Constantin Brâncuşi

n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj

d. 16 martie1957, Paris
a fost un sculptor român cu
contribuţii covârşitoare la înnoirea
limbajului şi viziunii plastice în
sculptura contemporană
a fost ales postum membru al
Academiei Române. Francezii îi
scriu numele Brancusi.

Muzica – George Enescu – “Rapsodia Română nr.

1”
 este al saselea copil al lui Nicolae şi Maria
Brâncuşi
 prima clasă primară o face la Peştişani, apoi
continuă şcoala la Brădiceni
 copilăria este marcată de dese plecări de acasă
şi ani lungi de ucenicie în ateliere de
boiangerie, prăvălii şi birturi
 Şcoli şi primele creaţii
 Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 – 1898)
 Şcoala de Belle-Arte- Bucureşti în 1902

 Lucrări din timpul studenţiei

 1898 - Bustul lui Vitellius obţine “menţiune onorabilă”
 Capul lui Laocoon - 1900 - obţine medalia de bronz
 Studiu – 1901- medalia de argint
 Ecorşeu - între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota - un studiu pentru reprezentarea
corpului omenesc - o medalie de bronz.
 Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie folosit în şcolile româneşti de medicină
 Marcel Duchamp va include fotografia Ecorşeului în expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul anului 1933 la Galeria
Brummer din New York City.
 Carol Davila – sculptură 1903 - expusă din 1912 în curtea Spitalului Militar Central din
Bucureşti
 bustul generalului medic Carol Davila - 1903 - prima comandă a unui monument public
 - va fi instalat la Spitalul Militar din Bucureşti
 singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti

 Pleacă în 1904 la studii la München

 după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres, în Franţa - Paris
 École Nationale Supérieure des Beaux-Arts – 1905
 lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906
 Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre,
“Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).
 Constantin Brâncuşi
a fost o personalitate a cărui consistenţă
umană a fost înghiţită pur şi simplu de
legendă.
Omul Brâncuşi a fost, practic, strivit de
cioburile propriei statui, precum Zamolxe din
piesa cu acelaşi titlu a lui Lucian Blaga.
Opera!
1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chiţu

 1898 – Bucureşti
– Bustul Vitellius

•1900 – Bucureşti –
Capul lui Laocoon

1902 – Bucureşti – Ecorşeul

 1902 –
Bucureşti –
statuetă
simbolizând
muzica corală
românească

 1903 – Bucureşti – bustul

generalului doctor Carol
Davila

1905 – Paris –
Orgoliu

1902, octombrie –
Craiova – bustul lui Ion
Georgescu-Gorjan
 1906 – Paris –
Supliciu – piatră
1906 – Paris –
Copil – gips

1906 – Paris – portretul

pictorului Nicolae Dărăscu

1906 – Paris –
bustul Victoriei
Vaschide

1906 – Paris – 1906 – Paris –

bustul doctorului Cap de copil –
Zaharia Samfirescu bronz
  1907 - Sarut 
Este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea
principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati
separate reface unitatea originala a vietii.
Aceasta opera sculptata intr-o maniera aparent primitiva, este a doua
lucrare la care Brancusi foloseste tehnica taierii directe.

 1907 - Cumintenia pamantului -reflecta filozofia lui

Brancusi care isi are radacinile intr-o cumintenie anterioara
crestinismului.
 Sculptura reprezinta o femeie foarte concentrata
asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o
transforma intr-un portret universal.
 Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de
atasament fata de pamantul mama.
 Lucrarea a fost expusa pentru prima data in 1910 la
Bucuresti si a starnit reactii contradictorii, dar in cele
din urma a fost acceptata.
 Margit Pogany
Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa
unguroaică Margit Pogany prin 1909 şi i-a cerut
să-i pozeze pentru un bust. „Am pozat pentru el de
mai multe ori, îşi amintea Margit Pogany. De
fiecare dată, începea şi termina un nou bust (in
lut). Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl
rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el
izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în
lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea
dezamăgire“. Margit Pogany a consemnat şi
impresia pe care i-a produs-o contemplarea unui
cap de marmură aflat în atelier: „Am realizat că
eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din
trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind
înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe
furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut
o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă
recunosc“. 19 lucrări intitulate „Domnişoara
Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de 20
de ani. În 1913 a expus-o în Statele Unite, unde a
trezit un interes uriaş. Cât priveşte prototipul,
Margit Pogany, după primul război mondial
aceasta s-a stabilit în Australia . Până în 1937 cei
doi au întreţinut o corespondenţă intensă.
 Prinţesa Marie Bonaparte
 A fost fiica Prințului Roland Bonaparte (1858-1924) și a
Mariei Félix Blanc. Bunicul patern a fost Pierre Napoleon
Bonaparte, fiu al lui Lucien Bonaparte, care era unul dintre
frații mai mici ai lui Napoleon I. Bunicul matern a fost
François Blanc, principalul dezvoltator imobiliar din Monte
Carlo . De la această parte a familiei sale, Marie a moștenit o
marea avere. În 1907 s-a căsătorit cu Prințul George al
Greciei și Danemarcei, al doilea fiu al regelui George I al
Greciei.
 I-a pozat lui Brâncuşi pentru controversata „Prinţesă X”, care
a provocat un scandal imens în 1919, când artistul a expus-o la
Grand Palais.
 A fost considerată o lucrare pornografică pentru asemănarea ei
cu un falus, Brâncuşi fiind obligat să o retragă din expoziţie.
 Constantin Brâncuşi declară ziaristului Roger Devigne de la
revista „L’ère nouvelle”: „Statuia mea, înţelegeţi domnule,
este femeia, sinteza însăşi a femeii, eternul feminin al lui
Goethe redus la esenţă (…) Cinci ani am lucrat, şi am
simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate
rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi
fard pe obraji? (…) Nu asta este femeia! Pentru a degaja
această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest
tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat,
am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am
depăşit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumuseţea
unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând)
părul, urechile. Şi materia mea e atât de frumoasă prin liniile
acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat şi care rezumă
într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“.
 Eileen Lane
 O relaţie „interzisă” a avut Brâncuşi cu o frumoasă
americancă de origine irlandeză
 Era fascinată de Brâncuşi dar, în acelaşi timp,
rigidă în gândire şi plină de prejudecăţi, ceea ce l-a
determinat pe Brâncuşi să-i spună: „De ce nu vii cu
mine în România? Asta îţi va schimba ideile. Nu
trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii,
te voi prezenta drept fiica mea”.
 Eileen a acceptat invitaţia şi, împreună cu
Brâncuşi, a vizitat România, între 11 septembrie şi
7 octombrie 1922.
 Diferenţa de vârstă dintre cei doi (peste 20 de ani) a
făcut imposibilă finalizare relaţiei printr-o
căsătorie, lucru la care, oricum, Brâncuşi nici nu se
gândea.
 Eileen, care era foarte îndrăgostită de Brâncuşi, a
rupt în cele din urmă relaţia şi s-a întors în America
unde s-a căsătorit. “Doresc să-ţi mulţumesc pentru
zilele petrecute împreună - îi scria ea mai târziu.
M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a
întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune
pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc” .
Eileen Lane i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea cu
numele său (" Eileen Lane ").
 Léonie Ricou
Léonie Ricou şi "Madame L.R."
•L-a cunoscut pe Brancuşi în salonul ei opulent
din Grand Hôtel Particulier, aflat pe boulevard
Raspail la nr. 270, în perioada 1914-1915.
Leonie Ricou era o femeie bogată din înalta
societate pariziană, o cunoscută protectoare a
artelor şi a artiştilor.
•l-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea „Madame
L.R.” (vândută, în urmă cu doi ani, la Londra, la
o licitaţie Christie’s, cu 20 de milioane de euro).
Sculptura n-a aparţinut niciodată „inspiratoarei”.
Ea a stat în atelierul din cartierul Montparnasse
până spre anul 1920, când Brâncuşi a dat-o, în
schimbul unei picturi, lui Fernand Léger. Acesta
a fost primul proprietar al lucrării, până la
moartea sa, în 1955. A fost lăsată moştenitre
văduvei sale, Nadia, pentru ca, ulterior şi în
final să intre în colecţia Yves Saint-Laurent,
care a vândut-o la licitaţia Christie’s.
• Lucrarea nu fusese nicodată expusă.
 Baronesa Renée Irana
Frachon
• În perioada 1909-1910, i-a pozat lui Brâncuşi, în
celebrul lui atelier-şantier-sanctuar din cartierul
Montparnasse, misterioasa baroană Renée Irana
Frachon, al cărei portret, conform interpretărilor, a
devenit, prin distilări succesive, „Muza adormită”.
• insistă obsendant în exprimarea totală a trăirii
declanşate de modelele sale feminine.
• a încercat să „extragă” ideea din mai multe
materiale (bronz, marmură, lemn).
 Agnes Ernst Meyer şi "La
Reine Pas Dédaigneuse"
Jurnalista Agnes Ernst Meyer l-a cunoscut pe Brâncuşi, în
1910, prin intermediul soţului ei, Eugene Isaac Meyer,
director al Ziarului "The Washington Post". Relaţia dintre ei
s-a materializat artistic în lucrarea "La Reine Pas
Dédaigneuse", sculptată în marmură neagră. Agnes Meyer e
aceea care îi asigura lui Brâncuşi, in 1914, transportul la
New York al lucrarilor pentru expozitia acestuia la Photo-
Secession Gallery a lui Stieglitz şi Steichen, după cum tot
ea acoperea cheltuielile procesului câştigat de sculptor în
1929, contra vămii americane.
 În acelaşi an,
Florence , una dintre cele trei fiice ale lui Agnes,
a venit la Paris pentru a încerca să-şi construiască o
carieră de dansatoare. A ajuns, evident, şi în
atelierul lui Brâncuşi, adusă acolo chiar de mama ei.
În mod fatal, între artist şi fiica jurnalistei a
început o relaţie care s-a prelungit, prin
corespondenţă, până în 1947.
• Se pare că lucrarea „Miracle” a fost inspirată de
Florence Meyer.
Florence Meyer şi
"Miracle"

 Aproape niciuna dintre femeile

care s-au apropiat, mai mult sau
mai puţin, de Brâncuşi, nu s-a
situat la distanţa corectă de el,
pentru a înţelege ceva din această
apropiere. Unele l-au părăsit
repede, după ce şi-au astâmpărat
curiozitatea, altele au zăbovit mai
mult, pe altele le-a gonit el. În
orice caz au fost multe. Noi
trecem în revistă doar câteva,
cele mai importante...
 Nancy Cunnard
 „Fetişcana sofisticată”
 a fost o femeie şi o scriitoare nonconformistă, care a militat împotriva
rasismului şi fascismului.
 Deşi s-a născut într-o familie britanică aristocratică, ea a respins ferm
valorile clasei din care provenea.
 A fost muza inspiratoare a multor scriitori şi artişti ai secolului XX: Lewis
Wyndham, Aldous Huxley,Tristan Tzara, Ezra Pound, Henry Crowder,
Louis Aragon, Ernest Hemingway, James Joyce, Constantin Brâncuşi ,
Langston Hughes, Man Ray, şi William Carlos Williams.
 În perioada în care frecventa atelierul din Montparnasse , Nancy Cunnard
umbla însoţită de un pianist negru.
 Brâncuşi i-a dedicat două lucrări:
 „Jeune Fille Sophistiquée” („O fetişcană sofisticată”)
 „Negresa blondă”.  Viaţa dezordonată i-a
ruinat sănătatea fizică şi
psihică, ceea ce a dus la
internări repetate în spitale
şi centre de boli mintale.
Nancy Cunnard a murit la
vârsta de 69 de ani,
cântărind doar 26 de
kilograme, în Cochin
Hôpital, Paris.
Nancy Cunnard
şi reprezentările ei: „Jeune
Fille Sophistiquée” şi
"Negresa blondă
 Decesul
 În anul 1957, Brâncuşi îl cheamă pe
arhiepiscopul Teofil, preot la biserica
ortodoxă, se spovedeşte şi se împărtăşeşte,
apoi îi mărturiseşte că moare “cu inima
tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara
mea”.
 Pe data de 16 martie 1957, Constantin
Brâncuşi se stinge din viaţă la ora 2
dimineaţa, iar în data de 19 martie este
înmormântat la cimitirul Montparnasse
din Paris.
Constantin Brâncuşi despre opera sa
• “Il y a des imbéciles qui
définissent mon œuvre comme
abstraite, pourtant ce qu’ils
qualifient d’abstrait est ce qu’il y a
de plus réaliste, ce qui est réel n’est
pas l’apparence mais l’idée,
l’essence des choses.”
• Sursa www.wikipedia.org

• “Sunt imbecili cei care spun despre lucrările

mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract
este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu
este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea
din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”
• „Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă.
Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit;
parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini ”–
Constantin Brâncuşi
Ce a rămas în
urma sa........
 „Vrăjitoarea”: pianista Vera Moore.
 Brâncuşi îi spunea Soniei că puterea Verei asupra
lui a fost atât de mare încât, după încetarea
legăturii lor, nu a mai fost atras de nimeni „Vrăjitoarea”
altcineva, nici fizic şi nici psihic: “La o întâlnire
de câteva ore din studioul lui Brâncuşi, el mi-a
povestit că după Vera nu a mai existat nimeni în
viaţa lui, nu a mai atins nici o femeie. De bună
voie şi nesilit de nimeni a devenit un ascet.
Această transformare a fost remarcată de toţi,
însă nimeni nu a pus-o în legătură cu Vera”.
 Se pare însă că, dacă Sonia spune adevărul,
Brâncuşi o minţise. Aşa cum se ştie, după Vera
Moore au mai existat cel puţin două femei în viaţa
artistului: Maria Tănase (în 1938) şi Peggy
Vera Moore şi

Guggenheim (1939).
Brâncuşi o cunoscuse pe Vera Moore în 1930, au fiul ei John
avut o relaţie care a durat până în 1935, din care ar

fi rezultat un copil.
Cercetătoarea Siena Miller susţine că acest rod al
Constantin
iubirii dintre artistul român şi Vera Moore, ar fi
John Moore, fost fotograf la cabaretul Crazy Brâncuşi
Horse.
Moore
 John Constantin Brâncuşi Moore
 Acesta are astăzi 77 de
ani şi trăieşte la Jouy
en Josas, o localitate
din vecinătatea
Parisului.
 John Moore (pe care-l
cheamă, de fapt, John
Constantin Brâncuşi
Moore) nu a fost
recunoscut de tatăl
său.
 Din Rămânia!
Muzeul de la Hobita
Satul Hobita (comuna Pestisani) se situeaza in
partea de nord-vest a judetului Gorj, pe drumul
ce leaga orasul Targul- Jiu
de localitatea Tismana.

Destinul acestei umile asezari cu oameni

priceputi a fost marcat de fiul acestui sat, cel
care a stiut cu mintea si mainile sale sa
intoarca o pagina in istoria artei
moderne: Constantin Brancusi.
 lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea
confruntării în bătălia la care urmează să
participe combatanții. 
 Timpul este prezent, fiind reprezentat prin Masa tăcerii
dispunerea circulară a celor 12 scaune-
clepsidre, care îl măsoară.
 Totul decurge în tăcere.

 Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși

de la Târgu-Jiu, cunoscut și sub numele
de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu,
este un omagiu adus eroilor căzuți în
timpul primului război mondial, proiectat și
construit de Constantin Brâncuși.
 Cele trei componente sculpturale
monumentale, Masa tăcerii, Poarta
sărutului și Coloana fără sfârșit, sunt
dispuse pe aceeași axă, orientată de la
apus spre răsărit, cu o lungime totală de
1.275 m.
 Coloana Infinită
 cunoscută în mod greșit și sub denumirea de
„Coloana Infinitului” este o sculptură - parte a
trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu,
compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și 
Masa tăceriiconcepute și executate de acesta.
 Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o
înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15
moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la
extremitățile inferioară și superioară câte o
jumătate de modul.
 Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul
lor, Brâncuși.
 Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare
specifice sudului României.

 Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără

sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul
Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul 
Jiului.
 Poarta sărutului – un sărut peste
timp
 se află amplasată pe aleea de
la intrarea din parcul oraşului,
este dăltuită din piatră
poroasă, extrasă din carierele
aflate în împrejurimi, fiind
alcătuită din coloane groase,
paralelipipedice, ce sprijină o
arhitravă cu dimensiuni mai
mari decât ale coloanelor,
având lăţimea de 6,45m,
înălțimea de 5,13m şi
grosimea de 1,69m
Drum bun,
Maestre!
Drum bun,
maestre!