Personalitate creatoare Constantin Brancusi

Considerat de majoritatea criticilor drept cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brancusi este fara indoiala cel mai celebru artist pe care Romania l-a dat omenirii. Lucrarile sculptorului nascut intr-o modesta localitate gorjeana au fost expuse in cele mai mari saloane de arta din Europa si America, devenind piesele preferate ale numerosilor colectionari bogati de arta, oameni care au cheltuit extrem de multi bani pentru a intra in posesia unei lucrari semnate Constantin Brancusi. Desi s-a nascut in Romania si tot aici a facut primii pasi in sculptura, Brancusi s-a afirmat cu adevarat in Franta, unde a realizat cele mai multe dintre operele sale. De altfel, celebrul artist s-a stins din viata la Paris, ultima sa marturisire - facuta arhiepiscopului Teofil, de la biserica ortodoxa din capitala Frantei - fiind: Mor cu inima trista, pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea.

Nascut in data de 19 februarie 1876 in Hobita, judetul Gorj, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae si Maria Brancusi. In copilarie a invatat sa sculpteze lemnul pentru a confectiona diferite unelte si obiecte casnice. In Romania, obiectele casnice, stalpii si fatadele caselor erau adesea decorate cu sculpturi in lemn. Stilul acestor ornamente va influenta opera lui Brancusi. In memoriile sale artistul spunea ca tinuta si modul sau de viata au fost influentate de tara sa de origine, respectiv de: simplitatea, bunul simt, dragostea de natura.

In 1883, primul sau an de scoala, micul Constantin pleaca de acasa, fiind gasit de mama sa la Targu Jiu si adus inapoi de aceasta la Hobita. Dupa numai un an, in timp ce era elev in clasa a doua la Scoala din Pestisani, fuge din nou din localitatea natala, suparat ca fusese pedepsit pentru ca scrijelise cu briceagul banca din sala sa de clasa si se angajeaza ca ucenic la un negustor de butoaie. Sirul plecarilor copilului rebel de acasa nu se incheie aici: in 1887 pleaca din nou la Targu Jiu, inainte de a termina scoala primara, pentru a deveni ucenic in boiangeria lui Ion Mosculescu. Este readus la Hobita, dar fuge din nou, in 1888, de data aceasta la Slatina, unde se angajeaza ca baiat de pravalie.

Anul 1889 il gaseste pe Constantin Brancusi la Craiova, unde se angajeaza la birtul fratilor Spirtaru, din Piata Garii, muncind aici 18 ore pe zi, pentru a face avere - dupa cum o spunea el atunci. Va ramane aproape 9 ani in capitala Olteniei, dar - din anul 1893 - incepe sa urmeze cursurile Scolii de Meserii, in cadrul careia obtine note excelente, fiind chiar bursier. La 31 august 1895 este admis la specializare in sectia Sculptura in lemn, pe care o termina in anul 1897 pe primul loc (din 16 elevi), in acelasi an modeland bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. Apoi, la 30 septembrie 1898, Brancusi se inscrie la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, in acelasi an debutand in cadrul Expozitiei Regionale de la Craiova, unde a expus acelasi bust al lui Gheorghe Chitu si s-a bucurat de laudele tuturor. Timp de doi ani, intre 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota realizeaza Ecorseu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa fie folosit in scolile romanesti de medicina, dupa ce se vor face cateva copii. La 24 septembrie 1902 i se acorda diploma de absolvire a Scolii de Arte Frumoase (al doilea din promotia sa), pe durata studiilor realizand mai multe lucrari, cateva dintre acestea fiind chiar premiate. In anul 1903, Brancusi creeaza prima sa sculptura remarcabila: bustul generalului dr. Carol Davila, care va fi instalat in fata Spitalului Militar din Bucuresti.

1904 este anul plecarii lui Constantin Brancusi din Romania: el porneste pe jos spre Paris, oprindu-se pentru perioade mai lungi la Budapesta si la Viena. Apoi, se stabileste o vreme la Munchen, unde frecventeaza cursurile Academiei Regale de Belle Arte, iar pentru a-si putea plati cheltuielile practica meseria de infirmier. De aici, pleaca apoi cu trenul spre Paris, unde inchiriaza - impreuna cu un alt roman - o camera in mansarda unei case. In 1905, la interventia ministrului roman Grigore Ghica, Brancusi este acceptat pentru a da examen de admitere la cursul de sculptura al Scolii Nationale de Arte Frumoase din Paris. Tanarul roman ia examenul si devine elevul lui Antonin Mercie, seful atelierului de sculptura al scolii. In acelasi an, Brancusi intra in "Cercle des etudiants roumains" (Cercul studentilor romani), din care mai faceau parte George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Ion Pillat, Camil Ressu si alti artisti si intelectuali de marca romani care studiau la Paris.

Dupa numai un an, in 1906, Brancusi expune pentru prima oara in Franta, in cadrul Salonului de Toamna de la Paris, transportandu-si singur lucrarile la locul expozitiei, cu ajutorul unei roabe! In ianuarie 1907, Brancusi face un nou pas extrem de important in drumul sau catre succes si celebritate: este acceptat ca practician - la interventia Reginei Elisabeta a Romaniei - in atelierul lui Rodin, celebrul sculptor francez. Dupa numai cateva luni, Brancusi paraseste atelierul maestrului sau, explicatia sa ramanand in istoria artei: Nimic nu poate creste la umbra unui copac foarte mare. Brancusi obisnuia sa-si realizeze operele in lut sau gips, pentru ca apoi sa le toarne in bronz dar dupa despartirea de maestrul sau, Rodin, a revenit la ceea ce iubea cel mai mult : cioplirea. Dupa un timp, a renuntat definitiv la alte tehnici, preferand sa-si ciopleasca lucrarile, indiferent daca era vorba de lemn, marmura sau piatra. Rezultatele artistice de exceptie incep sa apara inca din acel an (1907): lucrarile Capul unei fete tinere, Sarutul si Cumintenia pamantului. Anul urmator, Brancusi il cunoaste pe Modigliani, celebrul pictor si sculptor italian devenindu-i prieten si realizandu-i cateva portrete.

In 1909, Brancusi sculpteaza - in lemn - primele coloane, un antrenament pentru ceea ce urma sa fie cea mai importanta realizare artistica a sa: Coloana fara sfarsit. In 1913, Constantin Brancusi isi face debutul si pe continentul american, cateva dintre lucrarile sale fiind expuse la New York, in cadrul expozitiei The Armory Show. Urmeaza ani intregi in care sculptorul creeaza o serie extrem de valoroasa de opere de arta, care sunt expuse pe rand in cele mai importante capitale europene sau care devin piese de baza in colectii de prestigiu. Dintre toate acestea, vom aminti doar prima expozitie personala a lui Constantin Brancusi, inaugurata la New York, pe 12 martie 1914, la Photo Secession Gallery, in acelasi an maestrul expunand si la Bucuresti cateva lucrari in bronz si piatra. 1914 este si anul in care Brancusi se intoarce in tara, dar pentru ca nu este bine primit de personalitatile culturale ale acelor vremuri, se intoarce in scurt timp in Franta. Acest nefericit eveniment il face pe Tudor Arghezi sa afirme: Cel care nu a putut fi stimat in Romania isi va gasi locul in colectiile din strainatate, alaturi de alti clasici.

Totusi, in 1920, Brancusi se intoarce in tara, la invitatia lui Camil Ressu, pana in 1921, cand pleaca din nou la Paris. Gandul de a realiza opere si in tara sa natala nu-i da pace: Brancusi discuta, in 1930, cu primarul de atunci al Bucurestiului despre ridicarea unei Coloane a Infinitului, pe care sculptorul o vedea inalta de cel putin 50 de metri si amplasata intr-una dintre pietele Bucurestiului, atat de sarace in statui. Dar abia in 1935 aceasta idee incepe sa se contureze, cand Liga Nationala a Femeilor din judetul Gorj ii propune lui Brancusi sa realizeze o astfel de coloana, la Targu Jiu, ca monument in cinstea eroilor romani cazuti in primul razboi mondial, opera sa fiind finalizata in 1937, alaturi de alte realizari de exceptie, ca Poarta sarutului si Masa tacerii. Dupa desavarsirea acestui complex expozitional de la Targu Jiu, Brancusi pleaca iarasi din tara, pentru a reveni in 1938, cu prilejul inaugurarii oficiale, care a avut loc pe 27 octombrie.

In 1944, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Brancusi refuza sa mai participe la orice manifestare artistica publica, in semn de solidaritate cu Rezistenta franceza si ca protest impotriva ocupatiei naziste. Mai mult decat atat, ii ascunde in atelierul sau pe cativa dintre liderii Rezistentei care erau cautati de hitleristi. Revoltat ca fusese aspru si pe nedrept criticat in Academia Republicii Populare Romane (controlata de propagandistii comunisti), Brancusi isi depune la 1 august 1951 pasaportul romanesc la Ambasada de la Paris si cere cetatenia franceza, pe care o obtine la 15 iunie 1952. Apreciat de o lume intreaga, dar ignorat de conducerea comunista din Romania, Brancusi se stinge din viata la Paris, pe 16 martie 1957, fiind inmormantat in Cimitirul Montparnasse.

In operele sale Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana infinitului, Brancusi Brancusi regaseste dimensiunile artei populare, ale intregului patrimoniu cultural romanesc, pe care le-a introdus in atmosfera agitata a artei moderne. Un clar principiu solar, fundamentand o nevoie de ordine si ratiune, conduce demersul artistului popular spre aproprierea esentelor realitatii. Atitudinea constructiva, pozitiva, ce se degaja din aceasta abordare a fenomenelor vietii face din Brancusi unul din creatorii ce au marcat decisiv evolutia sculpturii moderne. El propune - un unic ecou in constiinta artistica a primei jumatati de secol, ecou prelungit prestigios si in arta zilelor noastre - o decantare si o noua integrare a spiritualitatii si nensibilitatii. Asceza formelor, fascinatia geometriei impunand o rigoare carteziana in conceperea spatiului, intalnesc aceasta permanenta tensiune antropocentrista, exprimata cu o caldura, cu o emotionanta intelegere.

Revelatia stravechii culturi ii ofera nu atat o suma de morfologii - reale fireste, dar reduse la un pitoresc invocat de unii exegeti ai sai - ci mai ales o structura morala si filosofica. Preluad elemente de limbaj din zacamantul culturii populare, Brancusi incarca opera sa de forte miraculoase. Iluminat de cultul pamantului patriei si al stramosilor sai, sculptorul, "Genius loci al Romaniei", cum il numea Giulio Carlo Argon, este fascinat de zorii nasterii omului, descoperind, in fluxul imemorial al vremii, momentele cruciale ale vietii nasterea, iubirea, munca, creatia, moartea. Spatiul inchis, circular, al marilor sanctuare dacice din Muntii Orastiei, masurand curgerea vremii si mentinand treaz spiritul, este reluat de Brancusi cu dorinta de a sacraliza un loc, un punct evocator, unde timpurile - trecut, prezent si viitor - se unifica. Crescand impetuos pe verticala, Coloana ascunde in simplitatea sa efortul constructiv, pentru a pastra, pur si persistent, sensul inaltarii umane, aspiratia spre lumina, spre ratiune.

In Romania, in epoca realismului socialist, Brancusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Totusi, in decembrie 1956, la Muzeul de Arta al Republicii din Bucuresti s-a deschis prima expozitie personala Brancusi din Europa. Abia in 1964 Brancusi a fost "redescoperit" in Romania ca un geniu national si, in consecinta, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana (recunostintei) fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului a putut fi amenajat si ingrijit, dupa ce fusese lasat in paragina un sfert de veac si fusese foarte aproape de a fi fost daramat.

Personalitatea
Desi o persoana incantatoare si foarte sociabila, Brancusi era o personalitate deosebit de complexa, pe care foarte putini s-au putut lauda ca o cunosc si inteleg. Jovial si bonom, purtand barba si in ultima parte a vietii haine taranesti, era interesat de aproape orice subiect, de la muzia si stiinta la filosofie. Violonist si cantaret talentat, avea un gust muzical eclectic. Era cunoscut printre prietenii parizieni ca un bucatar pasionat de felurile traditionale romanesti si un mestesugar neintrecut, care a reusit sa-si construiasca singur un fonograf, dar si piese de mobilier, unelte si chiar usi in atelierul sau.

Cu toate acestea, Constantin Brancusi in tinerete era cunoscut in cercurile boeme ca un adevarat suflet al petrecerii, gata de distractie in orice moment, organizand petreceri reusite, unde era in acelasi timp gazda, bucatar si animator. Ii placeau tigarile si vinurile de buna calitate, compania femeilor, chiar daca obisnuia sa exagereze cu toate trei. Pe masura ce castiga tot mai mult, excesele i-au adus o data necazuri, ajungand sa fie tratat pentru intoxicatie cu nicotina. Desi nu s-a casatorit niciodata, a avut numeroase relatii si cel putin un copil, pe care nu l-a recunoscut niciodata. In ultimii 19 ani ai vietii artistul a realizat doar aproximativ 12 lucrari, majoritatea fiind teme pe care le mai exploatase si in trecut. Cel de-al doilea razboi mondial si factorul inerent al varstei l-au impiedicat mai tarziu sa paraseasca Parisul. Pe masura ce faima sa crestea necontenit, fostul boem devenea tot mai mult un pustnic. Din cauza reticentei de a face confesiuni, nu se cunoaste astazi motivul care a determinat o schimbare atat de profunda a atitudinii artistului. Cei care il cunosteau mai bine credeau ca nu este decat un joc, dar unul in care Brancusi s-a refugiat pentru a se feri de publicul avid sa-l cunoasca. Pe de alta parte, singuratatea sa era autentica, pentru ca majoritatea relatiilor sale erau superficiale sau pur profesionale. Datorita varstei ii era greu sa isi faca alti prieteni, asa ca a ales sa se refugieze in solitudine si tacere, chiar daca isi primea la fel de bucuros vizitatorii care treceau pragul atelierului.

In ultimii ani ai vietii, Brancusi a fost ingrijit de doi refugiati romani, care se mutasera in apartamentul de langa atelierul sau. Pentru a-i putea desemna pe acesti ultimi prieteni mostenitori si pentru ca atelierul si lucrarile sa intre in patrimoniul Muzeului National de Arta Moderna din Paris, Brancusi a devenit cetatean francez in 1952. A murit in data de 16 martie 1957, la varsta de 81 de ani, lasand in urma sa peste 1200 de fotografii si 215 sculpturi, de o valoare estetica si culturala incalculabila. Din 1963 pana astazi, au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de studii si articole despre Constantin Brancusi, stabilind in mod definitiv locul lui ca artist genial si chiar ca "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). In 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: "Brancusi a fost acela care a dat epocii noastre constiinta formei pure". Mai aproape de noi, Frank Gehry indica cu precizie influenta pe care marele sculptor roman a avut-o asupra sa.

Primul strigat (1917)

Nou nascutul (1920)

Inceputul lumii (1924)

Pasari in vazduh (1923)

Coloanele fara sfarsit (1918-1928)

Rugaciun Pasarea ea (1910) maiastra (1910)

Somnul (1908)

Promete Muza u (1911) adormita (19091910)

Domniso ara Pogany (serie 19121933)

Bustul generalului medic Carol Davila

Ecorseu