Invenții și

inventatori
români
Masterand: Ghiold Elena – Andra
Specializarea: MRU
Anul I, Semestrul al II -lea
 ANASTASE DRAGOMIR

• S-a născut în Brăila în 1896. În perioada copilăriei, Anastase

a fost martorul zvonurilor de încercare ale lui Vuia şi Vlaicu,
însă a fost marcat şi de decesul celui de-al doilea în timpul
unui zbor efectuat în 1913 cu scopul de a traversa Carpaţii.
• Astfel de evenimente au stat la baza dorinţei sale de a
dezvolta diverse sisteme de siguranţă pentru piloţi, iar
pentru a-şi pune ideile în practică a plecat la Paris, unde s-a
angajat la mai multe fabrici de avioane.
• Pe parcursul mai multor ani de studii şi
experimente la locurile sale de muncă,
Anastase Dragomir reuşeşte să dezvolte
un prim sistem real de siguranţă, iar în
demersurile sale a fost ajutat de un alt
român, Tănase Dobrescu.
• Astfel, în 3 noiembrie 1928, el a înregistrat
în Franţa o cerere de brevet cu numele
“Nouveau système de montage des
parachutes dans les appareils de
locomotion aérienne”, care în limba
română se traduce prin “Nou sistem de
montare al parașutelor la aparate de
locomoție aeriană”.
 • Potrivit cererii de brevet, invenţia reprezenta “un nou
sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriană,
fiecare pasager având o paraşută proprie care permite, în
momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion
astfel încât paraşuta, împreună cu pasagerul instalat pe
scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei”.
Mecanismul includea o serie de comenzi care puteau fi
apelate de pilot înainte şi după ejectarea din avion, pentru
a oferi un minim de control.
• Dragomir a reuşit să testeze pentru prima
oară invenţia la aproape un an distanţă, în
29 august 1929, din cauza numeroaselor
dificultăţi financiare prin care trecea
industria aviatică. Experimentul a avut loc
lângă Aeroportul Orly din apropierea
Parisului, care este utilizat şi în zilele
noastre în special de companiile aeriene
low-cost. În cadrul testului a fost utilizat un
avion al companiei franceze Farman în care
a fost montată o cabină catapultantă, iar
experimentul a fost un succes real. Presa
franceză a vremii a lăudat invenţia
romanului şi aportul acesteia la
îmbunătăţirea siguranţei pentru piloţi.
• Impulsionat de acest succes, Dragomir
revine în ţară şi colaborează cu Serviciul
Tehnic al aviaţiei române pentru a pune la
punct o experienţă similară. Cu ajutorul
căpitanului Constantin Nicolau, Dragomir
repetă demonstraţia cu cabina catapultabilă
în 26 octombrie 1929 pe Aeroportul Băneasa
din Bucureşti cu ajutorul unui avion Avia.
• Recunoaşterea oficială a invenţiei sale a
venit însă abia în 1930, atunci când a obţinut
brevetul pentru cererea depusă iniţial în
1928. Totuşi, data patentarii este
recunoscută oficial ca cea în care Dragomir a
depus cererea iniţială, adică 3 noiembrie
1928
• Anastase Dragomir nu s-a mulţumit însă doar cu
obţinerea brevetului pentru prima versiune a cabinei
catapultabile, astfel că în următorii ani a lucrat la
îmbunătăţirea acestuia. Prin urmare, el a introdus o serie
de factori, cum ar fi rarefierea aerului la peste 4.000 de
metri altitudine, scăderea drastică a temperaturii într-o
astfel de situaţie sau curentul de aer cu forţa de 3 tone
care izbeşte pilotul care se catapultează dintr-un avion
care zboară cu 1.000 de kilometri pe oră.
• În acest sens, Dragomir obţine un nou brevet de
invenţie în 1950 cu numele de “celulă paraşutată”, însă
de data aceasta vorbim de unul românesc, care în
descriere menţiona “folosirea unui spătar curb de
glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus;
folosirea unei cabine etanşe sau semietanşe, în funcţie
de efectuarea zborului la anumite înălţimi şi folosirea
pentru cabinele semietanşe a unui dispozitiv mecanic
care să permită, în caz de nevoie, debitarea oxigenului
şi aerului necesare vieţii“.
• Zece ani mai târziu, Dragomir şi-a pus ideile în practică
şi în cazul avioanelor de pasageri, cu un sistem care
prevedea cabine catapultabile pentru fiecare pasager.
• Invenţiile lui Anastase Dragomir au fost
preluate inclusiv de armata americană.
Datorită resurselor financiare mult mai
generoase pe care le-au avut la
dispoziţie, inginerii americani au reuşit
să îmbunătăţească cabina catapultantă
şi au transformat-o într-un veritabil scaun
ejectabil. Acesta a fost implementat
ulterior pe avioanele supersonice
militare, iar în prezent scaunul ejectabil a
devenit o componentă banală a acestor
aparate de zbor.
• Anastase Dragomir a încetat din viaţă în
1966, la vârsta de 70 de ani.
•VĂ MULȚUMESC!
• SURSE:
•  French patent FR678566
• Articol despre Anastase Dragomir al profesorului Gheorghe Manolea pe web site-ul GDS.ro
•  Articol despre Anastase Dragomir pe blog-ul Inteligența românească
•  Despre inventaori români din domeniul aviației
•  Despre adevarati romani
•  Militari Romani