ȘTIAȚI CĂ?

• Solul este stratul superficial al uscatului terestru, care are ca însușire esentială fertilitatea,
capacitatea de a oferi loc de fixare, apa si substanțe nutritive trebuincioase vieții plantelor.
Înfățișarea solului este variată , și depinde de tipul genetic, în care se fac simțite infuența
diferiților factori patogenetici, (care la rândul lor fac deosebirea de soluri zonale, intrazonale și
azonale), dar și de stadiul de evoluție al solului. Pe lânga acestea, solul trece printr-un proces
intensiv de degradare.
EROZIUNEA
Prin eroziune se înțelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizată prin desprinderea particulelor
neconsolidate și îndepărtarea lor prin acțiunea ploii sau a vântului. Eroziunea poate fi combătută prin
lucrări hidrotehnice, împăduriri etc. Eroziunea solului este deplasarea particulelor de solid de la suprafața
uscatului prin acțiunea vântului, apei sau gheții sau ca urmare a acțiunii unor organisme vii (bioeroziune).
Eroziunea este de mai multe feluri:
• eroziune eoliană – îndepărtarea progresivă a fragmentelor de sol și roci prin acțiunea vântului.
• eroziune fluvială- distrugerea progresivă a materialului din albia și din malurile unui râu. Stabilizarea
malurilor se poate face prin plantarea de copaci.
• eroziune glaciară - îndepartarea progresivă a rocilor de bază, a solului și a altor materiale de către ghețari.
• eroziune marină - îndepărtarea treptată a materiilor din alcătuirea zonei litorale de către mare.
• eroziune pluvială - eroziune areolară incipientă, rezultată prin izbirea solului, descoperit de vegetatie, de
către picăturile de ploaie.
• eroziune termică - topirea unor bucăți de gheață încorporate în sedimentele de mal sau de albie, ce
antrenează particule de sol, creând denivelări, nișe de mal etc.
DEFLATIA
• Modelarea reliefului datorita actiunii vântului, numita deflatie, are rol hotarâtor
în regiunile desertice, dar ea are un rol sensibil si în regiunile muntoase, în
locurile unde acesta este puternic, sau în cele colinare si de câmpie, unde nisipul
are întindere mare si vegetatia este saracacioasa.
• Astfel, în delta, pe grindurile nisipoase, are loc înaintarea dunelor peste suprafete
cu soluri fertile sau în vatra satelor ca la Caraorman; peste munti are loc roaderea
solurilor, pe anumite muchii orientate de-a curmezisul vântului.
ALUNECAREA
• Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea
propriu-zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată.
• Procesul de alunecare include trei faze:
• faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);
• alunecarea propriu-zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);
• stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag)
• În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin:
• râpa de desprindere,
• corpul alunecării,
• fruntea alunecării
• suprafața de alunecare
• Alunecările de teren se pot forma din cauza:
• defrișării pădurilor(copacii fixează solul și previn apariția unor astfel de incidente)
• cutremurelor
• ploilor abundente dintr-o anumită zonă(pământul se înmoaie și se desprinde de versanți)
SALINIZAREA
• Un alt proces degradator al solurilor este salinizarea, adica îmbogatirea în saruri a
solurilor sin anumite arii, cum sunt zonele de stepa si silvostepa. Aceasta
îmbogatire poate merge pâna la formarea de soluri, - asa zise - "halomorfe",
soloneturi sau solonceacuri.
• Sarurile sunt aduse de ape, în stare de solutie, sau odata cu materialul magnos, în
stare de suspensie. Prin evaporarea apei în perioadele calde, sarurile se
concentreaza în sol facându-l impropriu agriculturii. Tot în cadrul fenomenelor
naturale de degradare a solurilor se include si procesele de gleizare si de
înmlastinire a solurilor de pe unele parti ale luncilor, ca urmare a ridicarii nivelului
freatic.
ARATUL DE
TOAMNA
• Aratul de toamna, care în general este recomandat, pe povârnisuri este daunator
daca dupa acest arat, urmeaza ploi abundente. În acest caz întregul strat arat este
luat de pe unele parti ale povârnisurilor si depus sub forma de proluvii sau
coluvii, acoperind solul normal de pe suprafetele cu înclinare mica de la poala
versantului sau este dus mai departe si depus sub forma de aluviuni pe luncile
râurilor mari sau chiar în delta. În acest fel se degradeaza atat solul de pe
povârnis, cat si cel de pe sesul de la baza acestuia.
DESFUNDAREA
• Desfundarea sau aratul solului cu pluguri mari în vederea plantarii vitei-de-vie are efecte foarte
daunatoare pe povârnisuri, pentru ca întregul profil de sol este inversat; orizontul superior
ajunge la adâncime de circa 1m, în timp ce orizontul inferior, sau chiar roca nisipoasa este
adusa la suprafata. În unele locuri, unde solul este relativ tânar si cu profilul scurt el se pierde
prin materialul marnos rascolit de pe povârnis. În acest fel solul este supus unei eroziuni
puternice, care poate duce, pe unele arii, la înepartarea totala a lui.
• Desfundarea sau chiar aratul adânc sunt daunatoare chiar si pe suprafete orizontale sau foarte
slab înclinate, unde sunt soluri brune podzolite puternic sau chiar podzoluri argiloase, doarece
în acest fel se ajunge ca orizontul superior, cu textura luto-nosipoasa si mai bogata în suprafete
nutritive sa fie îngropat sub un strat argilos, care retine apa la suprafata în perioadele umede
iar în cele uscate crapa.
• La degradarea solurilor duc si unele actiuni care au de fapt menirea de a le îmbunatati
însusirile, de a le face sa aiba o fertilitate mai mare si mai constanta. Asa este cazul unor masuri
anticrozionale aplicate gresit sau a unor sisteme de drenare facute pentru soluri evoluate
foarte argiloase, pseudogleice.
• Adesea, prin irigatii, dând solului mai multa apa decât avea în conditii naturale, apar schimbari
în procesele care au loc în sol, si în cele din urma, se produce schimbarea profilului.
• Ridicându-se pânza freatica începe formarea unui strat de glei la baza profilului, sau daca el
exista în adânc, are loc urcarea lui, catre orizonturile superioare.în unele cazuri, se poate
ajunge la urmari mult mai daunatoare; asa de exemplu de la soluri aluviale fertile sa se ajunga
fie la saraturi, ca urmare a concentrarii solurilor din spa freaica ajunsa pâna aproape de
suprafata, fie la soluri gleice sau chiar soluri de mlastina, în urma ridicarii nivelului freatic pâna
la suprafata. Chiar daca nu se ajunge la astfel de transformari mari ale solului, în urma irigarii
mai multi ani succesivi, se constata o scadere a stabilitatii microagregatelor.