Sunteți pe pagina 1din 3

www.referat.

ro

DEGRADAREA SOLURILOR
Solul este partea superficiala a scoartei terestre care permite dezvoltarea plantelor si animalelor. El s-a format de-a lungul timpului prin actiunea ndelungata si interdependenta a factorilor climatici si biotici asupra rocilor parentale. Spre deosebire de celelalte resurse naturale, solul este limitat ca ntindere si are caracter de fixitate. O data distrus, el nu se va mai putea reface asa cum a fost, pentru ca nu se pot reproduce conditiile formarii lui. Infatisarea solului este evidenta si influenta proceselor de modelare a reliefului,astfel, pe povrnisuri, sub un covor vegetal natural, neinfluentat sensibil de om, au loc deplasari usoare de material, o eroziune foarte slaba, care nu influenteaza vizibil profilul solului. Acelasi lucru se petrece si pe suprafetele orizontale, unde au loc depuneri nensemnate de material, care se nsereaza pe nesimtite n sol, ceea ce face ca nici aceasta sa nu sufere modificari nsemnate. Dar starea aceasta, echilibrata, nu este generala, din contra, pe ntinderi mari, solul fie ca este deplin format, fie ca este n decurs de formare, este supus unor procese puternice, degradarea. Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau indirect de activitatea omului. Procesele naturale, care duc la degradarea solurilor sunt procesele de modelare a reliefului care se desfasoara cu mai multa putere dect pot avansa procesele pedogenetice. Acestea sunt: eroziunea, alunecarea, curgerea, solifluxiunea, prabusirea si ntr-o masura mai mica "creep-ul",aluvionarea si coluvionarea. Eroziunea-prin aceasta notiune n sens restrns, se ntelege actiunea de desprindere si ndepartare a unor particole de diferite forme si marimi din scoarta terestra, datorita apelor curgatoare, vntului, valurilor sau ghetarilor si zapezilor.Fiecare din acesti agenti pot avea rol dominant n anumite regiuni sau n anumite perioade.Rolul mai important l au apele organizate n retea hidrografica si apele provenite din precipitatii torentiale care coboara ca o pnza subtire pe suprafetele ntinse de pe povrnisuri. Eroziunea exercitata de apele care se scurg pe versanti duce pe de-o parte la formarea de ogase si rpi, sapate att n sol ct si n roca de sub el, si pe de alta parte la alternare de material de pe suprafete ntinse din orizonturile superficiale ale solului numita impropriu "eroziune n supratafa". Suprafetele pe care se desfasoara aceste procese, cat si intensitatea lor sunt variate, depinznd de nclinarea povrnisului, de nsusirile fizice ale solului si rocii, si de gradul de acoperire cu vegetatie. Deflatia-modelarea reliefului datorita actiunii vntului, numita deflatie, are rol hotartor n regiunile desertice, dar ea are un rol sensibil si n regiunile muntoase, n locurile unde acesta este puternic, sau n cele colinare si de cmpie, unde nisipul are ntindere mare si vegetatia este saracacioasa,astfel, n delta, pe grindurile nisipoase, are loc naintarea dunelor peste suprafete cu soluri fertile,iar peste munti are loc roaderea solurilor. Alunecarea-deplasarea materialului sub forma de strate de grosimi si ntinderi variate, joaca un rol foarte nsemnat, s-ar putea spune chiar determinant, n modelarea reliefului si n degradarea solurilor din anumite regiuni de pe suprafata pamntului.La noi n tara, urmarile acestui proces se pot ntlni pe suprafete foarte ntinse producnd uneori pagube mari.

Prin alunecare, solul este supus adesea la diferite schimbari sau degradari,astfel n unele cazuri, pe o pornitura provenita dintr-o arie cu un sol si o vegetatie uniforma nainte de deplasare, se poate ajunge la un adevarat mozaic de soluri si de asociatii vegetale dupa alunecare. Curgerea-deplasarea materialului,mai mult sau mai putin,de noroi duce, pe anumite suprafete la sfarmarea si amestecarea solului cu roca, formnd materialul care coboara pe fundul vailor cu panta mare, ca un suvoi, cu o viteza variata, n unele locuri doar de ctiva decimetri pe zi. Solifluctiuneadespre solifluctiune n sensul restrns al acestei notiuni, nu poate fi vorba dect n tinuturile cu clima rece si nghet permanent. Este vorba de curgerea stratului dezghetat peste stratul nghetat. Prabusirea-pe coastele foarte repezi, au loc prabusiri, fenomen care consta n ruperea si caderea unor blocuri din partea de sus a abruptului sau de pe tot abruptul - sol si roca - la baza povrnisului, unde se sfarma si se amesteca. Acest fenomen este caraceristic povrnisurilor repezi, sapate n roci poroase (locss, nisip, pietris), sau n roci carstificabile , cu goluri subterane. "Creep"-ul este un fenomen foarte frecvent pe toate povrnisurile, care afecteaza n deosebi orizonturile superioare ale solului. Aluvionarea-dintre procesele de depunere, aluvionarea cuprinde suprafetele cele mai mari si este mai usor de observat. n timpul viiturilor apele ies din matca lor si acopera o parte din lunca, lasnd la retragere un strat de aluviuni, variat ca grosime si textura, n functie de marimea viiturii si de natura rocii din care provine materialul. Aceste aluviuni provoaca schimbari nsemnate ale nsusirilor solurilor, pna se ajunge la integrarea stratului de aluviuni n solul pe care l-au acoperit,insa n unele locuri stratul de aluviuni este att de gros, nct solul acoperit iese de sub influenta proceselor patogenice, iar pe aluviunile acoperitoare se formeaza cu timpul unsol nou. Couvionarea-pe unele suprafete de pe podul teraselor sau de pe sesul luncilor, n apropierea povrnisurilor care le domina, are loc depunerea unui material adus n suspensie sau prin rostogolire de pe povarnis. Puterea de depunere depinde de nclinarea povrnisului care domina sesul, de roca n care este sapat, de densitatea covorului vegetal, si de regimul precipitatiilor. n unele cazuri , cum este n N localitatii Patrlage (jud. Buzau), peste un sol brun nchis humifer, destul de fertil, a venit un strat magnos bogat n saruri, care practic nu poate fi folosit. Salinizarea-un alt proces degradator al solurilor este salinizarea, adica mbogatirea n saruri a solurilor in anumite arii, cum sunt zonele de stepa si silvostepa.Sarurile sunt aduse de ape, n stare de solutie, sau odata cu materialul magnos, n stare de suspensie. Prin evaporarea apei n perioadele calde, sarurile se concentreaza n sol facndu-l impropriu agriculturii. Tot n cadrul fenomenelor naturale de degradare a solurilor se include si procesele de gleizare si de nmlastinire a solurilor de pe unele parti ale luncilor, ca urmare a ridicarii nivelului freatic. Cultivnd anumite plante de care avea nevoie pentru hrana si mbracaminte, omul a sapat si a arat solul din timpuri foarte ndepartate. n acest fel, el a distrus covorul vegetal si a afnat solul, astfel nct apele din precipitatii au nceput sa-l atace mai puternic dact nainte. Dar mijloacele de lucru fiind rudimentare si actionate de om, patrundeau n sol la adncime mica iar lucrarile acestuia erau destul de rare. Pe masura ce uneltele s-au perfectionat si s-a trecut la folosirea tractiunii animale si n cele din urma, mecanice, lucrarile agricole s-au facut din ce n ce mai adnc, mai des si pe suprafete tot mai ntinse. n aceeasi masura solul a avut de suferit tot mai mult,grosimea orizontului arat a crescut, iar pe povrnisuri a avut loc si o deplasare spre baza a particulelor de sol, un fel de "creep"

antropic. n acest fel, omul, fara sa vrea, a ajutat mult desfasurarea eroziunii pe ntinderi tot mai mari, n unele locuri fiind chiar factorul principal al dezlantuirii acestui proces. Aratul de toamna, care n general este recomandat, pe povrnisuri este daunator daca dupa acest arat, urmeaza ploi abundente. Desfundarea sau aratul solului cu pluguri mari n vederea plantarii vitei-de-vie are efecte foarte daunatoare pe povrnisuri, pentru ca ntregul profil de sol este inversat. Aratul cu unelte mecanice grele si la ceeasi adncime mai multi ani la rnd duce la formarea unui strat compact, cu structura stricata, numit talpa plugului sau hardpan. Existenta acestui strat are urmari nsemnate asupra dezvoltarii plantelor, att direct prin mpiedicarea dezvoltarii normale a radacinilor, ct si indirect, prin schimbarea circuitului normal al apei n sol, datorita lipsei structurii. Extragerea materiei organice, prin recoltarea plantelor cultivate si strngerea tuturor resturilor de plante(paie, coceni), duce la saracirea treptata a solului n humus.Fertilitatea naturala, singura capabila de autoregenerare, nu poate fi suplinita de fertilitatea artificiala, creata prin folosirea ngrasamintelor chimice. n Europa mai bine de o treime din soluri si-au pierdut peste 50% din humus, ceea ce a facut ca proportia pamnturilor bogate sa scada la 85% din totalitatea terenurilor agricole de 41,3%,de aceea, n aceste cazuri, trebuie intervenit ct mai repede, pentru a reda solului structura si humusul corespunzator conditiilor zonale, prin ngrasaminte organice (gunoi de grajd). Masuri ameliorative aplicate gresit. La degradarea solurilor duc si unele actiuni care au de fapt menirea de a le mbunatati nsusirile, de a le face sa aiba o fertilitate mai mare si mai constanta. Adesea, prin irigatii, dnd solului mai multa apa dect avea n conditii naturale, apar schimbari n procesele care au loc n sol, si n cele din urma, se produce schimbarea profilului. La degradarea solului mai contribuie ntrebuintarea excesiva a ngrasamintelor chimice potasice, care contin sodiu, sulfat de amoniu, etc., care provoaca dispersarea argilei si astfel scaderea numarului de agregate stabile. Defrisarea padurilor de pe terenurile cu panta accentuata si pasunatul excesiv pot duce la o eroziune intensa, mergnd pna la degradarea avansata a solurilor.