UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

CĂI ȘI MIJLOACE DE EVALUARE A ECOPOTENTIALITATII SI ECODINAMICII

INVELISULUI BIOTIC IN ORIZONTUL LOCAL AL AREALULUI ROMAN

Profesor coordonator: Iulian Niculae

Maria Patroescu

Student: Galeș Cateluța Petruța

Anul II
Grupa 202

București, 2018
 Cuprins
Introducere

Capitolul I. Localizarea realului. Limite

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României
1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene
1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României

Capitolul II. Particularităţi ale potenţialului ecologic

2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic
2.2 Potenţialul morfologic
2.3 Potenţialul climatic
2.4 Potenţialul hidrologic
2.5 Potenţialul edafic

Capitolul III. Particularităţi ale exploatării biologice

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic
3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale
3.3Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor acestuia
3.4Caracteristici ale spaţiilor verzi urbane
3.5Dinamica formaţiilor vegetale
3.6Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeografic

Capitolul IV.Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în

orizontul local si proximitățile acestuia

4.1 Specii floristice şi faunistice endemice, rare ori ameninţate cu dispariţia

4.2 Arii protejate
4.3 Sugestii privind protecţia şi conservarea speciilor de plante și animale

Concluzii
Bibliografie

2
 Introducere

În acest proiect de semestru o să vă prezint particularitățile arealului Roman, potențialul

său de dezvoltare și nu în ultimul rând formele de viață, vegetale și faunistice.

De asemenea, o să vă prezint și localzizarea arealului, poziția acestuia din punct de

vedere al situări sale în regiunile biogeografice europene.

Scopul proiectului este acela de a învăța cât mai multe despre arealul ales dar și despre
impactul mediului asupra omului

Tot aici o să amintesc și de faptul că odată cu intervenția oamenilor în natură, aceasta a

căpătat de-a lungul anilor o altă înfățișare, peisajul este intens antropizat, observând tot mai des
că rar mai găsim un loc în care omul nu și-a pus amprenta.

3
 Capitolul I.Localizarea realului. Limite

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României

Conform regiunii biogeografice, arealul Roman, este localizat în regiunea Holartica,
subregiunea euro-siberiana, respectiv în Regiunea Dacica.
Provincia Dacica ocupa cea mai mare parte din țară, cuprinzând tot lanțul carpatic
(Carpați Orientali, Carpați Meridionali, Carpați Occidentali), Dealurile de Vest, Subcarpații și
Podișul Moldovei.

Fig.1 Harta localizării arealului Iași în cadrul regiunilor biogeografice ale României

(Sursa: Călinescu, R., (1969)

4
1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene
Din punct de vedere al localizării arealului în cadrul regiunilor biogeografice europene,
acesta se încandrează în regiunea continentală.

Regiunea continentală este o regiune relativ bogată, drenată de numeroase fluvii

(Dunărea, Loara, Rin). Întâlnim peste 184 de specii de animale, și peste 102 de specii de plante
rare.

Fig. 2 Harta regiunilor biogeografice

(Sursa:Agentia Națională de Protecția Mediului)

5
1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale
României
Arealul Roman se regaseste în Podișul Moldovei. Podișul Moldovenesc se
afla în nord-estul României.
O caracteristică importantă a unității de relief este faptul că are un caracter
tipic de podiș cu suprafețe structural și cueste.
Sursă ( “Podișul Moldovei” de Vasile Băcăuanu)

Roman

Fig. 3 Harta Podișului

Moldovei

Sursa: (’’ Geografia fizică a României’’ , Alexandru Roșu)

6
 Capitolul II. Particularităţi ale potenţialului ecologic
2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic
Din punct de vedere litologic, arealul Roman situat in Podișul Moldovei apartine
sarmatianului (bessarabianului). Alcătuirea geologică este redata de către o serie de argile, gresii,
marne, calcare, conglomerate, nisipuri si pietrișuri.

Pe teritoriul municipiului Roman, precipitațiile,evapotranspirația, relieful,litologia,

reprezintă principali factori care determină caracteristicile apelor subterane.

Apele subterane, au adâncimi variabile, iar datorită condițiilor climatice și de strat au

debite reduse și sunt bogate în săruri. Apele subterane din cadrul podișului în raport cu
posibilitățile naturale de drenare, respectiv de legătura lor cu apele de suprafață sunt sub presiune
sau libere. De asemenea apele sub presiune se gasesc în formațiunile cretacic, neogene și
cuaternare.

(Sursa: “ Podișul Moldovei” de Vasile Băcăuanu)

Fig. 4 Harta geologică a județului

Neamț

(Sursă: Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982)

2.2 Potenţialul morfologic

7
 Aspectul reliefului este acela de câmpii largi, asemanătoare cu luncile cu o lărgime de 5-6
km. De asemenea regăsim și terase pe care le putem distinge avand o pronunțată asimetrie în
raport cu extinderea teraselor. Dezvoltarea teraselor este mai pronunțată pe partea dreaptă unee
ajunge la 180-200 m avand o altitudine relative, fapt ce i se datorează Forței Coriolis.
Relieful județului (Neamț) în care se află arealul (Roman) în general nu depășește
altitudinea de 400-500m, văile sunt largi și au character asimetric datorat structurii de monoclin.

(Sursă: Județele Patriei,Neamț monografie, Editura Sport-Turism, București, 1981)

Fig. 5 Unitățile de relief din județul Neamț,

(Sursă: Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982)

2.3 Potenţialul climatic

Urmând în deaproape indicațiile, preluând datele necesare, am realizat Diagrama în scară
dublă Gaussen, care ne-a ajutat să aflăm și să corelăm cei doi parametrii climatici, temperature și
precipitațiile.
Pentru realizarea acestui grafic, am utilizat metoda grafică, prin care se evaluează
ecopotențialitatea arealului dat. Respectând valorile date, la sfârșitul trasării celor doua curbe
(curba termica și curba ombrică ) am realizat că nu acestea nu se intersectează, astfel în
cât rezultă faptul că nu există deficit de umiditate, deoarece în lunile de vară (iunie, iulie, august)
nu se înregistrează valori ale temperaturii, mai mari de 20ºC, (cea mai mare temperatură este de
19,9 ºC, în luna iulie), iar precipitațiile în timpul sezonului de vegetație sunt de peste 70mm/m²
(cele mai bogate precipitații au valorea de 77,8mm/m² înregistrate în prima luna de vară).

8
 Fig 6 Diagrama în scară dublă Gaussen

În ceea ce privește Diagrama bilanțului hidric lunar putem spune că este un sistem de axe
în care corelăm patru parametrii: curba termică, curba ombrică, valoarea evapotranspirației
potențiale, cat și valoarea evapotranspirației reale. Realizând acest grafic, putem observa intervalul
în care există un deficit real și un deficit potențial de umiditate.
De asemenea, am observat că există și luni în care valorile evapotranspirației potențiale și
reale sunt 0, aceste luni sunt: ianuarie, februarie, decembrie, cu alte cuvinte în lunile de iarnă, în
sezonul nefavorabil vegetației.
Conform datelor utilizate, evapotranspirația potențială înregistrează valori cuprinse ître 0
(iarna) și 133 (vara; iulie).
Conform evapotranspirației reale, și de această dată plecam de la 0 însă cea mai mare
valoare este de 119 în luna iunie.
Temperaturile variază între -4,9ºC în luna ianuarie și 19,9 ºC în luna iulie.
Precipitațiile au valori ridicate chiar și în lunile de vară fiind și cea mai mare valoare
înregistrată 77,8mm/m² în luna iunie, iar cea mai mica valoare înregistrată este în luna februarie
cu 21,1mm/m².
În concluzie, putem spune că arealul Roman se regăsește într-un climat temperat
continental, unde iernile sunt geroase, iar verile sunt relativ călduroase dar și bogate în precipitații.

9
 Fig. 7 Diagrama bilanțului hidric lunar

2.4 Potenţialul hidrologic

Apele pe care le identificăm sunt culoarul Siretului și culoarul râului Moldova. Arealul
Roman se află la confluența(intersecția) celor doua râuri.
Râul Moldova este unul ditre cei mai importanți afluenți ai Siretului. Acesta izvorăște din
vârful Lucina, al Obcinii Feredeu. Moldova este un afluent de stânga a Siretului.
Pe majoritatea râurilor din zona des se înregistrează fenomenul de viitura. Inclusiv pe râul
Moldova. Durata acestora poate atinge 232 de ore, dintre care 52 de ore reprezintă creșterea
foarte rapidă a nivelului cursului de apă. Datele statistice arată că cele mai dese inundații sunt
primăvara, acest fapt este datorat topirii zăpezii și căderea abundentă de preipitați în lunile
martie,aprilie și mai.
Râul Siret are un bazin hidrografic care cuprinde majoritatea râurilor din Podișul
Moldovei. Acesta se varsă în fluviaul Dunărea. Siretul izvorăște din Carpații Păduroși, de pe
teritoriul Ucrainei.

10
2.5 Potenţialul edafic
Solurile prezente sunt cele de tip cernoziomurilor, soluri aluviale frecvent gleizate.
Solurile sunt variate și dispuse pe direcție Nord-Sud. În apropierea arealului găsim soluri
precum: soluri aluviale, cernoziomuri cambice, soluri cenușii închise și cernoziomuri
argiloluviale.

Fig. 8 Solurile
(Sursă: Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982)

11
 Capitolul III. Particularităţi ale exploatării biologice
3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic
Etajul de vegetatie în care regăsim arealul Roman, este cel forestier, etaj ce cuprinde zona
de luncă, ce se afla pe de-o parte și de alta a principalelor râuri: Bistrița, Moldova, Siret.
Vegetația reprezentativă pentru zona în care se află arealul sunt diferitele specii de rogoz,
vegetație ierboasă. De asemenea regăsim și o serie de arbori precum salcia, plopul și arinul, dar
și ici-colo păduri de gorun.
În concluzie, vegetația este una specifică lunicii, vegetația azonală.

Arealul Roman

Fig. 9 Vegetația specifică la nivel de județ

12
3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale
Specificul formațiunilor vegetale natural ale luncilor este datorat prezenței solului alluvial,
sol ce deseori este inundate, astfel avand exces temporar de umiditate freatică, de umiditatea a
aerului mai mare.
Pajiștile sunt alcătuite din specii mezofile și mezo-higrofile. Cele mai frecvente asociații
vegetale întâlnite sunt: pirul târâtor (Agropyrum repens), iarba câmpului (Agrostis slolonifera),
firuța de câmp (Poa pratensis), păiușul (Festuca pratensis), zâzazia (Liolium pernne), coada vulpii
(Alopecurus pratensis), timoftica (Phleum pratense), la care se adaugă trifoiul (Trifolium repens),
dar și alte dicotiledonte.
De asemenea, în luncile marilor râuri, se gasesc și deferite specii de foioase precum
(stejărete, ulmete, frăsinete, stejar și mai rar carpen, tei). Așadar, ajungem la concluzia că în acest
areal avem pâlcuri de arbori atât de esență tare, cat și de esență moale.

3.3Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor acestuia

Durata medie a sezonului de vegetație se determină cu ajutorul histofenogramei.
Histofenograma se realizează printr-o metoda grafica cu ajutorul căreia se determină
durata sezonului de vegetatie și a fenofazelor care se succed pe parcusul acestuia într-un anumit
teritoriu.
Aceasta corelează doi parametrii curba termică și pragurile de 5º,10º, 15º (în cazul
histofenogramei arealului Roman), pentru că cel de al patrulea prag, pragul de 20º nu este atins,
deoarece cea mai mare valoare a temperaturii este de 19,9ºC în luna iulie.
De asemenea, histofenograma corelează și fenofazele (fazele prin care trec plantele și
animalele în ciclul lor de viață). Succesiunea fenofazelor: înmugurire, înfrunzire, înflorire,
fructificare, coacere, diseminare, pierderea parțială a aparatului foliar, pierderea totală a
aparatului foliar.
În urma analizării histofenogramei asupra arealului Roman, s-a constatat că durata medie
a sezonului de vegetație este de 220 de zile, perioadă în care plantele înregistrează etapele
evolutive, necesare dezvoltării lor sub diferite aspecte.
Durata reală de evoluție a plantelor în sezonul favorabil vegetației este de 168 de zile.
Sezonul de vegetație se desfățoară de pornind de la pragul de 5º, pragul este atins în jurul
datei de 27 martie, și ține până în jurul datei de 6 noiembrie. Pragul de 10º este cuprins între 20
aprilie și 7 octombrie. Cel de al treilea prag, pragul de 15º este cuprins între 26 mai și 13
septembrie. Ultimul prag este pragul în care se realizează coacerea și are o durată medie de 115
zile.

13
 durata medie de coacere este de 115 zile

Fig. 10 Histofenogrma arealului Roman

3.4Caracteristici ale spaţiilor verzi urbane

În arealul Roman, avem o serie de parcuri precum: Parcul Municipal Roman (care este cel
mai mare parc din oraș) Parcul Roman Mușat, Parcul Zăvoi (cel mai nou parc al orașului, fiind
amenajat de puțin timp de către Primăria municipiului).
Parcul Municipal Roman este cel mai mare parc al orașului. Acesta are diverse obiective
precum lacul, fântâna, statui. Toate aceste sunt înconjurate de diferite specii vegetale, în principal
de foioase (tei, stejar, frasin,carpen), dar și specii vegetale de tip conifere (brad, molid, pin), sunt
prezenți și arbuști, iarbă și nu în ultimul rând flori.

14
 Fig. 11 Parcul Municipal Roman

3.5 Dinamica formaţiilor vegetale

Parcul Municipal Roman, în trecut se numea “Grădina mare” și datează din anul 1906.
În trecut au existat un Teatru de vară, care în urma degradării și deplorării structurii a fost
dărâmat, iar timp de câțiva ani a fost amenajat un țarc pentru ponei, unde copii puteau să învețe să
călărească.
În prezent, în parc esste amenajat un restaurant, terenul de fotbal, foișorul, locuri de joacă
pentru copiii. Lacul are amenajate 3 insule, unde găsim diverse plante floristice și iarbă.

3.6 Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeographic

Fauna luncilor, este populate în principal de o serie de păsări: cucul, pescărușul negru,
lăstunul de mal (este un oaspete de vară), picidele (ciocănitoarea și gheonoaiele) ghionoaia (Picus
viridis), ghionoaia sură (Picus canus), ghionoaia neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea mare
(Dendrocopos major), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea mică
(Dendrocopos minor); paridele (pițigoii) Parus major, Parus cocaeruleus, Parus palustris;
alauditele: ciocârlia (Alauda arvemsis), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), ciocârlanul (Galerida
cristata); motavilliadele: codobatura (Motacilla alba), fîsa (Anthus trivialis); laniidele: sîrînciocul
(Lanius minor) (Lanius collurio) (lanius excubitor); columbidele: porumbelul gulerat (Columba
palumbus), porumbelul de scorbură (Columba oenas), turturica (Streplopelia turtur), guguștiucul
(Strepopelia decaocto), coțofana (Pica pica), stăncuță (Corvus monedula), cioara (Corvus

15
frugilegus), (Corvus cornix), corbul (Corvus corax). Dintre rațe: rața mare (Anas platyrhynchos),
rața mică (Anas crecca), rața pestriță (Anas strepera).
Manifere prezente în zonă sunt: iepurele de câmp, șobolanul de apă, veverița,
Mai putem întâlnii și numeroase specii de pești precum: crap, biban, cleanul, șalău, somnul,
știuca, avatul, roșioara.

(Sursă: Podișul Moldovei de Vasile Bacauanu, 1980)

Fig. 12. Rața pestriță Fig. 13 Codobatura

16
 Capitolul IV.Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii
animale în orizontul local si proximitățile acestuia

4.1 Specii floristice şi faunistice endemice, rare ori ameninţate cu

dispariţia

Din punct de vedere faunistic, există o multitudine de manifere care au început să dispară
încă din secolul al XVIII-lea precum: castorul (Castor fiber), antilopa (Antilopa saiga), dropia
(Otis tetrax). Numărul maniferelor a scăzut simțitor și în rândul vulpilor, lupilor, jderi, vidre,
iepuri. Nici păsările nu m-ai sunt într-un număr foarte mare, pentru că în trecut erau o mai mare
varietate de specii. Speciile de păsări care astăzi sunt rare: prepelița, potârnichea, rața, gâsca,
găinușa.

Vegetația este și ea în pericol, pentru că, după cum știm tot mai des auzim despre
defrișările ilegale și în permanență creștere, fapt ce are un impact negativ asupra mediului, și a
dezvoltării acestuia. Un prim pas pentru a estompa aceste efecte negative, a fost să decretăm prin
lege o serie de plante pe care să le ocrotim, precum: papucul doamnei (Cypripedium calceolus),
laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), bujorul românesc (Paeonia romanica), brândușa galbenă
(Crocus moesiacus), "stejarul unirii", plopul de la Rafaila, stejarul de la Tupilați.

(Sursă: Podișul Moldovei de Vasile Bacauanu, 1980)

4.2 Arii protejate

Aria protejată "Lunca Siretului Mijlociu"
Pe teritoriul județului Neamț situl este reprezentat, în mare parte, de porțiuni de lunca
înaltă, neinundabilă, cu vegetație caracteristică ( șleauri de luncă, zăvoaie de plopi și salcie).Pe
suprafețe mici se află lunca joasă, inundabila cu soluri ce au o textura grosiera. Altitudinea la care
se află situl este de 170 - 185 m. Flora este de tip Carex -Agrostis si Rubus -Aegopodium.Dintre
speciile lemnoase amintim: plop alb, plop negru, salcie, frasin, stejar, ulm, plop euroamerican.
Zonă de luncă, cu porțiuni inundabile la debite mari, excelent habitat pentru specii de păsări
specifice zonelor umede.

17
 Una dintre principalele zone de hrănire și odihnă pentru populațiile de păsări acvatice care
urmăresc extremitatea estică a arcului carpatic și se concentrează pe Valea și Lunca Siretului în
drumul lor spre bălțile Dunării(toamna) sau spre teritoriile de cuibărit din nord(primăvara).
(http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSPA0072)

Aria protejată "Râul Siret între Pașcani și Roman"

Zonă umedă din regiunea biogeografică continentală reprezentând habitat specific pentru
trei specii de mamifere de interes conservativ alături de cinci specii de reptile și amfibieni și două
specii de pești de asemnea de interes conservativ.
Peisaj cu capacitate mare de recuperare de-a lungul cursului superior a râului Siret,
reprezentată de meandre, zone împădurite și pășuni mezofile. Râul este populată de Lutra lutra iar
în canalele și brațuri moarte speciile de pești Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia sunt
prezente. Râul și împrejurimile sale par importante pentru speciile migratoare de păsări ca de
exemplu Ciconia nigra sau Falco vespertinus. Este printre puținele situri desemnate pentru Emys
orbicularis. De importanță ridicată și pentru speciile de amfibieni Bombina și Triturus.
(http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSCI0378)

Aria protejată "Râul Moldova între Tupilați și Roman"

De importanță ridicată i pentru speciile de amfibieni Bombina, Triturus cristatus, Triturus
montandoni și Spermophillus citellus precum și pentru mamiferul Lutra lutra.
Zonă umedă din regiunea biogeografică continentală reprezentând habitat specific pentru
patru specii de vertebrate, paru specii de amfibieni și trei specii de pești de interes conservative
(http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSCI0364)

18
 Fig. 14 Ariile protejate
(http://natura2000.eea.europa.eu/)

4.3 Sugestii privind protecţia şi conservarea speciilor de plante și animale

O primă sugestie, priviind protectia și conservarea mediului, este aceea de-a diminua
presiunea antropică, care în ultima vreme a avut un impact major asupra naturii. Numeroase specii
faunistice și floristice au dispărut, plantle și animalele fiind cele mai vulnerabile elemente natural
ale mediului.
În timp istoric, principali factori responsabili pentru dispariția multitudinii speciilor
faunistice și floristice, pot fi considerați:
- vântul exceriv (cauza principal a dispariției pinguinului uriaș, Alca impennis);
- alterarea biotopurilor, care atrag după sine restrângerea speciilor care le populează;
- agricultura mecanizată și cimizată (utilizarea pesticidelor și a fungicilor a provocat
reducerea masivă și chiar dispariția fluturilor diurni);
- poloarea fizică, chimică, biologică, ce poate afecta mediile de viață a formațiunilor
vegetale și animale.
O a doua sugestie ar fi, să se declare interzicerea vânatului, pentru ca diversele animale
sălbatice să poată avea timp să se înmulțească și să repopuleze pădurile.

19
 Un alt factor negativ asupra mediului este cel al poluării apelor, care afectează în principal
peștii și maniferele care consumă acea apă.
În concluzie, poloarea este un factor decizional asupra căruia, noi oamenii ar trebui să ne
gândim înainte de a arunca deseurile în natură, și nu la pubele, înainte de a folosii substanțe chimice
și toxice mediului, înainte de a vâna.

20
 Concluzii

În concluzie, arealul Roman, este situate în Podișul Moldovei, mai exact la confluența
râurilor Moldova-Siret.
Acesta are un potential ecologic proeminent, datorită reliefului de luncă și a solului
fertile datorat celor două râuri.
Din punct de vedere geologic, arealul aparține Platformei Moldovenești.
Din punct de vedere hidrologic, în acest sector al Podișului Moldovei regăsim râul
Moldova, care se varsă în principalul râu ce dreneză în mare parte această parte a țării, râul Siret
Lumea animală este reprezentată de : șoarecele de câmp (Microtus arvalis), iepurele de
câmp, șobolanul de apă, veverița.
Din punct de vedere al ariilor protejate, indentificăm: aria protejată "Lunca Siretului Mijlociu"
aria protejată "Râul Moldova între Tupilați și Roman", aria protejată "Râul Siret între Pașcani și
Roman".

21
 Bibliografie
1. Ion Bojoi, Ioniță Ichim, 1974, Județul Neamț(Județele Patriei), Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București
2. Naum T., Grigore M., 1974, Geomorfologie, Editura didactică și pedagogică, București
3. Posea Gr.,2003, Geomorfologia României, Editura fundația României de mâine,
București
4. Raul Călinescu, 1969, Biogeografia României, Editura Științifică, București
5. Roșu, Alexandru, 1973, Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică,
6. Vasile Bacauanu, 1980, Podișul Moldovei, Editura Științifică și enciclopedică, București
7. Vasile Oroșanu, 1981, Neamț. Monografie, Editura Sport-Turism, București

Website-uri
1. http://natura2000.eea.europa.eu/ accessat la data 7.12.2018
2. http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/48584_5.Cap.5.Prote
ctia%20Naturii%20si%20Biodiversitatea.2010.pdf accesat la data 10.11.2018

22