UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

FILIALA PITEȘTI

ARMAND CĂLINESCU
Economist român

Masterand: Ghiold Elena – Andra

Managementul resurselor umane
Anul I
Armand Călinescu s-a născut pe 04 iunie 1893 la
Piteşti, într-o familie relativ înstărită, fiind fiul
lui Mihai Călinescu, fost medic veterinar militar,
şi al soţiei sale, Ecaterina. Din copilărie a avut
un handicap vizibil – într-un accident cu
bicicleta şi-a pierdut un ochi, fiind nevoit să
poarte un monoclu negru toată viaţa. Călinescu a
fost un elev eminent, urmând două facultăţi în
paralel: a fost student la Drept şi la Filosofie. În
1918, a obţinut titlul de doctor în Știinţe politice
şi economice la Paris cu teza „Le change
Roumain. Sa depreciation depuis la guerre et son
retablissement“, potrivit lui Al. Gh. Savu, în
cartea „Armand Călinescu, Însemnări politice.
1916-1939“.
După întoarcerea sa din Franţa, a lucrat,
vreme de un an, ca judecător în judeţul
Argeş. Urmează ascensiunea sa în politică,
făcând carieră în rândul ţărăniştilor până în
1937. „Eu m-am înscris în Partidul Ţărănesc
în iunie 1921. Mă întorsesem de la Paris
unde, timp de doi ani, îmi făcusem studiile de
doctorat în ştiinţele economice şi politice.
Eram, fireşte, împreună cu tineretul român
care se afla acolo, influenţat şi eu de ecoul
noii mişcări politice din ţară. Succesul
răsunător al unui partid ţărănesc în alegerile
din 1919 şi 1920 ne releva reacţiunea
produsă de război în masele populare, a căror
manifestare a fost posibilă prin acordarea
votului universal“, explica Armand
Călinescu, în volumul Însemnări politice,
opţiunea sa pentru partid.
Viziunea politică a lui Armand
Călinescu l-a apropiat de regele Carol
al II-lea, cel care-l va numi „omul de
fier“ al ţării. În anul când Carol al II-
lea instituie regimul de autoritate
regală şi desfiinţează partidele politice,
impunând Frontul Renaşterii
Naţionale, Călinescu e numit în
funcţia de ministru de Interne. Din
acest moment, Călinescu intră în
conflict deschis cu legionarii, care-l
vor privi ca un complice al regelui la
asasinarea lui Corneliu Zelea
Codreanu din 1938. După o scurtă
guvernare sub patriarhul Miron
Cristea, la decesul acestuia, în 1939,
Armand Călinescu preia şefia
cabinetului timp de şapte luni, până
când va fi asasinat.
Odată cu instaurarea dictaturii regale,
în 1938, Armand îşi trimite unicul fiu
la studii în Marea Britanie, temându-se
că, în ţară, va fi răpit de inamici.
După scurte mandate ca Ministru al
Sănătății, Ministru al Educației
Naționale și Ministru al Apărării
Naționale, la 7 martie 1939, regele
Carol al II-lea îl numește în funcția de
președinte al Consiliului de miniștri
(prim-ministru) al României. În
această calitate, Armand Călinescu a
continuat politica externă tradițională,
apropiată de Franța și Marea Britanie.
În septembrie 1939, a permis refugiul
prin România al guvernului polonez
după invadarea și ocuparea Poloniei
de către Germania nazistă, precum și
evacuarea prin România a tezaurului
polonez.
Adversarii săi legionari au afirmat
existența unui plan secret al lui
Călinescu, aprobat de Marea
Britanie, de a distruge câmpurile
petrolifere din Prahova în cazul
unui atac german asupra
României. A fost asasinat în
București pe 21 septembrie 1939,
de un comando legionar condus
de avocatul Miti Dumitrescu.
După asasinat, legionarii respectivi au
asaltat postul de radio unde au preluat
controlul și au vrut să facă un anunț despre
asasinarea lui Călinescu, însă personalul
tehnic a deconectat transmițătorul, așa că
această acțiune a eșuat. Aceștia s-au predat,
fiind împușcați în stradă, fără judecată,
cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3
zile. La locul respectiv a fost pusă o
pancartă pe care scria „Aceasta va fi de aici
înainte soarta asasinilor trădători de țară".
De asemenea au fost aduși elevi de la
școlile din capitală pentru a vedea
cadavrele. În toată țara au început din
ordinul lui Carol al II-lea execuții sumare
ale legionarilor, cel puțin 300 de legionari
fiind uciși fără judecată de către autorități,
unii din ei fiind spânzurați de stâlpi de
telegraf. Represiunea a avut loc sub
guvernul Gheorghe Argeșanu, care după
finalizarea acestei misiuni a fost înlocuit cu
guvernul Constantin Argetoianu.
Pe 21 septembrie, Carol al II-lea nota: „După 6 ani nu m-am aşteptat că trebuie să însemnez o pagină de
sânge în istoria politică a ţării. La ora 14, Călinescu a fost mişeleşte asasinat de o bandă de gardişti.
Întorcându-se acasă pe prelungirea Ştirbey Vodă, maşina lui a fost tamponată de o alta din spate şi, în
acelaşi timp, i-a ieşit înainte o căruţă care s-a desfăcut în două. Mare imprudenţă, a oprit maşina şi el şi
cu agentul său au voit să se deie jos să vază ce s-a întâmplat şi în acel moment asasinii din maşina din
spate s-au dat jos şi au tras asupra lui, a fost omorât instantaneu el şi agentul. (...) Adevărul l-am aflat
prin Urdăreanu, care, mergând în oraş, l-a găsit pe Armand căzut jos, cu picioarele încă în maşină. (...) E
ceva îngrozitor că după toate măsurile luate în ultimul timp, să se poată întâmpla aşa ceva. E aşa de
neromânesc această faptă, încât se vede clar că este vădită inspiraţie străină. Sunt tipice metode teroriste
slave“.
VĂ MULȚUMESC!