Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d.

23
noiembrie 1769, Iași) a fost domn al țărilor române.
În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730 - octombrie 1730; 24 octombrie
1731 - 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 - septembrie 1741; iulie 1744 - aprilie 1748; c. 20
februarie 1756 - 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 - martie 1763 și în Moldova de patru
ori: 16 aprilie 1733 - 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 - 29 iunie 1743; aprilie 1748 - 31
august 1749 și 29 iunie 1769 - 23 noiembrie 1769.
S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul lui Nicolae Mavrocordat și al
Pulcheriei Mavrocordat, fiind crescut în țară.
A fost căsătorit de două ori. Prima dată, în 1728, cu Smaranda Cantacuzino, decedată în
1730 cu care nu a avut copii. A doua a fost în 1732 cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut trei
fii, Ion Mavrocordat (n. 1740), Alexandru Deli-Bei(1742-1812), Demetre (1744-1817), Maria
Balș (n. ?- d. 1770), Ecaterina Racoviță.
A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare
ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în
Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut,
contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.
Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de
reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și
„pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi
eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și
libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12
zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările
învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau
chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la
un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir
pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte
întins.
În același an, 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de
către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.[3]
În urma războiului ruso - turco - austriac (1736 - 1739), înlăturând diversele combinații ale
puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.
Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.
În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care
a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746),
apoi vecinia în Moldova (1749).
S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte
românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.
În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta
Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Totuși,a fost
înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.