CURS I

Titular curs:

Conf. dr. ing. Grigore CICAN

cicangrig@yahoo.com

0763022185

Notarea:
Test grila 10 intrebari
 1. SCURTA ISTORIE A ZBORULUI

Istoria aviației se întinde pe o durată de peste două milenii. Astfel, cele

mai vechi obiecte zburătoare realizate de om pot fi considerate zmeele
realizate în jurul anului 200 î.Hr. în China și cu ajutorul cărora o persoană
putea survola teritoriul inamic în timpul confruntărilor armate.
Cuvântul aviație, în contextul actual, a fost introdus, în 1863, de către
francezul Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle (1812-1886), precursor
în acest domeniu, în lucrarea "Aviation ou Navigation aérienne". Abia la
începutul secolului XX, experimentele și realizările din domeniul aviatic au
dovedit că este posibilă construirea unui aparat de zbor mai greu decât aerul.

Figura 1-1. Zmeu

Începuturile

Dorința omului de a zbura este ilustrată și în literatura Mitologica din

diverse culturi. Un exemplu îl constituie mitul lui Icar care și-a construit aripi
din pene și ceară. De asemenea în Ramayana, prin termenul Vimana sunt
evocate palate și mașini zburătoare.

Proiectele Renașterii

În 1488 Leonardo da Vinci desenează un fel de Planor la care partea

interioară a aripilor era fixată, iar la vârfurile lor era prevăzut cu niște părți
reglabile. Abia în secolul al XX-lea s-a construit un prototip după acest
proiect.
În 1647, inventatorul italian Tito Livio Burattini, invitat la curtea
regelui polon Vladislav al IV-lea construiește un aparat de zbor cu patru aripi
cu care, în anul următor, reușește să facă o pisică să se înalțe deasupra solului,
dar nu și pe el însuși. Acesta este considerat cel mai elaborat planor care a fost
construit până în secolul al XIX-lea.
Toate proiectele de mașini de zbor ale lui Leonardo aveau ca parte
principală sisteme de aripi prin a căror mișcare se asigură portanța.

Figura 1-2. Schițe cu mașini de zbor realizate de Leonardo

 Primele zboruri

Aparate de zbor mai ușoare decât aerul

În 1709, Bartolomeu de Gusmão reușește să construiască un balon cu
aer cald cu care ”zboară” la 8 august 1709.
În 1738 Daniel Bernoulli formulează principiul conservării energiei în
cazul fluidelor, care avea să îi poarte numele (ecuația lui Bernoulli), care
exprimă interdependența dintre presiune și viteză în fluid și care avea să
devină una din bazele teoretice ale mecanicii zborului.
La 21 noiembrie 1783, Pilatre de Rozier și d'Arlandes părăsesc Parisul
la bordul unui balon similar creat de frații Montgolfier fiind primul ”zbor” cu
echipaj uman și înregistrat de documente. În același an, la 1 decembrie,
Jacques Charles construiește primul balon cu hidrogen.
Prima femeie în zbor este considerată contesa de Montalembert, care
a survolat Parisul în balon pe data de 20 mai 1784.
Baloanele aveau un mare neajuns: ele nu puteau fi dirijate. Pentru
aceasta era nevoie de o metodă de propulsare. În 1852 francezul Henri Giffard
a fost primul care a combinat forța ascensională cu forța de propulsie. El a
folosit un propulsor cu aburi, iar în loc de aer cald a folosit hidrogen. Deoarece
balonul putea fi dirijat, a fost denumit „dirijabil” (de la latinescul dirigere, a
”dirija”).
Aproape zece ani mai târziu, ofițerul german Ferdinand von Zeppelin
achiziționează de la un inventator croat, David Shwarz, un proiect pentru
dirijabilul cu schelet de aluminiu. Așa au apărut dirijabilele Zeppelin. Ele erau
construite de firma germană Luftschiffbau Zeppelin GmbH. Între anii 1899—
1938 s-au construit aproximativ 119 zeppeline care aveau seria LZ, (de
exemplu celebrul LZ 127, cunoscut sub numele Graf von Zeppelin).
În 1937, odată cu prăbușirea dirijabilului LZ 129 Hindenburg la
Lakehurst, New Jersey (SUA), era giganticelor aeronave dirijabile a luat
sfârșit.
 Figura 1-3. Dirijabilul LZ 127 „Graf von Zeppelin”
Aparate de zbor mai grele ca aerul
În 1874 Gustav Wilhelm von Achenbach proiectează un aeroplan cu
elice. Otto Lilienthal realizează o serie de planoare cu care, în perioada 1891
- 1896, realizează o serie de zboruri în vecinătatea Berlinului. Deltaplanul
realizat de el a încheiat cu succes mai multe zboruri. Dar acesta nu avea un
sistem de control al direcției, Lilienthal fiind nevoit să își balanseze trunchiul
pentru a ghida planorul într-o anumită direcție.

Anii de pionierat

În 1900, inspirați de lucrările lui Lilienthal, Frații Wright

experimentează zborul cu planorul.

Figura 1-4. Avionul fraților Wright

 Figura 1-5. Avionul Vuia 1
Frații Wright sunt primii care au zburat cu un avion și anume la 17
decembrie 1903, cu mențiunea că zborul lor s-a efectuat cu un aparat de zbor
care a fost catapultat și nu s-a ridicat cu forțe proprii de la sol.
Pe data de 18 martie 1906, Traian Vuia devine primul om din lume
care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul (avionul Vuia 1).

Primul Război Mondial și bazele aviației

La numai câțiva ani de la apariția primelor avioane, în Primul Război

Mondial, pe câmpul de luptă este introdusă o nouă armă, avionul militar, și
astfel se trece rapid la producții de mare serie. Unele tipuri sunt construite în
mii de exemplare, piloții devin profesioniști, dar cu toate acestea nu dispare
spiritul de aventură specific unei perioade de inovații continue.
Concurența dintre marile puteri conduce la instituirea mai multor
concursuri tematice, printre primele fiind cel de aeroplane militare de la
Reims din octombrie și noiembrie 1911, unde concurează constructorii
francezi și britanici. Această competiție viza obținerea unor comenzi tot mai
mari pentru export.
La 5 octombrie 1914, în vecinătatea orașului Reims, un avion german
este doborât de unul francez, aceasta fiind prima luptă aeriană din istorie. Din
acest moment, duelurile aeriene se multiplică, fapt la care contribuie și
dezvoltarea mitralierei sincronizate. Aviatorii încep să fie considerați cavaleri
ai aerului, unii dintre aceștia, fiind eroi celebri prin victoriile repurtate. Astfel,
germanul Manfred von Richthofen, cunoscut și ca Baronul roșu, a doborât 80
de avioane inamice, iar pentru francezul René Paul Fonck, numărul de
avioane învinse este 75.

Figura 1-6. Manfred von Richthofen, cunoscut și ca Baronul roșu și avionul

său triplan
Cei mai mari producători de avioane din această perioadă sunt: Franța,
Regatul Unit, Germania și Italia.

Perioada Interbelică

Anii dintre cele două războaie mondiale au fost martorii unor mari
descoperiri și realizări în aviație. Aeronavele au evoluat de la biplane din lemn
și pânză, cu motoare slabe, la monoplane cu motorizări puternice, din
aluminiu, prezentând unele noi caracteristici care azi par banale, însă atunci
erau considerate mari realizări, cum ar fi: apariția aeronavelor cu tren de
aterizare escamontabil, aeronave cu cabina închisă, primele aeronave care
aveau instalate la bord stații radio ce permitea comunicare cu alte aeronave și
cu bazele de la sol.
După Primul Război Mondial, foștii piloți de vânătoare cu experiență
au devenit piloți de show, expunându-și abilitățile de a zbura, fascinând
publicul cu primele acrobații.
Tot în perioada interbelică, s-a realizat primul zbor transatlantic, de la
New York la Paris de către Charles Lindbergh în aeronava Spirit of St. Louis
și s-a stabilit recordul absolut de viteză (până la acea dată) a unei aeronave
Messerschmitt Bf-109 : 755, 138 km/h

Figura 1-7. Avionul Messerschmitt Bf-109

Al Doilea Război Mondial

Fiind scena celor mai mari bătălii aeriene din istorie, putem zice că al
doilea război mondial a însemnat epoca de aur pentru aviația militară și
conflictele aeriene. Pe scurt, în timpul celui de-al doilea război mondial,
aviația s-a afirmat ferm ca fiind o componentă critică a câmpului de luptă.
Tot în al doilea război mondial, se depășește pentru prima oară bariera
sunetul, în aeronava experimentală X-1 Glammorous Glenn, pilotată de
pilotul american de vânătoare Chuck Yeager.
 Figura 1-8. Avionul X-1 Glammorous Glenn
Me-262-Prima aerononavă cu motor cu reacție produsă la scară
mare

Messerschmitt Me 262 Schwalbe („Rândunica”) a fost primul avion

cu motor cu reacție operațional din lume introdus de Luftwaffe.

Figura 1-9. Messerschmitt Me 262

 Messerschmitt Me 262 este primul avion cu reacție operațional, intrat
în producția de serie în iunie 1944. Motorizat cu două turboreactoare Junkers-
Jumo-004B-1/2/3-Orkan, avionul avea anvergura de 12,51 m, o lungime de
10,60 m și o greutate maximă la start de 7.130 kg. Viteza maximă era de 870
km/h, cu o rază de acțiune de 1.050 km. Era echipat cu patru tunuri automate
de 30 mm și putea să transporte bombe în greutate de 1.000 kg. Intrat târziu
în luptă, Messerschmitt Me 262 nu a mai putut influența soarta războiului. Pe
baza lui, s-au dezvoltat aeronavele din războiul rece, cum ar fi MiG-15 al
URSS, F-86 Sabre al SUA sau de Havilland Vampire al Angliei.

Racheta V-2

V-2 (în germană: Vergeltungswaffe 2 - "Arma Răzbunării 2"; a fost

prima rachetă balistică cu rază lungă de acțiune dezvoltată în timpului celui
de-al Doilea Război Mondial în Germania, cu scopul expres de a fi folosită
împotriva Londrei. Cunoscută ca racheta de tip V-2, racheta propulsată cu
combustibil lichid a fost prima rachetă balistică de luptă cu rază lungă de
acțiune și primul obiect construit de om care a efectuat un zbor suborbital. Ea
este strămoșul tuturor rachetelor moderne, inclusiv al celor folosite în cadrul
programelor spațiale ale Statelor Unite și fostei Uniuni Sovietice. În perioada
de după cel de-al Doilea Război Mondial, guvernul american, cel sovietic și
cel britanic au obținut acces atât la schițele tehnice ale V-2, cât și la oamenii
de știință germani care au fost însărcinați cu crearea rachetelor,
Arma a fost prezentată de propaganda nazistă ca răzbunare față de
bombardierele care atacau tot mai multe orașe germane, începând din 1942 și
până când Germania a capitulat.
Începând din septembrie 1944, peste 3.000 de rachete V-2 au fost
lansate de către Wehrmachtul german împotriva unor ținte Aliate în cursul
războiului, cea mai mare parte vizând Londra, iar ulterior Antwerpen și Liège.
 Figura 1-10. Racheta V2

Războiul Rece

În conflictele premergătoare celui de-al doilea război mondial, aviația

a cunoscut pentru prima oară caracteristicile aviației militare ce o cunoaștem
azi:
• avioane supersonice,
• avioane cu rachete cu sisteme de ghidaj spre țintă,
• avioane cu sisteme de avionică din ce în ce mai avansate și cu scaune
catapultabile.
Tot odată, aviația civilă cunoaște o uriașă săritură în ceea ce privește
tehnica. Apar marile aeronave de pasageri care azi zboară la altitudini înalte,
astfel, transportul aerian devenind cel mai eficient sistem de transport atât
pentru pasageri cât și pentru marfă. Apar faimoasele aeronave de vânătoare
MiG și F - (Produse de URSS respectiv SUA). În această perioadă, ambele
state investesc enorm în aviație, ajungându-se la stabilirea recordului absolut
de viteză a unei aeronave de serie: SR-71 Blackbird : 3580 km/h, respective
a unei aeronave experimentale : X-15 : 7300 km\h.
 Figura 1-11. Avionul SR-71 Blackbird

Figua 1-12. Avionul X-15

URSS și SUA în Spatiul Cosmic

Principalele realizări ale celor două programe spatiale:

URSS:
• prima rachetă balistică intercontinentală (R-7)
• primul satelit artificial al Pământului (Sputnik-1)
 • prima vietate trimisă în spațiu (câțeaua Laika pe Satelitul Sputnik-2)
• primul om în Spațiu (Cosmonautul Iuri Gagarin, racheta Vostok-2)
• prima rachetă ajunsă pe Lună( Racheta Luna-2),
• prima imagine a părții “întunecate” a Lunii (racheta Luna-3),
• prima aterizare fără pilot pe Lună (racheta Luna-9).
• tot Luna-9 a adus înapoi pe Pământ primele probe de sol de pe Lună
SUA:
A realizat tot ceea ce a realizat și URSS însă, a ajuns în frunte după ce
a reușit prima aselenizare a omului, în 1969.
După ce URSS s-a destrămat în 1991, Rusia nu a mai putut ține pasul
cu descoperirile NASA.

Figura 1-13. Satelitul Sputnik, Yuri Gagarin și aselenizarea primului om pe

Lună
 Aviația azi

Astăzi, după sute de ani de evoluție, aviația a ajuns un domeniu cu un

grad foarte ridicat de automatizare și de complexitate. Astfel, avioanele
comerciale nu mai sunt pilotate de către piloți, doar la decolare și aterizare, în
rest ocupându-se de zbor autopilotul în mare parte, iar în aviația militară,
avioanele rareori mai fac contact vizual, lansând rachetele de la sute de km
depărtare.
Aviația a devenit de asemenea și o afacere și un hobby. Asftel, a
dezvoltat sporturi aferente cum ar fi planorismul, cursele aeriene, concursurile
de acrobații și parașutism

O nouă cursă spațială?

Se pare că o nouă cursă spațială este în desfășurare în prezent. În

explorarea spațiului cosmic au intrat actori noi precum China, India, Japonia,
Emiratele Arabe Unite cât și companii private precum Spece X, Blue Origin,
etc. Toate aceste superputeri doresc să trimită sonde spațiale către Lună,
planeta Marte, să aibă rețele de sateliți artificiali, să construiască stații spațiale
pe orbita Pământului, etc. Planurile lor sunt și mai ambițioase ducând până la
dorința de a coloniza planeta Marte. Anul 2020 este un an în care marile puteri
vor profita de ”fereastra” de lansare-distanță minimă dintre Pământ și Marte
realizându-se cu succes 3 lansări din partea Emiratele Arabe Unite, China si
SUA.

Personalități române
Printre cele mai de seamă personalități ale aviației române se pot
aminti:
Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin,
Austro-Ungaria - d. 3 septembrie 1950, București, România) a fost un
inventator român, pionier al aviației mondiale. Pe data de 18 martie 1906, el
a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace
exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.
Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul
Hunedoara - d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer
român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui,
comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 - d. 25 noiembrie 1972) a fost
un academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator,
inventator al motorului cu reacție și descoperitor al efectului care îi poartă
numele. A fost fiul generalului Constantin Coandă, prim-ministru al
României în 1918.

Figura 1-14. Traian Vuia, Aurel Vlaicu si Henri Marie Coanda