CHIRIAC ALINA ANASTASIA

GR34

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie
Departamentul de Geografie
Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România
Tel.: +4.0232.20.1075, e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

Factorii climatici cu acțiune pe teritoriul

României
(Tema 7)

Student: CHIRIAC ALINA ANASTASIA

Grupa: GR34
Profesor: Lect. Dr. NICULIȚĂ MIHAI
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

Climatul reprezintă un regim multianual al vremii, sau totalitatea schimbărilor

succesive posibile ale proceselor atmosferice ce caracterizează regimul vremii
unei anumite regiuni , ca rezultat al interacțiunii, dintre factorii radiativi ,
circulația generală a atmosferei și influențele condițiilor fizico-geografice ,
influențate totodată și de intervenția umană. O altă definiție a climatului mai
poate fi : manifestarea în timp și spațiu a principalelor elemente climatice și
fenomene meteorologice dintr-un anumit teritoriu, analizat într-o perioadă mare
de timp, cu o succesiune continuă a aspectelor vremii.
Constatările meteorologice și climatice sunt determinate pe baza observațiilor
realizate în stațiile meteo clasice sau automate, mai nou se folosindu-se și
radarele meteo și sateliții meteorologici pentru procurarea informațiilor
necesare.
Datorită poziției sale geografice, țara noastră are o climă temperată, dar cu
destul de multe influențe din alte zone, fiind situată într-o zonă de tranziție de la
climatele oceanice la cele continentale, de la vest la est, având și înfluențe polare
dinspre nord și înfluențe subtropicale-mediteraneene din sud.
Practic, climatul dintr-un teritoriu reprezintă rezultatul interacțiunilor
factorilor genetici ai climei. Astfel, reies trei mari categorii de factori:
1. Factorii cosmici
Deoarece nu ar exista viață pe Pământ fără Soare, putem considera că radiația
solară reprezintă principalul factor cosmic ce influențează climatele și vremea.

Radiația solară este radiația electromagnetică emisă de Soare, având lungimi

de undă din întregul spectru al undelor electromagnetice.
Trecând prin atmosfera Pământului, o parte a radiației solare este absorbită,
încălzind aerul, o altă parte este împrăștiată de moleculele aerului, vaporii
de apă, pulberile din atmosferă , dar cea mai mare parte ajunge pe suprafața
Pământului.

1.Radiația directă : reprezintă cantitatea de energie pe care o primește o

suprafață într‐un moment dat. Datorită poziționării sale lângă Marea Neagră ,
dar și datorită prezenței lanțului carpatic, valorile cele mai mari se înregistrează
în partea extrem Sud‐Estică a României, unde la Constanța valoarea este de
circa 1,14 cal/cm2/min. Cea mai mică valoare se înregistrează la Cluj, 0,7
cal/cm2/min datorită ecranării pe care o are teritoriul carpatic
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

2.Radiația difuză este o parte a radiaţiei solare, cu compoziţie spectrală

modificată şi deviată de la propagarea rectilinie, ca urmare a difuziei provocată
de molecule de gaz şi de particule coloidale în suspenzie. Radiaţia difuză ajunge
la suprafaţa pămîntului din toate punctele bolţii cereşti.

3.Radiația globală este dată de suma radiației directe și a celei difuze ,ambele
înregistrate la același nivel. Din acest motiv, în România se înregistrează valori
diferite, în funcție de altitudine.
Cele mai mari valori - Deltă(135 kcal/cm2)
Valori medii- Podișul Moldovei( între 115‐120 kcal/cm2 )
Cele mai mici din România - aria montană, sub 110 cal/cm2

4.Radiația reflectată reprezintă reîntoarcerea parţială a radiaţiei totale în mediul

atmosferic, când întâlneşte suprafaţa terestră sau alte obstacole din atmosferă
(nori, pulberi etc.);
 
5.Radiaţia absorbită reprezintă  energia preluată de suprafaţa activă şi
transformată în energie calorică. Datorită particularităților suprafeței active,
aceasta componentă creşte de la iarnă la vară, astfel iarna sub 50% din radiaţia
totală trece în energie calorică, pentru ca vara valorile să fie foarte mari.

2. Factorii dinamici
În funcție de distribuția presiunii atmosferice și de rotația pământului, în
atmosferă se generează un sistem general de masă de aer numit circulație
atmosferică. Denumirea se referă la sistemul de flux de aer care cuprinde
întreaga atmosferă, prin care poate face schimb de căldură și umiditate și poate
echilibra diferențele care apar în aer în diferite părți ale lumii. Este baza pentru
furnizarea vremii pe termen scurt și pe termen lung. Explicația anterioară se
baza pe circulația atmosferică și pe distribuția neuniformă a energiei radiației
solare pe suprafața pământului în raport cu latitudinea. Acest lucru duce implicit
la distribuții diferite ale temperaturii și presiunii aerului, în funcție de suprafața
continentelor și oceanelor.
După aceste elemente se adaugă fenomene legate de rotația pământului și
diferitele stări de presiune și temperatură a aerului din troposfera superioară și
exterioară. Toți acești factori fac ca schema de circulație atmosferică să aibă o
caracteristică foarte complicată, adică simplificarea mecanismului de circulație
atmosferică prezentat pentru a ajuta vântul general de pe sol.
Sistemul curenţilor de aer la scara planetară care cuprind întreaga
troposfera,constituie circulaţia generală a atmosferei. Pe fondul ei se suprapun
circulaţiile locale. Circulaţia atmosferei este un factor de uniformizare , ea
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

tinzând să egalizeze presiunea atmosferică, în această mişcare producându-se

uniformizări ale temperaturii şi umezelii.
Factorii diferenţiatori, constituiţi de radiaţia solară şi de caracteristicile
diverse ale suprafeţei subiacente active îşi continua însă acţiunea, rezultând
un echilibru dinamic al cărui termeni sunt în continuă mişcare şi modificare

Ciclonii și anticiclonii reprezintă principala formă de reducere a presiunii

aerului și este, de asemenea, o parte importantă a circulației atmosferice.
Ciclonii și anticiclonii apar în familii sau serii și se deplasează de la vest la est.
Transportul maselor de aer cu proprietăți fizice diferite este propice
frontogenezei și frontolizei, reglând modificările elementelor meteorologice, iar
apoi reglează evoluția vremii.
Ciclonul sau scăderea presiunii aerului este o formă negativă de eliberare a
presiunii atmosferice și este reprezentată de izobare pe hărțile meteo. închidere.
Masele de aer puse în mișcare
se ridică pe verticală și converg pe orizontală. Pe suprafața pământului,
mișcându-se orizontal, vântul formează un vârtej în sens invers acelor de
ceasornic, de la periferie spre centru. În emisfera sudică, mișcarea orizontală a
aerului într-un ciclon este în sensul acelor de ceasornic. Deplasarea ciclonilor
se realizează în general, de la vest la est. Există abateri care fac ca aceştia să
sedeplaseze de la nord la sud sau de la sud la nord. În situaţii excepţionale se
deplasează de la est la vest(ciclonii retrograzi).
Un anticiclon este un câmp izobaric închis de înaltă presiune, aproape eliptic sau
circular, în care presiunea crește de la periferie la centru. Câmpul este
caracterizat prin rotirea vântului în jurul centrului de înaltă presiune, iar aerul
diverge orizontal de centrul de înaltă presiune, iar mișcarea în jos este
dominantă. Aceste vânturi se rotesc în sensul acelor de ceasornic în emisfera
nordică și în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică. În general,
anticiclonii provoacă vreme înnorată, cu veri calde și ierni reci.
 Anticiclonul Azorelor :
În faza pozitivă, Anticiclonul Azorelor este mai puternic decât în mod normal,
iar Depresiunea Islandeză este mai activă.În consecinţă activitatea ciclonală este
mai intensă în Europa nordică şi centrală, sub influenţa vânturilor de vest, în
timp ce în bazinul Mării Mediterane sunt mai frecvente perioadele de uscăciune
şi secetă.

 Ciclonul islandez:
Se formează în partea de Nord a Oceanului Atlantic, având nucleul deasupra
Islandei.
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

Această formaţiune barică se dezvolta sau restrânge în funcție de anticiclonul

Azorelor. Cele două formaţiuni barice acţionează asupra teritoriului european,
inclusiv prin intermediul vânturilor de V, determinând circulaţia vestică care
antrenează mase de aer umed, cu frecventele formaţiunii noroase care determină
producerea de precipitaţii îndeosebi celor a maximului pluviometric, de
primăvară‐vară.

 Ciclonii Mediteraneeni:
Au caracter de semipermanenţă, şi de dezvoltă în bazinul central‐vestic al
Mediteranei. Acţionează de regulă, când formaţiunile anti‐ciclonale se restrâng
(Azorelor, Nord African). În aceste condiţii, avansează spre N şi N‐E, ajung
asupra Mării Negre, unde se reîncarcă cu umiditate, şi capătă un caracter
retrograd. În aceste condiţii se reorientează pe o direcţie N‐V, S‐E, şi S, astfel
vara şi la începutul toamnei, provoacă mari căderi de precipitaţii cu caracter
torenţial.
 Anticiclonul Siberian: - nu este prezent pemanent pe teritoriul
României
Această formaţiune barică se formează în nordul contactului dintre Europa și
Asia, respectiv în Siberia. Masele de aer foarte reci, se extind progresiv spre vest
formând aşa numita dorsala Voeikov. Acest anticiclon antrenează mase de aer
foarte reci, determinând iarna temperaturi foarte coborâte, dar datorită grosimii
sale reduse, se resimte cel mai bine în zona Moldovei, neputând să treacă
dincolo de Carpați. Este însoțit de Crivăț.
 Anticiclonii- Grolelandezi si Scandinavi (caracter nepermanent)
- mase de aer foarte rece,
- Se formează în Nordul Europei şi în Nordul Oceanului Atlantic
Groenlande
- caracter temporar - acţionează când alte formaţiuni barice sunt în
restrângere
- aer rece polar
- Caracteristici : cer acoperit şi instabilitate atmosferică
 Anticiclonul African
-se formează deasupra tropicului racului, în Africa de N
-mase de aer calde şi uscate
- Se resimt în Sudul țării
- caracteristici: cer senin, temperaturi foarte ridicate, lipsa totală a
precipitaţiilor
 Ciclonul Arab
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

-ce se formează deasupra peninsulei arabe

-mase de aer calde şi uscate
-se resimte în România doar local, primăvara şi vara, numai în Sud‐Est si
Sud.

Principalele tipuri de circulaţie a maselor de aer din România

1.circulaţia vestică
Cea mai activă pe teritoriul României, se manifestă în tot timpul anului şi are un
caracter de persistenta
iernile sunt blânde, precipitaţiile predominant sub formă de ploaie.
Principalele tipuri de circulaţie a maselor de aer din România
1.circulaţia vestică
Cea mai activă pe teritoriul României, se manifestă în tot timpul anului şi are un
caracter de persistenta
iernile sunt blânde, precipitaţiile predominant sub formă de ploaie.

3.Circulaţia tropicală:
mase de aer tropical – maritim dinspre Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană
vremea se încălzeşte , iar nebulozitatea creşte Vara : vreme frumoasă şi
călduroasă , cu averse de ploaie numai la munte
Iarna: vremea este închisă şi caldă cu ploaie în vestul ţarii.

3. Factorii fizico-geografici
Principalul factor care influenţează distribuţia parametrilor climatici în ţara
noastră îl constituie relieful. Caracteristicile de bază ale reliefului sunt:
altitudinea ,orientarea versanţilor în raport cu poziţia soarelui, şi cu deplasarea
maselor de aer, tipul formei de relief.

Altitudinea joacă un rol important în modificarea parametrilor climatici; prin

urmare, la altitudine, temperatura aerului scade continuu în funcție de gradientul
termic vertical, iar la o altitudine de 100 m, valoarea este de 0,5 până la 0,7 °C.
Tot la altitudine, precipitațiile cresc treptat în funcție de gradientul vertical de
precipitații.La o altitudine de 100 m, valoarea generală este de 70 până la 100
mm pe an. Înainte de a ajunge la punctul optim de condensare al vaporilor de
apă (așa-numitul punct de rouă), altitudinea va crește precipitațiile. Este situat la
diferite înălțimi în trei munți Carpați (800-1400 m). Tot la altitudine, umiditatea
relativă a aerului crește cu 1% până la 1,5% la o altitudine de 100 m. Tot la
altitudine, acoperirea norilor crește treptat, aproximativ o zecime la o altitudine
de 100 m.
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

Acești doi parametri se întăresc reciproc, sau se anulează, dimpotrivă. Prin

urmare, pe o suprafață în pantă cu o pantă mare, dacă solul este expus la soare,
valoarea radiației solare va crește, dimpotrivă, dacă solul se află în umbra
razelor solare, valoarea radiației solare va scădea. Prin urmare, pe versanții cu
lumină solară, temperatura este mai mare decât pe versanții umbriți, respectiv
expuși, din nord. Așadar, la munte se înregistrează asimetria termică a flancului
sudic față de cel nordic (Munții Făgăraș). Pentru munții nord-sud, sunt
precipitații asimetrice deoarece versanții expuși de la vest primesc mai multe
precipitații decât versanții expuși de la est (Munții Apuseni).

Un alt parametru îl reprezintăorientarea versanțilorși/saua catenelor montane.

Versanțiiși catenele cu orientare sudicăvor fi mai calzi,și mai puțin umezi,în
timp ce versanții nordici, vor fi mai reci fiind umbroși.

Aspectele hidrologice :
Din punct de vedere hidrologic, în România cel mai imprtant element este
bazinului hidrografic al Dunării, care la radul ei se integrează în bazinul Mării
Negre .
Prin dimensiunea sa, Marea Neagră crează climatul specific de
litoral ,caracterizat de prezenţa brizelor în anotimpul cald , când încălzirea
uscatului din timpul zilei determina advecţia aerului mai rece şi mai umed
de pe suprafaţa mării, iar noaptea aerul mai rece de pe uscat, se dirijează spre
mare , menţinând astfel apa mai caldă în timpul nopţii .
Caracterul influentei pe care cursurile de apă din ţara noastră îl exercita
asupra climei, este determinat în mare parte de zonele de relief pe care
acestea le străbat , cea mai evidentă influenţă climatică exercitată de râuri se
realizează în albiile majore

Vegetaţia:
În condițiile țarii noastre ,învelişul vegetal nu numai că sunt afectate de
condițiile climatice , dar în acelaşi timp contribuie în măsura mai mare decât
solurile la crearea micro-şi topoclimatelor .
Pe teritoriul României există patru tipuri mari de asociaţii vegetale naturale :
stepa , silvostepa, pădurea şi pajiştea alpină
Dintre toate asociaţiile vegetale naturale , pădurea exercită cel mai activ rol
în conturarea de topoclimate prin: speciile componente , extinderea în
suprafaţa ,dimensiunea şi desimea copacilor .
CHIRIAC ALINA ANASTASIA
GR34

Un rol important în modificarea climei în zonele împădurite îl au procesele

fiziologice de transpiraţie şi respiraţie ,prin care se eliberează în atmosferă o
cantitate importantă de apă , oxigen şi bioxid de carbon

Bibliografie:

• Clima României, Administraţia Naţionala de Meteorologie, anul 2008,

Editura Academiei Române de Meteorologie. 
•  Geografia fizică a României
Lect. dr. Mihai NICULIȚĂ, Prof. univ. dr. Constantin RUSU
• -Meteorologie şi climatologie, Liviu Apostol ,anul 2000,Editura
Universitaţii din Suceava.
• Geografia fizică a României - Climă, ape, vegetaţie, soluri. Ileana
Georgeta Pătru, Liliana Zaharia, Razvan Oprea. Editura Universitară 2006

• https://profudegeogra.wordpress.com/2011/05/12/harti-fizice-si-
demografice/harta-climatelor-globului-2/
• http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/2_1.pdf
• https://view.livresq.com/view/5fbd32be4d3781000724c9f6/