LUCRAREA PRACTICĂ NR. 2.

– BOTANICĂ FARMACEUTICĂ - SISTEMATICĂ

SISTEME DE CLASIFICARE A LUMII VII

În cele mai recente cursuri de Botanică din România a fost adoptat sistemul de clasificare a
lui Ehrendorfer (1991), care împarte regnul vegetal în următoarele subregnuri:

I. VIROBIONTA (Virusurile)
II. PROCARIOBIONTA (Încrengăturile Bacteriophyta şi Cyanophyta)
III. PHYCOBIONTA (Încrengăturile Pyrrophyta, Bacillariophyta, Chrysophyta,
Chlorophyta, Phaeophyta, Rhodophyta)
IV. MYCOBIONTA (Încrengăturile Mycophyta şi Lichenophyta
V. BRYOBIONTA (Încrengătura Bryophyta)
VI. CORMOBIONTA (Încrengăturile Pteridophyta, Pinophyta şi Magnoliophyta)

SUBREGNUL VIROBIONTA (Virusurile)

Virusurile sunt entități genetice infecțioase, submicroscopice, parazite intracelular, lipsite de
organizare celulară, enzime și metabolism. Nu se autoreproduc, dar au capacitate de înmulțire
numai în celulele vii pe care le parazitează, al căror metabolism este dirijat spre sinteza de
particule virale.
Unitatea morfologică și funcțională este virionul (virusul infecțios matur). El este alcătuit
dintr-un înveliș proteic, numit capsidă, format din subunități, numite capsomere, ce protejează
genomul viral, format dintr-o moleculă de ADN sau ARN, niciodată amândouă.
SUBREGNUL PROCARIOBIONTA
Din acest subregn fac patre bacteriile și algele albastre-verzi, care sunt organisme unicelulare
sau colonial lipsite de un nucleu tipic, mitocondrii și dictiozomi. Substanța nucleară este
reprezentată de nucleoid. Nutriția este autotrofă sau heterotrofă. Se reproduce asexuat prin
diviziune directă.
- ÎNCRENGĂTURA BACTERIOPHYTA – bacteriile
Sunt organisme unicelulare sau coloniale, răspândite pretutindeni în natură: sol, apă, aer,
corpul plantelor, animalelor și omului. O celulă bacteriană este formată din perete celular,
membrană, citoplasmă și substanță nucleară difuză, numită nucleoid. La exteriorul peretelui
celular, unele bacrerii pot fi înconjurate de o capsidă gelastinoasă. Unele pot prezenta unul sau
mai mulți cili.
În cadrul bacteriilor, Actinomicetele reprezintă un grup de microorganisme cu numeroase
asemănări cu fungii microscopici, alături de care constituie un exemplu clasic de evoluţie
convergentă.
Printre bacterii, actinomicetele şi în special cele din genul Streptomyces sunt cunoscute ca fiind
principalii producători de antibiotice, sintetizând 3/4 dintre toţi produşii cunoscuţi de acest tip.
Primul antibiotic care a fost descoperit în 1944 este streptomicina produsă de Streptomyces
griseus,apoi:
1
 - neomicina produsă de S.fradiae,
- ribostamicina produsă de S.ribosidificus,
- kanamicina sintetizată de tulpini de S.kanamyceticus
- oxitetraciclina produsă de S.rimosu,
- tetraciclina produsă de S. viridofaciens,
- clortetraciclina (aureomicina) sintetizată de S.aureofaciens.

Virusul mozaicului tutunului Organizarea celulară la bacterii

Streptomyces griseus Streptomyces fradiae

ÎNCRENGĂTURA CYANOPHYTA- alge albastre-verzi

Algele albastre-verzi, sunt organisme unicelulare, cu celule izolate sau reunite în colonii
sferice sau filamentoase. Trăiesc în ape dulci și marine, bogate în substanțe în descompunere, pe
soluri, stânci și pereți umezi.
Organizarea celulei. Celula prezintă un perete celular cu pori, dispuşi pe două rânduri, care
ar avea rol în producerea secreţiilor mucilaginoase. La exteriorul acestui perete, la cele mai multe

2
alge albastre se observă un înveliş mucilaginos denumit teacă, format din substanţe pectice şi
mucopolizaharide; se consideră că aceste substanţe mucilaginoase servesc la mişcarea algelor. La
toate algele, conţinutul celular este delimitat de plasmalemă de natura lipoproteică. Citoplasma
este dispusă în două zone: una periferică – cromatoplasma - în care se găsesc pigmenții clorofilă
(verde), ficocianină (albastru) și ficoeritrină (roșu) și una centrală – centroplasma- în care se
găsește nucleoidul (un nucleu difuz).

Organizarea celulei la algele albastre

Reprezentanți cu importanță farmaceutică

Spirulina platensis
Genul are 30 specii acvatice răspândite în mlaştini, ape dulci, salmastre, marine, chiar în ape
poluate. Teaca gelatinoasă este redusă. Talul este format din celule cilindrice care formează un
filament răsucit în spirală.

Spirulina platensis
3
 SUBREGNUL PHYCOBIONTA

INCRENGĂTURA PYRROPHYTA (DINOFLAGELATAE = PERIDINEE)

Increngătura Pyrrophyta (din greacă "Pyrrhos" însemnând-flacără colorată) cuprinde un

număr mare de specii de alge preponderent unicelulare, mobile datorită prezenţei flagelilor (unul
sau doi) fixaţi fie într-o criptă, fie în două şanţuri. Există aproximativ 130 de genuri în acest grup
de microorganisme unicelulare, cu aproximativ 2000 de specii vii și 2000 fosile descrise până în
prezent.
Organizarea celulei. Celulele peridineelor prezintă:
- un şanţ transversal sau ecuatorial (cingulum), care împarte celula în 2 jumătăţi:
- epitecă (valvă superioară) sau epicon
- hipotecă (valvă inferioară) sau hipocon și
- un şanţ longitudinal (sulcus), situat pe hipotecă şi continuat uneori pe epitecă. Din locul de
inserție al șanțurilor pornesc doi flageli: flagelul cingular care execută o mişcare ondulatorie,
ceea ce determină înaintarea şi rotirea celulei și flagelul sulcal care este rigid şi are rol de cârmă.
La exteriorul celulei există o membrană celulozică care la unele specii se poate impregna cu
Ca CO3 formând o carapace. Această carapace numită teca este formată din plăci, cu morfologie
caracteristică pentru fiecare specie, formând tabulaţia, de foarte mare importanţă sistematică.
Datorită existenţei şanţului transversal, teca este împărţită în epi şi hipotecă, corespunzător
epi şi hipoconului.

Reprezentanți cu importanță farmaceutică: Gonyaulax catenella

Organizarea celulei la peridinee Goyaulax catenella

4
 INCRENGĂTURA BACILLARIOPHYTA - DIATOMEELE

Diatomeele sunt alge unicelulare ce formează marea masă a fitoplanctonului. Ele pot forma
și colonii în formă de filamente sau benzi, ventilatoare, zigzaguri sau stele. O caracteristică unică
a celulelor diatomeelor este că peretele lor celular este imprgnat cu SiO2.

Organizarea celulei. La exterior - celula prezintă:

• un perete celular reprezentat printr-o teacă, de natură celulozo-pectică şi mineralizată

(impregnată) cu SiO2
• o membrană (peliculă) fină de natură pectică ce aderă strâns pe faţa internă a tecii

• un înveliş extern gelatinos, ce îmbracă celula de diatomee în întregime. Analiza peretelui

celular arată că teca este formată din două părţi (jumătăţi) având o structură şi un aspect
caracteristic: o jumătate superioară mai mare, corespunzătoare capacului unei cutii =
epiteca și o jumătate inferioară, corespunzătoare cutiei propriu-zise = hipoteca.

Fiecare tecă are două părţi diferite: valva și pleura (partea laterală a tecii). Valvele prezintă
ornamentaţii variate ce sunt caractere importante în determinarea speciilor.

Organizarea celulară la diatomee: Pinnularia viridis

Importanța diatomeelor. Aceste alge sunt de importanţă majoră în viaţa ecosistemelor

acvatice prin procentul ridicat pe care îl au în componenţa fitoplanctonului marin şi dulcicol. Prin
specializarea ecologică, ele au rol de indicatori biologici și datorită mineralizării peretelui
celular, au și valoare litogenă prin depozitele de diatomită, care se folosește printre altele și la
producerea de antibiotice.

5
 O serie de diatomee secretă substanţe evident bactericide sau bacteriostatice şi printre
acestea un loc important îl ocupă speciile de Asterionella si Nitzschia.

Asterionella sp. Nitzschia sp.