MIHAI EMINESCU SI CHESTIUNEA EVREIASCA De ALINA SAVIN

Mihai Eminescu s-a nscut la Botoani la 15 ianuarie 1850. Este al aptelea dintre cei 11 copii ai cminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei, i al Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din Joldeti. i petrece copilria la Botoani i Ipoteti. ntre 1858 i 1866, urmeaz cu intermitene coala la Cernui. Termin clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dup care face dou clase de gimnaziu. Prsete coala n 1863, revine ca privatist n 1865 i pleac din nou n 1866. ntre timp, e angajat ca funcionar la diverse instituii din Botoani (la tribunal i primrie) sau pribegete cu trupa Tardini-Vldicescu. 1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. n ianuarie moare profesorul de limba romn Aron Pumnul elevii scot o brour, Lcrmioarele nvceilor gimnaziti, n care apare i poezia La mormntul lui Aron Pumnul semnat de M. Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaz n revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-a avea. Iosif Vulcan i schimb numele n Mihai Eminescu, adoptat i de poet i, mai trziu, i de ali membri ai familiei sale. n acelai an i mai apar n Familia alte cinci poezii. Din 1866 pn n 1869, parcurge traseul Cernui Blaj Sibiu Giurgiu Bucureti. A intenionat s-i continue studiile, dar nu-i realizeaz proiectul. Ajunge sufleor i copist de roluri n trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar n formaia lui Mihai Pascaly i, la recomandarea acestuia, sufleor i copist la Teatrul Naional, unde l cunoate pe I. L. Caragiale. Continu s publice n Familia; scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rmase n manuscris; face traduceri din german (Arta reprezentrii dramatice, de H. Th. Rtscher). ntre 1869 i 1872 este student la Viena. Urmeaz ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie i Drept (dar audiaz i cursuri de la alte faculti). Activeaz n rndul societii studeneti, ncepe colaborarea la Convorbiri literare; debuteaz ca publicist n ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii. ntre 1872 i 1874 e student ordinar la Berlin; Junimea i acord o burs cu condiia s-i ia doctoratul n filozofie. Urmeaz cu regularitate dou semestre, dar nu se prezint la examene. Se rentoarce n ar, trind la Iai ntre 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor colar pentru judeele Iai i Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iai. Continu s publice n Convorbiri literare. Situaia lui material din Iai e nesigur; situatia lui familiala e tragica,; pentru ca i-au murit mama si citiva frati1.
1

Kara, I-Contributii la istoria obstii evreilor din Iasi, Hasefer, 1997, p.43

La acea vreme, Iasiul era deja un oras cu o lunga convietuire intre crestini si evrei ; acestia aveau un cartier al lor si se ocupau cu comertul de cereale, lina, miere. Se pare ca exista si o viata culturala destul de dezvoltata pentru ca o relatare din 1618 aminteste de intilnirea dintre rabi Solomon ben Arayo si Iosef Solomon del Medigo, medic distins , care studiase timp de 40 de ani Kabala la Constantinopole si compusese si carti, si care a ramas la Iasi 11 ani, dobindind stiita peste stiinta si devenind profund kabalist , dupa care s-a stabilit in Lituania, unde a devenit medicul principelui Radziwil.2 Viata spirituala evreiasca s-a putut implementa la Iasi pe un teren fertil de oameni cautind o stabilitate religioasa. Mai ales hasidismul3 a fost foarte activ in aceasta zona. Nu se stie exact cind au ajuns primii hasizi in tarile romane. Simon Dubnov il citeaza pe Nahman Krohmal care, in 1816, intr-o scrisoare adresata hasidimilor din Galitia, protesteaza impotriva persecutarii sale de catre evlaviosii din tinuturile pustii, indeosebi in cuibul de tilhari din Valahia. Aceasta demonstreaza ca, la acea data, hasidismul ar fi cistigat adepti in Valahia. Primul tzadic despre care se stie ca ar fi fost in Iasi este Arie Leibish Volcisker, care a lasat rabin in loc pe fiul sau, Iosef Ishke. Intre 1805 si 1813, comunitatea a fost condusa de rabi Abraham Iohoshua Heshl (1756-1825), poreclit Ohev Israel (Iubitorul lui Israel), dupa titlul operei lui principale. A pastrat legatura cu comunitatea din Iasi chiar si dupa plecarea lui, influenta sa coincizind un timp cu aceea a miscarii hasidice Babad. Aceasta miscare isi trage numele de la o dinastie de rabini polonezi din Cracovia, aceasta miscare promova studiul intelectual alaturi de trairea profunda a religiei. In Moldova, au aparut sinagogi purtind acest nume, sau Habad, dupa fonatica locala a idisului. Aderentii acestei miscari se numeau

Clinescu, George, Viata lui Mihai Eminescu, editura Univers, 1989, 439 p. Izvoare si marturii referitoare la evreii din Romania, v.II/1, intocmit de Mihai Spielmann, Federatia comunitatilor evreiesti din RSR, p.167
2

Hasidismul a fost o miscare spirituala care si-a avut originea in SE Poloniei. Societatea iudaica fusese zguduita din temelii de mai multe evenimente. In primul rind a fost vorba despre pogromurile din secolul 17, in special cel din 1648, cind cazacii condusi de Bogdan Chmielnicki au omorit mii de evrei in Ucraina si Polonia. Mai exista, de asemenea, problema impozitelor exagerate si a presiunilor din partea bisericii crestine. Aceasta criza istorica s-a impletit cu o criza spirituala, pentru ca rezultatul acestor evenimente a fost un declin a educatiei iudaice in Polonia, intelectualii preferind sa plece in Lituania, unde situatia era mult mai stabila. Pentru evreimea poloneza a inceput atunci o perioada de ignoranta si superstitii, studiul limitindu-se la speculatiile escatologice ale kabalei. A fost, apoi, vorba despre demoralizarea produsa de convertirea la islamism a lui Shabbetai Zevi si la crestinism a lui Jacob Frank, doi falsi mesia care nu au lasat in urma decit scindare si neincredere. In acest climat de ratacire spirituala s-a nascut si s-a format Rabbi Israel ben Eliezer, Ba'al Shem Tov, adica Cel ce cunoaste numele sfint . Traditia spune ca s-ar fi nascut in 1698 sau 1700, intr-o localitate de la granita dintre Galitia si Bucovina. Dupa ce a trait citva timp in Galitia, s-a mutat impreuna cu sotia sa intr-un sat indepartat din Carpati, unde s-a dedicat studiului. Istoricul nu are multe date despre viata lui, pentru ca nu exista nici un document scris despre el din perioada aceea, tot ce se stie provenind din legendele transmise de discipolii sai. Pentru ca se adresa direct nevoilor oamenilor simpli, predicind o viata religioasa sincera, intuitiva, care sa fie deschisa prezentei lui dumnezeu, publicul sau a fost extrem de larg. Dupa moartea lui Baal Shem Tov, multi dintre discipolii lui au infiintat centre hasidice in cele mai indepartate colturi ale Europei de Est : rabbi Dov Baer in Meseritz, rabbi Jacob Iosif in Polnoye, rabbi Nahman in Brotslav. Acestia erau numiti tzadici (cei drepti), si au dat nastere uneor adevarate dinastii de rabini, dintre care unele luau numele orasului unde pastoreau. Inca mai exista in New York rabini din dinastia de Baia Mare, de exemplu, care au emigrat din Romania dupa razboi.

 habotnici , cuvint care a fost mostenit in limba romana cu sensul de bisericos, fanatic.4 In 1813 s-au intilnit la Iasi, cu ocazia unei nunti rabinice, tzadiki faimosi din zona moldogalitiano-ucraineana, pentru recunoasterea importantei capitalei Moldovei pentru curentul hasidic (inclusiv pentru aripa habad) in iudaismul rasaritean.5 Dintre acei rabini trebuie amintiti tzadikul Leivi Itzac Berdicever, fiul sau, Itzac din Pikov, rabi Haim din Moghilau, zis si Reb Haim Cernovitzer, care a stat o perioada ca rabin si in Botosani. Vineri seara ei s-au inchinat in sinagoga Mare (inaugurata in 1670), unde au fost asteptati de 2000 de hasidimi, fapt care confirma importanta evenimentului. In 1831 a slujit la Iasi marele rabin Zvolever Rav, care a dat si numele unei sinagogi de la str. Cucu, care a dainuit pina in 1944, cind a fost bombardata ; sinagoga aceasta era cunoscuta in primcipal ca cetru de studii talmudice, fiind deschisa permanent enoriasilor pentru studiu.6 Totusi, nu trebuie uitat ca, in acea perioada, puterea rabinica o detineau acei hakham bashi numiti de catre sultan. Hakham bashia era un fel de Tribunal Suprem al obstii evreiesti. Primul numit a fost Naftali Cohen, in 1719, dat, pentru ca a murit la putin timp dupa numirea sa, nu a mai apucat sa fie instalat la Iasi. I-a urmat rabinul Betzall din Iasi, care era descendent din familia Naftulovici, fiind nepotul lui Naftali Cohen. El a fost hakham basha intre 1724 si 1743, avea un reprezentant personal la Bucuresti..7 Functia lui era ereditara si includea dreptul de a colecta taxele pentru ceremoniile religioase si contributiile pentru fiecare cap de familie (in 1803 existau 30000 de platitori de taxe in cele doua principate), cit si dreptul de a scuti de taxe si impozite. Din aprilie 1756, se pastreaza un hristov domnesc de confirmare in functie a lui Isac hakham basha, caruia i se acorda si privilegii de ordin economic. Isac, nepotul lui Naftuli, primeste scutiri de vama si impozite de la Constantin Racovita.8 In 1764, la Bucuresti, domnitorul Stefan Racovita il confirma pe Isac hahamul, feciorul lui Betzal hahamul, el bash-haham peste tot nordul evreiesc ce se afla in Tara Romaneasca .9 Totusi, nu avea un prestigiu foarte mare printre evreii care continuau sa ii considere pe rabinii invatati drept liderii spirituali ai comunitatii. La inceputul secolului 19, elementul rus si galitian in rindurile evreimii romane a inceput sa creasca, iar ei nu recunosteau autoritatea institutiei reprezentata de hakham bashi. Ei preferau sa se organizeze in jurul unui tzadic, fiind adepti deschisi ai hasidismului. Fiind supusi straini, ei au cerut liderilor lor sa intervina, asa ca, in 1819, printul Scarlat Callimachi a decis ca hakham bashi sa nu aiba jurisdictie decit asupra evreilor
4 5

Kara, I-Contributii la istoria obstii evreilor din Iasi, Hasefer, 1997, p.35-36 Kuller, Harry O istorie a evreilor din Romania in date, Hasefer, 2000, p. 145 6 Kara, I-Contributii la istoria obstii evreilor din Iasi, Hasefer, 1997, p.37 7 Solomovici, Tesu Romania Juidaica, vol.1, ed. Tesu, 2001, p.96 8 Iassy, articol in Encyclopedia Judaica, 1998 9 Kuller, Harry O istorie a evreilor din Romania in date, Hasefer, 2000, p. 129

 nativi . Din cauza permanentelor neintelegeri dintre diferitele grupuri de evrei, la 14 septembrie 1834 functia de hakham basha este desfiintata. De acest sistem tinea, de asemenea, si organizarea celor 32 de bresle in functie de nationalitate (greci, armeni) sau de profesie, taxele ridicate fiind proportionale cu numarul de persoane care le alcatuiau. Pentru evrei, breasla era corpul legal al comunitatii. Taxa colectiva era platita din cea adunata pentru carnea kasher, cheltuielile pentru diferitele institutii (talmud torah, cimitirul) fiind acoperita din ceea ce raminea dupa plata darilor la stat. De exemplu, la 21 mai 1741, Grigore Ghica ii imputerniceste pe starostii evreiesti din Iasi sa stringa curupca de la toti evreii, dupa obiceiul vechi, folosind banii aditionali in interesul breslei lor. Dizolvarea institutiei hakham bashi a dus si la o disparitie a breslelor. Intre 1837 si 1852, se stie despre trei rabini ca ar fi slujit la Iasi : unul este Litiner Rav, poreclit Baal Nes -Facatorul de minuni, al doilea este eruditul rabin Iosef ben Menahem Landa, autorul culegerii de consultari rabinice Birhat Iosef , tiparita la Lwow, in anul 1869, care a fost si animatorul studiilor rabinice de la Iasi ; al treilea este Aharon M. Tauber, invatat, autor fecund, cunoscut mai ales prin culegerea de consultatii (Seelot u teshuvot) Carnei Roam . Intre 1852 si 1865 a fost rabin Shmuel Shmelke Tauber, autorul cartii Haiei olam , iar intre 1868 si 1890, in Podu Ros, fratele acestuia, Iacov Tauber, apoi fiul lui Shmuel Shmelke, care se numea Uri Shraga Faivl Tauber si care a stat in fruntea rabinatului patru decenii, timp in care a publicat in 1887, la Lwow, Uri veieshi , o culegere de consultatii rabinice.10 Viata culturala hasidica era infloritoare la Iasi. Intre 1842 si 1843 s-au tiparit la tipografia Albina a lui G.Asachi carti hasidice, in ebraica sau idis, fiind urmat si de tipografia lui T.Codreanu, care tiparea carti de rugaciune in ebraica. De asemenea, importul de carti religioase din Polonia era foarte rentabil. n Iasi, Mihai Eminescu a avut ocazia sa intre in contact cu viata evreiasca. El este primul jurnalist roman care a scris despre teatrul evreiesc Avram Goldfaden, admirind jocul actorilor si atmosfera destinsa creata de acestia. In 1877, Mihai Eminescu se mut la Bucureti, unde pn n 1883 este redactor, apoi redactor-ef (n 1880) la ziarul Timpul. Desfoar o activitate publicistic excepional, carei ruineaz ns sntatea. Acum scrie marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafrul, etc.). n iunie 1883, surmenat, poetul se mbolnvete grav, fiind internat la spitalul doctorului uu, apoi la un institut de lng Viena. n decembrie i apare volumul Poezii, cu o prefa i cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiprit n timpul vieii lui Eminescu). Anii
10

Kara, I-Contributii la istoria obstii evreilor din Iasi, Hasefer, 1997, p.43

dintre 1883 i 1889 sunt ani de boal, cu reveniri i recderi din ce n ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte puin. Mihai Eminescu se stinge din via la 15 iunie 1889 n casa de sntate a doctorului uu11. Este greu de explicat antisemitismul lui Mihai Eminescu. In secolul al 19-lea s-a nregistrat o intens emigratie evreiasc spre principatele Romne (Vechiul Regat), n special spre Moldova. Citez Carol Iancu spune: In 1803 existau n Moldova circa 30000 evrei, n 1848 circa 60000, recensamntul din 1859 cifrndu-i la 11892212. Dupa Unirea Principatelor (1859), domnitorul A.I.Cuza, care i-a numit pe evrei romani de cult mozaic, a depus toate eforturile pentru a grabi emanciparea romanilor de rit israelit, dar inlaturarea acestuia de la domnie si aducerea in tara a printului Carol de Hohenzollern a insemnat pentru evrei instaurarea unui nou regim de vexatiuni, pentru ca prima Constitutie moderna adoptata in 1866, in loc sa fi consfintit dreptul la cetatenie pentru locuitorii evrei considerati pamanteni si hrisoveliti, i-a transformat prin articolul 7 in apatrizi. Initial, Ion Bratianu a promis acordarea cetateniei pentru evrei, dar, in final, sub presiunea unor grave tulburari antisemite de strada si a protestelor din parlament, s-a introdus aliniatul 2 la articolul 7 in urmatorii termeni : Numai strainii de rituri crestine pot dobandi impamantenirea oficializandu-se astfel o problema evreiasca in societatea Romaniei moderne. Desi obligati sa efectueze serviciul militar si sa se supuna tuturor legilor tarii, desi plateau toate contributiile si impozitele ca toti ceilalti locuitori, evreii au devenit straini, supusi unui regim restrictiv si discriminatoriu. Asadar, pe vremea lui Eminescu evreii din Romnia erau n majoritate emigranti recenti, multi intrati ilegal n tar. In opinia public a vremii, existau 2 curente: filosemitii cereau ca tuturor evreilor s li se dea neconditionat cetatenia romn, cu toate drepturile corespunzatoare, si antisemitii. Antisemitii spuneau c cetatenia romn nu trebuie acordat acestor evrei dect pe baza de cereri individuale, analizate pentru fiecare caz n parte. Eminescu s-a situat n cea de-a doua categorie. Esenta conceptiei lui Eminescu despre evrei este cuprins ntr-un articol (Dac proiectul maiorittii...) publicat n Timpul din 7 iulie 1879: Nu exist dar romni de rit izraelit, pentru c nu exist izraeliti cari-n familie s vorbeasc romneste, pentru c nu exist izraeliti cari s intre n relatii de cstorie cu romnii, c-un cuvnt evreul e evreu, se simte evreu si pn acuma nici n-a voit s fie altceva dect evreu13. Cele scrise de Eminescu reprezinta o realitate sociologica a vremii sale. Ins n timp, lucrurile aveau s se schimbe, iar
11

Clinescu, George, Viata lui Mihai Eminescu, editura Univers, 1989, 439 p., Bucur, Marin (ed.), Caietele Mihai Eminescu, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972
12 13

Carol Iancu - Evreii din Romnia de la excludere la emancipare, Editura Hasefer, Bucuresti 1996, pag. 49 M. Eminescu - "Opere" vol. X, Editura Academiei RSR, Bucuresti 1989, pag. 291-292

naintea celui de-al 2-lea rzboi mondial destui de multi evrei vorbeau romneste n familie (n Vechiul Regat, chiar majoritatea evreilor), existau casatorii mixte si chiar convertiri la crestinism. Este adevarat ca Eminescu uita de anumite constringeri pe care le aveau de indurat evreii. El idealizeaza clasa taraneasca, comparindu-i pe evrei cu taranii romani. El se ntreab: Ce sunt acesti oameni ? "Tarani ? Nu sunt. Proprietari, nu ; nvatati , nici cit negrul sub unghie; fabricanti, numai de palavre; meseriasi nu, breasla cinstita n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete desarte, lenesi care traiesc din sudoarea poporului fara a o compensa prin nimic, ciocoi boierosi si fudui, mult mai nfumurati dect coboritorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. Eminescu face greseala de a considera ca meseria de comercinat reprezinta o meserie parazita, neproductiva. De asemenea, pe el il nemultumeste faptul ca evreii lucreaza cu banii si nu cu materiile prime, acest fapt demonstrind ca el a fost supus prejudecatilor timpului. Totusi, Eminescu nu i-a considerat niciodat pe evrei o ras inferioara, ba chiar le reproseaza c nu se casatoresc cu romnii. Din cele scrise de el rezult c, o data cu adoptarea de catre evrei a limbii romne (ceea ce s-a si ntmplat pe scar larga n veacul 20), ncetatenirea evreilor e admisibila. Alina Savin 12 iunie 2006 Poitiers, Franta

BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Bucur, Marin (ed.), Caietele Mihai Eminescu, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972 Clinescu, George, Viata lui Mihai Eminescu, editura Univers, 1989 Dubnov, Simon Istoria hasidismului, Hasefer, 1998 Eminescu, Mihai Opere vol. X, Editura Academiei RSR, Bucuresti 1989 Iancu, Carol - Evreii din Romnia de la excludere la emancipare, Editura Hasefer, Bucuresti 1996, pag. 49 Iassy, articol in Encyclopedia Judaica, 1998 Izvoare si marturii referitoare la evreii din Romania, v.II/1, intocmit de Mihai Spielmann, Federatia comunitatilor evreiesti din RSR 6

8. 9. 10.

Kara, I-Contributii la istoria obstii evreilor din Iasi, Hasefer, 1997 Kuller, Harry O istorie a evreilor din Romania in date, Hasefer, 2000 Solomovici, Tesu Romania Juidaica, vol.1, ed. Tesu, 2001