Profesor Maria Vlad, specialitatea ISTORIE

Scoala cu clasele I-VIII; Octavian Voicu;, Bacau

Personalitatea lui Lucreţiu Pătrăşcanu

Lucreţiu Pătrăşcanu, ministru, avocat, sociolog, economist şi pentru o perioadă de

timp profesor La Universitatea din Bucureşti, este un personaj al cărui clişeu
istoriografic suferă de un pronunţat imobilism, principalele componente ale personalităţii
sale fiind definite, de regulă, prin sisteme de genul: doctrinar şi ideolog comunist, patriot,
victimă a staliniştilor din partid. În cele ce urmează voi încerca să schiţez personalitatea
liderului comunist, omul din spatele mitului.
Luctreţiu Pătrăşcanu s-a născut la Bacău, la 4 noiembrie 1900. Provenea dintr-o
familie de intelectuali : tatal său a fost istoricul şi prozatorul D.D.Pătrăşcanu iar mama sa
provenea dintr-o familie boierească. Devine membru al grupării comuniste în timpul
studenţiei, în anul 1919, lucrând ca editor al ziarului ; Socialistul ;. A absolvit Facultatea
de Drept din Bucureşti în anul 1922.
Devenind tot mai radical după Revoluţia din Octombrie, a fost unul din membrii
fondatori ai Partidului Comunist în 1921. Împreună cu Elek Koblos a participat la al IV-
lea Congres al Cominternului la Moscova între noiembrie-decembrie 1922, unde i-a
cunoscut pe Ana şi Marcel Pauker. Întors în ţară este arestat şi închis la Jilava în 1924. A
fost mutat într-un spital-închisoare după ce a făcut greva foamei.
In 1931 a fost ales membru al Camerei Deputaţilor. A reprezentat partidul la
şedinţele Cominternului de două ori, rămânând în URSS până în 1935. A fost închis pe
perioada celui de-al doilea război mondial, întâi la Târgu Jiu ( unde l-a cunoscut pe
Gheorghiu Dej) apoi la Poiana Ţapului.
În aprilie 1944 a fost contactat de Ionel Stârcea din partea regelui Mihai care
urmărea un tratat cu Aliaţii înaintea intrării în ţară a sovieticilor şi a participat împreună
cu Emil Bodnăraş la negocierile secrete cu PNL şi PNŢ.
După arestarea lui Antonescu pe 23 august 1944, Pătrăşcanu a redactat declaraţia
către ţară pe care regele Mihai a citit-o la radio. A participat ca reprezentant al
comuniştilor la semnarea armistiţiului de la Moscova din 12 septembrie 1944 . Interesant
este faptul că la procesul din 1954 a fost acuzat de a fi încercat sa amâne îndepartarea
dictaturii militare a lui Antonescu.
Pe timpul ocupaţiei sovietice a servit ca ministru fără portofoliu ( 1944 ) şi
Ministru al Justiţiei ( între 1944-1948 ). A iniţiat de asemenea persecuţiile civililior
consideraţi periculoşi şi a participat la înfiinţarea Tribunalului Poporului.
Încă de la începutul anilor 1940 a început să-şi exprime îndoielile cu privire la
controlul strict stalinist.De aceea, la punctul trei al ordinii de zi din şedinţa plenară a
Conferinţei Naţionale a P.C.R. , din 20 octombrie 1945, figurează ca temă de dezbatere
:; atitudinea tov. Pătrăşcanu după critica facută la Conferinţa Naţională a P.C.R. de către
tov. GH. Gheorghiu Dej şi Gheorghe Apostol;. Se pare că atitudinea celor doi lideri
comunişti, ca şi includerea acestui punct pe ordinea de zi a importantei şedinţe se făcuse
la indicaţiile reprezentanţilor sovietici din România. În concordanţă cu uzanţele vieţii de
partid şi cu cererile exprimate, Pătrăşcanu şi-a făcut autocritica în finalul şedinţei.1
Se remarcă din sinteza stenogramei că nici unul dintre membrii noului C.C. nu a
luat cuvântul în apărarea lui Pătrăşcanu, ci s-au întrecut unul pe celălalt în a găsi acuze
cât mai grave la adresa lui.
După câştigarea unui loc de deputat la alegerile din 1946, Pătrăşcanu a primit critici
aspre din partea lui Dej din cauza discursurilor sale electorale considerate ;şoviniste; şi
;revizioniste;2 Treptat a fost tot mai marginalizat. Scrierile sale erau cenzurate iar la
ceremoniile publice numele său era publicat după cel al politicienilor mai puţin
importanţi. Presa a renunţat la termenul ;tovarăşul Pătrăşcanu ;, referindu-se la el
ca ;profesorul Pătrăşcanu ;, un termen mult mai distant.
A fost arestat în aprilie 1948, fiind acuzat de a nu fi declarat unele ;crime politice ;,
de a fi fost finanţat de ;burghezie ; sau chiar de a fi fost cumpărat de americani.3. In 1954,
după un fals proces, a fost executat la Jilava.4
A fost reabilitat postum din ordinul lui Nicolae Ceausescu in 1968 în încercarea de
a-şi legitima conducerea. Astfel, până în 1989, Pătrăşcanu a rămas printre cele mai
populare figuri ale Paridului Comunist.
A fost caracterizat de un jurnalist străin prezent în România anilor 1945-1952 drept
;un om agreabil şi foarte instruit...A fost treptat marginalizat, tocmai din cauza calităţilor
sale intelectuale, de tovaraşii săi mai stupizi din P.C.R. ;5 A avut de suferit pe plan
personal atunci când s-a îndrăgostit şi a dorit să se căsătorească cu Herta Schwamen,
după ce o apărase într-un proces. Dar exista şi în România legea împrumutată din
Germania prin care arienii nu aveau voie să se căsătorească cu evreii. Din fericire
preotul-scriitor Gala Galaction a botezat-o Elena şi astfel nunta a avut loc.6. În cercul lor
de prieteni se aflau mulţi evrei (Marcel Pauker, Lena Constante) iar neparticiparea lui
Pătrăşcanu la luptele de clasă din interiorul partidului i-au adus în cele din urmă
excluderea din partid. A devenit un pericol după discursurile ţinute la Cluj şi Sibiu in
1946. Acolo a remarcat “o rezervă dusă până la aversiune faţă de aparatul administrativ şi
Statul Român, într-o parte a populaţiei maghiare şi în special în Secuime” relatând apoi
că “în regiunea secuiască nu a găsit steagul tricolor românesc şi nu este de acord cu cei ce
arborează numai steagul sovietic”. Apoi a clarificat că va urma “o definitivă încadrare a
Ardealului de Nord în graniţele Statului Român”, după care specifica “Limba oficială în
Statul Român este Limba Română; . Poziţia sa a fost permanent apăsat naţională ( Înainte
de a fi comunist, sunt român !)7 , nu ;naţionalistă ;, cum îi imputa, cu ură, Dej.Incă din
1928 a intrat în conflict cu cei care argumentau că România Mare este o entitate
imperialistă, argumentând istoric şi geografic că moldovenii nu sunt o populaţie diferită,
ci tot români.8. Istoricul Ghiţă Ionescu a concluzionat simplu: ;unele din acuzaţii erau
adevarate ;, numai că semnificaţia lor era ;în favoarea acuzatului’9.

Note:
1.;Magazin istoric;, nr 6/1998
2.Victor Frunză, ;Istoria stalinismului în România;, p.362
 3. Lavinia Betea, ;Portret în gri. Pătrăşcanu-deputat de Arad;, în Magazin istoric;,
iunie 1998
4. A. Cioroioanu, ; Pe urmele lui Marx. O introducere în istoria comunismului
românesc ;, p.398
5.Simion Bourgin, ;Sfârşit de epocă în Bucureşti;, III, în revista ; 22 ;, nr.49,
6.XII.1995
6.Lavinia Betea,; Moartea unui lider comunist ;p.39
7. Lavinia Betea, op. cit ;, p.40
8 Lavinia Betea, ; Antisovietismul lui Lucreţiu Pătrăşcanu ( ; Lucreţiu Patrascau`s
AntiSovietism) in Jurnalul Naţional, noiembrie 1,, 2005
9. Ghiţă Ionescu, ; Comunismul în România ;, p.183

Bibliografie:
1, Betea, Lavinia, Antisovietismul lui Lucreţiu Pătrăşcanu ( ; Lucreţiu Pătrăşcanu`s
AntiSovietism) în Jurnalul Naţional, noiembrie 1,, 2005
2 Betea, Lavinia, , ;Portret în gri. Pătrăşcanu-deputat de Arad;, în Magazin istoric;,
iunie 1998
3. , ; Antisovietismul lui Lucreţiu Pătrăşcanu ( ; Lucreţiu Patrascau`s
AntiSovietism) in Jurnalul National, noiembrie 1,, 2005
4. Betea, Lavinia, ,; Moartea unui lider comunist;
5.Bourgin, Simion, ;Sfârşit de epocă în Bucureşti ;, revista ;22;, 6 XII 1995
6. Cioroianu, A., ; Pe urmele lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc ;,
6. Frunză, Victor, ;Istoria stalinismului in România;,
7. Ionescu, Ghita, ; Comunismul in România ;
8. .;Magazin istoric;, nr 6/1998