Mihai Eminescu (1850-1889)

“Păşiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei,

Să nu-i striviţi nici umbra, nici florile de tei,
Cel mai chemat s-aline din toţi şi cel mai teafăr,
Şi-a înmuiat condeiul, de-a dreptul în Luceafăr”...
Tudor Arghezi – “Inscripţie pe amfora lui”
Date biografice

La 15 ianuarie 1850, se
naşte la Ipoteşti, în
judeţul Botoşani,
Mihai, al şaptelea copil
, din cei unsprezece, al
lui Gheorghe şi Raluca
Eminovici.
Copilăria şi-a petrecut-o
în deplină libertate în
satul natal, astăzi
comuna Mihai
Eminescu, dar şi în
Botoşani, oraşul in
care a şi fost botezat,
la biserica Uspenia.
Studiile
• Între 1858 și 1866, a urmat cu
intermitențe școala
primară (Școala primară
ortodoxă orientală) la Cernăuți.
Frecventează aici și clasa a IV-
a în anul scolar 1859/1860. Nu
cunoaștem unde face primele
două clase primare, probabil
într-un pension particular.
• Între 1860 și 1861 a fost
înscris la Ober-Gymnasium,
liceu german din Cernăuți. Cu
toate că avea note excelente la
toate materiile, în 16
aprilie 1863 a părăsit definitiv
cursurile, deși avea o situație
bună la învățătură.
La mormântul lui Aron Pumnul
Profesorul de limba
română al lui Mihai
Eminescu, a fost Aron
Pumnul, autorul
primului “Lepturariu”
românesc. Lui i-a
dedicat Mihai
Eminescu, la vârsta
de 16 ani, prima sa
poezie.
Peregrinări...

• Din 1866 până în 1869, a pribegit pe

traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu –
București. De fapt, sunt ani de cunoaștere
prin contact direct a poporului, a limbii, a
obiceiurilor și a realităților românești, un
pelerinaj transilvănean al cărui autor moral
a fost Aron Pumnul.
Student la Viena şi Berlin
• Între 1869 și 1872 este student la Viena. Urmează ca
„auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept
(dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în
rândul societății studențești (printre altele, participă la
pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc
la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la
zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), se
împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena
pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri
literare; debutează ca publicist în ziarul Albina din Pesta.
Apar primele semne ale "bolii".
• Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar”
la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia
doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două
semestre, dar nu s-a prezentat la examene.
Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri...
• În prima parte a anului 1875 a
pus ordine în bibliotecă și a
propus îmbogățirea ei cu
manuscrise și cărți vechi
românești. Tot în acest an a
început traducerea din germană a
unei gramatici paleoslave. L-a
introdus pe Ion Creangă în
societatea Junimea. Rămas fără
serviciu, Eminescu a primit postul
de corector și redactor al părții
neoficiale la ziarul local Curierul de
lași, unde numeroase rubrici
redactate de el au fost publicate
fără semnătură. A frecventat cu
regularitate ședințele Junimii. De
multe ori l-a vizitat pe Creangă
în bojdeuca sa.
Veronica...
Veronica Micle a fost marea iubire
a lui Mihai Eminescu. Cu toate
că atunci când s-au cunoscut,
Veronica era căsătorită cu
Ştefan Micle, Eminescu n-a
încetat niciodată să o iubească,
să o picteze în cele mai
frumoase culori în poeziile sale
(ex. “Venere şi Madonă”) şi să
îi fie îndrumător spiritual. Cu
toate că familia lui Eminescu
era împotriva acestei relaţii, ei
nu au ţinut cont de niciun fel
de prejudecăţi şi s-au iubit
nebuneşte.
Titu Maiorescu
• Din anul 1882 începe
declinul. În cursul
aceluiaşi an nu publică
nicio poezie. Singurul
volum de versuri apărut
in timpul vieţii este cel de
“Poesii” îngrijit de Titu
Maiorescu, bunul său
prieten, care-i va sta
alături până în ultima
clipă a vieţii sale.
Povestea s-a terminat. Începe
legenda...
• Eminescu a fost internat în 3
februarie 1889 la spitalul Mărcuța din
București și apoi a fost transportat la
sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu,
împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a
examinat pe Mihai Eminescu, la 20
martie 1889. Concluzia raportului medical a
fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este
atins de alienație mintală în formă de
demență, stare care reclamă șederea sa
într-un institut”. În13 aprilie s-a instituit o
curatelă pentru asistența judiciară a
bolnavului.
• În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4
dimineața, poetul a murit în sanatoriul
doctorului Șuțu din strada Plantelor,
București. ZiarulRomânul anunța ziua
următoare la știri: Eminescu nu mai este.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la
umbra unui tei din cimitirul Bellu.
 ... şi a apus Luceafărul...
“Astfel se stinse în al optulea lustru
de viata cel mai mare poet pe
care l-a ivit si-l va ivi vreodata,
poate, pamântul românesc. Ape
vor seca în albie, si peste locul
îngroparii sale va rasari padure
sau cetate, si câte o stea va
vesteji pe cer în departari, pâna
când acest pamânt sa-si strânga
toate sevele si sa le ridice în
teava subtire a altui crin de
taria parfumurilor sale."
George Călinescu