FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE, ISTORIE SI FILOZOFIE

SPECIALIZAREA ISTORIE
ISTORIE- ROMANIA IN ISTORIA RELATIILOR
INTERNATIONALE

23 AUGUST 1944. IMPLICATII INTERNATIONALE

PROF. UNIV. DR. STEFAN LACHE

MOSNEANU CRISTIAN
MASTER AN I

1
 Cuprins

1.Introducere pag.3

2.Preliminariile evenimentului pag.4

3. Pregatirea complotului pag 6

4. Desfasurarea evenimentelor pag 8

5. Marturi ale participantiilor actului de la 23 august 1944 pag 9

6. Puncte de vedere ale istoricilor asupra evenimenteleor din 23

august 1944 pag 18

7. Implicatii internationale ale evenimentului si opinia istoricilor

straini pag 22

8. Concluzii pag 23

9. Bibliografie pag 24

2
 1.Introducere
„Istoria este prima carte a unei natiuni in care vedem trecutul, prezentul si viitorul”.

Unul dintre punctele culminante ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, cel putin in ceea
ce priveste istoria poporului nostru o reprezinta actul de la 23 august 1944 cand Romania s-a
desprins de Germania Nazista, s-a alaturat Natiunilor Unite si a luptat impotriva vechiului aliat.

Evenimentul in sine este reprezentat de arestarea Maresalului Ion Antonescu din

dispozitia Regelui Mihai, formarea unui guvern de coalitie din membri partidelor PNT, PNL, PCR
si PSD si lupta trupelor romane impotriva armatei Wehrmacht-ului indeosebi pe Valea Prahovei
si Bucuresti. Nu trebuie uitat nici faptul ca noul guvern constituit sub conducerea generalului
Constantin Sanatescu avea misiunea de a inchia armistitiul.

Urmarile decizie luate in data 23 august de catre Romania a fost privita diferit de catre
cele doua blocuri militare astfel incat putem spune ca aceasta actiune a fost privita de catre
nemti ca o „defectiune ”, „tradare” sau „opera unei clici de tradatori ”- lucru care ni se
reproseaza de catre germani pana in zilele noaste sub o forma sau alta. Natiunile Unite a privit
aceasta decizie ca un gest de bravura subliniind faptul ca actul in sine a dus la scurtarea
razboiului, unul dintre argumentele acestui fapt o reprezinta decorarea ulterioara a regelui
Mihai de catre URSS cu ordinul”Pobeda”(Victoria) si de catre presedintele SUA, Harry Truman,
cu „Legion of merit ” in grad de comandor 1.

In decursul anilor care au urmat paternitatea acestui eveniment a devenit controversata

datorita intrepretarii date de catre oamenii politici si istorici in functei de anumite contexte
istorice si de interese. La inceput evenimentul a fost denumit ”lovitura de palat ” accetuind rolul
decisiv al Regelui Mihai in arestarea Maresalului Antonescu urmand mai apoi sa fie denumita
„lovitura de stat” organizata de rege cu sprijinul unor generali si al partidelor politice. Numai
dupa un an si doua luni odata cu inceperea comunizarii tarii, comunisti isi atribuie in intregime
meritele actiuni din 23 august. In continuare, la 22 august 1949 „lovitura de stat ” devine „actul
de la 23 August 1944, pregătit şi înfăptuit de către Partidul Comunist Român2” iar mai
tarziu evenimentul devenind „ziua eliberării României de către glorioasa Armată Sovietică,
ziua doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forţele patriotice conduse de partid, cea
mai mare sărbătoare naţională a poporului nostru”. 3
1

Incepand cu anul 1955 Partidul Comunist atribuie evenimentului calificativul de

„insurectie armata” organizata bineinteles de Partidul Comunist alaturi de fortele populare

1
Stefan Lache, Romania in Relatiile Internationale(1939-2006),Bucuresti,2007, p. 198
2
General Maior(r),Mihai E. Ionescu Colonel (r) Petre Otu,Prof. Univ, dr . Mihai Retegan, Prof. Univ. Dr. Alesandru
Dutu ,Revista de istorie militara,ISSN,1220-5710, Bucuresti, p.3
3
Ibidem, p.4

3
si de armata. La scurt timp dupa venirea lui Nicolae Ceausescu se atribuie definitiv
titulatura de” revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şiantiimperialistă”.”
Dupa anul 1989 parerile incep sa fie impartite din nou dupa cum urmeaza:
monarhistii atribuie un rol decisiv regelui in scoaterea Romaniei din razboi, adeptii lui
Antonescu au considerat evenimentul un act de tradare iar sustinatorii partidelor politice
istorice au sustinut meritele inaintasilor lor.

In cea mai mare enciclopedie din toate timpurile (enciclopedie online) care este
Wikiepedia evenimentului ii este atribuita urmatoarea definitie: „Al Doilea Război Mondial:
România a ieșit din alianţa cu puterile axei, trecând de partea aliaţilor. Mareșalul Ion Antonescu,
conducător al statului, a fost arestat în urma loviturii de stat organizată de regele Mihai I al României și
s-a format un guvern condus de Constantin Sănătescu”.4

2. Preliminariile evenimentului

Despre lucrurile petrecute inaintea „puciului” de la 23 august exista o diferenta in ceea ce

priveste cat erau de informate tertele parti care ar fi avut de suferit in urma unui asemenea eveniment,
si ma refer aici atat la Antonescu cat si la Hitler (Germania Nazista).
Maresalul Antonescu era la cunostinta cu tot ceea ce faceau oponentii lui, acest fapt este de
necontenit datorita documenteleor pe care le detinem astazi din perioada 1943-1944 cu precadere ne
referim la rapoartele Directiei Generale ale Politiei si ale Inspectoratului Judetean al Jandarmeriei.5
Maresalul era informat la zi si corect de tot ceea ce i se pregatea de catre opozitie si Casa Regala si
anume inlocuirea guvernului condus de catre el cu Guvernul Sanatescu si iesirea Romaniei din Axa
precum si de faptul ca lidierii principalelor partide politice Iuliu Maniu si Dinu Bratianau vroiau totusi sa
pastreza ca alternativa si dupa iesirea din Axa guvernarea Antonescu.
Motivele pentru care Maresalul Antonescu nu a reactionat sub nici o forma sunt destul de
numeroase, asupra lor primeaza totusi motivatia intima si nefondata de altfel ca problemele vitale si de
actualitate ale tarii se puteau rezolva numai „cu el si prin el”6
2
Motivatia intima a fost, dupa cum se va dovedi, o eroare uriasa pentru un sef de stat. De
asemenea, o alta eroare grava a fost si pricipiul ca adversarul politic intern nu va avea curajul in a
reactiona dat fiind gravitatea situatie generale a tarii si necunoasterea problemelor. De altfel datorita
unei defectiuni de viziune Maresalul nu a pus mare pret pe valoarea membrilor opozitiei si nici pe
valoarea lor de reusita. Ca argument in acest sens ne putem uita pe notele lasate de catre Antonescu
asupra unui raport al SSI din 23 iunie 1944 intitulat “Notă cu privire la chipul în care apreciază
Maniu posibilităţile de armistiţiu ale României”. Era exact cu două luni înaintea puciului, iar
Mareşalul, luând act de manevrele persoanelor implicate, le rezerva, fără nici o reţinere, un „rol
de cioclii care se pregătesc să moară omul şi să-i ia în primire cadavrul! Frumos, foarte frumos şi
mai ales patriotic rol şi-au asigurat”.

4
Wikipedia, enciclopedia liberă, 23 august
5
Cartea Albă a Securităţii, I, 23 august 1944 – 30 august 1948, editor Mihai Pelin, Bucureşti, 1997, p. 259.
6
Gheorghe Buzatu, Romania in ecuatia razboiului si a pacii,Bucuresti, Editura Mica Valahie,p.71

4
 Cât priveşte moralitatea complotiştilor, nişte „păioase”, ei reprezentau „toate zdrenţele
[care] s-au adunat de vânt la colţuri de stradă şi gunoaie”7.
In continuare, referindu-ne la cunostintele si viziunea pe care o avea Hitler despre ce i se
pregatea aliatului sau putem spune ca acesta nu a fost la curent cu pregatirile complotistilor de
la 23 august 1944. Fuherul a avut totusi informatii privnd aceasta situatie dar acestea au venit
pe foarte multe cai (militari, diplomati, spioni, consilieri economici) si acest fapt a facut sa se
creeze un puzzle greu de descifrat si in plus, multe din informatii erau contradictorii. De
asemena Hitler nu a acordat destula atentie informatiilor survenite si datorita faptului ca era
foarte ocupat si nu a avut dispozitia necesara fiind prins in valtoarea multitudinilor de
infrangeri suferite. „Relativ la soarta lui Antonescu”8 Hitler ere de mult ingrijorat, dat fiind
faptul ca in ianuarie-februarie 1944, temandu-se ca Romania v-a iesi din coalitia cu Axa a
ordonat inceperea pregatirilor tehnice a planului „Margaretha II”, plan care viza invadarea
Romaniei. „Salvarea ” a venit in urma vizitei pe care Antonescu i-o face Fuherului in 26-27
martie 1944. La 24 de ore dupa intrevedere Hitler ordona incetarea demersurilor planului de
invadare a Romaniei. Rezultatul intrevederii celor doi lideri a fost favorabil celor care pregateau
complotul, deoarece in situatia in care Romania ar fi fost invadata si Antonescu inlaturat, acesta
din urma ar fi fost inlocuit cu un conducator ales de catre Nazistii si cel mai probabil guvernul ar
fi fost inlocuit cu un guvern marioneta in care mai mult ca sigur nici unul dintre complotisti nu
si-ar fi gasit locul.
Daca la intalnirea din februarie Hitler a fost linistit si de asigurarile pe care i le-a dat
Antonescu, nu putem spune acest lucru si despre ultima intalnire a lor din data de 5 august
1944, intalnire care a avut loc la Rastemburg. Discutiile au fost frontale, cu precadere initiativa
a avut Hitler care a cerut direct si raspicat lui Antonescu sa spuna daca va merge sau nu cu el in
razboi pana la capat.
Informatiile ulterioare ne arata ca cei doi nu au ajuns la o solutie comuna, Hitler, mai precis dupa o
steneograma germana arata ca ar fi lamurit lucrurile9 pe cand Antonescu dupa propriile note pe care le-
a scris la intoarcerea la Bucuresti are un alt punct de vedere si anume ca ar fi avut o pozitie ferma asupra
duritatilor lui Hitler. Argumentele notei lui Antonescu se regasesc intr-o stenograma din care am sa
redau exact cuvintele maresalului: „Era să adaug, dar m-am reţinut, privitor la ruptura dintre
România şi Germania. Niciodată un popor nu poate să ia un angajament orbeşte alături de alt
popor, când acesta face o acţiune şi politică şi militară greşită şi cine spune că Germania nu va
mai face de acum înainte aceleaşi greşeli... Nu pot sacrifica poporul meu dacă se produc astfel
de greşeli”. 10
Din steneograma germana rezulta ca Antonescu si-a dat totusi acordul: ” De altfel, nici un aliat al
Germaniei nu este atât de loial ca România. Ea va rămâne de partea Germaniei şi va fi ultima
ţară care va părăsi Reichul, pentru că ştie că sfârşitul Germaniei înseamnă sfârşitul
României”11.

7
Gheorghe Buzatu, Romaniai in ecuatia razboiului si a pacii ,Bucuresti, Editura Mica Valahie,p.72
8
Ibidem,p.72
9
Vezi Ion Calafeteanu, Românii la Hitler, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 1999, p. 254-272. La
întrevederea de după micul dejun, Hitler s-adeclarat convins „că soarta Germaniei este legată în mod indisolubil de
soarta statelor”

5
 Facand o concluzie privind cele 2 puncte de vedere extrase din fragmentele de stenograme
prezentate mai sus rezulta faptul ca la momentul respectiv nu era in avantajul Romaniei sa se opuna
Germaniei sau sa lupte contra ei.
Discutia dintre Antonescu si Hitler este cel mai bine sintetizata de generalul Titus Garbea, seful
Misiunii Militare romane pe langa OKW. Din rezumatul facut de Titus Garbea o sa redau cel mai elocvent
fragment : „...Antonescu a creat un moment tensionat, la care „Hitler, încruntat şi nervos, sare
din domeniul militar al discuţiei în domeniul politic, fără legătură. El îi cere lui Antonescu să
răspundă dacă va lupta, ca aliat al Reichului, în fruntea armatei române până la limita extremă.
Mareşalul a fost surprins şi indignat de această întrebare fără ocol, care îndepărta perspectiva
încheierii războiului. Foarte dezamăgit, Antonescu a răspuns prin nişte întrebări. Iată-le: <<Îmi
cereţi să mă sinucid împreună cu poporul şi armata mea? Cum este cu putinţă? Cum
puteţi crede că aş putea lupta alături de diviziile germane, înarmate aşa de bine,
când aţi refuzat mereu să-mi acordaţi ajutoarele militare solicitate? Cum credeţi că veţi menţine
Frontul de Răsărit o dată cu intrarea Turciei în război [2august 1944], intrare ce oferă Aliaţilor
posibilitatea cuceririi Mării Negre şi a Bulgariei, chiar lângă noi? Cum credeţi că, lipsiţi de
apărarea antiaeriană, putem rezista raidurilor aliate?>>. Reacţia neaşteptată a lui Antonescu l-
a descumpănit pe Hitler;acesta nu se aştepta la atâta vehemenţă şi din această cauză răspunde
cu lucruri care nu pot să stea în picioare...”12
Titus Garbea referindu-se la rezultatul discutiilor afirma ca acesta a fost unul nul.
La iesirea din sala unde a avut loc intrunirea Antonescu a spus catre Titus Garbea si Ion
Gheorghe ministrul nostru in functie la Berlin :” „<<Auzi, domnule, domnule, domnule... Ăştia sunt
gangsteri! Ai văzut, domnule, mi-a pus mâna în gât şi m-a întrebat dacă sunt de acord să mă
sinucid cu el, împreună cu armata şi poporul român?!” .13

mijlocii şi mici din Europa. Nici o protecţie engleză nu poate salva Finlanda, România,
Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia sau Turcia de bolşevism” (ibidem, p. 266)
10
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, p. 254
11
Întocmită, precum toate celelalte de acelaşi personaj din anturajul Führerului şi delegat al MAE din Berlin,
ministrul Paul Schmidt, cunoscut după război şi ca un eminent memorialist (cf. Hitler´s Interpreter, Melbourne-
London-Toronto, Heinemann)
12
Ion Calafeteanu, Români la Hitler, p. 272.
13
. Gh. F. Anghelescu, Gh. Buzatu, Generalul Titus Gârbea despre ultimaîntrevedere Hitler-Antonescu, în
„Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie <<A. D. Xenopol>>”, Iaşi, t. XXIII/2, 1986, p. 815-820.
14
Ibidem,p. 815-820.
15
Aurel Sergiu Marinescu, O contribuţie la istoria exilului românesc, vol. 5, p.18-19.

6
 In urma acestei ultime discutii expuse putem reflecta doua opinii puse in antiteza si anume
opinia sustinatorilor lui Antonescu si opinia celor care ii erau adversari.
Cei care il sustineau au vazut un lucru admirativ si de incredere. Printre acestia se numara si
Titus Garbea care afirma : „Ion Antonescu nu avea ideea fermă de-a rămâne până la sfârşit alături
de Hitler şi nici gândul să rămână împreună cu România, cu armata ei şi cu tot neamul nostru
alături de Germania”.14
In partea opozantilor acest lucru nu facea decat sa se intareasca ideea ca Antonescu
trebuia demis cat mai repede deoarece atitudinea lui fata de Hitler la ultima intalnire facea sa
creasca increderea in el a aliatilor si mai cu precadere a rusilor. In argumentarea acestui lucru
putem vedea atitudinea lui V.M. Molotov la adresa lui Lucretiu Patrascanu, conducatorul
delegatiei Romaniei la Moscova, acesta afirmand intr-un schimb de replici cu cel din urma:
…Antonescu reprezenta poporul roman, iar dv. o aventură!”15.
Un alt argument il reprezinta spusele lui Iuliu Maniu in momentul intruniri de la Palat din
data de 22 august:”Preferatul aliatiilor in ceea ce priveste semnarea armistitiului, in afara de
mine bineinteles, este Antonescu domnilor. De ce? Pentru ca el este seful guvernului, el este
seful armatei, si el ii cunoaste cel mai bine pe nemti, deci el poate asigura transformarea cu
minimum de riscuri. Si mai e ceva domnilor, Antonescu este singura persoana din tara asta pe
care Hitler o respecta”. 16

3.Pregatirea Complotului

Datorita politicii pe care o ducea Antonescu si anume aceea de prelungire a

razboiului alaturi de Axa in anul 1944 s-au creat aliante intre opozantii Maresalului. Cea
mai importanta alianta este Blocul National Democrat (iulie 1944) din care faceau parte
lideri principalelor partide politice: Iuliu Maniu- P.N.T, Constantin I.C. Bratianu- P.N.L, Titel
Petrescu- P.S.D si Lucretiu Patrascanu- P.C.R. Un alt lucru importat il reprezinta aparitia
unui curent anti-antonescian in randul intelectualitatii romane precum si in randul
ofiterilor superior ai armatei. De mentionat faptul ca la complot au participat atat membrii
BND cat si cei din randul curentului anti-antonescian.
Prima etapa in pregatira complotului o constituie actiunea unei formatiuni militare
formate din C. Sanatescu, D. Damaceanu si E. Botnaras care, sub raport tehnic au definitivat
preparativele concrete ale arestarii lui Antonescu, ca data stabilindu-se 26 august- ultima
sambata din luna, au ales aceasta zi pentru ca fiind sfarsit de saptamana maresalul se afla in
Bucuresti si in eventualitatea convocarii putea avea banuieli mai vagi asupra ceea ce i se
pregatea. Ceea ce a facut devansarea lovituri de stat sa fie pe data de 23 august reprezinta o
suma de elemente care au intervenit in zilele acelea: situatia si apelul disperat de pe front
care ar fi facut ca maresalul se se deplaseze din capitala fara posibilitatea de a se mai
intorce pe 26 august, decizia lui Antonescu de a informa pe Hitler prin Clodius, ca se va
retrage din Axa, intentia lui Antonescu de a contiuna lupta pana va obtine o singura victorie
pe linia Focsani- Namoloasa- victorie care sa ii asigure conditii mai bune pentru armistitiu.

7
Desfasurarea evenimentelor4.Desfasurarea Evenimentelor
Am sa incep relevarea evenimentelor petrecute prin enumerarea catorva dintre “actorii
principali” , din cele 30 de personalitati marcante care se aflau la palatul Victoria in ziua de 23
august: Ioan de Mocsonyi- Styrcea (apropiat si sfetnic al regelui Mihai), D. Dămăceanu, Emilian
Ionescu, C. Sănătescu (militari), Lucreţiu Pătrăşcanu, Bellu Zilber, Mihai Antonescu, Gheorghe
Barbul, Grigore Gafencu şi Eugen Cristescu. Toti cei enumerati mai sus au lasat marturii mai
mult sau mai putin inseminate pe care istoria le-a atribuit rolul rol in nararea cat mai corecta a
acestui eveniment.
Evenimentele petrecute in 23 august 1944 le voi prezenta in ordinea desfasurarii lor dupa
cum urmeaza:
1. In data de 22-23 august Maresalul Antonescu luase decizia ferma de a incheia
armistitiu cu Natiunile Unite – lucru pe care cei care au complotat il stiau foarte bine.
2. Maresalul fusese rugat de catre membrii conducatori ai B.N.D sa conduca operatiunea
de semnare a armistitiului.
3. Maresalul era convins ca semnarea tratatului trebuia facuta numai dupa instiintarea
lui Hitler, lucru pe care l-a si facut prin intermediul lui Clodius, dandu-i acestuia
ragaz timp de 24 de ore pana in data de 24 august orele 18. Lucrurile nu au mai stat
insa asa deoarece Antonescu s-a razgandit si a cazut la un consens cu Gh. Bratianu,
acesta din urma promitandu-i ca ii va aduce o “scrisoare de garantie”17 semnata de
liderii istorici, scrisoare care atesta faptul ca acestia erau de acord cu conditiile puse
de Antonescu pentru incheiarea armistitiului.
4. Scrisoarea nu fost prezentata lui Antonescu in cele din urma de catre Gh Bratianu,
motivul cel mai plauzibil este acela ca Iuliu Maniu nu a vrut sa o semneze. La orele
15, Mihai Antonescu a fost convocat la palat urmat si de Maresal la orele 16,15.
5. Mihai Antonescu care sosise inintea maresalului, a avut o scurta intrevedere cu
Regele Mihai si cu generalul Sanatescu, propunand, din proprie initiativa sa plece la
Ankara cu un avion gata pregatit pentru negocierea armistitiului. Regele il refuza si ii
spune sa astepte si venirea maresalului pentru ulterioarele discutii.
6. In pauza de 30 de minute, Regele s-a intalnit cu complotistii in Casa noua de langa
Salonul Galben unde urmau sa fie arestati antonestii, aici facandu-se si planul prin
care regele trebuia sa il forteze pe maresal sa semneze armistitiul, in caz contrar ei ar
fi intervenit alaturi de soldati si l-ar fi arestat pe Maresal.
7. Dupa sosirea Maresalului, regele i-a ordonat acestuia sa incheie neaparat armistitiul.
Suveranul roman fiind contrat de catre Antonescu cu faptul ca nu primeste ordine de
la un”copil”18, replicandu-i de asemnea ca el stie cel mai bine ce are de facut si ca nu
vrea sa vada tara pe mana rusilor.
4

17
Gheorghe Buzatu, Romania in ecuatia razboiului si a pacii,Bucuresti, Editura Mica Valahie, p.87
18
Ibidem, p.88

8
 8. Nevrand sa cedeze presiunilor Regelui Mihai si conform cu consemnul avut cu
complotistii, Ion Antonescu este arestat la ordinele lui Constantin Sanatescu de catre
garda regelui condusa de catre Emilian Ionescu, de retinut faptul ca regele nu a schitat
nici un gest ci pur si simplu a parasit incapera prin usa din spate.
9. Cei doi antonesti au fost arestati si inchisi in camera seif a palatului.
10. Regale Mihai il numeste in functia de prim-ministiu pe Constantin Sanatescu iar ca
ministu de externe pe N. Buzesti.
11. La orele 22 regele da un comunicat la radio catre tara prin care anunta iesirea din axa
si destituirea lui Antonescu.
12. In dimineata zilei de 24 august un reprezentant al guvernului roman pleaca la Ankara
pentru a informa reprezentantii guvernelor U.R.S.S, S.U.A si Marii Britanii asupra
noii situatii politice militare din Romania 19.
13. In aceeasi zi, Grigore Niculescu- Buzesti, noul ministru al afacerilor externe, a transmis
emisarilor romani la Cairo – Barbu Stirbey si Constantin Visoianu – hotărarea guvernului de
a li se acorda depline puteri pentru a semna imediat armistitiul cu Uniunea Sovietică, Marea
Britanie si Statele Unite ale Americii .20
14. Guvernul U.R.S.S. s-a pronuntat, la 25 august 1944, pentru incheierea armistitiului pe bazele
comunicate la 12 aprilie 1944 si ale unor modificări aduse acestora in cadrul negocierilor
secrete de la Stockholm. Guvernele de la Moscova, Londra si Washington au convenit ca
negocierea armistitiului să se desfăsoare la Moscova.21

Dupa arestarea Maresalului Antonescu si tinerea lui in camera seif alaturi de catre Mihai
Antonescu, acestia au fost predati unui grup de comunisti condus de inginerul Ceausu zis si
Botnaras si tinuti intr-o casa conspirativa din Bucuresti pana la trimiterea lor la Moscova pentru
a fi judecati.
Un lucru foarte important care trebuie mentionat este si insemnarea datei pe 20 aprilie 1946 in
urma interogatoriului lui Avram Bunaciu de unde ne dam seama de apreciererea corecta a
evenimentelor de catre Ion Antonescu. Ex-maresalul spune urmatorul lucru: „[…] Mergând la
Palat [în după-amiaza de 23.8.1944], l-am găsit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu şi am mers
împreună la Rege. Am văzut în curte tancurile pe care mi le ceruse să se apere de nemţi. Ţevile
erau îndreptate spre casă. Atunci, în faţa lui Mihai Antonescu şi Sănătescu, i-am spus că nu mai
e nimic de făcut şi că aşteptăm numai un răspuns de la d-l Clodius şi scrisoarea partidelor
politice. Sănătescu se scoală şi spuse: «Vi le aduc eu». Regele a ieşit din cameră şi după o
jumătate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldaţi din garda Palatului cu revolverele în mână.
Surprins, am spus: «Ce înseamnă aceasta, Majestate?».
5
În timpul acesta m-a luat de coate un maior [Anton Dumitrescu] pe care l-am făcut «mişel». Lui
Sănătescu i-am spus: «Nu ţi-e ruşine, d-tale, om bătrân, să-l puie pe Rege, un copil, să facă
astfel de lucruri neuzitate?». După ce Sănătescu mi-a spus: «Sunteţi arestat fiindcă nu aţi vrut să
faceţi armistiţiu» şi i-am răspuns «Cum îndrăzneşti să afirmi că nu am vrut să fac armistiţiu?»,
Regele a trecut în altă cameră. După aceasta Sănătescu a făcut semn soldaţilor să ne scoată [din

19
Stefan Lache,Romania in Relatiile Internationale(1939-2006),Bucuresti,2007, p. 176
20
Ibidem, p.176
21
Ibidem, p.176
22
Arhiva CNSAS, fond 40 010, vol. 44, f. 169-170; cf. şi Procesul Mareşalului Antonescu, vol. 3, editor Marcel-
Dumitru Ciucă, Bucureşti, 1998, p. 444-445.

9
„Salonul Galben”]. Am fost băgagaţi într-o casă de fier în care-şi ţinea
inea (presupun) d-na
d Lupescu
bijuteriile. Era o încăpere mică, lipsit
lipsită de fereastră, fără scaune. Am stat până la 4, când a venit
d-l «Ceauşu» care ne-a dus într-oo cas
casă de la periferie [în Bucureşti] unde am stat 8 zile [până 30
au ridicat şi dus la Moscova”.22
august 1944], când ruşii ne-au

5. Marturi ale participantiilor actului de la 23 august 1944

Marturiile principalilor actori ai evenimentului aduce importante clarificari asupra gradului de

implicare a fortelor politice romanesti care ss-au coalizat
alizat pentru rasturnarea regimului Antonescu.
In continuare o sa redau fregmente din marturiile a cativa aactori
ctori principali care au particpat la
lovitura de stat din 23 august 1944:
Regele Mihai I

“In ziua aceea am simtit mana

Dumnezeu”23

am convocat pe Antonescu după-

“...L-am
amiază, pentru ora patru (23 august 1944 1944-
n.r.). El a întârziat. Aşa proceda de obicei.
Mihai Antonescu a venit la timp. II-am primit
în salon împreună cu generalul Sănătescu,
şeful Casei militare. Cât timp a durat
discuţia, un ceas, un ceas şi mai binebine, am
încercat şi eu, şi Sănătescu să--l facem pe
Mareşal a înţelege că războiul nu mai poate
fi continuat în direcţia aceea şi că trebuie să
procedeze cât mai grabnic la un armistiţiu.
Chiar şi Mihai Antonescu a încercat
acelaşi lucru. Mareşalul a refuzat nnet.
Îl ştie toată lumea, dar foarte puţini îl
înţeleg. Că elşi-aa dat cuvântul de onoare de
ofiţer în faţa lui Hitler că o să meargă cu el
până în pânzele albe şi că fără
aprobarea lui Hitler el nu retrage trupele de
pe front.

Din cauza promisiunilor pe care I le făcuse lui Hitler ? Aici e un nonsens. Cum aşa, să
să-i ceară
voie lui Hitler să iasă din război? Şi Hitler să aprobe această ruptură?

10
La un moment dat, întorcându-se spre Sănătescu, a spus: „Cum, să plec eu şi să las ţara pe
mâna unui copil ?”

Cred că el îşi închipuia că sunt acelaşi copil pe care l-a cunoscut venind întâia oară la Palat. În
anu ...Trebuie să adaug că grupul nostru prevăzuse şi ipoteza refuzului său. Iar el a înţeles că
retragerea armatei de pe Frontul de Răsărit va avea ca urmare însăşi retragerea lui din viaţa
politică a ţării. Poate că aceasta ar fi fost cea dintâi consecinţă a colaborării lui cu grupul
nostru. Noi însă nu proiectaserăm un asemenea pas. Se vede că el la asta s-a gândit când a spus
că nu poate să lase ţara în mâinile unui copil. Sănătescu îl avertizase doar că refuzând să iasă
din alianţa cu nemţii ne obligă să alcătuim un guvern capabil de-o asemenea hotărâre. Ipoteza
refuzului ni se păruse, nu cu multe zile înainte, imposibilă. Aveam în rezervă o anumită echipă
de trei subofiţeri şi un căpitan din garda regală, pregătită
să intervină în cazul refuzului şi să-l aresteze. Unii spun că, şi acceptând propunerile noastre,
Antonescu ar fi fost arestat. Categoric, nu. Înţelegând cursul lucrurilor, altul ar fi fost şi destinul
său – ar fi însemnat că înţelege şi momentul pe care-l impune realitatea istoriei. De ce să-l fi
arestat? După mai bine de un ceas de discuţii fără niciun rezultat, am spus: „Dacă lucrurile
stau aşa, atunci nu ne mai rămâne nimic de făcut”. O frază-parolă. Şi atunci s-a deschis uşa şi
în salon au intrat cei patru. Pe căpitan îl chema Anton Dumitrescu. Unul dintre subofiţeri,
Dumitru Bâlă, era de mai multă vreme pe lângă mine – trăieşte şi acum. Numele celorlalţi nu mi
le mai amintesc. Au intrat deci, au salutat şi s-au apropiat de Antonescu. Căpitanul i-a spus să-l
urmeze şi a pus mâna pe braţul lui. Antonescu a devenit dintr-o dată ţeapăn, s-a întors spre
Sănătescu şi l-a întrebat: „Ce înseamnă asta?” Sănătescu a avut atunci un moment de ezitare şi
a vrut să ia mâna lui Dumitrescu de pe braţul Mareşalului. Când am văzut asta, am plecat.
Avusesem destule neînţelegeri cu Antonescu, dar nu-mi făcea nicio plăcere să asist la scena
arestării lui. Dându-şi seama că acest moment de derută ar putea să se dilate şi să compromită,
în final, întreaga acţiune, aghiotantul meu, Emilian Ionescu, care privea totul de lângă uşă a
strigat: „Executarea!” Acestui om care nu şi-a pierdut prezenţa de spirit îi datorăm mult. Cei
trei l-au luat şi au pornit cu el spre uşă. Când să urce treptele care mergeau sus, Antonescu s-a
întors către ei şi le-a spus: „Mâine o să fiţi toti executaţi!” Şi a scuipat în faţa ofiţerului. L-au
dus sus la primul etaj. Eram în casa nouă din spatele Palatului – şi l-au închis în camera seif,
acolo unde tatăl meu îşi ţinuse colecţia de timbre. Colecţia fusese luată şi acum camera era
disponibilă. Eram încordaţi, dar în acelaşi timp lucizi. Sunt momente grele ale vieţii când
judecata ţi se limpezeşte în loc să se întunece, nu ştiu cum, parcă eşti alt om. Cât despre teamă
nu putea fi vorba. Înfrigurare– da, dar nu teamă. În ziua aceea am simţit mâna lui Dumnezeu.
Echipa noastră s-a mutat la Palat. Eram preocupaţi de alcătuirea guvernului. Cum am spus,
totul fusese devansat cu trei zile şi nu toţi oamenii care lucraseră cu noi la realizarea acestui
plan ne erau la îndemână. În ceasurile acelea, mai urgent era să-i anihilăm pe oamenii lui
Antonescu, decât să-i adunăm pe toţi ai noştri. Aşa s-a făcut că, pe rând, i-am chemat la Palat
pe toţi colaboratorii apropiaţi ai Mareşalului. Cristescu a refuzat să vină. A venit, în schimb,
Pantazi, au venit Elefterescu, prefectul poliţiei, şi oamenii lui din biroul militar. Unul din
aghiotanţii mei, comandorul Gherghel, ofiţer de marină, i-a anunţat că Antonescu vrea să le
vorbească despre problemele frontului. S-au conformat chemării fără nicio ezitare. Înainte de
sosirea lor, garda noastră a ieşit în curtea Palatului, care dă spre piaţă. Acolo erau oamenii din
garda lui Antonescu. Zece military comandaţi de un ofiţer au făcut front în faţa maşinilor – erau
acolo maşina lui, plus maşina de siguranţă cu nu ştiu cât în ea – au pus puştile cu ţeava în jos,
spre soldaţii de gardă, şi le-au comandat: „Urmaţi-ne !” Apoi i-au condus în cazarma din

11
spatele Palatului, după care nişte
işte şoferi ss-au grăbit să ia maşinile de acolo, să nu vadă nimeni
că au rămas fără supraveghere. Nu se putea proceda altfel. Toţi care au fost convocaţi
con la Palat
în urma acestei manevre au fost ne neutralizaţi rând pe rând. Lucram sub tensiune şi nu trebuia să
ne scape niciun amănunt – şi, într
într-adevăr, nu ne-a scăpat niciunul. Acolo se punea la cale soarta
ţării şi, dacă am fi acţionat cu gândul la reacţia imediată a nemţilor, poate că nu toate lucrurile
ar fi mers la fel de bine. Colonelul Dămăceanu, şeful Statului ului Major al Pieţii Bucureşti, a fost
lângă mine; el a chemat trupele care se aflau în jurul Bucureştiului – în Bucureşti nu se aflau
decât recruţi, doar cu trei luni de antrenament.24

Generalul Constantin Sanatescu Brătianu asupra unuii guvern politic în cazul

demisiei Mareşalului, se arată intransigent,
fiind de părere că numai un guvern de
„Zi memorabilă, care va
militari se poate alcătui în asemenea
rămâne în istoria poporului împrejurări. Prin urmare cade dezideratul
român” ce am propus mereu – să se facă un govern
politic.
23 august 1944, miercuri. Zi memorabilă,
care va rămâne în istoria poporului român.
Mai toată noaptea m-am am zbătut cu ştirile
proaste ce soseau de pe front; este cert că la
această oră, frontal nostru este destrămat şi
trupele în derută. Peste măsură de obosit,
am aţipit despre ziuă.
La ora 9 am intrat în biroul meu destul de
abătut. Aflu că Mareşalul a venit de pe front
şi a convocat un consiliu de miniştri la
Snagov, unde probabil va lua o ultimă
hotărâre; de-ar ar fi hotărârea cea bună, adică
cererea armistiţiului şi încheierea
ostilităţilor... Dinu Brătianu îmi comunică
prin telefon să trec imediat
mediat pe la el. La 9.30
am fost la el acasă unde-mi mi spune că ll-a
trimis pe George Brătianu la Antonescu
pentru a se decide în favoarea armistiţiului;
tot de la el aflu că şi Maniu a trimis pe
Mihalache, în acelaşi scop. Vorbind cu Dinu

24
Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 20-23

12
M-am întors la Palat, unde m-au înnebunit telefoanele, fiecare dorind a şti dacă s-a luat vreo
hotărâre. Sunt chemat cu insistenţă la telefon de şeful de stat major al Armatei a IV-a, Col.
Dragomir, care-mi comunică situaţia jalnică a Armatei şi cere de la mine sugestii, ce să facă
faţă de directivele operative date de germani ca să treacă pe Carpaţi cu toate forţele. În faţa
acestei întrebări am rămas foarte nedumerit, întrucât nu am calitatea de a lua vreo dispoziţie,
mai ales că şeful Marelui Stat Major (G-al Şteflea) este în zonă. I-am spus colonelului Dragomir
să ia legătură imediată cu G-al Şteflea, care trebuie să aibă instrucţiuni de la Mareşal. Pe la ora
11.30 sunt chemat la telefon de Preşedinţia de Consiliu şi vorbesc cu Mihai Antonescu, care mă
întreabă dacă Regele este în Bucureşti. Îi comunic că este şi atunci Mihai Antonescu îmi spune
că la ora 15.30 va veni la Palat cu Mareşalul spre a vedea pe Rege. Am comunicat aceasta
imediat Majestăţii Sale Regele, iar eu am plecat la Maniu spre a-i aduce la cunoştinţă acest fapt
pe care-l socoteam important. Eram însoţit de Col. Dămăceanu. La Maniu acasă, i-am spus că
dacă Antoneştii au cerut să vadă pe Rege înseamnă că au luat o hotărâre în urma consiliului de
miniştri ţinut şi că această hotărâre nu poate fi decât: sau face mareşalul armistiţiu, sau îşi
depune demisia. În primul caz nu avem nimic de făcut, în al doileacaz însă trebuie să facem
guvernul. Şi Maniu ezita asupra unui guvern politic. Văzând cum stau lucrurile, am plecat la Palat
spre a raporta Regelui că, în cazul că trebuie să facem un guvern, apoi îl vom face din generali
întrucât oamenii politici nu sunt dispuşi la riscuri. La ora 13 am luat masa cu Majestatea Sa
Regele într-o atmosferă de mare îngrijorare. La ora 15.30 a sosit Mihai Antonescu singur;
Mareşalul a întârziat cam vreun sfert de oră. După venirea lui am trecut la Casa Mică, unde ne
aştepta Regele. Am intrat în salon: Regele, Mareşalul, Mihai Antonescu şi cu mine, luând loc în
jurul unei mese rotunde. Alături, în biroul Regelui, aşteptau nerăbdători Buzeşti, Stârcea, G-al
Aldea, Col. Dămăceanu, G-al Anton şi Ioaniţiu. Voi căuta să redau cât mai fidel această
întrevedere dintre Rege şi Antoneşti, întrucât se vor găsi mulţi care să denatureze adevărul.
Trebuie să spun de la început că nu ne gândisem să-i arestăm, întrucât eram convinşi că vin să-
şi prezinte demisia, ipoteză ce o socoteam mai probabilă, întrucât a face ei armistiţiul era o
chestiune mai delicată, căci trebuiau luate măsuri contra germanilor. După ce am luat loc în
jurul mesei, Regele întreabă:
– Care este situaţia, domnule Mareşal ?
– Disperată, Majestate. Frontul este străpuns şi în Moldova şi în Basarabia.
După obiceiul Mareşalului, în continuare începe tot el să atace, făcând răspunzătoare de acest
dezastru armata care nu mai vrea să lupte, şi aceasta din cauza agitaţiei oamenilor politici, şi
lăsând chiar să se înţeleagă că şi Regele cu mine avem parte de vină, căci am stat de vorbă cu
oamenii politici, pe care i-am încurajat în acţiunea lor. Regele are răbdarea să-l lase să-şi verse
focul şi, profitând de o pauză, pune întrebarea:

– Ce trebuie să facem ? Nu credeţi că este momentul a încheia armistiţiul, fie dumneavoastră,

fie alt guvern ?
Mareşalul răspunde categoric că nu trebuie să încheiem armistiţiul. Acest răspuns produce
asupra Regelui şi a mea o mare consternare, pe care probabil o sesizeazăMihai Antonescu, care
intervine:
– Se poate să cerem şi armistiţiul, însă să mai aşteptăm două zile, căci trebuie să vină nişte
răspunsuri de la Ankara şi Madrid. aşteptând două zile riscăm să ni se retragă
condiţiile de armistiţiu şi să cădem în capitulare
fără condiţii ?
Am impresia că evenimentele se precipită şi că e vorba de ore, nu de zile.

13
Majestatea Sa Regele se adresează Mareşalului:
– Ce intenţionaţi să faceţi ?25
– Vom încerca să rezistăm pe frontul fortificat Focşani-Oancea-Bolgrad, zice Mareşalul.
– Cu ce ? – întreb eu – întrucât lucrările defortificaţii nu sunt gata şi trupele germane şiromâne
ce se retrag nu vor fi în stare să ocupe aceste poziţii, fiindcă se retrag în mare dezordine.
– Cu batalioanele de recruţi, zice Mareşalul, pe care le-am trimis acolo, şi cu alte trupe ce vor
veni din interior. De altfel, dacă nu vom reuşi să oprim inamicul pe această linie, ne vom retrage
în munţi şi vom încerca să mai rezistăm, nu putem părăsi pe germani.
Faţă de acest răspuns categoric, Regele s-a sculat în picioare şi, fără a rosti o vorbă, le-a întins
mâna şi a ieşit afară. Antoneştii au rămas cu mine, în picioare, într-o tăcere chinuitoare.
Cei din biroul Regelui au auzit convorbirea şi au luat măsuri de arestare; îndată ce Regele a
intrat la ei, a dat aprobare să trecem la arestarea Antoneştilor şi să facem lovitura de stat. Prea
puţin timp s-a scurs de la ieşirea Regelui, şi a intrat în salon maiorul Dumitrescu Anton, din
Batalionul de Gardă al Palatului, cu patru soldaţi, care a procedat la arestarea Antoneştilor.
Mareşaluls-a îngălbenit şi mi s-a adresat mie – cum puteam să-i facem această ofensă ? Nu i-am
răspuns nimic, întrucât eram şi eu destul de emoţionat, fiindcă îmi dădeam seama de greutăţile
şi răspunderile ce urmau acum. Era ora 17. Dimpreună cu Regele, am trecut cu
toţii în Palat, în biroul meu, pentru a porni la cele ce trebuia să facem. Col. Dămăceanu a plecat
imediat la comandamentul Capitalei, să alarmeze trupele şi să întrerupă legăturile telefonice
între coman-damentele germane şi trupele lor.
Planul era făcut cu tot deamănuntul, rămânea numai punerea lui în aplicare.”

25
Constantin Sănătescu, Jurnal, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, pp. 160-163

14
 Colonel Emilian Ionescu pregătirile insurecţionale, aşa cum se
„Plutonier, ia mâna de pe întâmplase şi cu adjutanţii regali colonel
domnul Mareşal!” Robert Bossy şi comandor de marină Arpad
Gherghel – consideraţi nesiguri). La orele
8
10, sunt chemat la telefon de colonelul
Davidescu – şeful cabinetului militar al
mareşalului –,, care mă anunţă că Antonescu
cere regelui o audienţă pentru orele 16.
Raportez şi Mihai acceptă. Peste câteva
minute – o nouă cerere de audienta
de data aceasta, din partea
part lui Mihai
Antonescu, pentru orele 15.30... Răspunsul
regelui: „Se aprobă!” Surprins de aceste
cereri neaşteptate, Mihai intră în derută:
oare e vorba de aceleaşi reproşuri şi
ameninţări pe care mareşalul i le adresează
de la un timp încoace, sau...? Un scurt
consiliu al celor prezenţi ajunge la
acceptarea a trei ipoteze: Antonescu vine să
demisioneze; Antonescu vine să ceară
încuviinţarea de a încheia el armistiţiul;
Antonescu vine să-ii prezinte regelui
măsurile luate pentru continuarea
Ziua de 23 august s-aa anunţat, de dimineaţă, războiului (deci, Mihai va fiimplicat în
călduroasă.
asă. Eram în aşteptare, dezastru cu mult mai mult decât fusese până
totuşi.Niculescu-Buzeşti,Mocsony
Buzeşti,Mocsony-Stîrceaşi acum!)...
Mircea Ioaniţiu nu părăsiseră Palatul. Eu Faţă de situaţia creată, se hotărăşte
eram ocupat cu verificarea (devenită, acum, anunţarea colonelului Dămăceanu; Stîrcea
obişnuită) a Batalionului de gardă şi mă primeşte misiunea de a lua direct legătura
bucuram că puteam lucra cu ajutorul entantii partidului Comunist.26
cu reprezentantii
comandantului, maiorul Anton Dumitrescu
(colonelul Şerban Negulescu, comandantul
titular, nu fusese ţinut la curent cu

26
General-locotenent
locotenent (rez) Emilian Ionescu, În
uniformă pentru totdeauna (Amintiri), Editura
Militară, Bucureşti, 1979, pg. 93-96

15
Ion Mocsony- Styrcea

„I-am spus generalului (Sănătescu):

«Nu-l mai rugaţi, ci porunciţi-i în numele Majestăţii Sale!»”
...La trei şi un minut în loc de minus 1, Ioani îmi anunţă triumfător: „Ce-am spus, baroane,
Biljet singur cu geanta lui de cioclu !” Ne uitaserăm pe geam cu speranţa că Bij va apare după
el, dar Ică era singur, între Ulea şi Emilian, mergând ca un păun, dar agitându-şi capul şi
mâinile, gesticulând în timp ce le vorbea surâzând ca o cocotă galeşă şi păguboasă. Mike a
spus: „Nemaipomenit, nu merită cruţat, Aldea are dreptate, dar nu trebuie să fie văzut aici; în
schimb, Buzeşti, te rog să asişti la audienţă pentru a mă ajuta să-l convingem a-l oblige pe Bij să
vină imediat...”Eu l-am primit singur şi l-am introdus în salon, Ulea retrăgându-se, dar Emilian
rămânând în hol. După câteva clipe, Suveranul a sosit urmat de Buzeşti şi de Ioani. Până atunci
întrebasem extreme de grav, încruntat, indignat şi neprietenos: „Cum se poate una ca asta ?
Acuma ce pretexte mai invocă patronul dumneavoastră ?” la care Ică mi-a răspuns foarte jenat:
„Sunt înzestrat cu depline puteri pentru a trata şi stabili orice aranjament cu Majestatea Sa, în
numele guvernului şi al statului, în locul Conducătorului !” [În continuare, regele a insistat ca
Mihai Antonescu să-l cheme de îndată la telefon pe I. Antonescu ca să vină la Palat – n.ed.]...Ică
apucă şovăitor mânerul aparatului drăcesc, creator de atâtea bucurii şi foloase, dar de tot
atâtea blestemăţii şi ponoase, cerând, cu o voce în efectele intimidatoare ale căreia nici el nu
mai credea prea mult, să i se dea legătura cu domnul Conducător.
ştii să te descurci ? Dă-mi-l pe Sănătescu !”, la care Ică replică: „Am explicat situaţia, dar nu-i
înţeleasă şi se insistă. Uite, vorbeşte-i tu !” Mike înţelesese că se refereau la el şi c-un gest de
revoltă spuse destul de tare ca să fie auzit în difuzor: „Eu nu-i mai vorbesc decât aicea. M-am
săturat de milogenii!” Fiind lângă Ică, eu auzisem cum Bij spusese „Sănătescu” şi când Bijlet îl
invită să preia cornetul zâmbind galeş stăpânului: „Nu m-aş fi exprimat aşa referindu-mă la
Măria Ta”, i-am spus generalului: „nu-l mai rugaţi, ci porunciţi-i în numele Majestăţii Sale!”
„Lasă că ştiu eu cum să-i vorbesc”, îmi aruncă acesta, pentru ca într-adevăr să-l şi someze,
astfel: „Alo, Ionele? Măi, ascultă aici! Aşa nu merge. Nu vezi că l-ai jignit şi pentru ce? Parcă
plecai la şase şi până atunci nu poţi să vii, n-ai timp, cum naiba? Dă-o dracului! Mă mir că nu
pricepi că n-ai dreptate; îţi tai singur craca de sub picioare, când numai el te mai susţine..”.27
9

27
Cf. 23 august în arhivele comuniste, ediţie îngrijită şi note de Gheorghe Neacşu, Editura
Majadahonda, Bucureşti, 2000, pp. 225-226; Centrul European de Cercetări Istorice, Veneţia, Antonescu,
Mareşalul României şi războaiele de întregire, vol. II, mărturii şi documente coordonate şi îngrijite de
Iosif Constantin Drăgan, Editura NAGARD, Cannaregio Veneţia, 1988, pp. 448-449]

16
 6. Puncte de vedere ale istoricilor asupra evenimenteleor din 23 august 1944

Unul dinte cele mai importate lucruri pentru a putea avea o viziun
viziunee clara asupra
evenimetelor petrecute este de a afla punctul de vederea a mai multor oameni avizati care au
facut studiii aprofundate asupra acestui unic eveniment istoric. Am incercat sa fac o si
sinteza a
parerilor urmatorilor istorici: Prof. univ. Dr. Alesandru Dutu, Neagu Djuvara, Prof. univ. Dr.
Ioan Scurtu, Academician Dinu C. Giurascu, Cc. st. dr. Ottmar Trasca, Prof. univ. Dr.
Cristian Troncota.

Prof. univ. dr. Alesandru Dutu

„România nu avea, la 23 august 1944, altă
soluţie decât trecerea de partea
Naţiunilor Unite”
Domnul Profesor Dutu sustine ca
indiferent de pozitia divergent divergenta a
specialistilor si memorialistilor, actul de la
23 august reprezinta in fond trecerea
Romaniei de partea Natiunilor Unite. Acest
lucru s-aa facut si datorita faptului ca ssituatia
armatei romane de pe front era una foarte
10
grea deoarece germanii retrasese cu putin
timp inainte doisprezece divizii blindate si
motorizate ducandu-le le pe frontul
frontu din Polonia
precum si unele greselii de comandament
comanda si
executie a misiunilor de catre romani. De
asemenea, armata rusa formata din 1.000. 1
000 de militari reusise sa rupa frontul
romano- german si saa producaprodu pierderi
foarte mari trupelor noastre,, in concluzie era
doar o chestiune
hestiune de timp in ceea ce priveste
victoria sovieticilor. Evenimentul de la 23
august, prin trecerea romanilor de partea
Natiunilor Unite a adus acestora avantaje
strategice concretizate prin prabusirea
frontului german pe flancul sau sudic si
dand posibilitatea unei translatii intr-un
intr timp
destul de scurt spre frontul de vest, vest asta
insemnandd in ecomomia frontului o
avansare brusca a sovieticilor cu circa de
900 de km. Nu in ultimul rand domnul
profesor subliniazaaza faptul ca acest
eveniment a deschis is drumul spre implinirea
idealului romanesc si anume eliberare partii
de nord-vest a Transilvaniei
lvaniei ocupata de d
unguri in 1940 fapt care s-a s si petrecut
datorita eroismului armatei romane. 28

28
- General Maior(r), Mihai E. Ionescu Colonel (r) Petre Otu,Prof. Univ, dr . Mihai Retegan, Prof. Univ. Dr.
Alesandru Dutu ,Revista
Revista de istorie militara
militara, ISSN,1220-5710, Bucuresti, capitolul Opinii, p. 6-8

17
Neagu Djuvara
„...un act dureros, dar, din păcate,
indispensabil şi chiar intervenit prea
târziu”

uvara considera ca seful statului

Domnul Djuvara statului-
Regele Mihai si-a facut datoria cu
determinare si curaj iar un rol cheiei ll-a avut
armata care a ascultat ordinelele
suveranului. Solutia aceasta a fost una
corecta dar intervenita destul de tar
tarziu- un
factor cheie in intarzierea trecerii de partea
aliatilor o constituie Ion Antonescu care a
intarziat acest lucru. De asemena
asemena, domnul
Djuvara
ara sustine ca parasirea aliant
aliantei cu
Germania a acelerat ocuparea tarii de ca catre
determinat-o.29
Armata Rosie dar nu a determinat

Prof . univ. dr Ioan Scurtu

„...un act necesar, dar insuficient
pregătit, ţara fiind lăsată la discreţia
Armatei Roşii”
curtu subliniaza
Domnul Profesor Scurtu
faptul ca actul de la 23 august 1944 a fost
unul dintre cele mai importante evenimente
petrecute in cel de-alal Doilea Razboi
Mondial. Prin iesirea Romaniei din Axa Axa,
Germania a pierdut un important si puternic
aliat, important mai ales in ceea ce priveste
partea de resurse (petrol). Acest act coincide
si cu inlaturarea unui regim autoritar si ss-a
revenit cel putin teoretic la un regim
democratic intemeiat pe Constitutia din anul
1923. 30
11

29
Ibidem, p. 5
30
Ibidem, p.13-15

18
Academician Dinu C. Giurascu

23 august 1944 „a fost o schimbare de 180° dictată de o stringent

stringenta necesitate... Armata
a fost factorul hotărâtor în efectuarea răsturnării de la 23 august 1944”.

Domnul Giurascu sustine ca

schimbarea
area din data de 23 august a fost
singura modalitate de a mai salva ceea ce La fel ca si ceilalti specialisti
speci pe care
mai era de salvat in imprejurarile
rejurarile de atunci. i-am citat domnul Giurascu iurascu subliniaza
Maresalul
aresalul Antonescu in timpul scurt cat a importanta armatei romane in desfasurarea
fost retinut la palat a aratat de ce nu a evenimentelor, armata care s-a s canalizat in
incheiat armistitiul cu rusi, el a ramas jurul palatului.32
credincios crezuluiului sau militar desi
considerentele politice de atunci se aflau clar
pe primul loc. Desi Mihai Antonescu care a
avut aprobare tacita a Maresalului a lansat
tatonari la Berna, Madrid, Lisabona, Ankara,
Stokholm care insa nu s-au au finalizat
finalizat. Un alt
aspect pe care domnul Giurascu pune accent
este ca oamenii politici nu si si-au unit
eforturile si au lucrat separat chiar in
opozitie unii cu altii.
Dată
“Dată fiind desfăşurarea
evenimentelor, întrebarea rămâne în
categoria „ce s-ar ar fi întâmplat dacă”.
Prevedea planul de operaţiuni al Stavka
ocuparea Moldovei întregi cu oprirea
temporară pe linia Focşani–NămoloasaNămoloasa–
Galaţi? Dacă da,, atunci ocuparea României
ar fi durat mai mult şi s-ar ar fi efectuat pe
etape. Într-oo asemenea ipoteză, Moscova ar
fi aplicat, probabil, schema din Polonia, cu
instalarea unui guvern „popular“,
promoscovit, în teritoriul „eliberat“. Dar
ipoteze.”31
toate acestea rămân simple ipoteze.

12

31,32
Ibidem, p. 11

19
 Cc. st. dr. Ottmat Trasca

„Ieşirea României din alianţa cu Germania

a fost un act de salvare naţională”
Domnul Trasca sustine ca iesirea
Romaniei
omaniei din alianta cu Germania a fost un
act de salvare nationala, act care a scutit
teritoriul tarii noastre de a fi teatrul unor
lupte cu efecte devastatoare. Nu se putea lua
in calcul continuarea luptei alaturi de Axa
deoarece diferenta intre cele dou
doua tabere era
una foarte mare si in favoarea Natiunilor
Unite iar luarea in calcul a unei victorii
pentru optinerea unor conditii favorabile
inchierii armistitiului era de domeniul
irealului. Cercetarea istorica
ca este departe de
a se incheia in ceea ce priveste
este pregatirea,
infaptuirea si consecintele evenimentului dar
studierea unor noi documente mai ales din
arhivele straine in special cea rusa si
germana poate duce la conturarea unei
imagine mai clare a ceea ce s-aa intamplat. 33

Prof. univ . dr Cristian

Troncota
23 august 1944, „o adaptare a strategiei
româneşti la noua configuraţie politico
politico-
militară..., singura soluţie posibilă prin
care păstram şansa de a redobândi nord nord-
vestul Transilvaniei”
Domnul profesor Troncota spune ca
decizia de la 23 august a demonstrat ca si in
cazul altor evenimente istorice, Romania,
fiind un stat mic, nu isi putea perm
permite decat
aliante de conjunctura cu cel mai puternic.
Nu se poate pune in discutie vorba de
tradare deoarece ne-amam conformat deciziilor
luate de cei mari si ca istoria
storia demostreaza ca
suntem mai degraba disciplinati in
detrimental oportunismului si ca ne ne-am
urmarit asa cum era normal interesul
national.34
13

33
Ibidem, p. 18
34
Ibidem, p. 19

20
 7.Implicatii internationale ale evenimentului si opinia istoricilor
straini.

A. Implicatii internationale
Cu siguranta putem spune despre acest eveniment ca a fost unul dintre cele mai
semnificative care s-au petrecut in cel de-al Doilea Raboi Mondial. Semnificatia are substratul a
mai multe considerente pe care o sa incerc sa le enumar in ceea ce urmeaza. Unul din motivele
este acela ca prin intoarcerea armelor de catre romanii contra Germanilor razboiul a fost scurtat.
Chiar daca victoria aliatilor era doar o chestiune de timp totusi intrarea Romniei alaturi de
Natiunile Unite in razboi a facut ca tara noastra sa economiseasca din resurse, a evitat ca
teritoriul tarii noastre sa devina teatrul unor lupte dezastruoase pentru noi.

Un alt lucru destul de important este ca in special S.U.A si Marea Britanie au vazut prin
acest demers al natiunii noastre o garantie de stabilitate in zona urmand sa lase totul sub
influenta sovieticilor iar ei sa isi canalize fortele asupra planurilor pe care le aveau, in special a
luptei pe care o duceau contra germanilor pe frontul de vest.
Cel mai important lucru din punctual meu de vedere este ca trecerea de partea aliatilor a
facilitat indirect si treptat “bolsevizarea” tarii, chiar daca nu am trecut direct.

B. Opinia istoricilor straini

Legat de acest eveniment, consider ca este foarte important sa vedem pareri din cele doua
tabere implicate. O sa redau din opinia domnului locotentenent-colonel(r) dr. Klaus Sconerr din
partea Germaniei si a domnului prof. univ.dr. O.A. Rjevesevsky din partea Rusiei.
Dr. Klaus Sconerr sustine faptul ca retragerea Romaniei din axa nu a fost perceputa de
catre germani un eveniment la fel de grav precum invazia anglo-americana din Franta, pierderea
Italiei centrale sau inaintarea Armatei Rosii in regiunea baltica. Ceea ce s-a intamplat la 23
august 1944 are un impact diferit in constiinta celor doua popoare (german si roman). Pentru
Romania trecerea de partea aliatilor reprezinta o importanta cenzura din punct de vedere politic,
economic si militar. Urmarile politice ale evenimentului se regasesc in mai mult de 40 de ani de
regim comunist. Pentru Germania opinia publica nu a perceput acest eveniment cu aceeasi
intensitate cum s-a intamplat in Romania datorita situatiei militare dezastruase in care se afla.35
Domnul prof. univ.dr. O.A. Rjevesevsky afirma ca lovitura de stat din 23 august a redus
din sacrificiile si distrugerile ce afectau Romania si a apropiat sfarsitul razboiului in Europa si ca
masurile luate de rege au fost unele juste si necesare.36

14

35
General Maior(r),Mihai E. Ionescu Colonel (r) Petre Otu,Prof. Univ, dr . Mihai Retegan, Prof. Univ. Dr.
Alesandru Dutu ,Revista de istorie militara,ISSN,1220-5710, Bucuresti, capitolul Opinii, p.28
36
Ibidem, p. 29

21
 8. Concluzii

Indiferent cum a fost numit acest eveniment, fie lovitura de stat, lovitura de palat,
insurectie armata etc, a avut un efect de necontestat in istoria natiunii noastre cat si in istoria
mondiala.
Controversa acestui eveniment apare in mod special si datorita faptului ca ne punem
semne de intrebare legat de ce ar fi fost daca nu ar fi avut loc? Ce s-ar fi intamplat daca pacea era
incheiata de Antonescu? Ce intorsatura ar fi avut istoria? Lucrurile acestea nu le putem stii dar
partea frumoasa este ca putem face studii, cercetari si supozitii.
Am sa inchei prin a spune ca odata cu trecerea timpului se vor gasi cercetatori care vor
gasi explicatii cat mai aproape de adevar. Acest lucru va fi posibil datorita faptului ca odata cu
trecerea timpului se va elimina partea de subiectivism in ceea ce priveste partenenta fiecarui
istoric la vreuna din tabarele implicate.

22
 Bibliografie

General Maior(r),Mihai E. Ionescu Colonel (r) Petre Otu,Prof. Univ, dr . Mihai Retegan, Prof.
Univ. Dr. Alesandru Dutu ,Revista de istorie militara,ISSN,1220-5710, Bucuresti

Gheorghe Buzatu, Romania in ecuatia razboiului si a pacii, Bucuresti, Editura Mica Valahie

Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 1999

Stefan Lache, Romania in Relatiile Internationale (1939-2006),Bucuresti,2007, p. 198

Wikipedia, Enciclopedia liberă, 23 august

23
24