-S-a născut la Hobița în județul Gorj,

părinţii lui, Nicolae şi Maria Brâncuşi, erau

ţărani.
-La fel ca alţi copii de ţărani, Constantin nu
a mers la şcoală, de la şapte ani a lucrat ca
păstor, având grijă mai întâi de turma
familiei, apoi a lucrat pentru alţii în Munţii
Carpaţi, aici tânărul păstor a învăţat să
sculpteze în lemn.
-La nouă ani, Brâncuşi a mers la Târgu Jiu,
pentru a căuta de lucru, a lucrat într-o
vopsitorie, doi ani mai târziu a lucrat pentru
un băcan din Slatina, apoi într-o cârciumă
din Craiova, dar și-a păstrat gustul pentru
lucrul în lemn, lucrările lui au atras atenţia
unui industriaş care, în 1894, l-a adus la
Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, pentru
a rămâne la această şcoală, Brâncuşi a trebuit
să înveţe singur să scrie şi să citească.
 -În 1896, la 20 de ani, Brâncuşi a început să călătorească, a mers la Viena
şi s-a angajat, fiind cioplitor în lemn, pentru a câştiga banii necesari şederii
acolo.
- În 1898 s-a înscris la concursul de admitere la Şcoala de Arte Frumoase
din Bucureşti şi a fost admis.
-În 1903, după terminarea stagiului militar, Brâncuşi a fost atras de faima
lui Auguste Rodin, a plecat la München, în Germania, unde a rămas până în
primăvara lui 1904, s-a decis să meargă la Paris, o călătorie costisitoare
pentru un om cu un venit modest, de aceea o mare parte din călătorie a
făcut-o pe jos, a ajuns la Paris şi a fost admis la École des Beaux-Arts.
-În 1906 a avut prima expoziţie la Paris.
-Primele sale lucrări au fost influenţate opera lui Rodin. Pentru a se
distanţa de această influenţă, Brâncuşi a refuzat să intre în atelierul lui
Rodin, spunând că: „La umbra marilor copaci nu creşte iarba”.
 -În perioada 1907-1920 a creat operele Rugăciune, Păsări în văzduh,
Cumințenia Pământului, Sărutul, Măiastra, Pasăre în văzduh,
Domnişoara Pogany, Prometeusutilizând bronzul și marmura.
-În 1918 a sculptat în lemn prima versiune a Coloanei Infinitului (sau
fără sfârşit), această coloană inspirată de stâlpii caselor ţărăneşti din
România întruchipa nevoia de ascensiune spirituală pe care Brâncuşi a
exprimat-o adesea în lucrările sale.
- A avut expoziții în SUA în anii 1926, 1939 și 1955, aceasta din urmă
fiind cea mai mare.
- În anii 1937-1938 s-a nascut o capodoperă a geniului uman, capodoperă
cunoscută sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu.
Pogany Cumințenia pământului Rugăciune Păsări în văzduh

Sărutul Prometeus Orgoliul Măiastra

-Se află în Parcul Central din oraşul Tîrgu Jiu, componentele sale se întind pe
o distanţă de aproape 1,5 kilometri și a fost trasat pe Calea Eroilor în linie
dreaptă.
-Creaţia lui Brâncuşi a fost realizată între anii 1937-1938 şi s-a născut la
solicitarea Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene în 1935, ligă condusă de Arethia
Tătărescu, soția primului ministru al României, Gheorghe Tătărescu.
S-a stabilit că trebuie adus un omagiu eroilor gorjeni care au căzut pe
câmpul de luptă în Primul Război Mondial, Brâncuşi a răspuns acestei
solicitări şi nu a acceptat să fie plătit pentru creaţia sa.
-Componente sculpturale: Coloana fără Sfârşit – opera centrală a geniului
brâncuşian, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii care întregesc Ansamblul
monumental sunt dispuse pe aceeaşi axă, orientată de la apus spre răsărit,
sălăşluite de o a patra componentă numită Aleea Scaunelor.
-Ansamblul s-a inaugurat pe 27 octombrie 1938, dar Brâncuși fusese nevoit să
plece din țară mai înainte, nu se va mai întorce niciodată, a murit la Paris pe
16 martie 1957, este înmormântat în Cimitirul din Montparnasse.
Coloana fără sfârșit, Coloana
Infinitului, Coloana
Recunoștiinței Infinite sau
Coloana Sacrificiului Infinit.
Coloana este formată din 15
module în formă de romb din
fontă, cu semimodule la
capete, module numite de
Brâncuși „mărgele” unde
lipsa soclului şi a capitelului
indică lipsa începutului şi a
sfârşitului. Înălțimea
coloanei este de 29,33 m, iar
greutatea este de 29 tone. A
fost inaugurată la 27
octombrie 1938 și restaurată
între anii 1998-2000.
 Numită de sculptor uneori
„Templul sărutului”, a fost
realizată manual de
Brâncuşi, ajutat de câţiva
cioplitori. Este creată din
travertin de Banpotoc , iar
amplasamentul ei a fost
schimbat de două ori .
Stâlpii „Coloanei sărutului”
prezintă multiplicat
simbolul ochilor
îngemănaţi, iar arhitrava
„Porţii sărutului”
reproduce, incizat de
patruzeci de ori
„Sărutul”din Montparnasse,
sugerând o horă. Poarta
Sărutului reprezintă
simbolic trecerea spre o altă
viaţă.
 Masa Tăcerii a fost lucrată în
calcar de Banpotoc, şi
reprezintă simbolic masa de
dinaintea bătăliei la care urmau
să participe ostaşii români.
Scaunele din jurul mesei sunt
în formă de clepsidră, care
măsoară simbolic timpul, şi
sunt în număr de 12, amintind
de numărul apostolilor.
Masa reprezintă şi un simbol
al reunirii familiei şi al
meditaţiei, dorinţa lui Brâncuşi
fiind ca lucrarea sa să
determine renaşterea acestui
vechi obicei străbun.
Aleea scaunelor este realizată tot din piatră de Banpotoc și este compusă din
30 scaune pătrate în formă de clepsidră dispuse de o parte și de alta a aleii, în
grupuri de câte trei, câte 15 de o parte şi de alta a aleii, acestea fac legătura
între Masa tăcerii și Poarta sărutului. Semnificaţia acestei alei este complexă,
putând reprezenta legătura dintre viaţă şi moarte, dintre sacru şi profan, dintre
materie şi haos, raţiune şi suflet.
-Brezianu, Barbu, Constantin Brâncuși, Editura ALL,
1999
-Bulbucan, Alexandru, Brâncuși –o biografie, Editura
Artemis, 2009
-Centrul de cercetare, documentare și promovare
„Constantin Brâncuși”, centrulbrâncuși.ro/2011