ă. mai mult ca perfectul.h. Învă a i. Eg. – î A iubi A dormi A urî Iubesc dorm urăsc Iubeşti dormi urăşti Iubeşte doarme urăşte Iubim dormim urâm Iubi i dormi i urâ i Iubesc dorm urăsc TIMPUL TRECUT indică desfăşurarea unei ac iuni înainte de momentul vorbirii. Înve i. În func ie de conjugare formele verbului sunt următoarele: A lucra lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucra i lucrează Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a aflu învă afli înve i află înva ă aflăm învă ăm afla i învă a i află înva ă Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face fac faci face facem face i fac Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în .1. Grui ă. perfect simplu.2. Formele verbului la modul indicativ TIMPUL PREZENT indică faptul că ac iunea se desfăşoară în momentul vorbirii. În cazul de fa ă timpul prezent. / Subsemnatul n-a făcut parte din comisie.3. perfect compus. Învă ăm. / Au fost odată o babă şi un moş. 101 . 6. Citeam când a sunat telefonul. A învă a (conjugarea I) Învă .

Conjugarea I învă am învă ai învă a învă am învă a i învă au

Conjugarea a II-a păream păreai părea păream părea i păreau

Conjugarea a III-a mergeam mergeai mergea mergeam mergea i mergeau

Conjugarea a IV-a iubeam iubeai iubea iubeam iubea i iubeau

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.

Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învă at, ai învă at, a învă at, am învă at, a i învă at, au învă at. Perfectul simplu exprimă o ac iune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în anumite regiuni ale ării şi exprimă o ac iune terminată de curând. Observa i diferen a între Făcui cură enie în diminea a asta (făcui - perfect simplu, ac iune terminată curând, poate momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri seară am făcut curat (am făcut – perfect compus). Conjugarea I învă ai învă aşi învă ă învă arăm învă ară i învă ară Conjugarea a II-a părui păruşi păru părurăm părură i părură Conjugarea a III-a mersei merseşi merse merserăm merseră i merseră Conjugarea a IV-a iubii iubişi iubi iubirăm iubiră i iubiră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.

Mai mult ca perfectul exprimă o ac iune trecută şi terminată înaintea unei alte ac iuni trecute. Eg. Plecaseră înainte să ne întâlnim. Conjugarea I învă asem învă aseşi învă ase învă aserăm învă aseră i învă aseră Conjugarea a II-a părusem păruseşi păruse păruserăm păruseră i păruseră Conjugarea a III-a mersesem merseseşi mersese merseserăm merseseră i merseseră Conjugarea a IV-a iubisem iubiseşi iubise iubiserăm iubiseră i iubiseră

Sunt marcate cu roşu desinen ele de persoană şi număr, iar cu verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use, -sese, -ise de mai mult ca perfectul.

TIMPUL VIITOR indică o ac iune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor simplu şi viitor anterior. Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve i citi, vor citi. Viitorul simplu în limba vorbită se realizează

102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să citeşti, o să citească, o să citim, o să citi i, o să citească. - cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve i, vor, din formele căruia cade vocala v şi la care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î i citi, or citi. Viitorul anterior arată o ac iune viitoare terminată înaintea altei ac iuni viitoare. Se formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit, ve i fi citit, vor fi citit. Eg. Voi fi citit materialele până se va termina sesiunea. (voi fi citit – viitor anterior, se va termina – viitor simplu; ac iunea voi fi citit este terminată înaintea ac iunii se va termina). 6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut. TIMPUL PREZENT arată o ac iune posibilă desfăşurată în prezent sau viitor. Se formează din conjunc ia să şi formele de indicativ prezent (cu excep ia formei de la persoana a III-a singular). TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o ac iune posibilă desfăşurată în trecut. Se formează cu conjunc ia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat. Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc. A lucra să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucra i lucreze Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla să aflu să afli să afle să aflăm să afla i să afle A învă a să învă să înve i să înve e să învă ăm să învă a i să înve e

Conjugarea a II-a verbe terminate la infinitiv în - ea A părea să par să pari să pară să părem să păre i să pară

Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în – e A face să fac să faci să facă să facem să face i să facă

Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî să iubesc să dorm să urăsc să dormi să iubeşti să urăşti să iubească să doarmă să urască să iubim să dormim să urâm să iubi i să dormi i să urâ i să iubească să doarmă să urască

103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condi ional-optativ Verbele la modul condi ional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut. TIMPUL PREZENT indică o ac iune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul verbului de conjugat: aş citi, ai citi, ar citi, am citi, a i citi, ar citi. TIMPUL TRECUT (PERFECT) arată o ac iune desfăşurată în trecut. Timpul trecut la modul condi ional-optativ se alcătuieşte din verbul a fi la modul condi ional optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc. 6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ pot fi la forma afirmativă sau la forma negativă. Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a A afla A învă a Află! Înva ă! Afla i! Învă a i! Nu afla! Nu învă a! Nu afla i! Nu învă a i!

A lucra Lucrează! Lucra i! Nu lucra! Nu lucra i!

Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e A culege A părea Bea! Culege! Nu culege! Nu bea! Culege i! Be i! Nu be i! Nu culege i! Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î A iubi A dormi A urî Iubeşte! Dormi! Urăşte! Nu iubi! Nu dormi! Nu urî! Iubi i! dormi i! Urâ i! Nu iubi i! Nu dormi i! Nu urâ i! 6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv Verbul la modul infinitiv exprimă numele ac iunii. La infinitiv, verbul are două forme: - forma scurtă, ob inută cu prepozi ia a: a citi; sau fără prepozi ie: eg. pot citi. - forma lungă, ob inută cu sufixul –re (eg. citi+re). Astăzi această formă se foloseşte doar ca substantiv. Cândva era folosită cu putere verbală: eg. închinare-aş – forma veche şi inversată a lui aş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-aş. 6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu Modul gerunziu exprimă ac iuni în desfăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele gramaticale –ind şi –înd: citind, dansând. Forma negativă se ob ine cu prefixul ne- care se lipeşte de radical: necitind, nedansând, dar şi nemaidansând.

104

de cumpărat etc. it. Persoana Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative. persoana. Revede i tabelele de mai sus. Verbul are două numere: .persoana I reprezintă emi ătorul. 6. (ei) muncesc.3. nepredicativ). atribut verbal (O nouă maşină de spălat a fost lansată pe pia ă).7. părut.6. citim. Formele verbului la modul participiu Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I): lucrat. . func ia sintactică. citeşti.persoana a II-a reprezintă receptorul. timpul. Verbul are trei persoane: . citi i.singular: o singură persoană face ac iunea. nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut). cel care vorbeşte. pentru fiecare. felul (predicativ. Eg. Persoanele sunt înscrise în desinen a verbului. pentru citit. cu excep ia func iei de predicat.persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. Numărul Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. . (el) munceşte. Stabili i apoi.plural: mai multe persoane fac ac iunea.4. Func iile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi interesant de aflat).3. (tu) dansezi. Eg.8. complement direct (Am terminat de citit. Eg. (ea) iubeşte. (eu) scriu. (voi) dansa i. tranzitivitatea (in/tranzitiv). Eg.2. . -s. alintat. persoana cu care se vorbeşte.3. numărul. Eg. ATEN IE! Verbele la modurile predicative pot avea orice func ie sintactică. -ut (conjugarea a II-a): băut. modul. 105 . conjugarea. Revede i tabelele de mai sus. Numărul este înscris în desinen a verbului. diateza.3. (noi) scriem.2. iubit. complement indirect (Se gândeşte la desenat). Formele verbului la modul supin Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepozi ie: de citit. 6. -ut (conjugarea a III-a): mers. făcut. (ei) dansează. 6. citesc. trece râul fluierând – complement circumstan ial de timp) etc. -ât (conjugare a IV-a): urât. complemente circumstan iale (Trece râul înotând – complement circumstan ial de mod. EXERCI IUL 55 Citi i textul de la exerci iul 42 şi identifica i toate verbele. E greu de citit cartea asta).3.

prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb ob inut prin conversiune din adjectivul frumos). ale unei ac iuni: . Unde mergi? [la magazin]. 7. de cauză. fără să precizeze exact în ce împrejurare se desfăşoară ac iunea: undeva. adverbe de mod: arată modul de desfăşurare al unei ac iuni: încet.]. locul sau timpul: unde. Din punctul de vedere al provenien ei. mai există adverbe şi locu iuni adverbiale care au în frază rolul de conectori textuali.). anume. Fireşte [că natura e verde. 7.mente: finalmente. în situa ia în care sunt urmate în frază de conjunc iile că. de mod (fără îndoială. tocmai. mâine. mâine seară. de timp.1. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în frază au un comportament asemănător cu al pronumelor relative). pretutindeni). Eg. el are func ie de predicat adverbial şi este regentul propozi iei subordonate [că natura e verde. târâş. Este vorba despre câteva adverbe şi locu iuni adverbiale. aşa. când. adverbele sunt simple: sus. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte). Pe lângă aceste tipuri de adverbe.adverbe nehotărâte. când. Ştiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completivă directă. curând. unde ine. Eg. compuse: ici-colo. 7. cândva. de timp (când şi când). repede. jos. . din loc în loc). să. afară. Locu iunile adverbiale pot fi de loc (în spate. prin compunere (icicolo). oricum etc. rar.7. literalmente.] – fireşte este adverb predicativ.3. adverbe de timp: arată timpul ac iunii sau al stării (ieri. Unele adverbe şi locu iuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regen i ai unor propozi ii subordonate. cum. oricând. 106 . cu frumosul).adverbe interogative. boiereşte etc. adverbele sunt de trei feluri: adverbe de loc: arată locul ac iunii sau al stării (sus. timpul şi modul ac iunii. care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indică locul. a unei stări sau a unei însuşiri. agale. aproape. în fa ă. care au rolul de a ine – în propozi iile interogative – locul cuvântului care indică modul. adverbele se pot ob ine prin derivare (eşte. destul. cu for a. . întotdeauna). locu iuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb şi se comportă ca un adverb. Din punct de vedere morfologic (al formei). care au rol de rela ie în frază (fac rela ia între o subordonată şi regenta ei): unde. Din punct de vedere semantic.2.adverbe relative. măcar. azi diminea ă. bunăoară etc. astăzi. . cum. Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de mod etc. Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care arată circumstan ele de loc. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei ac iuni. Eg. locul substantivului complement de loc la magazin. cumva. în propozi ia interogativă. departe. -iş.

de pe. Eg. fa ă. Grui ă. gradul pozitiv: bine. de.simple : la. Intrarea nu e permisă decât cu invita i specială. Spre exemplu: 1. locu iunea adverbială altă dată nu are plural.7.locu iuni prepozi ionale: grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepozi ie: în fa a. Deal – atribut. în merg la gară. 107 . respectiv atributul le determină. complementul gară este legat de regent prin prepozi ia simplă la. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.prepozi ie compusă. termen regent pentru regent pentru de pe deal De pe . . gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine. Ieri am fost în oraş). 8. leagă atributul deal de cuvântul pe carel determină. Spre deosebire de prepozi iile compuse.4. Casa de pe deal Casa. în.5. comparativ. fa ă de etc. în urma. prea bine. în spatele. de). în dosul. 2. superlativul absolut: foarte bine. atributul deal este legat de regent prin prepozi ia compusă de pe.substantiv. despre etc. PREPOZI IA Prepozi ia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un atribut de cuvintele pe care complementul. şi o prepozi ie. Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul. contra etc. superlativ relativ de inferioritate: cel mai pu in bine. nume predicativ (E bine să înve i limbi străine). alte dă i fiind o locu iune distinctă. În func ie de formă. predicat verbal (de fapt. comparativul de inferioritate: mai pu in bine. casa de pe deal. Func iile sintactice ale adverbelor sunt următoarele: complement circumstan ial (El locuieşte acolo. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). 7. pe. superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de compara ie din capitolul Adjectivul). Majoritatea adverbelor ob inute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticală a compara iei şi cunosc aceleaşi grade de compara ie precum adjectivul: pozitiv. 3. Avem decât peşte. EXERCI IUL 56 Consulta i cartea lui G. comparativul de superioritate: mai bine. deoarece locu iunile adverbiale nu cunosc categoria numărului. b. propozi iile sunt : . tot aşa de bine. de lângă. DOOM-ul afirmă că.compuse: de la. locu iunea fa ă de este alcătuită dintr-un fost substantiv. / Avem numai peşte. predicat adverbial: Fără îndoială că îi va plăcea filmul). cu. legat prin prepozi ie de substantivul regent La fel. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine. Referitor la locu iunile adverbiale. . extrem de bine. c. locu iunile prepozi ionale au în alcătuire termeni care la origine au făcut parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. / Avem doar peşte. / Intrarea nu e permisă decât numai cu invita ie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invita ie specială.

la. fără să. b.. b. iar. (în mijlocul – locu iune prepozi ională cu regim de genitiv). ca. înaintea. în preajma etc. . datorită. asupra. sau propozi ii de acelaşi fel). aidoma. (mijloc – substantiv. în afară de. iar a două [nu stă mult]). c. cu toate că.cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl precedă): în. în mijlocul.. de pe.ci şi. ca şi când.să. în fa a. (şi – conjunc ie coordonatoare. 108 . Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul. Grui ă. Conjunc iile coordonatoare se subgrupează în . marchează rela ia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere). (dar – conjunc ie coordonatoare. cică. potrivit. Astfel sunt prepozi ii . nici.. precum. de-a lungul. împreună cu. (în mijloc – locu iune adverbială de loc). EXERCI IUL 57 După modelul de mai sus. fie că etc.cu regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl precedă): contra. Fa a fetei era îmbujorată. nu numai. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă. conform cu etc. care au obligatoriu în componen ă o conjunc ie): ca şi cum. fa ă de. de etc. contrar. dedesubtul (prepozi ii provenite din adverbe). . dacă. A reuşit datorită talentului excep ional şi muncii sale perseverente. înapoia. Fata dansează în mijloc. conjunc iile sunt: . ca să. În mijlocul cur ii s-au aşezat la taclale. coordonatoare: marchează rela ii de coordonare (leagă păr i de propozi ie de acelaşi fel.cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra ie. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a. Fata are un mijloc de viespe. din.. Cumpără mere şi pere. intră în contextul specific unui substantiv: acest mijloc). în timp ce. După formă. EXERCI IUL 58 Consulta i cartea lui G.simple: că. 9. conjunc iile sunt: a. precum şi etc. mul umită. două păr i de propozi ie de acelaşi fel. măcar că. După rolul lor în enun . CONJUNC IA Conjunc ia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic. . de. Func ia conjunc iei este să lege în frază două propozi ii. Observa i diferen a: a. asemenea. / Bem un pahar cu lapte. chiar dacă. din cauză că. În fa a mesei sunt două scaune răsturnate. cu . d. Bem un pahar de lapte. prima propozi ie fiind [Vine]. în loc de. pentru că. .Prepozi iile şi locu iunile prepozi ionale au putere să atragă un caz sau altul. Vine. marchează rela ia de coordonare între două propozi ii. iar în propozi ie. dar nu stă mult. identifica i partea de vorbire subliniată: a. (formate din două conjunc ii sau un adverb şi o conjunc ie). în spatele. Eg.compuse: ca şi.conjunc ii coordonatoare copulative: şi. conform. b.locu iuni conjunc ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de conjunc ie. / A reuşit datorită talentului excep ional şi a muncii sale perseverente.

mâhnirea (of. . sau reproduce sunete din natură... bucuria (ura!). dispre ul (ptii!).. stări sufleteşti. Eg. Eg. Conjunc ia iar poate avea sens copulativ. iar tu ai cântat. INTERJEC IA Interjec ia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senza ii. Conjunc ia aşadar se desparte prin virgulă de restul propozi iei. EXERCI IUL 59 Consulta i cartea lui G.. Eg. băi. a unei dorin e (hai. iar. hei. ca să. Eu am dansat. să. Din punct de vedere semantic. subordonatoare: asigură rela ii sintactice de dependen ă între două propozi ii între care una este subordonată şi cealaltă regentă. Gramatica normativă şi indica i forma corectă: a.. Grui ă. iată. păcatele mele. CLASIFICAREA INTERJEC IEI a. interjec iile au următoarele caracteristici: . sau.conjunc ii coordonatoare disjunctive: sau. încât.redau sunetele emise în natură (aceste interjec ii se numesc onomatopee). măi. Din punct de vedere morfologic. Am dansat. Înaintea conjunc iilor adversative. hm etc. Conjunc ia deci nu se desparte prin virgulă de restul propozi iei.. mie îmi repugnă orice exces. deşi. .ori. Am fost acuzat de extremism or. amenin area (ei-ei!). ori.redau stări sufleteşti şi senza ii: durerea (of. deci. Conjunc iile subordonatoare leagă deci propozi iile subordonate de regentele lor. uite etc. prin urmare. ah!). b. . Nu e bine ca să ascundem adevărul. şi nu a venit. cel mai frumos vals inventat vreodată. trosc-pleosc etc..sau. 10. ci. vasăzică. fie. de. Când aceste conjunc ii sunt perechi: fie.redau manifestarea unei voin e. ori mie îmi repugnă orice exces.conjunc ii coordonatoare adversative: dar.simple: uf. ca. / Nu e bine să ascundem adevărul. că. se pune totdeauna virgulă. ori pictezi.. însă. / Am fost acuzat de extremism. nostalgia (ehe!). b. Eg. . ai. căci. ah etc. Eg.compuse: tic-tac. dacă. Aten ie! Conjunc ia şi poate avea şi sens adversativ.conjunc ii coordonatoare conclusive: aşadar.. îndemnuri. haide hei-rup. teama (vaoleu!). aşadar.locu iuni interjec ionale: pe naiba. Mă apuc deci de scris. of. mirarea (oa!) etc.fie. Ori dansezi.. Eg. virgula precedă obligatoriu al doilea termen. Eg Am chemat-o la film. b.să. Atunci când este în interiorul propozi iei conjunc ia însă nu se desparte prin virgulă. cioc! clan ! fâş! ron ! sfâr! 109 . interjec iile sunt: . ori.) . .).

comoditate care se traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă.devine dez. conform. Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt următoarele: 1. ac ionar al companiei Romtelecom. Interjec iile se despart prin virgulă sau semnul exclamării de restul propozi iei. revede i situa iile discutate mai sus: eg. Contravine astfel normelor limbii române o formulare de genul Conform Rompress…. asemenea) a substantivelor fără marcă de caz contravine flagrant normelor limbii române. potrivit. Eg. Haide la film! Predicatul interjec ional este asimilat predicatului verbal. contrar. cel mai frecvent în fonetică şi vocabular. Grui ă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guvernează dinamica limbii). GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. Lupul up peste gard. Petre va citi şi desena toată seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toată seara (corect). pentru legea minimului efort. (Spre exemplu. sau – aşa cum o numeşte G. La fel. de normalizare şi eliminare a excep iilor. pentru a face economie de efort. Utilizarea substantivelor fără marcă de genitiv sau dativ contravine normelor limbii române. interjec iile au adesea func ia sintactică de predicat. sugativă).c. Realizarea func iei de predicat / a predica iei se realizează datorită intona iei exclamative pe care interjec ia o are. ac ionar al Romtelecom. Alte func ii sintactice ale interjec iei sunt numele predicativ (E vai de noi). aidoma. Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen iei Rompress. Ptii. tot ca exemplu pentru legea minimului efort manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit. şi prin analogie. Eg. marca genitivului sau a dativului (eg. în loc de această hotărâre a PNL-ului [a peneleului]. Ar vrea să se îmbrace şi parfumeze ca să facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect). se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. Grui ă. de comoditatea vorbitorilor. 2. mul umită. des-face. des. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorită. în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de caz. dez-doi. Cartea vecinului. Eg. Dar atunci când au func ie sintactică în propozi ie nu se despart. Moda lingvistică 2007) Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii. cartea lui Alex). S-au încetă enit forme de tipul această hotărâre a PNL [a penele].prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana ini ială a temei. „legea minimului efort”. realizând tendin a de a simplifica şi regulariza sistemul. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este economia de efort a vorbitorilor. potrivit Francepress. complement circumstan ial de mod (Mergea şontâc-şontâc). dar ce mult ai mai lucrat! Haide la film! 11. 110 . Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect). gra ie. Din punct de vedere sintactic. atunci când limba este vorbită de un străin. Eg. întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă.

prin înlocuirea sintagmei cu unul din termenii componen i. l-am prins în flagrant). Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. alegeri anticipate a devenit anticipate. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. de asemenea. vă rog să consulta i acest volum. la flagrant asistă civilii. Defini iile păr ilor de vorbire din capitolele de morfologie sunt preluate (şi uneori simplificate) din Gramatica limbii române editată de Academia Română în 2005. economia de efort a dus şi la scurtarea denomina iei. dar.3. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular. Pentru mai multe explica ii. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. 111 . şi alte volume de gramatică indicate în bibliografie.

12. g. f. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri. urmare solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat / ca urmare a solicitării dumneavoastră ve i fi pensionat. f. j. V) şi indica i func ia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun . ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17. h. cui-pui-pantaloni-BucureştiFlorii. din care au fost preluate aceste enun uri: a. Avem decât peşte astăzi la prânz. 2. Ac. animal-pasăre-rinocer-gai ă. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg. că mi-a plăcut totul. G. b. Alcătui i enun uri în care substantivele capră şi codru să fie pe rând în toate cazurile (N. rinocer-crocodilmorsă-girafă. Grui ă. gai ă-lebădă-pisică-şarpe. din textul de mai jos şi apoi corecta i-l. d. e. Alege i trei situa ii pe care le-a i identificat şi explica i natura greşelii. Nu desfage produsele! 112 . LUCRARE DE VERIFICARE 4 1. a. răspunde elevul Ionescu Radu / răspunde elevul Radu Ionescu. c. b. oricare dintre politicieni poate fi contestat /oricare dintre politicieni pot fi contesta i. Indica i forma corectă. pute i consulta lucrarea lui G. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare. 3. cartea care o citesc acum este excelentă / cartea pe care o citesc acum este excelentă. Gramatica normativă. i. de orice natură. cartea va apare în curând / cartea va apărea în curând. e. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit. …. Din cartea de bucate care ai lăsat-o pe raft am luat o re etă bună.. Pentru rezolvare. Nimic ce mi-a plăcut. Mi-a plăcut. d. Identifica i greşelile. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabilă / avea o memorie şi o inteligen ă remarcabile. c. D. Care dintre seriile următoare con in doar substantive invariabile şi care doar substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume. Aş vrea să ştii că colegii mei sunt to i mari mâncători de peşte. 4. totul a fost un fiasco.

1992. Bucureşti. Moda lingvistică 2007. Bucureşti. GRUI Ă. Editura Dacia. Limba română contemporană. Editura Paralela 45. Editura Academiei. Cluj-Napoca. GRUI Ă. Valeria. 2005. G.. *** Gramatica Limbii Române. .REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 5 KRIEB-STOIAN. Editura Paralela 45. 2005. 1996. Editura Humanitas.. 2006.I. G. 113 . GU U ROMALO. 2005. Corectitudine şi greşeală. G. Gramatica normativă. Teoria şi practica analizei gramaticale. G. Manual pentru Proiectul pentru Învă ământ Rural (PIR). Morfologie. Silvia. vol. NEAM U.

Cuvântul şi enun ul Ca unitate lexicală. Fraza cuprinde cel pu in două propozi ii rela ionate între ele prin conjunc ii coordonatoare sau conjunc ii subordonatoare. dar [ea.UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. Plouă. intona ie. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul se realizează prin intona ie. În propozi ia marcată verbul predicat lipseşte. şi. Clasificarea propozi iilor 4. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Păr ile de propozi ie sunt subiectul. RAPORTURILE SINTACTICE Enun ul poate fi o propozi ie sau o frază. Orice cuvânt are anumite posibilită i de asociere cu alte cuvinte. cuvântul apar ine vocabularului şi func ionează în virtutea rela iilor cu alte cuvinte din vocabular. Lucrare de verificare 5 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE Capitolul îşi propune să prezinte câteva aspecte esen iale în studiul sintaxei limbii române: raporturile sintactice (interdependen ă. Raporturile sintactice 3.Cuvântul şi enun ul 2. subordonare. ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR Con inuturile prezentate în capitolul de morfologie se regăsesc în acest capitol la nivel aplicativ. Func ii sintactice în propozi ie 5. atributul şi complementul. Petre mănâncă mere. atribut-regentul său). alcătuit din subiect şi elementele care îl determină. Propozi ia este o comunicare cu un singur predicat. soarele răsare peste o oră reprezintă un enun dacă transmite o informa ie şi se referă la o situa ie anume din realitate. Eg. 114 . Eg. coordonare). rela iile sintactice (flexiune. nu]. pauză) şi fenomenul acordului (subiectpredicat. prin gesturi sau mimică. printr-o asociere de cuvinte. Propozi ia şi fraza. Atunci când este încadrat într-un enun cuvântul are valoare comunicativă şi îşi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. PROPOZI IA ŞI FRAZA. Grupul central într-o propozi ie în constituie predicatul în jurul căruia se aşază elementele subordonate din grupul verbal. Licuricii sclipesc în fiecare noapte când este lună. jonc iune. b. Cânt şi dansez. Există şi propozi ii cu verbul predicat lipsă. în explica iile care înso esc secven ele teoretice. Elemente de sintaxă 1. de asemenea. predicatul. care sunt puse în rela ie în func ie de o anumită circumstan ă de comunicare. Feti a fuge. Eg. 2. Ninge. topică. Enun ul este alcătuit din mai multe cuvinte. El a venit. a. CON INUTUL INFORMA IONAL DETALIAT 1. grupul nominal.

dar şi atribut pronominal în genitiv. pauză. Raportul sintactic între complementele directe mere. iar cu brânză este în raport de subordonare fa ă de termenul regent plăcinte. cine este subiectul. mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare fa ă de termenul regent mâncăm. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. enun ul se dezambiguizează. dativ). intona ia şi pauza sunt modalită i de a institui rela iile sintactice. Mănânc în fiecare toamnă mere. conjunc ii coordonatoare şi subordonatoare. dativ. jonc iune. caz pe care îl impune predicatul. în Fetelor frumoase le dau invita ii – flexiunea presupune acordul în gen. număr şi caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin. pere. adverbele relative. în propozi ie. dintre termenul subordonat şi regent şi se referă la acord în număr. vede i secven a consacrată intona iei în capitolul de fonetică).Între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază se instituie anumite raporturi sintactice. sau între două propozi ii de acelaşi fel (vede i subcapitolul conjunc ii coordonatoare). iar subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. . intona ie. între un complement sau un atribut şi termenii lor regen i. Vede i secven ele consacrate acestora în capitolul de morfologie). I-am dat acestei fete flori. de raportul de coordonare şi raportul de subordonare. Raportul de coordonare se instituie între două păr i de propozi ie de acelaşi fel. jonc iunea. Licuricii sclipesc – flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect. ce este. în Iam dat flori fetei acesteia. astfel: 1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat. se acordă cu fetei. Domnul: Domnu-i acasă? 115 . pere. persoană. Raportul de interdependen ă între subiect şi predicat vizează rela ia între cele două păr i de propozi ie: predicatul spune ce face. şi alte elemente de rela ie (pronumele relative. EXERCI IUL 60 Citi i textul de mai jos şi identifica i toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice: flexiunea. I-am dat flori acestei fete – situa ii în care acestei este atribut adjectival. 4) Topica. cum este. Voi dansa i). struguri şi mango. 2) Jonc iunea se realizează prin elemente de rela ie: prepozi ii. Predicatul stă la persoana şi numărul pe care îl impune subiectul (Noi dansăm. ieşim afară: afară este în raport de subordonare fa ă de termenul regent ieşim. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. (pentru folosirea intona iei. caz. cu regent fetei (a cui fată?. Dacă schimbăm topica. Fiecare dintre aceste două păr i de propozi ie impune celeilalte o anumită formă. juxtapunerea. unele pronume nehotărâte. plural. În fraza Dansez ce dans îmi place. Eg. Eg. func ia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut adjectival. topica. Eg.a acesteia). Subiectul stă la cazul nominativ. topică. struguri este realizat prin juxtapunere. 3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe păr i de propozi ie de acelaşi fel. Eg. propozi ia completivă directă [ce dans îmi place] este în raport de subordonare fa ă de propozi ia regentă [Dansez]. gen. intona ia şi pauza. Raportul de subordonare se instituie.

niciunul. 4. Propozi iile acestea comunică sens doar într-un anumit context. Eg.: Bate-i să deschidă.: Dumneata spune-i c-am venit eu.4 După rolul în frază. propozi iile sunt a. nimic.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al păr ilor de propozi ie şi al felului predica iei – propozi iile sunt analizabile şi neanalizabile. b. În propozi iile neanalizabile func ia sintactică a păr ilor de propozi ie nu se poate recunoaşte. niciuna. D. Ei!. dacă l-o căuta cineva. Căldură mare 3. 3. propozi iile sunt afirmative (El dansează.: De ce? F. propozi iile sunt principale şi secundare. dubitativă şi imperativă.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare. F. însă o propozi ie se numeşte negativă doar dacă predicatul este la formă negativă.) şi negative (El nu dansează). Cele secundare nu au în eles de sine stătător. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situa ie de comunicare. domnule. E încuiată odaia. n-a plecat. D. domnule. Caragiale.3 După scopul comunicării.: Apoi. 3. F. Programul de televiziune e slab. [dansează] – Propozi ia regentă. Propozi iile analizabile sunt alcătuite din păr i de vorbire distincte.: Nu. a luat cheia la dumnealui când a plecat. propozi ia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă. Culege flori. D. dansează ce dans vrea. Aş! etc.. Aleargă după câine.: Nu pot. optativă. din punctul de vedere al rela iei cu alte propozi ii. Răspunde la întrebările cine? ce? Felurile subiectului 116 . eg. Începe meciul. CLASIFICAREA PROPOZI IILOR 3. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. propozi iile sunt regente şi subordonate. optativă şi dubitativă. Func ii sintactice în propozi ie 4. 3. I. După con inut şi modul verbului. enun iative (comunică o informa ie). Eg. a plecat? F.eşti idiot. Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de nega ie: nimeni.: Amice. interogative (solicită o informa ie).: Carevasăzică.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului.L. Eg. dar mi-a poruncit să spui. Cum e vremea? După con inut şi modul verbului. propozi ia enun iativă poate fi enun iativă propriu-zisă. c-a plecat la ară..1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. D. D.Feciorul: Da.). eg. 3. [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată.

Eu.când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe celălalt. Voi cânta i. Acordul predicatului cu subiectul. . numărul şi cazul substantivului regent. Cazul subiectului este nominativul. Grădina este colorată de toamnă. verb (A citi e foarte util. Elevii şi elevele sunt frumoşi. subiect neexprimat: inclus (în desinen a predicatului: dansează. În acest caz este vorba despre acord gramatical. Felurile predicatului: verbal şi nominal. Fiecare/ Al meu etc. Observa ii: . cine este sau ce ac iune suferă subiectul. cântă). când substantivul masculin e la plural şi cel neutru la singular. Garoafele şi trandafirii sunt frumoşi. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană. pronume (Acesta. caz..). tu şi el desenăm. numele predicativ se acordă la feminin-neutru. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase. Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen. Eg. număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul verbului predicat aflat la diateza pasivă. El.a.. Ori Ion. Eg.când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite. Tu şi ea desena i. număr. 4. Eg. preponderen ă are persoana I. (Ei plecaseră. sau a II-a eg. dansez – revede i tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinen elor de persoană şi număr) etc. nedeterminat (în cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbeşte despre schimbarea vremii). Eg. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte. numele predicativ adjectiv stă la neutru. alcătuit din unul sau mai mul i termeni. Pentru verbele copulative. Noi cântăm. persoană). . preponderen ă are masculinul. Poate fi exprimat prin substantiv. revede i capitolul Verbul. De exemplu. b. Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume predicative (Ion este cântăre ).când subiectul multiplu este alcătuit din mai multe nume de persoane. subîn eles (în cazul în care a fost exprimat anterior. 1. ori Petre rămâne acasă. 117 . ce este. E bine a şti multe). Predicatul verbal este format din verbe predicative (Ion cântă). Subiectul se acordă în gen.. 2. Eg.numele predicativ adjectiv se acordă. cu substantivul aflat în proximitate. Vine iarna. Fularul este roşu. atunci când substantivele sunt la plural. Ion şi Petre scriu. acordul se face la singular. Eg. Al doilea cântă). dacă masculinul e la singular.când substantivele sunt la feminin şi neutru. numeral (Doi dorm. Observa ii: . Cartea şi caietul sunt nou cumpărate. Muntele şi dealurile sunt înalte. eg. subiect exprimat. . atributul exprimat prin adjectiv preia genul. eg. Dealul şi mun ii sunt înal i. Eg. sau stă la masculin.când substantivele sunt de genul masculin şi neutru.2 Predicatul este partea de propozi ie care spune ceva despre subiect şi arată ce face. . Petre dansează şi desenează – subiectul predicatului desenează este subîn eles).

atribut pronominal: cartea lui este o reuşită. Pentru o discu ie în acest sens. Spre exemplu. Eg. Aten ie! Acordul după în eles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare. S-a urcat pe acoperişul casei verzi. majoritate etc. Un grup de oameni au venit la teatru. Grui ă. dar predicatul are formă de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui. Există şi situa ii în care norma dă prioritate acordului prin atrac ie: spre exemplu. 4. Spre exemplu. (Substantivul majoritatea. atribut adjectival: fularul roşu s-a degradat. Discu ie! În propozi ia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă.) acordul corect se face cu verbul la singular.3. armată etc. atribut adverbial: casa de acolo este a lor. În func ie de păr ile de vorbire prin care sunt exprimate. acordul gramatical este concurat de cel după în eles. Dumneavoastră sunte i modest. câ i?. parte. şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. G. Gramatica normativă.3. ce fel de ?. Echipajul a făcut /au făcut o escală. Eg. deşi la singular este resim it de vorbitori ca plural. în propozi ia Niciuna dintre florărese nu a demisionat / nu au demisionat. pronominale. Acordul prin atrac ie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul. Observa i diferen a de sens între Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti – muzeul este al 118 . Acordul atributului adjectival cu regentul său. Eg. echipaj. urmat de un determinant la plural indicând membrii acestei colectivită i. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv (turmă. Acordul corect se face cu verbul la singular. (subiectul este multiplu o babă şi un moş. La fel. Atributul este partea de propozi ie care determină un substantiv şi răspunde la întrebările care?. ci cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. Un grup de oameni au venit la teatru. atribut substantival: casa de pe deal e a lor. norma tolerează acordul după în eles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra. Excep ie de la regulile acordului gramatical fac acordul după în eles şi acordul prin atrac ie. substantivale. Au venit o parte. se preferă acordul la singular: Majoritatea a votat contra. A fost odată o babă şi un moş. majoritatea oilor). Atributul adjectival se acordă în gen. subiectul este un substantiv colectiv. atribut verbal: dorin a de a călători e mare. majoritatea vor pleca. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. câte?. verbale. Spre exemplu. adverbiale. v. Când substantivul este urmat de determinant. Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o cantitate (mul ime. număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. Eg. atributele sunt adjectivale. Acordul corect se face cu verbul la singular. În acest caz vorbitorul simte în substantiv ideea de pluralitate şi acordă verbul la plural: Majoritatea elevilor au răspuns foarte bine la examen. ceea ce determină acordul cu verbul la plural). Îi dau fetei frumoase daruri.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o mul ime de oi. o babă). Despre acestea vezi capitolul de morfologie. dar există situa ii în care norma le tolerează sau le dă prioritate. Când substantivul nu este urmat de un determinant.

instrumental etc. Petre mănâncă mere. de timp. complemente circumstan iale care arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: de loc. o locu iune adjectivală. Rezolvarea exerci iilor este facultativă. Felurile complementului a. de cauză. func ie sintactică corespunzătoare func iei din propozi ie.4. 4. studen ii sunt invita i să citească atent exemplele oferite şi să rezolve exerci iile propuse. Etc. [ce-mi fac plăcere] este propozi ie atributivă. pe care studen ii o pot alege pentru portofoliul de evaluare. Atunci când o parte de propozi ie este dezvoltată la nivel de propozi ie (se face expansiunea unei păr i de propozi ie). complemente indirecte. 119 . Complementul este partea de propozi ie care determină un verb. un adjectiv. Eg.. Am cumpărat mere pentru Petre. Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare. o locu iune verbală.complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct ac iunea verbului. această propozi ie rezultată va avea. [Cine este leneş] este propozi ie subiectivă. Leneşul este subiect în propozi ie. .. ce vreau este propozi ie completivă directă. [Cine este leneş] pierde mult. Mănânc mere. Mănânc fructe gustoase. o locu iune adverbială. de scop.oraşului şi Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti – este vorba despre istoria oraşului Bucureşti. de mod. . Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. în frază. Leneşul pierde mult. b. Eg. mere e complement direct. Eg.. un adverb. gustoase este atribut adjectival. Mănânc [ce vreau].complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect ac iunea verbului. o interjec ie. SARCINI ŞI TEME Pentru fixarea aspectelor teoretice. Complemente necircumstan iale care nu arată împrejurările în care se desfăşoară o ac iune: complemente directe.

Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversată/ ordinea paginilor inversate te poate zăpăci. 6. e. 4. 2. 120 . c. Identifica i tipul de acord din enun urile următoare (acord gramatical. Este măsline de vânzare la magazinul din col ? d. El cântă frumos. acord după în eles) şi. LUCRARE DE VERIFICARE 5 1. Bucuria unei vie i fermecătoare şi reduse/redusă la frumuse ea lumii l-a caracterizat întotdeauna. Se vede casa. c. 3. Nimeni n-a lipsit de la concert. b. b.Identifica i func ia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa.5. El este frumos. Greşeala este de ignorat. b. Prezenta i particularită ile acordului între păr ile de propozi ie (reciti i unitatea de învă are 6). I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei. 7. acolo unde este cazul. Îndrepta i greşelile de acord din enun ul: Băiatului acesta i-am dat nişte căr i care nu erau a mele. Ea nu este aşa. Câştigătorul concursului este altul. O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi ie. oferi i varianta corectă: a. Echipajul s-au pregătit. Gălăgia copiilor mau trezit. El este ca un om în elept.Identifica i atributele substantivale şi indica i forma corectă a adjectivelor cu func ie sintactică de atribut adjectival: a. c. Identifica i subiectele din enun urile: Cine vine pe alee?. El se poartă ca un om în elept. 5. Este interzis aruncarea gunoaielor. Indica i predicatele nominale în enun urile: a. acord prin atrac ie. Aceasta este casa noastră.

I. 2007. 1996. Piteşti. Limba română. 2002. Editura Paralela 45. AVRAM. Gabriela.. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli normale. noi interpretări. Bucureşti. Bucureşti. Florin. NEAM U. Editura Humanitas. 2003. Editura Academiei. Editura Academiei. 1993. 121 . Elemente de gramatică. GRUI Ă. POPESCU. G. EDP. Dificultă i. Bucureşti. Editura Dacia. II. Mioara. 2005. vol. licee şi clase cu profil umanist). G.REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 6 *** Gramatica Limbii Române. D. PANĂ DINDELEGAN. Teoria şi practica analizei gramaticale. G. Gramatica normativă. controverse. Gramatica pentru to i.

Rela ia semnificat .Greşeli de morfologie 12 Lucrare de verificare 4 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 6. CUPRINS..Sunetele limbii române: vocale. 7 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 16. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare 4. 72 1. Despăr irea în silabe 5.…. 122 122 . 7. Prepozi ia. p. BIBLIOGRAFIA CURSULUI. p. Interjec ia 11.. Func ii sintactice în propozi ie 5. Raporturile sintactice 3.……………………………. Elemente de fonetica limbii române………………………….Articularea şi coarticularea 5. Anexe CUPRINS I. Dificultă i în învă area vocabularului.referent. 2. hiatul 6. 10. Studiul limbii române. semivocale 4.. 114 1. Origine şi prezent 2. 2.semnificant . Reguli de scriere şi pronun are literară 3. Propozi ia şi fraza. Substantivul. Paronimele 6. Pronumele. triftongul. GLOSAR………………………………. Adjectivul. Semnele de punctua ie şi de ortografie 2.… p. ANEXE. Limba română. 19 1. afixele (lexicale şi gramaticale).Lucrare de verificare 3 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 20. p.Rela ia sunet – literă – alfabet 7.Grupurile de sunete: silaba. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. PREZENTAREA CON INUTULUI CURSULUI……………………………………………p. Greşeli lexicale 7. consoane. Elemente de sintaxă…………………. 8. Lexicologia. Dic ionarele limbii române 3.Sistemul limbii române 2. Ortografie şi punctua ie……………………………………. Chestiuni preliminare…………. 5. 9.Cuvântul şi enun ul 2.. Dinamica vocabularului 4. Vocabularul. Clasificarea propozi iilor 4.III. p. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului. desinen a 3. Lucrare de autoevaluare UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 17. Morfologia …………………………………………………………. Elemente de lexicologie…………………………………………. 3. Adverbul. INFORMA II GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ II.. Structura cuvântului.. Articolul. 4. Rădăcina. Lucrare de verificare 5 III. Studiul limbii române contemporane 4.Fonetica şi fonologia 3. 32 1. Conjunc ia. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Cuvântul.Lucrare de verificare 1 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 18. Verbul. p. Rela iile semantice 5. 6. Numeralul. p. diftongul. 8 1. Lucrare de verificare 2 UNITATEA DE ÎNVĂ ARE 19. 44 1.

. 2002. Editura Academiei R. Editura Academiei R. editura Saeculum. Mioara. 1999.BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI Avram. Sergiu. Grui ă. Valeria.R. 1997. La grammaire est un jeu d’enfant. Cluj-Napoca. Bucureşti. 2005. 1998. Pascal. Routledge. Corectitudine şi greşeală. manual pentru programul PIR. G. G.. 1992. Editura Floarea Darurilor. Gu u Romalo. controverse. Bucureşti. Bucureşti. Dificultă i. Gabriela. 1985.). Editura Didactică şi Pedagogică. Şuteu. 1984. Petre Gheorghe şi Matei Cerkez. Saeculum I. *** Dic ionar ortografic. G. Pană Dindelegan. Ortografia în şcoală. G. Beldescu. Vocabularul.. Editura Academiei. Editura Paralela 45. Bucureşti. *** Dic ionar de ştiin e ale limbii.S. 123 .. Bucureşti.S. Bucureşti.O. 1973. Piteşti. 2006. Bucureşti. în Bârlea. Flora. 1984. Editura Albatros.. Moda lingvistică 2007. Elemente de gramatică. 1983. Theodor (coord. Editura Paralela 45. Editura Academiei. Bârlea. Bucureşti. Sinteze de limba română. Maneca. 1963. Ion. Coteanu. Gramatica pentru to i. Bucureşti. ortoepic şi morfologic. *** Îndreptar ortografic. Bucureşti. 2000. *** Gramatica limbii române. Florin. 2005. G. Narcisa Forăscu. 1997. 2007. Marie Petaut Bouchard. Îndreptar ortografic şi morfologic.. 1996. CalmannLévy. Editura Ştiin ifică. Vocabularul limbii române. Editura Humanitas. Hristea. ***An Encyclopaedia of Language. Neam u.. Fonetică şi vocabular. ortoepic şi morfologic (DOOM). 2005. 2003. Semnele ortografice şi de punctua ie în limba română. 1990. Editura Humanitas. Elisabeta Şoşa. Petre Gheorghe. Teoria şi practica analizei gramaticale. Bucureşti. Editura Dacia. Angela Bidu-Vrânceanu. Gramatica normativă. Bouchard. *** Dic ionarul explicativ al limbii române. Limba română. Drincu. noi interpretări.R. Norme şi exerci ii. Marele dic ionar de neologisme. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. *** Gramatica limbii române. Bucureşti. Grui ă. Limba română contemporană.

Articularea unui sunet se referă la procesul de producere a sunetului. Un cuvânt flexibil are mai multe forme. Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”. în func ie de accent.). Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel. care sunt sunetele articulate.Dic ionarul explicativ al limbii române. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare constituie flexiunea lui. Accentul înseamnă pronun area mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. El există numai prin realizările lui concrete (numite alofone). dar au sens diferit şi se citesc diferit. Abordarea semantică a lexicului se interesează de rela iile de sens pe care le stabileşte cuvântul cu alte cuvinte. Câmpul semantic este alcătuit dintr-o re ea de cuvinte care între in rela ii semantice cu un cuvânt cheie. atributregent). 124 . Coarticularea se referă la rela iile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la influen a pe care un sunet o are asupra sunetului vecin.GLOSAR Abordarea morfologică a lexicului se interesează de păr ile componente ale cuvântului purtătoare de sens. Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele ob inute prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). ob inut prin trecerea aerului prin aparatul fonator. Omografe – cuvintele care se scriu în acelaşi mod. Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române (paliere. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al rela iilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale. Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma (legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuin ează limba).Dic ionarul ortografic ortoepic şi morfologic. dar au semnifica ie diferită. Este tipul de gramatică întâlnit frecvent în manualele de limba română din gimnaziu şi liceu. DEX . Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat. Abordarea referen ială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care cuvântul îl denumeşte. Acordul după în eles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Acordul prin atrac ie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului predicat e ob inut prin influen a unui cuvânt din vecinătate. par i de vorbire. DOOM . Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în func ie de necesită ile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . de propozi ie etc. Fonemul este unitatea minimală a foneticii.

jonc iune. Rela ia este de la gen la specie. Rela ia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea sinonimi. care se abat adesea şi din variate motive de la normă. tendin a de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort. comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia lexicală. Rela iile sintactice se pot realiza prin: flexiune. lexis: „cuvânt”. uzual etc. prin articulare lingvistică minimă. Domeniul lingvisticii care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. intona ie şi pauză. Rela ia dintre normă şi uz – rela ia dintre „legea” (norma) gramaticală (fixată de foruri ştiin ifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în diferite contexte: scris. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr. topică. 125 . Rela ia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. academic. oral. Vocabularul – lat.Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendin a vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare. de la general la particular. Rela ia este de la particular la general. de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. Este vorba despre raportul de interdependen ă între subiect şi predicat. Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată. comună tuturor formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea. logos: „ştiin ă”).). Rădăcina con ine şi comunică sensul lexical al cuvântului. Raporturi sintactice – rela iile stabilite între cuvintele unei propozi ii şi între propozi iile care alcătuiesc o frază.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful