Constantin Brâncuşi

Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae
Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani, apoi a
continuat școala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de
ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.Cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin
Brâncuşi, figura centrală în mişcarea artistică modernă şi un pionier al abstractizării, este considerat
părintele sculpturii moderne. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a
materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.
Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului
sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de
formă în sculptură, pictură şi desen.
În 1889, după ce a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, Brâncuşi a intrat la Şcoala de Arte
Frumoase din Bucureşti. În 1903 pleacă pe jos spre Paris. Între 1904-1906 urmează cursurile Şcolii
Naţionale de Arte Frumoase din Paris, în atelierul lui Antonin Mercier. În 1906 expune pentru prima data
la Paris, la Salonul Societăţii Naţionale de Arte Frumoase şi apoi la Salonul de Toamnă. Brâncuşi a lucrat
un timp ca practician în atelierul lui Rodin, apoi l-a părăsit pentru a-şi găsi propria identitate: „nimic nu
poate creşte la umbra arborilor mari (la umbra unui stejar nu poate creşte niciun alt copac)".
Trei ani după sosirea la Paris sculpteaza Rugăciune, statuia unei fete îngenunchiate. Această
lucrare reprezintă prima etapă a evoluţiei sale spre simplificarea formelor. În acelaşi an el abordează
tehnica tăierii directe a pietrei pentru sculptura Cap de fată şi explică „reală este esenţa lucrurilor, nu
forma lor exterioară".
În 1908, Brâncuşi realizează prima sa operă majoră, Sărutul, în care doi tineri îmbrăţişaţi formează un
bloc cu linii simetrice. Sculptorul realizează o geometrizare a formelor, care va deveni simbolul său şi va
influenţa numeroşi artişti.

Teme din opera brâncuşiană:

Oul – regăseşte ideea platonică a unei forme pure, anterioare accidentelor terestre, mama a tot ceea ce
trăieşte (Prometeu, 1911; Nou-născut, 1915; Sculptură pentru un orb, 1920; Începutul Lumii, 1924).
„Odată ajuns la simplitate(...) eşti foarte aproape de adevăratul înţeles al lucrurilor."
Pasărea – prin concentrarea asupra formei pure, Brâncuşi pregăteşte drumul pentru sculptura abstractă a
secolului XX (Măiastră, cu 28 de versiuni, 1912-1940; Pasărea în spaţiu, 1919).

În 1918 sculptează în lemn prima variantă a Coloanei Infinitului. Coloana, creată prin
suprapunerea unor elemente simetrice, este inspirată din stâlpii caselor ţăranilor români. Această
sculptură răspunde nevoii de evoluţie spirituală pe care artistul a exprimat-o adesea în operele sale. În
1935 i se propune realizarea unui monument la Târgu Jiu, în cinstea eroilor Primului Război Mondial.
Complexul sculptural, care cuprinde Poarta sărutului, Masa tăcerii şi Coloana Infinitului, va fi inaugurat
în 1938.

Perioade de creaţie:
- perioada şcolii (1898-1906): perioada e caracterizată de o acumulare de cunoştinţe şi îndemânare,
precum şi de căutarea unor soluţii în modelarea materialelor. Sculpturile din această perioadă sunt
reprezentări clasice ale formei umane.
- perioada de turnură (1907-1910): anul 1907 marchează încheierea primului stadiu de creaţie,
desprinzându-se de influenţa lui Rodin. Începe să practice tăietura directă şi se află în căutarea propriului
drum. „Ei bine, prietene, ai transformat anticul în modern!" (Douanier Rousseau, atunci când a
văzut Rugăciune, Sărutul şi Cuminţenia pământului).
- opera matură (1911-1956): simplitate şi eleganţă.

Opera sa poate fi admirată în colecţii particulare de artă şi în muzee din toată lumea: Museum of
Art, Philadelphia; Solomon R. Guggenheim Museum, New York; Musée d'Art Moderne, Paris; Muzeul
Naţional de Artă, Craiova; Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti; Smithsonian Institution, Washington D.C.
Printre cei mai mari colecţionari ai operelor lui Brâncuşi se numără: John Quinn, Katherine Dreier, James
Johnson Sweeney şi Louise şi Walter Aren.