CURS 1

Clima Romaniei
Clima reprezinta o functie complexa a invelisului atmosferic in deosebi
din atmosfera joasa (troposfera).
Clima reprezinta succesiunea in timp si spatiu a principelelor aspecte de
vreme pe un spatiu larg, predefinit, pe un timp indelungat (serii de luni sau ani).
Aspctele starilor de vreme reprezinta manifestarea unor elemente sau
fenomene meteorologice pe un timp scurt si intr-un spatiu mult mai restrans.
Principalele elemente climatice se obtin prin masuratori in statii
meteorologice clasice sau automate.
Pentru cercetarile suplimentare se pot se pot utiliza date si din cercetarile
expeditionale.
Pentru principalele elemente climatice se opereaza cu date analitice
calculandu-se valori medii diurne, decadale, lunare, trimestriale, semestriale,
anuale si multianuale.
Caracterizarea starilor de vreme sau a climei dintr-un teritoriu se
realizeaza si pe baza valorilor maxime si minime, fie absolute, fie medii in alt
caz.
In cazul unor fenomene meteorologice sunt necesare si date suplimentare
in functie de specificul respectivului fenomen.
Factorii genetici ai climei
Clima reprezinta o functie complexa a interactiunii dintre o serie de
factori cu arie de cuprindere diferita, in general se lucreaza cu 3 factori genetici:
1. Factorul cosmic cu arie foarte larga de manifestare
2. Factorul dinamic cu arie redusa de manifestare
3. Factorul fizico-geografic ( local) actioneaza intr-un spatiu destul de
rastrans.
1.Factorul cosmic ( factorul radiativ) este un factor climatic general
valabil, intrucat se refera la fluxul radiativ pe care il primeste suprafata
topografica, respectiv aerul din proximitatea acesteia prin intermediul soarelui.
Tinand cont de pozitia geografica a Romaniei pe Glob, acest flux radiativ
are o valoare medie.
Radiatia solara se determina intr-o serie de statii meteorologice speciale,
numite statii actinometrice.

In Romania sunt 9 statii actinometrice, 5 asemenea statii avand

masuratori pe intervale mai lungi de timp ( Constanta, Iasi, Bucuresti Afumati,
Cluj-Napoca, Craiova, Timisoara).
In aceste statii se masoara fluxul radioactiv, componentii acestuia care
sunt: -radiatia solara directa
-radiatia solara difuza
-radiatia globala
-radiatia reflectata
-radiatia absorbita
-radiatia efectica (bilantul radioactiv).
a)Radiatia solara directa cuantifica fluxul de radiatie primita la
suprafata scoartei terestre direct prin intermediul rezelor solare.
Se masoara in cal/cm2/min.
Acesta componenta a radiatiei solare este influentata de unghiul de
incidenta a razelor solare cu suprafata Globului (este dependent de latitudine si
de pozitia pe orbita si de anotimp).
Aceasta componenta a radiatiei solare depinde si de unghiul de incidenta
al radiatiei solare cu suprafata topografica (depinde de panta si de expozitie).
Aceasta componenta depinde si de gradul de opacitate al atmosferei
(transparenta si gradul de acoperire a cerului cu nori).
Radiatia solara directa prezinta valori care in general scad de la S->N dar
tinand cont si de pozitia reliefului Carpatic si de prezenta Marii Negre, valorile
cele mai mari se vor regasii in SE extrem (zona litorala), iar cele mai mici in
interiorul arcului Carpatic si in aria montana.
La Constanta se inregistreaza in medie de circa 1,14 cal/cm2/min, in timp
ce la Iasi valoarea este de 1,11 cal/cm2/min, iar la Cluj-Napoca valoarea este de
0,70 cal/cm2/min.
Valoarea radiatei solare directe sunt cele mai mari vara cu un maxim la
solstitiul de vara si mici iarna cu minim la solstitiul de iarna.
b)Radiatia solara difuza
Se caracterizeaza prin valori mari in troposfera joasa si se realizeaza in
conditii de nebulozitate.
Are valorile cele mari vara si mult mai reduse iarna, se realizeaza o
diminuare a valorilor de la S->N.
Radiatia difuza se realizeaza si pe parcursul noptii.
c)Raditia globala reprezinta suma radiatiei directe si a celei difuze.
Regulile sunt aceleasi ca in cazul radiatiei directe.
Pentru radiatia globala se apreciaza cu valori anuale exprimate in
kcal/cm2.
2

Radiatia globala inregistreaza cele mai mari valori in SE extrem al tarii

(in lungul litoralului si Deltei Dunarii), unde totalizeaza circa 135 kcal/cm2,
urmeaza apoi partea de S a Romaniei (Campia Romana si Dobrogea) unde
valorile oscileaza : 125 kcal/cm2 in Campia Tisei, valorile scad de la S->N
cuprinse intre 125kcal/cm2 si 120kcal/cm2.
Aceeasi dimensiune progresiva de la S->N se inregistreaza si in Podisul
Moldovei : in S 120kcal/cm2 pana la 115kcal/cm2 in partea N, pentru ca in
Depresiunea Colinara a Transilvaniei valorile sa fie intre 115kcal/cm2 si
117,5kcal/cm2.
In aria montana valorile sunt situate la sub 110kcal/cm2, depasind usor
110kcal/cm2 in S->V extrem al Romaniei.
d)Radiatia reflectata reprezinta componenta radiatiei solare care ajunsa
la suprfata topografica este reflectata in atmosfera.
Radiatia reflectata reprezinta o functie a albedoului avand o pondere de
pana la 70% din radiatia totala in anotimpul de iarna cu strat de zapada.
Radiatia reflectata este maxima iarna in conditiile de strat de zapada, are
valori mari pe luciul de apa si valori mult mai modeste in anotimpul de vara in
conditiile unui sol acoperit cu vegetatie intre 20-25% sau valori mai modeste pe
soluri mai inchise la culoare sau pe medii in culori inchise.
In valori absolute radiatia reflectata este mai mare vara fata de iarna.
e)Radiatia absorbita reprezinta energia solara preluata de suprafata
activa si transformata in energie calorica.
Valoarea radiatiei absorbite a crescut de la iarna la vara inregistrandu-se
un prag in luna martie cand 80-85% din raditia totala este transformata in
energie calorica.
Acest prag semnifica practic si inceperea ciclului de vegetatie.
Aceasta componenta este cea care contribuie la preluarea energiei
calorice de catre sol si apoi redistribuita spre interior in depozitele superficiale
si roci sau propagandu-se in aerul atmosferic, contribuie la incalzirea acestuia.
f)Bilantul radioactiv reprezinta schimbul energetic dintre suprafata
adiacenta si aerul atmosferic.
Bilantul raioactiv are valori pozitive ziua si negative noaptea. In valorile
absolute bilantul radioactiv este cel mai mare in lunile de vara, dupa solstitiul de
vara.
Bilantul radioactiv este responsabil de manifestarea a spatio-temporala a
unor elemente climatice, in deosebi a temperaturii aerului.
Radiatia solara prin componentele sale, in deosebi prin bilantul radioactiv
este responsabil pentru majoritatea proceselor de natura climatica, determina si
o serie de procese fizice si fizico-chimice care au loc la suprafata scoartei
terestre influentand semnificativ toate elementele climatice si fenomenele
3

meteorologice, dar si majoritatea proceselor caracteristice dezagregarii si

alterarii.
Energia solara intretine mecanismele specifice vietii (mediul biotic,
vegetal sau animal).
2.Factorul dinamic
Aceasta categorie se refera la circulatia generala a maselor de aer in
deosebi din atmosfera joasa , din troposfera.
Factorul dinamic se leaga de incalzirea neuniforma a celor 2 medii
(mediul continental si acvatic), ca efect al particularitatilor induse de radiatia
solara.
Prin transferul de radiatie solara in energie calorica, aerul din troposfera
joasa se incalzeste neuniform, generand astfel diferente de presiune.
In mod obinuit aerul rece este mai dens si capata o miscare descendenta
avand o presiune ridicata, in timp ce aerul cald este mai putin dens si cu o
presiune mai coborata.
Apar o serie de arii de maxima presiune si de minima presiune numite arii
anticiclonale de presiune mare , respectiv ciclonale de presiune mica.
La nivelul regional se individualizeaza formatiuni barice de mare
presiune, respectiv de mica presiune.
Tendinta generala este cea de echilibrare a diferentelor barice, aerul
punandu-se in miscare din centrale de mare presiune spre cele de mica presiune.
In mod obisnuit directia acestor mase de aer ar trebui sa fie
perpendiculare pe izobare.
Datorita miscarilor de rotatie a Terrei si inertiei aerului in miscare, se
realizeaza progresiv o abatere a maselor de aer in miscare, de regula spre
dreapta in emisfera N si spre stanga in emisfera S. Este efectul fortei Coriolis,
motiv pentru care in emisfera N se realizeaza deviere spre dreapta ceea ce
implica o miscare a aerului de la V spre E.
Circulatia maselor de aer ajunge sa fie paralel cu izobarele (vanturi de
gradient).
Principalii centrii barici cu actiune asupra Romaniei
1.Anticiclonul Azorelor este o formatiune barica de mare presiune, cu
actiune permanenta, dar cu activitate pulsatorie.
Isi are nucleul deasupra Arhipelargului Azorelor si actioneaza in emisfera
N intre 20-40 lat N.
Se extinde daca Ciclonul Irlandez este in restrangere si avanseaza adanc
in cadrul continentului european. Aceasta formatiune barica antreneaza mase de
aer relativ umede, iar circulatia V aferenta presupune pasajul unor formatiuni
noroase V determinate si o oarecare instabilitate atmosferica.

2.Ciclonul Irlandez reprezinta o formatiune barica de joasa presiune

dezvoltat in N Oceanului Atlantic, avand nucleul deasupra Insulei Islanda.
Acesta depresiune barica actioneaza in corelatie cu Anticiclonul Azorelor
determinat in general antrenarea deasupra partii centrale a Europei a unor mase
de aer Atlantice, umede si mai racoroase.
Acest tip de circulatie V presupune prezenta unor formatiuni noroase care
circula din V care determina instabilitate atmosferica, cer acoperit si provoacand
prezipitatii in deosebi sub forma de ploaie la inceputul primaverii, dar si
precipitatii mixte la inceputul iernii.
3.Ciclonul Mediteranean
Formatiune barica de mica presiune care se dezvolta in bazinul V si
Central din Marea Mediterana.
Actioneaza in cazurile in care se restrang formatiuni anticiclonale din
Atlantic, din N Africii sau din E continentului.
Pentru Romania aceasta formatiune barica are un caracter de
semipermanenta actionand anumite intervale de timp atat vara cat si iarna.
Vara inainteaza spre N si NE ajungand deasupra Marii Negre unde se
regenereaza cu umiditate si capata o miscare retrograda. Aceste mase de aer
umed se dirijeaza spre NE si actioneaza asupra partii de SE si E a Romaniei,
provocand ploi cu caracter torential in deosebi in lunile iulie si august (cazul
anului 2005).
Iarna masele de aer umed se mai cald intra in contact direct cu
Anticiclonul Ruso-Siberian , determinand intensificari ale vantului din E, NE,
SE la care se adauga instabilitate atmosferica si caderi masive de zapada (apare
crivatul si furtunile de zapada, troienele de zapada, urmata de geruri
caracteristice -> februarie 1954, ianuarie-februarie 2012).

CURS 2
4)Anticiclonul Ruso-Siberian reprezinta o depresiune barica de presiune
ridicata cu caracter de semipermanenta care actioneaz in sezonul rece in deosebi
iarna. Isi are nucleul deasupra Siberiei dar se extinde mult spre V ajungand
frecvent pana deasupra Europei Centrale, formand dorsala Voiekov.
Aceasta formatiune barica ce presupune stabilitate atmosferica se
caracterizeaza prin mase de aer rece, mase care sunt foarte greu de dislocat, se
asociaza cu cer senin sau formatiuni geroase de mare altitudine altitudine fara
precipitatii dar care iarna determica scaderi ale temperaturii aerului fiind vorba
despre zile si nopti geroase.
Pe flancul S poate intra in contact cu perturbatii mediteraneene generand
intensificarea vantului de tip crivat, dar si furtuni de zapada cu viscole si
inzapeziri.
5)Anticiclonii Nordici (Anticiclonul Groenlandez si Anticiclonul
Scandinav) se remarca in orice anotimp ins afara a avea un caracter de
permanenta.
Presupun advectia unor mase de aer reci si relativ umede cu frecvente
pasaje noroase si precipitatii in functie de anotimp dar nu foarte insemnate
cantitativ.
Iarna avansarea maselor de aer din N continentului presupune scaderi ale
temperaturii aerului si precipitatii sub forma de lapovita si ninsoare.
In anotimpurile de tranzitie genereaza schimbari bruste ale temperaturii
aerului si cu aparitia feniomenului de inghet tarziu de primavara sau inghet
timpuriu de toamna
Vara aceste mase de aer dislocheaza alte mase de aer cald provocand
unele precipitatii de scurta durata urmata de fronturi reci care determina
scaderea foarte brusca si intensa a temperaturii aerului.
6)Anticiclonul N African se centreaza desupra Topicului de N si
avanseaza progresiv spre N in situatia in care ciclonii mediteraneeni se restrang
foarte mult.
Aceasta formatiune barica este frecventa pe timpul verii si presupune
adevectia unor mase de aer calde si uscate, caracterizate prin cer senin (insolatie
puternica), lipsa totala a precipitatiilor, cresterea temperaturii aerului (zile
tropicale de vara).
In unii ani persistenta acestor mase de aer provoaca si aparitia
fenomenului de seceta.
7)Ciclonul Arab este mai slab frecvent pe teritoriul Romaniei si
presupune advectia unor mase de aer calde si uscate care patrund pe o
componenta SE, determinand cresterea temperaturii aerului, lipsa precipitatiilor,
6

vand cald si uscat si furtuni de praf in troposfera. Actioneaza frecvent

primavara, determinand uscarea rapida a solului si aparitia unor secete de
primavara in partea de SE a Romaniei.
Tipuri de circulatie ale maselor de aer
Principalele formatiuni barice actioneaza independent sau interconexiv
avand o frecventa diferita deasupra teritoriul Romaniei.
In esenta putem sicuta de manifestarea a 4 tipuri de circulatii a maselor de
aer pe teritoriul tarii.
1.Circulatia Vestica are o frecventa madie de circa 45%. Acest tip de
circulatie se instaleaza cand in partea de S a cantinentului European actioneaza
mase de aer cu presiune ridicata, in timp ce in N continentului se realizeaza un
camp de presiune redusa.
Masele de aer se pun in miscare de la V->E, actioneaza vanturile de V, iar
circulatia maselor de aer presupune antrenarea unor mase de aer oceanice, de
regula umede. Teritoriul tarii este strabatut de pasaje noroase, determinand
instabilitate atmosferica si frecvente precipitatii.
Iarna vremea este instabila dar relativ blanda in timp ce vara vremea este
mai racoroasa si cu frecvente ploi. Acest tip de circulatie este cel mai frecvent
spre sfarsitul primaverii si a inceputului verii.
2.Circulatia Polara realizeaza o frecventa medie de circa 30%. Acest tip
de circulatie se realizeaza in situatia in care minimul Izlandez este foarte
pronuntat in timp ce maximul Azorelor se extinde spre N. in aceste conditii
formatiunile ciclonice din N, respectiv anticiclonul Groenlandez si/sau
Scandinav avanseaza spre S antrenand mase de aer polare, racoroase si umede
in sezonul cald sau reci si relativ umede in sezonul rece.
Acest tip de circulatie presupune cresterea nubulozitatii, scaderea
temperaturii si producerea unor precipitatii la in cazul influentelor ScandinavoBalcanice.
3.Circulatia Tropicala se realizeaza in conditii in care Ciclonii
Mediteraneeni se restrang si se prezinta in V Marii Mediterane.
Pe fondul unor depresiuni barice care se extind foarte mult in N
continentului, deasupra teritoriului tarii noastre avanseaza mase de aer cald si
uscat de deasupra Africii de N. In aceste conditii predomina starile de vreme
caracterizate prin stabilitate atmosferica, cer senin, temperaturi foarte ridicate si
lipsa totala a precipitatiilor. Acesta circulatie este cea mai frecventa in
anotimpul de vara, insa la nivelul tarii determina o pondere de doar 15%.
7

Acest tip de circulatie are insa cea mai mare frecventa in jumatatea de S a
Romaniei, vara determinand aparitia zileleor tropicale.
4.Circulatia de blocare se realizeaza in conditiile in care deasupra
Europei Centrale actioneza un camp de presiune ridicata, in timp ce ariile de
mica presiune se restrang in S continentului, respectiv N acestuia. Sunt astfel
impiedicate perturbatiile frontale deasupra Romaniei instalandu-se o presiune
ridicata, eea ce presupune stabilitate atmosferica cu precipitatii foarte reduse
iarna (pe fond de cer acoperit) sau cu lipsa precipitatiilor in anotimpul de vara.
Frecvent iarna prin avansarea Anciclonului Ruso-Siberian, pe fondul unui
cer degajat de nori si a unei presiuni ridicate acest tip de circulatie provoaca
scaderea considerabila a temperaturii aerului si inversiunilor termice de iarna
din partea de E a Romaniei, inclusiv in depresiunea intramontana si submontana
din E Transilvaniei.
3.Factorii fizico-geografici (factori locali)
Actioneaza asupra unui teritoriu mult mai restrans avand in vedere
influentele induse de particularitatile suprafetei terestre.
Acesta categorie mai este cunoscuta si sub denumirea de suprafata
subiacenta (activa).
Dintre factorii fizico-geografici rolul esential revine reliefului si
factorului hidric, in timp ce factorul geologic, solul si vegetatia se implica mai
putin intens.
a)Factorul geologic presupune o importanta climatica redusa si
actioneaza doar in cazul rocilor care apar la zi.
Datorita proprietatilor diferite a rocilor n deosebi conductibilitati termice
diferite, rocile melanocrate (inchise la culoare) inmagazineaza o cantitate mai
mare de caldura fata de cele leucrocrate, cu un albedou mai mare care reflecta o
buna parte din radiatia solara. Astfel se creaza diferentieri termice locale, iar in
timp indelungat se realizeaza mecanisme specifice care contribuie la intretinerea
proceselor specifice dezagregarii termice si ale alterarii. In plus prezenta
stancariilor sau a formelor proeminente de relief dezvoltate pe roci nude
determina manifestarea unor procese de natura termina si electrica specifica
fenomenelor orajoase.
b)Relieful reprezinta parametrul cu cele mai importante functii
climatogene din intregul spectru al suprafetei subiacente.
Relieful se impune in clima prin parametrii morfometrici si prin
particularitatile morfografice.
Dintre parametrii morfografici cel mai important este altitudinea.
1-Altitudinea determina pe ansamblu zonalitatea altitudinala a climei
avand in vedere urmatoarele aspecte.
8

 Altitudinea determina o diminuar progresiva a temperaturii aerului,

scadere care se realizeaza in functie de valoarea gradientului termic
vertical. In climatul temperat valoarea = 0,5-0,7C/100m altitudine.
Daca luam in considerare valoarea de 0,5C si altitudinea reper de 200m
unde temperatura medie a aerului este egala cu circa 10C rezulta ca la 1000m
temperatura medie a aerului ca fi de 6C si pastrnd aceeasi egula la 2200m
temperatura medie a aerului va fi de 0C.
0,5-0,7C/100m altitudine
200m ->TC=10C
1000m ->TC~6C
2200m ->TC~0C
Altitudinea determina o crestere progresiva a precipitatiilor
atmosferice in conformitate cu valoarea gradientului pluviometric
vertical care are o valoare de circa 70->100mm/100m altitudine.
Acesta crestere conform cu gradientului se realizeaza pana la
punctul optim de condensare a vaporilor de apa care se realizeaza
la altitudini diferite in teritoriul Carpatic. Pana la circa 1400m in
Carpatii Occidentali, 1600m in Carpatii Orientali si 1800m in
Carpatii Meridionali, peste acesta valoare a altitudinii cresterea
precipitatiilor este aleatorie.
Altitudinea provoaca si cresterea progresiva a umezelii relative a
aerului cu circa 1->5% la 100m altitudine cat si cresterea
progresiva a nebulozitatii in medie pana la o zecime la 100m
altitudine.
Altitudinea provoaca o crestere constanta a frecventelor si vitezei
vantului.
2-Panta si expozitia
Detremina modificari ale parametrilor climatici datorita unghiului diferit
de incidenta al razelor solare cu suprafata topografica. In aceste conditii pe
suprafata in panta cu expozitii insorite, de regula S, datorat cresterii valorii
acestui punct se inregistreaza de regula valori mai mari ale temperaturii aerului
fata de suprafata in panta, fata de suprafata de panta a expozitiei N. apar astfel
asimetriile termice care presupun existenta unor diferente de 1->2C pe
versantul S fata de cei N.
Morfografia actioneaza in principal prin orientarea principalelor culmi si
catene montane, mai putin in cazul arientarii unor culmi deluroase.
Principalele catene carpatice pot constitui astfel obstacole sau bariere in
calea unor mase de aer.
Carpatii Occidentali cat si cei Orientali constituie obstacole in calea
maselor de aer oceanic umede determina cresterea cantitatii de precipitatii pe
flancurile V ale acestora, dar si aparitia unei circulatii foehnale pe versantii
opusi (pe versantii SE). Acesta circulatie foehnala determina diminuarea
9

precipitatiilor su cresterea usoara a precipitatiilor aerului. Se constata asadar

aparitia asimetriilor pluviometrice (pe versantul V fata de cei E) cat si circulatia
de tip foehnal la periferia ariilor montane ca in cazul culoarului Mures-AriesSteri sau din fata Curburii Carpatice.
Carpatii Meridionali constituie un obstacol in calea maselor de aer
tropicale, motiv pentru care numarul de zile tropicale din partea de S a
Romaniei este mult mai mare decat cel din Depresiunea Colinara a
Transilvaniei.
Carpatii Orientali constituie chiar o bariera in calea maselor de aer Est
Europene caracteristice anticciclonului Ruso-Siberian, datorita faptului ca
acesta formatiune barica se manifesta pe o groime de sub 2000m.
Orientarea catenelor si a culmilor montane determina si modificarea
substantiala in special a directiei vantului.
Directiile vantului devin cele conforme cu directia in care sunt orientate
catenele montane, vaile si culoarele de vale.
Forma de relief influenteza sensibil viteza si frecventa vantului. La
nivelul formelor pizitive si cu aspect convex cresc atat viteza cat si frecventa
vantului, in timp ce in zonele joase de relief (depresiuni sau forme concave)
scad atat viteza cat si frecventa vantului.
Formele depresionale de relief se caracterizeaza si prin cresterea umezelii
relative a aerului, prin frecventa deosebita a cetii, prin frecventa ridicata a
fenomenului de roua, iar in cazul depresiunii intramontane si submontane se
inregistreaza frecvente inversiuni termice si anotimpl de iarna.
b)Factorul hidric intervine sub aspect climatic doar in cazul cursurilor
mari de apa, al Dunarii, al lacurilor si al Marii Negre. In lungul marilor cursuri
de apa cat si in lungul Dunarii, formele de relief de tipul luncilor se
caracterizeaza prin aparitia unui microclimat specific in care se modereaza usor
regimul temperaturii aerului, creste usor umezeala relativa a aerului, creste
numarului zilelor cu roua, dar si frecventa cetii.
In cazul marelor cuvete lacustre sunt valabile modificarile prezente de
relief la care se adauga si o circulatie locala de tip briza, iar in cazul lacurilor
loarte mari se produce si o usoara diminuare a precipitatiilor datorita disiparii
formatiunilor noroase.

10

CURS 3
Rolul climatic al Marii Negre
Marea Neagra exercita o influenta climatica relativ redusa care se rezuma
doar la zona litorala pe circa 20-30 km pe interiorul Dobrogei si pana la 60-70
km in Delta Dunarii.
Marea Neagra prezinta un rol moderator al temperaturii aerului.
In zona adiacenta se constata o crestere usoara a umezelii relativa a
aerului dar si o diminuare a precipitatiilor atmosferice ca efect al circulatiei
descendente care contribuie la destramarea formatiunilor noroase, implicit la
diminuarea nebulozitatii si cresterea insolatiei.
In zona litorala se realizeaza si o circulatie locala sub forma brizelor
marine (brize diurne dinspre mare spre uscat si o briza nocturna dinspre uscat
spre mare).
Prezentarea principalelor elemente climatice
1.Temperatura aerului
Pentru climatul de timp temperat importante sunt temperatura medie
anuala, temperatura medie pentru lunile extreme, amplitudinea termica, mediile
si maximile absolute, dar in studiile de specialitate se opereaza si cu alti
parametrii (temperatura medie anuala, pe sezoane, pe anotimpuri etc.).
a)Temperatura medie anuala
avand in vedere pozitia geografica pe glob si in interiorul continentului,
temperatura medie a aerului prezinta in Romania valori mai moderate sprecifice
climatului de tip temperat continental.
Pentru temperatura aerului distributia valorii in teritoriu se realizeaza in
conformitate cu 2 reguli de baza:
Temperatura medie a aerului scade constant de la S->N datorita
diminuarii progresive a radiatiei solare.
Temperatura medie a aerului scade constant in altitudine in
conformitate cu valorile gradientului termic vertical.
Pentru teritoriul Romaniei temperatura medie anuala cu valorile cele mai
mari se regaseste in partea de S a tarii. Prin partea de S trece izoterma de 11C
trecand prin partea de S a Banatului, prin Defileul Dunarii, continua prin S
Campiei Romane apoi lasand in exterior cea mai mare parte a Dobrogei
Centrale si de S si mai apoi ocolind subunitatea mai inalta din Dobrogea de N.
Izoterna de 10C este caracteristica unitatilor joase de relief din SV, S si
SE tarii. Unitatea de campie din V,SV, S si SE Romaniei se incadreaza intre
izotermele de 10-11C.
In partea de V a Romaniei in Dealurile de Vest si Campia Tisei valorile
scad constant in latitudine inregistrandu-se intre 11C in S si circa 9C in N.
11

Pentru partea de S a Romaniei dominante sunt valorile de 10-11C dar

pentru portiuni mai inalte din Podisul Piemontan Getic si Subcarpatii Getici,
valorle scad progresiv fiind cuprinse intre 8-10C.
In partea de E a Romaniei calorile scad constant de la S->N fiind cuprinse
intre 9-10C pentru subunitatile de relief mai joase si fiind situate intre 8-9C
pentru subunitatile de relief mai inalte, in timp ce in Podisul Sucevei valorile sa
ajunga la 7-8C.
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei valorile sunt cuprinse intre 8-9C
in subunitatile mai joase, depasindu-se 9C in Culoarul Mures-Aries-Strei,
pentru subunitatile mai inalte de relief media anuala oscileaza intre7-8C
ajungandu-se chiar spre 6C in dealurile inalte din E Transilvaniei si bordura
deluroasa inalta din Podisul Somesan.
Aria montana este de regula inconjurata de izoterma de 7C exceptie
facand partea extrem SV unde in Muntii Banatului si SV Meridionalilor valorile
sunt mai mari ajungand pana la 8-9C.
In domeniul montan valorile medii anuale scad constant in altitudine,
atingand in jur de 6C la 1000m altitudine pentru ca mai apoi sa se atinga o
valoare medie de 0C la circa 1800m in N Orientalilor (Rodna, Calimani,
Maramures, Suhard), circa 2000m pe clina N a Meridionalilor (Fagaras) si circa
2200m pe clina S a Meridionalilor.
Partea superioara a reliefului montan inalt se caracterizeaza prin valori ale
temperaturii medii anuale de sub 0C.
Fata de valorile prezente in teritoriul Romaniei se constata abateri
pozitive in general in Sv Roamniei si pe pante si expozitii insorite, abateri
negative in N si NE extrem dat si pe pante si expozitii umbrite.
b)Temperatura medie a aerului in lunile extreme
climatul temperat continental se caracterizeaza printr-un maxim anual , un
minim anual.
Luna cea mai calduroasa din an este luna iulie in timp ce luna cea mai
friguroasa este ianuarie.
1b)Temperatura medie a lunii iulie
Luna iulie reprezinta cea mai calduroasa luna a anului cu exceptie in aria
montana inalta unde luna cea mai calda poate fii luna august.
Temperatura lunii iulie scade constant de la S->N si in altitudine.
In partea de S si SE a tarii, in partea de E a Campiei Romane si
Dobrogea, valorile sunt cuprinse intre 22-23C. izoterma de 23C trecand si
prin partea de S a Campiei Tisei (Campia Baraganului).
In zona litorala se inregistreaza in luna iulie 21-22C.
In partea de V in Campia Tisei valoarea scade de la 23C in S extrem al
Banatului ajungand pana la 21C in partea de N (Campia Somesului).
Aceesi scadere de la S->N se inregistreaza si in partea de E a Romaniei,
Podisul Moldovei, cu valori mai mari cuprinse intre 22C in partea de S si in
12

subunitatile mai joase dar si cu valori de 18-20C in jumatatea de N si in

subunitatile mai inalte (Podisul Sucevei).
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei dominante sunt valorile cuprinse
intre 18-20C cu valori usor mai ridicate in partea de SV (Culoarul MuresAries-Strei) si cu valori de sub 18C in dealurile inalte din E Transilvaniei si in
N Podisului Somesan.
In teritoriul subcarpatic valorile sunt diferentiate fiind in general mai mari
in zonele mai joase si in Subcarpatii Getici intre 20-21C, iar mai apoi valorile
scad spre Subcarpatii Moldovei si in subunitatile deluroase pana la valori de 1820C chiar mai putin in dealurile inalte ale Subcarpatilor Moldovei.
Teritoriul carpatic este incadrat de izoterma de 16C cu exceptiea
Muntilor Apuseni unde caracteristica este izoterma de 17C si a Muntilor
Banatului inconjurati de izoterma de 19C.
In interiorul arie montane valorile scad progresiv in altitudine ajungand in
jur de 5C la nivelul masivelor carpatice inalte (5,4C la statia meteo de la Varfu
Omu). La temperatura lunii iulie pot aparea abateri pozitive ca in cazul ariilor
unde se remarca foehnizarea maselor de aer, dar si abateri negative ca in cazul
unor depresiuni intra si submontane, in N teritoriului sau pe pante cu expozitii
umbrite.
2b)Temperatura medie a lunii ianuarie
Luna ianuaruie este luna cea mai rece din an cu exceptia ariei montane
inalte unde este luna februarie.
In Romania valoarea cea mai mare a temperaturii se inregistreaza in zona
litorala unde sunt valori apropiate de 0C.
Singura statie meteo cu valori pozitive este la Mangalia cu o medie de
+0,3C.
In zona litorala si Delta Dunarii valorile se grupeaza in jurul a 0C in
timp ce in interiorul Dobrogei medii sunt de -1->-2C.
La nivelul Campiei Romane valorile scad de la V->E inregistrandu-se in
medie -1C in Campia Olteniei, -2C in Campia Romana Centrala si -3C in
Campia Baraganului.
Valorile relativ blande se inregistreaza si in Campia Tisei intre -1C in
Campia Timisului pana la -2C in partea de N (Campia Somesului).
In partea de E a Romaniei se inregistreaza valori care scad de la S->N, de
la -3->-4C in ariile mai joase, ajungand pana la -4->-6C in Podisul Sucevei
(Depresiunea Radauti).
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei valorile sunt cuprinse intre -4->6C ceva mai mari in SV Transilvaniei si ceva mai severe in bordura deluroasa
din E Transilvaniei.
Aria montana se caracterizeaza prin valori de regula sub -5->-6C cu
exceptia Muntilor Banatului si a partii de V a Apusenilor pentru ca in altitudine
13

sa se inregistreze temperaturi din ce in ce mai mici, ajungandu-se pana la -10C

pe culmile montane inalte.
La Varful Omu valoarea este de -10,6C in timp ce minima lunii februarie
atinge -11C.
Amplitudinea termica anuala este diferenta dintre luna cea mai calda si
luna cea mai rece.
Creste de la V->E ca efect al continentalismului climatic, dar si de la
altitudinile mari spre cle joase intrucat in aria montana valorile sunt mai reduse
dotorita rolului moderator al muntelui.
Amplitudinea termica cu valorile cele mai mari se inregistreaza in partea
de SE a Romaniei si ating frecvent 25-26C, iar in zona litorala se inregistreaza
intre 24-25C.
In partea de V a tarii valorile sunt de 23C, in timp ce in partea de E a
Romaniei valorile sunt de 24-25C.
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei valorile sunt de 21-22C.
In domeniul montan valorile sunt in jurul a 17-18C insa ceva mai mari in
jur de 20C in depresiunile submontane si in cele intramontane, ca efect al
inversiunilor termice din lunile de iarna.
Temperaturile maxime si minime absolute de pe teritoriul Romaniei
Aceste temperaturi se inregistreaza in conditii sinoptice particulare
deosebite, avand valori diferentiate in teritoriu.
Temperatura maxima absoluta creste de la V->E dar si de la N->S din
acest motiv cele mai mari valori se inregistreaza in partea de SE a tarii.
Valorile maxime absolute se produc in lunile de vara insa cu o frecventa
mai mare in luna august pe fondul unor stari de vreme caracteristice prin
stabilitate atmosferica, prin lipsa nebulozitatii cu o izolatie puternica si pe
fondul advectiei unor mase de aer tropicale caracteristice anticiclonului N
African.
Temperatura aerului creste foarte mult ajungand la valori foarte mari.
Pentru S si SE tarii se inregistreaza valori cuprinse intre 42-44C.
Maxima absoluta pe teritoriul Romaniei a fost de +44,5C si s-a
inregistrat la statia Ramnicelu din Campia Brailei l;a 10 august 1951.
Pentru partea de E a tarii maximile absolute sunt cuprinse intre 40-42C
depasindu-se valori de 42C in partea de S a Podisului Moldovei.
In Campia Tisei maximile absolute sunt cuprinse intre 40-42C ajungand
pana la 42C la Teremia Mare.
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei maxima absoluta oscileaza in
ecartul 38-40C, in timp ce in interiorul ariei montane valorile sunt mai modeste
nedepasind 22C la peste 2500m.
Temperatura minima absoluta se inregistreaza de regula in luna
ianuarie, iar pentru aria montana minimul absolut se poate produce si in
februarie.
14

Minimul absolut se inregistreaza pe fondul stabilitatii atmosferice cu

mase de aer stabile anticiclonale cacacteristice fiind anticiclonul Ruso-Siberian
sau anticiclonii nordici.
Datorita racirii foarte puternice a aerului se realizeaza o stabilitate termica
a aerului cu inversiuni termice pronuntate in ariile joase (lacuri de frig).
In depresiunile intra si submontane temperatura aerului scade foarte mult
ajungand frecvent pana la sub -30C.
Minima absoluta oficiala inregistrata in Romania a fost de -38,5C
inregistrata la 25 ianuarie 1942 la statia Bod din Depresiunea Brasov.
Minimul absolut neoficial s-a inregistrat la data de 12 ianuarie 1985 si a
fost de -43,5C inregistrat la statia Joseni din Depresiunea Giurgeului.
Valorile foarte mari ale maximului si cele foarte mici ale minimului
datermina amplitudini termice absolute de peste 80C ceea ce denota caracterul
continentatl al climatului Romaniei chiar cu nuante de excesivitate climatica in
SE, S si E Romaniei.
Din punct de vedere practic importanti sunt si alti parametrii precum
numarul de zile cu temperaturi reprezentative.
Numarul zileleor de iarna in care temperatura maxima este mai mica de
0C creste progresiv de la zona litorala si din ariile de campie spre ariile
montane inalte:
15 zile de iarna in zona litorala
20 zile de iarna in Campia Timisului
30 zile de iarna in E Campiei Romane
35 zile de iarna in Campia Colinara a Jijiei
155 zile de iarna in muntii inalti de peste 2500m
Numarul zilelor de vara in care temperatura maxima a aerului depaseste
25C scade constant din unitatile joase de campie din S tarii spre aria montana.
In unitatea de campie din S si SE tarii zilele de vara se
inregistreaza in intervalul din martie-octombrie.
In muntii cu altitudini in jur de 1000m se inregistreaza un numar
redus de zile de vara pentru ca la peste 2500m altitudine numarul
zilelor de vara sa lipseasca cu desavarsire.
Numarul zilelor tropicale cu temperatura maxima diurna de peste 30C
creste din aria montana spre regiunile periferice din S si SV.
In depresiunile intramontane sunt sub 10 zile tropicale pe an,
numarul acestora crescand pana la 50-55 zile in SE tarii (Baragan si
Dobrogea), grupate in intervalu mai-septembrie (aprilieoctombrie).
In zona litorala numarul de zile tropicale este ceva mai redus fata
de unitatea de campie datorita caracterului moderator al Marii
Negre.
15

Temperatura aerului reprezinta un element climatic de importanta majora

pentru diferitele tipuri de activitati economice, pentru confortul climatic al
omulu, dar si pentru desfasurarea majoritatii proceselor fizice, chimice si
biologice care au loc in natura.
Temperatura aerului reprezinta parametrul vital pentru derularea ciclului
vegetal al plantelor ceea ce induce modificari de ansamblu pentru speciile de
natura animala dar si pentru specia umana.
Valorile prezentate reprezinta de regula medii pentru un singur an
calandaristic.
Valorile temperaturii aerului nu sunt omogene atat pe parcursul unui an,
cat si intr-un sir lung de ani.

16

CURS 4
Regimul multianual si anual al temperaturii aerului
Regimul termic al aerului se referam la variatia acestui parametru pe
parcursul anului (regim anual) sau pe un interval mai lung de timp (regimul
multianual).
In cazul climatului temperat continental al Romaniei regimul anual al
temperaturii aerului este neuniform cu mari variatii de la o luna la alta.
In climatul temperat continental al Romaniei regimul anual se
caracterizeaza printr-un maxim si un minim anual.
Maximul anual corespunde lunii iulie, iar minimul anual se inregistreaza
in luna ianuarie (exceptie zona montana inalta).
Intre minimul din ianuarie si maximul din iulie cresterea temperaturii
aerului se realizeaza progresiv existand un prag termic in ultima decata a lunii
martie cand valorile temperaturii aerului cresc spectaculos. Acest prag termic
cporespund inceputului ciclului de vegetatie al plantelor.
Descresterea temperaturii aerului se realizeaza tot progresiv din iulie pana
in ianuarie cu prezenta unui prag termic invers in ultima decada a lunii
octombrie.
Regimul multianual al temperaturii aerului se caracterizeaza tot prin
neuniformitate.
Acest regim neuniform se remarca prin variatii anuale ale temperaturii
medii, variatii care presupun abateri negative, respectiv pozitive.
Abaterile negative sunt specifice anilor in care temperatura medie este
mai mica decat media multianuala, anii in cauza fiind considerati ani racorosi.
Abaterile pozitive corespund anilor in care media termica anuala este mai
mare decat madia multianuala. Acestia sunt considerati ani caldurisi.
De regula abaterile pozitive, respectiv negative se desfasoara pe un
anumit interval de timp, specialistii discutand de o anumita zizlicitate termica.
Acesta cicclicitate poate fi pe termen scurt, de regula cu ciclicitati cuprinse intre
7-11ani dar pot exista si ciclicitati pe termen mediu, lung sau foarte lung.
Ciclicitatile sunt conditionate de cauze cazmice sau terestre.
Pe langa ciclicitatea termicain momentul actual se disuta tot mai mult
despre asa numita incalzire globala ceea ce presupune o crestere tot mai
prinuntata a temperaturii aerului.
Astazi ne situam intr-un interval de ani mai caldurosi dar incalzirea
globala se leaga mai mult de interese geopolitice decat de realitatea stiintifica.
2.Precipitatiile atmosferice
Se distribuie neuniform in teritoriu dar discutam de respectarea a 2
legitati:
1. Precipitatiile atmosferice scad constant de la V->E, mai precis de la
NV->SE ca efect al circulatiei dominante a maselor de aer.
17

2. Cresterea progresiva a precipitatiilor in altitudine pana la punctul

optim de condensare a vaporilor de apa (vezi efectul climatic al
reliefului)
Precipitatiile medii anuale cresc din SE tarii spre partea de NV si in
altitudine. Cele mai mici cantitati medii anuale se inregistreaza in zona litorala
si in Delta Dunarii cu valori cuprinse intre 350-400 mm/an.
Cele mai mari cantitati de precipitatii din Romania se inregistreaza in aria
montana din V tarii, valoarea cea mai mare inregisrandu-se la statia meteo Stana
de Vale unde se inregistreaza in jur de 1600 mm/an.
Pentru celelalte unitati de relief ale tarii valorile sunt dupa cum urmeaza :
In Dobrogea intre 400-500 mm/an
In Campia Romana precipitatii cresc progresiv de la E->V si de la
S->N inregistrandu-se valori intre 450 mm in E (Campia
Baraganului) pana spre 600 mm in Campia Olteniei, in general 500
mm in S si 600 mm in N.
In Campia Tisei valorile sunt ceva mai mari decat in Campia
Romana, inregistrandu-se o medie de 600 mm/an cu valori ce cresc
de la S->N cu valori de 700-800 mm in Campia Somesului.
In partea de E a Romaniei, valorile cresc de la S->N o data cu
cresterea altitudinilor, dar si de la E->V in medie se inregistreaza
intre 500-600 mm/an in jumatatea de S (unitatile mai joase de
relief) inclusiv in Campia Colinara a Jijiei si intre 600-700 mm/an
in portiunile mai inalte din Podisul Barladului si in Podisul
Sucevei.
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei sunt cuprinse intre 600800 mm/an, mai mici in Culoarul Mures-Aries-Strei sub 600mm/an
si mai mari (800-900mm/an) in bordura deluroasa din E
Transilvaniei si in N Podisului Somesan.
Domeniul montan se caracterizeaza prin cresterea progresiva a
precipitatiilor inregistrandu-se in medie intre 800 mm si 1600
mm/an. In muntii josi domina valori cuprinse intre 800 si 1000mm,
un muntii mijlocii intre 1000-1200mm/an, iar in muntii inalti peste
1200mm/an.
Fata de valorile prezentate anterior exista abateri pozitive, respectiv
abateri negative.
Fatadele V ale Carpatilor Occidentali si ale Carpatilor Orientali
beneficiaza de cantitati mai mari de precipitatii intrucat sunt expuse direct
constctului cu masele de aer mai umede sau atlantice. La aceeasi altitudine
valorile sunt mai mari in Muntii Apuseni fata de Carpatii Orientali. Partea de
NV a Orientalilor inregistreaza cantiati mai mari de precipitatii fata de Carpatii
de curbura daca discutam de altitudini comparabile.

18

Unele abateri pozitive apar si local cauzele fiind date de particularitatile

fizico-geografice.
Abaterile negative sunt consecinta a asimetriei pluviometrice instalanduse de regula pe versantii opusi circulatiei dominante a maselor de aer.
Partea de E a Muntilor Apuseni cat si toata clina E a Carpatilor Orientali
inregistreaza valori mai reduse a precipitatiilor atmosferice intrucat sunt situate
in umbra maselor de aer atlantice.
Abaterile negative se inregistreaza si in unele zone in care se resimte
circulatia fohnala. Asemenea situatii se inregistreaza in SE Muntilor Apuseni si
la exteriorul Carpatilor de Curbua unde valorile precipitatiilor atmosferice sunt
mult mai reduse decat valorile normale. In Culoarul Mures-Aries-Strei, la AlbaIulia se inregistreaza in medie 510 mm/an in timp ce in Subcarpatii Buzaului
sunt inregistrate cantitati de 470 mm/an la Istrita si 490 mm/an la Pietroasele.
Sunt considerate abateri negative si cele din zona litorala cat si in alte
microregiuni avand cauze locale.
Regimul anual si multianula al precipitatiilor atmosferice
Regimul anual al precipitatiilor din climatul temperat continental al
Romaniei este unul neuniform, existand mari variatii sezoniere sau lunare in
general cea mai mare parte a precipitatiilor anuale se inregistreaza in sezonul
cald pana cand precipitatiile se dubleaza fata de sezonul rece.
Repartitia lunara a precipitatiilor depinde de tipul de circulatie a maselor
de aer astrfel incat perturbatiile frontale se advectia unor mase de aer ciclonale
determina precipitatii mai mari in comparatie cu stabilitatea atmosferica si
advectia unor mase de aer anticiclonale continentale respectiv tropicale care
determina lipsa precipitatiilor.
Regimul anual presupune existenta unui maxim anual care de regula se
inregistreaza in lunile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii (mai-iunie) ca
urmare a activitatii foarte intense a circulatiei vestice. In aria montana maxima
anuala se decaleaza usor pana in luna iulie.
Minimul anual de precipitatii este de regula axat pe lunile ianuariefebruarie cand dominante este circulatia anticiclonala, fe continentala, fie prin
componentele nordice.
In aria montana medie si inalta, luna cu precipitatiile cele mai reduse este
luna octombrie.
Fata de aceasta situaie exista si numeroase exceptii de la regula cand luna
cea mai ploioasa respectiv cea mai secetoasa poate sa devina orice luna a anului.
Fata de regimul anual prezentat anterior in partea de SV a Romaniei se
inregistreaza un alt tip de regim anual cu 2 maxime, respectiv 2 minime.
Al doilea maxim secundar se inregistreaza la sfarsitul toamnei si
inceputul iernii (lunile noiembrie decembrie) in timp ce al doilea minim
secundar corespunde lunilor de la sfersitul verii si inceputul toamnei (augustseptembrie).
19

Acest tip de circulatie este conditionat de influentele mediteraneene in

climatul din SV Romaniei.
Un asemenea regim se constata si in partea extrem NV a Romaniei
datorita interventiei si a formatiunilor barice din N continentului.
Regimul multianual
Climatul temperat continental presupune si un regim multianual
neuniform cu mari variatii ale precipitatiilor de la un an la altul. Fata de anii
climatici normali se intalnesc abateri pozitive caracteristice anilor ploiosi,
respectiv abateri negative specifice anilor secetosi.
Anii ploiosi sunt conditionate in special de activitatatea ciclonica foarte
intensa pe teritoriul tarii sau de o peristenta deosebita a circulatiei V atlantice.
Asemenea ani ploiosi s-au inregistrat in anul 1912 apoi in 1922 , 1970,
1975, 1991 etc.
Cresterea precipitatiilor atmosferice presupune uneori chiar dublarea
cantitatii medii anuale uneori chiar triplarea acestora, urmarea a constituie
cresterea exponentiala a debitelor, aparitia inundatiilor (1970 Mures si Somes,
1975 partea de E si SE a Romaniei).
Abaterile negative sunt conditionate de regula de persistenta unr mase de
aer anticiclonale de natura continentala si de origine tropicala.
Precipitatiile anuale scad foarte mult, injumatatindu-se.
In anul 1936 la Varfu Omu s-au inregistrat doar 540 mm/an in timp ce
valoarea medie anuala se apropie de 1300mm. Un alt an secetos a fost 1951
cand in Braila s-a inregistrat doar 180 mm. O perioada extrem de secetoasa a
fost cea din 1945-1946 care a avut drept consecinta aparitia foametei din 19461947.
Seceta din vara lui 2007 si seceta din valea si toamna lui 2011.
Si in cazul precipitatiilor putem discutam de o anumita calitate a anilor
ploiosi, secetasi, ciclicitate pe termen scurt intre 7-11 ani, pe termen mediu,
lung sau foarte lung.
Un alt parametru foarte important il reprezinta cantitatea de precipitatii
cazuta in 24 ore.
Dintre aceste cantitati de precipitatii relevante sunt precipitatiile maxime
cazute in 24 ore.
Pentru climatul Romaniei precipitatiile maxime din 24 ore inregistreaza
valori foarte mari, uneori comparabile cu media anuala.
Valorile maxime absolute de pe teritoriul tarii a fost de 530 mm
inregistrata la statia C.A. Rosseti din Delta Dunarii la data de 29 august 1924.
Alte valori foarte mari s-au inregistrat in unitatea de campie de E si SE a
tarii depasindu-se 300mm/an in timp ce in toata partea exttra carpatica a
Romaniei sunt frecvente valorile cuprinse intre 200-300 mm/an. Aceste
precipitatii au un caracter torential ceea ce denota nuntele de excevitate
climatica fiind specifice climatului temperat continental extesiv.
20

Ploile cu caracter torential se inregistreaza pe fasii cu latimi de cativa km

si pe lungimi de zeci sau sute de km.
De regula sunt datorate perturbatiile ciclonice in deosebi mediteraneene
care in contact cu mase de aer diferite provoaca ploaie cu caracter torential.
Asemenea situatii s-au inregistrat in partea de E si SE a Romaniei in
ultimii anii (2005-Siret, Trotus, 2007- Tecucel, 2008-2010 in bazinele
hidrografice Siret si Prut).

21

CURS 5
Nucleele ploilor torentiale se concetreaza in cateva reprize in care
intensitatea ploi creste spectaculor depasind 3-4mm/min.
O ploaie cu caracter torential dureaza in medie sub 2 ore iar cantitatea de
apa depaseste in medie 40-50 l/m2.
3.Vanturile de pe teritoriul Romaniei
Vanturile se caracterizeaza printr-o serie de parametrii precum :
Directie
Frecventa
Intensitate (viteza)
Avand in vedere particularitatile suprafetei active, toti acesti parametrii
sunt modificati sensibil prin comparatie cu circulatia dominanta a maselor de
aer care se realizeaza la altitudini mai mari nefiind influentata de suprafata
activa.
1.Directia vantului este dependenta esential de configuratia reliefului.
Directia dominanta a vantului difera de la o statie la alta cat si in cadrul unor
mari suprafete de relief.
Pentru Depresiunea Colinara a Transilvaniei se realizeaza o modificare
progresiva a directiei vantului intr-un cart de aproximativ 360 in sensul
miscarilor acelor de ceasornic. La intrarea maselor de aer in Depresiunea
Colinara a Transilvaniei directia dominanta este din NV aerul patrunzand prin
asa numita Poarta Somesana, ulterior directia dominanta este din N pentru ca la
poalele muntilor vulcanici sa fie din NE. In S Depresiunii Colinare a
Transilvaniei una din directiile dominante este din E (Persani-Depresiunea
Fagaras), in timp ce in Culoarul Mures-Aries-Strei dominanta este directia din
SV.
In partea de E a Romaniei directia dominanta a vantului este din NV
pentru partea de N a Podisului Moldovei, apoi directia dominanta este din N iar
in S Podisului Moldovei directia dominanta este din NE.
In S Romaniei directia dominanta este din NE oentru Campia
Baraganului, apoi din NV pentru Campia Olteniei, urmata de o a doua directie
subdominanta din SV. In partea Centrala a Campiei Romane se resimt atat
vanturile din V cat si cele din E urmate apoi de cele din N.
La V de Carpatii Occidentali directia vantului sufera modificari esentiale.
Pentru partea de N a Campiei Tisei directia dominanta ramane NV pentru ca la
nivelul Campiei Crisurilor directia V sa fie dublata de directia E datorita
obstacolului Apusenilor, in compartimentul S pe langa directia NV specifice
sunt vanturile care se manifesta din SV.

22

In aria montana directia dominanta a vantului este cea conditionata de

orientarea principalelor catene montane si a vailor.
2.Frecventa vantului este conditionata de natura circulatiei maselor de aer
si de relief.
La nivelul tarii dominanta este frecventa din directia Vestica cu o pondere
de 45% insa aceasta frecventa a vantului creste pana la 70% in cazul masivelor
montane inalte (la partea superioara).
Frecventa vantului are valori extrem de diferite in teritoriu fiind invers
proportionala cu frecventa calmului atmosferic.
Pentru masivele montane inalte frecventa vanturilor atinge frecvent 95%
ajungand in muntii foarte inalti pana la 97-98%.
La polul opus se situeaza ariile adapostite, respectiv depresiunile
intramontane unde frecventa scade foarte mult fiind in general cuprinsa intre
20-40%. Este cazul depresiunilor intramontane perfect inchise unde calmul
atmosferic se incadreaza intre 40 si 60% (Depresiunea Lovistei, Petrosani,
Giurgiu, Ciuc).
O frecventa destul de modesta este caracteristica si pentru Depresiunea
Colinara a Transilvaniei (50-55%) avand in vedere calmul atmosferic cu o
valoare de 45-50%.
In teritoriul extra carpatic frecventa vantului este cuprins intre 70-80%
ceea ce presupune calorile ale calmului atmosferic de 20-30%.
Cresterea frecventa a vantului presupune si existenta unui potential
energetic eolian, in timp ce cresterea calmului atmosferic presupune i diminuare
a calitatii aerului si o sporire a disconfortului climatic.
In depresiunile intramontane sau in Depresiunea Colinara a Transilvaniei
se constata o diminuare a calmului atmosferic prin concentrarea anoxelor
rezultate din activitati industriale sau activitati gospodaresti. Asemenea situatii
sunt specifice Depresiunii Petrosani, iar o situatie asemanatoare se inregistreaza
in unele orase industriale din Depresiunea Colinara a Transilvaniei precum
Copsa Mica. Tarnaveni, Sichisoara, Medias.
3.Intensitatea (viteza) vantului
Se remarca prin cresterea progresiva a vitezei vantului concomitent cu
altitudinea. Exceptie fac spatiile depresionale care datorita adapostirii prezenta
vitezii modeste, iar pe de alta parte exceptie face si periferia tarii in special
partea E-SE unde viteza vantului inregistreaza valori mai mari.
In domeniul montan viteza vantului creste de la nivelul vailor si al
depresiunilor spre culmile si varfurile montane.
In spatiile joase din vai si depresiuni viteza medie a vantului este de pana
la 2m/s, apoi urca pana la 4m/s la nivelul versantilor ajungand la peste 10m/s la
partea superioara a reliefului montan inalt (10,6m/s la Ceahlau-Toaca).
In teriotoriul extra carpatic valoarile vitezei sunt mult mai mici
inregistrandu-se intre 1,5-2,5m/s in Depresiunea Colinara a Transilvaniei, circa
3m/s in Campia Tisei, intre 3-4m/s in partea Central-n a Podisului Moldovei,
23

circa 4m/s in Campia Romana, 4-5m/s in S Podisului Moldovei, circa 5m/s in

zona litorala ajungand pana la 7m/s in Delta Dunarii.
Potentialul energetic eolian
Frecventa foarte mare a vantului dublata de viteze mari ale vantului
determina potentialul energetic eolian care poate fii valorificat economic in
deosebi la frecvente mari ale claselor superioare de viteza.
Pe baza tehnici actuale se poate valorifica acest potential in cazul
frecventelor de peste 75% si in cazul claselor de peste 4m/s.
Cel mai mare potential energetic eolian se inregistreaza in aria montana
inalta unde vantul cu viteze de peste 10m/s totalizeaza peste 1600ore/an.
Dezavantajele sunt legate de costurile mari ale investitiilor, lipsa liniilor
de transport a energiei, lipsa utilizatorilor.
Potentialul energetic eolian este insa valorificabil in partea de SE a
Romaniei fiind incepute investitii in 2 mari parcuri eoliene in Dobrogea si
realizarea unor studii de fezabilitate pentru ealizarea unor asemenea parcuri
eoliene in S Podisului Moldovenesc.
Potentialul energetic eolian este insemnat si in Delta Dunarii unde
intervine o serie de restrictii majore precum lipsa utilizatorilor si a liniilor de
transport, restrictiile impuse de apartenenta teritoriului la Rezervatie a Biosferei.
Tipuri d evanturi de pe teritoriul Romaniei
In functie de frecventa, directia si viteza, vanturile se pot grupa in 3 mari
categorii:
Vanturi permanente (vanturile de vest)
Vanturi semipermanente (austru si cravat)
Vanturi locale (brize montane, brize marine, circulsatia
foehnala, baltaretul, munteanul, suhoveiul, cosava, vantu
mare)
1. Permanent
Singurul vnt permanent n Romania este cel de V. Este o consecin a
circulaiei atlantice, o interconexiune ntre ciclonul atlantic i cel islandez. Bate
tot timpul anului dar are diferenieri n funcie de unitile de relief. n aria
Montana nalt se resimte o frecven nalt 65 70%, n timp ce pentru
unitaile mai joase de relief din E i S Romniei, valorile frecvenei i
intensitii sunt mult mai reduse.
2. Semipermanente
Acioneaz ntr-o anumit perioad a anului sau ntr-o anumit regiune.
A. Criv
24

 vnt semipermanent, acioneaz n anotimpul rece i se resimte n E i SE

Romniei.
Se dezvolt la contactul maselor de aer, caracteristice anticiclonului ruso
siberian, cu masele de aer ciclonice, specifice ciclonilor mediteraneeni reactivai
n bazinul Mrii Negre.
Direcia sa dominant este din NE, uneori de E sau chiar din SE. Iarna provoac
fenomenul de viscol, cnd viteza vntului crete la peste 100 km/h, ce
antreneaz mase de aer reci provocnd geruri pagube n domeniul agricol.
Acioneaz n partea de E a Pod Moldovei, Dobrogea i Delta se resimte n
Subcarpaii de Curbur i Dobrogea, iar n situaii special intr n aria montan
n lungul vilor, trece peste ariile mai joase din S munilor Nemira i ajunge n
Depresiunea Braov n special Trgu Secuiesc 3 Scaune unde poart numele de
Nemira.
B. Austrul= vnt semipermanent, ce se resimte doar n partea de SV a Romniei,
acioneaz atunci cnd n podiul prebalcanic se instaleaz un cmp de presiune
ridicat, iar n DCT un minim barometric. Direcia dominant este din SE,
uneori din S i mai rar din V. Primvar provoac o accentuare a evaporaiei,
fiind un vnt cald i uscat; vara este un vnt cald, secetos; iar toamna i iarna
induce schimbri de vreme cu precipitaii solide i mixte dar i cu scderi ale
temperaturii aerului.
3. Vnturile locale
Sunt cele mai numeroase cu un cmp de aciune limitat sau se
produc doar n anumite anotimpuri.
A. Brizele marine= acioneaz doar n zona litoral, pe circa 20 30 km n S
litoralului romanesc i pn la circa 60 70 km n N litoralului i n Delta
Dunrii. Sunt consecina diferenelor de presiune dintre uscat i mare, ca urmare
a nclzirii diferite a celor dou medii (continental i marin). n prima parte a
zilei acioneaz dintre mare spre uscat , antrennd un aer mai umed, rcoros,
bogat n aerosoli; spre sear i n timpul nopii, sensul se schimb acionnd
dinspre uscat spre mare.
B. Brizele montane (vnt deal - vale)= se resimt n cazul munilor joi i mijlocii,
prin aciunea ascendenta a aerului, dimineaa cnd bat dinspre vale spre versant
i prin circulaie descendent n a doua parte a zilei cnd acioneaz dinspre
munte spre vale.
C. Circulaia feohnal = nu este un vnt de tip foehn ci o circulaie. Aceasta se
evideniaz n unele zone ale Romniei, fiind vorba despre nclzirea unor mase
25

de aer, prin frecare, n timp ce coboar versanii montani. Aceasta circulaie este
specific unor arii opuse circulaiei dominante a maselor de aer. Efectul l
constituie creterea temperaturii aerului i diminuarea sensibil a precipitaiilor.
Cele mai specifice regiuni cu circulaie feohnal sunt: partea de SV a
Transilvaniei n culoarul Mure Arie Strei, cea de la exteriorul curburii
Carpailor (n Subcarpai i n aria piemontan din faa curburii). n cele dou
cazuri aceast circulaie a favorizat dezvoltarea viticulturii. Se resimte i n
depresiunile subcarpatice getice (Gorj) i cu intensiti reduse se ntlnete i n
Subcarpaii Moldovei (Depresiunea Tazlu - Cain, Cracu Bistria).
Alte vnturi locale:
Bltreul= S Romniei, Blile Dunrii SE Cmpiei Romane. Este o
consecin a prezenei ciclonilor mediteraneeni care provoac acest vnt umed
ce antreneaz pasaje noroase efemere sub form de nimbus sau nimbocumulus
ce provoac ploi de scurt durat dar relativ intense. Acioneaz primvara i
toamna, mai rar vara.
Munteanul= generat tot de ciclonii mediteraneeni dar de data aceasta
reactivai deasupra Mrii Negre (ciclonii capt o micare retrograd se
ndreapt spre NV unde ating aria montana de la Curbur, acest obstacol
determin schimbarea direcie dinspre N spre S acionnd n special n Partea de
E a Cmpiei Romne). Provoac ploi scurte i intense nsoite de grindin.
Suhoveiul (vntul negru)= n S Romniei i n SE. Este un vnt cald i
uscat, caracteristic activrii ciclonului arab. Bate din E i SE, provocnd furtuni
de praf n atmosfer, dar i fenomenul de secet, pentru c este un vnd uscat i
fierbinte. Acioneaz n sezonul cald, uneori dintre aprilie.
Vntul Mare (mnctorul de zpad)= flancul nordic al Fgraului, ce
ine de circulaia de tip foehn.
Coava = n aria Banatului, n special n Depresiunea Oraviei, este o
form particular a Austrului, cnd circulaia feohnal devine violent. n
funcie de anotimp, genereaz schimbri brute de temperatur.
Pe spaii restrnse pot aciona i alte vnturi locale n funcie de contextul
sinoptic local i de configuraia reliefului. De regul, vnturile locale
26

influeneaz pregnant confortul climatic i cel mai adesea provoac pagube n

diferite sectoare de activitate (prin producerea grindinei, a secetei, uscarea
rapid a solului). n ultima perioad se constat unele anomalii prin apariia
unor vnturi de tip tornad (cea de la Fcieni din Brgan).

Fenomene meteorologice deosebite

Fenomenele meteorologice sunt induse de o serie de procese
meteorologice (dinamice, optice, electrice) care imprima in starile de vreme
situatii special care pot provoca daune material sau stari de discomfort climatic.
Unele asemenea fenomene se pot produce in toate anotimpurile insa cele
mai multe se grupeaza pe anotimpuri extreme (vara-iarna) sau corespund
sezoanelor (cald-rece).
Fenomenele meteorologice de iarna se produc in deosebi iarna insa cu
extensie si in anotimpurile de tranzitie.
1.Inghetul este specific zilelor in care temperatura aerului coboara
constant sub 0C.
Durata acestui fenomen creste din zona de litoral si din arii joase din S
extreme spre aria Montana inalta. Pe litoral primul inghet poate sa apara in
prima decada a lunii octombrie insa se generalizeaza dupa 1 decembrie, in timp
ce ultimul inghet se poate produce spre finele lunii aprilie, dar cel mai adesea se
inregistreaza in prima jumatate a lunii martie.
Acest fenomen poate sa apara in orice luna a anului in munii inalti la
peste 2000m altitudine.
Probleme apar din punct de vedere economic doar in cazul ingheturilor
tarzii de primavera si a celor timpurii de toamna.
2.Bruma se instaleaza in situatii sinoptice special in sensul in care pe
fondul unei stabilitati atmosferice se realizeaza o stabilitate termica a aerului
care se supraraceste la contactul cu suprafata subiacenta.
La atingerea punctului de inght vaporii de apa din aerul atmospheric trec
direct din stare in solida formand cristale fine de gheata care se depun pe
suprafata solului , pe vegetatia de talie joasa sau pe obiectele supraracite.
Frecventa acestui fenomen creste de la exterior din S si zona litorala spre
aria Montana. Pe litoral primele brume se manifesta intre prima decada a lunii
noiembrie , ioar ulrimile in ultima decada a lunii martie.
Intervalul cu acest fenomen creste spre aria Montana unde cele mai
frecvente brume se inregistreaza pe vai si in depresiuni intramontane.
Numarul zilelor cu bruma creste de la 10-15 zile pe litoral, ajunge la 2530 zile in regiunea de campie si totalizeaza circa 50 de zile pe vaile si
depresiunile intramontane.
27

Bruma genereaza mari pagube in legumicultura, pomicultura si

viticulture, mai ales in cazul brumei tarzii de primavera si a brumei tarzii de
toamna..
3.Chiciura este caracteristica zonelor de iarna cu aer cetos sau cu ceata si
apare pe fondul unei stabilitati atmosferice si cu o umiditate relative a aerului
foarte mare.
La atingerea punctului de inghet vaporii de apa trec in cristale de gheqata
care se depun pe partile sub aeriene a plantelor de talie mijlocie si mare dar sip e
obiectele in deosebi metalice situate in proximiatea suprafetei active.
Numarul zilelor cu chiciura creste de la campie spre munte, inregistranduse pana la 10 zile cu chiciura in unitatile de campie, pana la 20 zile in unitatile
de podis, ajungand pana la 80zile pe platourile montane inalte.
Chiciura provoaca aparitia unor peisaje de iarna foarte spectaculoase pe
platourile montane cu o vegetatie de tufarisuri subalpine.
In teritoriul extra carpatic chiciura poate provoca mari pagube plantatiilor
viticole, dar si in special plantatiilor pomicole la care se adauga si pagubele
provocate liniilor special de transport (linii electrice, cabluri telefonice).
O asemenea situatie s-a inregistrat in ianuarie 1994 in Podisul Moldovei
si in Podisul Codrilor (Republica Moldova) provocand distrugerea
coronamentului pomilor fructiferi sau chiar al unor arbori din vegetatia
forestiera.
4.Poleiul este specific zilelor de iarna in care se inregistreaza precipitatii
sub forma de ploaie pe fondul unei suprafete subiacente supraracite.
In aceste conditi apa ingheata instantaneu la suprafata suprafetei active
generand pagube culturilort agricole de toamna, dar cele mai mari pagube sunt
in domeniul transportului rutier urmate de transporturile aeriene.
Poleiul creaza si o stare de discomfort climatic intrucat afecteaza starea
de sanatate a populatiei.
Numarul zilelor de polei este relative redus inregistrandu-se sub 5 zile de
iarna.
5.Viscolul se instaleaza in anotimpul de iarna si apare la contactul a 2
mase de aer cu proprietati termice si dinamice diferite (front rece cu un front
cald).
Acest fenomen este cel mai frecvent in partea de E si SE a Romaniei,
uneori extinzandu-se si in S tarii.
In aceste regiuni viscolul este provocat de contactul maselor de aer
continentale foarte reci sau N (reci si umede) cu perturbatiile frontale specific
ciclonilor mediteraneeni care presupun un aer mai cald si mai umed.
In aceste conditii se realizeaza intensificarea vantului (de obicei de tip
cravat) cu viteze de peste 70-80km la ora, dublat de furtuni de zapada cu
ninsoare viscolita ce produce inzapeziri.
Fenomenul de viscol apare in medie de 3-5 ori pe iarna si se manifesta cu
o durata intre 1-3zile. Acest fenomen provoaca mari pagube in toate sectoarele
28

de activitate, producand izolarea localitatilor, ingreunarea tuturor tipurilor de

transport, paralizarea unor domenii de natura Agricola sau industrial.
Printer cele mai cunoscute viscoluri le mentionam pe cele din:
3-5 februarie 1954 cand troienele de zapada au atins 3-6 m in
Moldova si Campia Romana de E si Centru.
Ianuarie 2012 in deosebi in partea de S a Moldovei in spatial din
fata curburii (Buzau, Vrancea ,Braila) cat si judetele din partea de E
a Campiei Romane.
6.Ninsoarea si stratul de zapada
Insoarea reprezinta un fenomen meteorologic comun pentru sezonul rece
cand precipitatiile cad in stare solida.
Ninsoarea se poate produce in orice luna a anului in muntii foarte inalti,
in timp ce in zonele de campie si in zona litorala perioada cu ninsori se rezuma
doar la lunile de iarna.
Numarul zilelor cu ninsoare creste de la circa 10 zile pe litoral si ajunge
la peste 100zile in muntii inalti.
Efectul ninsorii il reprezinta stratul de zapada care se remarca prin durata
si grosime.
Stratul de zapada se mentine circa 50zile in unitatile de campie, 70zile in
unitatile deluroase si peste 200zile in muntii inalti.
Grosimea stratului de zapada creste in acelasi sens de la cativa zeci de sm
in unitatile joase de relief, pana la cativa m in zonele adapostite din muntii inalti
(peste 350m la Balea Lac).

29

CURS 6
Fenomene meteorologice de vara (specifice sezonului cald)
1.Ceata reprezinta un fenomen meteo care se poate produce in orice
anotimp al anului.
In sezonul rece ceata este mai frecventa in depresiuni si in arii joase
precum lunci si culoare de vale.
Ceata se produce pe fondul unei stabilitati atmosferice in conditii de calm
atmosferic si cu o umiditate relativa a aerului de 100%. Aerul suprasaturat in
vapori de apa presupune condensarea fina a acestora generand particule fine de
apa care micsoreaza foarte mult vizibilitatea. O prima etapa este reprezentata de
aerul cetos, iar a doua etapa este ceata propriu-zisa.
De regula frecventa cetii creste proportional cu altitudinea, numarul cel
mai mare de zile cu ceata fiind specific la altitudini mari (190 zile la Varfu
Omu).
In spatiile estre carpatice numarul de zile cu ceata este in general cuprins
intre 50-60 zile, ceva mai mare in depresiuni, lunci si delta.
Pe anotimp-uri frecventa este mai mare iarna decat vara, iar in
anotimpurile de tranzitie fenomenul este mai frecvent doar in ariile joase.
Ceata creaza dificultati in transportul rutier si aerian.
2.Roua este specifica zilelor cu stabilitate atmosferica si se realizeaza pe
fondul unui cer degajat de nori si in conditii lipsite de vant. Roua se produce pe
fondul diferit termic dintre oapte si zi. In diminetile racoroase vaporii de apa
condenseaza si se depun sub forma unor picaturi fine de apa la suprafata solului,
de regula pe plante sau pe obiectele din preajma solului.
Roua reprezinta un fenomen meteo benefic intrucat poate compensa usor
deficitul de apa din stratul superficial al solului ajutand plantele la rasarire si la
cresterea in mod incipient.
Numarul de zile cu roua depaseste 100 zile pe an in zonele de campie
ajungand la 150 zile pe an in lunca si delta Dunarii.
3.Grindina apare in conditiile unor turbulente ale maselor de aer de
regula la contactul dintre 2 fronturi cu proprietati diferite.
Grindina se produce si datorita convectiei termice, in situatia dezvoltarii
unor formatiuni noroase convective cu nori de tip cumulifomi dezvoltati
exclusiv pe verticala.
Urcand picaturile fine de apa trec sub forma de gheata generand
fragmente de gheata aglutinante in jurul unei particule solide.
La un moment dat fragmentele de gheata cad pe sol generang ploi cu
caracter torential insotite de grindina.
Grindina cade sub forma unor fasii relativ inguste sub 10km, dar pe
lungimi mari de peste 100km.
30

Fragmentele de gheata au de regula dimensiuni intre 5-50mm, dar

exceptional granulele de gheata pot atinge si dimensiuni foarte mari avand
diametrul de pana la 10cm (4 august 1950 la Iasi).
Grindina se produce in general dupa perioade foarte calde si provoaca
mari pagube culturilor agricole, dar si locuintelor si autovhiculelor.
Fenomenele orajoase
Sunt generate de procese dinamice, termice si electrice care se produc la
contactul a 2 mase de aer cu proprietati total opuse. La acesta contribuie si
incarcarea cu energie electrostatica a unor forme de relief sau obiecte de la
nivelul suprafetei terestre.
Fenomenele orajoase se caracterizeaza prin fenomene acustice(tunet),
fenomene optice si electrice (fulger, trasnet).
Au loc descarcari lectrice la sol efectul trasnetelor fiind devastator
intrucat provoaca incendii cu distrugerea locuintelor, a statiilor de distribuitie a
energiei electrice (transformatoare), dar si pierderi de vieti omenesti.
Numarul de zile cu fenomene orajoase este relativ redus, fiind cuprins
intre 20-40 zile cu valori ceva mai mici in spatiile extra carpatice si mai mari in
domeniul montan.
Fenomenul de seceta
Este cel mai complex si cu efectele cele mai puternice pentru activitati cu
caracter agricol.
Seceta se instaleaza in urma unor perioade lipsite de precipitatii in functie
de conditiile concrete ale momentului.
Seceta este de natura climatica care provoaca seceta hidrologica, in sensul
in care debitele rauriloe scad foarte mult, iar nivelul freatic coboara la adancimi
mai mari.
Seceta hidrologica provoaca seceta pedologica in sensul in care
umiditatea solului poate cobora pana la nivelul valorii coeficientului de ofilire.
Seceta pedologica induce seceta fiziologica care presupune incetinirea
cresterii, fructificarea prematura si incompleta si ulterior moartea plantelor.
Seceta este un fenomen specific climatului temperat continemntal cu
nuante de excesivitate. Cele mai frecvente secete sunt specifice teritoiului extra
carpatic din E, SE si S Romaniei.
Durata medie a intervalului de seceta creste din NV unde fenomenul este
mai rar, spre SE unde creste si durata si intensitatea fenomenului.
Secetele cele mai nocive sunt cele care se suprapun sezonului de
vegetatie. Cea mai cunoscuta seceta din secolul XX s-a inregistrat in regiunea
extra carpatica din E si SE Romaniei in vara anului 1945 continuand si in vara
anului 1946 cu efecte in aparitia foametei din 46-47.
31

Cea mai recenta seceta pronuntata s-a realizat si in vara lui 2007, iunieaugust sau mai noua in 2011.
Pe langa fenomenele mentionate mentionam si intensificarile de vant care
produc tornade de vara, cazul tornadei de la Facaieni (Baragan) care in ultimi
ani sunt tot mai frecvente ceea ce argumenteaza cresterea excesivitatii climatice
la latitudini temperate.
Diferentieri climatice regionale
Avand in vedere specificul factorilor genetici ai climei si particularitatile
elementelor climatice pe teritoriul tarii se pot deosebi o serie de unitati si
subunitati cu un anumit grad de omogenitate la nivel regionel.
Din acest motiv s-au separat o serie de ranguri taxonomice utilizate in
regionarea climatica a teritoriului tarii. Aceste ranguri sunt:
Zona climatica
Provincia climatica
Tinutul climatic
Districtul climatic
Topoclimatul
Microclimatul
1.Zona climatica este conditionata prioritar de factorul radiativ motiv
pentru care Romania apartine zonei climatice temperat-continentale.
2.Provincia climatica se deosebeste in functie de specificul circulatiei
generale a maselor de aer si de influentele induse de anumite interferente care se
manifesta in diferite parti ale tarii.
Pot fii separate urmatoarele provincii:
Provincia Cental N-V: acesta provincie se remarca prin domeniul
circulatiei Atlantice cu mase de aer oceanice, relativ umede si
racoroase din punct de vedere termic.
Provincia S-V (Banat, muntii josi, V Podisului Getic si Campia
Olteniei): acesta provincie se remarca printr-o pondere mai mare a
circulatiei mediteraneene ceea ce genereaza un climat mai bland cu
temperaturi mai mari, precipitatii moderate, cu un regim cu 2
maxime si 2 minime.
Provincia Sudica (cu influente de tranzitie intre cele mediteraneene,
cele oceanice V si cele de ariditate E) : este specifica Campiei
Romane Centrale si pentru cea mai mare parte a Podisului Getic si
Subcarpatii Getici.
Provincia Estica si S-E : suporta influente de ariditate ca urmare a
dominantei maselor de aer continentale. Climatul este mai excesiv
din punct de vedere termic cu amplitudini termice mari dar si cu
precipitatii reduse cantitativ.
32

 Provincia N-E : in care se resimt efectele circulatiei Nordice motiv

pentru care in climat sunt induse influente numite ScandinaviBaltice. Climatul este mai racoros si ceva mai umed. Aceasta
provincie cuprinde : N extrem a Campiei Colinare a Jijiei, cea mai
mare parte a Podisului Sucevei si Subcarpatii Moldovei (cea mai
mare parte).
Provincia Pontica : specifica zonei litorale si Deltei Dunarii unde se
resimt in climat influente induse de Marea Neagra.
3.Tinutul climatic este conditionat in deosebi de particularitatile
suprafetei subiacente cu precadere de catre relief. Putem deosebi 3 mari tinuturi
climatice: - tinutul carpatic
- tinutul climatic al dealurilor si podisurilor
- tinutul climatic al campiilor
a)Tinutul carpatic se caracterizeaza printr-o clima de factura aparte in
care altitudinea joaca un rol fundamental, realizandu-se asa numita zonalitate
altitudinala. Cu exceptia periferiei ariei montane, clima este de tip borealmontan deosebindu-se 3 subtinuturi climatice : -Carpatic Oriental
-Carpatic Meridional
-Carpatic Occidental
In Tinutul Meridional: este cea mai clara etajare; obstacolul impotriva
maselor tropicale; asimetrie termica.
In cadrul fiecarui subunitati se pot separa districte climatice, iar in cadrul
districtului se pot separa subdistricte.
Ex : Districtul Carpatilor de Nord: Subdistrictul Muntilor Rodnei si
Muntii Maramures; Subdistrictul Obcinilor Bucovinei.
b)Tinutul climatic al dealurilor si podisurilor se imparte in 2 subtinuturi:
Subtinutul dealurilor si podisurilor inalte cu altitudini de peste
500m
Subtinutul dealurilor se podisurilor joase cu altitudini de sub 500m
Fiecare asemenea tinut presupune separarea unor districte si subdistricte
clumatice care corespund principalelor subunitati de relief din aceasta mare
treapta de relief.
c)Tinutul climatic al campiilor care se remarca prin cele mai mari
temperauri medii, precipitatii relativ modeste si mici, motiv pentru care in
cadrul districtelor climatice apar diferente semnificative.
Ex. districtul Campia Romana fata de cel al Campiei Tisei.
In Campia Romana temperaturile medii sunt cele mai mari, precipitatiile
cresc de la V->E, in Campia Tisei cresc de la S->N, regim termic moderat.
Diferentele climatice se pot caracteriza si in cazul unor ranguri
taxonomice informationale, asa cum este cazul cu topolimatele.

33

In cadrul climatului din cadrul Carpatilor putem discuta de un topoclimat

al culmilor montane, crestelor alpine, al versantilor expusi sau aflati in umbra
maselor de aer dominante, dar topoclimate de depresiune sau culoare de vale.
La nivelul treptei deluroase si de podis se pastreaza in linii generale
aceeasi structura a topoclimatelor in functie de forme reprezentative de relief.
La nivel de campie pot fi topoclimate ale campurilor largi interfluviale ca
in cazul campiilor interfluviale sau un topoclimat al luncilor foarte largi sau al
campiilor joase de subsidenta.
Pentru necesitati speciale diferentele climatice pot cobora pana la nivelul
de microclimat care se poate avea in vedere atat diferente induse de forme de
relief dar la care se adauga si alte partivcularitati induse de vegetatie
(microclimat de padure) sau de alte elemente ale peisajului.
In ultimi 10 ani se accentueaza si cercetarile legate de specificul climatic
urban in care pe langa particularitatile indus de modificarile unor parametrii
climatici si de poluare aferente marilor zone industriale, sunt deparate
microclimate in functie de care se realizeaza si zonarea functiilor urbane.
In proiectele de amenajare urbanistica ar trebui sa se tina cont de o micro
regionare climatica care sa aiba in vedere principalele trasaturi ale elementelor
climatice si fenomenelor meteorologice.

34

CURS 7
Componentul hidric si functiile sale in cadrul Sistemului fizico-geografic
Romanesc
Componentul hidric este esential in functionarea sistemului fizicogeografic pornind de la faptul ca apa intra in compozitia unor roci si minerale,
determina apoi modelarea reliefului sub diferite aspecte, conditioneaza
semneficativ componentul climatic, asigura formarea si evolutia invelisului
pedologic si asigura viata mediului vegetal si a celui animal.
Componentul hidic grupeaza apele subterane si cele de suprafata.
Cele de suprafata presupunand : apele curgatoare (reteaua hidrografica si
Dunarea), apele statatoare (lacurile si Marea Neagra).
1.Apele subterane
1.1 Conditiile de geneza si distributia pe teritoriul tarii
Apele subterane se cantoneaza la diferite adancimi in scoarta terestra
avand conditii de geneza diferite si o raspandire neuniforma in cadrul tarii.
In functie de geneza si dupa adancimea la care se cantoneaza, se impart
in 2 mari categorii: ape freatice (supraterane)
ape de adancime
Apele freatice sunt situate la adancimi mici in scoarta superficiala de la
cativa cm pana la adancimi de ordinul 10 de m.
Aceste apele sunt cantonate in depozite superficiale, in aluviuni, in
proluviuni si coluviuni, deluviuni si eluviuni, dar si in roci sedimentare
neconsolidate, dar si in roci consolidate in fisuri ale rocilor si in golurile
subterane.
Aceste ape se alimenteaza din precipittii, circula gravitational descendent
sau lateral, se acumuleaza in spatiile poroase, in fisurile si golurile subterane,
formand hidrosructuri freatice situate la diferite adancimi.
Acumularea apelor freatice se realizeaza deasupra unui strat de roci
impermebil, iar acumularea propriu-zisa se realizeaza in depozite si roci
permeabile, intr-un strat purtator de apa.
Apele de adancime sunt situate la adncimi mai mari de ordimul zecilor
sau sutelor de m si sunt acumulate intr-un strat permeabil situat intre 2 strate de
roci impermeabile.
Stratul bazal (inferior) este denumit culcus iar cel superior este numit
coperis.
Apele de adancime sunt ape captive si semicapive fiind de regula sub
presiune, motiv pentru care au un caracter ascensional sau chiar artezian.
35

Alimentarea acestoe ape se realizeaza in cicluri lungi de timp, pe de o

parte pe o parte pe la capete de strat (apa vadoase) sau prin condensarea
vaporilor de ap din interiorul scoartei (ape juvenile).
Multe dintre hidrostructurile de adancime au un caracter relict, avand si o
intensa mineralizare.
Distributia pe teritoriul Romaniei este neuniforma pentru ambele
categorii. Acesta distributie tine de conditile concrete de acumulare, in special
de conditiile geologice si de particularitatile reliefului.
Cea mai mare cantitate de precipitatii se inregistreaza in domeniul
montan al Romaniei, cele mai mari acumulari de ape subterane se realizeaza in
domeniul extra carpatic.
Volumul total al apelor subterane din Romania este limitat si relativ
modest datorita canditiilor climatice de ansamblu.
Romania dispune de un volum total al apelor subterane de circa 8,3
miliarde m3 anual dintre care 5,1 miliarde m3 apartin apelor freatice si circa 3,2
miliarde m3 apartin apelor de adancime.
Apele freatice din Romania sunt distribuite neuniform la nivelul tarii
datorita conditiilor geologice diferite si a reliefului variat.
La nivel global pot exista mari acumulari egate de spatiile depresionale si
de mari culoare de vale si pot exista discontinuitati sau chiar arii in acestea
lipsesc, asa cum este cazul cu ariile endoreice (Dobrogea Central-Sudica).
In domeniul montan al Romaniei se remarca o repartitie discontinua
datorita fragmentarii reliefului si a predominatei suprafetei inclinate. Cele mai
mari acumulari sunt caracteristice depresiunilor intramontane si in lungul vailor
si a culoarelor de vale. In aceste situatii se realizeaza o hidrostructura uniforma,
continua situata la adancimi reduse in proximitatea raurilor si apoi la adancimi
din ce in ce mai mari pe flancurile vailor. Aceste ape freatice sunt cantonate in
depozite sedimentare aluvionare, proluviale si coluvile, dar si in roci
sedimentare permeabile ca in cazul depresiunilor intramontane.
Adancimea acestor hidrostructuri variaza in limite largi de la sub 1m in
albiile majore pana la cativa m in terasele inferioare atingand intre 5 si 10m in
unele depresiuni intramontane, mai rar fiind situate la adancimi de sub 10m.
In cazul ariior montane propriu-zise apele freatice au un caracter
discontinuu datorita suprafetei inclinate si conditiilor precare de acumulare. Pe
versanti apele freatice au un caracter lenticular si frecvent ies la zii sub forma de
izvoare in deosebi la baza versantului.
Concomitent cu cresterea pantei si a altitudinii acumularile sunt tot mai
reduse iar adancimea de aparitie tot mai mare. La nivelul platourilor , apele
freatice sunt discontinue si se acumuleaza in baza eluviilor, iar la nivelul
culmilor montane apele freatice lipsesc frecvent.

36

In cazul rocilor metamorfice si magmatice apele freatice se acumuleaza la

adancimi mult mai mari patrunzand prin fisurile rocilor pentru a ajunge in unele
goluri subterane.
La adancimi mari de ordinul zecilor de m sunt si apele freatice cantonate
in conglomerate dar si in calcare dolomitice unde acumularea se realizeaza in
goluri subterane.
Din punct de vedere hidrochimic majoritatea apelor freatice din domeniul
montan sunt ape slab mineralizate (sub 1g la litru) care intra in categoria apelor
potabile fiind considerate ape dulci. Aceste ape sunt utilizate in gospodariile
individuale ale populatiei pentru alimentarea cu apa sau prin captari care asigura
necesarul de apa al asezarilor urbane (Piatra Neamt la Vaduri).
Unele ape freatice au o mineralizare totala extrem de redusa intrand in
categoria apelor plate.
Din punct de vedere hidrochimic majoritatea apelor freatice din domeniul
montan se incadreaza in categoria celor bicarbonat-calcice.
Exista si situatii cu ape freatice care depasesc un g la litru care intra in
categoria celor salmastre (moderat minaralizate) sau in categoria celor sarace
(puternic mineralizate).
In functie de natura mineralizarii pot exista ape freatice cloruro-sodice
cum sunt cele din depresiunea Maramuresului sau pot fi ape clorurate, iodurate,
bromurate sau ape feruginoase, calcice si magneziene, sulfuroase, radioactice
etc.
Asemenea tipuri de mineralizari apar frecvent in aria flisului (Slanic
Moldona).
Dintre apele foarte slab mineralizate -> sursele de apa plata cele mai
cunoscute in Romania sunt cosiderate cele de la Stana de Vale, Borsec, Baile
Herculane.
In teritoriul Carpatic sunt prezente si ape carbogazoase rezultate prin
imbogatirea cu dioxid de carbon. Procesul natural este legat de prezenta aureolei
mofetice din Carpatii Orientali. Aceste ape sunt valorificate pe scara larga ca
ape de masa. Romania dispune de resurse foarte valoroase de asemenea ape
volorificate pe scara larga in Carpatii Orientali (Depresiunea Dornelor- Dorna,
Poiana Negri, Saru Dornei; Bilbor, Borsec, Stanceni- defileul Toplita Deda,
Perla Harghitei, Sancraieni, Jigodin Bai- Depresiunea Ciucului, Tusnad, Bodoc,
Bixad, Malnas, Balvanyos Muntii Bodoc, Biborteni- Depresiunea Baraolt,
Covasna si Zizin Depresiunea Brasov).
Apele freatice din domeniul extra Carpatic
In domeniul extra carpatic se realizeaza cele mai insemnate acumulari de
ape freatice.
Rezervele cele mai mari sunt specifice ariilor depresiunilor subcarpatice
si depresiunilor submontane, dar si marilor culoare de vale sau subunitatilor cu
caracter piemontan.
37

In subcarpati acumularile se leaga de prezenta depresiunilor subcarpatice

in deosebi in lungul raurilor principale. In acest caz scurgerea medie specifica
depaseste in medie 5l/s, iar la nivelul dealurilor subcarpatice rezervele sunt tot
mai mici cu cat creste altitudinea.
Adancimea hidrostructurilor freatice variaza in functie de relieff de la 12m in albiile majore pana la peste 10m in cazul teraselor superioare.
In Subcarapatii dominant este tot tipul hidrochimic bicarbonatat-calcic,
insa o particularitate deosebita este data de prezenta formatiunilor salifere care
contribuie la o mineralizare foarte intensa a apelor freatice situate in preajma
masivelor de sare. In acest caz tipul dominat este cel cloruro-sodic, iar
mineralizarea totala depaseste 5g/l ajungand uneori pana la valori foarte mari de
200-300 g/l. Prezenta acestor ape cloruro-sodic este marcata si de o serie de
toponime specifice precum : Slatna, Slatioara, Solonet, Solont, Slanic etc.
Aceste ape minerale cloruro-sodice sunt valorificate pe scara locala,
nationala sau internationala in unele statiuni precum : Oglinzi, Baltatesti, Targu
Ocna, Vintileasca, Slanic Prahova, Teleaga, Govora, Ocnele Mari etc.
Exista si alte tipuri de mineralizari precum tipul sulfatic (Pucioasa,
Vulcana Bai).
In unitailea de podis ale tarii acumularile cele mai mari sunt cantonate in
formatiunile acumulatice fluviale din lungul marilor rauri.
In Podisul Moldovei cele mai mari acumulari sunt cele din zona de
confluenta a Siretului cu principalii afluenti de dreapta, in ariile de confluenta
cu Suceava, Moldova, Bistrita si Trotus. In aceste arii se realizeaza debite
specifice foarte mari, de peste 10l/s/km2 pentru ca spre E in Bazinul Barladului
si cel al Prutului debitele medii specifice sa scada constant ajungand pana la
circa 1,5l/s/km2.
Acumulari insemnate se realizeaza in spatiul podisului piemontan cu
debite specifice care pot sa atinga 25l/s/km2.
Aceste ape sunt de calitatea cea mai buna intrand in categoria celor
potabile.
Tipul hidrochimic dominat este tot cel bicarbonatat-calcic.
Aceste ape freatice din podisul piemontan si din ariile de confluenta sunt
utilizate pentru alimentarea cu apa a oraselor din Moldova prin realizarea de
captari. Ex: captarea de la Timisesti la confluenta Ozanei cu Moldova care
alimenteaza cu apa orasul Iasi.
Spre E Podisului Moldovei, mineralizarea apelor freatice creste in
deosebi continutul de calciu, apele freatice intrand in categoria celor dure, in
deosebi spre Prut.
In Podisul Piemontan Getic acumularile cele mai mari se leaga tot de
marile cursuri de apa, in la nivelul platformelor se realizeaza o crestere foarte
mare a cresteriii nivelului hidrostatic datorita grosimii depozitelor piemontane.
Principalele hidrostructuri freatice sunt situate la nivelul platourilor
interfluviale la adancimi de 40-60m ajungand uneori la adancimi de 60-80m.
38

In Depresiunea Colinara a Transilvaniei apele subterane se cantoneaza

tot in lungul marilor cursuri de apa cat si in ariile depresionale periferice.
Marile acumulari sunt intalnite in Depresiunea Fagaras, Subiului,
Culoarul Mures-Aries-Strei si in depresiunile din E Transilvaniei : Hodorhei,
Praid-Sovata, Dumitra.
La nivelul unitatilor deluroase ca in Podisul Tranavelor, Hartibaciului,
Somesan acumularile sunt mai reduse semnificativ si situate la adancimi mai
mari.
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei se realizeaza si o zonare
hidrochimica in functie de principalele morfostructuri.
Tipul dominant ramane cel bicarbonatat-calcic in timp ce in lungul
fasiilor diapire sunt specifice mineralizar intense cloruro-sodice (Depresiunea
Praid-Sovata, Sibiului-Ocna Sibiului, Ocna Mures, Ocna Turda, Bozana si Ocna
Dejului).
Structurile diapire presupun o mineralizare complexa in care se intalneste
si tipl hidrochimic sulfatat sau chiar mineralizari de tip complex.
In partea de V a Romaniei apele freatice imbraca aspecte diferite in
bordura deluroasa fata de Campia Tisei.
In Dealurile de Vest acumularile principale se leaga de sesurile aluviale
ale cursurilor de apa unde adancimea apei freatice este mai redusa dar si de
prezenta mare, iar calitatea apei freatice este ridicata.
Adancimea hidrostructurilor freatice creste de la 5-10m in glacisurile de
contact pana la 20-30m in dealurile piemontane.
Sunt specifice si unele mineralizari locare :Buzias, Lipova.
In Campia Tisei se remarca o dezvoltarea deosebita a hidrostructurilor
freatice de la adancimi foarte mici specifice sectoarelor de subsidenta.
Primavara dupa topirea zapezilor si in urma unor ploi persistente apele freatice
se apropie foarte mult sau chiar ajung la suprafata, contribuind la aparitia
fenomenului de inmlastinire.
Adancimea nivelului hidrostatic creste insa in campiile de tranzitie
ajungand la valori de 5-10m in campiile cu caracter piemontan.
In Campia Romana sunt diferentieri semnificatice in functie de conditiile
geo-hidro-morfologice.
Niveul hidrostatic cunoaste o zonare de la S->N, dar exista diferente si
intre partea de E si cea de V.
Nivelurile hidrostatice cele mai aprpiate de suprafata sunt intalnite in
Lunca Dunarii si in luncile marilor rauri, pentru ca in sectoarele piemontane
nivelul hidrostatic sa fie dituat intre 30-40m.
Adancimea mare se constata si in E Campiei Romane unde acumularile
sunt cantonate in baza pachetelor de loess ajungand pana la 20-30m, uneori 3040m in Baraganul Ialomitei si al Calmatuiului.

39

Acumularile cele mai mari sunt situate in campiile joase de

subsidenta(Campia Siretului Inferior) insa acumulari importante sunt si la
nivelul trecerii dintre campiile piemontane si cele de tranzitie.
Domina tipul bicarbonat-calcic cu unele mineralizari locale in partea
Central-N a Baraganului, dara apar si in unele arii in care hidrostructurile
freatice sunt afectate de poluare.
Foarte multe dintre hidrostructurile freatice din teritoriul extra carpatic
sunt calitativ inferioare datorita impuritatilor apei freatice in deosebi cu nitrati si
nitriti la care se adauga si alti agenti patogeni datorita proastei gestionari a
teriotoriului.

40

CURS 8
Apele de adancime
Sunt situate la adancimi mari si prezinta o dispunere neuniforma in cadrul
marilor trepte de relief.
In domeniul montan principalele hidrostructuri de adancime se leaga de
prezenta unor falii profunde a unor dislocatii tectonice, a unor goluri subterane
si se caracterizate prin rezerve relativ reduse.
Cele mai mari acumulari sunt cantonate in marile depresiuni intramontane
sila continuarea principalelor unitati morfostructurale.
In unele cazuri apele de adancime au un caracter ascensional sau pot iesi
la zi pe importante linii de falie. Ex paraul Cailor din Muntii Rodnei sau obarsia
Izei (izvorul Albastru al Izei).
In zonele cristalino-mezozoice acumularile se realizeaza in golurile
subterane din masive calcaroase iar in ariile conglomeratice, hidrostructurile de
adancime sunt pozitionate in baza pachetelor de conglomerate.
Fata de apele freatice, cele de adancime sunt mai intens mineralizate,
remarcandu-se si o gama larga a tipurilor de mineralizare.
In domeniul montan se identifica si hidrostructuri de adancime su apa
dulce in deosebi in masivele cristaline sau in prejma muntilor vulcanici.
In teritoriul subcarpatic, apele de adancime se cantoneaza prioritar in
structurile sinclinorii ale depresiunilor, dar se leaga frecvent si de formatiunile
salifere cat si de zacamintele de hidrocarburi in cazul sarii Badeniene sunt
frecvente hidrostructuri cu apele cloruro-sodice intens mineralizate, aceasta
situatie fiind caracteristica si fasiilor de cute diapire din Depresiunea Colinara a
Transilvaniei.
In adrul zacamintelor de hidrocarburi, hidrostructurile de adancime se
remarca printr-o mineralizare complexa, apele in cauza avand uneori dizolvate
si gaze toxice (metan).
In unitatile de podis ale Romaniei apele de adancime sunt identificate in
hidrostructuri situate la adancimi de ordinul sutelor sau miilor de metrii.
In Podisul Moldovei au fost identificate prin foraje, ape intens
mineralizate in formatiunile neozoice, mezozoice sau chiar paleozoice. Ex
forajul de la Nicolina-Iasi cu ape sulfuroase identificate in formatiuni siluriene
la peste 1000m adancime.
Situatii asemanatoare sunt la Todireni, Breazu, dar si pe valea Prutului
Dranceni.
In jumatatea de S a Podisului Barladului au fost identificate si o serie de
ape de adancime care intra in categoria apelor dulci. Aceste ape au fost
41

identificate prin foraje in S Colinelor Tutovei, in Piemontul Poiana-Nicoresti,

Colinele inalte ale Covurlului.
Hidrostructurile de la adancimi din Depresiunea Colinara a Transilvaniei
sunt majoritar mineralizate , domia tipul cloruro-sodic in proximitatea
formatiunilor salifere sau mineralizarile de tip complex din cadrul structurile in
domuri.
Apar si situatii cu ape mai slab mineralizate, dar care formeaza
hidrostructuri locale, in Culoarul Mures-Aries-Strei sau in depresiunile din S
Transivaniei (Culoarul Apoldului, Depresiunea Sibiu, Fagaras).
In partea de S a Romaniei sunt identificate hidrostructuri de adancime cu
apa dulce si caracter artezian in deosebi in baza formatiunilor piemontane dar si
in cazul formatiunilor pietrisurilor de Candesti sau chiar a nisipurilor de
Fratesti.
Un mare rezervor de apa dulce a fost identificat la N de Bucuresti in
Campia Vlasiei si in Campia Piemontana a Pitestilor.
La nivelul Campiei Romane sunt frecvente si apele de adancime puternic
mineralizate, cantonate in formatiuni de varsta pre-miocena. De regula acestea
insotesc principalele acumulari de hidrocarburi.
In Dobrogea s-au identificat mai multe hidrostructuri extrem de complexe
cantonate fie in depozite sedimentar-salcaroase, fie in depozite cristaline sau
legate de unele formatiuni eruptive sau corpuri subvulcanice.
Acumularile sunt cu volume relativ mici, iar chimismul difera foarte mult
de la o hidrostructura la alta.
O situatie particulara este cea a apelor de adancime din partea de V a
Romaniei, de la limita Carpatilor Occidentali cu Dealurile de Vest, care se
continua in Bordura deluroasa si in Campia Tisei.
Aceste hidrostructuri se leaga de intensa fragmentare tectonica a
Carpatilor Occidentali, cat si de prezenta fundamentului carpatic vechi din
Dealurile de V si Campia Tisei.
Dtorita falierii intense si particularitatilor geofizice in partea de V a
Romaniei s-au identificat rezerve inportante de ape de adancime intens
mineralizate si cu temperaturi ridicate. Acestea intra in categoria hipo si
mezotermale avand temperaturi intre 42-90C ceea ce permite valorificarea
acestora in scopuri terapeutice.
Apele in cauza au caracter ascensional, uneori ajungand la zi sub forma
unor izvoare care alimenteaza si lacurile naturale cu ape termale (Lacul petea de
langa Oradea).
Prezenta acestor ape a facilitat dezvoltarea unor statiuni balneare de
interes chiar si international :Baile Felix, 1 Mai-Oradea, Tinca , Baile Moneasa,
Gioagiu-Bai, Baile Lipova, Buzias, Baile Herculane.
Temperatura ridicata a facilitat utilizarea acestor ape si pentru incalzirea
unor complexe de sere si solare. Ex.Oradea si Arad sau a unor cartiere de locuit
in orasele din partea de V (Satu Mare, Oradea, Arad, Timisoara).
42

S-a pus si problema valorificarii acestor ape pentru producea de energie

electrica.
Apele de suprafata
Raurile din Romania
Caracterul generalale retelei hidrografice
Avand in vedere climatul temperat continental cu diferite nuante dar si
particularitatile factorului geologic, dar si ale reliefului, Romania dispune de o
retea de rauri moderat dezvoltate dar care se caracterizeaza prin lungimi reduse
si debite relativ modeste.
Lungimea totala a raurilor din Romania este dupa unele aprecieri de circa
115.000km. cursurile de apa cadastrate totalizeaza 4.864 rauri cu o lungime
totala de 78.905km.
Daca luam in considerare doar raurile cu o lungime mai mare de 5km si o
suprafata a bazinului de peste 10km2, numarul de rauri este de circa 4.300 care
detin o lungime totala de circa 66.029km.
a)Densitatea retelei hidrografice
daca luam in considerare lungimea totala de 115.000km atunci densitatea
retelei hidrografice atinge o valoare medie de 0.48km/km2.
Daca luam in considerare raurile de peste 5km lungime, densitatea retelei
hidrografice se reduce pana la 0.28km/km2.
Fata de valoarea medie pe tara de la 0.48 km/km2 se inregistreaza mari
diferentieri la nivelul principalelor trepte de relief.
In domeniul montan se depaseste frecvent valoarea unitara de 1km/km2
in aria vulcanica inregistrandu-se 2-3km/km2, in unele masive cristaline valorile
cresc pana la 3-4km/km2 ajungandu-se pana la 4-5km/km2 in cazul flancului N
al Fagarasului.
In treapta deluroasa si de podis valoarea oscileaza in jurul valorii medii
pe tara, inregistrandu-se valori ceva mai mari in ariile subcarpatice si valori
cuprinse intre 0.3-0.5km/km2 in cazul unitatii de podis.
In Podisul Piemontan Getic se inregistreaza 0.5-0.6km/km2, in
Depresiunea Colinara a Transilvaniei intre 0.4-0.5km/km2, in Podisul Moldovei
0.3-0.5km/km2.
In unitatile de campie densitatile au valori modeste de 0.1-0.3km/km2
mai mari in sectoarele piemontane si mai mici in cele tabulare.
In Baragan valorile scad pana la 0.1km/km2 ca si in Dobrogea CentralSudica existand arii in care valorile tind spre 0, ca in Baraganu Ialomitean si in
unele spatii endoreice din Dobrogea de S.
b)Lungimea retelei hidrografice
43

avand in vedere configuratia teritoriului si forma principalelor trepte de

relief raurile Romaniei se incadreaza in categoria celor scurte si foarte scurte.
Majoritatea covarsitoare a raurilor tarii prezinta lungimi mai mici de
50km. Acestea totalizeaza 96.9% din total.
Raurile cu lungime cuprinse intre 50-100km reprezinta doar 2% din
numarul total, cele cu lungimi cuprinse intre 100-150km totalizeaza 1%, iar cele
cu lungimi de peste 500km reprezinta0.1%.
In categoria raurilor lungi de peste 500km se incadreaza doar 4 rauri :
Mures-768km, Olt - 737km, Prut - 716km, Siret 596km.
Raurile cu lungimi mici si mijlocii : Ialomita, Somes, Arges, Bistrita, Jiu,
Buzau etc.
Intre lungimea raului si debitul raului exista o relatie direct proportionala
dar apar si exceptii de la regula avand in vedere si iformatii induse de climat.
c)Tipul de retea hidrografica
Raurile se organizeaza in sisteme hidrologice care prezinta un colector
principal si o retea de afluenti.
In functie de particularitatile morfostructurale reteaua hidrografica de
ordine mari poate fii simetrica sau asimetrica. Domina insa retelele asimetrice :
Bazinul Siretului unde majoritatea afluentilor sunt situati pe partea dreapta. O
situatie asemanatoare este si cea din cazul Barladului care in cursul mijlociu
este asimetric.
Tipul de retea hidrografica se determina dupa forma bazinului si dupa
unghiul de confluenta.
Pot fi separate urmatoarele tipuri de retea:
1)Retea dentritica este caracteristica bazinului hidrologic in care
unghiurile de confluenta sunt ascutite (pana la 60).
Domina accentuat in unitatile de podis cu o structura monoclinala. Cele
mai tipice retele detritice sut cele caracteristice Podisului Moldovei in special in
bazinul Siretului, dar si bazinul hidrografic al Barladului cu precadere pentru
raurile din Colinele Tutovei, unde bazinele hidrografice tributare Barladului au
un aspect fusiform.
Asemenea tipuri de retea : Podisul Piemontan Getic in platformele cu
rauri convergente Platforma Argesului, Oltetului si Jiului.
Local asemenea retea se dezvolta si in Depresiunea Colinara a
Transilvaniei cu precadere in Bazinul Somesului Mic.
In aria montana situatii de retea dentritica apar in cazul unor rauri mici
din aria flisului.
2)Retea rectangulara presupune organizarea retelei de rauri in siteme
hidroloice relativ mari, simetrice sau asimetrice dar care au unghiuri de
confluenta apropiate de 90.
44

O asemena situatie este caracteristica in deosebi ariilor cristaline dar se

identifica si in aria cristalino-mezozoica, dar si in aria flisului.
Ex : bazinul hidrografic al Bistritei Moldovenesti unde afluentii de
dreapta : Barnar, Barnarel Bicazul, Tarcau cat si cei de pe stanga : Sabasa,
Largu, Hangu prezinta unghiuri de confluenta drepte.
Asemenea situatii sunt specifice unor rauri stabilite pe linii tectonice care
au afluenti scurti si asimetrici ex:Tarcau sau raurile care strabat zone calcaroase
din aria cristalino-mezozoica : Bicaz cu afluentii Cupas, Lapos, Sugau, Bicajel.
3)Retea hidrografica de tip radiar-convergent este caracteristica pentru
unele forme de relief de mica intindere, asa cum este cazul retelei incipiente din
interiorul craterelor vulcanice Sf Ana.
La o scara ceva mai larga raurile radiar-concentrice sunt specifice unor
depresiuni intramontane care constituie adevarate piete de adunare a apei
(Depresiunea Brasov unde raurile converg sprecentru si se varsa in Olt).
La scara nationala, o asemenea retea este caracteristica si in Depresiunea
Colinara a Transilvaniei unde raurile din Orientali, Meridionali si Apuseni se
indreapta spre centrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei fiind colectate de
cele 3mari rauri : Mures, Olt, Somes.
4)Retea de tip radiar divergenta se dezvolta in cateva situatii distincte.
La o scara redusa asemenea retele sunt specifice conurilor vulcanice unde
raurile de ordine mici de marime se orienteaza divergent pe flancurile aparent
vulcanice.
La o scara mai mare raurile divergente corespund si unor masive
cristaline care constituie adevarate noduri orografice de unde pornesc raurile
radiar-concentrice.(Giumalau, Parang, Muntii Bihor)
Asemenea situatii apar si in zonele masive vulcanice, raurile din jurul
caldeirei centrale a Calimanilor.
La scara intregii tari insasi reteaua hidrografica majora a Romaniei
(exceptie Dobrogea) are o configuratie aproximativ radiar divergenta.
Pe langa retelele mentionate local se dezvolta si alte tipuri asa cum este
cazul cu retelele de tip pieptene caracteristice raurilor din N Fagarasului, care
sunt rauri scurte, rectilinii si paralele intre ele.
In cazul sistemelor hidrologice foarte mari (Olt, Mures) se evidentiaza si
retele mixte fapt explicat prin traversarea de catre rau a unor unitati
morfostructurale diferite.
d)Raportul de forma al bazinului hidrografic reda printr-o expresie
matenatica forma bazinui hidrografic. Se calculeaza pe baza relatiei:
Rf=16S/P2
In care S= suprafata bazinului, P= perimetrul.
45

Pentru bazinul hidrografic cu forma perfecta de patrat sau cerc valoarea

maxima a acestui raport este valoarea de 1. Acesta este valoarea teoretica care
nu se ajunge in natura.
Cu cat valorea raportului este mai mare cu atat bazinul hidrografic tinde
spre o evolutie unitara si echilibrata apropiindu-se de forma perfecta.
Dintre raurile mari ale Romaniei valorile cele mai mari ale raportului de
forma sunt : Somesul Mare 0.716, Arges 0.492, Jiu 0.422.
Raurile foarte lungi (Mures, Olt) prezinta valori mici ale raportului de
forma.
Raurile mici -> raportul de forma cel mai ridicat apartine raului Srata care
depaseste 0.8, in timp ce unele rauri din Campia Colinara a Jijiei : Baseu, Sidna,
Bahlui cat si cele din Colinele Tutovei prezinta valori foarte mici, sub 0.2 ceea
ce presupune prezenta unor bazine relativ tinere ca varsta, bazin de tip fusiform.

46

CURS 9
e)Profilul longitudinal al raurilor
profilul longitudinal se prezinta sub forma unei linii curbe care prezinta
valori diferite ale inclinarii.
Intr-un sistem rectangular, profilul longitudinal al raului are in compunere
3 sectoare:
1.Sectorul superior se remarca prinvalori ridicate ale pantei profilului
longitudinal in care dominante sunt procesele de eroziune si transport.
2.Al doilea sector corespunde cursului major (sectorul secundar) in care
panta longitudinala se reduce simtitor, iar procesele reprezentative sunt de
eroziune, transport si acumulare in proportii variabile.
3.Cursul inferior in care panta longitudinala scade foarte mult iar
procesele dominante sunt cele de acumulare.

Evolutia unui rau presupune o tendinta de atingere a unui profil de

echilibru prin care concavitatea liniei profilului se reduce simtitor, iar acesta
tinde spre o linie dreapta.
Din punct de vedere al pantei longitudinale, valorile cele mai mari sunt
specifice cursurilor superioare ale raurilor. Pentru raurile din Romania care in
majoritate sunt caraptice ca origine, panta longitudinala depaseste in medie
10 (Arges care in sectorul montan atinge o panta de 72).
In aceste conditiile elemtelor constitutive ale vailor sunt slab reprezentate
albiile minore fiind insotite de albii majore reduse ca latime si cu terase
dezvoltate inegal sau cu altitudini variabile.
In cazul raurilor care traverseaza unitatile deluroase si de podis, valorile
pantei longitudinale se reduc foarte mult fiind cuprinse intre 1-10.
Pentru majoritatea raurilor mariaceste valori ale pantei corespund cursului
mijlociu al raului.
Prahova dispune de o panta longitudinala de 6, Bistrita - 3, Arges
2,8.
Pentru raurile care traverseaza unitatile de campie, panta longitudinala
scade si mai mult fiind intre 0.1-1.
47

Pentru aceste rauri sectorul de campie corespunde cursului inferior al

raului.
Profilul longitudinal al raului in deosebi in cursul superior presupune
existenta unor mici discontinuitati marcate prin praguri de tipul cascadelor, al
repezisurilor sau chiar al unor contrapante pe sectoare scurte in cazul vailor
glaciare (valea Bucurei).
f)Regimul hidrologic si caracterul scurgerii raurilor
Scurgerea raurilor cuprinde scurgerea lichida si cea solida.
Scurgerea lichida se cuantifica prin debitul raului, nivelul raului si
scurgerea medie specifica.
Scurgerea lichida presupune debitul solid reprezentat prin aluviunile
transportate prin tarare si rostogolire si aluviunile transportate in suspensie.
Scurgerea raurilor reprezinta o functie complexa a conditiilor de mediu
fiind influentat de factorul climatic, componentul geologic, de relief la care se
adauga si ceilalti factori fizico-geografici dar si interventia antropica.
Pentru raurile neamenajate vorbim despre o scurgere naturala, iar in cazul
celorlalte rauri, scurgerea este dirijata si controlata antropic.
Caracterul scurgerii (situatii caracteristice de ape mari si mici)
Avand in vedere climatul temperat-continental cu 4 anotimpuri, scurgerea
este diferentiata in functie de anotimp.
Iarna sunt dominante situatiile caracteristice de ape mici de iarna ceea ce
presupune existenta unor debite reduse si a unor nivele scazute.
Apele mici de iarna sunt datorate precipitatiilor reduse, preponderent
sunb forma de ninsoare dar si temperaturi negative care blogheaza o parte din
debitul lichid sub forma de gheata.
In medie scurgerea de iarna totalizeaza pana la 30% din scurgerea anuala
in unitatile de campie, intre 15-39% in unitatile deluroase si de podis si doar 1015% in Carpatii Meridionali si Orientali.
Iarna se inregistreaza si exceptii realizandu-se unele viituri de iarna
marcate de cresterea debitelor datorate unor perioade de incalzire brusca a
vremii si producerii de precipitatii in stare lichida. Aceste exceptii sunt intalnit
pentru raurile din partea de V a Romaniei.
Pentru Carpatii Orientali, iarna este specific si fenomenul de zapor cu
precadere pentru raurile de pe fatada E a Orientalilor in special pentru raul
Bistrita amonte de Poiana Teiului.
Primavara se inregistreaza situatii caracteristice de ape mari de
primavara.
In treptele joase de relief apele mari de primavara se instaleaza din luna
martie ca urmare a topirii zapezii si se continua pana la sfarsitul primaverii ca
efect al decalarii progresive a topirii zapezii si suprapuneriii maximei
pluviometrice de primavara-vara.
48

Scurgerea de primavara este cea mai consistenta , atingand in medie intre

40-50% din valorarea scurgerii anuale.
Primavara se inregistreaza si situatiile exceptionale marcate de cresterea
foarte puternica a debitelor producand viiturile de primavara (mai 1970).
Vara se realizeaza trecerea de la ape mari de la inceputul verii spre ape
mici de vara (august).
Acest fapt se datoreaza maximului din mai-iunie urmat de precipitatiile
reduse spre sfarsitul verii la care se adauga consumul mare de apa pentru plante
si evaporatii intense.
Vara se produce si cele mai frecvente viituri ca urmare a unor conditii
sinoptice speciale fiindfrecvente inundatiile (iulie 1975,august 1991, iulieaugust 1995, iulie 2005,2007,2008,2010).
Scurgerea de vara totalizeaza peste 20% in aria montana si intre 15-20%
in teritoriul extra carpatic.
Toamna sunt specifice situatiile de ape mici de toamna in lunile de
septembrie si octombrie ca urmare a precipitatiilor reduse ceea ce determina
valori foarte mici ale scurgerii care pot sa atinga doar 5-10% in unitatile joase
din E si SE Romaniei si de pana la 25% in domeniul montan.
Viiturile de toamna sunt cele mai rare.
Scurgerea raurilor difera pe anotimpuri fiind oarecum echilibrata in
domaniul montan si dezechilibrata in subunitatile joase de relief marcate si prin
nuante de excesivitate climatica (raurile din partea de E si SE).
Scurgerea medie specifica
Acest parametru ofera informatii privind rezervele de apa a unui rau
dintr-un bazin hidrografic situat intr-o regiune a tarii.
q=Q/S (l/s/km2)
Q=debitul raului
S=suprafata
Debitul se exprima in l/s iar suprafata in km2.
Scurgerea medie specifica este invers proportionala cu suprafata
bazinului, ceea ce presupune valori mai mari pentru bazinele hidrografice mici
situate la altitudini mai mari.
Avand in vedere particularitatile climatice, scurgerea medie specifica
prezinta cele mai mari valori pentru bazinul hidrografic din domeniul montan
situat in partea de V a Romaniei, iar cele mai mici valorisunt caracteristice
bazinele hidrografice situate la altitudini joase in partea de E a Romaniei.
In aceste conditii pentru bazinele hidrografice situate la altitudini medii
de peste 1000m se inregistreaza intre 36-38 l/s/km2 pentru raurile de pe fatada
V a Carpatilor Occidentali, intre 14-16 l/s/km2 pentru raurile situate pe fatada S
a Meridionalilor si intre 5-7l/s/km2 pentrul raurile de pe fatada E a Carpatilor
Orientali.
49

La polul opus se situeaza bazinul hidrografic cu o altitudine medie de sub

200m care sunt reprezentate doar prin rauri extra xarpatice inregistrandu-se
valori de 2-3l/s/km2 pentru raurile mici din V tarii, 1-2 l/s/km2, raurile mici din
S tarii si in jur de 1l/s/km2 pentru raurile mici din E tarii.
Scurgerea medie specifica a raurilor scade din domaniul montan spre
campie, din cursul superior spre varsare (Jiu in cursul superior la Campul lui
Neag are o valoare de 27l/s/km2, iar la varsare in Dunare valoarea se reduce la
9.3l/s/km2).
Raurile foarte mari care traverseaza unitati variate de relief inregistreaza
si ample valori ale scurgerii medii specifice pentru diferite tronsoane sau
sectoare.
Debitul raului (Q) reprezinta volumul de apa scurs in unitatea de timp
calculat intr-o anumita sectiune a raului. Se exprima in m3/s iar in cazul raurilor
mici se exprima in l/s.
1m3=1000l
Avand in vedere practicularitatile climatice si cele morfostructurale ale
teritoriului tarii, debitele raurilor din Romania inregistreaza valori modeste in
cazul debitelor medii a raurilor.
De regula debitul raului creste constant de la izvoar spre varsare cu unele
mici exceptii (Ialomita- debitul scade spre varsare deoarece traverseaza o
regiune de campie fara afluenti semnificativi, dar si ca urmare a pierderii apei
prin infiltratie, evaporatie si consum de plante in sezonul vegetatiei).
Debitul mediu al raurilor din Romania
Aceasta componenta inregistreaza valori semnificative doar pentru raurile
mari ale Romaniei.
Dintre raurile interioare debitul cel mai mare il prezinta :
Siret cu circa 210m3/s la varsarea in Dunare (222m3/s valoare
prezentata in lucrarile mai vechi)
Mures 190m3/s la Nadlac
Olt 189m3/s
Somes 121m3/s
Toate celelalte rauri se inscriu cu valori sunb 100m3/s, mai importante
fiind Prutul 89m3/s, Jiu 82m3/s, Arges 70.5m3/s, Bistrita 60m3/s,
Ialomita, Timis, Crisurile, Moldova, Suceava, trotus etc.
Debitul maxim al raurilor se inregistreaza in situatii sinoptice speciale,
dupa perioade cu preciitatii indelungate sau in urma unor ploi cu caracter
torential.
Debitele maxime medii depasesc de regula de pana la 10 ori debitele
medii.
50

Pe parcursul anului debitul maxim se inregistreaza in lunile de la

inceputul si sfarsitul primaverii, iar cele minime iarna.
Datorita particularitatilor climatului temperat debitele maxime lunare
dintr-un an se poate inregistra in orice luna a anului, o frecventa destul de mare
o prezinta debtele maxime lunare din anotimpul de vara cand sunt
frecventerevarsarile cu efect de inundatie.
Debitele maxime absolute se produce in urma unor ploi cu caracter
exceptional.
Pentru intervale scurte de timp debitele maxime absolute pot creste de
pana la 100ori decat debitul anual al raului.
Maximul absolut pentru diferite rauri s-au realizat in perioadele diferite
de timp in anii ploiosi (1970,1975,1991;2005,2007,2008,2010 ->raurile din E
Romaniei).
Debitele maxime absolute inregistrate in luna iulie 2005 pentru Siret si
afluentii sai de dreapta : Putna 1510m3/s in timp ce debitele medii a lunii iulie
este de 13.4m3/s.
Debitul maxim istoric s-a atins si pentru taurl Trotus care inainte de
varsare a atins 2800m3/s in timp ce debitul mediu este de 41.3m3/s.
In cazul Siretului debitul reconstituit a fost in jur de 5500m3/s la un debit
mediu de circa 205m3/s.
Debitul maxim absolut provoaca mari pagube prin inundatii necesitand o
regandire a tuturor sistemelor de protectie, indiguirile marilor rauri sunt vechi,
subdimensionate, fara poldere,prost intretinute.
Debitul minim ale raurilor se inregistreaza in lunile de iarna sau in
perioade cu deficit de precipitatie.
Datorita climatului temperat continental, debitul minim anual se poate
inregistra in orice luna a anului.
Debitele minime medii sunt de pana la 10ori mai mici fata de debitele
medii anuale.
Problemele cele mai mari apar in cazul debirelor medii absolute care pot
fii de pana 100ori mai mici decat debitele medii anuale.
Pentru multe din raurile mici ale Romaniei se inregistreaza fenomenul de
secare are este prezent si la raurile mai mari (raurile Vrancene -> Susita, Milcov,
Ramnicu Sarat, Putna si ca efect al pierderii debitului lichid in subteran.
In functie de aparitia fenomenului de secare, raurile din Romania se
impart in 3 categorii:
1. Raurile permanente cu origine carpatica, cu lungimi mari si bazin
hidrografic de peste 50km2.
2. Raurile semipermanente se caracterizeaza prin aparitia denomenului
de secare o data la cativa ani, in urma unor serii de ani secetosi.
Majoritatea acestor rauri isi au obarsiile in arii subcarpatice si de
podis, au bazinulu hidrografic de sub 1000km2 si debite mici.
Perioada de secare poate atinge pana la 30zile/an, iar pentru bazine
51

mai mari de 1000km2 , perioada de secare se reduce pana la 10 zile.

Situatie intalnita la raurile din partea de E a Romaniei, Dobrogea,
Campia Romana.
3. Raurile temporale care seaca in fiecare an avand debitul lichid la
topirea zapezii si in urma perioadelor cu precipitatii. Sunt de regula
raurile extra carpatice cu iazvorul in dealurile si podisurile joase si
in unitatile de campie. Au bazinule hidrografice reduse ca suprafata
(Dobrogea, E Campiei Romane si in Podisul Moldovei).

52

CURS 10
Dunarea
Este principalul component al sistemului hidrologic romanesc.
Dunarea reprezinta cel mai important fluviua al Europei si al doilea ca
marime dupa Volga.
Dunarea izvoraste din Muntii Poiana Neagra si se varsa in Marea Neagra
avand o lungime de cira 2860km si o suprafata a bazinului de 8.005.300 km2.
Strabate cea mai mare parte a Europei Centale trecand prin 10 state si prin
4 capitale.
Debitul Dunarii creste proportional cu afluentii pe care ii primeste din
domeniul Alpin, Alpii Dinarici si Carpati.
La iesirea fluviului din cursul superior, la confluenta cu Rhin-ul la
Passau, debitul totalizeaza 1840m3/s, atinge in cursul mijlociu un debit de
1920m3/s la Viena si 2350 la Budapesta.
La intrarea in cursul inferior, debitul Dunarii se dubleaza astefel incat la
intrarea in Romania in dreptul localitatii Bazias debitul mediu este de 5300
m3/s.
Aportul raurilor interioare din Romania este considerat astfel incat la
varsarea la Cetatea Ismail debitul ajunge la o valoare de 6480m3/s.
Panta longitudinala a Dunarii are valori din ce in ce mai mici din cursul
superior spre varsare, dar cu unele particularitati in cadrul unor sectoare.
In cadrul cursului superior valorile sunt intre 0,9-0,6 m/km in timp ce in
cursul mijlociu, in bazinul Panonic panta se reduce pana la 0,1 m/km.
In cadrul sectorului de defileu panta creste cu 0,2-0,4 pentru ca in
cursul inferior valoarea sa revina la sub 0,1 (0,07-0,004).

53

Dunarea inregistreaza sisteme caracteristice de ape mari de primavara

care incep in martie si se continua in aprilie in cursul superior si se decaleaza
pana in luna mai in cursul inferior. Cauze : topirea progresiva a zapezii,
producerea maximului pluviometric de primavara.
In cursul mijlociu, intre Passau si Budapesta situatiile de ape mari se
pastreaza si in luna iunie ca efect al topirii zapezii si alimentarii din ghetari din
Alpi.
In partea a doua a verii si inceputul toamnei se inregistreaza sisteme
caracteristice de ape mici de toamna, in timp ce in lunile de iarna debitele sunt
moderate cu exceptia iernilor foarte reci cand debitul raului scade considerabil.
Debitul maxim al Dunarii se inregistreaza in urma unor perioade foarte
ploioase, valoarea maxima absoluta inregstrandu-se in iunie 1970 cand la
Oltenita debitul a atins 15.900m3/s.
Debitele minime corespund anilor secetosi sau iernilor secetoase ,
geroase. Minima absoluta a fost la Oltenita in ianuarie 1964 -> 1450m3/s.
Debitul lichid este dublat de valori relativ consistente ale debitului solid.
Este constituit din aluviuni (prin tarare si suspensie).
In sistem neamenajat Dunarea transporta si depunea in medie aproape 60
milioane tone pe an -> depuse in Delta Dunarii, dar dupa amenajarile
hidrotehnice de pe raurile afluenti, valorile volumului anual de aluviuni s-a
redus la circa jumatate.
Din punc de vedere hidro-chimic apa Dunarii este de tip bicarbonatat
carcic, mineralizarea totala nedepasind 0,5g la litru, insa pe diferite sectoare se
constata o usoara tendinta de poluare a Dunarii.
Pentru Romania, Dunarea reprezinta principalul component al sistemului
hidrologic fiind colectorul direct si indirect (prin Tisa), al majoritati raurilor
interioare, bazinul Dunarii drenand circa 98,8% din intreg teritoriul national.
Traseul Romanesc al Dunarii se imparte in mai multe sectoare dupa cum
urmeaza:
54

1.Sectorul defileului de la Bazias la Gura Vaii.

Masoara circa 144km, reprezinta cel mai lung defileu din Europa.
Dunarea prezinta un cursunitar, are latimi reduse ale raului, dar adancimi
foarte mari.
In albia fluviului sunt prezente numeroase marmite de fund cu praguri asa
cum erau cele de la cazanele mici si mari ale Dunarii.
In unele asemenea marmite, altitudinea de la nivelul albiei minore este
sub nivelul marii.
Pragurile si reprezisurile creau mari dificultari pentru navigatie ce au fost
indepartate dupa realizarea sistemului hidroenergetic de la Portile de Fier.
Acest sistem este prevazut cu un dublu sistem de ecluze pentru a afcilita
navigatia, dar aparitia lacului a provocat inundatii celebre, Insulele Ada Kaler si
mutarea amplasamentului orasului Orsova.
2.Sectorul Gura Vaii Calarasi (Getic)
Se caracterizeaza printr-un traseu unitar in care fluviul se lateste
considerabil, iar in albia minora apar numeroase grinduri si ostroave (Ostrovu
Mare).
Valea Dunarii este asimetrica, fluviul avand o tendinta de migrare spre
dreapta (S) ca efect al aportului indus de rauri.
Dunarea dezvolta o lunca foarte larga in sectorul Romanesc ajungand
pana la valori de 7-8 km latime.
Initial in lunca functioneaza numeroase lacuri de lunca, iar la marginea
acestora se pozitioneaza lacuri de tip liman fluvial.
Prin amenajarea luncii Dunarii prin sisteme de indiguiri din anii 70-80 ai
secolului XX. Cea mai mare parte a luncii a fost asanata si transformata in
terenuri agricole.
3.Sectorul Calarasi Braila (Baltilor)

55

Presupune despartirea fluviului in brate care inchid in interior 2 incinte

inundabile respectiv Balta Ialomitei si a Brailei, amonte de Braila. Dunarea
revenind la un curs unitar.
Cele 2 mari balti au fost indiguite, iar terenurile transformate in teren
agricol indeosebi in Balta Brailei.
4.Sectorul Braila Cetatea Ismail (Dunarea maritima)
Incepe de la Braila, Dunarea are un curs unitar, adanc si latimea fluviului
creste considerabil, permitand accesul navelor maritime de mai mare tonaj.
Lunca devine foarte lata cu numeroase lacuri de lunca si limane fluciale
pentru ca in sectorul dintre Isaccea si Tulcea, Dunarea sa-si dezvolte pe
teritoriul Romaniei o Delta secundara (aIsaccei).
Acest sector continua pana la Catatea Izmail din dreptul localitatii
Patlageanca unde Dunarea se desparte in 2 brate.
5.Aval de Cetatea Izmail se intra in ultimul sector Sectorul Deltei
Dunarii.
Acest sector presupune separarea initial a fluviului in 2 brate respectiv
N- Bratul Chilia si S- Bratul Tulcea.
Chilia are 111km lungime si transporta cea mai mare parte a apelor
Dunarii de circa 60% din volumul total de apa.
Bratul Tulcea se extinde pe circa 18-19km lungime pentru ca aval de
Tulcea sa se ramnifice in alte 2 brate : Bratul Sulina iar in S Sfantu Gheorghe.
Sfantu Gheorghe are o lungime de 116km; Sulina a fost amenajat pentru
navigatie, are o lungime de circa 63km.
Acest brat este in permanenta drenat, iar in fata Sulinei se realizeaza
dragari pentru o contracara efectele barei de la Sulina.
Delta Dunarii si complexul lagunar Razim-Sinoie reprezinta 2540km2,
cea mai mare parte a teritoriului apartine Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

56

De-a lungul timpului in cadrul sectorului Romanesc au fost realizate

numeroase lucrari cu caracter hidrotehnic sau hidroameliorativ (s-au realizat
baraje de la Gura Vaii si Ostrovu Mare).
Intre Drobeta-Turnu Severin si Braila s-au indiguit circa 300.000hectare
de lunca ceea ce presupune desecare a numeroase lacuri, disparitia limanelor
fluviale si aparitia inicintelor indiguite ale Baltilor Dunarii.
Mai nou s-a realizat si Canalul DUnare-Marea Neagra intre Cernavoda si
Cnstanta,S- Agigea cu o ramificatie spre N pana la Poarta Alba Midia
Navodari.
Importanta economica a Dunarii
Pentru Romania Dunarea este esentiala din punct de vedere economic.
1.Dunarea reprezinta un importanta sistem de navigatie asigurand
legatura dintre bazinul Marii Negre si Europe Centrala, ajungand pana in
Europa Occidentala Rotterdam.
Cele 2 sisteme hidroenergetice sunt prevazute cu sisteme de ecluze, iar pe
teritoriul german, prin sistemul de navigatie Dunare-Main-Rhin asigura legatura
pana in Marea Nordului.
In cursul inferior Canalul Dunare-Marea Neagra scurteaza legatura cu
portul constanta cu circa 200km.
2.Debitul lichid asigura apa necesara pentru diferite utilizari.
Orasele Dunarene se alimenteaza cu apa potabila direct din fluviu cu
ajutorul statiilor de tratare si filtrare sau indirect din panza freatica.
Apa fluviului este utilizata si in agricultura pentru irigatii.
In Carpatii Romanesti si Dobragea erau prevazute 10 sisteme de irigatii
care se alimenteaza cu apa din fluviu. Dintre cele 10 functional a ramas doar
sistemul Carasu din Dobrogea.
In Carpatii Romanesti functioneaza doar sistemele locale.

57

Apa DUnarii este utilizata si ca apa industriala indeosebi in cazul unor

mari consumatori de pa aprecum centrala atomo-electrica de la Cernavoda,
uzina de apa grea de la Drobeta-Turnu Severin sau combinatel chimic de la
Turnu Magurele.
3.Importanta turistica potentialul turistic insuficient valorificat ,
singurul element demn de semnalat fiind prezenta rezervatiei Biosferei Delta
Dunarii in timp ce celelalte forme de turism sunt incipient dezvoltate (in orasele
Dunarii) sau chiar lipsesc.
4.Importanta piscicola Dunarea presupune dezvoltarea unei faune de
interes piscicol, reprezentative sunt speciile de paa dulce crap, caras, stiuca,
somn, scrumbie etc.
In cursul inferior al Dunarii sunt prezenti sis sturioni care sunt pesti
relicti, care au ramas din Marea Sarmatica, cautati pentru carne si icre negre:
morun, cega, nisetru, pastruga.
5.potentialul natural al Dunarii este important si din punct de vedere
geopolitic si geostrategic, Romania fiind semnatara tratatului Dunarii dar si a
altor acorduri indeosebi cu tarile riverane.
Au aparut si unele diferendumuri cu Ucraina privind amanajarea
Canalului Bartroie.
Trasaturi generale ale Marii Negre
Marea Neagra mare inchisa de tip intercontinental, avand in vedere
pozitia pe care o ocupa intre cele 2 continente.
Marea Neagra eprezinta un rest din fosta Mare Sramatica care s-a restrans
progresiv si divizat indeosebi dupa retragerea lacului Panonic.
Astazi Marea Neagra detine o suprafata de circa 413.000km2 si o
adancime maxima in largul costelor turce de 2245m.

58

Marea Neagra reprezinta o mare intindere acvatica, cu tarmuri putin

crestate, cu putine golfuri, Golful Odesa, foarte putine insule Insula Serpilor,
dar care detine o puninsula importanta Peninsula Crimeea si o mare adiacenta
Mare Azov care comunica prin Stramtoarea Kerci.
Comunica cu Mediterana prin intermedul de stramtori Bosfor, Marea
Marmara , Stramtoarea Dardanele, Marea Egee.
Din Marea Mediterana legatura cu Oceanul Planetar se realizeaza prin
Gibraltar dar si prin Canalul Suez Marea Rosie Stramtoarea Bab-el-Mandeb.
Pozitia Marii Negre in cadrul uscatului Euro-Asiatic si legatura prin
Bosfor cu Marea Mediterana impun Marii Negre o serie de particularitati.
Din punct de vedere al dinamicii apelor marine:
1. Valurile generate de vand au amplitudinea medie de 1-2m dar in
cadrul furtunilir mari, inaltimea valurilor poate fi de 7-8m.
2. Seisele provocate de diferentele de presiune dintre uscat su Marea
Negra sunr de intensitate moderata avand amplitudini de circa 1-5m si
se produc accidente.
3. Mareele sproape inexistente, cu variatii de nivel intre 9-12cm.
4. Curentii marini :
a) Curecti verticali practic lipsesc intrucat pragurile din bi=osfor
se gasesc la adancimi de 36-134m. In zona Bosfor apar curenti
de compensatie in care pe la suprafata apele mai putin sarate
trec din Marea Neagra Marea Marmara, iar cele mai sarate
intra pe dedesupt din Bosfor Marea Neagra. Lipsa curentilor
verticali provoaca o stratificare a apei in functie de densitatea
care esre generata de salinitate.
Salinitatea este variabila in Marea Neagra avand valori mult mai mici
decta al Oceanului Planetar.
La suprafata in partea de NV a Marii Negre salinitatea este de 10-12 ca
efect al aportului de apa dulce adus de Dunare cat si de Nistru, Nipru, Don.

59

In larg valoarea salinitatii cresc pana la 17-18, iar in profunzime se

stabilizeaza la circa 22-23,
Diferentele de salinitate genereaza si o stratificare termica in sensul in
care la suprafata temperatura medie a apei este aproximativ 11C in NV si circa
16 in SE.
In adancime temperatura medie coboara pana la valori de 7-8 in primii
60m, dupa care temperatura coboara la 5-7 la adancimi de 60-80m, 7 se
stabilizeaza la 9C mai jos.
Stratificarea termica si chimica a apei determina lipsa curectilor verticali
ceea ce inseamna o slaba oxigenare a apei rezultand doar strate de apa cu
proprietati diferite :
In primul strat de pana la 175-200m adancime se realizeaza o
anumita oxigenare a apei, ceea ce permite prezenta unei
bogate faune marine.
Sub 200-220m se constata lipsa oxigenului si acumularea unor
gaze toxice dizolvate in apa. Hidrogen sulfurat care se
acumuleaza in cantitati foarte mari devenind toxic si care nu
permit dezvoltarea faunei de adancime.

60

CURS 12
Curentii de suprafata din Marea Neagra
Lipsa curentilor verticali este compensata de curentii de suprafata,
conditionati in general de vant si de circulatia maselor de aer.
Avand in vedere forma Marii Negre cu peninsula Crimeea, in acest bazin
marin, curentii de suprafata se dezvolta in 2 circuite care prezinta forma
semnului infinit. In bazinul occidental al Marii Negre curentii de suprafata au
un sens retrograd (sens invers acelor de ceas).
Pentru litoralul Romanesc directia curentilor de suprafata este dinspre
NV-SE generand cordoane litorale submerse si emerse dar si alte forme de relief
precum insule, grinduri (care inchid sisteme lagunare) sectoare de perisipuri in
cazul limanelor fluvio-maritime.
Prezenta acestor curenti determina necesitatea unor amenajari specifice
pentru a facilta navigatia in special pe Dunare (digul de la Sulina pentru a
contracara efectul barei de la Sulina).

Particularitati ale tarmului Marii Negre

Romania are o deschidere la mare de doar 244km, lungimea tarmului
fiind restransa datorita inaintarii in Golful Musura a bratului principal al Chiliei.
Litoralul Romanesc se incheie in dreptul granitei cu Bulgaria la S de
Vama Veche.

61

Tarmul Romanesc se caracterizeaza prin manifestarea reliefului litoral in

care principalul agent de modelare in reprezinta miscarile apelor marine.
Lipsa mareelor si oscilatiile reduse de nivel al nivelului marii au
determinat o serie de modificari sensibile la configuratia tarmului in deosebi
dupa retragerea Marii Sarmatice cu precadere in Pleistocen cand s-au manifestat
ample miscari eustatice.
In Holocen schimbarile de configuratie ale tarmului s-au realizat prin
sedimentarea activa si formarea actualei delte cu generatii succesive de grinduri
fluvio-maritime (Chilia, Saraturile, Caraorman etc.).
In monentul actual tarmul Romanesc al Marii Negre se imparte in 2
sectoare:
Sectorul Nordic : granita cu Ucraina pana la capul Midia
Sectorul Sudic : capul Midia pana la S de Vama Veche.
Sectorul Nordic se remarca prin trasaturi specifice ale unui tarm jos fiind
o imbinare de cordoane litorale, grinduri submerse si emerse datorita
redistribuirii aluviunilor Dunarii de catre curentii litorali.
In partea Nordica pana la Sfantu Gheorghe se remarca un tarm jos avand
cordoane nicipoase si plaje foarte extinse (Plaja de la Sfantu Gheorghe).
Urmeaza un sector scurt de tarm dedublat datorita prezentei insulei
Sacalinu Mic si Mare, dupa care dominant este tarmul cu grinduri care inchid
complexul Lagunar Razim-Sinoie cu lacuri care comunica cu marea prin portite
si periboile.
Acest tarm se continua pana la capul Midia in general cu arii de perisipuri
care inchid legaturile cu lacul Sinoie.
Tarmul Sudic se caracterizeaza prin faptul ca se transforma intr-un tarm
inalt in care relieful de litoral este dominat de prezenta falezelor si a plajelor.
Falezele au inaltimi care variaza intre 5-35m remarcandu-se atat prezenta
falezelor simple cat si a celor in trepte (2-3 nivele). Majoritatea acestor faleze

62

sunt inactive insa in anumite sectoare falezele sunt active, abraziunea marina
atacand baza acetora.
Exista situatii in care aceste faleze sunt deschise atat in depozite dure
(calcare sarmatiene) : faleza din dreptul Hotelului Forum din Costinesti, situatii
asemanatoare apar si in sectorul Nordic asa cum este situatii cu tarmul
dobrogean din dreptul Capului Dolosman (ce separa Lacul Razim de Golovita).
Falezele active sunt forme de relief formate pe depozite neconsolidate :
loessuri si depozite loessoide (Costinesti aproape de epava).
Datorita usoarelor cresteri ale nivelul Marii Negre in perioada cu vanturi
puternice , valurile inalte submineaza baza falezelor, antrenad in apa marii
cantitati mari de depozite fine.
Prin acest mecanism se constata si o deteriorare a calitatii nisipului de pe
plaja.
Plajele : a doua forma de relief care prezinta latimi variabile de la cativa
m pana la cativa zeci de m, ca in cazul gurilor de varsare ale raurilor dobrogene
in fata barajului natural din dreptul limanelor fluvio-maritime (Techirghiol
Mangalia).
Cea mai larga plaja : Mangalia.
Trasaturi mai inalte ale tarmului faciliteaza amenajarile portuale
(Constanta port extins mult spre S in zona Constanta, S-Agigea sau Mangalia
unde s-a dezvoltat si un mic port militar). Alt port mic este cel din zona
Luminita Navodari la iesirea canalului Poarta Alba Midia Navodari.

63

FLORA SI VEGETATIA
Provenianta si repartitia elementelor floristice de pe
teritoriul tarii
Flora reprezinta totalitatea speciilor vegetale dintr-un anumit teritoriu.
Vegetatia are in alcatuire specii vegetale inferioare precum : alge,
ciuperci, muschi si licheni.
Plantele superioare se impart la randul lor in angiosperme si
gimnosperme, iar pe de alta parte se clasifica in monocotiledonate si
docotiledonate.
Plantele superioare de pe teritoriul Romaniei se grupeaza in specii,
speciile in genuri, genurile in familii, iar familiile in clase.
Conspectul florei Romaniei cuprinde circa 3350 de specii. Speciile dintrun anumit gen se grupeaza in asociatii floristice care particularizeaza diferite
tipuri de vegetatie.
Asociatiile floristice constituite majoritar din specii ierboase sunt
caracteristice pentru vegetatia de stepa, silvostepa, pajisti alpine, pajisti cu
caracter secundar. Alte asociatii floristice sunt constituite din specii arbustive
care alcatuiesc vegetatia de tafarisuri (tafarisurile subalpine sau cele
xerotermofile).
In cazul vegetatiei de padure dominate sunt speciile de arbori (vegetatia
arborescenta) dar in constitutia floristica padurile detin si specii arbustiva cat si
specii care alcatuiesc stratul ierbaceu.
64

In cazul vegetatiei ierboase asociatiile dominate formeaza vegetatia de

pajisti. Acestea pot fii : pajisti naturale pe care le gasim in conditii climatice
exterme pentru Romania dar si pajisti numite secundare rezultate in urma unor
activitati antropice, de regula prin defrisari.
Asociatiile vegetale formeaza tipuri de vegetatie conditionate de
contextul factorilor fizico-geografice. Pentru Romania tipurile principale de
vegetatie sunt padurile, tufarisurile, pajistile, vegetatia azonala (higrofila,
samofila, calcifila), vegetatia segetala si ruderala.
Speciile de plante care alcatuiesc flora Romaniei s-au instalat de regula in
Holocen dupa glacitia Wurn realizandu-se zonalitatea orizontala (latitudinala) si
altitudinala a vegetatiei.
1)In componenta acestor zone vegetale intra diverse specii care au origine
diferite. Printre cele mai vechi specii pastrate pe teritoriul tarii mentionam
elementele Nordice si alpine cu o pondere de circa 14% din total. Aceste specii
sunt fie specii relicte glaciare, fie specii Nordice sau alpine care se grupeaza de
regla in ariile montane cu un climat sever. Multe dintre acestea sunt specii arre
sau pe cale de disparitie. Mentionam cateva specii pastrate in turbarii si mlastini
oligotrofe precum : Betula nana (mesteacanu pitic), Salix sibirica,Salix arctos
(salcie pitica), Stellaria longifolia , Sesleria caerulea, Driopteris cristata
(feriga), Drosera anglica.
O alta categorie de plante se pastreaza in pajistile alpine si subalpine in
care dominante sunt genurile Juncus si Carex, alaturi de alte Poacee rezistente la
clima rece.
Alaturi de acestea se pastreaza si dicotiledonate, relicte glaciare :
Leontopodium alpinum (floarea de colt), Dryas octopetala (argintica),
Potentilla erecta.
2)Elemete Europene si Euro-Asiatice sunt dominante in flora Romaniei
revenind in diferite formatiuni vegetale in post galciar. Detin 29% din totalul
speciilor si intra de regula in alcatuirea vegetatiei forestiere.
65

Pentru padurile de munte din acesta categorie fac parte :

Molidul (Picea abies)

Bradul (Abies alba)
Pinul (Pinus sylvestris)
Fagul (Fagus sylvatica)
Carpen (Carpinus betulus)
Mesteacanul (Betula pendula, Betula verrucosa)

Iar pentru pasurile de campie si zonele colinare mentionam :

Artarul (Acer platanoides)
Jugastru (Acer campestre)
In caul padurilor de lunca mentionam speciile de arin (Alnus glutinosa si
Alnus incana), specii de plop (Populus nigra si Populus alba), specii de salcie
(Salix purpurea , Salix triandra).
Cu aceeasi origine sunt si numeroase specii ierboase din genurile :
Festuca, Poa, Lolium, Bromus, Calamagrostis .
3)Elemente Sudice si SE Europene in care includem atat elemente
mediteraneene, submediteraneene dar si specii pontice si SE Europene.
Intre speciile mediteraneene mentionam in primul rand speciile xerofile si
termofile : Quercus )cer, garnita, stejar pufos, stejar brumariu), fagul oriental
(Fagus orientalis), porumbarul (Prunus spinosa), liliac salbatic, mojdrean,
scumpie, carpinita etc.
Dintre speciile ierboase mentionam speciile din genul Stipa, iar acestora li
se adauga numeroase dicotiledonate.
4)Elementele Atlantice provin din Vestul continentului si prefera
climatul ceva mai umed.
Pe langa fag in acesta categorie se includ specii din genul Rugus care
formeaza familia rozacee (mur) dar si alte specii arbustice, arborescente si de
ferigi.

66

Sunt frecvente sau mai rar intalnite speciile endemice care traiesc intr-un
anume mediu, pot fii endenisme Carpatice: specii de cimbrisor (Thymus
serpyllum), garofite (Dianthus), specii din genul Viola (Viola tricola).
Unele endemisme sunt specifice doar unei catene Carpatice : specia
Hieracium pojoritense (Carpatii Orientali), Campanule si Gentiane (Orientali si
Meridionali) .
Alte specii endemice se grupeaza doar intr-un singur masiv montan :
garofita Pietri Craiului ( Dianthus callizonus) sau specia Astragalus
pseudopurpureus din Cheile Bicazului.
Genurile si speciile din flora Romaniei sunt completate si cu specii
cosmopolite sau cu specii adventive completand astfel gama speciilor floristice
care formeaza un amalgam de asociatii floristice reprezentative pentru tipurile
mari de vegetatie.

67

CURS 13
Raspandirea vegetatiei pe teritoriul Romaniei
1.Zonalitatea laritudinala si altitudinala a vegetatiei
Distributia vegetatiei pe teritoriul tarii se realizeaza in concordanta cu
manifestarea unor factori zonali sau azonali.
Principalul component fizico-geografic care determina distributia
vegetatiei il reprezinta clima. Acest component determina si o anumita
distributie specifica solului astfel incat se realizeaza paralelismul fito-pedoclimatic.
Acest paralelism se manifesta prin zonalitatea orizontala a vegetatiei in
functie de conditiile de clima si sol, zonalitatea care se manifesta in principal in
latitudine (zonalitatea latitudinala), iar secundar se poate realiza si longitdinal
(Campia Romana).
Vegetatie se distribuie insa si pe paliere altitudinale in functie de
altitudinea reliefului. In acest caz functioneaza zonalitatea altitudinala. In
conditii particulare de relief, clima, resursele de apa etc, vegetatia se distribuie
diferit generand formatiuni vegetale azonale sau intrazonale. Din aceasta
categorie mentionam:

Vegetatia conditionata de apa (Vegetatia hidrofila)

Vegetatia conditionata de saruri (vegetatia halofila)
Vegetatia conditionata de precipitatiile reduse (Vegetatia serofila)
Vegetatia conditionata de temperaturi mari (Vegetatia termofila)
Vegetatia conditionata de nisipuri (Vegetatia psamofila)
68

 Vegetatia conditionata de calcare (Vegetatia calcifila)

a)Zonalitatea latitudinala a vegetatiei

aceasta zonalitate este determinata de prezenta unor zone disctincte de
vegetiei care se distribuie de la S spre N in conditiile unui relief cu altitudini
modeste.
Pentru Romania zonalitatea latitudinala este specifica unitatii de campie
dar si de dealuri si de podisuri joase pana la altitudini de 300-400m.
In functie de conditiile concrete ale climatului Romaniei zonalitatea
latitudinala interfereaza usor cu zonalitatea longitudinala detreminand
zonalitatea orizontala pe directia SE-NV.
In conditii concrete ale reliefului Romaniei zonalitatea latitudinala a
vegetatiei se exprima prin 3 mai zone de vegetatie :
Zona de stepa
Zona de silvostepa
Zona padurilor nemorale
1.Zona de stepa este caracteristica unitatilor joase de relief din S si SE
tarii de regula cu altitudini de sub 200m, dar de temperaturi ridicate de peste
10C si cu precipitatii reduse cantitativ, sub 400-450 mm/an. In aceste conditii
climatice solurile dominante apartin clasei Cernisoluri exprimate prin 2 tipuri :
castanoziomuri (Dobrogea) si cernoziomuri tipice.
Vegetatia de stepa este constituita din asociatii floristice cu specii
ierboase intre care distingem 2 categorii de plante: Poaceele (graminee plante
cu spic) si Dicotiledonate (plante cu flori).
Frecvent in stepa pot sa apara si specii arbustive : mases, porumbar.

69

Poaceele din zona de stepa sunt reprezentati in special prin specii ale
genului Stipa (colilie) :Stipa capillata, Stipa ucrainica, Stipa lessingiana, Stipa
pulcherrima etc.
Pe langa colilie apar si specii de paius (genul Festuca): Festuca valesiaca
sau alte specii precum pirul : Agropyrum pectiniflora, A.cristatum.
Dicotiledonatele sunt diverse apartinand mai multor genuri si familii.
In functie de palierele altitudinale si de conditiile climatice zona de stepa
cuprinde 2 subzone:
Stepa de Poacee, climat cald si uscat, sub 400mm/an(Duriherbosa)
Stepa cu Poacee si Dicotiledonate, latitudini de 100-200m,
precipitatii mai mari.
Zona de stepa este caracteristica in special partii de SE a Romaniei:
Dobrogea Central si SE la periferia Dobrogei de N. stepa Dobrogeana se
continua si in Campia Romana in deosebi in Campia Mostistei, Campia
Burnazului pana in Sudul Campiei Oltenie.
Stepa se prelungeste si in partea de E a tarii fiind prezente in partea
terminal Sudica a Podisului Moldovei : Sudul Colinelor Tutovei, pe valea
Barladului pana spre Diligeni, in ariile mai joase din Colinele Covurluiului cu o
extensie spre N-Valea Prutului pana in Depresiunea Elan-Horincea.
In partea extrem Vestica a tarii in Jimbolia-Sanicolau avand un usor
caracter antropic.
2.Zona de stepa este situat in prelungirea zonei de stepa. Este
caracteristic unitatilor joase de relief cu altitudini de 200-300m fiind specifica
unitatii de campia, unitatii de deal si de podi cu altitudini joase.
Silvostepa se caracterizeaza prin valori ridicate ale temperaturii aerului de
peste 9C si cu precipitatii relativ reduse, in medie sub 500-550mm/an.
Solurile reprezentative sunt tot Cernisolurile reprezinta insa prin
Cernoziomuri in special cambice si algice.

70

Silvostepa este reprezentativa prin vegetatia de pajisti caracteristice stepei

in alternanta cu palcuri de padure.
Speciile ierboase sunt aceleasi ca in stepa cu o frecventa mai mare a celor
din genul Festuca.
Palcurile de padure sunt constituite din specii de Quercinee, respectiv
specii termofile si mezofile (Xeromezofile de stejar, specii ale genului Quercus).
Se disting 2 subzone:
Stepa cu Quercinee mezofile in jumatatea de N a Romaniei,
altitudini de 200-300m
Stepa cu Quercinee xerotermofile in jumatatea de S a tarii
Silvostepa este intalnita in Dobrogea, portiunile mai inalte din Dobrogea
de Sud, Dobrogea Centrala cat si in Dobrogea de Nord, fara portiuni mai inalte.
In Campia Romana silvostepa cuprinde Vestul extrem al Baraganului, se
continua in Campia Vlasiei si Nordul Campiei Mostistei, Campia Gavanu
Burdea, Burnazu pana in Campia Olteniei.
In partea de V a Romaniei este specifica Campiei Tisei incepand cu
Campia Timisului, Campia Crisului pana la latitudinea Oradei.
In partea de E a Romaniei silvostepa este prezenta in Podisul Moldovei in
subunitatile mai joase de relief ale Podisului Barladului, in jumatatea de A a
Campiei Tutovei, Campia inalta a Covurluiului, Dealurile Falciunlui, pe valea
Barladului, pana amonte de Vaslui, dar si in Sudul Campiei Colinare a Jijiei si in
toata jumatatea de E a compartimentului nordic al Campiei Colinare a Jijiei.
Stepa patrunde insular si in aria subcarpatica de la curbura datorita
foehnizarii maselor de aer din regiune.
3.Zona padurilor nemorale
Acesta zona este caracteristica unor campii inalte dar si unitatilor de deal
si de podis cu altitudini de pana la 300-400m din E, S, V si centrul tarii.

71

Zona nemorala se continua si in cadrul zonalitatii altitudinale intrucat

formatiunile forestiere nemorale sunt constituite din specii de foioase.
Zona padurilor nemorale se instaleaza in cadrul unui climat relativ cald cu
temperaturi medii anuale de peste 8-8,5C si precipitatii medii anuale de 600700mm/an.
Solurile reprezentative apartin clasei Cernisoluri reprezentate prin
Cernoziomuri argice si Faeoziomuri dar si prin soluri din clasa Luvisoluri
(Preluvosoluri, mai rar Luvosoluri)
Acesta zona este constituita prioritar din specii de arbori domina
accentuat vercineele la care se adauga numeroase alte specii de foioase din
genul Tilia Fraxinus, Acer, Prunus, Cerasus, Malus etc.
In jumatatea de N a tarii speciile de Quercinee sunt mezofile in timp ce in
jumatatea de S sunt submezofile si cu extensii spre cele termofile.
b)Zonalitatea altitudinala a vegetatiei este conditionata de dispunerea
reliefului in altitudine pornind de la 300-400m pana la partea superioara a
reliefului montan inalt.
Datorita scaderilor progresive a temperaturii si a cresterii precipitatiilor
in altitudine se realizeaza o serie de formatiuni vegetale sub forma unor etaje.
Intre 300-400m si partea superioara a reliefului montan inalt se dispun
urmatoarele zone (etaje) de vegetatie:
Zona (etajul) padurilor de foioase : 300-400 si 1000-1200m
altitudine
Zona (etajul) padurilor de conifere (boreale) 100-1200m si 16001800m altitudine.
Zona (etajul) tufarisurilor subalpine 1600-1800 si 2000-2200 m
altitudine
Zona (etajul) pajistilor alpine la peste 2000-2200m altitudine.

72

Limitele precizate anterior depind de pozitia in cadrul tarii, iar intre

aceste zone sau etaje de vegetatie se interpun subzone sau subetaje de tranzitie.
a)Zona padurilor de foioase incepe de la 300-400m altitudine si de
continua pana la 1000-1200m altitudine.
In cazul Carpatilor Orientali acesta zona poate urca exceptional pana spre
1400m in timp ce pe fatada E a Orientalilor, in Grupa Nordica, limita superioara
se poate oprii la 1000m.
In cadrul acestui etaj se disting urmatoarele subetaje
A1)Subetajul padurilor de Quercinee care urca altitudinal pana la circa
600m altitudine. Acest subetaj incepe in baza prin paduri de stejar peduncular
(Quercus robus) si sontinua prin paduri de gorun (Quercus petraea)
A2)Subetajul padurilor de fag este situat intre 600m si 1000-1200m
altitudine. Pe fatada V a Occidentalilor padurile de fag pot urca pana la 1400m.
acest etaj format periodic din fag (Fagus silvatica) asociat cu carpen (Carpinus
betulus). La partea inferioara a subetajului se realizeaza tranzitia prin
intermediul padurilor de amestec fag- Quercinee (paduri de sleau). La partea
superioara a acestui subetaj trecerea spre padurile de conifere se realizeaza prin
paduri de amestec fag-conifere. Acestea sunt cel mai bine reprezentate pe fatada
E a Oientalilor si in Carpatii de Curbura.
b)Etajul padurilor de conifere este situat intre 1000-1200 si 16001800m altitudine urcand pana la 1850m pe flancul S al Meridionalilor si
conoara pana la 1550-1600m in N Orientalilor.
Padurile de conifere sunt specifice climatului boreal montan cu
temperaturi medii anuale de 2-6C si precipitatii medii anuale de peste
1000mmm.
Aceste paduri sunt constituite din specii de conifere dominate fiind
molidul.
c)Etajul tufarisurilor subalpine se instaleaza intre 1600-1800 si 20002200m altitudine.
73

Se instaleaza in conditiile unui climat rece si umed cu temperaturi

cuprinse intre 0 si 2C si precipitatii ce depasesc frecvent 1200mm/an.
Este format periodic din specii arbustive formand asociatii de tufarisuri
dominant fiind juneapanul.
b)Etajul pajistilor alpine este situat la altitudini de peste 2000-2200m
intr-un climat sever de factura alpina, temperaturi sub 0C, precipitatii de peste
1200mm/an si vanturi puternice.
Acest etaj intalnit doar in Meridionali si N Orientalilor este constituit din
specii ierboase rezistente de origine N sau elemente de origine alpina, multe
fiind relicte glaciare.
Tipuri de vegetatie din Romania
Principalele tipuri de vegetatie din Romania sunt padurile, tufarisurile si
pajistile la care se adauga tipuri reprezentative pentru vegetatia azonala, pentru
vegetatia segetala si ruderala.
A.Vegetatia de padure din Romania ocupa circa 26% din teritoriu, fiind
intr-o continua regresie ca suprafata si consistenta.
Vegetatia de padure din Romania incepe din unitatile joase de relief ce
apartin zonalitatii latitudinale si pe continua in altitudine pana la 1600-1800m
conform celei prezentate la zonalitatea altitudinala.
1.Padurile de conifere se intalnesc la altitudini cuprinse intre 1000-1200
si 1600-1800m urcand pana la 1850m in S Meridionalilor, dar coboara pana sub
1000m in N Orientalilor (Depresiunea Dornei).
In S Meridionalilor padurile de conifere incep de la 1300-1400m.
Padurile de conifere au cea mai mare extindere in Carpatii Orientali
12000km2 in Grupa Nordica si Centrala, in partea axiala si pe fatada E. cele mai

74

reprezentative judete sunt : Suceava, Maramures, Neamt, Bistrita-Nasaud,

Bacau, Harghita, Covasna, Brasov.
Padurile de conifere se instaleaza intr-un climat de 2-6C, precipitatii de
peste 1600mm si soluri acide :Districambosoluri (clasa Cambisoluri) si
Spodosoluri (Prepodzoluri, Podzoluri).
In compozitia padurilor de conifere domina accentuat molidul (Picea
abies) care formeaza molidusuri pure in Carpatii Orientali.
Pe langa molid se asociaza frecvent pinul (Pinus silvestris) dar si bradul
in ecotopurile mai joase unele bradete pure coborand pana la marginea E a
Carpatilor Orientali.
Mai intalnim si larita (Larix decidua), iar in padurile de limita superioara
apare si zimbru (Pinus cembra).
Pe langa speciile de conifere pot sa apara si specii de foioase : mesteacan
(Betula pendulata), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), scorusul (Sorbus
aucuparia), ulm (Ulmus glabra) si plopul tremurator (Populus tremulus).
La limita inferiara a padurilor de conifere formeaza amestecuri fagconifere aparand fagul si carapenul.
Vegetatia arbustiva este mai slab reprezentata datorita conditiilor
improprii de lumina. Dintre speciile arbustive mentionam Tulichina ( Daphne
mezereum), cununita (Spiraea umniflora), coacazul (Ribez petraeum).
In rarisuri si taisuri este specific zmeurul (Rubus itaeus), iar local la
partea inferioara a etajului apar specii precum socul (Sombucus racemosa) si
mai rar alunul (Corylus avellana).
In padurile de molid sunt prezenti si subarbusti reprezentati prin specii ale
Vaccinium : afin (Vaccinium myrtillus) si merisor (Vaccinium idea).
Stratul ierbaceu este slab reprezentat datorita precaritatii luminii. Astefel
dintre Poacee mentionam specii de Luzula (horsti) : Luzula luzuloides si Luzula
silvatica, dar si specii de macrisul iepurelui (Oxalix acetosela), ferigi
(Dryopthris filix-mas), muschi verzi, iar mai rar specii de dicotiledonate
75

(Pulmonaria rubra, Asperula odorata, Heracium specia- barba calugarului,

Veronica specia, Geranium robertianum, Euphorbia amygdaloides laptele
cainelui).
In rarisurisi aisuri pot sa apara si specii ruderale : urzica (Urtica dioica),
stirigoaia (Veratum album), stevia de munte (Rumex acetosella).
CURS 14
Vegetatia tufarisurilor xerotermofile
Aceste asociatii sunt constituite din specii arbustive specifice unui climat
mai cald si cu precipitatii reduse.
Aceste asociatii sunt specifice jumatatii de S a Romaniei fiind prezente in
toata aria Banatului (Dealurile si Muntii Banatului), portiuni mai joase din S si
SV Grupei Retezat-Godeanu, partea V a Podisului Getic pana spre Campia
Blahnitei.
A doua concentrare este specifica Dobrogei cu precadere in subunitatile
mai inalte : Podisul Oltinei, Casimcei, Histriei si spre periferia Masivului
Dobrogei de Nord.
Local aceste asociatii pot sa apara in Subcarpati de Curbura si in cei
Getici, la V de Olt.
Temperaturi peste 9C, precipitatii sub 600mm/an.
In componenta acestor tufarisuri intra specii comune de specii arbustive :
maces (Rosa canina), paducelul (Crataegus monogyna), cornul (Cornus mas),
sangerul (Cornus sanguineea), darmozul (Viburnum lantana), lemnul cainesc
(Evonimus europaea), alunul (Corylus avellana).
Specificul floristic este dat de prezenta unor specii arbustive de origine
mediteraneeana. Principalele specii sunt liliacul salbatic (Syringa vulgaris),
carpinita (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus olmus), scubie (Cotinus
coggyria).

76

In Dobrogea pot sa apara si specii de migdal pitic (Prunus tenela), cires

pitic (Prunus fructicosa), alunul turcesc (Corylus colurna), smochin, specie
unicat apare frecvent paliurul in Dobrogea (Paliurus spina christi).
Local pot sa apara si arbori izolati in Banat apare frecvent pinul negru
(Pinus nigra varianta Banatica), nuc salbatic (Juglans regia), specii termofile de
artar (Acer monspessulanum).
In aceste asociatii pot sa apara si specii de liane : Clematis vitalba si
hamei salbatic (Humulus lupulus).
Mai rar pot fi prezente si specii ierboase legate in special de biotopuri
stancoase : specii de Centaurea, Atropurpurea, specii de cimbrisor (Thymus
comosus), specii de garofite (Dyantus chitaibelly), specii de campanule etc.
Tufarisuri subalpine
Acesta formatiune vegetatie este caracteristica doar muntilor inalti fiind
intalnita intre 1600-1800m la limita inferioara pana la 2000-2200m ca limita
superioara.
Aceste tufarisuri se instaleaza intr-un climat rece (0-2C) cu precipitatii
bogate (peste 1200mm/an) si cu vanturi puternice.
Arborii dispar sau raman doar molizi de talie joasa de tip trapel. Domina
speciile de arbusti intre care se evidentiaza in mod deosebit jneapanul (Pinus
mugo).
Masivele Carpatice inalte se remarca prin existenta unor junepenisuri
compacte cu tulpini ramnificate, inaltimi de 3-4m.
O parte din aceste jnepenisuri au fost distruse in timp la limita superioara
pentru a extinde pajistile alpine.
In aceasta categorie se includ : ienuparul (Juniperus communis) care
poate cobora si la altitudini mai joase pe stancarii si soluri degradabile.
In compozitia floristica intra si arinul verde (Alnus viridis) in ecotopuri
mai umede dar si specii de salcie pitica (Salix artos).
77

Emblematic pentru tufarisurile subalpine este si bujorul de munte

(Rhododendron kotschyi).
Pe langa arbusti foarte frecvent sunt si subarbusti din genul Vaccinium
(Vaccinium mirtinus- afin,Vaccinium vitis ideea merisor, Vaccinium
uliginosum).
Stratul ierbaceu este format din specii rare sau pe cale de disparitie, multe
reliecte glaciare fiind protejate de lege: floarea de colt (Leontopodium alpinum),
argintica (Dryas octopetala), Potentilla ternata, Potentilla erecta, specii de
clopotei (Campanula carpatica, Campanula abietina), specii din genul
Heracium, din genul Gentiana, Diantus etc.
Tufarisurile subalpine se impun pregmant in peisajul muntilor inalti de la
granita de N (Muntii Maramures) pana in Muntii Banat (Semenic) si in partea
inalta a Muntilor Apuseni (Muntii Bihor, Muntele Mare, Vladeasa).
Vegetatia pajistilor alpine
Pajistile alpine sunt specifice doar muntilor inalti fiind prezente la
altitudini de peste 2000-2200m.
Aceste pajisti se instaleaza in conditiile unui climat foarte rece (media
anula sub 0C), umed (precipitatii peste 1000mm), vanturi foarte puternice.
Solurile reprezentative sunt de regula superficiale, scheletice, mentioman
Humosiosolurile din clasa Umbrisoluri si Litosolurile din clasa Protisoluri.
In aceste conditii de clima sunt eliminate speciile arborescente si
arbustive, invelisul vegetal fiind format din specii ierboase adaptate acestui
climat, multe fiind specii Nordice si alpine, reliecte glaciare.
Dintre Poacee se remarca specii ale genului Carex (Carex curvula) si
Huncus (Huncus trifidus).
Pe langa acestea foarte bine reprezentate sunt specii ale genului Festuca
(Festuca aierodiaes, Festuca ovina variatatea sudetica), apoi specii ale genului

78

Poa (Poa violaceea), ale genului Agrostis (Agrostis rupestris) si ale genului
Luzula (Luzula pilosa).
Dicotiledonatele se remarca prin specii viu colorate din genuri
diferite :Primula minima, Potentila ternata, Heracium alpinum barba
calugarului, Campanula alpina, Gentiana asclepiadea, Viola declinata, Drias
octopetala etc.
Spre partea superioara a etajului sunt frecvente sprecii de muschi din
genul Politricum si licheni din genul Cladonia.
Spre partea inferioara a etajului sunt prezente si speciile subarbustive in
special de Ericaceea, cele mai frecvente specii arbustive sunt cele din genul
Vaccinnium.
Din zona subalpina patrund insa si specii cu un spectru mai larg de
raspandire :teposica (parul porcului )-Nardus stricta.
Pajistile alpine pot cobora si in etajul subalpin in genral prin defrisarea
jnepenisului.
Pajistile alpine propriu-zise totalizeaza 30.00 hectare iar cele cu caracter
subalpin ajung la circa 90.000hectare.
Pajistile alpine se remarca in paisajul muntilor inalti de regula contribuind
la aspectul lor alpin avand o valoare peisagistica dar si importanta stiintifica
avand in vedere varietatea mare de specii rare sau pe cale de disparitie.
Apare in Rodna, Calimani, Carpatii Meridionali si deloc in Carpatii
Occidentali.

79