Teza Doctorat PDF

CUPRINS
CAP. I. ELEMENTE INTRODUCTIVE .................................................................................................. 3

1.1. ARGUMENT ...................................................................................................................................................... 3
1.2. HAZARDE ŞI RISCURI METEO-CLIMATICE. NOŢIUNI GENERALE............................................................ 4
1.3. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A PODIŞULUI SUCEVEI ..................................................................................... 8
1.4. SCURT ISTORIC ASUPRA CERCETĂRILOR ................................................................................................... 9
1.5. METODE ŞI MIJLOACE DE CERCETARE UTILIZATE ................................................................................. 12
CAP. II. FACTORII CLIMATOGENI .................................................................................................... 15
2.1. FACTORII RADIATIVI (COSMICI) ................................................................................................................ 15
2.1.1. Radiaţia solară ......................................................................................................................................... 15
2.1.2. Radiaţia solară directă şi difuză ............................................................................................................... 16
2.1.3. Radiaţia solară globală ............................................................................................................................. 17
2.1.4. Radiaţia efectivă şi bilanţul radiativ ........................................................................................................ 19
2.2. FACTORII DINAMICI ..................................................................................................................................... 20
2.2.1. Rolul climatogen al centrilor barici principali ......................................................................................... 21
2.2.2. Forme principale de circulaţie în troposfera medie a Podişului Sucevei ................................................. 23
2.3. FACTORII GEOGRAFICI (SUPRAFAŢA ACTIVĂ) ........................................................................................ 25
2.3.1. Influenţa aşezării geografice asupra climei .............................................................................................. 25
2.3.2. Relieful .................................................................................................................................................... 26
2.3.3. Apele, vegetaţia şi solurile ....................................................................................................................... 29
2.3.4. Rolul factorilor antropici în modificarea suprafeţei active ..................................................................... 32
CAP. III. ELEMENTELE CLIMEI ŞI HAZARDELE METEO-CLIMATICE AFERENTE .......... 35
3.1. TEMPERATURA ŞI HAZARDELE TERMICE ................................................................................................. 35
3.1.1. Temperatura la suprafaţa solului.............................................................................................................. 35
a. Valori termice medii anuale la suprafaţa solului ............................................................................................................................... 35
b. Regimul termic anual la suprafaţa solului ......................................................................................................................................... 37
c. Regimul termic diurn la suprafaţa solului şi propagarea sa spre diverse adâncimi ......................................................................... 42
3.1.2. Temperatura aerului ................................................................................................................................. 44
a. Temperaturile medii anuale ............................................................................................................................................................... 44
b. Regimul anual al temperaturii aerului ............................................................................................................................................... 46
c. Regimul diurn al temperaturilor medii orare ale aerului ................................................................................................................... 63
d. Temperaturile maxime şi minime diurne............................................................................................................................................ 64
e. Temperaturile extreme absolute ......................................................................................................................................................... 65
3.1.3. Hazardele termice .................................................................................................................................... 67
a. Hazardele termice din perioada rece a anului ................................................................................................................................... 67
b. Hazardele termice din perioada caldă a anului ................................................................................................................................. 76
3.2. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ, VÂNTUL ŞI HAZARDELE ASOCIATE .......................................................... 81
3.2.1. Presiunea atmosferică .............................................................................................................................. 81
a. Mediile anuale ale presiunii atmosferice ........................................................................................................................................... 81
b. Regimul anual al presiunii atmosferice ............................................................................................................................................. 83
c. Regimul baric diurn şi extremele absolute ......................................................................................................................................... 87
3.2.2. Vântul ...................................................................................................................................................... 88
a. Mediile anuale ale frecvenţei, vitezei vântului şi a calmului .............................................................................................................. 88
b. Regimul anual al frecvenţei, calmului şi vitezei vântului ................................................................................................................... 90
3.2.3. Hazardele barice şi eoliene .................................................................................................................... 100
a. Hazardele barice ............................................................................................................................................................................. 100
b. Viteza maximă a vântului................................................................................................................................................................. 101
3.3. UMIDITATEA ATMOSFERICĂ ŞI HAZARDELE ASOCIATE ...................................................................... 102
3.3.1. Tensiunea vaporilor de apă .................................................................................................................... 102
3.3.2. Deficitul de saturaţie .............................................................................................................................. 104
3.3.3. Umezeala relativă a aerului ................................................................................................................... 104
a. Distribuţia mediilor anuale ale umidităţii relative a aerului ........................................................................................................... 105
b. Variabilitatea multianuală a umidităţii relative............................................................................................................................... 105
c. Regimul anual al umidităţii relative................................................................................................................................................. 105
d. Zile cu praguri specifice ale umidităţii relative ............................................................................................................................... 108
e. Regimul diurn al umidităţii relative ................................................................................................................................................. 109
f. Extremele din orele de observaţii ..................................................................................................................................................... 109
3.3.4. Hazardele induse de umiditatea atmosferică .......................................................................................... 109
3.4. NEBULOZITATEA ATMOSFERICĂ ŞI DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI ..................................... 113
3.4.1. Nebulozitatea atmosferică ..................................................................................................................... 113
a. Regimul multianual, anual şi diurn al nebulozităţii totale ............................................................................................................... 113
b. Frecvenţa nebulozităţii totale (numărul de zile cu cer senin şi acoperit)......................................................................................... 117
c. Regimul multianual, anual şi diurn al nebulozităţii inferioare......................................................................................................... 118
d. Frecvenţa genurilor principale de nori............................................................................................................................................ 120
„Clima Podişului Sucevei – fenomene de risc, implicaţii asupra dezvoltării durabile”
3.4.2. Durata de strălucire a Soarelui ............................................................................................................... 121

a. Repartiţia spaţială şi variabilitatea duratei anuale de strălucire a Soarelui ................................................................................... 121
b. Regimul anual al duratei anuale de strălucire a Soarelui................................................................................................................ 122
c. Regimul diurn al duratei strălucirii Soarelui ................................................................................................................................... 127
d. Numărul mediu anual, semestrial, anotimpual şi lunar al zilelor cu Soare ..................................................................................... 127
e. Influenţa radiaţiei solare asupra organismelor vii (hazardele radiative) ........................................................................................ 128
3.5. PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE ŞI HAZARDELE PLUVIALE ................................................................. 131
3.5.1. Precipitaţiile atmosferice........................................................................................................................ 131
a. Cantităţile anuale de precipitaţii ..................................................................................................................................................... 131
b. Regimul precipitaţiilor atmosferice ................................................................................................................................................. 137
c. Frecvenţa zilelor cu diverse cantităţi de precipitaţii ........................................................................................................................ 153
d. Precipitaţiile solide şi stratul de zăpadă .......................................................................................................................................... 156
3.5.2. Hazardele precipitaţiilor lichide (pluviale)............................................................................................. 162
a. Deficitul şi excesul pluviometric în Podişul Sucevei ........................................................................................................................ 162
b. Maxime pluviometrice absolute Ploile abundente generatoare de inundaţii. ................................................................................... 170
c. Torenţialitatea precipitaţiilor lichide ............................................................................................................................................... 173
d. Precipitaţiile zilei de 30 iunie 2006 de la Arbore (studiu de caz) ................................................................................................... 175
e. Precipitaţiile generatoare de inundaţii devastatoare din 23-26 iulie 2008 ...................................................................................... 181
3.5.3. Hazardele asociate norilor Cumulonimbus ............................................................................................ 187
a. Orajele (descărcările electrice) ....................................................................................................................................................... 187
b. Grindina şi furtunile asociate .......................................................................................................................................................... 190
c. Vijeliile, tornadele şi turbulenţele atmosferice ................................................................................................................................. 194
3.5.4. Hazardele precipitaţiilor solide şi ale hidrometeorilor (mixte) .............................................................. 196
a. Hazardele nivale .............................................................................................................................................................................. 196
b. Viscolul – hazard nivo-eolian .......................................................................................................................................................... 199
c. Depunerile îngheţate (hazardele hidro-termice) .............................................................................................................................. 203
CAP. IV. TOPOCLIMATELE COMPLEXE ALE PODIŞULUI SUCEVEI....................................211

4.1. TOPOCLIMATELE DEALURILOR PIEMONTANE ÎNALTE........................................................................ 212
4.2. TOPOCLIMATELE DEPRESIUNILOR RĂDĂUŢI ŞI LITENI-MOARA ....................................................... 212
4.3. TOPOCLIMATELE PODIŞURILOR DRAGOMIRNEI ŞI FĂLTICENILOR ................................................. 214
4.4. TOPOCLIMATELE CULOARELOR DE VALE SIRET ŞI MOLDOVA.......................................................... 215
4.5. TOPOCLIMATELE MASIVELOR DELUROASE ŞI ŞEILOR DIN ESTUL RÂULUI SIRET .......................... 215
4.6. TOPOCLIMATELE COMPLEXE URBANE .................................................................................................. 216
CAP. V. DEZVOLTAREA DURABILĂ, CLIMA, CONFORTUL ŞI SĂNĂTATEA
ORGANISMULUI UMAN .....................................................................................................................219
5.1. DEZVOLTAREA DURABILĂ, CONCEPT ŞI OBIECTIVE ............................................................................. 219
5.2. DIRECŢII ALE DEZVOLTĂRII DURABILE ÎN PODIŞUL SUCEVEI ........................................................... 222
5.2.1. Obiectivele Strategiei Regionale Nord-Est 2007-2013 .......................................................................... 222
5.3. IMPLICAŢIILE CLIMEI ASUPRA AGRICULTURII DURABILE ................................................................. 225
5.3.1. Agricultura durabilă şi alimente ecologice ............................................................................................. 225
5.3.2. Elemente meteo-climatice cu influenţă asupra culturilor agricole. Resursele agroclimatice ................. 230
a. Radiaţia solară şi temperatura ca factori de vegetaţie .................................................................................................................... 230
b. Umiditatea şi precipitaţiile atmosferice ........................................................................................................................................... 232
c. Acţiunea vântului asupra plantelor de cultură ................................................................................................................................. 234
5.3.3. Potenţialul agroclimatic al Podişului Sucevei ........................................................................................ 235
5.3.4. Regionarea agroclimatică a Podişului Sucevei ...................................................................................... 240
5.4. INFLUENŢA CLIMEI ASUPRA TRANSPORTURILOR DURABILE ............................................................. 241
5.5. VALORIFICAREA ENERGETICĂ A RESURSELOR CLIMATICE ................................................................ 243
5.5.1. Resursele radiativ-solare ........................................................................................................................ 243
5.5.2. Resursele eoliene.................................................................................................................................... 244
5.6. INFLUENŢA CLIMEI ASUPRA CALITĂŢII MEDIULUI AERIAN (POLUĂRII).......................................... 245
5.6.1. Calitatea mediului şi dezvoltarea durabilă ............................................................................................. 245
5.6.2. Sursele poluării şi principalii poluanţi atmosferici din Podişul Sucevei ................................................ 246
a. Sursele de poluare din Podişul Sucevei ........................................................................................................................................... 246
b. Poluanţii atmosferici principali din Podişului Sucevei .................................................................................................................... 247
5.6.3. Factorii meteo-climatici ai dispersiei / stagnării poluanţilor atmosferici ............................................... 249
5.7. CLIMA, SĂNĂTATEA POPULAŢIEI ŞI CONFORTUL UMAN ..................................................................... 251
5.7.1. Influenţa climei asupra confortului şi sănătăţii organismului uman ....................................................... 251
5.7.2. Confortul şi stresul termic ...................................................................................................................... 253
5.7.3. Stresul bioclimatic.................................................................................................................................. 257
CONCLUZII ............................................................................................................................................259
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .............................................................................................................263
2
Cap. I. ELEMENTE INTRODUCTIVE
1.1. ARGUMENT
Studiul, cercetarea şi analiza mediului aerian terestru, a elementelor şi fenomenelor cli-
matice în complexitatea aspectelor lor (ca mediu de apariţie, de favorabilitate şi dezvoltare a vie-
ţii, ca resursă dar şi ca hazard), constituie un domeniu de actualitate, un deziderat cu profunde
implicaţii practice în amenajarea şi folosirea raţională a teritoriului, în valorificarea superioară a
tuturor resurselor sale, inclusiv a celor energetice neconvenţionale nepoluante (eoliene, solare
etc.). Cunoaşterea tot mai aprofundată a caracteristicilor vremii şi climei, perfecţionarea continuă
a metodelor de prognoză, interesul sporit faţă de multiplele aspecte ale sistemului vreme-climă şi
viaţă în general, reprezintă tot atâtea argumente care motivează creşterea continuă a implicării
Meteorologiei şi Climatologiei, deci a Geografiei, în viaţa societăţii umane.
De asemenea, modificarea condiţiilor climatice la scara Globului, ca şi la nivelul unor
areale mai restrânse, reprezintă o altă problemă majoră care preocupă astăzi cercetători dintr-un
spectru larg de discipline (meteorologie, climatologie, geomorfologice, ecologie, hidrologie, bio-
logie, medicină, sociologie etc.), organisme guvernamentale sau neguvernamentale şi, nu în ul-
timul rând, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Explicaţia este simplă, având în vedere că o
eventuală schimbare a climei ar avea repercusiuni majore asupra tuturor domeniilor vieţii şi acti-
vităţii socio-economice, practic asupra întregului mediu geografic terestru (a cărui componentă
este). Din acest motiv, cunoaşterea, cercetarea, investigarea în amănunt a condiţiilor meteo-
climatice locale sau regionale, favorizante apariţiei unor hazarde atmosferice generatoare de ris-
curi, pierderi umane sau economice, uneori incalculabile, a căpătat o semnificaţie şi un interes
deosebit în perioada contemporană.
Scopul principal al cunoaşterii hazardelor meteo-climatice, al cercetărilor climatologice
regionale sau locale a fost şi rămâne unul practic, rezultatele obţinute fiind necesare în aproape
toate domeniile de activitate economică (agricultură, silvicultură, sistematizarea şi amenajarea
judicioasă a terenurilor, în transporturi şi căi de comunicaţie, construcţii de locuinţe şi amenajări
industriale, turism etc.), în scopul creşterii confortului şi sănătăţii omului, al menţinerii unui me-
diu înconjurător sănătos şi prielnic vieţii în general. Rezultatele din cercetarea climatologică sunt
necesare prognozei dezvoltării durabile oricărei unităţi sau subunităţi geografice, evaluării obiec-
tive a tuturor parametrilor atmosferici, inclusiv a hazardelor induse de acestea. Analiza riscurilor
de producere a hazardelor meteo-climatice, a mecanismelor evoluţiei lor, precum şi a consecinţe-
lor ce decurg din desfăşurările respective, poate facilita, într-o anumită măsură, adoptarea unor
activităţi de prevenire, evitare, atenuare sau de control a pagubelor potenţiale şi elaborarea prog-
nozei dezvoltării durabile pentru regiunea sau arealul cercetat.
Importanţa practic-aplicativă a studiilor climatologice este completată, în acelaşi timp, de
caracterul ştiinţific (de descoperiri noi, de înţelegere şi interpretare a subtilităţii mediului încon-
jurător), de cel al popularizării unor aspecte meteo-climatice generale sau specifice unei regiuni,
precum şi cel didactic (însuşirea metodologiei de lucru, deprinderea elaborării unor lucrări de
specialitate).
În altă ordine de idei, studiul de faţă, ales ca subiect al tezei de doctorat, este motivat de
aprofundarea cunoaşterii climei şi hazardelor climatice în una din importantele subunităţi geo-
grafice ale Podişului Moldovei, respectiv Podişul Sucevei, cu vechi tradiţii în dezvoltarea socio-
istorică a ţării. Deşi au mai fost efectuate studii asupra climei Podişului Sucevei, investigaţiile
noastre se justifică prin utilizarea celor mai noi metode şi mijloace de cercetare, prin aducere la
zi a datelor meteorologice, pe baza cărora s-au putut evidenţia schimbările interesante în clima
Podişului Sucevei şi mai ales, a fost posibilă analiza hazardelor climatice şi pagubelor produse
de acestea, aspecte de mare importanţă actuală.
Activitatea mea, ca şef al Staţiei Meteorologice Suceava, axată şi pe satisfacerea cerinţe-
lor diverşilor beneficiari şi elaborarea unor lucrări de interes general (ghiduri, atlase, monografii
etc.) şi de noi metodologii, procedee şi modele de calcul, în domenii cum ar fi agroclimatologia,
climatologia tehnică, bioclimatologia umană, climatologia medicală şi balneoclimatologia, cli-
matologia montană, climatologia silvică, topoclimatologia şi microclimatologia, a venit de ase-

menea în întâmpinarea realizării respectivei teze de doctorat. Consider că şi originea mea, în spa-
ţiul geografic al Podişului Sucevei, a avut rolul său.
Acest studiu s-a realizat cu sprijinul nemijlocit al d-lui prof. univ. dr. Costică Brânduş,
coordonator ştiinţific, căruia ţin să-i mulţumesc pe această cale pentru observaţiile, sfaturile, co-
laborarea şi încurajările oferite. În acelaşi timp, aduc mulţumiri d-lui lector univ. dr. Dumitru
Mihăilă, pentru colaborarea deosebită în domeniul profesional, ideile şi sugestiile oferite.
De asemenea, mulţumesc conducerii şi colectivelor Centrului Meteorologic Regional
Moldova şi Staţiei Meteorologice Suceava, care mi-au oferit ajutor şi, nu în ultimul rând, întrea-
ga mea recunoştinţă familiei şi soţiei mele, care m-au susţinut continuu.
1.2. HAZARDE ŞI RISCURI METEO-CLIMATICE. NOŢIUNI

GENERALE
În anul 1979, sub egida ONU şi a Organizaţiei Meteorologice Mondia1e (OMM), a luat
naştere Consiliul Internaţiona1 pentru Ştiinţă, care a organizat prima Conferinţa Mondială asupra
Climei, ocazie cu care a început Programul de Cercetare a Climatului Globului (World Climate
Research Programme -WCRP). În 1988 şi-a început activitatea Grupul Interguvernamental de
Experţi asupra Schimbărilor Climei (Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC), ale
cărui rapoarte (ultimul datând din anul 2001) confirmă amploarea schimbărilor climei, în special
în ceea ce priveşte încălzirea globală actuală. În acest context, s-a impus tot mai mult conceptul
„dezvoltării durabile”, care a reprezentat subiectul major al Conferinţei ONU asupra Mediului şi
Dezvoltării de la Rio de Janeiro (iunie 1992). Cu prilejul acestei reuniuni a fost lansată
„AGENDA 21”, printre obiectivele căreia figurau şi sarcinile Serviciilor Meteorologice şi Hidro-
logice Naţionale privitoare la furnizarea de informaţii asupra schimbărilor climei, emiterea de
avertizări asupra fenomenelor periculoase, evaluarea resurselor de apă dulce, supravegherea po-
luării mediului etc. Sumitul Mondial asupra Dezvoltării Durabile, care a avut loc între 26 august
şi 4 septembrie 2002 la Johannesburg, a făcut un bilanţ al realizărilor de până acum, evidenţiind
existenţa unor probleme care, cel puţin până în prezent, nu şi-au găsit o rezolvare satisfăcătoare.
În ultima perioadă de timp, la scara Globului, ca şi pe areale mai restrânse, se remarcă o
frecvenţă sporită de apariţie a fenomenelor naturale extreme. Acestea au provocat mari de-zastre,
soldate cu multe victime omeneşti, mari pagube materiale şi modificări importante ale mediului.
Printre cazurile relativ recente din Europa şi ţara noastră, amintim: inundaţiile catastrofale din
Europa Centrală (bazinele Elbei şi Dunării), din august 2002, cele din primele două decade ale
anului 2005), cele din 2006, din 2008, 2010, secetele din anii 1996, 2000 sau primăvara anului
2004 etc.
Prin analogie cu alte domenii (resursele de apă, energia, creşterea demografică, sănătatea
etc.), mulţi cercetători afirmă că suntem martorii unei „crize climatice”, desfăşurată pe fondul
încălzirii globale. „Conform unei concepţii mai vechi, încă predominantă, fenomenele climatice
de risc reprezintă ceva neobişnuit. În ultimii ani şi-a făcut simţită prezenţa şi o abordare nouă,
care consideră fenomenele climatice extreme ca fiind relativ curente, acest lucru accentuându-se
prin „îmbinarea destabilizată a evenimentelor meteorologice cu amenajările antropice, tot mai
îndrăzneţe şi mai fragile" (Lamarre, Pagney, 1999, citat de F. Moldovan, 2003).
Dezastrele, ameninţarea permanentă pentru dezvoltarea durabilă generează anual pa-
gube materiale incalculabile şi victime omeneşti. Evaluările experţilor O.N.U. la nivel mondial
converg către predicţia că în anul 2050 aceste fenomene vor produce anual 100000 de pierderi de
vieţi omeneşti şi pagube care vor atinge 300 miliarde de dolari. Prezentul arată că 97% din
victimele produse de dezastrele naturale se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare. În ul-
timii 30 de ani diferite calamităţi naturale au generat peste 3 milioane de victime, au adus boli,
sărăcie şi multe suferinţe pentru încă 1 mld. de oameni şi au produs pagube materiale de sute de
mliarde de dolari.
Ţinând cont de creşterea frecvenţei fenomenelor naturale extreme, atât ONU, cât şi
OMM, au reacţionat pozitiv, sprijinind activitatea de cercetare, previziune şi combatere a efecte-
4
I. Elemente introductive
lor negative ale acestor fenomene, iar prin rezoluţia 236 din 1989 O.N.U. a hotărât să iniţieze un
amplu program de cercetare denumit: ,,Deceniul Internaţional pentru reducerea efectelor dezas-
trelor naturale” (International Decade for Natural Disaster Relief -IDNDR). Programul a vizat
colaborarea internaţională în vederea reducerii pierderilor de vieţi omeneşti, de bunuri materiale
şi a dereglărilor sociale şi economice cauzate de dezastrele naturale, mai ales în ţările în curs de
dezvoltare.
Varietatea şi complexitatea fenomenelor naturale extreme care au loc pe Terra au impus
atât necesitatea ierarhizării şi clasificării lor, cât şi necesitatea unei mai precise definiri a conţinu-
tului terminologiei utilizate în acest sens. În literatura de specialitate se utilizează diferiţi termeni
meniţi să dimensioneze şi să cuantifice amploarea şi pierderile materiale provocate de fenomene-
le naturale periculoase (extreme): hazarde, riscuri, dezastre, calamităţi etc. Noţiunile de risc, ha-
zard, dezastru, catastrofă au fost impuse în problematica globală a cercetării ştiinţifice de evolu-
ţia fenomenelor cu consecinţe grave şi de dezvoltarea civilizaţiei.
Iniţial, abordarea fenomenelor naturale extreme era orientată mai mult spre analiza dezas-
trelor, respectiv a numărului de victime şi a pagubelor materiale; ulterior, analiza fenomenelor
naturale extreme au fost privite şi ca parte integrantă a evoluţiei fenomenelor din natură, fiind
datorate atingerii sau depăşirii anumitor valori critice.
Cele mai frecvente dispute suportă utilizarea noţiunilor de hazard şi risc (care sunt şi ce-
le mai utilizate) din motive care ţin şi de etimologia şi percepţia acestora în limbajul curent. Ini-
ţial, hazardele şi fenomenele de risc erau considerate oarecum sinonime, ambele noţiuni repre-
zentând pericole potenţiale cu efecte grave, negative asupra populaţiei, motiv pentru care au fost
numite fenomene periculoase.
Hazardul este un eveniment, un fenomen ameninţător (Dicţionarul IDNDR, 1992). El re-
prezintă un fenomen dăunător pentru om, pentru bunurile acestuia şi pentru mediul înconjurător.
Hazardul, ca fenomen natural sau antropic dăunător omului se produce atunci când măsurile de
siguranţă pe care orice societate şi le impune sunt depăşite. Hazardele pot fi simple sau comple-
xe, alcătuind lanţuri de hazarde în cascadă cu efecte multiple şi pot fi naturale sau antropice.
Evaluarea hazardelor se face după unii parametri, ca: localizare, magnitudine, probabilitate de
apariţie şi frecvenţă.
Bogdan Octavia, Marinică Ion (2007), precizează că hazardul este un fenomen aleator, de
mare anvergură, imprevizibil, o determinare în timp şi spaţiu, un salt calitativ, o treaptă sau un
prag în evoluţia geosistemului, care descarcă energii imense şi determină dezordine, dezechilibru
pe scara de evoluţie firească a mediului, în drumul său spre o nouă calitate.
Aceiaşi autori vorbind despre hazardul climatic susţin că avem de a face cu un fenomen
climatic aleator de mare amploare, care sugerează mai mult condiţiile lui genetice întâmplătoa-
re (în timp ce consecinţele lui rămân de subînţeles), ceva ce pare de neexplicat şi deci, greu de
prevăzut. (Bogdan O., Niculescu E., 1999).
Iniţial, în ultimul deceniu al secolului trecut, hazardele climatice erau tratate ca echivalate
cu fenomenele climatice extreme, cu recordurile climatice; chiar şi în primii ani ai deceniului I
din secolul actual se mai pune uneori semn de egalitate între noţiunea de hazard climatic şi risc
climatic. Deosebirea dintre cele două noţiuni constă, însă, în faptul că hazardul reprezintă feno-
menul sau manifestarea extremă a elementului ori procesului climatic ca atare, iar riscul este
probabilitatea potenţială de producere a fenomenului. Riscul este predictibil, cuantificabil din
punct de vedere statistic.
Riscul reprezintă probabilitatea apariţiei unor evenimente dăunătoare sau pierderi posibi-
le (decese, răniri, distrugeri de proprietăţi, perturbări ale activităţilor economice şi dezechilibre
ale mediului) care rezultă din interacţiunea dintre un hazard şi condiţiile de vulnerabilitate
(ISDR, 2004). Riscul desemnează deci probabilitatea de expunere a omului, a bunurilor create de
acesta şi a mediului la acţiunea unui hazard de o anumită mărime şi vulnerabilitatea celor trei en-
tităţi amintite în raport cu hazardul în cauză.
Cu alte cuvinte, riscul reprezintă potenţialitatea hazardului de a se manifesta şi de a pro-
duce pagube cuantificabile suportate de om, societate sau mediu înconjurător.
5
Matematic, riscul poate fi definit ca produsul dintre hazard şi vulnerabilitate:

(R = H × V).
Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem poate fi afectat în urma impactului
cu un hazard şi pune în evidenţă cât de mult este expus omul şi bunurile sale în faţa diverselor
dezastre. Ea indică nivelul pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen şi care poa-
te fi exprimat pe o scară de la 0 la 1. Cifra 1 exprimă distrugerea totală a bunurilor şi pierderile
totale de vieţi omeneşti din arealul afectat. A fi vulnerabil înseamnă a fi expus în calea unor peri-
cole potenţiale care pot să ameninţe viaţa, să afecteze sănătatea sau să producă pagube. Alterarea
şi dezechilibrele din mediu determină o creştere a vulnerabilităţii. Ex: despăduririle cauzează o
mai redusă capacitate a pădurilor de a fixa CO2 eliminat în atmosferă şi de aici accentuarea efec-
tului de seră datorat proprietăţilor calorice ale acestui gaz. Vulnerabilitatea este diferită în funcţie
de gradul de amenajare şi echipare al teritoriului şi de cel al pregătirii populaţiei. Cele mai vulne-
rabile la acţiunea fenomenelor naturale sunt ţările sărace şi grupurile umane fără mijloace mate-
riale pentru a se apăra de diferite evenimente extreme.
Capacitatea de rezistenţă reprezintă totalitatea forţelor şi a resurselor prin care societatea
poate să facă faţă unui hazard reuşind să reducă nivelul riscului prin atenuarea efectelor negative.
În regiunile axate pe o dezvoltare durabilă, în care se iau măsuri preventive din timp iar sistemele
de alarmare a populaţiei sunt funcţionale şi bine puse la punct capacitatea de rezistenţă creşte
foarte mult.
Catastrofă, dezastru, calamitate. Atunci când hazardele cauzează distrugeri de mare am-
ploare şi pierderi de vieţi omeneşti, ele sunt denumite catastrofe (mai ales în literatura franceză)
sau dezastre (în special în literatura engleză) naturale. Din perspectiva conceptului de dezvoltare
durabilă, dezastrele naturale sunt percepute ca fiind evenimente naturale excepţionale, care între-
rup cursul dezvoltării normale a unei comunităţi sau naţiuni. Ele reprezintă, de fapt, situaţii-
limită create de anumite fenomene naturale extreme (periculoase) care se produc în afara ariei lor
obişnuite de manifestare sau a gamei lor frecvente de intensitate, durată, viteză şi distribuţie în
timp şi spaţiu. ca urmare, foarte mulţi oameni devin vulnerabili la potenţialele lor efecte negati-
ve, prin pierderea parţială sau totală a bunurilor materiale (Mihăilescu ş.a., 2007).
De-a lungul timpului s-au elaborat pentru hazardele şi riscurile naturale, mai multe clasi-
ficări. Unele dintre acestea iau în considerare un singur criteriu, altele mai multe. O clasificare
unitară a acestora este dificil realizabilă tocmai datorită multitudinii variabilelor de care trebuie
cuantificate: numărul mare al hazardelor şi cauzelor stau la baza declanşării şi evoluţiei lor, aso-
cierile multiple între diferite riscuri naturale, mărimea suprafeţelor afectate, mărimea pagubelor
umane şi materiale produse, durata de acţiune a riscului natural (Puţuntică, 2008).
După criteriul elementului meteorologic sau climatic principal care generează consecin-
ţele negative, dominante sunt hazardele generate de perturbaţiile majore ale presiunii atmosferi-
ce (ciclonii tropicali şi extratropicali, anticiclonii oceanici subtropicali, anticiclonii continentali
inclusiv cei mobili, de la latitudini medii şi superioare). Aceste perturbaţii atmosferice generează
o gamă foarte largă de fenomene, în principiu, orice manifestare meteorologică şi climatică de
risc are ca punct de plecare caracteristicile şi evoluţia câmpului baric. De exemplu, regimului ba-
ric de tip ciclonic (presiune scăzută) îi sunt caracteristice furtunile, precipitaţiile abundente, vân-
tul foarte intens, descărcările electrice, căderile de grindină etc., iar situaţiile anticiclonale (pre-
siune ridicată) pot genera secete, valuri de călduri sau de frig, inversiuni de temperatură, ceţuri
persistente etc. În acelaşi timp, repartiţia inegală a presiunii este determinată de diferenţierile
existente în repartiţia temperaturii aerului, astfel încât nu putem decât să remarcăm permanenta
interdependenţă dintre elementele meteorologice care definesc starea atmosferei şi fenomenele
specifice acesteia.
Tot regimul baric determină fenomene atmosferice periculoase asociate unui vânt foarte
intens (cum sunt tornadele, vijeliile, furtunile de zăpadă, de praf şi de nisip, vânturile catabatice
calde, de tip Föen şi reci, de tip Bora), corelate cu umezeala aerului (precipitaţii abundente, pe-
rioade de uscăciune şi secetă, forme de condensare a vaporilor de apă la suprafaţa terestră, ca
bruma, chiciura, poleiul, sau în troposfera inferioară - ceaţa) şi asociate valorilor temperaturii
6
aerului (cum sunt valurile de căldură, uneori urmate de incendii naturale, de topiri bruşte ale
stratului de zăpadă, de avalanşe de zăpadă, valurile de frig, care pot fi concomitente sau pot urma
unor viscole şi ninsori abundente şi, într-un context mai larg, încălzirea globală, cu toate conse-
cinţele ei).
Din cele de mai sus rezultă că, de cele mai multe ori, hazardele prezintă manifestări com-
plexe, datorate concomitenţei sau succesiunii foarte rapide a unor procese asociate mai multor
parametri meteorologici. Plecând de la aceasta constatare, se poate stabili încă un criteriu de cla-
sificare a fenomenelor atmosferice periculoase, cel al numărului de elemente meteorologice sau
climatice care generează starea de risc: fenomene de risc asociate, în general, unui singur ele-
ment meteorologic sau climatic (valurile de căldură sau valurile de frig (cauzate de temperatura
aerului), excesul sau deficitul de precipitaţii (asociate precipitaţiilor) etc.; hazardele caracterizate
prin manifestări concomitente ale mai multor elemente meteorologice, cum sunt ciclonii tropicali
şi cei extratropicali (vânt foarte intens, precipitaţii abundente, grindină etc.).
Criteriul zonei climatice în care apar şi se manifestă hazardele meteo-climatice este cel
mai geografic dintre criterii, dar nu şi cel mai uşor de analizat şi de exemplificat. Spunem aceasta
deoarece aceleaşi fenomene climatice de risc se pot genera în mai multe zone climatice (perioa-
dele secetoase, excesul de precipitaţii, căderile de grindină etc.) sau, o dată apărute, ele pot avea
o evoluţie trans-zonală, îngreunând atribuirea fenomenului respectiv uneia sau alteia dintre zone-
le climatice pe care le afectează (de exemplu, ciclonii tropicali, formaţi la latitudini subecuatoria-
le şi care pot să-şi încheie existenţa la latitudini temperate). Fenomenele sunt cu atât mai intense
cu cât ele se produc mai în afara sezonului caracteristic de apariţie. De asemenea, este de reţinut
faptul că în zona temperată se constată cea mai mare varietate de fenomene atmosferice pericu-
loase, deoarece aceste latitudini reprezintă arealul de întâlnire a unor mase de aer cu proprietăţi
fizice net diferite (aer tropical, aer polar sau al latitudini1or medii, aer arctic, respectiv antarctic).
În general, evoluţia fenomenelor atmosferice periculoase în zonele temperate are un caracter ne-
periodic, fapt care le face mai greu de prevăzut şi de combătut.
Dintre toate zonele climatice, zona temperată prezintă cea mai diversificată paletă de
hazarde meteoclimatice, deoarece aceasta este localizată la interferenţa maselor polare şi tropica-
le de aer. Este domeniul susceptibil în permanenţă de invazii ale maselor de aer foarte reci şi us-
cate de origine arctică sau polară, care atrag după sine, întregul cortegiu de hazarde atmosferice
din sezonul rece, ca şi de invazii ale maselor de aer fierbinte tropical, care aduc cu sine fenome-
nele atmosferice periculoase din perioada caldă a anului. În cazul interferenţei acestor mase de
aer, pot avea loc fenomene deosebit de spectaculoase în diferite sezoane din an prin modul de
manifestare şi consecinţe.
Conform criteriului sezonier, în climatul temperat cu patru anotimpuri, se pot separa
hazarde climatice specifice: sezonului rece (valuri de frig ce determină inversiuni de temperatu-
ră, îngheţ, brumă, polei, ninsori abundente, viscol, avalanşe de zăpadă); sezonului cald (valuri de
căldură, suhoveiuri, furtuni însoţite de precipitaţii abundente sau ploi torenţiale, de descărcări
electrice şi de căderi de grindină, trăsnete, incendii naturale); anotimpurilor de tranziţie (ceţuri,
valuri de căldură, valuri de frig - cu care sunt asociate îngheţurile timpurii de toamnă şi târzii de
primăvară, ninsori sau viscole timpurii de toamnă şi târzii de primăvară, perioade excedentare
sau deficitare pluviometric); posibile în tot cursul anului (perioade de uscăciune şi de secetă, pe-
rioadele excedentare pluviometric, vântul tare).
Datorită apariţiei unor inconveniente în utilizarea criteriului sezonului de producere al
hazardelor meteo-climatice, legate de interferenţa unor fenomene în sezoanele de tranziţie, de
evitarea unor repetări sau reluări pe parcursul lucrării, în ce ne priveşte, considerăm mai practică
utilizarea criteriului elementului sau fenomenului generator. Astfel, spre finalul analizei fiecărui
element sau fenomen climatic, mai ales a regimului diurn şi al extremelor, s-a trecut la descrierea
hazardelor aferente induse (hazardele termice, hidrice, pluviale, eoliene) sau mixte (hidro-
termice, pluvio-eoliene etc.), cu unele exemple concrete şi studii de caz.
7
1.3. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A PODIŞULUI SUCEVEI

Podişul Sucevei este aşezat în nord-estul ţării (fig. 1b), ocupând partea nord-vestică a Po-
dişului Moldovei, căruia îi aparţine ca subunitate fizico-geografică. Este amplasat la intersecţia
coordonatelor geografice de 47º30' latitudine N (deci, în plină zonă de climă temperată) şi 26º30'
longitudine E (fig. 1a).
a b
Fig. 1. Aşezarea geografică a

Podişului Sucevei:
a. în Europa;
b. în România (Posea ş.a., 1984);
c. coordonatele şi vecinii
În nord, Podişul Sucevei depăşeşte limitele graniţei cu Ucraina, lucrarea de faţă oprindu-
se însă pe aliniamentul localităţilor Straja-Frătăuţi-Muşeniţa-Siret-Dersca-Baranca.
Spre vest, podişul vine în contact cu Obcinele Bucovinei pe aliniamentul localităţilor
Straja-Vicov-Marginea-Solca-Cacica-Păltinoasa, limită marcată printr-o denivelare de 300-
8
500m. Mai la sud, dincolo de valea Moldovei, contactul podişului cu Subcarpaţii Moldovei este
cât se poate de evident, menţinându-se în întregime aproape paralel cu valea Moldovei, vale care,
în aval de Păltinoasa, aparţine în întregime podişului (din punct de vedere climatic).
Limita estică urmăreşte denivelarea dintre Dealurile Ibăneştilor şi nord-vestul Câmpiei
Moldovei (sau Colinele Başeului), pe un aliniament ce trece prin apropierea localităţilor Baranca
(pe Prut)-Suharău-Cristineşti-Ibăneşti-Pomârla. În continuare, limita este foarte bine pusă în evi-
denţă de prezenţa depresiunilor de contact dintre Dealul Mare şi Câmpia Moldovei, între care
diferenţa de altitudine depăşeşte 200m. Contactul este, de asemenea, marcat de un aliniament de
aşezări: Hilişeu – Horia – Şendriceni – Brăeşti – Ipoteşti – Copălău – Flămânzi – Scobinţi – Cot-
nari – Cucuteni – Dădeşti – Strunga – Buda (Băcăuanu ş.a., 1981).
În sud, Podişul Sucevei se îngustează treptat, până la latitudinea interfluviului de conflu-
enţă Moldova-Siret (terasa înaltă a celor două văi). Limita spre sud, comportă discuţii, fără a
atinge însă punctul de confluenţă al râului Moldova cu Siretul spre culoarul omonim, trecând
prin apropierea localităţilor Hândreşti-Stăniţa-Sagna, spre Podişul Central Moldovenesc.
Între aceste limite, Podişul Sucevei se desfăşoară latitudinal între paralelele de 46º52’51”
N în sud (Horia) şi 48o10’47” N în nord (Hudeşti), pe o lungime de cca. 150km de la nord -
nord-vest la sud - sud-est, deci în plină zonă temperată (Geografia României, vol. IV, 1992) şi de
max. 78,5km de la est la vest, între meridianele de 25º31’ 36’’(Straja) şi 26º59’52’’ (Hăbăşeşti-
Strunga).
Fără a ne propune o delimitare fizico-geografică exactă, deoarece elementele de vreme şi
cele climatice prezintă graniţe mobile şi areale de trecere sau interferenţă, am utilizat datele staţi-
ilor meteorologice Cotnari, situată pe limita estică a Podişului Sucevei şi Roman, staţie aşezată
în Culoarul Siretului, cu puţin în afara arealului de studiu, dar reprezentativă din punct de vedere
climatic pentru extremitatea sudică a arealului în studiu. De asemenea, ultime două staţii au o
perioadă lungă de măsurători şi observaţii meteorologice, pe un interval mare de timp (peste 50
de ani).
1.4. SCURT ISTORIC ASUPRA CERCETĂRILOR

Cele dintâi consemnări, cu caracter sporadic, asupra caracteristicilor vremii şi climei din
Moldova datează din secolele XVI-XVII, menţionate în diferite cronici (cronica lui Grigore Ure-
che - „Letopiseţul Ţării Moldovei” şi cronica lui Miron Costin – „Letopiseţul Ţării Moldovei”),
care se refereau la fenomene atmosferice deosebite. Alte informaţii se găsesc în lucrările:
„Descriptio Moldaviae” (Dimitrie Cantemir, 1673-1723), „Pseudokinegetikos” (Alexandru
Odobescu, 1874), „Convorbiri literare” (Ion Ghica, din ultimul sfert al secolulul al XIX-lea) etc.
Despre anul 1504, Grigore Ureche nota: „…fost-au mai înainte de moartea lui Ştefan-
vodă într-aceeaşi an iarnă grea şi geroasă, cât n-a mai fost iarnă ca aceea niciodată. Eară peste
vară au fost ploi grele şi povoase de apă, cât s-au făcut multă înecare”. Acelaşi autor nota despre
anul 1585: „…mare secetă s-a făcut în ţară, cât au secat toate izvoarele, văile şi bălţile şi unde
prindea mai înainte peste acolo ara cu plugul şi pre multe locuri au căzut smâdă. Copacii au secat
de secăciune; dobitoacele nu aveau ce pasce vara, ce le-au dărâmat frunză şi atâta praf au fost
încât se strângeau troiene la garduri, când bătea vântu ca de omăt erau troiene de pulbere. Eară
despre toamnă s-au pornit ploi şi au crescut mohorul şi dintr-acel au fost prinzând foamea sără-
cimea, că era pretutindea foamete mare”. Miron Costin aminteşte, în 1675, de o altă secetă deo-
sebit de accentuată, din anii 1660-1661. Caracterul neuniform al climei şi influenţele climatice
ale arealelor înconjurătoare Moldovei este redat şi în „Descriptio Moldaviae” (D. Cantemir,
1716). De asemenea, lucrarea „Observazioni storiche, naturali e politiche intomi la Valachia e
Moldavia”, a lui Ştefan Raichevich, publicată în 1778 1a Neapole, conţine multe referiri meteo-
climatice.
Primele observaţii instrumentale privind temperatura aerului de la noi din ţară şi din Po-
dişul Moldovei au fost efectuate în august 1770 la Iaşi, de medicul militar rus Lerch.
9
Înfiinţarea în 1866 a Academiei Române deschide perspective mai bune domeniului ob-
servaţiilor meteorologice, iar în 1877 profesorul universitar P. Poni face observaţii asupra tuturor
elementelor meteorologice la Iaşi, publicate în „Revista ştiinţifică” şi „Analele Academiei Ro-
mâne”. Datele obţinute de P. Poni au o valoare ştiinţifică incontestabilă, fiind folosite mai târziu
de către Ştefan Hepites. Rol determinant a avut înfiinţarea Institutului Meteorologic din România
(1884), sub conducerea lui Ştefan Hepites. Acesta, către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începu-
tul secolului XX-lea, pe baza datelor adunate a publicat lucrări cu conţinut pluviometric, cu refe-
riri asupra regimului precipitaţiilor din zona oraşului Iaşi.
Înainte de 1950, numeroşi cercetători au analizat aspecte legate de elementele climatolo-
gice, de fenomenele climatice deosebite pentru întreaga ţară, inclusiv Podişul Moldovei (fără a le
numi hazarde). Astfel, C.A. Dissescu analizează fenomenul de secetă din anul 1946, regimul pre-
cipitaţiilor în ţara noastră şi stabileşte corelaţii între tipurile de vegetaţie şi climă, iar C. Ioan
(1947) studiază repartiţia umezelii aerului în România.
În a doua jumătate a secolului 20 au apărut lucrări de referinţă şi în domeniul proceselor
şi fenomenelor climatice periculoase, printre care amintim „Bruma şi îngheţul” (Topor, 1958),
„Viscolele în RPR” (Bă1escu, Beşleagă, 1962), fiind aduse importante contribuţii la caracteriza-
rea climei R. P. Române, prin aplicarea indicilor de umezeală şi ariditate (Donciu, 1958) calcula-
te după diverşi autori (Koncek, Thornthwaite, De Martonne), prin analiza ploilor torenţiale de pe
teritoriul R. P. Române şi influenţa lor asupra scurgerii de suprafaţă (Patlagea, 1959). Sub con-
ducerea lui Şt. Stoenescu şi D. Ţîştea, apar lucrări de sinteză referitoare la caracteristicile de an-
samblu ale climei ţării noastre. Ş. M. Stoenescu a desfăşurat o activitate climatologică remarcabi-
lă, publicând numeroase lucrări referitoare la întreg cuprinsul ţării, în cele mai multe cazuri, des-
pre influenţa îngheţului asupra transporturilor, caracteristicile evoluţiei diurne a temperaturii ae-
rului în ţara noastră, regimul precipitaţiilor, oscilaţiile şi datele noi despre clima ţării, parti-
cularităţile şi frecvenţa zilelor cu precipitaţii, evaluarea regimului climei şi a resurselor climatice
etc. Din 1961 vechea publicaţie periodică de date „Buletinul lunar al observaţiilor meteorologi-
ce” a fost înlocuită cu „Anuarul meteorologic”, unde în tabele sintetice sunt materializate rezul-
tatele tuturor măsurătorilor efectuate în reţeaua meteorologică.
După anul 1960, Podişul Sucevei este prezentat ca un district climatic al Podişului Mol-
dovei, situat în partea de NV a acestuia, caracterizat printr-o climă ceva mai răcoroasă, cu o
umezeală atmosferică mai ridicată şi precipitaţii mai bogate cantitativ, toate constituind urmări
ale influenţelor climatice ale Europei centrale şi de nord-vest şi ale apropierii de zona montană a
Carpaţilor Orientali, grupa nordică (Clima R.P. Române,vol. 1-2, 1962, 1966).
Numeroase lucrări au fost consacrate cercetării în detaliu a particularităţilor climei pentru
teritoriul ţării, în ansamblu, sau pentru anumite regiuni, zone, localităţi etc., cuprinzând fie între-
gul complex de componente ale climei, fie numai un anumit element sau fenomen meteorologic.
Astfel Tereza Roboş (1963) analizează prima şi ultima zi cu brumă pe întreg teritoriul ţării, iar
Fecioru Adelina şi Dincă Ileana (1964) studiază „Amplitudinile diurne ale temperaturii aerului
în R.P.R.” folosind date dintr-un şir de 30 ani de observaţie (1926-1955), şi pentru corelarea
acesteia cu nebulozitatea, cele provenite dintr-o perioadă de 15 ani (1946-1960), de la un număr
de 20 de staţii meteorologice reprezentative.
Ţîştea (1961), folosind metoda Budîko şi O. Neacşa şi C. Popovici, pe baza corelaţiei
dintre radiaţia globală şi durata strălucirii Soarelui, aplicând formula lui Angström, analizează
repartiţia teritorială a sumelor medii anuale şi semestriale a duratei de strălucire a Soarelui (date
rezultate din observaţiile staţiilor meteorologice în intervalul 1956-1965). Au calculat şi valorile
medii lunare şi anuale ale radiaţiei globale şi au întocmit hărţi cu repartiţia acesteia pe teritoriul
României (pentru Podişul Sucevei şi împrejurimi fiind calculate valorile acestor elemente pentru
Fălticeni, Cotnari, Dorohoi, Botoşani,). De asemenea Maria Ivanov şi colab. (1966) întocmesc
nomograme pentru determinarea datei primului şi ultimului îngheţ şi a duratei perioadei fără în-
gheţ, cu diferite asigurări pentru teritoriul R.P.R. (calculate pe baza datelor de observaţie culese
de la 54 staţii meteorologice, printre care şi Botoşani, Fălticeni, Iaşi, Roman, care au funcţionat
10
mai mult de 30 ani, între 1896-1962), precum şi a datelor trecerii temperaturii medii zilnice prin
-5, 0, 5, 10 şi 15°C.
În 1963, Gugiuman şi Eugenia Petraş scot în evidenţă „Rolul dinamicii atmosferei şi al
factorilor geografici în determinarea regimului temperaturii aerului în partea de est a Repu-
blicii Populare Române”, iar în 1963 M. Grama studiază „Condiţiile meteorologice care favori-
zează producerea şi menţinerea ceţurilor pe aeroporturile Bacău, Iaşi şi Suceava” (prin prelu-
crarea datelor din anii 1956-1962, de la cele trei staţii meteorologice).
O serie de lucrări se referă la anumite fenomene meteorologice ca:
- vântul uscat (suhoveiul sau „vântul negru”, „sărăcilă”: umezeala relativă a aerului în
adăpost ≤30%, temperatura aerului ≥25ºC, viteza vântului ≥5m/s) în diverse regiuni întinse, prin-
tre care şi în Moldova (pentru perioada 1941-1960, pentru numeroase staţii din Podişul Moldovei
(Elena Mihai, Ştefania Cristescu, Fetov, 1964);
- descărcările electrice (orajele) sub aspectul repartiţiei frecvenţei lor anuale (lucrare alcă-
tuită prin analiza a numeroase date de la 265 de staţii cu observaţii discontinue din şirul anilor
1899-1962, cu trei hărţi cuprinzând numărul mediu, maxim de oraje şi pentru anul 1954)
(Stoenescu şi colab., 1965; Maria Colette Iliescu, 1989);
- secetele şi inundaţiile, analizate pentru o localitate sau pentru întreaga ţară, pentru un an
(Elena Erhan, 1983, Soroceanau, 1989).
Cea mai cuprinzătoare monografie, de aproape 300 de pagini, publicată de Topor (1964),
„Ani ploioşi şi secetoşi în Republica Populară Română”, reprezintă un studiu în care se anali-
zează registrul anilor ploioşi şi secetoşi după date vechi luate din cronici şi după date certe in-
strumentale, succesiunea lunilor după criteriul lui Hellman, frecvenţa categoriilor de luni de la un
an la altul, frecvenţa anilor ploioşi şi secetoşi în ţara noastră în perioada 1881-1961.
Lăzărescu (1965) studiază frecvenţa fenomenului de chiciură pe teritoriul Moldovei în
perioada 1958-1964, iar Ţistea şi Iulia Rogojan (1965) elaborează o lucrare despre caracteristici-
le microclimatice ale podgoriei Cotnari, pe baza măsurătorilor efectuate la staţia meteorologică
existentă aici, referitoare la repartiţia datelor primului şi ultimului îngheţ, durata intervalului
anual fără îngheţ, precum şi a altor parametri ai temperaturii aerului, printre care repartiţia sumei
anuale a temperaturilor active în microzona viticolă Cotnari.
Din 1969 menţionăm lucrarea „Frecvenţa nopţilor tropicale pe teritoriul R.S.R.” (Şt.
Stoenescu şi Elena Ţepeş), în care sunt luate în analiză şi date de la staţii meteorologice din Mol-
dova. Tot în 1969, I. Guţic publică studiul „Clima din zona oraşului Dorohoi”, o lucrare com-
plexă pentru acea dată, care pe baza unor observaţii de lungă durată face printre primele precizări
concrete asupra regimului principalelor elemente şi fenomene climatice legate de un oraş de mici
dimensiuni din zona înconjurătoare a Podişului Sucevei.
Un caracter pregnant aplicativ îl are lucrarea „Fluctuaţiile potenţialului agro-productiv
al resurselor climatice în Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei” (1976) de Ciovică, Cornelia
Mihoc şi Maria Eftimescu, unde sunt calculate sumele anuale ale temperaturii sub 0ºC, adânci-
mea maximă de îngheţ a solului (aproximativ 100 cm în nordul Moldovei şi circa 65 cm în sudul
acesteia), sumele anuale ale temperaturilor <0°, precipitaţiile atmosferice în sezonul rece, rezerva
de umiditate accesibilă plantelor la diferite date, zonarea potenţialului agroproductiv la cultura
porumbului etc. Tezele de doctorat (nepublicate) ale lui Slavic (1977) şi Nistor (2008), precum şi
cea de geografie umană (de asemenea nepublicată) a lui Lupu-Bratiloveanu (1992) rămân până
în prezent cele mai importante lucrări asupra subunităţii Podişului Sucevei.
Referitor la fenomenele meteorologice periculoase din România, preocupări în studierea
variabilităţii climei există de peste 100 de ani. Astfel, în martie 1898, Ştefan Hepites, a susţinut o
conferinţă cu titlul „Schimbatu-s'a clima ?”, dar abia în prima parte a celei de a doua jumătăţi a
secolului 20 au apărut o serie de lucrări de referinţă, amintite deja anterior (Topor, 1958, Topor
1964, Bălescu, Beşleagă, 1962).
Problematica riscurilor şi hazardelor climatice asupra teritoriului Moldovei sau a Româ-
niei a fost atinsă în numeroase lucrări după Anul 1980: „Fenomenul de secetă în Podişul
Moldovei” (Elena Erhan, 1983), „Zonarea secetelor meteorologice pe teritoriul R.S.R.” (Iulia
11
Pătăchie ş.a., 1984), „Fenomenul de grindină în Podişul Moldovei” (Elena Erhan, 1986), „Ris-
curile climatice din România” (Octavia Bogdan, Elena Niculescu, 1999) etc.
În ultimul deceniu au apărut cîteva monografii fizico-geografice sau climatice regionale
sau locale referitoare la subunităţile vecine ale Podişului Sucevei sau din imediata sa apropiere,
foarte importante în corelarea cu elementele climatice din arealul nostru de studiu: „Masivul
Rarău. Studiu de geografie fizică” (C. Rusu, 2002), „Clima Subcarpaţilor Moldovei” (L. Apos-
tol, 2004), „Câmpia Moldovei. Studiu climatic” (D. Mihăilă, 2006).
De asemenea, se cuvine şi menţionarea unor lucrări de doctorat fizico-geografice şi cli-
matice referitoare la arealul Podişului Sucevei sau din jurul acestuia, nepublicate deocamdată
(sub formă de rezumat): „Podişul Sucevei – studiu termo-pluviometric” (B. Nistor, 2008), „Po-
dişul Central Moldovenesc dintre Siret şi Şacovăţ. Studiu fizico-geografic (V. Budui,
2009), „Culoarul Siretului – studiu climatic” ( L. Sfîcă, 2009), „Fenomenul de grindină în
bazinul hidrografic Bârlad” O.M. Machidon, 2009) .
În ultimii ani, s-a pus un accent tot mai însemnat pe studiul fenomenelor de risc şi
hazardelor meteo-climatice, având în vedere o anumită intensificare a acestora şi pe teritoriul
Podişului Sucevei, cu urmări dintre cele mai nefericite (cum au fost precipitaţiile torenţiale din
anii 2005, 2006 şi 2007, cu episoade de inundaţii de la Suceava, Arbore sau pe întregul bazin hi-
drografic al râului Siret).
1.5. METODE ŞI MIJLOACE DE CERCETARE UTILIZATE

Studiul climei Podişului Sucevei, al fenomenelor de risc cu implicaţii asupra dezvoltării
durabile a fost conceput într-o manieră nouă, având în vedere marea sa complexitate fizico-
geografică, funcţionalitatea într-un sistem unitar bine închegat. El completează informaţiile ştiin-
ţifice de natură climatologică existente asupra Podişului Moldovei în ansamblu, aducând datele
la zi datele meteorologice, pe care le armonizează într-un tot cuprinzător unitar.
Analiza caracteristicilor secvenţiale şi multianuale ale atmosferei acestui spaţiu a ţinut
cont de integrarea sociogeosistemică de ansamblu, de legăturile componentelor geosistemului
sau logica legităţilor şi interdependenţelor naturii, precum şi a acestora cu societatea umană. Da-
că factorii genetici ai climei au caracter mai general, pentru regiuni întinse, particularizarea lor la
aspectele strict locale ale Podişului Sucevei reiese din caracteristicile cantitative şi calitative ale
elementelor şi fenomenelor meteorologice ce se derulează şi se produc în timp.
În vederea elaborării studiului de faţă s-au utilizat publicaţiile climatice (geografice) refe-
ritoare la regiunea studiată, precum şi un bogat material grafic şi cartografic rezultat în urma pre-
lucrării datelor climatologice din tabelele meteorologice pentru Podişul Sucevei.
Materialul faptic l-a constituit fondul de date climatice publicate iniţial în buletine, anua-
re şi diverse lucrări meteo-climatologice, dar mai ales datele consemnate şi primar prelucrate în
tabele meteorologice şi climatologice lunare şi anuale ale staţiilor sau posturilor existente în
arealul studiat (tab. 1, fig. 2). Accentul a fost pus mai ales pe fondul de date climatice din arhiva
staţiilor meteorologice Suceava, Rădăuţi, Fălticeni, Cotnari şi Roman, pentru perioada comună
de observaţii (1961-2010), uneori apelându-se şi la cele anterioare anului 1961 sau la cele pentru
intervale mai reduse (de la staţiile cu o perioadă scurtă de funcţionare).
Referitor la prelucrarea fondului de date climatice au existat numeroase dificultăţi, dato-
rate întreruperilor şirurilor de observaţii, mai ales din timpul celor două războaie mondiale, de
numeroasele schimbări de amplasament, de metodologia efectuării observaţiilor şi măsurătorilor
meteorologice de-a lungul timpului, de inegalitatea şirurilor acestora etc.
Astfel, valorile mediilor au fost calculate pentru o perioadă maxim posibilă, prin obţine-
rea unor şiruri de date reprezentative statistic, în funcţie de cerinţele metodologice pentru fiecare
element şi fenomen în parte (Marin, 1986). Pentru mediile efectuate cu valori provenind din pe-
rioadele în care se efectuau doar trei observaţii zilnice (8, 14 şi 20), mediile lunare provin din
mediile zilnice calculate prin formula Köppen (Clima R.S.România, vol.II, 1966).
12
Prin urmare, pentru analiza caracteristicilor regimului termic sau pluviometric din aria
Podişului Sucevei au fost utilizate date meteorologice din întreaga perioadă de observaţii până în
anul 2010 (din 1886 la Roman, 1947 la Fălticeni, 1950 la Suceava, 1955 la Rădăuţi, 1961 la
Cotnari). Prelungirea şirurilor de date a fost utilizată mai ales pentru spaţializarea valorilor me-
dii ale elementelor climatice medii.
Tab. 1. Staţiile meteorologice (*) şi posturile pluviometrice din Podişul Sucevei
Nr. Staţie meteorologică, Lat. Long. Alt. Nr. Post Lat. Long. Alt.
crt. post pluiometric N. E. (m) crt. pluviometric N. E. (m)
1 Rădăuţi (*) 47º50'16'' 25º53'26'' 389 21 Pătrăuţi 47º43' 26º11' 350
2 Suceava (*) 47º37'56'' 26º14'26'' 352 22 Cajvana 47º42' 25º59' 410
3 Fălticeni (*) 47º28' 2620' 348 23 Costâna 47º42' 26º02' 310
4 Dolhasca (*) 47º25' 26º38' 230 24 Solc 47º42' 25º51' 539
5 Cotnari (*) 47º21'30'' 26º55'32'' 289 25 Mihoveni 47º41' 26º13' 325
6 Paşcani (*) 47º15' 26º43' 248 26 Dumbrăveni 47º39' 26º26' 300
7 Roman (*) 46º58'09' 26º54'43'' 216 27 Salcea 47º39' 26º23' 405
8 Adâncata 47º44' 26º18' 400 28 acica 47º38' 25º54' 255
9 Siret 47º57' 26º04' 300 29 Şcheia 47º37' 26º14' 350
10 Vicovu de Jos 47º54' 25º44' 435 30 Vereşti 47º36' 26º26' 290
11 Horodnic de Jos 47º53' 25º51' 387 31 Vorona 47º36' 26º37' 260
12 Putna 47º53' 25º37' 547 32 Liteni 47º34' 6º11' 315
13 Horodnic deSus 47º51' 25º50' 385 33 Fântânele 47º31' 26º19' 250
14 Serbăuţi 47º50' 26º05' 375 34 Tudora 47º31 26º38' 275
15 Zvorîstea 47º50' 26º17' 302 35 Giurgeşti 47º30' 26º25' 354
16 Ţibeni 47º48' 26º02' 319 36 Bogdăneşti 47º23' 26º17 375
17 Milişăuţi 47º47' 26º00' 325 37 Heleşteni 47º12' 26º52' 275
18 Suceviţa 47º47' 25º43' 680 38 Ţibucani 47º07' 26º31 325
19 Dragomirna 47º44' 26º15' 315 39 Muncelu de us 47º07' 26º44' 325
20 Părhăuţi 47º44' 25º55' 403
S-a preferat utilizarea datelor reale, fără a se interveni prin prelucrări statistice, care con-
duc uneori la îndepărtarea de realitatea faptică, mai ales în cazul unui element climatic atât de
variabil în timp şi spaţiu, cum sunt precipitaţiile atmosferice, dar şiruri de date pe minimum 40
de ani de observaţii. Selecţia ploilor torenţiale s-a efectuat în special pe baza criteriului
Hellmann, criteriu ce răspunde cel mai bine necesităţilor de clasificare, e drept generală dar su-
gestivă în realităţile pluviometrice ale teritoriului ţării noastre. Prelucrarea statistică a valorilor
pentru şiruri incomplete de date s-a efectuat prin metoda diferenţelor, extinse de la perioada co-
mună cu a staţiilor de bază, la perioada lungă, evitându-se totuşi prelungirea şirurilor pentru ele-
mentele cu mare variabilitate.
Din anuarele şi tabelele meteorologice TM-2 şi TM-12 s-au extras şi prelucrat mediile
lunare şi anuale existente, referitoare la cantităţile de precipitaţii de la toate staţiile meteorologice
şi de la posturile pluviometrice din arealul cercetat. Datele disponibile din perioada 1961-2010,
alcătuind şiruri statistice omogene, obţinute printr-o metodologie unitară de măsurători şi obser-
vaţii meteorologice, ne-au permis o analiză ştiinţifică amănunţită şi precisă din punct de vedere
climatic pentru arealul de studiu. Fondul de date a fost preluat din buletine şi anuare până în anul
1972, iar apoi din tabelele meteorologice. Datele prelucrate statistic, sunt prezentate sintetic în
tabele pentru fiecare element, fenomen climatic în parte pe staţii şi posturi.
Pentru evidenţierea unor trăsături specifice au fost utilizate metode grafice, care au per-
mis reprezentarea distribuţiei spaţiale a principalelor elemente şi fenomene climatice, concretiza-
te prin hărţi generalizate.
13
Construcţia acestora s-
a făcut pe baza legităţilor dis-
tribuţiei în altitudine, a valori-
lor parametrilor climatici,
ţinându-se cont şi de modifi-
cările produse de condiţiile
locale, exprimate prin valori
cu abateri faţă de tendinţa ge-
nerală, prezente în cazul unor
staţii meteorologice sau pos-
turi pluviometrice. În elabora-
rea lucrării m-am servit de
mijloace şi metode moderne,
printre care prelucrarea statis-
tică cu ajutorul computerului,
programe specializate de cal-
cul statistico-matematic, gra-
fic şi de prezentare (Word,
Excel, Power Point, Corel,
etc). Un rol important în ana-
liza spaţială a distribuţiei ele-
mentelor şi fenomenelor
meteoclimatice l-a avut utili-
zarea programelor GIS, inspi-
rate şi din bibliografia cea mai
recentă, respectiv C.V.
Patrichi (2005, 2009), V.
Budui şi C.V. Patrichi (2005)
etc.
Fig. 2. Staţiile meteorologice şi posturile pluviometrice din
Podişul Sucevei şi subunităţile geografice învecinate
14
Cap. II. FACTORII CLIMATOGENI
2.1. FACTORII RADIATIVI (COSMICI)
Factorii radiativi sunt cei care determină trăsăturile majore, definitorii, ale climei unei re-
giuni, deci inclusiv a Podişului Sucevei. Radiaţia solară, cel mai important factor climatogen,
depinde direct de activitatea solară (emisiile calorice şi luminoase) şi indirect de o serie de ele-
mente de mecanică cerească (mişcarea de revoluţie a Pământului, mişcarea sa de rotaţie, înclina-
rea axei faţă de planul eclipticii şi excentricitatea orbitei). Acţiunea convergentă a acestor para-
metri cosmici determină succesiunea anotimpurilor şi cea de noapte-zi şi în arealul nostru de stu-
diu.
2.1.1. Radiaţia solară
La latitudinile României, inclusiv la cele între care este situat Podişul Sucevei (tab. 2),
durata cea mai mare a zilei (iunie) cât şi cea mai mică (decembrie) se înregistrează în nordul ex-
trem.
Mişcarea de rotaţie a Pămân- Tab. 2. Durata mijlocie a zilelor (ore şi zecimi) la
tului determină regimul diurn al cli- latitudinile Podişului Sucevei (după Clima României, 2008)
Lat.N. Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
mei şi elementelor sale, pe ore şi
48º 8,6 10,0 11,7 13,4 14,9 15,7 15,4 14,1 12,4 10,6 9,0 8,2
noapte-zi (în umbră sau iluminată). 47º 8,7 10,0 11,7 13,4 14,8 15,6 15,2 14,0 12,4 10,7 9,2 8,3
În acest caz, variaţiile elementelor
climatice au o anumită periodicitate, pe care o vom analiza concret în lucrarea de faţă. Variaţia
neperiodică a climei de-a lungul timpului (ani, semestre, anotimpuri, luni sau zile) este mult mai
complexă, cu influenţe multiple şi foarte greu de prevăzut în etapa actuală. De fapt, această vari-
abilitate neperiodică în timp a elementelor climatice constituie şi cauza celor mai multe fenome-
ne de hazard şi risc climatic dintr-o anumită regiune sau areal geografic. De reţinut că activitatea
solară, cu un ciclu mediu de 11 ani, reprezintă principalul factor genetic al climei, hazardelor şi
riscurilor meteo-climatice pe planeta noastră. Petele solare reprezintă cel mai vizibil aspect al
activităţii astrului nostru, care pot fi asociate (sau generează) fenomenelor meteo-climatice. Cal-
culele statistico-matematice au arătat că activitatea petelor solare, în special numărul lor (numă-
rul lui Wolf, Dissescu, 1933) şi suprafaţa totală a acestora, oscilează periodic după un ciclu de 11
ani, periodicitate numită ciclul activităţii solare (în care variază multe alte manifestări solare).
În cercetarea actuală s-au pus adesea în corelaţie directă numărul petelor solare (maximul
cărora indică o intensificare a activităţii solare) şi hazardele meteo-climatice. Concluzia unor ast-
fel de corelări a evidenţiat faptul că activitatea solară constituie factorul genetic principal nu nu-
mai al climei, dar şi al hazardelor meteo-climatice. Astfel în anii de maximă activitate solară
predomină fenomenele de caniculă, valuri de căldură, secete intense, maxime termice pozitive
deosebite, ierni blânde şi calde, primăveri timpurii; în aceşti ani calzi are loc o puternică evapo-
rare deasupra oceanului planetar şi evapo-transpiraţie deasupra uscatului, o puternică acumulare
a apei în atmosferă. Creşterea temperaturii suprafeţei oceanului planetar contribuie la apariţia
unui mare număr de cicloni tropicali de intensitate accentuată (inclusiv Cicloni Mediteraneeni şi
o frontogeneză intensă în 2005, care a generat cantităţi deosebit de mari de precipitaţii); în anii
cu activitate solară minimă iernile sunt aspre, împrimăvărările sunt târzii, cu precipitaţii bogate
care produc inundaţii şi scurgeri mari de volum pe râuri şi fluvii, valuri de frig etc. Aerul arctic
îşi extinde aria spre latitudinile joase, temperate, determinând minime termice de excepţie. Deşi
este evitat (sau chiar neglijat de unii cercetători), fenomenul „El Nino” are un rol foarte impor-
tant în intensificarea numărului hazardelor meteoclimatice la nivel global.
Tab. 3. Mediile zilnice ale radiaţiei solare extraterestre pe o
suprafaţă orizontală (W/m2) pentru latitudinile Podişului Sucevei (după Clima României, 2008)
Latitudine N. Ian Feb Mar Apr Mai Iu Il Aug Sep Oct Nov Dec
47º 351,9 457,8 579,8 678,7 732,0 743,9 737,9 698,0 617,8 500,5 379,2 318,3
48º 36,2 441,1 567,7 671,6 724,5 738,5 726,9 687,9 608,0 490,3 368,8 301,8
Cea mai mare cantitate de radiaţie solară diurnă, de peste 740W/m2 (tab. 3) este primită
în luna iunie, în sudul Podişului Sucevei, iar cea minimă de sub 300W/m2 în nordul acestuia.
2.1.2. Radiaţia solară directă şi difuză
Radiaţia directă are în mod firesc cel mai important potenţial în perioada solstiţiului de
vară, când în tot Podişul Sucevei valorile medii ale fluxului acesteia pe o suprafaţă expusă per-
pendicular depăşesc 1cal/cm2/min. Gradientul zilnic de creştere a fluxului radiativ până la ora 9
şi de scădere a acestuia după ora 15 este mai mare decât în intervalul dintre aceste ore. Valorile
mari (>1,10cal/cm2/min) ale radiaţiei directe pe suprafaţa perpendiculară dispusă pe direcţia ra-
zelor solare, înregistrate la Iaşi, trebuie puse pe seama nebulozităţii reduse. Este cunoscut însă că
radiaţia directă recepţionată de unitatea de suprafaţă orizontală are valori mult mai reduse decât
cea recepţionată de unitatea de suprafaţă perpendiculară.
Fluxul radiaţiei directe care ajunge la nivelul suprafeţei orizontale are cele mai mari va-
lori în lunile de vară (la solstiţiu). Astfel, în dimineţile zilelor din lunile mai-iulie, la puţin timp
după răsăritul Soarelui, radiaţia directă poate înregistra un flux mediu de 0,06–0,09cal/cm2/min,
iar la ora 12, de 0,56–0,58cal/cm2/min la Iaşi (Bâzâc, 1983). Dacă fluxul radiativ direct are va-
loarea maximă la amiezile senine de la solstiţiu (1,10cal/cm2/min), cel rezultat din calcul pentru
o suprafaţă orizontală înregistrează valori maxime în luna iulie şi prima jumătate a lunii august.
Aceasta se datorează diferenţei care rezultă din stabilitatea absolută a valorii unghiului de inci-
denţă. Astfel, potenţialul radiaţiei directe pe o suprafaţă perpendiculară variază numai în funcţie
de unghiul de înălţime al Soarelui, deci de variaţia distanţei pe care o parcurg razele solare prin
atmosferă şi de opacitatea ei, pe când cel al radiaţiei recepţionate de o suprafaţă orizontală, mai
este influenţat şi de variaţia continuă a unghiului de incidenţă din timpul zilei din an.
Începând de la solstiţiul de iarnă, când fluxul mediu are pe tot teritoriul podişului valori
mai mici de 0,10cal/cm2/min, radiaţia directă creşte până în iunie – iulie, când se înregistrează
valori de 0,60-0,65cal/cm2/min. În timpul solstiţiului de iarnă, în decembrie, când unghiul de in-
cidenţă are cea mai mică deschidere, radiaţia directă care ajunge pe o suprafaţă orizontală prezin-
tă mai puţin de 10% în nord, la Iaşi, din potenţialul celei ce se poate recepţiona de o suprafaţă
perpendiculară pe raza solară. Intensitatea medie orară a radiaţiei globale creşte spre amiaza fie-
cărei zile, de la anotimpul de iarnă spre cel de vară, fiind conformă cu creşterea unghiului de in-
cidenţă (tab. 4).
Tab. 4. Variaţia insolaţiei la partea superioară a atmosferei şi a intensităţii radiaţiei solare globale
la suprafaţa terestră (cal/cm2/min) în funcţie de unghiul de incidenţă la Iaşi (Elena Erhan, 1979)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Unghiul de incidenţă 22°30’30°14’41°17’53°10’62°06’66°17’64°15’56°12’45°42’35°20’24°20’19°23’
Insolaţia 0,742 0,977 1,279 1,553 1,715 1,776 1,747 1,616 1,388 1,121 0,799 0,664
Radiaţia solară globală 0,315 0,444 0,684 0,808 0,917 0,991 0,966 0,940 0,763 0,575 0,321 0,224
% 42,45 45,45 53,48 52,03 53,47 55,80 55,29 58,17 4,97 51,29 40,18 33,73
Odată cu creşterea unghiului de incidenţă spre mijlocul anului, creşte şi proporţia în care
radiaţia directă este recepţionată de suprafaţa activă orizontală. Astfel, în lunile de vară, potenţia-
lul acesteia ajunge până la peste 65% în cea mai mare parte a ţării. Pe fondul creat de variaţia
continuă a unghiului de incidenţă, opacitatea atmosferei are un rol foarte important în dozarea
energiei solare directe.
Valorile factorului de opacitate Linke a atmosferei (calculat la staţiile radiometrice din re-
ţeaua meteorologică naţională la orele 6, 9, 12, 15, 18, când se fac măsurători de radiaţie solară
directă pe suprafaţa normală, în condiţii de cer senin sau nebulozitate de până la 3 zecimi cu
condiţia ca norii sa fie la o distanţă de cel puţin 5o faţă de discul solar) au variat în perioada 1961
– 1990, între 3,31 în luna ianuarie şi 4,97 în luna iulie, valori cu 10% mai reduse decât în aria
intracarpatică (Apostol, 2004).
Distribuţia spaţio-temporară a factorului de opacitate justifică pe cea a valorilor radiaţiei
directe recepţionate pe suprafeţe perpendiculare. Astfel, valoarea medie maximă (≥5,0) pe care o
atinge factorul de opacitate la începutul verii la Iaşi corespunde valorilor reduse ale radiaţiei di-
16
II. Factorii climatogeni
recte pe unitatea de suprafaţă perpendiculară. Factorul de opacitate are pe întreg teritoriu Podişu-
lui Moldovei cele mai mici valori (<3,4) în noiembrie, când impurităţile atmosferei provenite
mai ales din praf şi pulberi se reduc, iar atmosfera este destul de uscată.
Valorile lui cresc mai lent vara şi primăvara până la începutul lunii mai, când încărcarea
atmosferei cu vapori şi pulberi începe să joace un rol foarte important (fig. 12). În lunile iunie şi
iulie când convecţia este foarte puternică, atmosfera atinge la Iaşi cea mai pronunţată opacitate,
de 5,0 (Bâzâc, 1983). Începând din a doua jumătate a lunii iulie, valorile scad continuu până la
începutul lunii noiembrie. Ca urmare a opacităţii atmosferei, o bună parte din radiaţia solară
ajunge la suprafaţa terestră sub formă de radiaţie difuză. Proporţiile în care are loc procesul de
difuzie a energiei solare în atmosferă depind de unghiul de înălţime al Soarelui deasupra orizon-
tului, de opacitatea atmosferei şi de nebulozitate.
Repartiţia latitudinală a fluxului mediu a radiaţiei difuze de la ora 12 atestă combinarea
efectelor unghiului de incidenţă cu cele ale factorilor de opacizare a atmosferei. Din aceasta re-
zultă că începând din noiembrie–decembrie radiaţia difuză are cele mai reduse valori, de 0,16–
0,19cal/cm2/min (corespunzând celui mai redus factor de opacitate). Dependenţa dintre valorile
mari ale factorului de opacitate şi valorile reduse ale aportului radiaţiei difuze indică rolul impor-
tant pe care îl are unghiul de incidenţă asupra difuziei energiei radiante.
Nebulozitatea este un element cu mare importanţă asupra radiaţiei solare difuze. În condi-
ţiile unei diferenţieri nete a gradului de acoperire a cerului, cele mai mici diferenţe se realizează
dimineaţa şi seara, când unghiul de incidenţă este mai mic. Cele mai mari diferenţe se înregis-
trează la amiază, începând din aprilie-mai până în iulie-septembrie. În zilele de vară, la amiază,
când razele solare trebuie să străbată straturi compacte de nori, radiaţia difuză înregistrează cele
mai importante creşteri. Astfel în zilele cu nori radiaţia difuză poate fi mai mare decât în cele se-
nine cu 0,24cal/cm2/min, în jumătatea nordică a ţării.
În ceea ce priveşte variaţia raportului dintre fluxul radiaţiei înregistrat în condiţii de cer
senin şi cel înregistrat în condiţii de cer acoperit la ora 12, rezultă că cel mai redus aport (10-
20%) se realizează la sfârşitul toamnei şi începutul iernii, în jumătatea de nord a ţării. Aceste va-
lori reduse sunt rezultatul unei difuzii slabe a energiei solare în condiţiile unui unghi mic de inci-
denţă.
La solstiţiul de iarnă, în condiţiile celui mai defavorabil unghi de incidenţă, difuzia are
cele mai reduse valori.
Contribuţia nebulozităţii la difuzia radiaţiei solare creşte din decembrie până în iunie,
când valorile energiei difuzate printr-un strat noros compact reprezintă 45% din radiaţia difuză în
condiţiile cerului senin.
2.1.3. Radiaţia solară globală

Prin structura sa, fluxul radiaţiei globale (totale) constituit din suma valorilor fluxului ra-
diaţiei directe pe unitatea de suprafaţă orizontală şi ale radiaţiei difuze (Q = S' + D) reprezintă
întreaga cantitate de energie solară care ajunge în unitatea de timp la nivelul suprafeţei active.
Măsurătorile efectuate la staţiile radiometrice arată că valorile sale pot varia de la 0,03
cal/cm2/min (în dimineţile din timpul primăverii şi ale celor de la sfârşitul toamnei), până la
0,23cal/cm2/min în timpul solstiţiului de vară. La ora 12, fluxul radiaţiei globale atinge
1,06cal/cm2/min la Iaşi (Bâzâc, 1983), chiar şi valori medii de 1,36cal/cm2/min, în luna iunie.
Aportul radiaţiei difuze la realizarea radiaţiei globale prezintă o mare importanţă teoretică
şi practică, întrucât scoate în evidenţă variaţia în timp a factorilor care opacizează atmosfera.
Astfel, în timp ce radiaţia directă atinge valori maxime în lunile de vară, aportul radiaţiei difuze
scade până la valori mai mici de 35% din radiaţia globală. Deşi în lunile de vară, valorile factoru-
lui de opacitate cresc (>4,2) iar valorile radiaţiei difuze se menţin ridicate (0,38–
0,44cal/cm2/min) din cauza creşterii importante înregistrate de radiaţia directă (0,60-
0,80cal/cm2/min), aportul radiaţiei difuze la fluxul radiaţiei globale atinge cele mai mici valori
(Bâzâc, 1983).
17
Acesta creşte până la sol-

stiţiul de iarnă când, la ora 12, în
nordul ţării (la Iaşi) depăşeşte
70% din fluxul mediu al radiaţiei
globale lunare. În arealul Podişu-
lui Sucevei radiaţia solară globală
anuală însumează valori mai mici
de 115kcal/cm2/an, cu excepţia de
la Cotnari (118,86 kcal/cm2/an)
indiferent de formula de calcul
sau autor (fig. 3, tab. 5).
Valorile medii lunare şi
anuale ale radiaţiei solare globale
înregistrează o remarcabilă con-
stanţă în timp, fapt pentru care
mediile multianuale pot fi efec-
tuate pe baza unui şir redus de ani
de observaţii.
De altfel, se consideră că
pentru Europa de est, valorile me-
dii ale fluxului radiaţiei solare, cât
şi sumele radiaţiei solare pot fi
extrapolate rezonabil până la dis-
tanţe de maxim 200km faţă de
staţiile de bază (Apostol, 2004), Fig. 3. Repartiţia sumelor medii anuale ale
teritoriul Podişului Sucevei radiaţiei globale din Podişul Sucevei (1961-2010)
încadrându-se pe această rază (fig.
3).
Fig. 4. Repartiţia sumelor medii ale radiaţiei globale în semestrul rece (a)
şi cald (b) deasupra Podişului Sucevei - (1961-2010)
18
Valorile medii cresc de la <19 kcal/cm2 până la peste 28kcal/cm2 în semestrul rece (fig.
4a) şi de la sub 82,5 la peste 85,0 kcal/cm2 în cel cald (fig. 4b), în general de la nord-vest la sud-
vest.
La sfârşitul toamnei şi începutul iernii, radiaţia reflectată are pe întregul teritoriu cele mai
reduse valori (<0,10cal/cm2/min). Datorită stratului de zăpadă, în timpul iernii, fluxul acesteia
creşte până la peste 0,20 cal/cm2/min, în nord-estul ţării. În lunile de vară, intensitatea radiaţiei
reflectate creşte (0,17–0,20cal/cm2/min) pe seama culorii deschise a suprafeţei active.
Tab. 5. Radiaţia solară globală (kcal/cm2) în Podişul Sucevei (Neacşa şi Popovici, 1969)
Staţia I II III IV V VI VII VII VIII IX X XII AN
Fălticeni 3,30 5,13 8,77 11,24 14,06 15,62 16,02 14,60 10,55 7,81 3,40 2,65 113,19
Cotnari 3,4 5,21 9,15 11,89 14,9 16,54 17,04 15,47 11,21 7,96 3,34 2,70 118,86
Roman 3,07 4,58 8,50 10,91 13,92 1436 15,01 13,73 10,40 6,69 3,73 2,54 107,40
*Dorohoi 3,12 4,83 8,54 11,41 14,37 14,98 16,02 14,20 10,81 7,40 3,26 2,57 111,51
*Botoşani 3,34 4,99 8,5 11,54 14,93 15,31 1,43 14,96 10,84 7,57 3,28 2,53 114,67
*Bacău 3,17 5,12 9,00 11,54 14,51 15,96 16,8 15,26 10,87 7,74 3,29 2,52 115,86
* - staţii situate în jurul Podişului Sucevei
Vara, radiaţia globală deţine

aproape jumătate din cea anuală, iar iar- kcal/cm2
Iarna:
na, are cel mai redus procent, deoarece
11,22;
este şi perioada cu cea mai scurtă zi din 10%
an, având în vedere unghiul de incidenţă Toamna:
22,145;
al razelor solare cu suprafaţa terestră. 19%
Dintre anotimpurile de tranziţie, primăva-
ra deţine ce mai mare cantitate de energie Primăvar:
solară primită (fig. 5). 35,01;
30%
Variaţia anuală a sumelor medii
2
lunare ale radiaţiei absorbite (kcal/cm ) Vara:
în funcţie de latitudine înregistrează în 47,65;
mod firesc cele mai reduse valori în de- 41%
2
cembrie, când ating 2-3kcal/cm (tab. 5).
Începând din ianuarie, sumele cresc pe
întregul teritoriu până în lunile iunie-iulie
(14,0–14,5kcal/cm2), apoi scad treptat
până în decembrie (Diaconescu, 1967).
Fig. 5. Distribuţia anotimpuală a radiaţiei
Conform gradientului termic, o parte din
globale în Podişul Sucevei (1961-2010)
energia calorică, rezultată din convertirea
radiaţiei solare la nivelul suprafeţei acti-
ve, este transmisă conductiv spre profunzimea scoarţei terestre, iar cealaltă parte este cedată at-
mosferei sub formă de radiaţie de undă lungă.
2.1.4. Radiaţia efectivă şi bilanţul radiativ

Din analiza variaţiei anuale în funcţie de latitudine a raportului dintre fluxul mediu al ra-
diaţiei preluate de suprafaţa activă şi cel al radiaţiei efective pentru ora 12 rezultă că iarna, în
nordul ţării, suprafaţa activă cedează atmosferei 40-50% din energia solară preluată şi transfor-
mată. Aceste proporţii scad până în luna mai, când ating valorile cele mai reduse (<20%). Înce-
pând din luna august cresc din nou până în decembrie-ianuarie (tab. 6).
Valorile mari din timpul iernii indică faptul că, deşi potenţialul radiativ de undă scurtă
preluat de suprafaţa activă are valori scăzute, aproape jumătate este cedat atmosferei sub formă
de radiaţie de undă lungă. În timpul amiezii zilelor de vară, solul din zonele joase ale ţării preia
sub formă de energie termică peste 80% din energia solară transformată la nivelul suprafeţei ac-
tive.
19
Tab. 6. Radiaţia efectivă (I) şi bilanţul radiativ (B) (kcal/cm2) la Iaşi (după Gh. Diaconescu, 1966)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX XI XII AN
I 2,4 2,6 4,2 4,1 4,8 4,7 5,6 5,4 4,9 3,9 2,5 2,1 47,2
B -1,4 -1,1 0,7 3,7 8,6 9,6 9,0 7,6 4,4 1,7 -0,6 -1,4 40,8
În nopţile de iarnă, valorile fluxului mediu al radiaţiei efective au cele mai mici valori
(<0,04 cal/cm2/min). Datorită fluxului mediu scăzut al radiaţiei globale, al nebulozităţii accen-
tuate, al frecvenţei mai mari a ceţii, în decembrie aceste valori se menţin reduse, pentru ca în du-
pă-amiezile zilelor din luna ianuarie (ora 18) să atingă 0,08 cal/cm2/min. Cele mai mari valori se
înregistrează în lunile iulie-august la amiază, când fluxul mediu al radiaţiei efective atinge valori
de trei ori mai mari decât cele din zilele de iarnă (0,18 cal/cm2/min). În timpul nopţilor de vară,
fluxul radiaţiei efective este numai de două ori mai mare decât cel din nopţile de iarnă.
Iarna, la ora 0, radiaţia efectivă înregistrează, pe tot teritoriul României, valori mai mici
de 0,03 cal/cm2/min. Fluxul său mediu creşte până în iulie când, în nordul ţării, înregistrează va-
lori de 0,05 cal/cm2/min. La amiaza zilelor de iarnă, fluxul mediu al radiaţiei efective are valori
mai mici de 0,08cal/cm2/min şi creşte până în aprilie, când ajunge la 0,16 cal/cm2/min (Bâzâc,
1983).
Variaţia latitudinală a raportului dintre fluxul mediu lunar al radiaţiei efective de la amia-
ză şi cel de la ora 0, arată că cele mai reduse diferenţieri (<30%) sunt înregistrate primăvara, în
jumătatea nordică a ţării. Aceasta se datorează faptului că, în general, în perioada respectivă, cea
mai mare parte din energia calorică ce se realizează în timpul zilei se consumă în procesul de
evaporare a apei îmbibate în sol. În timpul verii, raportul creşte în toată ţara până la 40%. Toam-
na şi primăvara, când atmosfera are o temperatură mai redusă, nebulozitatea este mai accentuată
şi frecvenţa ceţii mai mare, radiaţia efectivă reprezintă numai 30-40% din valorile din zilele se-
nine. Din distribuţia latitudinală a valorilor bilanţului radiativ de la ora 0 se observă că în timpul
nopţii pe tot teritoriul ţării şi implicit al Podişului Sucevei valorile acestuia sunt negative. Iarna,
când radiaţia absorbită este mai redusă, în mod firesc deficitul caloric al suprafeţei active faţă de
atmosferă este mai redus (>-0,03 cal/cm2/min). Aceste pierderi de energie calorică cresc până în
iulie când pe tot teritoriul podişului ating -0,05 cal/cm2/min. Fluxul bilanţului se menţine la aces-
te valori până în octombrie. Până în iunie-iulie bilanţul creşte şi se menţine de-a lungul întregii
veri la valori ce depăşesc pe toată suprafaţa podişului 0,60 cal/cm2/min (Bâzâc, 1983).
Valorile radiaţiei directe primite de unitatea de suprafaţă dispusă perpendicular pe razele
solare incidente şi cele ale radiaţiei difuze scot în evidenţă faptul că întreaga suprafaţă a Podişu-
lui Sucevei beneficiază de un important potenţial energetic solar, nevalorificat până în prezent.
2.2. FACTORII DINAMICI

Factorii dinamici îşi pun amprenta asupra stărilor de vreme, precum şi a climei în ansam-
blu, împreună cu factorii radiativi. Componenta dinamică a factorilor climatogeni este responsa-
bilă de producerea perturbaţiilor din „ciclicitatea diurnă şi anuală a diferitor elemente şi fenome-
ne” (Clima României, 2008), inclusiv a hazardelor meteorologice, extinzând nuanţele climatice
în funcţie de tipul maselor de aer care traversează arealul în studiu.
Circulaţia generală a atmosferei (totalitatea sistemului terestru al curenţilor atmosferici)
se datorează câmpurilor barice diferite ale masele de aer, având la rândul lor factori de origine
termică sau dinamică, permanent influenţată de radiaţia solară, mişcarea de rotaţie a Pământului,
tipul suprafeţei active, de uscat sau apă, altitudinea reliefului, orientarea lanţurilor montane, cu-
renţii oceanici, perturbaţiile atmosferice, etc.
Născută tocmai ca urmare a acestor diferenţieri barice, mişcarea aerului pe orizontală şi
pe verticală are tendinţe de uniformizare permanentă, nereuşind decât atenuarea (rareori anihila-
rea) acestora deasupra unor areale şi în acelaşi timp amplificarea lor în altele (tip perpetuu-
mobile). Asistăm astfel la modificări aproape permanente ale caracteristicilor termo – barice şi
de altă natură a maselor de aer de deasupra unui teritoriu.
Dacă încălzirea globală a climei reprezintă cauza generatoare a celor „mai frapante con-
traste climatice pe Terra … , al cărei efect se cumulează în timp, ea însăşi cel mai mare hazard
20
climatic posibil, circulaţia generală a atmosferei este cauza principală a producerii hazardelor şi
riscurilor meteo-climatice cu efect imediat” (Octavia Bogdan, 2007). Cu alte cuvinte, dacă în ge-
nerarea tipului de climat al unui areal sunt importante toate categoriile de factori climatogeni,
radiativi, geografici şi dinamici în această ordine, în generarea hazardelor atmosferice creşte
foarte mult rolul celor dinamici, care reprezintă cauza imediată a producerii acestora.
2.2.1. Rolul climatogen al centrilor barici principali
Stările de vreme şi de climă de pe teritoriul României sunt condiţionate de activitatea cen-
trilor barici cu influenţă asupra întregului continent european. Podişul Sucevei, situat în nord-
estul României, la adăpostul Carpaţilor Orientali, cu largă deschidere spre Câmpia Moldovei şi
Câmpia Rusă, va suporta în mod special influenţa indusă a celor 4 centri barici principali de la
nivel continental, anticiclonii Azoric şi Est-European (Euroasiatic), ciclonii Islandez şi Medite-
ranean, la care se mai adaugă şi influenţele anticiclonului Scandinav (sau mai rar, anticiclonul
Nord-african, ciclonul Arab sau depresiunea din sud-vestul Asiei (Iran).
În ceea ce priveşte frecvenţa formaţiunilor barice anticiclonale, se remarcă în anotimpul de
iarnă existenţa unui brâu de frecvenţă ridicată a centrilor barici anticiclonali ce se extinde din
vestul Franţei până în Extremul Orient, incluzând şi România. Stările de vreme de deasupra teri-
toriului României, implicit Podişului Sucevei, sunt determinate de interacţiunea principalilor
centri barici (fig. 6).
Anticiclonul Azoric are un caracter termodinamic şi este semi-permanent. Împreună cu
Depresiunea Islandeză formează Oscilaţia Nord-Atlantică, cu care acţionează în contratimp.
Acest anticiclon pompează mase de aer maritim umed, resimţite pe versanţii vestici ai Carpaţilor
Orientali, mai rar pe cei estici şi în arealul Podişului Sucevei.
Datorită distanţei mari parcurse, a escaladării unor însemnate bariere orografice, masele
de aer oceanic pierd din umiditate, continentalizându-se treptat şi ajungând deasupra Podişului
Sucevei mai uscate. Însă prezenţa în Bazinul Transilvaniei şi la exteriorul Carpaţilor Orientali a
unor arii de ciclogeneză, care intensifică circulaţia şi reîmprospătează aerul atmosferic umed, de-
termină nebulozităţi ridicate şi înnorări accentuate, ploi torenţiale, averse şi furtuni violente înso-
ţite uneori de grindină, cu durate reduse. Acestea se produc deasupra arealului în studiu în după
amiezile zilelor calde, când şi convecţia termică este maximă. Iarna, influenţa maselor de aer
atlantic are drept consecinţă încălzirea vremii, creşterea nebulozităţii şi producerea unor ninsori
abundente.
Acest centru baric este integrat anticiclonilor dinamici subtropicali ce corespund sectoru-
lui subsident al celulei de circulaţie de la latitudini mici şi este rezultatul unei construcţii dinami-
ce formându-se în partea de vest a Atlanticului la latitudini subtropicale, între 20-40ºN, având în
general formă eliptică cu axa mare cuprinsă între 2500-4000 km şi dispusă oblic, VSV-ENE.
Anticiclonul Est-European este un centru de acţiune atmosferică semi-permanent, im-
portant pentru clima Europei estice şi mai ales asupra arealului din atenţia noastră, formându-se
cu regularitate aproape numai în semestrul rece (din septembrie până în mai, deasupra Câmpiei
Ruse), foarte rar vara, când existenţa sa este de n octombrie ocupă nordul Mării Negre, iar în
noiembrie şi estul României, aria sa de extensiune devenind maximă (până în Ungaria) în ianua-
rie. Variaţia ariei acestui maxim baric se corelează cu mersul mediu al temperaturii deasupra Eu-
ropei de est, extensia areală fiind cu atât mai mare cu cât valorile termice scad (septembrie-
ianuarie) şi mai redusă cu cât acestea cresc (februarie-mai).
Durata maximă anuală la locul de formare depăşeşte 100 zile (31%), iar intensitatea aces-
tuia este resimţită deasupra Podişului Sucevei în special iarna, când acţionează cu precădere prin
dorsalele vestice şi sud-vestice, provocând geruri aspre (mai ales în cazul stagnării în faţa
Carpaţilor, când produce ample inversiuni termice), ceţuri de radiaţie şi nebulozitate ridicată,
viscole puternice generate de vânturi care uneori pot depăşi 100km/h. Vara, cu frecvenţe în gene-
ral reduse, antrenează uneori masele de aer continentale, uscate şi fierbinţi de deasupra Câmpiei
Europei de Est spre nordul Moldovei, producând fenomenul de secetă, însoţit rar de vânturi usca-
te, fierbinţi (Suhoveiul), cu consecinţe negative pentru agricultură. Primăvara şi toamna provoa-
că uneori răciri bruşte însoţite de îngheţuri şi brume târzii, respectiv timpurii. Prin urmare, sub
21
aspect sinoptic, anticiclonul euro-asiatic este răspunzător de advecţiile de aer rece la nivelul re-
giunii ţării noastre, realizate fie pe componenta estică, atunci când dorsala sa este situată la nord
de ţara noastră, fie pe componentă nordică atunci când un nucleu secundar al acestui anticiclon
este centrat în Europa Centrală.
Fig. 6. Centrii barici de acţiune atmosferică din Europa: M1: nov-ian, iun-iul; M2: oct-apr; M3: mai-sept;D1:
oct-dec, mar-iul; D2: nov-mai; D3: iun-aug (prelucrare după I. Stăncescu, 1983)
Anticiclonul Scandinav, cu o frecvenţă anuală de numai 8%, ceva mai mare în semestrul
cald, cu un maxim în iunie (13%) şi un minim toamna (octombrie-noiembrie) sau primăvara (fe-
bruarie-martie), determină îngheţuri târzii de primăvară şi timpurii de toamnă (Geografia Româ-
niei, vol. I, 1983). Intensitatea medie a acestui anticiclon este de 1030hPa, dar poate atinge până
la 1045hPa, determinând schimbări bruşte şi importante ale vremii.
Anticiclonul nord-african determină stări de vreme caldă şi uscată, având totuşi influen-
ţe relativ reduse în arealul Podişului Sucevei.
Ciclonul Islandez (Depresiunea Islandeză) constituie al doilea centru important de acţiu-
ne atmosferică pentru circulaţia aerului deasupra Europei foarte activ în nord-vestul acesteia şi
corelat într-o reciprocitate inversă cu Anticiclonul Azoric. Trimite frecvent deasupra Podişului
Sucevei, în tot timpul anului, aer umed (maritim de origine polară sau subpolară), generator de
precipitaţii bogate, vânturi puternice (de scurtă durată) şi ceţuri advective.
Ciclonii mediteraneeni, formaţi în bazinul Mării Mediteraneene, au o frecvenţă redusă în
Podişul Sucevei, cu precădere în anotimpul rece al anului, prin mase de aer cald şi umed, genera-
toare de ploi (foarte rar însoţite de oraje). Deoarece această depresiune atmosferică acţionează
asupra României mai ales iarna, reprezintă un centru baric semipermanent.
22
2.2.2. Forme principale de circulaţie în troposfera medie a Podişului Sucevei

Intensitatea, extensiunea şi poziţia centrilor barici faţă de teritoriul României, respectiv a
Podişului Sucevei, determină forme şi tipuri variate de circulaţie atmosferică, cu rezultate în ge-
neza vremii, respectiv a climatului.
Topor a stabilit 7 tipuri barice (Clima R.P.R., 1962), care determină tot atâtea tipuri de
vreme, denumite de Sârcu (1971) polarul, tropicalul, euxinicul, austrul, atlanticul,
groenlandezul, crivăţul. Topor şi C. Stoica (1965) stabilesc 4 forme principale de circulaţie de
deasupra Europei, implicit a României şi a Podişului Sucevei, cu un anumit mod de manifestare
şi influenţă asupra evoluţiei stărilor de vreme, respectiv circulaţia vestică, cu o frecvenţă anuală
de 45% (cu 9 variante), circulaţia polară cu 30% (cu 3 variante şi 8 tipuri), circulaţia tropicală
cu 15% (cu 2 variante şi 3 tipuri); circulaţia de blocare cu 10% (cu 2 tipuri).
Circulaţia aerului deasupra Podişului Sucevei este influenţată nu numai de aşezarea în
Europa şi de vecinătatea formaţiunilor barice prezentate, ci şi de vecinătatea Carpaţilor Orientali,
a largii deschideri către est, nord şi sud, precum şi de caracteristicile reliefului (altitudine, frag-
mentare, pante etc.), a altor factori naturali şi antropici.
Prin studiul formelor şi tipurilor de circulaţie atmosferică la nivelul României din litera-
tura de specialitate şi prin analiza hărţilor sinoptice zilnice elaborate de către INMH în ultimii 30
de ani, precum şi a unui bogat material sinoptic furnizat gratuit de către NOAA (pe baza modelu-
lui de prognoză – Global Forecast System), se pot sistematiza concentrat 6 tipuri principale de
circulaţie la nivelul ţării noastre: câte unul dinspre fiecare punct cardinal în parte (specifice situa-
ţiilor sinoptice predominant advective) şi 2 pentru aşa numitele situaţii barice extreme, anticiclo-
nal (în condiţii sinoptice predominant radiative) şi ciclonal.
Circulaţia vestică, cea mai frecventă la nivelul întregii ţări, este asociată cu deplasările
centrilor barici (cicloni şi anticicloni) şi are loc în prezenţa unui brâu de mare presiune în sudul
Europei şi a unei arii depresionare în nordul acesteia (fig. 7a). Numită şi zonală, are o mare per-
sistenţă atât în sezonul rece cât şi în sezonul cald,determinând ierni blânde, cu precipitaţii bogate,
predominant sub formă de ploaie şi veri cu instabilitate accentuată la traversarea fronturilor reci,
însoţite de averse de ploaie şi oraje în nordul ţării. Lanţul Carpaţilor Orientali reduce umezeala
aerului vestic şi implicit cantităţile de precipitaţii înregistrate în Podişul Sucevei. Rezumând, în
cazul circulaţiei vestice, gradientul baric în zona ţării noastre determină circulaţia maselor de aer
dinspre vest spre est cu frecvenţe medii de 21,2%, maxime (de 27,5%) în ianuarie, minime (de
14%) în aprilie.
Circulaţia nordică (polară), determinată de invaziile de aer rece în Podişul Sucevei, re-
prezintă tipul în care circulaţia zonală din sectorul nord-vestic se transformă în circulaţie nordic-
meridiană, prin orientarea de-a lungul flancului estic al Carpaţilor Orientali (fig. 7b).
Unirea dorsalei Anticiclonului Azoric cu a Anticiclonului Groenlandez sau a celui din ba-
zinul arctic poate produce invazii de aer rece dinspre nord în toată România, determinând răciri
de primăvară sau toamnă şi foarte intense iarna, însoţite uneori de ninsori abundente şi viscole.
Pe lângă anomaliile termice negative pe care le implică, circulaţia nordică se caracterizează şi
prin posibilitatea producerii de cantităţi însemnate de precipitaţii mai ales în semestrul cald, în
special sub formă de aversă, din fronturile atmosferice reci asociate ciclonilor atlantici ce se de-
plasează spre bazinul mediteranean. Circulaţia nordică deţine o frecvenţă ridicată în anotimpul
rece, când oscilează în jurul valorii de 20%, în timp ce vara frecvenţa sa este sub 15% în toate
lunile. Frecvenţa lunară cea mai ridicată este atinsă în februarie (24%), iar cea mai redusă în luna
mai (11%). În concluzie, circulaţia nordică apare în cazul existenţei la sol a unui câmp de presiu-
ne ridicată ce acoperă vestul Europei şi a unui câmp depresionar ce se deplasează dinspre Marea
Baltică spre Marea Neagră peste România.
Circulaţia estică se instalează în condiţiile în care structura câmpului barometric la sol
este contrară celei din cazul circulaţiei vestice, când ţara noastră este situată la contactul dintre
un câmp atmosferic de presiune ridicată axat peste Europa şi un câmp de presiune atmosferică
redusă peste bazinul mediteranean estic, favorizând advecţia maselor de aer dinspre est (fig. 7c).
Iarna temperaturile sunt reduse, datorită aerului polar continental puternic răcit radiativ în regiu-
23
nea ponto-caspică, fie că este transportat pe la periferia sudică a unor anticicloni centraţi la nord
de ţara noastră, fie că pătrunde pe la periferia nordică a unor cicloni cu evoluţie retrogradă. Pre-
cipitaţiile sunt în general sub formă solidă, dar nu foarte însemnate cantitativ. Alteori, în cazul
existenţei unor anomalii termice pozitive în spaţiul estic faţă de ţara noastră, cu temperaturi
≥10ºC în ianuarie, ce se extind şi în arealul din studiu.
a b
c d
e f
Fig. 7. Principalele direcţii de circulaţie atmosferică deasupra Europei, României şi a
Podişului Sucevei: vestică-a, nordică-b, estică-c, sudică-d, anticiclonală-e şi ciclonală-f
Circulaţia sudică reprezintă a doua componentă a circulaţiei meridiane, alături de circu-

laţia nordică. Dispunerea centrilor barici este inversă faţă de cazul circulaţiei nordice (fig. 7d),
România aflându-se acum în partea posterioară a unui anticiclon centrat în regiunea peninsulei
Asia Mică sau chiar peste Marea Neagră. Anomaliile termice pozitive reprezintă trăsătura carac-
teristică a circulaţiei sudice, în a căror condiţii sinoptice temperaturile minime diurne se menţin
pozitive sau uşor sub pragul de îngheţ chiar şi în ianuarie.
24
Regim baric ciclonal reprezintă tipul de circulaţie de mare instabilitate, cu schimbări ra-
pide de direcţie, când centrul unui sistem frontal ciclonal se suprapune arealului studiat. Pe hărţi-
le barice de la sol, România se află sub influenţa directă a unui câmp atmosferic depresionar, ca-
re evoluează de la vest spre est. Pe hărţile de altitudine, peste ţara noastră sunt identificate nuclee
de presiune atmosferică redusă (cut-off lows), izolate din marea depresiune polară specifică tro-
posferei medii şi înalte. Frecvenţa medie este redusă (cca. 8%), minimă în ianuarie şi decembrie
şi maximă în aprilie (fig. 7e). Precipitaţiile atmosferice sunt puţin frecvente, producându-se în
special din fronturile calde ale ciclonilor mediteraneeni sau atlantici, ce pătrund dinspre sud-vest
sau vest (cu precipitaţii lichide, chiar şi iarna).
Regimul baric anticiclonal (25%) este caracteristic în cazul formării la sol a unui câmp
barometric de presiune atmosferică ridicată sau chiar a unui nucleu anticiclonal centrat peste ţara
noastră (fig. 7f). Gradientul barometric foarte redus nu permite advecţia maselor de aer, prin ur-
mare este caracterizat prin calm atmosferic, temperaturi legate de condiţiile radiative din fiecare
anotimp şi absenţa precipitaţiilor atmosferice. Caracteristicile vremii în situaţiile sinoptice antici-
clonale sunt destul de variate şi diferă de la un anotimp la altul, singura caracteristică valabilă
pentru întreg anul fiind cantităţile foarte reduse de precipitaţii, chiar dacă ele se pot produce
(Stoica, 1962).
2.3. FACTORII GEOGRAFICI (SUPRAFAŢA ACTIVĂ)

2.3.1. Influenţa aşezării geografice asupra climei
Aşezarea geografică a Podişului Sucevei, ca de altfel a întregii ţări în apropierea paralelei
de 45º (deci aproximativ la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord) şi la distanţe relativ
mari faţă de bazinele oceanice la aproximativ egală distanţă de punctele extreme ale continentu-
lui (Capul Roca în vest, Munţii Urali în est, la distanţe de aproximativ 2900km de acestea, sau
ceva mai reduse spre sud, la Marea Mediterană şi nord la mările nordice sau Oceanul Arctic),
determină clima temperat-continentală.
Dispunerea latitudinală şi amplasarea acestui areal între unităţi morfologice total diferite
pe longitudine (munte – câmpie), determină diferenţieri relativ importante între nordul şi sudul,
estul şi vestul acestuia. Întinderea latitudinală, deşi modestă, determină diferenţierea valorilor
unghiurilor de incidenţă sub care cad razele solare între sudul şi nordul arealului de studiu. Ast-
fel, la solstiţiul de iarnă valoarea unghiului de incidenţă variază între 18º33’ la Dersca şi 19º40’
la Roman, iar la cel de vară între 65º27’ şi 66º34’, în dreptul aceloraşi localităţi. Consecinţa dife-
renţei de peste 1º a unghiurilor de incidenţă între nord şi sud se reflectă în durata mai mică a zile-
lor de vară şi mai mare a nopţilor de iarnă în nord, având ca urmare reducerea duratei de străluci-
re a Soarelui, a radiaţiei solare, a temperaturii spre nord. Precipitaţiile atmosferice, element de
mare importanţă climatică, cresc în general pe direcţia nord, dar şi vest, însă diferenţierile spaţia-
le şi variabilitatea acestora sunt mult influenţate de factorii geografici locali şi cei dinamici. Ast-
fel influenţele scandinavo-baltice au o frecvenţă mai mare asupra nordului Podişului Sucevei,
lăsând locul treptat şi celor sudice sau estice.
Influenţa dispunerii longitudinale asupra climei este mai redusă, diferenţa de oră locală
între extremităţile estică şi vestică de câteva minute reflectându-se numai în diferenţa de răsărire
a Soarelui, determinând un mic avans temporal al proceselor de încălzire a solului şi a aerului în
est. Aşezarea şi dispunerea formelor de relief vecine Podişului Sucevei (întâmplător longitudi-
nal) au o însemnătate mai mare din punct de vedere climatic, influenţând prin urmare factorii di-
namici ai climei). Astfel lanţul Carpaţilor Orientali de la vest constituie o adevărată barieră cli-
matică în faţa maselor de aer vestice, pe când larga deschidere spre nord mai ales, dar şi est per-
mite o pătrundere mult mai uşoară a influenţelor scandinavo-baltice, inclusiv a celor continentale
euro-asiatice. Datorită predominării circulaţiei nord-vestice şi dispunerii treptelor de relief, deşi
reduse ca amploare, apar efecte ale föehnizării la coborârea aerului de pe pantele estice ale
Carpaţilor Orientali spre culoarul văilor Moldovei şi Siretului şi de pe cele ale Dealurilor
Siretului spre Câmpia Moldovei.
25
Acestea determină creşterea temperaturii aerului şi solului de la vest spre est şi scăderea
generală a cantităţilor de precipitaţii pe aceeaşi direcţie, respectiv creşterea frecvenţei şi duratei
medii a intervalelor secetoase. Modificarea pluvio-termică generală de la nord-vest spre sud-est
influenţează şi celelalte elemente climatice precum nebulozitatea, umezeala relativă, durata de
strălucire a Soarelui, vânturile etc. şi o dată cu acestea fenomenele şi hazardele meteo-climatice.
Fig. 8. Harta hipsometrică a Podişului Sucevei
2.3.2. Relieful
Complexitatea morfometrică şi morfografică a teritoriului studiat este cauza principală în
diferenţierea proceselor şi fenomenelor atmosferice, precum şi a climei şi topoclimei în general.
Principalele caracteristici ale reliefului cu rol climatogenetic sunt: altitudinea, orientarea şi expo-
26
ziţia versanţilor în raport cu poziţia Soarelui şi cu deplasarea maselor de aer, morfologia princi-
palelor forme de relief (concavă, convexă, plană).
Dintre caracteristicile enumerate mai sus, altitudinea se dovedeşte a avea rolul cel mai
important în distribuţia parametrilor climatici. Influenţa climatologică a acesteia, deşi evidentă,
este totuşi redusă în Podişul Sucevei, deoarece ecartul altimetric (>500m) nu este prea mare (fig.
8).
Caracterul tipic de podiş al arealului studiat poartă amprenta structurii monoclinale şi a
litologiei relativ uniforme. Aspectul orografic este imprimat de un ansamblu de dealuri piemon-
tane (la contactul cu unitatea carpatică, dintre care amintim Dealul Poiana Ciungilor - 689m –
cel mai înalt) sau de platouri înalte structural-petrografice (Teişoru -528m, Dealul Poiana Trei
Meri – Dragomirna - 525m, Dealu-Mare-Tudora - 587m, Dealurile Holm etc.) depresiuni
(Liteni-Moara, Rădăuţi), înşeuări sculpturale (Bălcăuţi, Bucecea, Strunga), culoare largi de vale
cu şesuri şi terase (ale Sucevei, Moldovei şi Siretului, fig. 8, fig. 9).
Platourile structurale au cea mai mare extindere în părţile centrale şi de est, unde facie-
sul sarmatic este alcătuit pe întinderi mari din gresii relativ bine cimentate, cu slabă înclinare
NNV-SSE şi cu altitudini ce variază între 300 şi 500m. Între platourile structurale, cu aspect de
adevărate câmpuri înalte, sunt de remarcat platourile Calafindeş-tilor, Călineştilor şi Mitoc –
Adâncata - Burdujeni din Podişul Dragomirnei. Aceleaşi caracteristici le întâlnim şi în Podişul
Fălticenilor, unde se individualizează Platoul Bosanci, platourile din Dealul Liniei, Dealul Ciriţei
şi suprafeţele structurale discontinue din sud, în sectorul Tătăruşi, Homiţa, Moţca, Brăteşti.
Principalele văi, ale Sucevei şi Siretului, adâncite cu peste 150m faţă de podiş, cursurile
superioare ale Şomuzului Mare şi Şomuzului Mic sunt orientate, în cea mai mare parte, pe direc-
ţia NV – SE, cu versanţi relativ simetrici în profil transversal (în unele sectoare). Evoluţia lor
avansată tinde să le transforme în depresiuni-culoar pe direcţia de înclinare generală a stratelor,
aspect propriu celor două Şomuzuri şi mai avansat în cazul Sucevei şi Siretului. Astfel, valea
Sucevei, între Dorneşti şi confluenţa cu valea Suceviţei, este orientată NE–SV şi N-S şi prezintă
o asimetrie evidentă, versantul stâng dintre Dorneşti şi Ţibeni reprezentând o cuestă de dimensi-
uni mari. La fel, văile Şomuzului Mare (între Fălticeni şi Dolhasca) şi Şomu-zului Mic (între
Unceşti şi Corni), cu orientare V-E, au versanţi sudici formaţi de cueste impresionante. Situaţia
se repetă şi pe anumite porţiuni din văile Solca, Ilişeşti, Şcheia, Drăgoiasa şi Rădăşeni. Cercetări-
le din diferite sectoare, dinspre Siret şi Suceava (începând din Dealul Căprăriei, de lângă oraşul
Siret), au pus în evidenţă existenţa până la 8 terase pe valea râului la care se adaugă încă 2-3
trepte de luncă (Geografia României, IV, p. 474, Băcăuanu V., 1981).
În sectoarele de confluenţă majoră (Suceava-Siret, Moldova-Siret) sunt caracteristice
„gruiurile aluvionare” formate prin mutarea în aval a confluenţelor pe distanţe de zeci de kilo-
metri. Luncile prezintă o morfologie foarte variată, cu 2-3 terase de luncă şi multe meandre,
grinduri longitudinale, braţe părăsite, „Sireţele”, popine. Aceste forme de relief concave (Culoa-
rul Siretului, Valea Sucevei şi a Moldovei) implică modificări topoclimatice locale, prin favoriza-
rea acumulării şi stagnării aerului rece, mai dens. Acest fenomen este mai accentuat în nopţile
senine ale sezonului rece şi în prezenţa stratului de zăpadă. În asemenea condiţii se creează stra-
tificarea stabilă a aerului, soldată cu fenomenul de inversiune termică. Astfel, în ariile joase din
Valea Siretului, temperatura aerului este iarna mai coborâtă decât pe versanţi, la înălţimi mai
mari. În aceste areale joase solul şi aerul se încălzesc excesiv în zilele de vară, proces favorizat
de slaba circulaţie a aerului în condiţii de adăpost. Deci, temperaturile diurne ale suprafeţei solu-
lui şi aerului cresc apreciabil în comparaţie cu cele ale versanţilor şi platourile structurale mai
înalte (Dealul Bour, Podişul Dragomirnei, Dealul Mare, Podişul Fălticenilor).
27
Fig. 9. Podişul Sucevei – subunităţi geomorfologice (prelucrare după

Posea Gr. şi Badea L., 1984)
În nopţile cu calm atmosferic, aerul rece, mai greu, alunecă descendent pe versanţi,
înlocuindu-l treptat pe cel mai cald din arealele mai joase. Pe de altă parte, pe timp cu vânt, tere-
nurile mai înalte (formele convexe) sunt expuse din plin acţiunii vântului şi în asemenea condiţii
aerul nu se poate răci prea mult noaptea (mai ales iarna) sau încălzi în zilele senine de vară. Prin
urmare, oscilaţiile termice diurne rămân mai reduse decât pe văi şi în depresiuni, unde răcirea
aerului este mai intensă. Aici s-au înregistrat minimele absolute: -34,2ºC la Rădăuţi, pe 28 de-
cembrie 1996 şi -33,2ºC la Roman, pe 20 februarie 1954. Maximele absolute din podiş au fost de
38,8ºC la Fălticeni (20 iulie 1960) şi 38,6ºC la Suceava (17 august 1952).
Orientarea şi înclinarea versanţilor determină variaţia unghiului receptării razelor solare,
deci a energiei calorice. Pe timpul zilei, vara, versanţii sudici sunt mai puternic încălziţi, cu 8 –
12ºC mai mult decât cei nordici, unde aerul este mai rece şi mai umed (Slavic, 1987).
28
2.3.3. Apele, vegetaţia şi solurile

Suprafaţa activă subiacentă a Podişului Sucevei (suprafaţa terestră cu toate particularităţi-
le ei) se caracterizează printr-o deosebită varietate. Dacă nu am ţine seama de valoarea albedou-
lui din fluxul radiaţiei globale întreaga cantitate de energie solară ar fi preluată şi transformată în
energie calorică de către suprafaţa activă. Proporţia acestui flux reprezintă, de fapt, complemen-
tul procentual al albedoului, respectiv radiaţia absorbită. În luna ianuarie, când stratul de zăpadă
acoperă cea mai mare parte a teritoriului, numai 35-40% din energia solară poate fi preluată de
suprafaţa activă. Această cantitate creşte rapid până în martie când suprafaţa activă absoarbe pes-
te 80% din întreaga cantitate de energie. Din martie până în septembrie - octombrie, suprafaţa
activă absoarbe peste 80% din fluxul energetic radiativ.
Este evident că valorile radiaţiei absorbite depind nu atât de schimbarea caracteristicilor
fizice ale suprafeţei active prin apariţia stratului de zăpadă, cât mai ales de reducerea treptată a
unghiului de incidenţă.
Preluarea selectivă a energiei solare în funcţie de culoarea suprafeţei active poate fi apre-
ciată pe baza variaţiei albedoului. Astfel, energia solară recepţionată de suprafaţa solului ne-
înierbat este preluată în proporţie de 84%. Proporţiile scad pe măsură ce culoarea variază spre
cea a zăpezii curate, care absoarbe numai 30 - 40% din radiaţia solară globală. Se înţelege că
energia calorică ce rezultă în urma transformărilor ce au loc la nivelul suprafeţei active este utili-
zată de suprafaţa terestră în mod diferenţiat.
Suprafaţa luciului de apă. Deşi luciul de apă, reprezentat de principalele râuri care dre-
nează Podişul Sucevei (Suceava, Moldova şi Siretul) cu afluenţii lor şi câteva lacuri (iazuri) arti-
ficiale (cele mai mari pe Siret, Şomuzul Mare, Suceava şi Dragomirna), are o suprafaţă redusă în
arealul de studiu, introduce modificări locale în caracteristicile climatogene. Râurile cu alimenta-
re în zona montană (Suceava, Moldova, Siret), deşi au o scurgere permanentă, cu debite şi volu-
me anuale medii importante de apă (Suceava la Iţcani - 14,1m3/s şi cca. 500 milioane m3; Mol-
dova la Tupilaţi - 26,51m3/s; Siret - 316 milioane m3 anual la postul Siret sau 1820 milioane m3
anual după confluenţa cu Moldova), au suprafeţe mici, deci o influenţă climatogenă redusă.
Ca urmare a celor arătate anterior, deşi arterele hidrografice care traversează Podişul
Sucevei au o întindere însemnată, la care se mai adaugă lacurile, sectoarele mlăştinoase, bălţile
etc., suprafaţa totală a luciului de apă din Podişului Sucevei este redusă (cca. 3,5km2 ~ 0,5%),
deci cu influenţe relativ slabe asupra stărilor de vreme şi climă.
Suprafaţa bio-pedologică. Silvostepa, ca formaţiune vegetală, lasă loc spre est stepei
propriu-zise. Fagul (Fagus silvatica) specific climatului temperat moderat termic, cu pluviozitate
excedentară, se află la limita arealului estic de repartiţie, fiind întâlnit în exemplare izolate în
părţile mai înalte ale câmpiei din nord – vest, nord şi sud, aceasta şi datorită faptului că masele
de aer atlantic lasă din ce în ce mai puţine precipitaţii pe măsură ce se îndreaptă spre est, ajun-
gând la longitudinea Câmpiei Moldovei mai puţin umede, cât şi a influenţelor est-europene.
Trăsătura bio-pedo-geografică de bază a Podişului Sucevei o constituie generalizarea
subetajului foioaselor şi a preluvosolurilor, pe fondul căreia, în cadrul zonalităţii verticale, apar
insule importante de făgete sau de fag în amestec cu alte specii (carpen, gorun, tei), cu
luvosoluri, luvosoluri albice (uneori stagnice), în general la altitudini de peste 500m pe dealurile
piemontane sau 400m, corespunzătoare Podişului Dragomirnei, Culmii Bour–Dealul Mare, Dea-
lurilor Ibăneştilor şi culmilor înalte de pe interfluviul Moldova–Siret (Slavic, 1988).
Predominarea culturilor agricole asupra vegetaţiei naturale determină un adevărat mozaic
de microclimate generate de fiecare cultură în parte, dezvoltarea stadială a plantelor, densitatea şi
rotaţia culturilor, reprezentând factori suplimentari de nuanţare a climei, atât în timp (prin durata
culturii), cât şi în spaţiu (prin extinderea ei în suprafaţă şi pe verticală).
Din suprafaţa totală de cca. 5500km2 a Podişului Sucevei, peste jumătate (cca. 53%) este
caracteristică vegetaţiei de pajişti secundare, transformate astăzi în cea mai mare parte în teren
agricol (fig.10), păduri de foioase, alcătuite din: făgete (care ocupă aproximativ 26% din supra-
29
faţa împădurită a podişului, inclusiv sub formă de arborete naturale de fag în Pădurea Stuhoasa,
Făgetul Secular Humosu, Roibu, 2010), stejărete, cca. 18%) şi amestec de foioase, mai rar coni-
fere (cu apariţie sporadică, de origine antropică în majoritatea cazurilor), pajişti naturale, vii şi
livezi (cca. 1%), restul de cca.18% din total reprezentând terenuri intravilane, ape, grinduri,
prundişuri, mlaştini, şosele, căi ferate etc.
Fig. 10. Vegetaţia Podişului Sucevei (după Atlasul României, 1985)
Pădurea, care deşi ocupă locul al doilea în suprafaţa podişului (18%), deţine cel mai ac-
tiv rol dintre asociaţiile vegetale naturale în conturarea de topoclimate datorită varietăţii caracte-
30
risticilor ei (specii, dimensiune, densitate, suprafaţă etc.). Un rol aparte în modificarea climei zo-
nelor împădurite îl au procesele fiziologice de evapotranspiraţie prin care se eliberează în atmos-
feră o cantitate importantă de apă, oxigen şi bioxid de carbon. Procesele de descompunere a res-
turilor vegetale duc, de asemenea, la producerea de bioxid de carbon, metan etc., gaze recunos-
cute ca având un puternic efect de seră.
De-a lungul Văii Siretului există suprafeţe împădurite cu densităţi şi specii diferite cum ar
fi: păduri de stejar în amestec cu carpen şi tei în sectoarele Paşcani-Mirceşti şi parţial în Şaua
Bucecea şi Şaua Ruginoasa, păduri de stejar cu gorun în aria Grămeşti-Zamostea, Dragomirna şi
în sectorul de la sud de Şaua Ruginoasa, păduri de fag cu carpen de la Adâncata şi în sectorul de-
a lungul luncii Siretului, între localităţile Liteni şi Dolhasca, păduri de stejar cu tei, carpen şi alte
foioase în sectorul Tudora - Lespezi şi pe versanţii Dealului Mare.
În desfăşurarea proceselor şi fenomenelor meteorologice, arealele împădurite de pe terito-
riul Podişului Sucevei (Podişul Dragomirnei, Culmea Bour – Hăpăi - Dealul Mare, Dealul
Ibăneştilor şi culmile înalte de pe interfluviul Moldova – Siret) introduc prin caracteristicele lor
particulare o serie întreagă de modificări, care duc în ultimă instanţă la crearea unor condiţii
topoclimatice sensibil diferenţiate faţă de cele ale câmpului deschis. Aceste modificări depind în
primul rând de structura, densitatea şi compoziţia floristică a pădurii, care joacă un rol esenţial în
apariţia diferitelor suprafeţe active. Cu cât densitatea arborilor va fi mai mare, cu atât rolul supra-
feţei active reprezentat de nivelul superior al coroanelor va fi mai important. Pe de altă parte,
densitatea mică a arborilor înalţi permite apariţia altor etaje de vegetaţie, la al căror nivel super-
ior iau naştere, de asemenea, suprafeţe active (pădurile de stejar - luminoase).
Din punct de vedere climatic, parcurgerea unui ciclu anual de vegetaţie (primăvara înain-
te de înfrunzire, sfârşitul primăverii şi vara cu un frunziş matur, toamna când are loc desfrunzi-
rea, iarna cu pauza vegetativă) echivalează cu transformări succesive ale stratului activ subiacent
(coroanele copacilor), cu toate urmările acestor modificări asupra radiaţiei solare, temperaturii
umidităţii şi mişcărilor aerului.
Plantaţiile pomicole, prin unele caracteristici, pot fi asociate pădurilor de foioase, în ceea
ce priveşte influenţele asupra climei. Extinse pe suprafeţe de regulă mai reduse decât pădurea,
respectând o strictă aliniere a pomilor şi fiind lipsite de straturi de vegetaţie intermediare, livezile
pomicole creează un microclimat asemănător cu topoclimatul de pădure, prin aproape toate ca-
racteristicile, dar având o intensitate şi o extindere mai reduse decât în pădurea de foioase.
Vegetaţia ierboasă, fâneţele şi păşunile, deţinând aproape 10% din totalul suprafeţei Po-
dişului Sucevei sau 19% din suprafaţa agricolă a acestui podiş, modifică în primul rând cantitatea
de radiaţie solară care ajunge la suprafaţa solului, influenţând astfel mersul principalelor elemen-
te meteorologice.
Vegetaţia ierboasă exercită o influenţă considerabilă şi asupra amestecului aerului prin
turbulenţă dinamică. Datorită forţei de frecare pe care o generează obstacolul constituit de stratul
vegetal în calea vântului, viteza acestuia scade substanţial, micşorându-se astfel şi intensitatea
schimbului turbulent.
Maximul din timpul zilei şi minimul nocturn se produc fie la nivelul frunzelor, când plan-
tele sunt dese, fie la suprafaţa solului sau la o înălţime oarecare faţă de sol, când acestea sunt mai
rare. De asemenea, umiditatea aerului este îmbogăţită printr-o evapotranspiraţie intensă. Micşo-
rarea sensibilă a vitezei vântului favorizează păstrarea vaporilor de apă în spaţiul dintre plante.
Fenomenele hidrometeorologice ca roua, bruma se produc în cantităţi mult mai mari decât pe te-
ritoriul fără vegetaţie, dată fiind suprafaţa radiantă mai mare pe care o au lanurile sau pajiştile cu
diferite ierburi.
Cuvertura de soluri, deşi are un rol mult mai redus în procesul climatologic, influenţează
totuşi suprafaţa activă pentru perioade scurte de timp (în anotimpurile de tranziţie, în condiţiile
lipsei vegetaţiei şi stratului de zăpadă) prin culoarea sa şi prin gradul de umezire (care determină
închiderea culorii). Învelişul pedologic, compus dintr-un mozaic de soluri, fiecare cu culoarea,
gradul de porozitate, umezeala şi conductibilitatea calorică proprie, influenţează direct regimul
radiativ caloric al stratelor de aer de deasupra.
31
Faeoziomurile sunt solurile specifice în Podişul Sucevei, deţinând cea mai mare răspân-
dire în această subunitate, cu o maximă dezvoltare în Podişul Fălticeni, Depresiunea Liteni şi
Şaua Bălcăuţi, cu areale mai reduse în înşeuările Lozna, Bucecea şi Ruginoasa - Strunga. Soluri-
le de culoare închisă, de tipul faeoziomurilor din nordul Podişului Dragomirnei, sectorul de con-
fluenţă a Siretului cu Suceava, versanţii vestici ai Şeilor Bucecea şi Ruginoasa, Dealul Mare, au
albedoul mai mic (12 - 20%) şi se încălzesc mai puternic în cursul zilei decât cele de culoare
deschisă (deci încălzesc mai intens aerul de deasupra).
Noaptea, solurile de culoare închisă (argiloase şi hidromorfe, sau cele humico-gleice cu
un conţinut mare de umiditate) emit radiativ căldură mai intensă decât opusul lor şi în consecinţă
amplitudinea termică diurnă a acesteia este mai ridicată. Solurile umezite de ploaie, mai închise
la culoare, se încălzesc mai puţin, determinând astfel un regim termic similar stratului de aer de
deasupra.
Pe formele de relief cu altitudini mai reduse (terase, glacisuri, înşeuările Bucecea şi Ru-
ginoasa - Strunga) şi pe versanţi sudici sau estici slab înclinaţi preluvosolurile au o răspândire
apreciabilă, fiind secondate pe alocuri, chiar de mici areale de cernoziom cambic.
Pe versanţii cu înclinări slabe şi moderate, cu expunere spre nord-vest, vest şi nord, cu
păduri de fag şi de alte foioase cu fag, sunt dezvoltate solurile corespunzătoare, care coboară
uneori până la baza lor, pentru ca, pe aceiaşi versanţi, dar cu înclinări accentuate (frunţi de
cuestă) sau cultivate, să predomine solurile intens erodate şi regosolurile.
2.3.4. Rolul factorilor antropici în modificarea suprafeţei active

Creşterea numărului populaţiei, dezvoltarea aşezărilor şi a mijloacelor de intervenţie tot
mai puternice asupra mediului ambiant au determinat modificări tot mai profunde asupra ele-
mentelor sale componente, implicit asupra microclimei şi topoclimatelor.
Defrişarea pădurilor reprezintă cele mai timpurii intervenţii antropice asupra mediului
şi, prin aceasta, modificarea vegetaţiei naturale iniţiale, prin reducerea suprafeţelor silvice.
La nivelul Podişului Sucevei pădurea avea o pondere de cca. 75% în urmă cu câteva se-
cole, faţă de cca. 18% astăzi. Ritmul despăduririlor, impus deseori de factorii politici şi econo-
mici (mai ales după liberalizarea comerţului cu cereale în urma păcii de la Adrianopol în 1829), a
crescut foarte mult în condiţiile unei agriculturi extensive, deci a unei necesităţi tot mai mari de
teren agricol.
Efectele negative ale acestor defrişări nu şi-au întârziat apariţia, aşa încât încă de la sfâr-
şitul aceluiaşi secol s-a pus problema plantării de perdele forestiere cu rol de protecţie la vânt. O
altă perioadă intensă de despăduriri a apărut în secolul trecut, ca urmare a presiunii economice
privind cererea din ce în ce mai mare la export a materialului lemnos şi incapacitatea aplicării
legilor de protejare a fondului forestier de după 1990 au favorizat creşterea suprafeţelor despădu-
rite în întreaga ţară, inclusiv în Podişul Sucevei.
Suprafaţa agricolă (peste 72% din suprafaţa Podişului Sucevei), introduce modificări
importante în structura suprafeţei active. Ea se manifestă ca un adevărat mozaic de suprafeţe ac-
tive, cu diferenţieri foarte mari funcţie de cultură, de faza fenologică de dezvoltare.
Lucrările hidro-ameliorative (asanarea mlaştinilor, desecările bălţilor, irigaţiile, crearea
lacurilor de acumulare, îndiguirile) au avut ca scop principal extinderea culturilor. Prin urmare,
suprafeţele cu exces hidric, care odinioară asigurau pe lângă o oarecare producţie piscicolă şi
constanţă climatică (prin atenuarea amplitudinilor termice), s-au transformat în nuclee de difuzie
a unor condiţii de aridizare (Clima României, 2008) şi excesivizare climatică.
Expansiunea aşezărilor umane, mai ales a celor urbane reprezintă o altă caracteristică
importantă a modificărilor suprafeţei active. Arealul geografic studiat este bine populat, cu aşe-
zări foarte vechi, cuprinzând 14 oraşe în prezent, dintre care primele 5 ca mărime sunt municipii
(Rădăuţi, Suceava, Fălticeni, Paşcani, Roman, care determină apariţia topoclimatelor complexe
urbane) şi aşezări rurale mari, cu funcţii predominant agricole, uneori şi complementare (cu ex-
ploatări forestiere, de sare).
32
Caracteristicile oraşelor şi aşezărilor rurale mari contribuie în mod sensibil la modificarea

topoclimatului, prin reducerea evaporaţiei reale şi mărirea coeficientului scurgerii superficiale a
apelor meteorice.
Existenţa unui albedou specific, ca şi a unei surse suplimentare de căldură în atmosfera
urbană, la care se adaugă şi impurificarea aerului, care micşorează radiaţia nocturnă a suprafeţei
subiacente, determină valori medii ale temperaturii mai mari cu 0,5-1,5°C faţă de acelea din zona
periurbană (Ciulache, 2002).
Micşorarea albedoului stratului de zăpadă din interiorul oraşului este provocată de impu-
rificarea cu pulberi a suprafeţei acesteia. În aceste condiţii, dezvoltarea plantelor în oraş este
avansată cu o săptămână (liliacul înfloreşte cu 5-10 zile mai repede în interiorul oraşului).
Aşa cum rezultă şi din observaţiile vizuale, ultimele îngheţuri de primăvară apar mai de-
vreme în oraş decât în afara lui, iar primele îngheţuri de toamnă se produc mai târziu cu 4-5 zile.
În interiorul oraşului, solul şi aerul sunt mai uscate, deoarece precipitaţiile lichide odată căzute
sunt colectate imediat de reţeaua de canalizare, ritmul evaporării fiind intens dar scurt.
Complexul suprafeţei active format din „relieful” de clădiri şi reţeaua de străzi orientate
foarte diferit, modifică substanţial direcţia şi viteza vântului. Distribuţia oraşelor şi a industriei
este destul de raţională şi uniformă în centrul şi sudul Podişului Sucevei, dar se simte încă nece-
sitatea consolidării şi complimentării reţelei urbane în nordul subunităţii.
Toate elementele care intră în componenţa suprafeţei subiacente a Podişului Sucevei au o
mare diversitate, fiecare imprimând anumite caracteristici proceselor şi fenomenelor atmosferice.
Din analiza structurii suprafeţei subiacente, în Podişul Sucevei se observă diversitatea şi
variabilitate acesteia, constituind totodată una din cauzele particularităţilor climatice de aici.
În fapt, toate staţiile meteorologice sunt amplasate în imediata apropiere a oraşelor sau
localităţilor mai mari, cu trăsături fizico-geografice şi ale suprafeţei active concrete (tab. 7,
fig.11).
Tab. 7. Trăsăturile principale ale suprafeţei active specifice staţiilor meteorologice din Podişul Sucevei
Nr. Staţia Lat.N. Long.E. Alt.(m) Caracteristici principale şi intervenţii antropice
Aşezare urbană, densitate mare de clădiri înalte sub formă de blocuri şi case de
locuit, spaţii verzi relativ reduse, sub formă de mici parcuri şi arbori stradali.
1 Rădăuţi 47º50' 26º53' 389 Industrie relativ dezvoltată. În jurul oraşului, terenuri agricole într-o continuă
schimbare ca suprafaţă activă, în care domină solurile hidromorfe. Apropiere
relativă de zona montană, cu multe păduri de conifere dar şi fag.
Idem la Suceava, cu o industrie şi mai dezvoltată, mai ales înainte de 1989. În
jur, păduri de amestec de foioase Ilişeşti, Pătrăuţi, Adâncata), terenuri agricole şi
2 Suceava 47º38' 26º15' 352
câteva rezervaţii de fâneţe naturale. Important nod rutier şi feroviar, dispune şi
de un aeroport internaţional.
În afara clădirilor specific urbane, sunt caracteristice întinse livezi pomicole de
3 Fălticeni 47º28' 26º20' 348
măr şi o salbă de lacuri de acumulare pe Şomuzul Mare.
Localitate rurală relativ întinsă, în prezent declarat oraş, aşezat pe terasele infe-
4 Dolhasca 47º25' 26º38' 230 rioare ale Siretului şi Şomuzului Mare, cu multe terenuri agricole şi pădure de
foioase în jur. Nod feroviar.
Localitate rurală, de mărime medie, cu teren accidentat, de dealuri, predominant
5 Cotnari 47º22' 26º56' 289
acoperite de culturi de viţă de vie.
Important nod feroviar, oraş relativ dezvoltat, aşezat pe terasele joase şi medii
6 Paşcani 47º15' 26º43' 248
ale Siretului, înconjurat de localităţi rurale cu profil predominant agrar.
Important centru urban, cu industrie dezvoltată, situat la confluenţa Moldovei cu
8 Roman 46º55' 26º50' 216 Siretul, având altitudini medii reduse, înconjurat de multe terenuri agricole şi
localităţi rurale. Nod rutier şi feroviar important.
a b
33
c d
Fig. 11. Platforme standard de observaţii şi măsurători ale unor staţii din Podişul Sucevei (a - Rădăuţi,
b - Fălticeni, c - Suceava) şi clădirea Staţiei meteorologice Suceava (d)
34
Cap. III. ELEMENTELE CLIMEI ŞI HAZARDELE METEO-
CLIMATICE AFERENTE
3.1. TEMPERATURA ŞI HAZARDELE TERMICE
Temperatura reprezintă unul dintre cei mai importanţi parametri climatici, ce înregistrea-
ză în timp o mare variabilitate, determinând astfel şi modificarea celorlalte elemente. Cunoaşte-
rea particularităţilor termice, a repartiţiei spaţio-temporale a temperaturii aerului în Podişul
Sucevei, a abaterilor faţă de valorile obişnuite sau medii (cele maxime sau peste anumite valori
fiind legate direct de hazardele meteo-climatice), cu efecte negative atât asupra unor sectoare
economice (în special cel agricol) cât şi asupra vieţii cotidiene, prezintă o mare importanţă teore-
tică şi practică.
3.1.1. Temperatura la suprafaţa solului
Temperatura la suprafaţa solului (parţial suprafaţă activă), este unul dintre cei mai impor-
tanţi parametri climatici, ce înregistrează în timp o mare variabilitate, determinând astfel şi modi-
ficarea celorlalte elemente climatice, inclusiv a temperaturii aerului.
a. Valori termice medii anuale la suprafaţa solului
Distribuţia spaţială a temperaturii suprafeţei solului. Temperaturile medii anuale ale
suprafeţei solului sunt cuprinse între 8,5°C la Rădăuţi şi 10,7°C la Cotnari, crescând de la nord-
vest spre sud-est.
o Cel mai rece an An normal termic Cel mai cald an Altitudinea m
C
15 400
352 348
389
12 12,9 12,9
2007 2007 300
11,7
10,8 2007 248
10,6 2007
9 2007 216
2008
200
6
9,1 9,6 10,7 10,3
8,5
100
3 6,4 7,3 7,5 8,7
1980 1980 1969 8,1
1980
1980 1969
0 0
Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Fig. 12. Temperaturile medii anuale cele mai mici, cele mai mari şi
multianuale ale suprafeţei solului în Podişul Sucevei (1961-2010)
Dacă diferenţierile termice spaţiale pe teritoriul Podişului Sucevei sunt relativ reduse va-
loric, cele temporale cunosc o variabilitate remarcabilă, depăşind-o pe cea a aerului. Se remarcă
anii 1969 şi 1980 ca fiind cei mai răcoroşi, cu temperaturi medii cuprinse între 6,4ºC în nord
(Rădăuţi - 1980) şi 8,7ºC în sud-est (Cotnari – 1969 şi 1980). În schimb, anul 2007 a fost cel mai
călduros, cu mediile termice anuale cele mai mari la toate staţiile meteorologice la toate staţiile
din podiş (fig. 12).
Se remarcă acelaşi sens de creştere sau scădere a temperaturii anuale la staţiile analizate,
exprimat grafic prin paralelismul evident al curbelor grafice (fig. 13).
Tendinţa liniară a valorilor medii termice anuale pe întreg intervalul analizat are un sens
pozitiv la toate staţiile meteorologice, prezentând de asemenea un paralelism aproape perfect. Se
pot constata mai multe perioade reci (1979-1981, 1984-1989) alternând cu cele calde
(remarcându-se mai ales anul 2007). Variabilitatea termică a suprafeţei solului a oscilat între
mediile anuale cele mai mici şi cele mai mari, prezentând abateri negative (cuprinse între -1,8 şi
-2,2ºC) sau pozitive faţă de mediile termice multianuale (1,7÷2,1˚C, în 2007).
Din analiza datelor perioadei 1961-2010 s-a observat că valorile termice anuale sunt foar-
te rar egale cu media multianuală şi se regăsesc ceva mai des în apropierea acesteia (±0,5ºC),
între 0% la Rădăuţi – 17% la Suceava. În majoritatea anilor predomină abaterile negative (mai
scăzute cu 0,5ºC faţă de normală), cuprinse între 42% la Suceava şi 56% Rădăuţi, procentul celor
pozitive fiind uşor mai redus (42% la Suceava şi 48 la Fălticeni şi Cotnari).
o Rădău ţi S uce ava Făltice ni Roman C otnari
C Tre n d Rădăuţi Tre n d S uce ava Tre nd Făltice n i Tre nd Roman Tre nd Cotnari
14
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0266x + 10,011
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0,1272
13
12
11
10
6
1961 1967 1973 1979 1985 1991 1997 2003 2009
Fig. 13. Evoluţia şi variabilitatea multianuală a temperaturilor medii anuale ale suprafeţei solului
la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Foarte sugestive sunt graficele reprezentând abaterile termice medii anuale ale suprafeţei
solului, trendul lor liniar şi mobil pe 5 ani (fig. 14).
o
C
2.0
y = 0.0199x - 0.4959
R2 = 0.1062
1.0
0.0
-1.0
-2.0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
A b a t e ri t e rm ic e a n u a le la S u c e a v a T re n d m o b il ( 5 a n i) T re n d lin ia r
o
C
3
y = 0.0252x - 0.6071
2
R2 = 0.133
-1
-2
-3
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
A b a t e ri t e rm ic e a n u a le la F ălt ic e ni T re n d m o b il ( 5 a n i) T re n d lin ia r
Fig. 14. Evoluţia multianuală a abaterilor termice medii anuale ale suprafeţei solului din Podişul Sucevei
(Suceava, Fălticeni) în perioada 1961-2010
Variaţiile abaterilor mediilor glisante pe câte 5 ani pun în evidenţă aceiaşi evoluţie termi-
că descrisă anterior la analiza grafică a mediilor anuale, cu o perioadă cu răciri în anii 1996-1997
36
III. Elementele climei şi hazardele meteoclimatice aferente
sau încălziri evidente după anul 1997, atingând un prim maxim în anul 2000 (an cu intensă acti-
vitate solară) şi apoi, un al doilea maxim în 2007, când s-a înregistrat cel mai ridicat vârf termic,
fără precedent din ultima jumătate de secol (la toate staţiile din podişul Sucevei, atât la suprafaţa
solului cât şi în aer).
b. Regimul termic anual la suprafaţa solului

Anual, mersul mediu al temperaturii suprafeţei solului are caracteristici specifice şi poate
fi analizat pe secvenţe temporale diferite, cum ar fi semestrial, anotimpual, lunar sau chiar diurn,
determinat de intensitatea radiaţiei solare globale.
Distribuţia spaţială a temperaturilor medii semestriale, anotimpuale şi lunare
În sezonul cald, procesul de încălzire a solului este principala sursă de încălzire a atmos-
ferei, deci solul va fi mai cald, iar în sezonul rece, pierderile radiative de pe suprafaţa solului
sunt în foarte mică măsură compensate de aport termic din straturile inferioare, comparativ cu
aportul termic al circulaţiei generale, în cazul atmosferei.
Valorile medii ale semestrelor reci (fig. 15a) cresc de la -0,2ºC (Rădăuţi) la 1,7ºC (Cot-
nari). În acelaşi sens cresc şi cele ale semestrelor calde, însă de la valori mult mai mari, de la
17,2ºC la 19,6ºC.
Valorile maxime se produc în sud-est, la Cotnari (fapt explicat prin uşoara föenizare a ae-
rului vest-nord-vestic şi lipsa inversiunilor termice) şi nu în sudul extrem, la Roman, în culoarul
Siretului (unde inversiunile termice au frecvenţe şi intensităţi mari). În fapt, mediile termice pe
aproape toate entităţile temporare ating valorile maxime la Cotnari şi nu la Roman, după cum
vom vedea în continuare. Pe lângă cauzele amintite mai sus, mai amintim şi distanţa mai mică
faţă de Câmpia Moldovei a Cotnarilor, respectiv faţă de zona subcarpatică şi montană a arealului
Romanului, unde şi suprafaţa luci-
ului de apă este mai mare decât în a
C
o S em.rece (0,8˚C) S em.cald (18,6˚C)
primul caz.
18
Temperaturile medii 17,8 18,5
19,7 19,4
14 17,3
anotimpuale variază între valorile
cele mai reduse de -4,1ºC şi -2,2ºC 10
iarna şi cele mai mari, între 21,0 şi 6
1,7
23,6ºC, vara (fig. 15b). Valorile 2 -0,2 0,4 0,8 1,2
termice medii ale anotimpurilor de -2

tranziţie sunt intermediare, toam- Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
nele (8,3 - 10,3ºC) fiind ceva mai b

Iarna (-3,2˚C)
o Primăvara (10,0˚C) Vara (22,5˚C) Toamna (9,4˚C)
răcoroase decât primăverile (între C
25
8,8 şi 11,0ºC). 20 23,7 23,5

22,4
Distribuţia spaţială a medi- 21,1 21,6
15
ilor termice anotimpuale ale su-
prafeţei solului este asemănătoare 10
10,3 10,7
cu cea semestrială, creşterea 5 8,8 8,4
9,4 8,8 10,0 9,4
11,0 9,9
concretizându-se tot spre sud-est, 0

-3,2 -2,2
respectiv Cotnari. -4,1 -3,4 -2,9
-5
Mediile termice lunare ale Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
suprafeţei solului în Podişul Fig. 15. Temperaturile medii semestriale (a) şi anotimpuale
Sucevei variază între cele mai scă- (b) la staţiile principale din Podişul Sucevei (1961-2010)
zute valori, cuprinse între -5,4ºC
(Rădăuţi) şi -3,3ºC (Cotnari) în ianuarie şi cele mai mari, cuprinse între 21,8ºC (Rădăuţi) şi
24,5ºC (Cotnari), în iulie.
Scăderea valorilor medii ale temperaturii lunii ianuarie este mai puternică odată cu depla-
sarea spre nord-est, decât scăderea produsă de creşterea altitudinii. Acest fapt se datorează frec-
venţei mai mari a maselor de aer reci nord-estice. Valorile medii lunare de la suprafaţa solului
din perioada rece a anului (noiembrie-martie) sunt doar cu puţin mai scăzute decât cele înregis-
37
trate în adăpostul meteorologic (când diferenţele sunt negative) şi cresc spre sud, unde atmosfera
primeşte mai frecvent aporturi ocazionale de aer mai cald, prin activitatea ciclonilor mediterane-
eni.
Pe timpul verii, poziţia Tab. 8. Valori termice medii lunare ale
suprafeţei solului din Podişul Sucevei (1961-2010)
uşor adăpostită a unor staţii mete- Luna / valoarea lunară (˚C) Am-
orologice (Rădăuţi, Dolhasca) fa- Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 Med plit.
vorizează încălzirea puternică a Rădăuţi -5,4 -3,7 1,1 8,9 16,5 20,5 22,0 20,8 14,8 8,3 2,0 -3,3 8,5 27,4
suprafeţei solului, astfel încât me- Suceava -4,6 -3,0 1,6 9,6 1,1 1,1 22,5 21,3 15,3 8,7 2,4 -2,7 9,1 27,1
diile termice ale suprafeţei solului. Fălticeni -4,4 -2,8 2,1 10,1 17,7 21,9 23,2 22,0 16,1 9,3 ,8 -2,5 9,6 27,6
În toate lunile anului media termi- Cotnari -3,3 -1,8 3,1 11,1 18,8 23,1 24,5 23,4 17,0 10,2 3,7 -1,5 0,7 27,8
Roman -4,3 -2,4 2,7 10,9 18,5 22,8 24,4 23,2 16,8 9,8 32 -,1 10,3 28,7
că cea mai mică se înregistrează la Media -4,4 -2,7 2,1 10,1 17,7 21,9 23,3 22,1 16,0 9,3 2,8 -2,4 9,6 27,7
Rădăuţi, iar cea mai mare la Cot-
nari (tab. 8, fig. 16).
Se remarcă mersul anual aproape paralel al temperaturilor medii lunare pe suprafaţa solu-
lui la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (fig. 16). Fluxul termic mediu lunar radiativ al
suprafeţei solului este pozitiv, în perioada aprilie-octombrie şi negativ, în perioada decembrie-
martie şi pe tot parcursul anului, între apusul şi răsăritul soarelui.
o
C Podiş ul Suce ve i
25
20
15
Rădău ţi
10
S u ce ava
Făl ti ce n i
C otn ari
5 Rom an
Me di i ae r
-5
-10
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noe Dec
Fig. 16. Regimul termic anual al valorilor medii lunare ale

temperaturii suprafeţei solului (1961-2010)
În aprilie, Podişul Sucevei prezintă valori medii ale temperaturii suprafeţei solului cu-
prinse între 9ºC şi 11°C. În luna octombrie, valorile medii ale temperaturii suprafeţei solului va-
riază între 8 şi 10°C. În aprilie, la nivelul de -10cm, în sol, temperaturile medii în creştere, ajung
la 10°C, iar în octombrie la aceiaşi valoare, însă în scădere. Amplitudinile termice lunare sunt
cuprinse între 27,0ºC la Suceava şi 28,6ºC la Roman.
Variaţiile neperiodice a mediilor termice semestriale, anotimpuale şi lunare
Pe termen lung, în perioada analizată valorile termice ale suprafeţei solului în sezonul
rece au cunoscut o variabilitate deosebită, cu oscilaţii pozitive sau negative faţă de media multi-
anuală (fig. 17a).
Evidenţiem paralelismul aproape perfect ale mersului valorilor la cele 5 staţii, ceea ce
demonstrează relativa uniformitate a condiţiilor climatogene din arealul studiat. Tendinţele ter-
mice crescătoare în toate cazurile prezintă un paralelism aproape perfect. Din graficele de evolu-
ţie a acestui parametru climatic observăm că sezoanele reci sau calde se grupează uneori câte 2-
3, cu abateri termice pozitive sau negative. Valorile termice medii ale suprafeţei solului au variat
în semestrele reci între -3,1ºC (la Rădăuţi în 1995-1996) şi 5,2ºC (la Cotnari în 2006-2007), iar
abaterile termice pozitive cele mai mari le-au depăşit valoric pe cele negative.
38
În sezoanele calde din perioada 1961-2009 se observă aceeaşi variabilitate deosebită a

valorilor termice medii ale suprafeţei solului. Acestea au oscilat între cele mai răcoroase (1980
sau 1991) şi cele mai călduroase sezoane calde, în anii 2007 sau 1994 (fig. 17b), respectiv între
valorile de 14,7ºC (Rădăuţi, 1980) şi 22,6ºC (Roman, 2007).
Abaterile valorice ale acestor extreme sunt ceva mai reduse ca în cazul semestrelor reci,
mai ales a celor pozitive (între -2,5 şi +3,2ºC).Numărul semestrelor reci normale termic (sau
apropiate de media multianuală, cu abateri cuprinse între ± 0,5ºC) este cel mai redus (21-34%), a
celor cu abateri pozitive este mai mare (între 30-36%), iar a celor cu abateri negative este maxim
(17-20 sau 38-43%, fapt explicabil, având în vedere amplasarea nordică a arealului de studiu.
Numărul semestrelor calde cu valori apropiate de normală este mai mare ca în cazul ce-
lor reci, evidenţiindu-se un echilibru termic mai ridicat, fapt observat şi din valorile abaterilor
medii pătratice (fig. 17b). Paralelismul evident dintre staţii se menţine şi în cadrul evoluţiei aba-
terilor termice ale suprafeţei solului în semestrele calde.
a
o
C 5
-1
-3
y = 0.0364x - 1.0786 y = 0.029x - 0.3077 y = 0.031x - 0.036 y = 0.0355x + 0.2699 y = 0,0294x + 0,9841
R2 = 0.1349 R2 = 0.0844 R2 = 0.0988 R2 = 0.1213 R2 = 0,0772
-5
61-62
63-64
65-66
67-68
69-70
71-72
73-74
75-76
77-78
79-80
81-82
83-84
85-86
87-88
89-90
91-92
93-94
95-96
97-98
99-00
01-02
03-04
05-06
07-08
09-10
Rădăuţi S uceava Fălticeni Roman Cotnari
Tl Rădăuţi Tl S uceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
b
24
o
C
22
20
18
16
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0,0251x + 19,003
2
y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664
R = 0.2482 2 2
2
R = 0.2179 2
R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0,0937
14
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Rădăuţi S uceava Fălticeni Roman Cotnari
Fig. 17. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale mediilor termice semestriale (a – rece, b - cald) ale su-
prafeţei solului din Podişul Sucevei (1961-2010)
În iernile perioadei 1961-2009, valorile termice medii anuale ale suprafeţei solului au va-
riat între -4,1ºC (tab. 9) şi – 2,2ºC (Rădăuţi şi Cotnari), iar cele extreme între -8,7ºC la Rădăuţi
(în iernile 1962-1963 şi 1963-1964) şi -6,8ºC la Cotnari (în iarna 1962-1963).
În general iernile mai calde sunt mai numeroase decât cele mai reci (cu excepţia situaţiei
de la Rădăuţi). Iarna variaţiile termice medii lunare la suprafaţa solului sunt mai ample decât în
sezonul rece, amplitudinile termice medii fiind mai mari la toate staţiile (8,8ºC – Suceava, 9,6ºC
- Cotnari). Variabilitatea deosebită, cu oscilaţii pozitive sau negative deasupra sau dedesubtul
mediei anotimpuale (fig. 18a), dar pe un ecart ceva mai întins şi mai coborât decât în cazul se-
39
mestrelor reci (între 0 şi -10ºC faţă de intervalul 5 şi -3,0ºC). Paralelismul mersului valorilor la
cele 5 staţii şi precum şi mai intensă tendinţă termică crescătoare din ultimii 50 de ani sunt evi-
dente (aproape 2ºC în cazul iernilor, faţă de cca. 1,5ºC în cazul semestrelor şi sub 1,0ºC în cazul
intervalelor anuale). Şi în acest caz se observă grupări consecutive de ierni mai calde sau mai
reci, cu abateri termice pozitive sau negative diferite.
Tab. 9. Cele mai mici medii termice lunare ale suprafeţei solului
şi anul(ii) înregistrării lor la staţiile meteorologice principale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Medii Semestriale Anotimpuale Lunare
Staţia S.r. Sc. I P V T 01 02 03 04 0 06 0 0 09 10 11 12
-3,2 14,7 -8,7 4,8 18,3 5,8 -13,8 -10, -45 5,3 11,9 16,6 18,5 16,4 10,9 5,5 -4,8 -7,8
Rădăuţi 1963, 1988, 1987, 1963,
1996 1980 1987 1984 1963 1985 1997 1980 1984 1984 1976 1996 1979 1993
1964 1993 1996 2001
-2,6 15,7 -8,0 5,5 19,4 6,5 -13,1 -10,5 -4,3 5,3 12,1 18,2 19,2 17,3 10,9 5,3 -4,5 -7,4
Suceava
1996 1980 1963 1980 1969 1993 1963 1985 1987 1997 1980 1969 1969 1976 1996 2010 1993 2001
-2,5 16,2 -8,0 5,9 19,9 7,1 -11,1 -10,0 -4,2 5,0 12,7 19,1 20,0 17,9 11,5 5,9 -4,0 7,0
Fălticeni 1969,
1996 1980 1985 1980 1984 1993 1985 1985 1996 1997 1980 1981 1976 1996 1972 1993 2001
1980
Cotnari -1,5 17,3 -6,8 7,2 20,6 7,2 -11,9 -8,9 -3,8 7,0 14,3 1,7 20,5 18,7 11,9 6,8 -4,4 -6,5
1996 1980 1963 1980 1984 1993 1963 1985 1996 1965 1980 1969 1984 1976 1996 1972 1993 2002
-1,9 17,2 -8,1 7,0 20,4 7,2 -14,1 -11,6 -4,4 6,8 13,5 19,2 20,5 19,5 12,3 6,6 -4,1 -8,0
Roman
1985 1991 1985 1969 1984 1993 1963 1985 1969 1965 1991 1966 1984 1976 1996 1972 1993 2001
Tab. 10. Mediile termice anuale, semestriale, anotimpuale şi lunare

cele mai mari ale suprafeţei solului la staţiile meteorologice principale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Medii Semestriale Anotimpuale Lunare
Staţia S.r. S.c. I P V T 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
3, 19,5 0,4 11,8 23,9 11,1 1,4 2,6 6,1 13,4 20,5 26,4 25,9 25,3 19,4 12,0 6,1 0,9
Rădăuţi 1995,
2007 2009 2007 2000 2007 1967 2007 2002 1990 1968 2002 1964 2010 1994 1966 2010 2000
2007
3,8 19,6 0,8 12,0 24,1 11,8 1,9 2,8 6,8 14,2 21,5 26,8 26,1 24,9 19,6 11,9 6,6 1,3
Suceava 1995,
2007 2009 2007 1983 2007 1967 2007 2002 1990 1968 2003 1964 1992 1994 1966 2010 1982
2007
4,3 21,2 1,2 12,9 25,3 12,0 2,6 3,7 7,2 14,5 22,7 26,3 27,3 26,6 20,3 12,5 7,3 1,5
Fălticeni 1983,
2007 2009 2007 2007 1967 2007 2002 1990 1968 2003 1964 1995 1992 1982 1966 2010 2000
2007
Cotnari 5,2 22,9 2,0 14,2 26,7 12,9 3,7 4,8 9,3 15,0 24,9 28,0 28,9 28,2 22,2 14,0 8,5 2,2
2007 2009 2007 2007 2007 1963 2007 2002 1990 1968 2003 2007 2009 1992 1994 1966 2010 1982
4,8 22,6 1,5 14,4 27,9 12,7 2,1 2,8 8,0 14,5 25,4 28,8 29,9 26,9 21,4 12,7 7,6 1,7
Roman 1968,
1982,
2007 2007 2007 2007 2007 1963 2007 1990 1990 2000, 2003 2007 2007 1992 1994 1966 2000
2006
2009
Şi verile perioadei 1961-2009 prezintă o variabilitate deosebită a valorilor termice medii

ale suprafeţei solului (tab. 10, fig. 18b), care au oscilat între cele mai răcoroase (1984 sau 1969)
şi cele mai călduroase (2007), respectiv între valorile de 18,3ºC (Rădăuţi, 1984) şi 27,9ºC (Ro-
man, 2007). Paralelismul evoluţiei mediilor termice anotimpuale ale suprafeţei solului se menţi-
ne şi în cazul verilor, cu linii de tendinţă care trădează o evidentă încălzire în timpul perioadei
analizate. Numărul verilor normale termic sunt cuprinse între 27 şi 35%, mai redus ca în cazul
celor mai călduroase (31-35%). Verile mai răcoroase sunt cele mai numeroase, numărul acestora
fiind situat între 33 şi 38%.
În anotimpurile de tranziţie temperaturile medii ale suprafeţei solului sunt apropiate ca
valori termice, cu 0,6÷0,8ºC, mai mari în cazul primăverilor (8,8÷11,0ºC faţă de 8,3÷10,3ºC
toamna), când valorile zilnice şi lunare prezintă creşteri treptate, faţă de toamnă, în timpul cărora
acestea cunosc o scădere gradată.
De asemenea şi în anotimpurile de tranziţie(fig. 18c, d), evoluţia termică medie a supra-
feţei solului prezintă un evident paralelism la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei, cu o
deosebire foarte importantă, care constă în tendinţa negativă în cazul toamnelor.
40
Variabilitatea valorilor termice medii ale suprafeţei solului din anotimpurile de tranziţie
este remarcabilă, acestea fiind cuprinse între 4,8ºC (Rădăuţi, 1987) şi 14,4ºC (Roman, 2007)
primăvara, sau între 5,8ºC (Rădăuţi, 1988 şi 1993) şi 12,9ºC (Cotnari, 1963), toamna.
a b
28 y = 0.0321x + 6.6505
2 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.0393x + 22.652
o o 2
C C R = 0.2482 2 2 2 2
R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0.1863
0 26
-2
24
-4
22
-6
20
-8 y = 0.0495x - 4.161
y = 0.0611x - 5.5929 y = 0.0446x - 4.524 y = 0.0461x - 4.4134 y = 0.0412x - 3.2066
R2 = 0.1794 R2 = 0.0974 R2 = 0.1106 R2 = 0.1168 R2 = 0.0886
-10 18
61-62 65-66 69-70 73-74 77-78 81-82 85-86 89-90 93-94 97-98 01-02 05-06 09-10 1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
c d
o
o
C
Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari C Tl Rădăuţi Tl S uceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
13
16
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.0413x + 9.9502 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664
2 2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 2
R = 0.1215
2
R = 0.0379 2
R = 0.1807
14
11
12
10 9
8
7
6 y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = -0.0081x + 10.517

2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0094
4 5
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009 1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 18. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale mediilor termice anotimpuale ale suprafeţei solului (a-
iarna, b – vara, c – primăvara, d – toamna) din Podişul Sucevei (1961-2010)
Faptul că primăverile devin tot mai calde, iar toamnele cunosc o răcire, nu ne poate duce
decât la concluzia că anotimpurile de tranziţie cunosc o diminuare a duratei, tendinţa generală
fiind aceea de trecere tot mai rapidă de la iarnă la vară şi de la toamnă la iarnă, acest ultim ano-
timp cunoscând cea mai intensă tendinţă de încălzire în ultima jumătate de veac. Acest aspect
determină multe hazarde specifice anotimpurilor de tranziţie şi tinde să preia şi dintre cele ale
anotimpurilor extreme (specifice verilor, cum ar fi aversele, furtunile, grindina, orajele, bruma,
îngheţurile etc.).
Valorile temperaturilor medii lunare ale suprafeţei solului au oscilat de o parte sau alta a
mediei multianuale pe ecarturi mai mari decât mediile intervalelor de timp superioare (anotim-
puri, semestre, ani). Astfel, în lunile ianuarie ale perioadei 1961-2009, acestea au variat în Podi-
şul Sucevei de la valoarea medie cea mai mică de -14,1ºC (la Roman în 1963) până la cea mai
mare, de 3,7ºC (la Cotnari în 2007), cu abateri extreme de la media multianuală, respectiv cea
negativă de 9,8ºC, cea pozitivă de 7,0ºC.
Lunile ianuarie normale termic (apropiate de media multianuală) au fost reduse numeric
(3-8 sau 6-17%), cele mai multe au fost mai reci.
Ca şi în cazurile anterioare, ale mediilor pe entităţi temporare mai mari, mediile termice
ale suprafeţei solului în lunile ianuarie (fig. 19a) prezintă un evident paralelism între staţiile me-
teorologice din Podişul Sucevei. Tendinţa termică liniară pentru luna ianuarie prezintă o creştere
deosebită în perioada 1961-2009, de la -8 la -3ºC la Rădăuţi sau de la -6 la -2ºC la Roman, fiind
mult mai mare comparativ cu cea a lunii iulie (fig. 19b), mai redusă (1-2ºC).
În iulie se menţine paralelismul evoluţiei temperaturilor medii lunare (fig. 19b), diferenţi-
erea termică dintre locaţiile nordice (Rădăuţi, Suceava) sau sudice (Cotnari, Roman) fiind mai
reduse. Variabilitatea valorilor termice medii ale suprafeţei solului în lunile iulie din perioada
1961-2009 s-a manifestat între media cea mai mică, de 18,5ºC înregistrată în nord la Rădăuţi în
41
anul 1994 şi cea mai mare, de 29,9C înregistrată la Roman în 2007. Abaterile valorice ale acestor
extreme sunt mult mai reduse decât în cazul lunii cele mai reci a anului, cele pozitive fiind mai
mari (cuprinse între 3,6 şi 5,6ºC) decât cele negative, cu 3,2÷4,0ºC mai reduse decât mediile
multianuale.
a b
4 30
o y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0546x + 23.131 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.0143x + 7.8003
o C
C 2
R = 0.2482 2
R = 0.2179 2 2 2
R = 0.1718 R = 0.1807 R = 0.0379
0 28
26
-4
24
-8
22
-12
y = 0.0925x - 7.7384 y = 0.0659x - 6.236 y = 0.0674x - 6.1973 y = 0.0791x - 6.3259 y = 0.061x - 4.9029
2 2 2 2 20
2
R = 0.1845 R = 0.0968 R = 0.1141 R = 0.136 R = 0.0861
-16
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009 18
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
c d
o Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
C 15
Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari o y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 1E-04x + 10.158
16 C 2
R = 0.2482 2 2 2 2
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0245x + 10.495 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 9E-07
y = 0.0263x + 8.1664
2 2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 2
R = 0.1807 R = 0.0289 13
14
11
12
10 9
8
7
6
5
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
4 Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009 Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
Fig. 19. Evoluţia şi variabilitatea temperaturilor medii lunare (a-ianuarie, b-iulie, c-aprilie, d-octombrie)
ale suprafeţei solului în Podişul Sucevei (1961-2010)
Lunile mijlocii ale anotimpurilor de tranziţie, aprilie şi octombrie cunosc şi ele o mare
variabilitate termică (tab. 9, 10, fig. 19c, d). Cele mai reci luni au avut valori medii ale suprafeţei
solului cuprinse între de 5,0ºC la Fălticeni (1997) şi 7,0ºC la Cotnari (1965) în aprilie, respectiv
5,5ºC la Rădăuţi (1979) şi 6,8ºC la Cotnari (1972) în octombrie. Cele mai calde luni caracteristi-
ce ale anotimpurilor de tranziţie au avut temperaturi medii lunare cuprinse între 13,4 şi 15,0ºC
(la Rădăuţi şi la Cotnari în anul 1968) în aprilie sau între 12,0 şi 14,0ºC (la Rădăuţi şi Cotnari în
1966). Grafic (fig. 19c, d), se menţine tendinţa termică crescătoare cu cca. 1ºC în aprilie sau de
cca. 0,5ºC în perioada 1961-2009, precum şi paralelismul caracteristic.
Suma temperaturilor medii active ≥0°C este mai mică de 4000° în Podişul Sucevei. Suma
temperaturilor medii active ≥5°C (temperaturi necesare dezvoltării vegetaţiei), este, la suprafaţa
solului, cu 20% mai mare decât cea înregistrată în aer. Potenţialul termic mediu anual, înregistrat
în grade efective (diferenţa dintre suma temperaturilor medii active şi suma temperaturilor medii
cuprinse între 0-5°C), este, la suprafaţa solului, cu circa 25% mai mare decât cea înregistrată în
aer (Donciu, Gogorici Ecaterina, 1974).
c. Regimul termic diurn la suprafaţa solului şi propagarea sa spre diverse adâncimi

În cursul unei zile, temperatura medie pe suprafaţa solului atinge un minim spre diminea-
ţă, la ora 5, după care creşte treptat până la un maxim diurn la ora 14 (UTC), de la valori medii
multianuale de 5-8ºC la 12-14ºC, după care scade din nou. Grafic, se remarcă un evident parale-
lism între staţiile analizate şi o ordonare a valorilor crescător de la Rădăuţi la Cotnari (fig. 20).
Faţă de mediile multianuale valorile orare cunosc o variaţie din ce în ce mai mare, pe măsură ce
micşorăm intervalul de calcul sau analiză (ani, semestre, anotimpuri, luni).
Pe ore de observaţii climatologice, valorile medii cele mai ridicate se înregistrează în lu-
na iulie, la ora 12, iar cele mai scăzute, în ianuarie, la ora 6. Faţă de temperatura aerului, valorile
42
medii înregistrate la suprafaţa solului sunt mai reduse pe tot parcursul anului la ora 0, mai ridica-
te în lunile de vară şi mai scăzute în celelalte luni, la orele 6 şi 18, mai ridicate pe tot parcursul
anului la ora 12 (fig. 21).
În luna cu cel mai intens flux termic pozitiv (iulie) al solului la adâncimea de 10cm valo-
rile temperaturilor medii lunare oscilează între 20°-23°C. Scăderea valorilor de temperatură oda-
tă cu latitudinea, dar mai ales cu altitudinea, se face treptat (Donciu, Gogorici Ecaterina, 1974),
diferenţierile termice din Podişul Sucevei fiind relativ reduse.
o
C
15
13
11
5
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
Fig. 20. Regimul termic diurn multianual al suprafeţei solului

în Podişul Sucevei (1961-2010)
În luna ianuarie, temperatura suprafeţei solului înregistrează cele mai mici valori din cur-
sul anului, iar ca regim diurn, valorile termice minime se produc la ora 06 TMG (08 OIR), dato-
rită răcirilor radiative frecvente în dimineţile reci de ianuarie (cuprinse între -6,8ºC la Rădăuţi şi -
4,4ºC la Roman.
Maximul termic diurn se înregistrează la ora 12 TMG, când sub influenţa radiaţiei solare
temperaturile medii la suprafaţa solului devin pozitive.
În luna cea mai caldă a anului, maxima diurnă de la ora 12 urcă până aproape la 40°C
(35,3ºC la Rădăuţi şi 39,3 la Roman), iar minima diurnă de la ora 06 depăşeşte 12°C.
Fig. 21 - Tautochronele temperaturii solului in lunile ianuarie (a), aprilie (b),

iulie (c) şi octombrie (d) La Suceava (1971-2010)
Regimul diurn al solului în lunile mijlocii (aprilie şi octombrie) ale anotimpurilor de tran-
ziţie (primăvară şi toamnă) este foarte important din punct de vedere agrotehnic, deoarece apro-
ximativ în acest timp sunt efectuate semănăturile de toamnă şi primăvară.
43
3.1.2. Temperatura aerului

Acest element climatic a mai a
fost analizat în Podişul Sucevei pentru Alt.
m
o
Tmma PS v: aer 8,4 C Altitudinea În aer Pe sol
Tmma
o
C
s.sol 9,6oC
diverse perioade mai scurte sau mai 600
9.6 10.7
10.3
12
9.1
lungi de timp, în diverse lucrări de ge- 500 8.5 10
9.4
ografie sau climatologie locală şi regi- 400
7.5
8.4 8.8 8
7.9
onală, ca de exemplu: „Rolul dinamicii 300 6
atmosferei şi al factorilor geografici în 200 4
100 2
determinarea regimului temperaturii 389 352 348
248 216
0 0
aerului în partea de est a Republicii Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
Populare Române” (Gugiuman, Euge- b

nia Petraş, 1963), „Unele caracteristici
microclimatice ale podgoriei Cotnari”
(Ţîştea, Rogojan, 1965), „Unele carac-
teristici ale trecerii temperaturii de la
valori pozitive la valori negative în zo-
na exterioară lanţului carpatic” (Bîzîc,
1974), „Fluctuaţiile potenţialului
agro-productiv al resurselor climatice
în Podişul Sucevei şi Câmpia Moldo-
vei” (Ciovică, Cornelia Mihoc şi Maria
Eftimescu, 1976), „Podişul Sucevei -
studiu climatologic” – rezumat teză
doctorat (Slavic, 1977), „Podişul Mol-
dovei - Natură, om, economie”
(Băcăuanu şi colab,, 1980), „Clima
Subcarpaţilor Moldovei” (Apostol -
2004), „Câmpia Moldovei. Studiu cli-
matic” (Mihăilă - 2006), „Podişul
Sucevei. Studiu termo-pluviometric”
(Nistor, 2008).
a. Temperaturile medii anuale
Repartiţia valorilor termice
multianuale ale aerului, care sunt cu Fig. 22. a. Corelaţia temperaturii medii multianuale ale aeru-
cca. 1,0ºC mai reduse decât cele ale lui şi solului cu altitudinea punctelor de măsurare; b. Harta
suprafeţei solului, prezentând o creşte- repartiţiei teritoriale a mediilor termice anuale ale
aerului în Podişul Sucevei (1961-2010)
re generală de la nord-vest, 7,5ºC la
Rădăuţi (chiar mai coborâte în nord-vestul extrem şi pe înălţimile Piemontului Ciungi) spre sud-
est, 9,4ºC la Cotnari (fig. 22a, b).
Creşterea termică de la nord-vest la sud-est se explică atât prin ecartul latitudinal cât şi
prin cel altitudinal şi prin influenţa climatică a ariilor limitrofe, partea vestică fiind situată lângă
munţi. Valorile termice medii anuale ale aerului în Podişul Sucevei sunt mai mari cu cca. 2°C-
6°C faţă de cele din Carpaţii Orientali (2,2°C la Rarău, 6,4°C la Câmpulung Moldovenesc), cu
cca. 1°C sau aproape egale cu cele din nordul Subcarpaţilor Moldovei (8,2°C la Târgu Neamţ) şi
sunt mai reduse cu cca. 0,5°C – 1,5°C faţă de Câmpia Moldovei (8,4°C la Dorohoi şi 8,9°C la
Botoşani). Temperatura medie anuală cea mai mare, înregistrată la Cotnari, poate fi explicată atât
prin fenomenele de föenizare ale maselor de aer nord-vestice (care escaladează şirul Dealurilor
Siretului, în special Dealul Cătălina din imediata apropiere a staţiei meteorologice, cu peste
100m mai înalt decât amplasamentul acesteia) cât şi amplasarea în imediata apropiere a limitei
fizico-geografice a Podişului Sucevei cu Câmpia Moldovei.
Variaţiile de lungă durată ale temperaturilor medii anuale
44
Referitor la evoluţia ter- Tab. 11. Variabilitatea temperaturilor

mică pe termen lung se constată o Medii anuale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Temperatura medie anuală Abaterea
uşoară creştere a mediilor interva- Staţia cea mai mică mma cele mai mari de la medie
lului de referinţă 1961-2010, cu ºC Anul (ii) ºC ºC Anul (ii) ºC Anul - +
circa 0,2°C-0,3°C faţă de cele cal- Rădăuţi 5,9 1980 7,5 9,0 2000 9,2 2007 -1,6 1,7
culate pentru intervalul 1956- Suceva 6,3 1980 7,9 9,5 2000 9,7 2007 -1,6 1,8
Fălticeni 6,7 1980,1987 8,4 9,7 1990,1994,2000 10,2 2007 -1,6 1,9
1975, menţionate de Gh. Slavic
Cotnari 7,7 1969 9,4 11,0 2000 11,2 2007 -1,7 1,8
(1977), care caracterizează tempe- Roman 7,2 1980, 1985 8,8 10,3 2000 10,8 2007 -1,6 2,0
ratura aerului ca având o valoare
medie anuală moderată. De altfel,
la toate staţiile situate în Podişul Sucevei, mediile termice ale intervalelor de câte 10 ani din pe-
rioada 1961-2010 au crescut aproape constant (fig. 23), cu valori cuprinse între 1,0ºC la Roman
şi 1,2ºC la Rădăuţi. Încălzirea generală din ultimul secol apare destul de pregnantă, prin compa-
rarea valorilor medii anuale ale perioadelor 1956-1975 sau chiar 1986-2010 cu cele ale ultimilor
ani, constatându-se o creştere cu 0,7-0,8ºC (Fălticeni) sau 0,8-0,9ºC la celelalte staţii meteorolo-
gice. Analizând temperaturile medii anuale cele mai mari sau cele mai mici în perioada 1961-
2009 la staţiile meteorologice amplasate în Podişul Sucevei, observăm o variabilitate termică de-
osebită a aerului (tab. 11).
În cel mai răcoros an,
1980, mediile termice anuale 11 T C o
au fost cele mai mici la majo-

Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
ritatea staţiilor din podiş
10,2
(5,9°C la Rădăuţi, 6,3ºC la 10
9,5
Suceava şi 7,2ºC la Roman), 9,3
9,6
abaterile negative ale acestora 8,9

8,9
9,1 9,1
faţă de normală fiind cuprinse 9
8,6
8,5
8,5
între 1,5 şi 1,6ºC. Foarte reci 8,6
8,2
8,6
8,1
au mai fost anii 1969 (6,7ºC la 8
7,9 8,2
8,0 7,7 7,7

Cotnari), 1985 (7,2º la Ro- 7,4
man) şi 1987 (6,7ºC la Fălti- 7,5 7,3
7,0 7,0
ceni). Pentru o perioadă mai 7
lungă (începând dinainte de 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 2000-2010
1961) mediile termice anuale Fig. 23. Evoluţia valorilor termice medii ale aerului în
cele mai mici din Podişul Podişul Sucevei pe intervale de câte 10 ani (1961-2010)
Sucevei au coborât până la 5,7°C la Suceava în 1956, sau 6,3˚C la Roman în 1933.
Temperatura medie anuală a aerului are un mers sinuos, cu creşteri sau scăderi repetate
(fig. 24), iar sensul ei evolutiv, comun tuturor staţiilor meteorologice, prezintă asemănări eviden-
te, dar şi diferenţieri date de poziţia şi condiţiile geografice locale.
Se remarcă perioade mai călduroase (1971-1975, 1986-1990, 1987-1991, 1988-1992,
1989-1993, 1990-1994, 1996-2000 şi 2003-2008) sau mai răcoroase (1976-1980, 1983-1987 şi
1984-1988), iar tendinţa liniară a valorilor medii termice anuale are un sens pozitiv la toate staţii-
le meteorologice, subliniind o încălzire treptată a climatului Podişului Sucevei. Între liniile de
tendinţă de la staţiile analizate există un paralelism aproape perfect. Pentru perioade mai lungi se
constată o creştere termică generală mai redusă până 1980 (an deficitar din punct de vedere ter-
mic), apoi o încălzire tot mai evidentă, culminând cu anul 2007.
Anii cu intensă activitate solară au înregistrat şi cele mai mari temperaturi medii din aer
aflându-se în vârfurile perioadelor de încălzire evidentă: 1965-1968, 1974-1975, 1989-1990,
1993-1995, 1998-2001 (cu maximul în anul 2000) şi ultima, 2006-2009. În ultimul deceniu s-au
înregistrat două dintre cele mai ridicate vârfuri termice anuale din întreaga perioadă analizată,
ambele fiind recorduri până la producerea fiecăruia: primul în 2000 şi al doilea în 2007, valoarea
temperaturilor medii anuale a acestuia depăşind 9,0ºC la toate staţiile din podiş (tab. 11, fig. 24).
45
Rădăuţi S uc e a va Făltic e ni Ro ma n Co tn a ri
o
C Tre n d Rădăuţi Tre n d S u c e a v a Tre n d Făltic e ni Tre n d Ro ma n Tre n d Co tn a ri
12
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0266x + 10,011
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0,1272
11
10
5
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
Fig. 24. Evoluţia şi variabilitatea temperaturilor medii anuale ale aerului (1961-2010) în Podişul Sucevei
Analiza grafică a abaterilor termice medii anuale ale aerului faţă de medie (fig. 25), a
trendului lor liniar şi mobil pe 5 ani ne sugerează de asemenea marea variabilitate în timp a aces-
tui element climatic. Tendinţa liniară a abaterilor este crescătoare în toate cazurile
(suprapunându-se cu cea termică), rezultând astfel reducerea abaterilor negative în favoarea celor
pozitive. Tendinţa mobilă, pe intervale de 5 ani, mediază perioade mai calde sau mai reci din in-
tervalul analizat.
a b
o
o
C C
2 .0 2 .0
y = 0.0292x - 0.7485
y = 0.0285x - 0.7149
R2 = 0.2376 R2 = 0.2086
1.0
1.0
0 .0
0 .0
- 1.0
-1.0
- 2 .0
1961 196 4 1967 1970 1973 1976 1979 19 82 1985 1988 1991 1994 1997 20 00 2003 20 06 2009 -2 .0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Ab a te ri te rmic e a n u a le la S uc e a va Tre n d mo b il (5 a n i) Tre n d lin ia r Aba te ri te rmic e a nua le la Cotna ri Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r
Fig. 25. Evoluţia abaterilor termice medii anuale ale aerului din Podişul Sucevei (a-Suceava,
b-Fălticeni) în perioada 1961-2009
Variaţiile neperiodice ale temperaturii aerului sunt datorate în primul rând fluctuaţiilor
radiaţiei solare dar şi dinamicii generală a atmosferei şi unor factori fizico-geografici locali.
Variabilitatea termică deosebită a aerului reiese şi din faptul că mediile anuale din şirul
statistic sunt rareori egale cu media multianuală, dar cele cu abateri ±0,5ºC la staţiilor meteoro-
logice în cei 50 de ani luaţi în analiză (în şirurile statistice) se regăsesc în procente apreciabile
(sub 42-50%) în normala specifică locului. Astfel la Suceava, în 12 de ani (24%) s-au înregistrat
medii termice anuale mai mici decât normala, de 7,9ºC (media multianuală ±0,5ºC, sau sub
7,4ºC), iar în 14 ani (28%) s-au înregistrat medii mai mari de 8,4ºC (deci în diferenţa de 24 de
ani media termică a fost aproape normală, cuprinsă între valorile de 7,5 şi 8,4ºC). Această anali-
ză ne permite să aflăm periodicitatea grupurilor de ani mai călduroşi sau mai răcoroşi, fiind un
indicator valoros al evoluţiei climatice în timp. Anii cu temperaturi scăzute s-au înregistrat atunci
când activitatea Anticiclonilor Euro-asiatic, Scandinav şi Groenlandez a fost foarte intensă mai
ales în sezonul rece, favorizând pătrunderea spre ţara noastră a maselor de aer polare, reci sau
scurgerea aerului arctic maritim spre centrul şi sud-estul Europei.
b. Regimul anual al temperaturii aerului
Distribuţia spaţială şi variabilitatea mediilor termice semestriale
46
Mediile termice ale aerului în semestrul cald al anului sunt de cca. 15 ori mai mari decât
în cel rece, în ambele cazuri temperaturile medii crescând uşor în Podişul Sucevei de la NV spre
SE şi de la altitudinile mai mari spre cele mai mici (fig. 26, 27).
o
C S em.rece S em.cald
o o
(1, 2 C) (15 , 6 C)
18
15
16.7 16.3
15.0 15.5
12 14.6
3 2.1 1.4
0.8 1.2
0.4
0
Rădău ţi S uce ava Făl ti ce n i C otnari Roman
Fig. 26. Medii termice semestriale ale aerului în Podişul Sucevei (1961-2010)
Creşterea lor generală spre sud şi est este întreruptă în arealele mai înalte dar reduse ca
suprafaţă (în care temperaturile medii scad) şi mai accentuată în cele joase (culoarelor Sucevei,
Siretului şi Moldovei).
Tab. 12. Variabilitatea temperaturilor medii Tab. 13. Variabilitatea temperaturilor medii
(1961-2010) din semestrul rece în Podişul Sucevei (1961-2010) din semestrul cald din Podişul Sucevei
Rădăuţi SuceavaFălticeniCotnariRoman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Medie 0,4 0,8 1,2 2,1 1,4 Medie 14,6 15,0 15,5 16,3 16,7
Maximă 3,8 4,3 4,7 5,6 4,8 Maximă 16,1 16,7 17,4 18,3 18,6
Anul 2006-07 2006-07 2006-07 2006-07 2006-07 Anul 2007 2007 2007 2007 2007
Minimă -3,1 -2,5 -2,0 -1,5 -2,0 Minimă 12,8 13,1 13,7 14,9 14,5
Anul 1995-96 1995-96 1995-96 1995-96 1995-96 Anul 1978, 1980 1978 1978, 1980 1978 1980
Abatere + 3,4 3,6 3,5 3,6 3,5 Abatere + 1,6 1,7 2,0 1,9 2,0
Abatere - -3,4 -3,2 -3,2 -3,6 -3,4 Abatere - -1,7 -1,9 -1,7 -1,8 -1,7
Variaţiile termice sezoniere au , cum este şi firesc, o amplitudine mai mare decât cele
anuale (tab. 12, 13), fiind cuprinse între valoarea medie cea mai redusă, de -3,1ºC la Rădăuţi (în
semestrul rece 1996-1997) şi cea mai ridicată, de 18,6ºC la Cotnari (în semestrul cald al anului
2007), cu abateri termice negative cuprinse între -3,5ºC la Cotnari în 1995-1996 şi pozitive de
3,6ºC la Suceava sau Cotnari (ambele din semestrul rece 2006-2007). Observăm că abaterile
termice medii ale semestrelor reci sunt aproape de două ori mai mari decât cele ale semestrelor
calde.
Tab. 14. Numărul şi procentul abaterilor Tab. 15. Numărul şi procentul abaterilor
termice medii ale semestrelor reci (1961-2010) termice medii ale semestrelor calde (1961-2010)
Abateri r. % Nr. % Nr. Nr. % r. % Abateri Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Negative 15 31 15 31 13 27 14 29 13 27 Negative 12 24 13 26 4 28 13 26 15 30
Mma ±0,5ºC 16 33 16 3 18 37 18 37 19 39 Mma ±0,5ºC 26 52 24 48 21 42 22 44 20 40
Pozitive 18 37 18 37 18 37 17 35 17 35 Pozitive 12 24 13 6 15 30 15 30 15 30
În şirul statistic al valorilor termice medii ale semestrului rece din perioada 1961-2010,
valorile mai reduse decât mediile multianuale (cu 0,5ºC) sunt situate în procente de 27-31% iar
cele mai mari în procente de 35-37% (tab. 14). Valorile egale cu media multianuală se regăsesc
însă foarte rar în şirul statistic amintit. Variaţiile termice semestriale ale aerului, inferioare sau
superioare pe scara valorică faţă de cele anuale, se desfăşoară pe un ecart mai mare, fiind mai
accentuate şi mai dezordonate decât acestea. Acestea prezintă în general o decalare şi un parale-
lism între ele, suprapunându-se uneori datorită dinamicii atmosferice active, cu influenţă în mer-
sul valorilor termice pe spaţii întinse, dar şi a factorilor geografici, radiativi care impun diferen-
ţele valorice între staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (fig. 27).
47
a b
Fig. 27 . Repartiţia temperaturilor medii semestriale (a-cald, b-rece) ale aerului în

Podişul Sucevei (1961-2010)
La staţiile meteorologice din Podişul Sucevei trendul termic liniar pe termen lung este
unul general-ascendent (fig. 28, 29).
a
o Rădăuţi S uceava Fălticeni Roman Cotnari
C
6
y = 0.0351x - 0.5313 y = 0.0349x - 0.1211 y = 0.0343x + 0.3751 y = 0.0291x + 0.6479 y = 0,0294x + 0,9841
R2 = 0.1174 R2 = 0.1224 R2 = 0.1175 R2 = 0.0879 R2 = 0,0772
-3
61-62 64-65 67-68 70-71 73-74 76-77 79-80 82-83 85-86 88-89 91-92 94-95 97-98 00-01 03-04 06-07 09-10
b
C
20
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0251x + 19,003
2 2 2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0,0937
18
16
14
12
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 28. Evoluţia mediilor termice semestriale din aer şi tendinţele lineare ale acestora (reci-a, calde-b)
Creşterea generală a temperaturii aerului în semestrele reci s-a încadrat între 0,5ºC la
Roman şi 1,4°C la Rădăuţi. În general, perioadele cu abateri pozitive sunt mai mari în semestrele
reci, cu oscilaţii termice mai mari decât în cele calde. Acest aspect ne relevă faptul că evoluţia
48
termică de încălzire din aria Podişului Sucevei se datorează în primul rând creşterilor temperatu-
rii aerului semestrelor reci (înainte şi după anii 1989-1990, 2000-2001 şi mai ales în semestrul
rece 2006-2007) şi mai puţin datorită încălzirii semestrelor calde. În semestrele calde (fig. 29)
regimul termic al aerului înregistrează un mers evolutiv ascendent dar cu abateri de la normală
mai reduse decât în cele reci (tab. 12, 13, fig. 29), înscrise între -1,8°C la Suceava (1978) şi
2,1°C la Fălticeni (1978, 1980) şi Roman (1980).
În graficele evoluţiei abaterilor negative şi pozitive din semestrele reci si calde se observă
aceeaşi mare variabilitate şi distribuţie temporară diversă, de-a lungul celor 50 de ani de observa-
ţii (fig. 29). Abaterile medii semestriale mai mari di semestrul rece pot fi explicate prin dinamica
maselor de aer este mai activă din această perioadă.
a b
o
C o A b a t e ri t e rm i c e a n u a l e l a S u c e a v a Tre n d m o b i l ( 5 a n i ) Tre n d l i n i a r
4 .0 C
y = 0.0349x - 0.8877 2 .0
R2 = 0.1224
2 .0
y = 0 .0 2 6 1x - 0 .6 71
1.0 R 2 = 0 .2 0 1
0 .0
0 .0
- 2 .0
- 1.0
- 4 .0
61-62 64-65 67-68 70-71 73-74 76-77 79-80 8 2 - 8 3 8 5 - 86 8 8 - 8 9 91-92 94-95 97-98 00-01 03-04 06-07 09-10
- 2 .0
Aba te ri te rmic e a nua le la S uc e a va Tre nd mo bil (5 a ni) Tre nd linia r 19 6 1 19 6 5 19 6 9 19 73 19 77 19 8 1 19 8 5 19 8 9 19 9 3 19 9 7 2001 2005 2009
Fig. 29. Evoluţia abaterilor temperaturilor medii semestriale (1961-2010) ale aerului
la Suceava (a - semestrele reci, b – semestrele calde)
Distribuţia spaţială şi variabilitatea mediilor termice anotimpuale

În timpul unui an, clima temperat-continentală în întregul său (cu toată fenomenologia şi
elementele sale) cunoaşte o evoluţie specifică pe cele 4 anotimpuri.
Iarna se caracterizează prin medii termice negative (cu o medie de cca. -2,4ºC pe întregul
podiş, mai mici cu 11,2ºC decât cea a toamnei şi cu 21,0ºC decât cea a verii).
Cele mai mici valori medii de iarnă sunt caracteristice văilor principale (Siretului,
Sucevei, Moldovei), unde este direcţionat aerul rece şi dens din zonele mai înalte, fiind favoriza-
tă staţionarea şi suprarăcirea sa prin radiaţie nocturnă.
Temperaturile medii ale iernii sunt cuprinse între valorile -3,1°C la Rădăuţi şi -1,5°C la
Cotnari (fig. 30, tab. 16). Comparativ cu acestea, în Carpaţii Orientali temperatura medie este cu
1,0°C -4,0°C mai mică (-6,5°C la Rarău şi -3,5°C la Câmpulung Moldovenesc), în partea nordi-
că a Subcarpaţilor Moldovei este mai mică sau egală cu temperatura medie a Podişului Sucevei
(-2,7°C la Târgu Neamţ), iar în Câmpia Moldovei, temperatura medie anuală este mai mare cu
cca. 0,5-1,0°C (-2,5°C la Dorohoi şi -1,9°C la Botoşani).
Primăvara, temperaturile medii ale aerului cresc la valori cuprinse între 7,6ºC la Rădăuţi
şi 9,3ºC la Cotnari (sau la 8,5˚C pe întregul Podişul Sucevei în perioada 1961-2009), datorită
sporirii cantităţii de energie radiante receptate de suprafaţa terestră.
Primăvara, cu toate că aportul radiant primit de suprafaţa terestră creşte valoric, un mare
procent din aceasta este consumat pentru topirea zăpezii de pe sol, a gheţii de pe lacuri, râuri
precum şi la încălzirea solului.
În regiunile vecine, temperatura medie este cu cca. 2°-8°C mai mică (1,2°C la Rarău şi
6,4°C la Câmpulung Moldovenesc), în partea nordică a Subcarpaţilor Moldovei este mai mică
sau egală cu temperatura medie a Podişului Sucevei (8,9°C la Târgu Neamţ), iar în Câmpia Mol-
dovei este mai mare cu 0,5-1,0°C (8,9°C la Dorohoi şi 9,4°C la Botoşani).
49
o Iarna Primăvara Vara Toamna

C o o o o
-2,5 C 8,5 C 18,6 C 8,8 C
20
19.8
18.5 19.3
16 18.0
17.6
12
8 9.4 9.9
8.3 8.5 8.8 9.2 9.2
7.6 7.8 8.0
4
0
-1.6
-2.8 -2.3 -2.5
-3.2
-4
Fig. 30. Mediile termice anotimpuale ale aerului (1961-2010) înregistrate în Podişul Sucevei
Vara, faţă de anotim- Tab. 16. Variabilitatea temperaturilor medii

pul precedent, temperatura ale iernilor şi verilor din Podişul Sucevei (1961 - 2010)
medie creşte cu 10,1ºC, media Iarna Vara
Temp. RădăuţiSuceava FălticeniRoman Cotnari RădăuţiSuceavaFălticeni RomanCotnari
termică pe podiş fiind de
Medie -3,2 -2,8 -2,3 -2,5 -1,5 17,6 18,0 18,5 19,3 19,8
18,6ºC. Modificarea gradului Maximă 1,3 1,7 2,0 1,8 2,7 9,6 20,4 21,0 22,2 2,4
de nebulozitate şi în general a Anul 2007 2007 007 2007 2007 2007 2007 200 2007 2007
stărilor de vreme din timpul Minimă -8,3 -7,7 -7,0 -7,4 -6,5 15,5 15,7 16,4 17,1 1,6
1976,
verii, determină variaţii im- Anul 1963 1963 1963 1985 1963 1976 1976 1976 1976
1984
portante ale temperaturii me- Abatere + 4,4 4,5 4,2 4,3 4,2 2,1 2,5 2,9 2,9 2,7
Abatere - -5,2 -4,9 -4,7 -4,9 -5,0 -2,0 -2,2 -2,0 -2,2 -2,1
dii a acestui anotimp. Mediile
termice anotim-puale din aer
Tab. 17. Variabilitatea temperaturilor
variază între 17,5°C la Rădă-
medii în anotimpurile de tranziţie din Podişul Sucevei (1961 - 2010)
uţi şi 19,7°C la Cotnari, cu Primăvara Toamna
cca. 3° - 8°C mai mare decât Temp. RădăuţiSuceavaFălticeniRomanCotnari RădăuţiSuceavaFălticeniRomanCotnari
în Carpaţii Orientali (10,8°C Medie 7,6 8,0 8,5 9,2 9,4 7,8 8,3 8,8 9,2 9,9
10,1 10,5 11,1 11,6 12,0 9,8 10,7 10,9 11,5 12,6
la Rarău şi 15,8°C la Câmpu- Maximă Anul 2007 2007 207 2007 2007 1963 1963 1967 1963 1963
lung Moldovenesc) şi mai Minimă 4,5 4,7 5,2 6,2 5,9 5,4 6,0 6,3 6,7 7,3
mică cu cca. 0,5- 1,5°C decât Anul 1980 1980
1980, 1980,
1987 1993 1993 1993 1988 1993
1987 1987
în Câmpia Moldovei (19,1°C Abatere + 2,5 2,6 2,7 2,5 2,7 2,1 2,4 2,2 2,3 2,7
la Dorohoi şi 19,6°C la Boto- Abatere - -3,1 -3,2 -3,2 -2,9 -4,1 -2,3 -2,3 -2,4 -2,5 -2,6
şani).
Toamna, temperaturi-
le medii ale aerului sunt cuprinse între 7,7ºC la Rădăuţi şi 9,9ºC la Cotnari, rezultând un decalaj
termic de 2,1ºC. Toamna, cu o media termică pe întregul podiş de 8,7ºC, este mai rece decât vara
cu 9,8ºC (mai mare cu cca. 2°-5°C decât în regiunile muntoase din vest şi mai redusă cu cca. 0,5-
1,5°C faţă de Câmpia Moldovei).
Media termică a toamnei este apropiată de cea a primăverii, pe care o depăşeşte cu doar
0,1ºC. Acum răcirea aerului se produce mai încet decât încălzirea de primăvară, pentru că solul a
acumulat în anotimpul de vară o rezervă termică pe care o cedează treptat aerului de deasupra. În
arealele vecine temperatura medie este mai mică în partea vestică (Carpaţii Orientali), mai mică
ori egală cu cea a Podişului Sucevei în cea sud – sud-vestică (8,9°C la Târgu Neamţ sau în
Subcarpaţii Moldovei) şi mai mare în cea estică (9,1°C la Dorohoi, 9,5°C la Botoşani, în Câm-
pia Moldovei).
Se constată o creştere mai accentuată a temperaturii aerului la tranziţia dinspre sezonul
rece la cel cald (de la iarnă la vară) şi o scădere mai puţin semnificativă a valorilor acestui para-
50
metru de la sezonul cald la cel rece. Pot fi considerate toamne deosebit de reci: 1988, 1993, 1998
şi toamne deosebit de călduroase: 1961, 1963, 1967, 1969, 1982, 1994, 2006.
În perioada 1961-2009 temperatura aerului în Podişul Sucevei a înregistrat importante va-
riaţii anotimpuale. Iarna, temperatura medie a aerului pentru perioada 1961-2009 oscilează în-
tre cea mai scăzută medie, de -8,3ºC la Rădăuţi (1962-1963) şi cea mai mare, de 2,7ºC la Cotnari
(2007), pe un ecart termic mediu de 11,0ºC (tab. 16). În acest anotimp se înregistrează şi cele
mai mari fluctuaţii ale temperaturilor medii. Astfel, s-au înregistrat ierni foarte reci, cu abateri
faţă de medie de peste 5ºC (fig. 31, tab. 16). Procesele advective şi stările de vreme pe care le-au
generat au detaşat iarna anului 1962-1963 ca fiind cea mai rece, când la toate staţiile meteorolo-
gice din Podişul Sucevei s-au înregistrat cele mai scăzute temperaturi medii din perioada 1961-
2009 (cu cea mai coborâtă valoare medie de -8,3ºC la Rădăuţi), însoţite şi de viscole destul de
intense. Această situaţie sinoptică a fost generată de prezenţa unei zone depresionare situată dea-
supra Mării Mediteraneene şi a Mării Negre şi a unor centre de maximă presiune atmosferică si-
tuate în nordul şi estul continentului.
o Rădăuţi S u c e a va Făltic e ni Ro ma n Co tn a ri
C Tl Rădăuţi Tl S u c e a va Tl Făltic e ni Tl Ro ma n Tl Co tn a ri
6
y = 0.0537x - 4.4862 y = 0.0528x - 4.1077 y = 0.0434x - 3.4677 y = 0.0428x - 3.4987 y = 0.0524x - 2.8485
4 R2 = 0.1193
R2 = 0.1167 R2 = 0.1214 R2 = 0.0866 R2 = 0.0876
2
0
-2
-4
-6
-8
-10
61-62 67-68 73-74 79-80 85-86 91-92 97-98 03-04 09-10
Fig. 31. Evoluţia temperaturilor medii anotimpuale ale aerului, iarna, în Podişul Sucevei (1961-2010)
Iernile calde în Podişul Sucevei au abateri frecvente de 1-2ºC, chiar 5ºC faţă de media
multianuală şi sunt determinate de minima islandeză ce pune în mişcare Anticiclonul Azoric, ca-
re se extinde peste jumătatea sudică a Europei, determinând deasupra ţării noastre advecţii de aer
cald şi umed.
Tab. 18. Numărul şi procentul
abaterilor termice anotimpuale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Anotimp Iarna Vara
Staţia Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
Nr. zile cu
abateri
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Negative 20 41 18 37 17 35 18 37 18 37 17 34 18 36 16 32 1 0 14 28
±0,5 medie 7 14 8 16 12 24 12 24 8 16 17 34 18 3 19 38 19 38 22 44
Pozitive 22 45 23 47 20 41 19 39 23 47 16 32 14 28 15 30 16 32 14 28
Suma 49 100 49 100 49 100 49 100 49 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
Primăvara Toamna
Negative 1 6 18 36 19 38 20 40 18 36 13 26 13 26 13 26 13 26 15 30
±0,5 medie 13 26 14 28 14 28 11 22 11 22 21 42 21 42 21 42 20 40 21 42
Pozitive 19 38 18 36 17 34 19 38 21 42 16 32 16 32 16 32 17 34 14 28
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
Ierni deosebit de reci s-au înregistrat în anii 1962-1963, 1963-1964, 1968-1969, 1984-
1985, 1987-1988, 1995-1996, 2002-2003, iar deosebit de calde, în 1974-1975, 1982-1983, 1988-
1989, 1989-1990, 1993-1994, 1994-1995, 1997-1998, 2000-2001 (fig. 31). Sensul evolutiv al
temperaturii aerului iarna este identic la toate staţiile, cu creşteri şi descreşteri valorice repetate,
succedate la intervale scurte de timp şi cu o suprapunere sau cel puţin o apropiere a curbelor de
temperatură, ce indică o omogenizare a repartiţiei temperaturii pe spaţii mai întinse, sub efectul
51
dinamicii atmosferice specifice acestui anotimp. Dacă în perioada comună de observaţii (1961-
2010) şi mai mare (la staţiile unde am dispus de date meteorologice) am identificat ierni foarte
geroase (1953-1954 la Rădăuţi, cu media de -9,7°C) sau foarte călduroase (2006-2007 la Cotnari,
cu media de 2,7°C), pe ansamblu tendinţa de evoluţie a temperaturii este una general pozitivă şi
încadrată valoric între 1,2°C (Roman) şi 1,6°C (Fălticeni).
a b
o
C o
C
6 .0
5 .0
y = 0 . 0 5 2 8 x - 1. 3 0 77
4 .0 y = 0 .0 4 3 4 x - 1. 16 77
R 2 = 0 . 12 14
3 .0 R 2 = 0 .0 8 6 6
2 .0
1.0
0 .0
- 1.0
-2 .0
- 3 .0
-4 .0
-6 .0 - 5 .0
6 1- 6 2 6 6 -6 7 7 1- 7 2 76 - 7 7 8 1- 8 2 8 6 -8 7 9 1- 9 2 9 6 -9 7 0 1- 0 2 0 6 -0 7 6 1- 6 2 6 6 -6 7 71- 72 7 6 - 77 8 1- 8 2 8 6 -8 7 9 1- 9 2 9 6 -9 7 0 1- 0 2 0 6 -0 7
Ab a t e r i t e r m i c e a n u a l e l a S u c e a v a Tr e n d m o b i l ( 5 a n i ) Tr e n d l i n i a r A b a t e r i t e r m i c e a n u a l e l a F ăl t i c e ni Tr e n d m o b i l ( 5 a n i ) Tr e n d l i n i a r
Fig. 32. Abaterile temperaturilor medii anotimpuale ale aerului în iernile

perioadei 1961-2010 (a – Suceava, b – Fălticeni)
Numărul anotimpurilor de iarnă cu valori termice egale sau apropiate de normală (media
multianuală), deci cu abateri 0 sau reduse valoric (±0,5ºC) sunt foarte puţine, între 0 (Suceava,
Fălticeni) şi 4% (Roman). În schimb cele cu abateri negative sau pozitive sunt mult mai frecven-
te, de până la 45-51%, respectiv 49-53% (tab. 18, fig. 32).
Vara, temperatura medie a aerului pentru perioada 1961-2009 este cuprinsă între 17,5ºC
la Rădăuţi şi 19,7ºC la Cotnari, rezultând o diferenţiere termică de 2,2ºC (tab. 16, 33, 34). Ecartul
de variaţie al temperaturilor din acest anotimp se încadrează între valorile de 15,5°C în 1976 la
Rădăuţi şi 22,4°C în 2007 la Cotnari (tab. 16).
Verile în Podişul Sucevei au cele mai mici fluctuaţii termice, fiind în general mai răco-
roase decât în arealele estice şi sudice, cu abateri negative şi pozitive reduse, mai mici cu cca.
2ºC sau mai mari cu 2-3ºC faţă de normală (fig. 33). Evoluţiile termice din acest anotimp de la
staţiile analizate prezintă corelaţii clare, tendinţele generale în perioada analizată indicând o în-
călzire de peste 1,0°C la toate staţiile din Podişul Sucevei.

C
23
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807
21
19
17
y = 0.0375x + 18.842
R2 = 0.2869
15
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
Fig. 33. Evoluţia temperaturilor medii anotimpuale ale aerului,

vara, în Podişul Sucevei (1961-2010)
Se remarcă două sub-perioade cu evoluţii termice diferite: intervalul 1961-1984, în care

temperaturile celui mai cald anotimp au înregistrat un recul şi intervalul 1984-2006, în care ten-
dinţa termică este evident pozitivă. În timp, s-au constatat veri răcoroase singulare sau cu o oare-
care grupare în perioada 1973-1993, asemănător celor călduroase, cu abateri pozitive faţă de me-
dia plurianuală în perioada 1961-1964 sau 1998- 2008, la toate staţiile meteorologice din Podişul
Sucevei (fig. 34).
a b
52
o o
C Aba t e ri t e rm ic e a nua le la S uc e a v a Tr e n d m o b i l ( 5 a n i ) Tr e n d l i n i a r C
3 .0 4 .0
y = 0 . 0 3 8 2 x - 0 . 9 7 11
2
3 .0 y = 0 . 0 4 2 x - 1.0 56 9
2 .0 R = 0 .2 9 2
2 .0 R 2 = 0 .3 4 4 5
1. 0 1. 0
0 .0
0 .0
- 1. 0
- 1. 0 - 2 .0
- 3 .0
- 2 .0
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 73 19 7 6 19 79 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2 0 0 0 2 0 0 3 2 0 0 6 2 0 0 9
- 3 .0 Ab a t e ri t e r m i c e a n u a l e l a F ăl t i c e ni Tr e n d m o b i l ( 5 a n i ) Tr e n d l i n i a r
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 7 3 19 7 6 19 7 9 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2 0 0 0 2 0 0 3 2 0 0 6 2 0 0 9
Fig. 34. Abaterile temperaturilor medii anotimpuale ale aerului în verile perioadei 1961-2010
(a – Suceava, b – Fălticeni)
Anotimpurile de tranziţie prezintă de asemenea o variabilitate termică deosebită a aerului,
cu valori medii minime cuprinse între 4,5ºC (la Rădăuţi în 1980) şi 12,0ºC (la Cotnari în 2007)
primăvara (tab. 17), sau între 5,4ºC (la Rădăuţi în 1993) şi 12,6ºC (la Cotnari în 1963), toamna.
Primăveri deosebit de reci s-au înregistrat în anii 1964, 1965, 1969, 1980, 1987 şi, deosebit de
calde, în anii 1975, 1983, 1989, 1990, 1994, 2000, 2002. Anotimpul de primăvară a prezentat pe
parcursul intervalului 1961-2006 o evoluţie termică cu trend ascendent de peste 1,5ºC-2,0ºC (fig.
35).
a
C
14
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.0352x + 8.5217
2 2 2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0.1278
12
10
4
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
b
o Rădăuţi Suce ava Făltice ni Roman Cotnari
C
Tl Rădăuţi Tl Suce ava Tl Fălti ce ni Tl Roman Tl C otnari
13
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = -0.0062x + 10.085
12 R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0.0065
11
10
5
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig.35. Evoluţia temperaturilor medii în anotimpurile de tranziţie (a - primăvara, b – toamna)

În general, verile din ultimul deceniu (1999-2008) s-au caracterizat prin abateri pozitive,
uneori consistente. Anul 2007 a constituit un adevărat record termic (tab. 16, fig. 33, 34), acum
înregistrându-se cele mai mari valori medii anotimpule iarna, primăvara şi vara (când au depăşit
22ºC la Cotnari şi Roman). Alte veri foarte călduroase au fost cele din anii 1963, 1992, 1995,
1999, 2001, 2003, iar foarte răcoroase s-au înregistrat în anii 1976, 1978, 1984.
Şi primăverile se află într-un proces de încălzire mai evident însă decât în cazul verilor
sau al semestrelor calde. Percepţia generală a locuitorilor din această subunitate geografică este
53
aceea de trecere foarte rapidă de la anotimpul de iarnă la cel de vară, o mare parte din zilele pri-
măverii căpătând caracteristici termice specifice zilelor verii. În aceste condiţii, în unele primă-
veri temperaturile specifice verii şi lipsa sau deficitul de precipitaţii conduc la instalarea unor pe-
rioade mai lungi sau mai scurte de uscăciune şi secetă (fenomene rare totuşi în Podişul Sucevei).
Dacă în anotimpurile de iarnă, primăvară şi vară temperatura aerului este într-o creştere mai mult
sau mai puţin accentuată, în anotimpul de toamnă aceasta cunoaşte o tendinţă de scădere genera-
lă uşoară, de cca. 0,5°C (fig. 35b).
În foarte mulţi ani fenomenele şi manifestările meteorologice specifice sezonului rece şi
mai ales anotimpului de iarnă (îngheţuri, brume, căderi de ninsoare cu formarea stratului de ză-
padă, viscole etc.), încep să se producă de timpuriu toamna, astfel că multe din zilele acestui ano-
timp capătă caracterul unor zile reci de iarnă. În Podişul Sucevei iarna se instalează uneori prea
devreme, de la an la an remarcându-se unele toamne foarte calde (12,6°C la Cotnari în 1963) dar
şi a unora foarte răcoroase (5,4°C în 1993 la Rădăuţi).
Evoluţia abaterilor negative şi pozitive din anotimpurile de tranziţie trădează o mare vari-
abilitate în timp, de-a lungul celor 49 de ani de observaţii. Abaterile termice negative au fost mai
frecvente decât cele pozitive, atât toamna cât şi primăvara, când dinamica maselor de aer este
mai activă. Abaterile medii negative au fost în general mai mici toamna, când circulaţia atmosfe-
rică este mai slabă. Abaterile termice pozitive anotimpuale au avut frecvenţe mai reduse decât
cele negative (cu excepţia toamnei la Rădăuţi).
Distribuţia spaţială şi variabilitatea mediilor termice lunare
Valorile medii lunare
Tab. 19. Mediile termice lunare şi amplitudinile
ale temperaturii aerului pe medii anuale ale aerului (1961-2010) din Podişul Sucevei
perioada 1961-2010 înregis- Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Se Oct Nov Dec Ampl.
trează o uşoară creştere, cu Rădăuţi -4,3 -2,8 1,3 7,9 13,7 16,9 18,3 17,5 13,0 7,8 2,5 -2,4 22,6
circa 0,1°-0,8°C faţă de valo- Suceava -3,9 -2,4 1,7 8,3 14,0 17,2 18,7 18,0 13,7 8,4 2,9 -2,1 22,6
rile intervalului 1956-1975 Fălticeni -3,4 -1,9 2,1 8,8 14,5 17,7 19,2 18,5 14,1 8,8 3,4 -1,6 22,6
-2,7 -1,3 3,0 9,7 15,5 18,9 20,5 20,0 15,6 10,0 4,2 -0,8 23,2
(Slavic, 1975). Comparând Cotnari Roman -3,8 -1,9 2,7 9,5 15,3 18,5 20,1 19,4 14,8 9,3 3,6 -1,7 23,9
între ele valorile temperaturi- Media -3,6 -2,1 2,2 8,8 14,6 17,8 19,4 18,7 14,2 8,9 3,3 -1,7 23,0
lor medii lunare se constată
că există o mare asemănare între mediile lunilor mijlocii, aprilie şi octombrie ale anotimpurilor
de tranziţie (primăvara şi toamna): 7,8ºC în aprilie şi octombrie la Rădăuţi, 9,4ºC în aceleaşi luni
la Roman (tab. 19). Temperatura aerului variază mult de la o lună la alta în cursul unui an. Re-
gimul termic mediu lunar este negativ numai trei luni pe an (fig. 36), în anotimpul de iarnă, valo-
rile fiind cuprinse între -0,7ºC la Cotnari în februarie şi -4,3ºC la Rădăuţi în ianuarie).
În perioada analizată au existat însă şi situaţii de luni cu temperaturi negative în afara ier-
nii, noiembrie 1965, 1988, 1993, 1995, 1998, sau martie 1962, 1963, 1964, 1969, 1973, 1980,
1984, 1985, 1987, 1996, 2003, 2006, la cele 3 staţii caracteristice Podişului Sucevei (Rădăuţi,
Suceava şi Fălticeni).
Mersul anual normal al temperaturii aerului descrie o curbă ascendentă în prima parte a
anului, atingând în luna iulie maximul termic (între 18,2ºC la Rădăuţi şi 20,4ºC la Cotnari), după
care valorile scad treptat până în luna ianuarie, când se atinge minimul termic (cu medii termice
lunare cuprinse între -4,3ºC la Rădăuţi şi -2,6ºC la Cotnari). Partea ascendentă a curbei variaţiei
anuale a temperaturii (ianuarie-iulie) apare ca reversul părţii descendente (iulie-ianuarie). În pri-
ma parte a anului valorile medii lunare se păstrează sub cele din a doua parte a anului, când sub
influenţa încălzirii de vară răcirea se face mai lent. Începând din luna martie, ca urmare a creşte-
rii intensităţii fluxului radiativ, temperaturile medii lunare devin pozitive.
Creşterile temperaturii aerului de la o lună la alta devin tot mai vizibile. De la martie la
aprilie se observă o creştere de peste 6ºC (6,5°C la Rădăuţi, Suceava, 6,6ºC la Fălticeni şi Cot-
nari, 6,8°C la Roman), iar de la aprilie la mai, creşterea este de aproape 6ºC (tab. 20).
54
21o
C
18
15
12
6
Rădăuţi Suceava Fălticeni
3 Cotnari Roman
-3
-6
Fig. 36. Regimul anual al temperaturii aerului la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961 – 2010)
Creşterea pronunţată a temperaturii aerului în luna aprilie se datorează atât valorilor ridi-
cate ale bilanţului radiativ-caloric al suprafeţei subiacente cât şi schimbării regimului circulaţiei
atmosferice.
Creşterea temperaturii aerului se Tab. 20. Diferenţele inter-lunare ale mediilor
face lent în lunile sezonului cald, cu termice lunare ale aerului (1961-2010) din Podişul Sucevei
cca. 3ºC în mai-iunie, apoi cu cca. 1,5ºC Staţia 1-2 2-3 3-4 4- 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 10-11 11-12 12-1
în iulie, după care temperatura aerului Rădăuţi 1,5 4,1 6,6 5,8 3,2 1,4 -0,8 -4,5 -5,2 -5,3 -4,9 -1,9
scade foarte uşor la început (cu 0,4 - Suceava 1,5 4,1 6,6 5,7 3,2 1,5 -0,7 -4,3 -5,3 -5,5 -5,0 -1,8
Fălticeni 1,5 4,0 6,7 5,7 3,2 1,5 -0,7 -4,4 -5,3 -5,4 -5,0 -1,8
08ºC în august) şi apoi din ce în ce mai Cotnari 1,4 4,3 6,7 5,8 3,4 1,6 -0,5 -4,4 -5,6 -5,8 -5,0 -1,9
mult spre sfârşitul anului, mai accentua- Roman 1,9 4,6 6,8 5,8 3,2 1,6 -0,7 -4,6 -5,5 -5,7 -5,3 -2,1
te între lunile septembrie-octombrie (cu Media 1,6 4,2 6,7 5,8 3,2 1,5 -0,7 -4,4 -5,4 -5,5 -5,0 -1,9
5,1-5,4ºC) şi octombrie-noiembrie (5,5-
6,1ºC). Aceste scăderi sunt cauzate de micşorarea considerabilă a valorilor bilanţului radiativ şi
schimbarea regimului circulaţiei atmosferice, cu frecvenţe tot mai mari a invaziilor maselor de
aer rece. În concluzie, trecerea de la o lună la alta din punct de vedere termic se face marcant în
anotimpurile de tranziţie, când diferenţele pot depăşi chiar 10ºC (între lunile martie-aprilie la
Rădăuţi în 1996, Suceava în 1962, 1964 şi 1996; la Fălticeni în 1962, 1964, 1996 şi 1998; la
Cotnari în 1964, 1985, 1996 şi 1998; la Roman în 1962, 1964, 1969, 1973, 1985, 1996 şi 1998;
între lunile octombrie-noiembrie la Rădăuţi în 1993 şi 1995; la Suceava în 1995; la Fălticeni în
1993 şi 1995; la Cotnari în 1993, 1995 şi 1998; la Roman în 1993, 1995 şi 2006.
Mediile termice lunare au avut valori pozitive pe parcursul întregului an doar în anul
1989 la toate staţiile (singura excepţie constituind-o luna ianuarie la Roman, cu -0,1ºC).
În luna aprilie se constată o creştere de la sub 7,0ºC în nord-vestul extrem la peste 9,0ºC
în sud-estul Podişului Sucevei, situaţie care se repetă şi pentru luna octombrie. În luna iulie me-
dia creşte în acelaşi sens, începând de la valori mult mai ridicate (de la 18,0ºC la peste 20,0ºC).
În funcţie de particularităţile meteorologice specifice şi mediile termice lunare prezintă
variaţii însemnate de la un an la altul. Acestea au oscilat între extremele produse în Podişul
Sucevei (înregistrate la staţiile existente), respectiv media lunară cea mai scăzută, de -12,9ºC
(Rădăuţi, ianuarie 1963) şi cea mai mare, de 23,9ºC (Cotnari, august 1992 şi iulie 2007, tab. 21).
Variabilitatea mediilor lunare este pronunşatã în sezonul rece ºi moderatã în sezonul cald, când
sursa variaşiilor neperiodice sunt procesele advective, care joacã un rol mult mai important. Me-
diile termice lunare ale aerului din perioada 1961-2009 au variat între cea mai rece şi cea mai
caldă lună ianuarie, cu valoarea medie cea mai mică, de -12,9ºC (ianuarie 1963, Rădăuţi) şi, cea
mai mare, de 5,0ºC (ianuarie 2007, la Cotnari, fig. 38).
Tab. 21. Temperaturile medii lunare cele
mai mici (a) şi cele mai mari (b) din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia a. Cele mai mici medii termice lunare
55
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
-12,9 -10,0 -4,3 3,9 10,1 15,0 15,7 14,2 10,1 4,7 -4,6 -7,
Rădăuţi
1963 1985 1996 1997 1980 1974,1984 1979 1976 1996 1979 1993 1963
-12,6 -9,9 -3,9 4,2 10,4 15,0 16,3 14,6 10,5 5,6 -4,2 -6,9
Suceava
1963 1985 1996 1997 1980 1976 1979,1984 1976 1996 1972,1979 1993 2002
-11,4 -9,3 -3,4 4,4 10,8 15,8 16,8 15,1 10,6 5,6 -3,7 -6,7
Fălticeni
1963 1985 1987,1996 1997 1980 1976,1984 1984 1976 1996 1979 1993 2002
-11,4 -9,0 -3,0 5,4 11,9 16,6 17,8 16,4 11,3 6,8 -3,1 -6,2
Cotnari
1963 1985 1996 1962 1980 1984 1984 1976 1996 1972 1993 2002
-12,7 -10,0 -3,5 5,5 12,1 16,4 17,6 16,1 11,8 6,4 -3,7 -7,0
Roman
1963 1985 1969,1996 1997 1980,1991 1976 1979,1984 1976 1996 1979 1993 2001
b. Cel mai mari medii termice lunare

Staţia
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Rădăuţi 3,4 3,9 6,1 11,3 18,0 20,1 20,9 2,8 16,6 1,2 7,1 1,7
2007 2002 1990 2000 2003 1964 2007 1992 1994 1966 2010 1982
3,6 3,8 6,8 11,7 18,4 20,1 21,5 21,5 17,6 12,0 8, 2,0
Suceava 2007 2002 1990 2000 2003 1964 2007 1992 1994 1966 2010 1982
Fălticeni 4,2 4,8 7,4 12,3 19,3 21,0 22,4 22,1 17,9 12,3 8,2 2,6
2007 2002 1990 2000 2003 1964 2007 1992 1994 1966 2010 1982
Cotnari 5,0 5,7 8,8 13,2 20,5 22,4 23,9 23,9 19,5 14,3 9,3 ,1
2007 2002 1990 2000 2003 1964 2007 1992 1994 1966 2010 1982
3,3 3,6 7,4 13,0 19,9 22,0 23,6 22,5 19,1 13,2 8,8 2,1
Roman 2007 2002 1990 2000 2003 1964 2007 1992 1994 1966 2010 1982
Aceste variaţii extreme s-au datorat Tab. 22. Abaterile termice maxime
atât manifestării factorului radiativ în timp, şi minime ale celor mai calde sau reci
dar mai ales a circulaţiei generale a atmos- Staţia luni ianuarie în Podişul Sucevei (1961-2010)
ferei, cu valori minime sau maxime (dato- Temp. medie -4,3 -3,9 -3,4 -3,8 -2,7
rate advecţiei unor nuclee anticiclonice Minimă -12,9 -12,6 -11,4 -12,7 -11,4
scandinave – nordice sau sudice). Anul 1963 1963 1963 1963 1963
Maximă 3,4 3,6 4,2 3,3 5,0
Abaterile termice pozitive ale celor Anul 2007 2007 207 2007 2007
mai calde luni ianuarie (tab. 22) au variat Abaterea + 7,7 7,5 6,9 7,1 7,7
între 6,8 şi 7,7°C faţă de normală (la Fălti- Abaterea - -8,6 -8,7 -8,0 -8,9 -8,7
ceni şi Rădăuţi în 2007), iar cele negative,
au fost cuprinse între -8,1 şi -9,0°C faţă de medie (la Fălticeni şi Roman în ianuarie 1963).
Succesiunea abaterilor termice pozitive şi negative din luna ianuarie, cu o amplitudine
maximă de 16,6ºC pe întreg Podişul Sucevei (fig. 37), indică marea variabilitate termică multi-
anuală, datorită fluctuaţiilor date de alternanţa invaziilor de aer rece continental (ale anticiclonu-
lui eurasiatic) cu cel cald sudic sau sud-estic (ale ciclonilor mediteraneeni sau arabi).
Dacă dintre anotimpuri iarna a cunoscut cea mai evidentă încălzire din ultima jumătate de
secol, dintre luni, ianuarie deţine cea mai evidentă tendinţă termică de creştere. La toate staţiile
creşterea ajunge la 1,8-1,9°C, menţinându-se însă la cca. 2-3°C sub pragul de 0°C. În acelaşi
timp şi abaterile medii lunare din pe-
Tab. 23. Numărul de luni cu
rioada rece sunt mai pronunţate decât temperatura medie cea mai mică din an (1961-2010)
cele din perioada caldă. Nr. luni %
Staţia
Datorită fluctuaţiilor circulaţiei Nov Dec Ian Feb Suma Nov Dec Ian Feb Suma
generale a atmosferei, luna ianuarie nu Rădăuţi 10 25 14 50 2 20 50 28 100
Suceava 1 10 26 13 50 2 20 52 26 100
a fost mereu cea mai rece din an, ci nu- Fălticeni 1 9 26 14 50 2 18 52 28 100
mai în cca. 50% din cazuri (48-54% la Cotnari 1 9 27 13 50 2 18 54 26 100
Rădăuţi Roman). Pe locul al doilea, ca Roman 1 10 28 11 50 2 0 56 22 100
Media 1 9,6 26,4 13 50 2,0 19,2 52,8 26,0 100
cea mai rece lună din an urmează febru-
arie (28% din cazuri) şi decembrie
(20% din cazuri). În cei 49 de ani au existat şi situaţii rare în care temperatura medie lunară cea
mai scăzută s-a înregistrat în noiembrie, câte 1 caz sau 2% la toate staţiile (tab. 23).
56

o
C Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
-4
-8
-12 y = 0.0832x - 6.4708 y = 0.0801x - 5.9896 y = 0.0713x - 5.575 y = 0.0746x - 4.5633

y = 0.0629x - 5.096
R2 = 0.129 R2 = 0.1285 R2 = 0.0853 R2 = 0.1074 R2 = 0.1125
-16
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 37. Evoluţia şi variabilitatea termică lunară a aerului din Podişul Sucevei
în ianuarie (1961-2010)
Comparând între ele valorile temperaturilor medii lunare se constată că există o mare
asemănare între mediile lunilor mijlocii, aprilie şi octombrie ale anotimpurilor de tranziţie (pri-
măvara şi toamna): 7,8ºC în aprilie şi octombrie la Rădăuţi, 9,4ºC în aceleaşi luni la Roman (tab.
19). Temperatura aerului variază mult de la o lună la alta în cursul unui an.
a b
o o
C A b a t e ri t e rm ic e a n u a l e la S u c e a v a Tre n d m o b il ( 5 a n i) Tre n d lin ia r C Ab a t e ri t e rm ic e a n u a l e la F ălt ic e ni Tre n d m o b il ( 5 a n i) Tre n d li ni a r
7.0 7.0
5.0 y = 0 .0 6 2 9 x - 1.6 9 6
5.0
2
R = 0 .0 8 53
3 .0
3 .0
1.0
1.0
- 1.0
- 1.0
- 3 .0
- 3 .0
- 5.0
y = 0 . 0 8 0 1x - 2 .0 8 9 6
- 7.0 R 2 = 0 .12 8 5 - 5.0
- 9 .0 - 7.0
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 70 19 73 19 76 19 79 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2 0 0 0 2 0 0 3 2 0 0 6 2 0 0 9 19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 70 19 73 19 76 19 79 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2 0 0 0 2 0 0 3 2 0 0 6 2 0 0 9
Fig. 38. Evoluţia abaterilor termice medii ale aerului (1961-2010) în

luna ianuarie la Suceava (a), Fălticeni (b)
Iulie este cea mai caldă lună a anului, fapt explicat prin valorile maxime ale bilanţului
radiativ. Cele mai mari şi cele mici medii lunare subliniază faptul că în lunile iulie variabilitatea
climatică este mult mai redusă decât în luna ianuarie, cu abateri negative sau pozitive cuprinse
între -2,3 şi 3,6ºC (tab. 24).
Mersul fluctuant al temperaturii din această lună s-a încadrat între un minim de 15,7°C
(în 1979) la Rădăuţi şi un maxim de 23,9°C (în 2007) la Cotnari. Ca şi în cazul lunii ianuarie, nu
în toţi anii media lunară cea mai mare se
înregistrează în iulie, ci uneori în august Tab. 24. Abaterile termice maxime şi minime ale
celor mai calde sau reci luni iulie din Podişul Sucevei (1961-2010)
sau în iunie. Paametrul Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
Lunile iulie au fost deosebit de căl- Temp. medie 18,3 18,7 19,2 20,1 20,5
duroase în anii 1959, 1963, 1972, 1987, Maximă 15,7 16,3 16,8 17,6 17,8
1988, 1992, 1995, 2001, 2002, dar mai ales Anul 1979 1979,1984 1984 1979,1984 1984
în 2007, când au atins şi valorile maxime, Minimă 20,9 21,5 22,4 23,6 23,9
Anul 2007 2007 2007 2007 2007
cuprinse între 20,9˚C la Rădăuţi şi 23,9ºC Abaterea + 2,6 2,8 3,4 3,5 3,4
la Cotnari (fig. 37, 38). Lunile iulie foarte Abaterea - -2,6 -2,4 -2,4 -2,5 -2,7
reci au fost în anii 1974, 1979, 1984, când
s-au înregistrat abateri negative cuprinse între 2,3 şi 2,6ºC (la Suceava şi Cotnari). Şi în iulie se
constată o tendinţă de creştere a valorilor termice pe întreaga perioadă 1961-2009, dar mai ales
în ultimii 15-20 ani (cu valori cuprinse între 0,2°C la Rădăuţi şi 0,9°C la Suceava şi Fălticeni).
57
Asemănător semestrelor calde sau verilor şi lunile iulie se disting termic, în cadrul perioadei
1961-2009, prin mai multe intervale evolutive specifice, dintre care unele cu tendinţă clar ascen-
dentă, mai ales după anul 1985 (fig. 39).
C
25
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.0502x + 19.221
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0.2569
23
21
19
17
15
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 39. Evoluţia şi variabilitatea termică lunară a aerului din Podişul Sucevei în iulie (1961-2010)
Evoluţia valorică şi variabilitatea temperaturilor medii în luna cea mai rece şi cea mai cal-
dă din an la principalele staţii meteorologice din Podişul Sucevei este foarte clară şi în general,
cu o corelaţie inversă (lunilor iulie calde sau foarte calde corespunzându-le luni ianuarie reci sau
foarte reci), cu câteva excepţii, printre care cea din anul 2007 (fig. 40).
Fig. 40. Oscilaţiile termice medii lunare comparative din ianuarie şi iulie în Podişul Sucevei (1961-2010)
În lunile mijlocii ale anotimpurilor de tranziţie, aprilie şi octombrie, regimul termic al ae-
rului este asemănător (cu o linie de tendinţă de creştere în mai evidentă în aprilie). Şi valorile
termice medii ale aerului din aceste luni cunosc o variabilitate deosebită, cuprinsă între 3,9ºC în
aprilie 1997 la Rădăuţi şi 14,3ºC în octombrie 1966 la Cotnari (tab. 25).
Tab. 25. Temperatura medie a lunilor aprilie (a) şi octombrie (b) în Podişul Sucevei (1861-2010)
Temperatura Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari Temperatura Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
Medie 7,9 8,3 8,8 9, 9,7 Medie 7,8 8,4 8,8 9,3 10,0
Minimă 3,9 4,2 4,4 5,5 5,4 Minimă 4,7 5,6 5,6 6,4 6,8
Anul 1997 1997 1997 1997 1965 Anul 1979 1972,1979 1979 1979 1972
a Maximă 11,3 11,7 12,3 13,0 13,2 b Maximă 11,2 12,0 12,3 13,2 14,3
Aul 2000 2000 2000 2000 2000 Anul 1966 1966 1966 1966 1966
Abatere + 3,4 3,4 3,6 3,5 3,5 Abatere+ 3,4 3,6 3,5 3,9 4,3
Abatere - -4,0 -4,1 -4,4 -4,0 -4,3 Abatere - -3,1 -2,8 -3,2 -2,9 -3,2
58
Grafic, mediile termice ale aerului ]n lunile mijlocii ale anotimpurilor de tranziţie prezintă
un mers sinuos, cu creşteri şi scăderi repetate în perioada analizată (fig. 41).
Sensul de evoluţie şi tendinţa mediilor termice în cele două luni sunt asemănătoare tutu-
ror staţiilor, evidenţiindu-se un paralelism aproape perfect, cu abateri pozitive sau negative des-
tul de accentuate.
a
C Tl Rădăuţi Tl S uceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
16
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.0194x + 9.2248
2 2 2 2 2
14 R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0.0227
12
10
4
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
b
o Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
C Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
16
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0032x + 9,9963
14 R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 2
R = 0,0009
12
10
4
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 41. Oscilaţiile temperaturii medii lunare din aprilie (a) şi octombrie (b)
În privinţa repartiţiei spaţiale se constată aceeaşi creştere generală a valorilor termice lu-
nare de la NV spre SE. Astfel, în luna cea mai rece a anului (ianuarie) temperatura medie multi-
anuală creşte dinspre NV spre SE Podişului Sucevei, de la sub -4,0ºC la sub -3,0ºC (fig. 42). Faţă
de creşterea termică generală, menţionată anterior, apar şi unele modificări spaţiale, perturbări
introduse în special de altitudine şi unele condiţii locale.
Amplitudinea termică medie anuală dintre entităţi temporale (lunare în cazul de faţă) redă
foarte bine gradul de continentalism ce caracterizează regiunea. În Podişul Sucevei, amplitudinea
medie anuală are valori cuprinse între 22,5ºC şi 23,7ºC, valori apropiate de cele din zona limitro-
fă (Dorohoi, Botoşani, Tg. Neamţ). Cele mai mari amplitudinii medii anuale, de peste 23,0˚C
(tab. 19), se înregistrează în arealele cu altitudini mai reduse (Dolhasca, Cotnari, Paşcani şi Ro-
man), iar cele mai scăzute în partea mai înaltă a podişului (Rădăuţi, Suceava şi Fălticeni). Se
constată o tendinţă de atenuare a amplitudinilor termice anuale de la SE spre NV, odată cu creş-
terea altitudinii şi a depărtării de Câmpia Moldovei. Pe măsura creşterii altitudinii (spre NV) şi a
latitudinii, scade şi gradul de continentalism.
59
a b
c d
Fig. 42. Repartiţia temperaturii medii a aerului în lunile ianuarie (a), aprilie (b), iulie (c)
şi octombrie (d) în Podişul Sucevei (1961-2010)
Regimul anual al temperaturilor medii diurne

Mediile zilnice „reale” înregistrează abateri pozitive (încălzire) sau negative (răcire) faţă
de „normală”, abateri care pot fi mai pronunţate sau mai atenuate, de la o lună la alta sau de la un
anotimp la altul (fig. 43). Cele mai mari abateri de la media multianuală (normală) se înregistrea-
ză în lunile de iarnă, când sunt în general negative, iar în cele ale anotimpurilor de tranziţie sunt
moderate. Salturile interdiurne ale temperaturii medii sunt mai accentuate iarna şi mult reduse în
lunile de vară.
a
60
o
C Rădăuţi
40
Minima Media Maxima
30
20
10
-10
-20
-30
Ziua din an
-40
1 16 31 46 61 76 91 106 121 136 151 166 181 196 211 226 241 256 271 286 301 316 331 346 361
b
o
C
Suceava
40
Minima Media Maxima
30
20
10
-10
-20
Ziua din an
-30
1 16 31 46 61 76 91 106 121 136 151 166 181 196 211 226 241 256 271 286 301 316 331 346 361
c
o
C Roman
40
Minima Media Maxima
30
20
10
-10
-20
Ziua din an
-30
1 16 31 46 61 76 91 106 121 136 151 166 181 196 211 226 241 256 271 286 301 316 331 346 361
Fig. 43. Variaţia temperaturilor medii diurne (1961-2010) din timpul unui an
la staţiile meteorologice Rădăuţi (a), Suceava (b) şi Roman (c)
În prima parte a anului (februarie-iulie), abaterile negative faţă de medie se plasează la

începutul fiecărei luni, indicând sensul creşterii generale a temperaturii, iar în a doua parte a anu-
lui abaterile pozitive se regăsesc la începutul fiecărei luni, iar cele negative spre sfârşitul ei, ară-
tând astfel sensul descreşterii generale a valorilor de temperatură.
Cele mai mari abateri negative se înregistrează în luna ianuarie, când media unei zile co-
boară până la -4,8ºC, cu o abatere de 1,3ºC faţă de media multianuală a acestei luni, care la Su-
ceava este de -3,5ºC pentru perioada 1971-2006. La trecerea decembrie-ianuarie, în prima deca-
61
dă se înregistrează abaterile pozitive cele mai mari. În cursul lunii februarie, în prima decadă,
temperaturile prezintă abateri negative mari, urmând ca din a doua treime a celei de a doua deca-
de temperaturile să se ridice deasupra mediei lunare.
În martie, răcirile domină primele două decade, pentru ca în ultima decadă, procesul de
încălzire să devină cel definitoriu. Acelaşi proces, asemănător cu cel din a treia decadă a lunii
martie, caracterizează întreaga lună aprilie. Prima jumătate a lunii se caracterizează prin tempe-
raturi mai mici decât media lunară, iar cea de-a doua jumătate prin valori mai mari decât aceasta.
Lunile martie şi mai ales aprilie prezintă cele mai semnificative creşteri de temperatură pe an-
samblu şi cele mai constante, având în vedere că valorile medii zilnice oscilează cel mai puţin în
jurul variaţiei mediilor zilnice reprezentată prin histogramă. În mai şi iunie primele decade au
temperaturi mai coborâte decât media lunară, dar pe ansamblu se continuă procesul de încălzire
cu valori de temperatură medii zilnice însumate mai ridicate decât cele de pe histogramă.
În iulie linia termică a aerului înregistrează o curbare care leagă două sectoare, unul cu
temperaturi ascendente şi altul cu temperaturi descendente. Perioadele mai reci alternează cu pe-
rioadele mai calde, ultimele predominând. Este luna din vară în care se ating maximele zilnice.
În august temperaturile scad în continuare, însă prima jumătate a lunii este mai caldă decât me-
dia. Valorile temperaturilor medii zilnice coboară la început mai puţin, apoi mai mult, mai ales în
septembrie, când încălzirile alternează cu răcirile, care încep să domine.
Luna septembrie este cea în care se manifestă din plin inerţia termică la ieşirea din vara
calendaristică şi deţine până la echinocţiul de toamnă temperaturi medii zilnice însumate mai
mari decât media multianuală, apoi sub aceasta.
În octombrie, ca şi în aprilie, variaţiile termice sunt foarte apropiate de cele de pe histo-
gramă. Dacă în martie-aprilie se produc constant cele mai mari creşteri de temperatură, în oc-
tombrie-noiembrie se înregistrează cele mai mari scăderi de temperatură, mai constante în oc-
tombrie, mai fluctuante în noiembrie. În lunile de toamnă, apoi în primele două luni ale iernii,
răcirile devin tot mai evidente până în ianuarie, când se atinge minimul termic zilnic.
Datele medii de trecere a temperaturilor medii diurne prin anumite praguri
Având în vedere importanţa practică pentru toate sectoarele economiei şi în mod special
pentru cel agricol, de construcţii, comunicaţii, turism, evoluţia temperaturilor medii zilnice poate
fi studiată cu ajutorul histogramelor întocmite pe baza mediilor lunare sau a celor diurne (în
funcţie de acurateţea scopului urmărit). Acestea redau fidel evoluţia sau variabilitatea mediilor
termice de la o zi la alta în cadrul unui an, variaţii mai mult sau mai puţin uniforme, de sens ge-
neral ascendent sau descendent în relaţie directă cu radiaţia.
În evoluţia ascendentă sau descendentă, temperatura medie zilnică trece prin anumite va-
lori caracteristice (0ºC, 5ºC, 10ºC, 15ºC şi 20ºC), redate tabelar (tab. 26) sau, mult mai sugestiv,
grafic (fig. 44).
Din analiza datelor, Tab. 26. Datele medii ale începutului (a), sfârşitului (b)
trecerea şi depăşirea unor şi durata (d = zile) a intervalelor cu medii termice diurne ce depăşesc
praguri termice în partea anumite praguri la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Peste >0ºC >5,0ºC >10,0ºC >15,0ºC >20.0ºC
nord-vestică a teritoriului de ...˚C a b d a b d a d a b d a b d
referinţă (Rădăuţi, Suceava) Rădăuţi 11.03 29.11 263 31.03 3.11 21 26.04 8.10 165 22.05 6.09 107
cunoaşte o întârziere de cca. Suceava 8.03 30.11 267 30.03 5.11 220 25.04 11.10 169 17.05 8.09 116
10-14 zile faţă de cea sud- Fălticeni 6.03 4.12 273 7.03 6.11 224 21.04 14.10 176 14.05 13.09 122
Cotnari 26.2 8.12 285 28.03 9.11 226 19.04 25.10 189 12.05 17.09 128 7.07 12.08 36
estică (Cotnari, Roman). Ast- Roman 5.03 6.12 276 27.03 7.11 225 20.04 18.10 181 10.05 15.09 128 3.07 13.08 41
fel, temperaturile medii zilni-
ce depăşesc pragul de 0ºC în ultima decadă a lunii februarie, pe 26 februarie la Cotnari şi la în-
ceputul decadei a II-a a lunii martie la Rădăuţi (11 martie), în nord-vestul Podişului Sucevei.
Creşterea temperaturilor medii zilnice de la 0ºC la 5ºC durează în Podişul Sucevei aproa-
pe o lună (20-25 zile), depăşirea pragului de 5ºC producându-se, în medie, între 27 martie (Ro-
man, Fălticeni) şi 31 martie (Rădăuţi).
Trecerea pragului termic de 10ºC durează de asemenea 20-28 zile, producându-se între
17 (Roman) şi 28 aprilie (Rădăuţi). Depăşirea pragului de 15ºC se produce între datele de 12 mai
62
la Cotnari şi 28 mai la Rădăuţi. Pragul de 20ºC, după histogramele temperaturilor medii lunare,
nu este depăşit în Podişul Sucevei decât în partea sud-estică, la Roman (27.06) şi Cotnari (7.07),
iar scăderea sub 20ºC se produce, în medie, la data de 12-13 august. Durata medie a intervalului
cu temperaturi medii
zilnice de peste 20ºC
este aici de 37 zile.
Scăderea sub
pragul de 15ºC se pro-
duce, în medie, între 4
septembrie la Rădăuţi
şi 17 septembrie la
Cotnari, iar durata
medie a intervalului
cu temperaturi medii
diurne de peste 15ºC
este cuprinsă între 100
zile (Rădăuţi) şi 129 Fig. 44. Evoluţia anuală a temperaturilor medii diurne la Suceava (1961-2010),
zile (Cotnari). Scăde- a datelor de trecere prin diverse praguri şi a duratei acestora (zile)
rea sub pragul de 10ºC
se produce, în medie, între datele de 3 şi 25 octombrie (Rădăuţi şi Cotnari), deci după o durată de
cca. 30 zile. Scăderea temperaturilor medii zilnice sub 5ºC se produce, în medie, între datele de
30 octombrie la Rădăuţi şi 9 noiembrie la Cotnari. Durata medie a intervalului cu temperaturi
medii zilnice de peste 5ºC este de 211 zile la Rădăuţi şi 227 zile la Cotnari. Scăderea temperatu-
rilor medii zilnice de la 5ºC la 0ºC durează, în medie, cca. 30 de zile, între datele de 29 noiem-
brie la Rădăuţi şi 8 decembrie la Cotnari. Durata medie a intervalului cu temperaturi medii zilni-
ce pozitive este cuprinsă între 268 zile (Rădăuţi) şi 286 zile (Cotnari, fig. 34).
<=-15oC -10 şi -14,9oC -5 şi -9,9oC 0 şi -4,9oC 0,1 si 5oC

5,1 şi 10oC 10,1 si 15oC 15,1 şi 20oC 20,1 şi 25oC >25oC
75
60
Nr.zile anual
45
30
15
0
Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
Fig. 45. Numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii cuprinse între intervale caracteristice (1961-2010)
c. Regimul diurn al temperaturilor medii orare ale aerului

Regimul termic diurn al aerului poate fi analizat atât pe cele 4 ore standard de observaţii
climatologice (00, 06, 12, 18TMG) cât şi pe 24 de ore. Mediile multianuale ale temperaturii ae-
rului la orele climatologice 00 şi 06 au valori apropiate, cele de la orele 18 sunt mult mai mari,
iar cele de la orele 12 deţin maximul diurn.
În ianuarie, temperaturile medii orare sunt negative pe tot parcursul zilei, datorită radiaţi-
ei minime, pierderii calorice prin reflexie a stratului de zăpadă, advecţiilor masive de aer nordic
şi estic foarte rece şi a inversiunile termice frecvente. Maximul termic se produce după amiază,
în urma încălzirii intense de la orele 1400-1500 (nu la ora 1200 când drumul razelor solare este cel
mai scurt prin atmosfera terestră), după care temperatura scade treptat până la minimul zilnic
dintre orele 400-700.
63
Insula de căldură din

amiaza zilei de vară este con-
turată clar de termoizopleta de
20ºC. Nucleul termic minim se
plasează spre dimineaţă (orele
600-800), după nopţile lungi de
iarnă, cu pierderi radiativ-
calorice intense). Pe măsura
apropierii de miezul iernii şi
de orele asfinţitului, tempera-
turile au un mers descendent
fiind negative până în martie.
În aprilie, când tempe-
raturile sunt în creştere, maxi-
mul diurn lunar se păstrează în
intervalul orar 1400-1500
(14,2ºC), iar minimul se pro-
duce înainte de răsăritul Soare-
lui la orele 500-600 (6,1ºC).
Evoluţia temperaturilor diurne
în regim de tip radiativ se res-
trânge în favoarea celui de in-
solaţie. Regimul termic diurn
din aprilie este aproape identic
cu cel diurn anual (fig. 46).
În iulie, insolaţia do-
mină categoric radiaţia, situa-
ţia fiind opusă celei din ianua-
rie când regimul radiativ cu-
prinde un mare interval diurn.
Minimul diurn se înregistrează
cu puţin înainte de începutul
răsăritului Soarelui la ora 500
(15,3ºC), după care temperatu-
ra urcă o dată cu ridicarea Soa-
relui pe bolta cerească şi cu
mărirea unghiului de incidenţă
al razelor solare, până la ora
1400, oră de maxim termic Fig. 46. Termoizopletele la staţiile meteorologice Rădăuţi,
(23,8ºC). Inerţia termică ce se Suceava şi Roman (1961-2010)
realizează lună de lună spre
miezul fierbinte al verii, durata maximă a zilei lumină, insolaţia şi durata mare de strălucire a
Soarelui sunt factori care impun orele 1400-1500 din iulie ca fiind cele de maxim termic atât în
profil lunar cât şi anual.
Octombrie este luna când sensul general de evoluţie valorică a temperaturilor zilnice este
în scădere, minimul diurn producându-se în jurul orei 600 în preajma răsăritului (5,5ºC). Maximul
diurn se produce la orele 1400-1500 (12,7ºC), în condiţiile în care pe zi ce trece regimul radiativ se
extinde în defavoarea celui de insolaţie.
d. Temperaturile maxime şi minime diurne
Mediile termice lunare ale minimelor (negative din octombrie şi până în aprilie) şi maxi-
melor diurne ale aerului (pozitive în toate lunile anului) au un mers anual identic cu al mediilor,
64
ascendent din ianuarie până în iulie şi descendent apoi până în ianuarie la toate staţiile din podiş.
Cele mai scăzute valori medii ale temperaturilor minime zilnice se înregistrează în luna ianuarie
la toate staţiile, fiind cuprinse între -8,0˚C la Rădăuţi şi mai mari de -5,0˚C la Cotnari (fig. 47),
iar la polul opus se află mediile termice lunare ale temperaturilor maxime diurne înregistrate în
iulie (cuprinse între 20,0ºC la Rădăuţi şi 26,0º la Roman).
Fig. 47. Repartiţia teritorială a valorilor medii lunare ale temperaturii minime zilnice (24ore)
ale aerului din ianuarie (a) şi iulie (b) în Podişul Sucevei (1961-2010)
e. Temperaturile extreme absolute

Cele mai mici sau cele mai mari valori termice negative sau pozitive, dintr-un loc la un
moment dat, deşi sunt valori momentane (ce se produc o singură dată pe durata unui şir de ob-
servaţii), au o deosebită importanţă climatologică, ştiinţifică şi practică, fiind strâns legate de
hazardele termice. Deşi producerea valorilor termice extreme la staţiile meteorologice din Podi-
şul Sucevei a avut loc de cele mai multe ori la date diferite, există totuşi relaţii valabile pentru
întreaga zonă, unele semnalându-se în timpul unor valuri termice deosebite.
Minimele termice absolute din Podişul Sucevei au coborât la valori egale sau mai
mici de -30,0ºC (cu excepţia celei de la Cotnari): –35,0˚C/14/01/1893 la Roman, –
34,2°C/28.12/1996 la Rădăuţi, -31,8ºC/20.01.1963 la Suceava, -30,0ºC/2.01.1909 şi 24.01.1950
la Fălticeni etc. (tab. 27, 29).
Temperaturile maxime absolute lunare (tab. 28) şi anuale (tab. 29) din Podişul Sucevei s-
au produs atât în regim anticiclonic (mai ales cele din lunile semestrului cald), cât şi în regim ci-
clonic (mai ales cele ale lunilor din semestrul rece). Maxima absolută din Podişul Sucevei a atins
valoarea 38,6˚C (17.08.1952) la Suceava.
Din analiza datelor observăm că atât temperaturile minime cât şi cele maxime absolute se
reduc, respectiv cresc o dată cu apropierea verii. Ele prezintă diferenţieri nord-sud, ambele fiind
în general mai coborâte în partea nordică. Atât în cazul celei mai coborâte maxime cât şi al celei
mai ridicate minime, mersul anual al acestor indicatori este ascendent în perioada ianuarie-iulie
şi descendent în iulie-ianuarie.
Tab. 27. Temperaturi minime absolute lunare din Podişul Sucevei şi data înregistrării lor
Luna / valoarea lunară minimă absolută (˚C) /ziua şi anul înregistrării
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov D
Rădăuţi -32.5 -32.0 -24.4 -13.5 -4.1 0.5 4.5 2.6 -4.2 -9.4 -23.4 -34.2
1950-2010 25-1954 5-1954 1-1965 5-1963 2-1953 13-1950 23-1951 27-1980 29-1977 28-1988 26-1993 28-1996
Suceava -31.8 -31.0 -21.9 -9.2 -2.2 1.4 5.5 4.2 -3.5 -8.0 -21.2 -29.8
65
1941-2010 20-1963 20-1954 4-1955 4-1963 7-1999 7-1957 18-1989 31-1993 17-1953; 30-1951; 25-1942 28-1996
29-1977 27-1979
-30.0
Fălticeni 2-1909;
-27.1 -19.9 -9.0 -3.9 2.6 5.0 2.0 -2.9 -12.5 -18.2 -26.4
1889-1910 15-1911 4-1955 5-1963 7-1915 3-1950 21-1904 28-1899 29-1977 28-1912 26-1993 28-1996
24-1950
Cotnari -29.0 -29.0 -17.2 -8.6 -2.5 3.0 8.2 7.2 0.0 -7.5 -18.1 -22.1
1930-2010 11-1940 1-1937 4-1987 2-1930 1-1940 7-1962 26-1960 31-1966 27-1939 23-1931 16-1942 28-1996
Roman -35.0 -33.2 -24.0 -11.8 -4.0 1.4 3.0 3.0 -5.0 -17.0 -25.4 -29.5
1886-2010 14-1893 20-1954 3-1929 4-1963 5-1915 4-1888 12-1934 29-1906 28-1931 31-1920 26-1993 3-1895
Tab. 28. Temperaturi maxime absolute lunare din Podişul Sucevei

Staţia Luna / valoarea lunară maximă absolută (˚C) /ziua şi anul înregistrării
Ian Feb Mar Apr Mai Iun AugIul Sep Oct Nov Dec
Rădăuţi 16,3 21,0 25,4 28,2 37,7 34,0 35,8
36,2 32,1 30,5 24,5 18,8
1950-2010 2-1984 24-1990 31-1975 10-1973 12-1958 16-1972 24-2007
15-1957 18-1961 2-1952 1-1994 18-1989
Suceava 15,7 20,4 24,3 28,4 34,5 34,5 36,0
38,6 32,9 32,0 24,0 18,0
1941-2010 11-2005 24-1990 20-1990 20-1943 12-1958 26-2007 24-2007
17-1952 18-1986 2-1952 1-1994 17-1989
Fălticeni 16,0 21,2 24,8 30,0 34,4 35,0 35,8
37,8 33,0 30,5 23,8 20,5
1889-1910 22-1899 24-1990 31-1968 21-1899 27-1950 21-1908 27-1909
15-1957 11-1905 2-1952 1-1994 2-1903
Cotnari 15,4 21,0 26,0 29,4 34,7 36,1 37,1
37,5 33,0 29,4 23,6 19,8
1930-2010 18-1993 24-1990 18-1930 25-1968 13-1958 26-2007 19-2007
22-2000 16-1986 4-2006 1-1994 17-1989
38,2
Roman 15,6 21,5 25,5 30,5 34,6 37,6 38,2
17-1952;
36,0 34,3 27,0 18,6
1886-2010 2-1984 26-1990 31-1968 20-1899 20-1996 26-2007 24-2007 9-1946 4-1888 1-1926 17-1989
15-1957
Cele mai coborâte maxime lunare Tab. 29. Temperaturi extreme absolute
sunt pozitive în toată perioada anului, în înregistrate la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei
Minima Maxima Amplit.
schimb cele mai ridicate minime lunare sunt Staţia Perioada
˚C Data ˚C Data absolută
pozitive doar din aprilie până în septembrie, Rădăuţi 1950-2010 -34,2 28.12.996 37,7 12.05.1958 71,9
apoi coborând sub 0°C. Contrastele de tem- Suceava 1941-2010 -31,8 20.01.1963 38,6 17.08.1952 70,4
peratură dintr-o lună sunt foarte mari în Po- Fălticeni 1950-2010 -30,0 2.01.1909,
24.01.1950 37,8
15.08.1957 67,8
dişul Sucevei. Ele au un mers anual regulat, Cotnari 1930-2010 -29,0 1.02.1937, 37,5 22.08.2000 66,5
11.01.1940
periodic, descrescând dinspre anotimpul de 17.08.1952,
iarnă spre cel de vară şi invers până la sfârşi- Roman 1886-2010 -35,0 14.01.1893 38,2 24.07.2007 73,2
tul anului.
Analizând valorile termi- Tab. 30. Amplitudini termice maxime lunare
ce extreme reiese o mai mare va- (maximă-minimă) ale aerului în Podişul Sucevei
riabilitate în evoluţia de la an la Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
an a minimelor absolute decât a Rădăuţi 48,8 53,0 49,8 41,7 41,8 33,5 31,3 33,6 36,3 39,9 47,9 53,0
47,5 51,4 46,0, 37,6 36,7 33,1 30,5 34,4 36,4 40,0 45,2 47,8
maximelor extreme. De obicei, Suceava Fălticeni 46,0 48,3 44,7 39,0 38,3 32,4 30,8 35,8 35,9 43,0 42,0 46,9
după începutul anului, valorile Cotnari 44,4 50,0 43,2 38,0 37,2 33,1 28,9 30,3 33,0 36,9 41,7 41,9
termice minime se plasează la Roman 50,6 54,7 49,5 42,3 38,6 36,2 35,2 35,2 41,0 51,3 52,4 48,1
începutul lunilor, iar cele maxi-
me spre sfârşitul lor, indicând astfel sensul încălzirii, pe când spre sfârşitul anului situaţia se in-
versează, deoarece temperaturile scad treptat (scăderea minimelor spre sfârşitul lunilor indicând
un proces de răcire).
Iarna, când se produc minimele cu valorile cele mai coborâte, temperatura înregistrează
salturi mai accentuate. Această variabilitate este redată şi prin amplitudinea absolută lunară şi
anuală a acestui parametru. Contrastele termice au un mers anual regulat, periodic descrescând
dinspre anotimpul de iarnă spre cel de vară, apoi crescând din nou (tab. 30). Luna cu cele mai
mari amplitudini termice este februarie, când depăşesc 50ºC la aproape toate staţiile (cu amplitu-
dinea maximă absolută lunară de 54,7ºC la Roman). Amplitudini termice maxime (cu valori de
peste 50˚C) se mai produc şi în alte luni reci, datorită fluctuaţiilor mari ale circulaţiei atmosferice
(aflate sub impulsul advecţiilor maselor de aer de diferite origini).
Diferenţele cele mai mici dintre extremele termice lunare absolute se produc în lunile ve-
rii, când au valorile cele mai reduse, sub 35˚C, datorită staţionării un timp mai îndelungat a ma-
selor de aer cu caracteristici termice mai uniforme, în condiţiile unui regim baric anticiclonic.
66
Variabilitatea termică deosebită este dată şi de amplitudinile absolute din în Podişul Sucevei, ca-
re au depăşit în câteva cazuri (Rădăuţi, Suceava şi Roman) 70ºC (tab. 28). Aceste valori ne per-
mit să afirmăm că Podişul Sucevei are un grad de continentalism accentuat.
3.1.3. Hazardele termice

Hazardele termice reprezintă, pentru om, societate în general, fenomene meteo-climatice
periculoase legate de manifestarea extremelor negative (hazarde termice de iarnă) sau pozitive
(hazarde termice de vară), din aer şi de pe sol. Valorile termice extreme concrete, de la care se
poate vorbi de hazard, sunt dependente de mai mulţi factori, ca:
- perioada de manifestare (de exemplu apariţia îngheţului, deci a valorilor termice negati-
ve de timpuriu, în lunile de toamnă sau târziu în lunile de primăvară, constituie un hazard, care
poate determina distrugerea plantelor sau culturilor aflate în vegetaţie);
- locul concret de manifestare (latitudine, altitudine, depresiune, deal, munte);
- intensitatea şi durata fenomenului.
a. Hazardele termice din perioada rece a anului

Acestea sunt reprezentate de valurile de frig şi singularităţile termice negative, nopţile ge-
roase, zilele de iarnă şi cu îngheţ în aer şi la sol.
Valurile de frig şi singularităţile termice negative sunt determinate de advecţii de mase
de aer foarte rece, arctic sau continental polar şi se produc cel mai frecvent în timpul iernii, ca-
racterizând o vreme geroasă.
Deoarece valorile termice minime negative de ≤-30ºC (cele mai intense răciri) reprezintă
în majoritatea cazurilor minime absolute pentru unele staţii meteorologice, ele au mai fost denu-
mite singularităţi termice negative, care se produc în cadrul unor răciri masive ale vremii (Bog-
dan, Niculescu, 1999). Cele mai afectate de răcirile masive sunt regiunile extracarpatice, în pri-
mul rând jumătatea estică a Câmpiei Române şi Podişul Moldovei, fapt ce subliniază rolul de ba-
raj orografic al Carpaţilor. În intervalul 1895-1994 s-au produs în E, SE şi S ţării 47,3%, respec-
tiv 41 de faze de răciri masive (Bogdan, Niculescu, 1999), majoritatea în lunile ianuarie (1963,
1954, 1985, 1938, 1940, 1942, 1943) şi februarie (1929,1954).
Frecvenţa cazurilor temperaturilor minime foarte scăzute, de ≤-15ºC a oscilat în jurul va-
lorii 0,86% (123 cazuri) din totalul temperaturilor orare şi numai 0,55% (2 cazuri) din totalul
anual al temperaturilor medii diurne la Suceava, în perioada 1961-2000. Frecvenţa temperaturilor
minime negative, cuprinse între -10 şi -14,9ºC, creşte la 2,71% orar, respectiv 2,47% diurn, cea
între -5,0 şi -10ºC, creşte şi mai mult, la valori de 6,34% respectiv 6,3%. Pe măsura apropierii
de mediile normale, aceste frecvenţe devin tot mai mari, cum este şi normal, între 0 şi -4,9ºC
(tab. 31).
Valurile de frig şi cele mai scă- Tab. 31. Frecvenţa (nr. şi %) temperaturilor
zute temperaturi din Podişul Sucevei negative orare şi diurne înregistrate la Suceava (1961-2010)
Orare Diurne
nu au atins amploarea celor din sub- Temperaturi Nr % Max % Ora Nr % Max % An
unităţile de la est de acesta, cel puţin la <=-15 123 0,9 219,0 1,5 7 2 0,6 14 3,8 1963
staţiile ale căror date a constituit anali- între -10 şi -14,9 386 2,7 512,0 3,6 7 9 2,5 27 7,4 1985
între -5 şi -9,9 903 6,3 1041,0 7,3 5 23 6,3 43 11,8 1969
za noastră, dar s-au apropiat de aces- 0 şi -4,9 2014 14,1 2407,0 16,9 6 49 13,4 80 21,9 1988
tea. Au existat totuşi în unele situaţii
valuri de frig care au cuprins întreg teritoriul Podişului Sucevei, perioade ≥ de 10 zile consecuti-
ve în care temperaturile minime din 24 de ore, sau chiar mediile diurne ≤ -8,0ºC (calculate pe
medii climatologice sau orar), predominând în luna ianuarie, 1961, 1987, 1963 şi 1985 la Sucea-
va.
Asemenea situaţii cu caracteristici termice negative extreme ale aerului s-au mai înregis-
trat şi în luna decembrie a anilor 1969 şi 1996 (continuând cu ianuarie 1997), în luna februarie
1985 (continuând 3 zile în martie), chiar în martie 1987 (perioadă care a început cu sfârşitul lunii
februarie), la Suceava (Bogdan, Niculescu, 1999). Şi la celelalte staţii analizate, aceste caracte-
ristici termice extreme au fost asemănătoare, cu mici diferenţe, în sensul unor temperaturi ceva
67
mai reduse şi cu menţinere de 1-2 zile în plus la Rădăuţi (datorită caracterului depresionar, favo-
rizant al inversiunilor termice şi menţinerii mai îndelungate a temperaturilor scăzute şi amplasă-
rii nordice) şi Roman (datorită canalizării aerului rece pe culoar).
Ca o observaţie referitoare la spaţiul central şi est european este de remarcat creşterea
frecvenţei valurilor de frig în luna decembrie, îndeosebi în ultima decadă a lunii, aşa cum s-a în-
tâmplat în anii 1996, 1997, 1998, 1999, 001, 2002 (când întreaga Românie a fost afectată de trei
valuri de frig, cu o minimă absolută de -34,4°C produsă pe 26 decembrie, la Întorsura Buzăului).
Minimele termice şi singularităţile minime negative ale aerului
Fără a reprezenta întotdeauna hazarde, minimele termice diurne ale aerului devin nega-
tive din septembrie până în mai, depăşind astfel ca durată semestrul rece (octombrie-martie), da-
torită aşezării Podişului Sucevei în nord-estul ţării. Minima termică absolută a aerului din Podi-
şul Sucevei, înregistrată în ultimul secol, pe 28 decembrie 1996 la Rădăuţi, a coborât la valoarea
de –34,2°C (datorită unei invazii de aer rece polar, în regim anticiclonic). Ele prezintă diferenţi-
eri nord-sud, în sensul că minimele absolute sunt mai coborâte în partea nordică decât în partea
sudică.
Minima absolută a fost mai coborâtă la Roman, de -35,0ºC/14.01.1983 (prin comparaţie,
minima absolută din România atingând valoarea de -38,6ºC/25.01.1942 la Bod). Analizând valo-
rile termice extreme reiese o mare variabilitate în evoluţia de la an la an a minimelor absolute
(fig. 48), cu date producere de cele mai multe ori diferite pentru staţiile meteorologice din Podi-
şul Sucevei.
o Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
C Ttmin Rădăuţi Ttmin S uceava Ttmin Fălticeni Ttmin Cotnari Ttmin Roman
-5
Rădău ţi : S u ce ava: Făl ti ce n i : C otn ari : Roman :
y = 0.0113x - 24.542 y = 0.0195x - 21.847 y = -0.0347x - 19.174 y = -0.0068x - 16.828 y = 0.0312x - 21.668
R2 = 0.0018 R2 = 0.0052 R2 = 0.0243 R2 = 0.0008 R2 = 0.0115
-10
-15
-20
-25
-30
-35
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 48. Variabilitatea multianuală a temperaturilor minime absolute de la staţiile meteorologice

din Podişul Sucevei (1961-2010)
Limitele termice minime absolute, deşi sunt valori momentane ce se produc o singură da-
tă pe durata şirului de observaţii, au o deosebită importanţă teoretică şi practică, legată de riscuri-
le asociate valurilor de frig şi singularităţilor termice negative, care sunt numeroase. Cel mai
afectat este organismul uman, deşi acesta dispune de un anumit potenţial de adaptare la tempera-
turi scăzute (comportamentul a frigore).
Perioadele cu temperaturi scăzute afectează aparatul respirator şi aparatul cardiovascular,
majoritatea victimelor provenind din categoria persoanelor fără adăpost, moartea survenind mai
ales prin îngheţ.
În acelaşi timp acest fenomene meteo-climatice periculoase au consecinţe (influenţe) in-
directe, un număr considerabil de decese datorându-se intoxicaţiilor cu monoxid de carbon sau
incendiilor, produse ca urmare a funcţionarii sau utilizării necorespunzătoare a instalaţiilor de
încălzit. Temperaturile foarte scăzute perturbă şi activitatea economico-socială, prin îngreunarea
transporturilor (dificultăţi la pornirea autovehiculelor, contracţia şinelor de cale ferată), prin scă-
derea tensiunii în reţeaua de alimentare cu gaze naturale etc.
68
Inversiunile de temperatură, sunt în strânsă legătură cu valurile de frig, accentuând răci-

rile din vecinătatea suprafeţei terestre. Hazardele asociate inversiunilor termice se datorează va-
lorilor mari ale frecvenţei, duratei şi, cu deosebire, ale intensităţii acestora.
Temperaturile medii lunare oferă, prin distribuţia lor, cele mai numeroase abateri de la
normalitate mai ales toamna şi iarna, datorită faptului că în sezonul rece se înregistrează o frec-
venţă mare a ceţii în ariile joase ale depresiunilor Rădăuţi, Liteni şi ale văilor Siretului, Sucevei,
Moldovei, sectoarele mai înalte receptând mai uşor radiaţia solară şi masele de aer vestice, mai
umede dar mai calde după traversarea Carpaţilor Orientali. Gradienţii termici anuali ajung la va-
lori de 0,21°C/100m după temperatura minimă zilnică, 0,45°C/100m după temperatura medie
anuală şi 0,76°C/100m după temperatura maximă zilnică. După temperaturile medii zilnice între
0,21°C/100m în februarie şi 1,19°C/100m în iulie. După temperatura minimă zilnică cele mai
mari valori sunt în luna iunie de 1,18°C/100m iar cele mici valori în luna martie, de -
2,0°C/100m. După temperatura maximă zilnică cele mai mari valori sunt în luna iunie, de
1,70°C/100m, iar cele mici valori în luna decembrie, de 0,03°C/100m.
Urmări ale stocării aerului rece în formele joase şi convexe de relief, în special în timpul
acţiunii anticiclonale şi după miezul nopţii şi dimineaţa, inversiunile termice au o favorabilitate
ridicată datorită pierderii termice din stratul superior al solului în primele ore ale nopţii (solul
răcindu-se radiativ iar de la el straturile inferioare ale atmosferei, mai ales în nopţile senine).
Dimineaţa se creează condiţii de producere a inversiunilor termice datorită faptului că primele
raze solare ating şi încălzesc arealele mai înalte, determinând temperaturi mai ridicate aici, în
timp ce ariile joase, însorite oricum mai târziu (şi datorită ceţurilor mai frecvente, adevărat baraj
împotriva radiaţiei solare) menţin temperaturi scăzute mai mult timp.
Consecinţele asociate inversiunilor termice sunt reprezentate, în principal, de îngheţul
persistent prin atingerea şi menţinerea unor temperaturi foarte scăzute, de apariţia ceţii persisten-
te. În timpul producerii inversiunilor termice arealul depresionar al văii râului Siret este caracte-
rizat printr-o frecvenţă ridicată a fenomenului de ceaţă şi nebulozitate inferioară maximă, iar su-
prafeţele înconjurătoare, mai înalte, prin nebulozitate inferioară mai redusă şi vreme însorită.
Sub raportul gradului de vulnerabilitate faţă de inversiunile termice, determinat pe baza
temperaturii medii a lunii celei mai reci şi a temperaturii minime absolute (Bogdan, Nicu1escu,
1999), Podişul Moldovei prezintă un ridicat grad de risc.
Vulnerabilitatea faţă de inversiunile termice este ridicată de-a lungul culoarelor văilor
principalelor râuri (Siret, Suceava, Moldova) şi mult mai redusă pe versanţii şi dealurile care de-
limitează depresiunile şi văile, exceptând inversiunile termice de mare amploare, cu grosimi
apreciabile ale stratului de inversiune şi când acoperă întreg spaţiul estic al Carpaţilor (Apostol,
Sfâcă, 2004). Faptul este explicat prin producerea frecventă a inversiunilor termice în lunile de
iarnă la Rădăuţi, Dohasca şi Roman, staţii cu altitudine mai coborâtă, dar şi cu relief favorabil
acumulării aerului rece în aceste luni.
Analiza diferenţelor dintre temperaturile minime absolute înregistrate în aceiaşi zi şi an,
la staţii relativ învecinate cu altitudini diferite sunt de asemenea sugestive pentru remarcarea in-
versiunilor termice. De exemplu, temperaturile minime din 2 octombrie 1989 ne indicau o strati-
ficare termică anormală între Cotnari şi Roman (mai cald cu 1,2ºC la Cotnari), ca de altfel şi pe 7
octombrie 1989 în jumătatea nordică a Podişului Sucevei (de 1,0ºC între Fălticeni, la 348m alti-
tudine şi Dolhasca - 289m). Pe 30 noiembrie aceste diferenţe termice anormale (tab. 32) devin şi
mai mari (11,6ºC la Suceava, -14,2ºC la Dolhasca, -13,0ºC la Paşcani şi -11,6ºC la Roman).
Tab. 32. Minimele termice absolute ale aerului în

semestrul rece al anului 1989 la staţiile din Podişul Sucevei
Alt. Oct Nov Dec Ian Feb Mar
Staţia
(m) ºC Ziua ºC Ziua ºC Ziua ºC Ziua ºC Ziua ºC Ziua
- - - - -
Rădăuţi 389 7 20 11 3 19 -5,2 12
0,4 14,1 17,4 14,2 11,3
- - -
Suceava 352 0,5 7 30 11 3 -9,6 1 -3,8 25
11,6 15,0 13,2
69
Din analiza tempera- Fălticeni 348 1,0 7 - 27 - 11 - 3 -9,0 19 -2,0 25

turilor minime absolute s-a 11,0 15,4 12,2
- - -
constatat că lunile de toamnă Cotnari 248 2,7 2 10,2 29
12,5
11
10,9
3 -7,0 11 -0,5 11
şi iarnă au favorabilitate mare - - -
de producere a inversiunilor Roman 216 1,1 2 11,6 30 14,5 11 12,5 3 -8,2 11 -2,8 12
termice, datorită influenţei
anticiclonale, a topirii stratu-
lui de zăpadă, producerii ceţii pe văi şi a receptării de sectoarele mai înalte a maselor de aer ves-
tice, mai calde şi umede (toamna). În perioada caldă a anului inversiunile termice se produc rar şi
sunt reduse valoric.
Zile cu diferite caracteristici termice de iarnă din Podişul Sucevei
Marea variabilitate a condiţiilor termice din zona Podişului Sucevei este pusă în eviden-
ţă şi prin frecvenţa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice. Cunoaşterea frecvenţei anuale şi
lunare a zilelor în care temperatura aerului a atins sau depăşit anumite valori prezintă o importan-
ţă practică deosebită în numeroase sectoare economice (agricultură, construcţii, urbanistică, bal-
neologie), cât şi în aprecierea şi luarea de măsuri concrete în caz de nevoie. Frecvenţa mare a in-
vaziilor de aer rece continental din nordul sau nord-estul Europei sau a celor de aer cald conti-
nental din estul sau sud-estul acesteia determină o mare variabilitate a numărului zilelor cu în-
gheţ, de iarnă şi geroase.
Nopţile geroase, zilele de iarnă şi cu îngheţ pot fi incluse la hazardele de iarnă, deoarece
temperaturile reduse, pot produce pagube societăţii şi omului, care în anumite situaţii concrete
devin victimele efectelor acestor caracteristici termice extreme negative.
Nopţi geroase (temperatura minimă din aer ≤ -10ºC)
Numărul mediu de zile cu temperaturi minime ale aerului ≤-10ºC, considerate nopţi ge-
roase deoarece temperatura minimă se înregistrează de obicei spre sfârşitul nopţii, este determi-
nat de aerul rece polar şi arctic de advecţie în Podişul Sucevei.
La staţiile me-
teorologice din Podişul
Nr.nopţi geroase
Sucevei suma medie 15
Rădăuţi (33,1)
multianuală, în perioa-
12.3
Suceava (26,3)
12 Făltice ni (23,5)
da 1961-2010 a nopţi-
10.3
Cotnari (16,4)
Roman (22,3)
lor geroase este cuprin-
9.3
8.8
Media (24,3)
9
8.3
7.8
să între 22,4 la Cotnari

7.1
6.6
6.2
şi 33,2 la Rădăuţi şi se
5.9
5.8
5.6
5.4
6
4.3
înregistrează numai în
3.6
2.7
5 luni ale semestrului 3

2.0
2.0
1.7
1.5
1.2
1.0
rece, începând din no-

0.9
0.8
0.5
iembrie şi până în mar- 0

Nov Dec Ian Feb Mar
tie (fig. 49). Numărul 1.1 5.8 9.6 6.1 1.8
maxim se înregistrează Fig. 49. Numărul mediu lunar al nopţilor geroase din
în luna ianuarie iar mi- Podişul Sucevei (1961-2010)
nim în noiembrie.
Ca repartiţie, cel mai mare număr de nopţi geroase din Podişul Sucevei se întâlneşte în
nord, la Rădăuţi, iar cel mai redus la Cotnari. La Roman, acesta este destul de ridicat, datorită
canalizării aerului foarte rece pe culoar, deci a persistenţei inversiunilor termice din orele nopţi-
lor şi a dimineţilor geroase de iarnă.
Tab. 33. Numărul mediu, maxim şi minim anual
al nopţilor geroase din Podişul Sucevei (1961-2010)
Număr Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Mediu 33,1 26,3 23,5 16,4 22,3
Maxim 65 61 58 48 57
Anul 1987 1987 1963 1963 1963
70
În decursul celor 48 de se- Minim 11 6 4 2 5

mestre reci, numărul nopţilor ge- Anul 1990 1990 1990 1990 1989, 990
roase din Podişul Sucevei a avut o
variabilitate deosebită, cuprinsă între valorile extreme, de 0 la Cotnari în semestrul rece 1974-
1975 şi 73 la Rădăuţi, în semestrul rece 1995-1996 (tab. 33).
În perioada 1961-2009, numărul nopţilor geroase semestriale a oscilat grupat sau singure
deasupra sau dedesubtul mediei multianuale, iar tendinţele liniare ale acestora este de scădere la
toate staţiile (fig. 50).
Rădăuți Suceava Fălticeni Cotnari Roman

Nr.zile n.geroase Tlin Rădăuţi Tlin Suceava Tlin Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
70
y = -0.286x + 40.432 y = -0.273x + 33.261 y = -0.252x + 29.825 y = -0.2037x + 21.514 y = -0.2481x + 28.707
2 2 2 2 2
R = 0.1123 R = 0.1003 R = 0.0972 R = 0.0774 R = 0.0879
60
50
40
30
20
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 50. Variabilitatea multianuală a numărului de nopţi geroase şi tendinţele lor din semestrele reci la
staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Zile de iarnă (temperatura maximă din aer ≤ 0ºC)

Acestea se înregistrează în cadrul intervalului de timp în care se produce îngheţul, în pe-
rioada rece a anului, având o frecvenţă lunară şi semestrială aproape dublă faţă de nopţile geroa-
se (de 43,8 pe întregul podiş), începând şi terminându-se cu o lună mai devreme, respectiv mai
târziu. Nr.de zile de iarnă
18
Valorile medii anuale 16 15.0

15.5
14.6 Rădăuţi (33,1)
14.1 14.4
sunt cuprinse între 40,4 zile la 14
12.0 10.9
Suceava (26,3)
Fălticeni (23,5)
10.6
Roman şi 46,6 zile de iarnă la 12
11.6 11.4
10.6
10.9
10.0
10.5
Cotnari
Roman
(16,4)
(22,3)
9.4 Media (24,3)
Suceava. Deşi sunt caracteristi- 10
ce mai ales perioadei noiem- 8
brie-martie (fig. 51, tab. 34), 6

3.4
3.3
4.8 4.7 4.1
4.4
3.0
zile de iarnă există şi la începu- 4
2.9
2.5
3.4
2
tul primăverii (martie, chiar 0.1 0.1
0.1
0.1
0.0 0.1 0.1 0.1 0.0 0.0
0
aprilie), în unii ani în număr Oct
0.1
Nov
3.0
Dec
11.2
Ian
14.7
Feb
10.3
Mar
4.3
Apr
0.1
destul de mare (în anul 1996, la Fig. 51. Numărul mediu lunar de zile de iarnă din
Rădăuţi şi Suceava 15 zile, la Podişul Sucevei (1961-2010)
Roman 14 zile sau la mijlocul
toamnei (în anul 1976, 2 zile la Roman şi Suceava Tab. 34. Numărul mediu, maxim şi minim anual
şi în anul 1979 2 zile la Suceava şi 3 zile la Rădă- al zilelor de iarnă din Podişul Sucevei (1961-2010)
uţi). Număr Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Mediu 45,8 46,6 43,2 42,5 40,4
În mersul anual, maximul se constată în lu-
Maxim 85 84 81 84 73
na ianuarie, media multianuală pentru această lună Anul 1963 1969 1969 1963 1969
fiind cuprinsă între 14,3 zile la Cotnari şi 15,6 zile Minim 16 19 11 7 10
la Suceava, faţă de care s-au înregistrat valori mult Anul 1989 1989,1990 1989 1989 1989
mai mari (peste 20 zile în anii 1980, 1981, 1985,
1987, 1996 cu maxim în anul 1996: Rădăuţi-29 zile, Suceava-28 zile, Roman-25zile). Sumele
anuale (tab. 34, fig. 52) au variat de asemenea în limite largi, de la maxime care au depăşit 90 ca
de exemplu în anul 1996 între 91 la Roman şi 99 la Rădăuţi, până la minime situate sub 10 în
71
anul 2007, respectiv 6 zile la Roman şi 9 la Rădăuţi, Suceava şi Cotnari, având tendinţe liniare
de scădere valorică, la toate staţiile.
Tlin Rădăuţi Tlin Suceava Tlin Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
Nr.zile de iarnă
90
y = -0.3216x + 53.98 y = -0.3271x + 54.941 y = -0.2962x + 50.703 y = -0.3797x + 52.203 y = -0.2109x + 45.818
2 2 2 2 2
R = 0.0762 R = 0.0908 R = 0.0775 R = 0.1119 R = 0.0448
80
70
60
50
40
30
20
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 52. Variabilitatea multianuală numărului de zile de iarnă şi tendinţele lor din semestrele reci
Zile cu îngheţ târziu sau timpuriu în aer (temperatura minimă din aer ≤ 0ºC)
Astfel de zile cu îngheţ, cu temperatura minimă diurnă ≤0ºC, sunt posibile în urma pro-
ceselor radiative din nopţile senine şi cu calm atmosferic sau a celor advective ale aerului rece.
Îngheţul poate fi deosebit de puternic când cele două cauze acţionează simultan, cu efecte ce pot
fi dezastruoase. Se pot constitui în hazarde mai ales în afara iernii, în anotimpurile de tranziţie, în
care poate surprinde culturile sau plantele cu vegetaţia neîncheiată (septembrie) sau abia reluată
după sezonul rece, în aprilie sau chiar mai. Totuşi, în lunile aprilie cazurile de îngheţ în aer au o
frecvenţă redusă, de 3,6% ca medie pe întregul Podiş al Sucevei (cuprinsă între 2,2% la Cotnari
şi 5,0% la Rădăuţi), iar în septembrie şi mai redusă, de 0,2 şi 0,0% (fiind cuprinsă între 0 - 0,3%
la Cotnari-Rădăuţi în septembrie).
Numărul mediu anual de zile cu îngheţ totalizează în Podişul Sucevei cca. 121 zile, cu-
prins între 104 (Cotnari) şi 137 zile la Rădăuţi (tab. 35).
Tab. 35. Sumele medii lunare ale zilelor cu îngheţ în aer
(temperaturi minime ≤ 0ºC) şi procentul lor din suma medie anuală în Podişul Sucevei (1961-2010)
Suma medie lunară şi anuală Frecvenţa (% din suma medie anuală
Staţia Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Suma Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi 0,4 7,6 18,3 27,2 28,7 24,8 22,7 6,8 0,4 136,9 0,3 5,6 13,4 19,9 21,0 18,1 16,6 5,0 0,3
Suceava 0,2 5,4 15,8 26,2 28,2 24,2 21,1 5, 0, 126,3 0,2 4,3 12,5 20,7 22,3 19,2 16,7 4,0 0,2
Fălticeni 0,1 4,3 14,0 25,0 27,7 23,3 19,5 4,2 0,2 118,3 0,1 3,6 11,8 21,1 23,4 19,7 16,5 3,6 0,2
Cotnari 2,2 11,6 23,1 25,8 22,0 16,3 2,3 0,0 103,3 2,1 11,2 22,4 25,0 21,3 15,8 2,2 0,0
Roman 0,1 4,2 14,1 25,4 28,1 23,5 18,3 3,0 0,1 116,8 0,1 3,6 12,1 21,7 24,1 20,1 15,7 2,6 0,1
Media 0,2 4,7 14,8 25,4 27,7 23,6 19,6 4,3 0,2 120,3 0,1 3,9 12,3 21,1 23,0 19,6 16,3 3,5 0,1
Pe parcursul unui an, numărul mediu Tab. 36. Numărul mediu, maxim şi minim anual al
maxim de zile cu îngheţ din Podişul Sucevei (fig. zilelor cu îngheţ în aer din Podişul Sucevei (1961-2010)
53), de 27,8 (reprezentând 23% din totalul anual), Staţia Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
s-a înregistrat în luna ianuarie (între 25,9 zile la Mediu 136,9 126,4 118,3 103,2 116,6
Cotnari şi 28,8 la Rădăuţi), iar cel minim în lunile Maxim 163 150 144 130 140
Anul 1965 1965 1965 1980,1988 1965,1988
mai şi septembrie (0,1-0,4 zile). Singura staţie la
care nu s-au înregistrat zile cu îngheţ în aer în lu- Minim 110 91 82 68 82
na septembrie este Cotnari (benefic viticulturii!). Anul 2008 1990 1990 1990 2008
Analizând evoluţia, fie şi numai a sumelor anuale de zile cu îngheţ în aer la staţiile me-
teorologice principale, observăm variabilitatea deosebit de mare a acestora în timp, cuprinse între
valorile extreme (tab. 36), cu tendinţe liniare de scădere şi un paralelism aproape perfect între
acestea, indicând o relativă omogenitate a condiţiilor climatice ale arealului din studiu (fig. 54).
72
Nr.de zile cu îngheț

35
28.7
Rădăuţi (136.9)
28.2
28.1
27.7
Suceava (126.3)
25.8
27.2
30
26.2
25.0
Fălticeni (118.3)
25.4
24.8
24.2
23.3
23.1
Cotnari (103.3)
23.5
22.7
25
22.0
Roman (116.8)
21.1
19.5
Media (120.3)
18.3
18.3
20
15.8
16.3
11.6
14.0
14.1
15
7.6
10
6.8
5.4
4.3
5.0
4.2
4.2
5
3.0
2.3
2.2
0.2
0.4
0.4
0.2
0.2
0.1
0.1
0.0
0.1
0
Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
0.2 4.7 14.8 25.4 27.7 23.6 19.6 4.3 0.2
Fig. 53. Numărul mediu lunar de zile cu îngheţ în aer din Podişul Sucevei (1961-2010)
Nr.zile cu îngheț
170
150
130
110
90
70
y = -0.3291x + 145.33 y = -0.4636x + 138.2 y = -0.4083x + 128.7 y = -0.4395x + 114.39 y = -0.3107x + 124.48
2 2 2 2 2
R = 0.1441 R = 0.2346 R = 0.1924 R = 0.1677 R = 0.1135
50
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 54. Variabilitatea multianuală a numărului de zile cu îngheţ în aer şi tendinţele sale din
semestrele reci la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Îngheţul la sol
Tab. 37. Numărul mediu de zile cu îngheţ la sol (1961-2010)
Îngheţul la sol poate determina Staţia Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai An S.R.
în semestrul rece al anului, în combina- Rădăuţi 2,4 9,2 21,0 27,6 30,1 26,7 24,0 7,9 1,9 150,8 138,6
ţie cu alte elemente climatice (umidita- Suceava 2,0 8,6 20,4 26,5 29,9 26,7 22,8 7,7 1,9 146,5 134,9
1,6 7,8 18,5 25,5 28,7 26,6 21,5 7,2 1,7 139,1 128,6
tea aerului, precipitaţiile atmosferice) Fălticeni
Cotnari 1,5 4,3 16,2 23,8 27,4 26,3 20,2 6,1 1,3 127,1 118,2
depunerile îngheţate (poleiul, chiciura Roman 2,0 7,9 20,2 27,0 29,2 27,0 22,7 7,4 1,4 144,8 134,0
moale şi tare). Scăderea accentuată a Media 1,9 7,5 19,2 26,5 29,1 26,9 22,3 7,3 1,5 142,2 131,5
temperaturii în aceeaşi perioadă deter-
mină îngheţul în adâncime al solului, fenomen care poate duce la mari pierderi de plante perene
şi la culturile de toamnă, poate afecta conducte de alimentare cu apă a populaţiei etc.
Numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ la sol este mai mare decât cel din aer. În Podişul
Sucevei are o medie de 131,5 de zile, fiind cuprins între 118,2 la Cotnari şi 138,6 zile la Rădăuţi
(tab. 37), mai ridicat în nordul teritoriului şi în arealele joase. Sumele medii din semestrul rece
sunt mai mici decât cele anuale, deoarece se înregistrează temperaturi negative şi în afara acestu-
ia, respectiv în lunile septembrie, aprilie şi uneori chiar în mai.
Cele mai multe zile cu îngheţ la sol se înregistrează în luna ianuarie (cu o medie genera-
lă pe podiş de 29,1 zile), iar minimul acestora se înregistrează în luna mai (1,5 zile). În perioada
analizată, acest parametru meteo-climatic a avut o mare variabilitate atât ca repartiţie teritorială,
dar mai ales temporale (lunară, semestrială, anuală).
Datele şi intervalele medii şi extreme de producere a îngheţului la sol.
73
În Podişul Sucevei, Tab. 38. Datele şi duratele medii şi extreme

prima zi cu îngheţ la sol se ale îngheţului la sol din Podişul Sucevei (1961-2010)
Primul îngheţ Ultimul îngheţ Durata posibilă
produce, în medie, între 21- Staţia
Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
30 septembrie în extremitatea meteo Mediu Mediu Max. Med. Min.
timpuriu târziu timpuriu târziu
nord-vestică (fig. 55), 1-10 Rădăuţi 9.09.1991 25.09 5.11.2007 25.03.2008 27.04 26.05.1969 259 244 140
Suceava 9.09.1991 2.10 5.11.2007 29.03.1989 21.04 26.05.1969 259 231 144
octombrie în cea mai mare
Fălticeni 9.09.1991 5.10 5.11.2007 24.03.2008 13.04 9.05.1987 242 220 139
parte a Podişului Sucevei, ex- Cotnari 19.09.1973 16.10 5.11.2007 11.03.1978 12.04 14.05.1980 237 208 126
ceptând arealul Cotnari, în Roman 9.09.1991 7.10 6.11.2007 24.03.2008 13.04 26.05.1969 259 218 138
care apar după 10 octombrie
(tab. 38), iar ultima zi, între
11 aprilie şi 10 mai (fig. 56).
Fig. 55. Data medie a primei zile cu îngheţ de toamnă Fig. 56. Data medie a ultimului îngheţ de primăvară la
la sol (după Clima României, 2008) sol (după Clima României, 2008)
Din cauza invaziilor de aer polar, deosebit de rece sau a intensificărilor răcirilor radiative
locale produse de activitatea unui regim anticiclonic, primul îngheţ de toamnă şi ultimul îngheţ
de primăvară au avut loc la date care diferă semnificativ de cele medii. Astfel, primele s-au pro-
dus pe 9 septembrie la Rădăuţi, Suceava şi Roman (tab. 38), iar cele mai târzii de primăvară pe
26 mai 1969 la aceleaşi staţii (sau 24 mai 2001), când au afectat culturilor agricole timpurii şi
pomii fructiferi înfloriţi pe suprafeţele mai joase, unde îngheţul a fost mai intens şi de durată mai
mare, însoţit şi de alte fenomene, precum bruma.
Totuşi, primele sau ultimele îngheţuri nu au avut durate şi intensităţi foarte mari (la Su-
ceava, pe 9 septembrie 1991 temperatura minimă a suprafeţei solului a fost de -0,2°C, iar pe 26
.05.1969 s-a înregistrat pe sol -0,9°C, cu o durată redusă, de cca. 2 ore).
Dintre subunităţile Podişului Moldovei, Podişul Sucevei, are vulnerabilitate relativ ridi-
cată la producerea îngheţului de la suprafaţa solului, deoarece se află în extremitatea sa nordică,
dar mai scăzută decât nordul Câmpiei Moldovei, aflată în calea maselor de aer reci continentale.
În cazul unor îngheţuri intense de durată din timpul iernii, prin propagarea la adâncimi mari în
sol (60-80cm), acestea devin hazarde şi primăvara. În general, pentru agricultură şi în special
pentru grâu, hazardele legate de îngheţ se amplifică spre extremităţile intervalului normal de apa-
74
riţie (sezonul rece), devenind maxime în două intervale: intervalul de risc de toamnă (plasat între
data celui mai timpuriu prim îngheţ şi data medie a primului îngheţ) şi intervalul de risc de pri-
măvară (între data medie a ultimului îngheţ şi data celui mai târziu ultim îngheţ).
Controlul îngheţurilor timpurii de toamnă şi târzii de primăvară se poate realiza, într-o
anumită măsură, în primul rând dacă cei interesaţi ajung sa fie informaţi despre iminenta produ-
cere a acestora (avertizări emise de către ANM Bucureşti, Centrul Meteorologic Regional Mol-
dova din Iaşi şi Serviciul de Prevedere al Vremii din Bacău). Ca măsuri concrete, pentru culturile
de câmp se poate apela la acoperirea cu folii de polietilenă, paie, frunze, cartoane etc., iar pentru
livezi şi vii se poate utiliza metoda fumigaţiei sau cea a stropirii cu apă (irigării), ştiut fiind faptul
că fumul, respectiv o umiditate mai mare a solului reduc din intensitatea răcirii radiative a supra-
feţei terestre, răcire care se transmite şi aerului de deasupra. De asemenea, se mai poate recurge
la încălzirea aerului de deasupra prin diferite procedee. În cazul animalelor, trebuie asigurate din
timp adăposturi corespunzătoare şi rezerve de hrană.
Minimele termice absolute la suprafaţa solului în perioada cu îngheţ
Minimele absolute pot fi incluse fără doar şi poate în cadrul hazardelor termice, deoarece
reprezintă temperaturile minime cele scăzute înregistrate într-o anumită perioadă şi loc dat, care
sigur produc pagube societăţii.
În arealul Podişului Sucevei şi împrejurimi, temperaturile minime absolute de la suprafa-
ţa solului au scăzut la valori mai
mici de -30ºC (fig. 57, tab. 39), C o
5
fiind caracteristice mai ales lunii
ianuarie. Acestea au atins re- -2
cordurile minime absolute de -
38,0ºC la Roman şi de -37,0ºC -9
la Rădăuţi pe 18 ianuarie 1963 -16
(în arealul vecin estic, acestea
scăzând -40,0ºC la Dorohoi sau - -23
36,0ºC la Botoşani pe 20 ianuarie -30
1963). În unele situaţii sinoptice
minimele termice foarte reduse s- -37Ian Fe b Mar Apr Mai Iun Iul Aug Se p O ct Noe De c
au înregistrat la sfârşitul lunii de-
cembrie 1996, când au scăzut la
valori negative de -36,6ºC la sta- Fig. 57. Minimele termice absolute lunare ale suprafeţei
ţia meteorologică Suceava. solului din Podişul Sucevei (1961-2010)
Variabilitatea extremelor
termice negative anuale de la suprafaţa solului a fost deosebit de mare, în cei 50 de ani analizaţi,
acestea cunoscând uneori abateri consistente faţă de normală. În cazul minimelor anuale absolute
valorile termice sunt cuprinse între -14,0ºC şi -38,0ºC.
Din graficele de evoluţie pe staţii a minimelor termice absolute (fig. 58), observăm o
anumită grupare a abaterilor negative sau pozitive, iar tendinţele liniare prezintă o creştere mode-
rată în cei 49 de ani la Rădăuţi, Cotnari şi Roman şi de scădere foarte uşoară la Suceava şi Fălti-
ceni.
Tab. 39. Temperaturile minime lunare absolute la suprafaţa solului în Podişul Sucevei
din perioada cu îngheţ din an (septembrie-mai), precum şi datele lor de producere (1961 – 2010)
Staţia Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi -5,2 -10,3 -26,0 -36,2 -37,0 -34,6 -28,2 -18,2 -3,8
29.1977 29.1987 26.1993 28.1996 18.1963 8.1976 1.1965 5. 61; 5.62; 5. 63 5.1965
-5,5 -9,7 -25,6 -36,6 -33,6 -30,4 -29,0 -9,6 -3,7
Suceava 29.1972 28.1979 26.1993 28.1996 31.1987 1.1987 1.1965 7.2003 3.2007
Fălticeni -3,0 -11,0 -24,8 -30,4 -33,4 -31,2 -24,6 -17,0 -2,8
29.1977 29.97; 29.98 26.1993 28.1996 31.1987 8.1976 1.1996 4.1963 1.1976
Cotnari -6,4 -9,6 -27,5 -26,2 -33,1 -26,0 -23,4 -1,0 -2,9
29.1977 27.1988 26.1993 18.1997 27.1961 16.1993 6.1969 5.1963 7.1999
75
-4,0 -9,0 -27,2 -28,6 -38,0 -30,5 -26,0 -18,0 -3,3

Roman 29.1977 28.1979 26.1993 28.1996 18.1963 13.1969 6.1969 4.1963 4.1994
o Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman

C
Ttmin Rădăuţi Ttmin Suceava Ttmin Fălticeni Ttmin Cotnari Ttmin Roman
-10
y = 0.0113x - 24.542 y = 0.0195x - 21.847 y = -0.0347x - 19.174 y = -0.0068x - 16.828 y = 0.0312x - 21.668
R2 = 0.0018 R2 = 0.0052 R2 = 0.0243 R2 = 0.0008 2
R = 0.0115
-15
-20
-25
-30
-35
-40
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 58. Variabilitatea minimelor termice absolute anuale ale suprafeţei solului şi
tendinţele lor de evoluţie din Podişul Sucevei (1961-2010)
b. Hazardele termice din perioada caldă a anului

Hazardele termice din sezonul cald, au drept trăsătură de bază temperaturile extreme po-
zitive din aer sau de la suprafaţa solului, condiţionate de riscurile termice de vară. Cu toate aces-
tea, ele se pot desfăşura pe durata anului când se înregistrează valori pozitive ale temperaturii,
dependente de gradul diferenţiat de încălzire fie prin radiaţie solară directă sau fie prin advecţiile
de aer tropical continental sau maritim, mediteranean, care constituie principala cauză în geneza,
modul de manifestare şi de diferenţiere teritorială a acestora.
Hazardele termice de vară pot determina şi apariţia ploilor torenţiale, furtunilor cu grin-
dină etc., dependente de intensitatea convecţiei, cu impact deosebit asupra mediului şi societăţii
umane. Aportul de aer cald tropical pe seama advecţiilor continentale determină în primul rând
valurile de căldură, încălzirile masive, care asociate convecţiei termice descendente pe fondul
unui timp predominant anticiclonic, generează uneori secete episodice (de primăvară, vară şi
toamnă). Spre deosebire de cazul de mai sus, aportul de aer cald tropical maritim în perioada
caldă a anului, pe seama advecţiilor oceanice sau mediteraneene, poate genera ploi bogate şi ex-
ces de umiditate.
Valurile de căldură şi încălzirile masive, ca rezultat al variaţiilor meteo-climatice nepe-
riodice, apar relativ rar şi izolat în Podişul Sucevei. Numărul de cazuri al temperaturilor maxime
>25ºC (zile de vară) a fost relativ redus în Podişul Sucevei (tab. 40), cu o valoare medie de 306
cazuri (2,2%) din toate temperaturile orare sau 5 cazuri (1,4%) din toate temperaturile medii di-
urne de la Suceava (1961-2010). La ora 1400 s-au înregistrat cele mai multe temperaturi >25ºC,
iar în anul 2007 s-a înregistrat numărul maxim de zile cu medii termice >25ºC (5 zile sau 1,4%
din toate zilele perioadei 1961-2010).
Pe măsura apropierii de mediile
normale, aceste frecvenţe devin tot Tab. 40. Frecvenţa (nr. şi %) temperaturilor
pozitive orare (1961-2000) şi diurne (1961-2010) de la Suceava
mai mari, cum este şi normal. Cea mai Orare Diurne
mare frecvenţă o deţin temperaturile Temperaturi
Nr. % Max % Ora Nr. % Max % An
orare cuprinse între 10,1 şi 15ºC 0,1 si 5,0ºC 2348 16,5 2696 18,9 5 61 16,7 92 25,2 1974
(19,4%), iar ca medii zilnice, cele cu- 5,1 şi 10,0ºC 2144 15,1 2808 19,7 5 53 14,5 79 21,6 1961
prinse între 15,1 şi 20,0ºC (70 zile sau 10,1 si 15,0ºC 2760 19,4 3514 24,7 2 65 17,8 109 29,9 1989
15,1 şi 20,0ºC 2235 15,7 2865 20,1 20 70 19,2 100 27,4 1975
19,2%) Numărul maxim de tempera-
20,1 şi 25,0ºC 1024 7,2 2356 16,5 14 2 7,7 61 16,7 2003
turi orare au fost cuprinse tot între >25,0ºC 306 2,2 1074 7,5 14 5 1,4 42 11,5 2007
10,1 şi 15,0ºC (de 3514 ori sau
76
24,7%) şi s-au înregistrat la ora 200. Frecvenţa maximă a temperaturilor diurne pozitive o deţin
tot cele cuprinse în intervalul 10,1 şi 15,0ºC, producându-se în 109 zile (29,9%) din anul 1989.
Tab. 41. Temperaturi maxime diurne ≥32,0ºC,

înregistrate în 3 sau mai multe zile consecutive la Suceava (1961-2010)
Data ≥32,0ºC Data ≥32,0ºC Data ≥32,0ºC Data ≥32,0ºC Data ≥32,0ºC
17.07.2007 33,0 23.07.1987 32,0 29.07.2005 32,4 19.08.2000 33,2 27.08.1992 32,7
18.07.2007 34,0 24.07.1987 34,4 30.07.2005 33,1 20.08.2000 35,0 28.08.1992 32,0
19.07.2007 35,0 25.07.1987 32,8 31.07.2005 33,5 21.08.2000 35,7 29.08.1992 32,3
20.07.2007 34,6 26.07.1987 32,6 01.08.2005 32,3 22.08.2000 36,5
21.07.2007 32,5
22.07.2007 35,7
Analizând şi numai valorile maxime diurne ale aerului ≥32,0ºC (valori de la care începe
canicula), găsim de exemplu la Suceava câteva cazuri de mai mult de 2 zile consecutive cu aces-
te caracteristici termice (tab. 41), în perioadele 17-22 iulie 2007 (anul cel mai călduros la Sucea-
va), 23-26 iulie 1987, 29 iulie – 1 august 2005, 19-22 august 2000 (când s-a înregistrat şi maxi-
ma absolută din 24 de ore în intervalul 1961-2009) şi 27-29 august 1992 (cea mai târzie perioadă
de acest gen). Valurile de căldură sunt relativ rare în Podişul Sucevei comparativ cu celelalte
subunităţi ale Podişului Moldovei, iar când apar au durate şi intensităţi mai reduse.
Maximele termice absolute ale aerului (singularităţile termice pozitive)
Perioadele cu o
temperaturi foarte 70C Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
mari au fost asociate

proceselor sinoptice 60
denumite încălziri ma- 50
sive (Bogdan,
Niculescu, 1999), prin 40
aceasta înţelegându-se
30
situaţiile în care la un
număr semnificativ de 20
staţii meteorologice s-
au înregistrat maxime 10 Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug S ep Oct Noe Dec
termice absolute ridi-
Fig. 59. Maximele termice absolute lunare ale suprafeţei
cate (≥35 sau 40°C), solului din Podişul Sucevei (1961-2010)
numite din cauza uni-
cităţii lor şi singularităţi sau recorduri termice pozitive.
Maxima absolută de temperatură din Podişul Sucevei, de 38,6°C, s-a înregistrat la Suceava
în data de 17 august 1952, în acelaşi timp cu maxima absolută de la Roman (38,2ºC).
Singularităţile termice pozitive din august 1952 s-au datorat unei vaste arii depresionare
centrate peste Câmpia Panonică, care a atras peste teritoriul României aerul cald tropical conti-
nental din sudul Câmpiei Ruse, provocând o încălzire masivă, care a culminat în perioada 15-17
august. Acum s-au consemnat maxime termice absolute de peste 40°C în 14 cazuri înregistrate
pe întreaga ţară. Aceasta este luna care a avut cea mai extinsă arie teritorială (cu cele mai multe
cazuri de maxime absolute), deşi nu acum s-a realizat şi maxima absolută pe ţară
(44,5ºC/10.08.1951 la Ion Sion). Luna august, anul 2000, reprezintă un alt un exemplu, în care
temperatura maximă absolută, a fost cea mai ridicată din ultimii 50 de ani, la Suceava, de
36,5°C/22.08.2000. Maximele termice absolute s-au înregistrat în general în regim anticiclonic şi
de multe ori în august, nu în iulie (ca la Dolhasca, Cotnari, Paşcani), cea mai caldă lună a anului.
Din analiza datelor observăm că temperaturile maxime absolute cresc o dată cu apropierea mijlo-
cului verii şi sunt apropiate valoric la toate staţiile, fără a fi mai ridicate în sud decât în nord (fig.
59). Ca şi în cazul altor parametri termici, maximele absolute au cunoscut o mare variabilitate în
cei aproape 50 de ani, cu tendinţe liniare clare de creştere (fig. 60).
77

o
C Ttmin Rădăuţi Ttmin S uceava Ttmin Fălticeni Ttmin Cotnari Ttmin Roman
40
Rădăuţi: Suceava: Fălticeni: C otnari: Roman:
y = 0.0113x - 24.542 y = 0.0195x - 21.847 y = -0.0347x - 19.174 y = -0.0068x - 16.828 y = 0.0312x - 21.668
R2 = 0.0018 R2 = 0.0052 R2 = 0.0243 R2 = 0.0008 R2 = 0.0115
38
36
34
32
30
28
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 60. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale maximelor termice absolute anuale din aer,
Hazardele asociate valurilor de căldură nu sunt de neglijat. Practic, alături de umezeala ae-
rului şi precipitaţiile atmosferice, regimul termic excedentar al aerului nu influenţează numai ve-
getaţia, respectiv agricultura şi sănătatea omului, ci determină chiar modificări ale peisajului na-
tural dintr-un anumit areal geografic. Alături de alte elemente climatice, prin manifestarea sa
medie, temperatura a permis de-a lungul timpurilor geologice, apariţia şi dezvoltarea vieţii pe
Pământ. Dar, în acelaşi timp, extremele termice au produs mutaţii sau grave prejudicii vieţii
(amintind în acest sens glaciaţiunile), iar extremele actuale, pot provoca disconfort biologic sau
perturbări vieţii în general.
Valurile de căldură, ca hazarde meteo-climatice, cu valori mai puţin ridicate ale tempera-
turii aerului, se produc şi în alte anotimpuri decât în cel de vară, cu riscuri potenţiale diverse.
Spre exemplu, astfel de situaţii apar iarna (când mediile zilnice depăşesc cu 5-8°C mediile multi-
anuale (respectiv când maximele zilnice ating sau depăşesc 16-20°C), contribuind la o topire
bruscă a stratului de zăpadă şi la apariţia podurilor de gheaţă pe cursurile de apă (hazarde accen-
tuate în condiţiile asocierii încălzirii vremii cu precipitaţii lichide, generând de exemplu cele mai
mari inundaţii de iarnă ca arie şi intensitate din istoria observaţiilor organizate din ţara noastră,
în perioada 4.12.1995 – 6.01.1996, care au afectat 29 de judeţe, printre care şi cele din Podişul
Sucevei). Alte valuri de căldură, care se produc în anotimpurile de tranziţie, pot genera secete de
primăvară sau toamnă (când plantele au nevoie de umiditate pentru dezvoltarea normală), pot
forţa maturizarea sau usca puternic solul (devenind dificil de prelucrat, chiar şi printr-o agroteh-
nică superioară).
Zile cu diverse caracteristici termice de vară
Deşi reprezintă elemente de caracterizare a regimului termic, anumite zile de vară, zilele
şi nopţile tropicale care ating şi depăşesc valorile de temperatură caracteristice unui confort bio-
logic mediu, tinzând mai degrabă spre un disconfort caracteristic şi chiar spre îmbolnăviri şi
pierderi (cu precădere în domeniul agricol), pot fi analizate şi la hazardele termice.
Zilele de vară, tropicale, caniculare (cu temperatura maximă din aer ≥25ºC, ≥30°C,
≥35°C) şi nopţile tropicale (temperatura minimă diurnă ≥20°C) pot evidenţia valurile de căldură
din arealul de studiu, deşi acestea sunt mai puţin specifice acestei regiuni.
78
Zilele de
vară din Podişul 75
Nr.mediu anual Nr.mediu semestrial (cald)
Sucevei apar în 70.6

69.6
cazul advecţiei 60 60.5
60.0
aerului cald, de 47.9
53.0
52.5
45 47.5
origine tropicală 45.9
45.3
şi a celui asiatic 30
continental, nu-
mărul mediu anu- 15
al al acestora fi-
ind cuprins între 0
46 zile la Rădăuţi
şi 71 zile la Ro- Fig. 61. Numărul mediu anual şi din semestrul cald de zile
de vară în Podişul Sucevei (1961-2010)
man (fig. 61). Se
înregistrează cu
Tab. 42. Numărul mediu al zilelor de vară în Podişul Sucevei (1961-2010)
precădere în in- Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Suma Suma
tervalul aprilie- Staţia Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % anuală s.cald
0,0 0 0,4 0 4,5 2 9,7 5 14,0 8 12,1 7 4,0 2 0,6 0 45,3 44,7
octombrie, atunci Rădăuţi
Suceava 0,5 0 4,6 3 9,7 5 14,9 8 13,1 7 4,0 2 0,4 0 47,2 46,8
când întreg terito- Fălticeni 0,6 0 5,2 3 11,1 6 16,0 9 14,7 8 4,5 2 0,5 0 52,6 52,1
riul ţării noastre Roman 0,1 0 1,1 1 7,5 4 14,6 8 19,9 11 19,0 10 7,0 4 0,9 0 70,1 59,3
Cotnari 0,0 0 0,7 0 6,2 3 12,6 7 18,1 10 16,5 9 5,2 3 0,5 59,8
69,1
este invadat frec- Media 0,0 0 0,7 0 5,6 3 11,5 6 16,6 9 15,1 8 4,9 2 0,6 0 55,0 54,4
vent de mase de
aer de origine
Zile de vară
tropical- 25
continentale (fig. Rădăuţi
20 S uceava
62). Fălticeni
În mod 15
Cotnari
Roman
excepţional, zile Media
de vară s-au sem- 10
nalat şi în luna 5
martie (1974,
1975, 1994) sau 0
Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct
chiar în luna no- 0,0 0,7 5,6 11,5 16,6 15,1 4,9 0,6
iembrie (1994 la Fig. 62. Evoluţia anuală a numărului mediu lunar de zile de vară din
Suceava), ceea ce Podişul Sucevei (1961-2010)
face ca acest pa-
rametru să aibă valori anuale ceva mai mari decât cele ale semestrului cald (fig. 61).
Frecvenţa maximă lunară a zilelor de vară apare în iulie (14-20 zile sau 8-11% din zilele
semestrului cald), urmată de august (12-19 zile sau 7-10%), iar cea minimă se înregistrează în
lunile aprilie şi octombrie (fig. 62).
În unii ani s-a înregistrat un număr maxim de zile de vară, cuprins între 74 (20% din zile-
le anului) la Rădăuţi în anul 2003 şi 107 zile (29%) la Roman în 1963 (tab. 43, fig. 63a), alteori
foarte reduse ca frecvenţă anuală a zilelor de vară cuprinsă între 15 zile (4%) la Suceava în 1978)
şi 35 zile (10%) la Roman, în 1976).
Valorile anuale ale zilelor Tab. 42. Numărul mediu al zilelor
de vară au avut o variabilitate evi- de vară în Podişul Sucevei (1961-2010)
dentă în perioada analizată, liniile Staţia Nr Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Suma Suma
% Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % Nr % anuală s.cald
de tendinţă prezentând un parale- Rădăuţi 0,0 0 0,4 0 4,5 2 9,7 5 14,0 8 12,1 7 4,0 2 0,6 0 45,3 44,7
lism clar şi o tendinţă de creştere Suceava 0,5 0 4,6 3 9,7 5 14,9 8 13,1 7 4,0 2 0,4 0 47,2 46,8
Fălticeni 0,6 0 5,2 3 11,1 6 16,0 9 14,7 8 4,5 2 0,5 0 52,6 52,1
de cca. 10 zile. Cotnari 0,0 0 0,7 0 6,2 3 12,6 7 18,1 10 16,5 9 5,2 3 0,5 59,8 59,3
Roman 0,1 0 1,1 1 7,5 4 14,6 8 19,9 11 19,0 10 7,0 4 0,9 0 70,1 69,1
Media 0,0 0 0,7 0 5,6 3 11,5 6 16,6 9 15,1 8 4, 2 0,6 0 55,0 54,4
79
Variabilitatea lunară a numărului de zi-

le de vară a fost deosebită, fiind cuprinsă între Tab. 43. Extremele anuale ale numărului
de zile de vară din Podişul Sucevei (1961-2010)
valorile minime din lunile cele mai răcoroase Nr.de zile Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
ale sezoanelor calde (abia atingând 1-2 zile) şi Nr. 74 90 87 96 107
maxime care au depăşit 20 cazuri în iunie, iu- Max. Anul 2003 1963 2007 2007 1963
lie, august, sau chiar 25 la unele staţii (tab. 44). % an 20 25 24 26 29
În intervalul mai-septembrie, prin Nr. 19 15 20 25 35
transportul şi continentalizarea maselor de aer Min. Anul 1976,78 1978 1976 1976 1976
% an 5 4 5 7 10
cald, în timpul insolaţiei puternice din zilele
senine, temperatura maximă diurnă poate de-
păşi 30ºC.
Numărul mediu anual al zilelor tropicale în
Tab. 44. Numărul maxim lunar Podişul Sucevei variază între 5,7 zile la Rădăuţi şi
de zile de vară din Podişul Sucevei (1961-2010) 14,1 zile la Roman (tab. 45), cu abateri însemnate
Staţia Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct
de la un an la altul (tab 46, fig. 63b). În general, ce-
1 4 18 24 24 27 13 3
Rădăuţi 1974, 1975, 1993, le mai multe zile tropicale se produc în situaţiile
1968 2003 1964 01, 02 1992
75 99 99 sinoptice care generează fenomenul de secetă, iar
5 17 24 30 28 14 3 cele mai puţine în anii ploioşi, ca urmare a excesu-
Suceava 1961, 1993,
2003 1964 1963 1992 1994 lui de umiditate din aer şi sol. Urmărind datele ora-
68 99,06
6 21 25 28 28 14 4 re şi termogramele, constatăm că durata medie a
Fălticeni 1975,
1968 2003 2007 2001 1992
94
1993 temperaturilor ≥30ºC prezintă o creştere continuă
1 6 23 29 28 29 14 4 începând din luna mai, când o dată cu schimbarea
Cotnari 1992, 1963, regimului circulaţiei generale a atmosferei se inten-
1990 1983 2003 2007 2001 1999
2010 75,94
1 7 24 29 29 29 20 4
sifică şi radiaţia solară, iar valorile bilanţului radia-
Roman 1968,74, 1968, 1963, 1966, tiv înregistrează o creştere continuă.
2003 2007 1992 1994
75, 94 83 95,01 99
Tab. 45. Numărul de zile tropicale din Tab. 46. Numărul maxim lunar al
Podişul Sucevei (1961-2010) zilelor tropicale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Mai Iun Iul Aug Sep S.cald Mai Iun Iul Aug Sep
0,2 1,3 2,3 1,8 0,3 5,9 1968,1969,
Rădăuţi Rădăuţi 2 6 2000 14 2007 10 1992 4 2008
1996,2003
Suceava 0,3 1,3 2,6 2,3 0,4 6,9 Suceava 3 2003 6 1963, 2000 17 2007 11 1992 4 1986
Fălticeni 0,6 1,8 3,2 3,1 0,4 9,1 Fălticeni 7 2007 8 2000 19 2007 13 1992 5 1986
Cotnari 0,7 2,1 4,1 4,0 0,4 11,3 1964,1968,
Roman 0,9 2,9 5,1 5,0 0,8 14,7 Cotnari 8 2003 7 1999,2007 18 2007 16 1992 5 1986
Medi 0,5 1,9 3,5 3,2 0,5 9,0 Roman 10 2003 15 1964 20 2007 16 1992 7 1986
Numărul zilelor tropicale creşte începând treptat, atingând maximul în iulie (ca urmare a
predominării regimului baric şi a invaziilor de aer tropical-continental).
Variabilitatea numărului anual de zile tropicale a fost mare în perioada 1961-2010, aces-
tea lipsind în sezoanele calde cele mai răcoroase şi ajungând la un maxim anual de 21 la Rădăuţi,
24 la Suceava, 40 la Cotnari şi 48 la Roman în 2007.
Cele mai multe zile tropicale s-au în- Tab. 47. Numărul maxim lunar al
registrat în iulie 2007, în număr de 14 la Ră- nopţilor tropicale în Podişul Sucevei (1961-2010)
Mai Iun Iul Aug Sep
dăuţi, 17 la Suceava, 18 la Cotnari şi 20 la Nr. An Nr. An Nr. An Nr. An Nr. An
Roman (fig. 63b). Zilele de vară şi cele tropi- 2002,
Rădăuţi 1 07 1 1999
cale descresc numeric dinspre sudul spre nor-
2 2002 1 2010
dul Podişului Sucevei iar în profil multianual Suceava 1963,87, 2002, 1999,
prezintă o tendinţă de creştere pe care o putem Fălticeni 1 94,06 3 07 1 03,10
1969, 1968, 1973,
cataloga mai mult decât agresivă. Cotnari 2 96 5 96,99 11 1994 12 1992 1 83,86
Nopţile tropicale (temperatura minimă 1994,
1 1963,06 4 2007 1 99,03
Roman
din aer ≥ 20ºC) din Podişul Sucevei sunt rela-
tiv rare, mai ales în partea nordică a acestuia, unde apar cu totul excepţional. La Cotnari se înre-
80
gistrează cele mai multe nopţi tropicale (cu medii de 0,1 şi 2,6 în mai-septembrie). Numărul ma-
xim lunar de nopţi tropicale (tab. 47) s-a înregistrat în iulie la Suceava (2 în 2002), Fălticeni (3 în
2002 şi 2007) şi Roman (4 în 2007) şi în august la Cotnari (12, în 1992). Cele mai mulţi nopţi
tropicale s-au produs în aceleaşi condiţii sinoptice sub influenţa maselor de aer calde sudice, tro-
picale şi mediteraneene, generatoare de uscăciune şi secetă, în anii cei mai călduroşi.
a
Nr.zile de vară
120
y = 0.4169x + 35.31 y = 0.286x + 40.627 y = 0.3935x + 42.967 y = 0.3588x + 51.472 y = 0.3104x + 62.685
2 2 2 2 2
R = 0.1993 R = 0.0856 R = 0.1443 R = 0.1215 R = 0.0829
100
80
60
40
20
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
b
Nr.zile tropicale
50
y = 0.1947x + 0.9959 y = 0.1614x + 2.8033 y = 0.2683x + 2.2588 y = 0.2642x + 4.6016 y = 0.2264x + 8.8278
2 2 2 2 2
R = 0.3267 R = 0.1551 R = 0.2666 R = 0.1974 R = 0.1101
40
30
20
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 63. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale numărului de zile de vară (a) şi tropicale (b)
3.2. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ, VÂNTUL ŞI HAZARDELE ASOCIATE

3.2.1. Presiunea atmosferică
Variaţiile presiunii atmosferice în timp şi spaţiu, influenţate de încălzirea inegală a supra-
feţei active, contribuie la apariţia centrilor barici, care reprezintă la rândul lor motorul deplasări-
lor maselor de aer dintr-o regiune în alta în tendinţa permanentă de uniformizare.
a. Mediile anuale ale presiunii atmosferice
Presiunea medie anuală în Podişul Sucevei este de 981,7mb (1961-2010), crescând în
general pe direcţia nord-vest - sud-est, o dată cu scăderea treptată a altitudinii (fig. 64) de la
970,7mb la Rădăuţi (389m altitudine) la 990,8mb la Roman (216m). Cu toate că variaţia spaţială
81
a presiunii atmosferice pare a fi mai redusă faţă de alte elemente climatice, este suficientă pentru
dinamica maselor de aer, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
mb m
995 450
990,7
400
990
350
985 982,9
Presiunea medie 300
980 Altitudinea 250
974,1 974,7
975 200
970,6 150
970
100
965
50
960 0
Radauti Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Fig. 64. Distribuţia altitudinală (a) şi areală (b)

a presiunii medii anuale în Podişul Sucevei (1961-2010)
b
Variaţia de la an la an a presiunii medii în cei 50 de ani este mult mai amplă (fig. 65),
mediile anuale fiind cuprinse între 968,6mb (1966 şi 1970, Rădăuţi) şi 993,4mb (1964, Roman),
cu o amplitudine medie anuală de 24,7mb.
mb
1000
Pres iunea minimă Pres iunea medie Pres iunea maximă
995
993.3
990
990.7
987.9
985
987.5
980
982.9
980.5
975
977.0
976.4
974.7
974.1
970
972.4
971.3
970.7
970.6
965
967.2
960
955
950
Radauti S uceava Fălticeni Cotnari Roman
Fig. 65. Cele mai mari, mici şi mediile barice anuale (1961-2010)
Mersul valoric al acestui important parametru climatic, în limitele arătate anterior, prezin-
tă un evident paralelism la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (fig. 66), ceea ce demon-
strează omogenitatea acestui areal din punct de vedere baric – sinoptic. Totodată, tendinţele greu
descifrabile ne indică totuşi uşoare creşteri la Rădăuţi sau Fălticeni şi uşoare scăderi la Suceava
şi Roman.
82
mb Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Media

T lin Rădăuți T lin Suceava T lin Fălticeni T lin Cotnari T lin Roman T lin medie
1000
y = 0.0107x + 970.32 y = -0.0185x + 974.6 y = -0.0005x + 974.68 y = -0.0045x + 983.06 y = -0.0146x + 991.06 y = -0.0055x + 978.74
2 2 2 2 2 2
R = 0.021 R = 0.0594 R = 5E-05 R = 0.0027 R = 0.0371 R = 0.0078
995
990
985
980
975
970
965
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 66. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele mediilor anuale ale presiunii atmosferice
b. Regimul anual al presiunii atmosferice

Regimul anual mb Sem.rece Sem.cald
al presiunii atmosferice 995
va fi analizat pe entităţi 990 992.3
temporale diverse, res- 985 990.1

989.1
pectiv pe semestre, ano- 980 984.2 986.3
timpuri, luni, zile şi ore, 975 981.6
în perioada 1961-2010. 975.2 975.7

970 973.1 973.7
În semestrul rece, presi- 971.5
969.8
unea medie creşte de la 965
971,5mb la Rădăuţi la 960
992,3mb la Roman (fig. 955
RADAUTI SUCEAVA FALTICENI COTNARI PASCANI ROMAN
67) iar în cel cald creşte
în acelaşi sens, de la Fig. 67. Valorile medii semestriale ale presiunii atmosferice
969,8mb la 989,1mb.
Media semestrului rece
este cu 2,9mb mai mare decât cea a semestrului cald (1,8mb la Rădăuţi).
Variabilitatea, tendinţele şi frecvenţele mediilor semestriale. Variabilitatea deosebită re-
zultă din extremele medii semestriale ale presiunii atmosferice în Podişul Sucevei (tab. 48). Ast-
fel, mediile semestriale ale acestui
element s-au manifestat în plaja Tab. 48. Mediile semestriale maxime şi minime (a – sr, b - sc)
ale presiunii atmosferice (1961-2010) în Podişul Sucevei
valorilor de 967,7mb (în 1965- Staţia Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
1966 la Rădăuţi) şi 995,6mb (la Max 974,3 978,5 978,9 988,0 995,6
Roman în 1963-1964) în semes- a Anul 1971-72,
1971-72 1971-72 1971-72 1963-64
1988-89
trele reci ale perioadei 1961-2009
Min 967,7 970,8 971,4 981,0 988,4
(fig. 68a) şi 968,0 şi 991,4mb Anul 1965-66 20009-10 2009-10 1980-81 1969-70
(Rădăuţi, 1978 şi Roman, 1964) Max 971,5 975,3 975,5 988,8 991,4
Anul 2009 1964 2006 2009 1964
în semestrele calde (fig. 68b). b
Min 968,0 970,9 971,5 979,2 987,1
Pentru perioada analizată, Anul 1978 2010 2010 1980 1974
1961-2010, se observă o creştere
uşoară a tendinţei liniare la toate
staţiile în semestrul rece şi de scădere uşoară în cel cald, cu excepţia staţiei meteorologice Rădă-
uţi.
83
a
mb Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
1000
y = 0,0267x + 970,8 y = -0,0058x + 975,32 y = 0,0705x + 974,48 y = 0,0026x + 984,18 y = 0,0008x + 992,26
2 2 2 2 2
995 R = 0,0516 R = 0,0026 R = 0,3765 R = 0,0006 R = 4E-05
990
985
980
975
970
965
61-62 63-64 65-66 67-68 69-70 71-72 73-74 75-76 77-78 79-80 81-82 83-84 85-86 87-88 89-90 91-92 93-94 95-96 97-98 99-00 01-02 03-04 05-06 07-08 09-10
b
T Rădăuţi T Suceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
995 y = 0,0075x + 969,59 y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0185x + 989,58
y = -0,0014x + 973,71 y = -0,0093x + 981,85
R2 = 0,0189 R2 = 0,0907 R2 = 0,0005 R2 = 0,0071 R2 = 0,0686
990
985
980
975
970
965
1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 2005 2007 2009
Fig. 68. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele mediilor semestriale ale presiunii atmosferice
(a-rece, b-cald) din Podişul Sucevei (1961-2010)
Repartiţia, variabilitatea, tendinţele şi frecvenţele mediilor anotimpuale. Acestea sunt

apropiate valoric iarna şi toamna, puţin mai mari toamna, în jumătatea nordică a Podişului
Sucevei (Rădăuţi, Suceava şi Fălticeni) şi iarna spre sud-estul acestuia (Cotnari, Roman). Ele
cresc de la nord spre sud (tab. 49, fig. 69), de la valorile medii de 971,2mb iarna sau 972,4mb
toamna (Rădăuţi) la 992,2mb iarna sau 992,6mb toamna (Roman).
Din graficele evo-
luţiei barice anotimpuale 995
mb
992,2
992,6
988,8
990,7
(fig. 70) se observă o ten-

989,0
Iarna Primăvara
990
dinţă de creştere uşoară la Vara
Media anuală P.Sv.

Toamna
982,9
984,9
toate staţiile iarna, primăva-

984,1
981,3
981,4
985
ra (Rădăuţi, Fălticeni, Ro-

974,6
man), vara şi toamna (Ră- 980 974,1
976,5
975,9
dăuţi), dar şi de scădere

973,5
975,4
973,1
974,9
972,6
973,0
970,6
975
uşoară primăvara (Suceava)
972,4
971,2
969,1
969,7
sau vara şi toamna (Sucea- 970
va, Fălticeni şi Roman).

Variabilitatea barică medie 965
în timpul iernilor din Podi-
Fig. 69. Valorile medii anotimpuale ale presiunii atmosferice
şul Sucevei se desfăşoară din Podişul Sucevei (1961-2010)
între presiunea medie cea
mai redusă, de 964,7mb în iarna 1965-1966, la Rădăuţi (tab. 49) şi cea mai mare, de 997,6mb în
iarna 2007-2008, la Roman.
84
a b
Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
mb
mb T Rădăuţi T Suceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
1000 1000
y = 0,0523x + 969,87 y = 0,0075x + 969,59 y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0014x + 973,71 y = -0.0004x + 981.43 y = -0.0089x + 989.27
y = 0,0198x + 974,4 y = 0,0392x + 974,46 y = 0,0297x + 983,35 y = 0,0237x + 991,65
2 2 2 2 2 R2 = 0,0189 R2 = 0,0907 R2 = 0,0005 R2 = 1E-05 R2 = 0.0066
R = 0,0692 R = 0,0108 R = 0,0403 R = 0,0274 R = 0,0151
995 995
990 990
985 985
980 980
975 975
970 970
965 965
6 1-62
6 3-64
6 5-66
6 7-68
6 9-70
7 1-72
7 3-74
7 5-76
7 7-78
7 9-80
8 1-82
8 3-84
8 5-86
8 7-88
8 9-90
9 1-92
9 3-94
9 5-96
9 7-98
9 9-00
0 1-02
0 3-04
0 5-06
0 7-08
0 9-10
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
c d
Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
mb mb
T Rădăuţi T S uceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman Tlin Rădăuţi Tlin Suceava Tlin Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
995 y = 0,0075x + 969,59 1000
y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0014x + 973,71 y = -0.0151x + 981.73 y = -0.0242x + 989.38 y = -0.0237x + 985.47
y = 0,0075x + 969,59 y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0014x + 973,71 y = -0.0345x + 993.52
R2 = 0,0189 R2 = 0,0907 R2 = 0,0005 R2 = 0.0212 R2 = 0.0996
R2 = 0,0189 R2 = 0,0907 R2 = 0,0005 R2 = 0.0352 R2 = 0.078
990 995
985
990
985
980
980
975
975
970
970
965
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2008 965
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 70. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele mediilor anotimpuale ale presiunii atmosferice
(a-iarna, b-primăvara, c-vara, d-toamna) din Podişul Sucevei (1961-2010)
Tab. 49. Presiunile medii anotimpuale (mb) cele mai

mici (a) şi cele mai mari (b) din Podişul Sucevei (1961-2010)
a b
Staţia Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Staţia Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
964,7 968,7 969,3 978,6 986,2 976,9 980,6 981,4 989,7 997,6
I Min 1966 2010 2010 1966 1968
I Min 2008 2008 2008 1972 2008
Anul Anul
P Min 965,1 968,1 969,0 976,8 984,5 P Min 972,6 976,9 976,5 987,6 992,4
Anul 2008 2008 2008 2008 2008 Anul 2003 1963 2003 2009 2003
V Min 1980967,0 1980970,3 1980970,9 1980978,1 1980

986,5 V Min 971,9 975,4 975,9 987,3 991,4
Anul Anul 1996 1967 1967 2009 1961
965,9 971,8 972,4 981,1 988,7 975,9 979,7 980,6 989,4 996,0
T Min 2010 2010 2010 1996 1974
T Min
Anul Anul 1986 2005 2005 2009 1986
În acelaşi mod se desfăşoară şi variabilitatea barică în celelalte anotimpuri, cele mai mici
medii înregistrându-se tot la Rădăuţi, iar cele mai mari la Roman, mai reduse primăvara şi vara şi
asemănătoare cu cele ale iernilor, toamna.
Repartiţia, variabilitatea, tendinţele şi frecvenţele mediilor lunare. Presiunea atmosferi-
că înregistrează fluctuaţii lunare uneori semnificative, ce prin mediere duc la conturarea a două
maxime şi două minime anuale (tab. 50, fig. 71, 72, 73).
Tab. 50. Mediile lunare şi amplitudinile anuale

ale presiunii atmosferice (mb) din Podişul Sucevei (1961-2010)
Amplit-
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
udinea
Rădăuţi 971,9 970,5 969,9 968,0 969,3 969,1 969,6 970,5 972,1 973,5 971,5 971,1 5,5
Suceava 975,8 974,3 973,6 971,5 972,8 972,5 972,9 973,6 975,3 977,2 975,2 974,7 5,7
Fălticeni 976,3 974,8 974,2 972,0 973,2 972,9 973,4 974,3 976,0 977,8 975,7 975,4 5,8
Cotnari 985,0 983,5 982,7 980,3 981,3 980,8 981,1 982,1 984,1 986,2 984,3 984,1 5,9
Roman 993,2 991,5 990,5 987,8 988,8 988,2 988,5 989,6 991,7 994,0 992,3 992,2 6,2
Media 980,4 978,9 978,2 975,9 977,1 976,7 977,1 978,0 979,8 981,7 979,8 979,5 5,8
Maximul baric anual principal se produce în octombrie, când la nivelul întregului areal
al Podişului Sucevei presiunea atmosferică este de 984,9mb, iar maximul baric anual secundar
în ianuarie (983,8mb).
85
Se observă diferenţe mb Medii barice lunare multianuale

995
valorice reduse între maxi-
mul principal şi cel secundar 990
(fig. 71), diferenţe mai clare
la staţiile Rădăuţi (de 985
1,8mb), Suceava, Fălticeni
(de 1,5mb) şi Cotnari (de 980
0,8mb).
Maximul principal 975
din octombrie apare ca ur-
mare a manifestărilor con- 970
tradictorii ale dinamicii ma- RADAUTI S UCEAVA FALTICENI
selor de aer (care la începu- 965

COTNARI ROMAN Media P.S v.
tul sezonului rece îşi schim- Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noe Dec
bă sensul de deplasare, zona Fig. 71. Regimul anual al presiunii atmosferice

de la exteriorul Carpaţilor în perioada 1961-2010
fiind un areal de intersecţie
şi amestec al maselor de aer cu origini diferite), iar cel secundar din ianuarie se datorează tempe-
raturilor foarte coborâte şi maselor de aer reci cu valori barice ridicate, originare din zona
anticiclonilor euroasiatic şi groenlandez, care staţionează în zonele depresionare joase multă
vreme, cauzând suprarăciri şi inversiuni termice.
a b
mb Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
T Rădăuţi T Suceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
1010 T Rădăuţi T S uceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
y = 0,0075x + 969,59 y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0014x + 973,71 y = 0.0088x + 984.76 y = -0.0061x + 993.31 995
R2 = 0,0189 2 2 2 2
y = 0,0075x + 969,59 y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0014x + 973,71 y = -0.0161x + 981.51 y = -0.0261x + 989.19
R = 0,0907 R = 0,0005 R = 0.0007 R = 0.0004 2 2 2 2 2
R = 0,0189 R = 0,0907 R = 0,0005 R = 0.013 R = 0.0434
1000 990
985
990
980
980
975
970
970
960 965
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
c d
Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman mb Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
mb
T Rădăuţi T Suceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman T Rădăuţi T S uceava T Fălticeni Tlin Cotnari Tlin Roman
995 1005
y = 0,0402x + 966,95 y = 0,0021x + 971,46 y = 0,0343x + 971,05 y = 0,0242x + 979,65 y = 0,0166x + 987,42 y = 0,0075x + 969,59 y = -0,0207x + 973,64 y = -0,0014x + 973,71 y = -0.0465x + 987.25 y = -0.041x + 995
2 2 2 2 2 2
2 2
R = 0,0473
2 2 R = 0,0189 R = 0,0907 R = 0,0005 R = 0.0446 R = 0.0333
R = 0,0734 R = 0,0002 R = 0,015 R = 0,0115
1000
990
995
985
990
980 985
980
975
975
970
970
965 965
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009 1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 72. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele mediilor lunilor mijlocii din anotimpuri (a-ianuarie,
b-iulie, c-aprilie, d-octombrie) ale presiunii atmosferice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Minimul baric anual principal (forţând modul de exprimare) se înregistrează pe ansam-

blul podişului în aprilie (978,6mb), iar minimul anual secundar, în iunie (979,3mb).
În aprilie, stratul de zăpadă dispare în majoritatea anilor, temperaturile cresc mult, con-
vecţia termică se reactivează cu intensitate, presiunea diminuându-se.
În mai, advecţiile de aer oceanic din sector vestic contribuie la creşterea presiunii însă, în
iunie temperaturile mai ridicate decât în mai şi convecţia foarte activă fac ca presiunea să scadă
din nou. Frecvenţa stărilor de timp anticiclonic creşte treptat începând din iulie, în această lună
presiunea începând să crească.
86
Variabilitatea presiunilor medii lunare este fireşte mult mai accentuată decât cele
anotimpuale, semestriale sau anuale, observându-se grupări lunare consecutive cu caracteristici
barice asemănătoare (fig. 72). Variabilitatea cea mai mare a presiunii medii lunare o întâlnim în
decembrie, când diferenţa între cea mai mare (1005,2mb la Roman, în anul 1972) şi cea mai mi-
că presiune din întreg Podişul Sucevei (959,3mb la Rădăuţi, în anul 1981) a fost maximă, de
45,9mb. Tendinţele liniare ale presiunii medii lunare sunt foarte slab descrescătoare pentru majo-
ritatea staţiilor în ianuarie, iulie şi octombrie (cu excepţia lunilor ianuarie şi iulie la Rădăuţi) şi
uşor crescătoare în luna aprilie (cu excepţia lunii aprilie la Suceava).
c. Regimul baric diurn şi extremele absolute

Regimul multianual al presiunii atmosferice diurne, cu cele două maxime şi cele două
minime, este bine conturat şi de evoluţia mediilor barice de la staţiile analizate. În cursul unei
zile se conturează două maxime diurne, una principală între orele 800–1200, când presiunea atin-
ge valorile maxime cuprinse între 971,1mb (Rădăuţi) şi 991,2mb (Roman) şi una secundară, cu-
prinsă între orele 2000-2400. De asemenea, s-au conturat şi două minime barice diurne, una prin-
cipală între orele 1400–1800, când presiunea coboară la valorile minime (între 990,1mb la Rădăuţi
şi 990,2mb la Roman) şi una secundară între orele 400–500, dimineaţa.
Tab. 51. Presiuni lunare minime absolute din Podişul Sucevei (1961-2010)
940,0 931,1 939,3 940,2 941,9 947,7 951,7 953,0 936,3 939,9 939,1 930,4
Rădăuţi 26-1968 6-1992 25-2008 5-1964 3-1978 12-1974 8-1998 23-1977 6-1993 22-1974 22-2008 3-1976
Suceava 944,9 935,7 932,3 937,5 943,7 942,3 943,1 943,6 941,3 938,8 941,5 934,1
3-2003 27-1989 30-1992 30-1981 29-1981 19-1991 18-1979 27-1983 26-1981 8-1980 22-2008 3-1976
Cotnari 957,7 965,7 950,4 962,3 966,1 966,5 962,9 972,0 969,4 969,9 950,8 965,2
19-2007 1-2007 25-2008 23-2008 28-2007 26-2007 5-2007 24-2008 8-2007 5.6-2008 22-2008 5-2008
961,9 952,3 955,7 961,1 962,1 961,6 958,7 961,0 966,7 960,7 957,6 950,7
Roman 18-2000 27-1989 25-2008 5-1964 3-1978 18-1994 7-1994 24-1986 27-1974 22-1974 22-2008 3-1976
Tab. 52. Presiuni lunare maxime absolute din Podişul Sucevei (1961-2010)
Rădăuţi 997,8 997,9 995,6 996,3 987,9 982,2 996,7 990,2 989,1 993,9 994,5 1001,2
3-1993 11-989 16-990 16-1993 15-992 1-1982 1-1998 26-1998 28-977 28-1987 22-1998 24-93
1002,1 1001,0 999,1 990,7 991,0 988,2 999,6 987,4 992,7
Suceava 24-2006 11-1989 13-1972 5-1969 15-1992 29-1961 19-1994 31-1961 28-1977 28-1987 22-1998 2-1962 997,1 997,4 1003,4
1013,3 1011,7 1009,2 1000,0 998,7 997,6 993,9 993,1 1002,9 1005,9 1006,5 1016,3
Cotnari 4-1977 24-1976 16-1990 5-1969 15-1992 7-2000 17-2000 28-1964, 29-1977 28-964, 22-1998 24-1963
23-1973 28-1987
Roman 1020,7 1019,1 1018,7 1006,6 1007,3 1001,4 1000,7 1001,5 1011,1 1014,4 1015,6 1025,9
5-1977 11-1989 16-1990 29-1987 15-1992 -8-1983 26-1962 28-1964 29-1977 30-1982 22-1998 24-1963
Variaţiile barice diurne sunt în general reduse (cca. 1,1mb). Presiunea atmosferică înre-
gistrează variaţii reduse în timp şi spaţiu, de 2-3mb în timpul unei zile (excepţional până la 4-
5mb, la trecerea unui front atmosferic).
Presiunea atmosferică a variat în cei 50 de ani între extremele barice absolute, minima
de 930,4mb (3.12.1976, la Rădăuţi, tab. 52a) şi maxima de 1025,9mb (24.12.1963, la Roman,
tab. 52b), din care rezultă o amplitudine absolută multianuală de 95,5mb. Prin urmare, presiunea
în spaţiul studiat se poate ridica la valorile înalte ale formaţiunilor barice anticiclonice puternice,
dar poate coborî şi la valori joase specifice formaţiunilor barice ciclonice adânci, însă pe spaţii
restrânse şi intervale scurte de timp.
Din analiza datelor medii zilnice ale presiunii atmosferice rezultă câteva trăsături:
- în lunile semestrului cald, mai ales ale verii, variaţiile inter-diurne ale presiunii atmos-
ferice sunt mult mai reduse decât în semestrul rece (în general sub 10mb în iunie-iulie şi sub
20mb în decembrie-ianuarie);
- valorile presiunii medii lunare, anotimpuale, semestriale şi anuale cresc de la nord-
nord-vest spre sud - sud-est, de la Rădăuţi spre Suceava, Fălticeni, Cotnari şi Roman), o dată cu
scăderea altitudinii pe aceeaşi direcţie;
87
- maximul anual principal se produce în octombrie, cel secundar în ianuarie iar minimele
în aprilie şi iunie, separate de o uşoară creştere a presiunii în mai.
3.2.2. Vântul
Vântul, vectorul mişcării maselor de aer reci şi calde, umede şi uscate, cu toate caracteris-
ticile lor, are un important rol în frontogeneză, contribuind la redistribuirea proprietăţilor fizice
ale maselor de aer de la suprafaţa terestră şi în atmosfera joasă, locul unde se concentrează viaţa
în general. Este elementul meteorologic cu cea mai mare dinamică, cu un rol important la echili-
brarea contrastului atmosferic apărut ca urmare diferenţelor de încălzire a suprafeţei active, cu
tendinţe de uniformizare continuă a diferenţelor dintre masele de aer aflate în mişcare.
Vitezele mari intensifică evapotranspiraţia, iar calmul atmosferic permite încălziri ine-
gale şi acumulări de vapori, în funcţie de caracteristicile locale ale suprafeţei terestre, înlesnind,
prin temperaturi şi umidităţi ridicate, formarea celulelor convective şi generatoare de precipitaţii
sub formă de averse, bogate cantitativ. Vântul este important în polenizarea plantelor (în special
a culturilor agricole) şi producerea de energie mecanică şi electrică (energia eoliană, care este o
importantă sursă neconvenţională, practic inepuizabilă şi nepoluantă), contribuie foarte mult la
reaşezarea stratului proaspăt de zăpadă pe sol, prin fenomenele de viscolire, urmate de înzăpe-
ziri, caz în care devine hazard meteo-climatic, afectând transporturile rutiere, feroviare, aeriene
sau cu efecte mecanice de distrugere, deosebit de periculoase atât iarna cât şi vara (în cazul fur-
tunilor ciclonale). Regimul vânturilor din arealul studiat este determinat de principalele sisteme
barice ce traversează Podişul Sucevei, cu o frecvenţă mai mare în partea de nord-est a României,
cât şi de particularităţile suprafeţei active care, prin orientarea văilor, pot influenţa intensificarea
sau diminuarea acestora ca viteză.
a. Mediile anuale ale frecvenţei, vitezei vântului şi a calmului
Frecvenţa medie anuală a vân- Tab. 53. Frecvenţe medii multianuale pe cele
tului este dominantă pe direcţiile de 8 direcţii ale vântului şi calmul în Podişul Sucevei (1961-2010)
NV şi SE la toate staţiile meteorologi- Staţia
FRECVENTA MEDIE A VANTULUI PE DIRECTII (%)
N NE E SE S SV V NV Calm
ce din arealul Podişului Sucevei.
Rădăuţi 5,5 2,5 3,0 13,5 2,3 4,9 9,8 26,5 32,0
Datele multianuale demon- Suceava 3,3 1,6 3,6 10,3 7,9 7,3 4,7 27,1 34,8
strează predominarea vânturilor din- Fălticeni 10,3 2,6 2,1 14,4 8,8 3,1 8,3 23,3 27,1
spre nord-vest, mai ales în prima parte Cotnari 1,6 1,3 0,9 5,3 12,0 8,4 7,4 32,5 20,6
a anului, urmate de cele dinspre sud- Roman 16,1 3,4 1,3 6,8 14,3 3,7 2,3 14,1 38,0
est, în perioada de vară-toamnă. Frec- P. Sucevei 9,4 2,3 2,1 10,1 9,1 5,5 6,5 24,7 30,5
venţa mare a acestor vânturi este favo-
rizată şi de orientarea predominantă a văilor din regiune (tab. 53).
Vânturile de nord-vest deţin frecvenţe de peste 20% (în medie de 24,7%): 26,5% la Ră-
dăuţi (tab. 53, fig. 73, 74), 27,1% la Suceava, 23,3% la Fălticeni, 32,5% la Cotnari. Ele sunt do-
minante datorită predominării circulaţiei vestice la latitudinea României şi orientării văilor apro-
ximativ NV-SE.
Vânturile de sud-est, cu o medie anuală de 10,1%, sunt complementare primelor, aduc
mai puţine precipitaţii comparativ cu cele de nord-vest şi deţin frecvenţe de 14,4% la Fălticeni,
13,5% la Rădăuţi şi 10,3% la Suceava.
Celelalte vânturi au frecvenţe mai reduse. Vânturile de nord cu o medie de 9,4% pe în-
tregul podiş, deţin primul loc la Roman, al 3-lea numai la Fălticeni şi Cotnari (10,3 respectiv
11,6%) şi al 4-lea loc la Rădăuţi (5,1%). Vânturile de sud deţin o frecvenţă anuală de cca. 9% şi
se produc când în partea sudică a ţării noastre există un brâu de presiune ridicată. Acestea ocupă
locul al 2-lea ca frecvenţă în sudul podişului, la Roman (14,3%) şi Cotnari (12,0%). Vânturile de
vest deţin locul al 5-lea, cu media frecvenţei pe podiş de 6,5%), fiind mai întâlnite la Rădăuţi,
Fălticeni şi Cotnari. Vânturile de sud-vest sunt determinate tot de un maxim barometric sudic, ca
şi cele din sud, având frecvenţe anuale cuprinse între 3,1 (Fălticeni) şi 8,4% (Cotnari), iar cele de
nord-est şi est deţin frecvenţele minime în arealul studiat.
88
N Suce ava
Rădăuţi N; 5,5 Rădăuţi 30 N; 3,3
NE; 2,5 NE; 1,6
Calm:
E; 3,0 32,0% NV NE E; 3,0
20
Vm: S E; 10,3
S E; 13,5 3,3m/s 10
Calm; 32,0 Calm;
34,8 S ; 7,9
S ; 2,3 V 0 E
S V; 4,9 S V; 7,3
V; 4,7
V; 9,8
NV; 27,1
NV; 26,5 SV SE
Frecvenţa medie (%) S Viteza medie (m/s)
Suceava 30
N
Fălticeni Fălticeni 30
N; 10,3
Calm: Calm: NV NE
NV NE
34,8% 20 NE; 2,6 27,1% 20
E; 2,1 Vm:
Vm:
10 Calm; 3,0m/s 10
3,8m/s
27,1
S E; 14,4
V
0 E V
0 E
S ; 8,8
NV; 23,3
S V; 3,1
V; 8,3
SV SE
SV SE

Cotnari Cotnari 40 Roman

N; 11,6 N; 16,1
Calm: NV 30 NE
NE; 1,3 20,6%

E; 0,9 20
Calm;
S E; 5,3 Vm: NE; 3,4
20,6
3,9m/s 10 Calm; E; 1,3
38,0
S E; 6,8
S ; 12,0 V
0 E
S V; 8,4 S ; 14,3
NV; 32,5
V; 7,4 NV; 14,1
SV SE
S V; 3,7
V; 2,3
Roman 20
Fig. 73. Frecvenţele pe direcţii şi rozele anuale ale vânturilor la staţiile Calm: NV NE
meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010) 38,0%

10
Vm:
3,6m/s
% Frecvenţa anuală medie pe direcţii şi calmul
40 V
0 E
35 Rădăuţi Suceava
Fălticeni Cotnari
30
Roman Me dia P.Sv.
25
SV SE
20
15 Frecvenţa medie (%) S Viteza medie (m/s)
10
5
0
N NE E SE S SV V NV Cm
Fig. 74. Frecvenţele medii multianuale pe cele

8 direcţii ale vântului şi calmul în Podişul Sucevei (1961-2010)
Din analiza rozele anuale (fig. 72) se observă o alungire pe direcţiile predominante (NV-
SE) şi o efilare (comprimare) perpendiculară pe acestea, cu unele abateri de la această regulă,
caracteristice fiecărei staţii în parte (la Roman direcţia predominantă nord-sud).
Calmul mediu anual. Media multianuală a calmului pe ansamblul Podişului Sucevei este
destul de ridicată, de cca. 31% din timpul unui an (30,5%).
89
Calmul are o frecvenţă medie multianuală mai mare decât vânturile predominante de
nord-vest (fig. 73, 74). La staţiile analizate, calmul depăşeşte media generală a podişului la Ro-
man (38%), Suceava (34,8%) şi Rădăuţi (32%) şi este mai redusă decât aceasta la Fălticeni
(27,1%) şi Cotnari (20,6%).
Tab. 54. Vitezele medii multianuale ale vântului

pe 8 direcţii în Podişul Sucevei
Staţia N NE E SE S S V NV Vd Vg
Rădăuţi 3,4 2,7 2,7 3,8 2,9 2,9 3,0 5,0 3,0 2,8
Suceava 3,8 3,0 3,0 4,6 3,7 3,4 3,9 5,0 3,8 2,9
Fălticeni 3,8 2,3 2,1 3,4 2,8 2,6 3,4 3,9 3,0 2,6
Cotnari 4,7 3,0 2,7 3,9 4,1 3,8 4,0 5,3 3,9 3,7
Roman 4,3 3,0 2,8 3,9 3,5 2,8 3,6 4,5 3,6 2,4
Media 4,0 2,8 2,7 3,9 3,4 3,1 3,6 4,7 3,5 2,9
m/s Viteza medie anuală

6
R ădăuţi Su c e a v a
Făl t i c eni Co t na r i
R o ma n Me d i a P . S v .
5
0
N NE E SE S SV V NV Vm
Fig. 76. Viteza medie multianuală pe cele 8 direcţii

Fig. 75. Viteza medie anuală a vântului ale vântului din Podişul Sucevei (1961-2010)
(după Clima României, 2008)
Durata medie anuală a calmului din subunitatea cercetată este mai mare decât cea de pe
culmile muntoase vecine (5-15%), dar mai redusă comparativ cu cea din unele depresiuni intra-
carpatice (Câmpulung Moldovenesc, Dornelor, Maramureşului etc.), unde frecvenţa calmului
ajunge la 50-65%. Generalizarea măsurătorilor cu senzori electronici ai staţiilor meteorologice
automate, mult mai sensibili, au determinat medii mult mai reduse ale calmului atmosferic în ul-
timul deceniu, în favoarea vântului cu viteze reduse, de 1-2m/s.
Viteza medie anuală a vântului creşte în general o dată cu altitudinea (fig. 75).
Vitezele medii cele mai mari le deţin vânturile de nord-vest, cu o medie pe podiş de
4,7m/s, fiind cuprinse între 3,9m/s la Fălticeni şi 5,3m/s la Cotnari (tab. 54, fig. 76). Vânturile de
nord au medii cuprinse între 3,4ms la Rădăuţi) şi 4,7m/s la Cotnari (cu o medie pe întregul podiş
de 4,0m/s), iar cele de sud-est, între 3,4 la Fălticeni şi 4,6m/s la Suceava (cu o medie 3,9m/s).
Vânturile de sud deţin viteze medii mari la Cotnari (4,0m/s). Vânturile de est şi de nord-est au
cele mai mici viteze medii anuale (2,7m/s, respectiv 2,8m/s; tab. 54, fig. 76).
Faptul că vitezele maxime se înregistrează pe direcţiile predominante iar cele minime pe cele
cu frecvenţa cea mai redusă demonstrează faptul că între cele două elemente eolice există strânse le-
gături, o relaţie adeseori direct proporţională.
b. Regimul anual al frecvenţei, calmului şi vitezei vântului
În semestrul rece (tab. 55, fig. 77, 78) frecvenţa vânturilor din Podişul Sucevei se asea-
mănă cu cea anuală, ca pondere dar cu alte valori.
Vânturile de nord-vest au o frecvenţă medie de 21,8%, fiind cuprinse între 20,9 la Fălti-
ceni şi 24% la Suceava; la Roman aceste vânturi deţin locul al 3-lea şi viteza cea mai mare, cu o
medie de 5,0m/s, fiind cuprinsă între 4,1m/s la Fălticeni şi 5,3m/s la Rădăuţi.
90
Vânturile de sud-est deţin locul al 2-lea, cu o medie de 11,1% şi au frecvenţe mai ridica-
te în nord, la Fălticeni (16,2%), Rădăuţi (16,1%) şi Suceava (10,8%). La Roman şi Cotnari aceste
vânturi deţin frecvenţe mai reduse, ocupând locurile 4 (6,6%) şi 5 (5,7%).
Vânturile de sud-est sunt pe locul al 3-lea ca viteză medie (3,7m/s), al 2-lea la Rădăuţi şi
Suceava, al 3-lea la Roman (3,6m/s), al 4-lea la Fălticeni şi al 6-lea la Cotnari.
Tab. 55. Frecvenţa (%) şi viteza medie a vântului (m/s) în semestrul rece (1961-2010)
Frecvenţa medie pe direcţii (%) Viteza medie pe direcţii (m/s)
Staţia Vm
N NE E SE S SV V NV Calm N NE E SE S SV V NV
Rădăuţi 4,7 1,8 2,7 16,1 2,6 5,7 9,6 23,7 33,2 2,8 1,7 1,6 3, 2,1 2,9 3,2 5,3 2,9
Suceava 2,3 1,2 3,1 10,8 9,7 9,3 5,1 24,0 34,6 3,0 1,7 2,6 45 3,7 3,5 3,9 5,2 3,1
Fălticeni 9,3 1,9 1,7 16,2 11,3 3,8 8,1 20,9 26,9 3,8 1,3 1,3 3,3 2,7 2,2 3,6 4,1 2,7
Cotnari 10,5 1,1 0,9 5,7 13,5 10,6 8,2 29,3 20,3 4,9 1,3 1,1 3,1 4,3 4,1 4,0 5,5 3,9
Roman 15,9 2,8 1,2 6,6 17,5 4,9 2,4 11,2 37,7 4,6 2,4 1,5 3,6 3,4 2,7 2,7 4,8 2,6
Media 8,5 1,8 1,9 11,1 10,9 6,9 6,7 21,8 30,5 3,8 1,7 1,6 3,7 3,2 3,1 3,5 5,0 3,0
Vânturile de sud deţin locul al 3-lea, cu o frecvenţă medie semestrială de 9,7% la Sucea-
va, 11,3% la Fălticeni, 17,5% la Cotnari (ocupând locul al 2-lea) şi 17,5% la Roman (deţinând
locul 1). Viteza medie este cuprinsă între 2,1m/s la Rădăuţi şi 4,3m/s la Cotnari.
Vânturile de nord deţin locul al 4-lea, având o frecvenţă medie mai mare, de 15,9% la
Roman şi o viteză medie mai mare decât cele din sud, cuprinsă între 2,8m/s la Rădăuţi şi 4,9m/s
la Cotnari.
Vânturile de sud-vest sunt determinate ca şi cele de sud de un maxim barometric sudic,
având frecvenţa medie 6,9% (cu o valoare medie de 10,6% la Cotnari) şi viteza medie cuprinsă
între 2,2m/s la Fălticeni şi 4,1m/s la Cotnari.
Vânturile de nord-est şi est deţin frecvenţele şi vitezele cele mai reduse.
Şi în semestrul cald vânturile de nord-vest deţin primul loc (tab. 56, fig. 77, 78), cu o
medie a frecvenţei de 27,6%, medii cuprinse între 17,0% la Roman şi 35,8% la Cotnari, respectiv
o medie de 4,5m/s a vitezei, cuprinse între 3,8m/s la Fălticeni şi 5,0m/s la Cotnari.
Vânturile de nord-est şi est deţin ca şi în cazul semestrelor reci ultimul loc atât ca frec-
venţă de producere cât şi ca intensitate.
Tab. 56. Frecvenţa (%) şi viteza medie a vântului (m/s) în semestrul cald (1961-2010)
Frecvenţa medie pe direcţii (%) Viteza medie pe direcţii (m/s)
Staţia N NE E SE S SV V NV Calm N NE E SE S SV V NV Vm
Rădăuţi 6,4 3,2 3,2 11,0 2,1 4,2 10,0 29,1 30,9 3,3 2,5 2,4 3,7 2,3 2,6 2,8 4,8 2,7
Suceava 4,3 2,0 2,9 9,9 6,2 5,3 4,4 30,0 35, 3,8 2,6 2,8 4,5 3,5 3,0 3,6 4,8 2,8
Fălticeni 11,3 3, 2,5 12,5 6,3 2,4 8,6 260 27,3 3,7 2,2 1,8 3,4 2,8 2,2 3,1 3,8 2,5
Cotnari 12,6 1,6 1,0 5,0 10,5 6,2 6,7 35,8 20,8 4,4 2,0 1,5 3,4 3,8 3,4 3,7 5,0 3,5
Roman 16,3 4,1 1,5 7,1 11,2 2,6 2,1 17,0 38,4 4,0 2,8 1,7 3,8 3,5 2,1 2,5 4,2 2,3
Media 10,2 2,8 2,2 9,1 7,3 4,1 6,4 27,6 30,5 3,8 2,4 2,0 3,8 3,2 2,7 3,1 4,5 2,8
Vânturile de nord şi sud-est deţin locurile 2 şi 3 ca frecvenţe (10,2% şi 9,1%) şi viteze

medii (3,8m/s). În nord vânturile de sud-est deţin frecvenţe mai ridicate (Fălticeni - 12,5%, Ră-
dăuţi - 11,0% şi Suceava - 9,9%), iar la cele din sud, vânturile de nord (Cotnari - 12,6%, Roman
- 16,3%).
Vitezele medii pe cele două direcţii sunt apropiate valoric, fiind cuprinse între 3,3 m/s şi
4,5 m/s).
Calmul atmosferic mediu din semestrul rece al anului în Podişul Sucevei atinge o valoa-
re medie de 30,5%, cu medii pe staţii meteorologice cuprinse între 20,3% la Cotnari şi 37,7% la
Roman. Calmul atmosferic din semestrul cald are aceeaşi valoare medie pe podiş ca şi în semes-
trele reci, de 30,5%, fiind cuprins între 20,8% la Cotnari şi 38,4% la Roman. La Rădăuţi şi la
Roman se observă diferenţieri semestriale mai mari ale calmului mediu, dar de sens opus, cu o
valoare mai mare în semestrul rece în nord, la Rădăuţi şi mai mică la Roman.
91
% Semestrul rece % Semestrul cald

40 45
35 40
Rădăuţi Suceava Fălticeni Rădăuţi Suceava Fălticeni
30 Cotnari Roman P. Sucevei 35 Cotnari Roman P. Sucevei
30
25
25
20
20
15
15
10 10
5 5
0 0
N NE E SE S SV V NV Calm N NE E SE S SV V NV Calm
a b
N N N N N
30 Rădăuţi 30 Suceava 30 Fălticeni 36 Cotnari Roman
18
24 24 27
NV NE NV NE NV NE NV NE NV NE
20 12
18 18
18
12 12
10 6
6 6 9
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
SV SE SV SE SV SE SV SE SV SE
Sr
Sr
Sc Sr Sr Sr
Sc
S S S Sc S Sc S Sc
Fig. 77. Frecvenţa medie (%) semestrială a vânturilor în Podişul Sucevei (1961-2010)
m/s Rădăuţi Suceava Fălticeni m/s Rădăuţi Suceava Fălticeni

Cotnari Roman P. Sucevei Cotnari Roman P. Sucevei
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
N NE E SE S SV V NV Vm N NE E SE S SV V NV Vm
a b
N N N N N
6 6 6 6 6
4 4
2 2
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
Sr Sr Sr Sr Sr
S Sc Sc Sc Sc Sc
S S S S
Fig. 78. Viteza medie (m/s) semestrială (rece – a, cald - b) a vânturilor din Podişul Sucevei (1961-2010)
Particularităţi evolutive pe anotimpuri a caracteristicilor vântului. Din analiza

frecvenţei vântului în timpul anului, s-a ajuns la concluzia că în toate anotimpurile (tab. 57) di-
recţiile predominante se menţin asemănătoare cu cele anuale şi semestriale, respectiv cele din
nord-vest şi sud-est la majoritatea staţiilor (Rădăuţi, Suceava, Fălticeni şi Cotnari) şi cele din
nord sau sud la Roman.
Iarna, când circulaţia atmosferică este influenţată în principal de anticiclonul continental
euro-asiatic, dar şi de barajul orografic înalt al Carpaţilor Orientali, rămân ca dominate tot vântu-
rile de NV (cu media generală de 23,5% şi cuprinsă între 22,8% la Fălticeni şi 30,7% la Cotnari,
tab. 57, fig. 83), S (10,5%) şi SE (9,6), iar cu valori apropiate ale frecvenţelor se înscriu vânturile
de N (8,6%), SV (7,3%) şi V (6,9%). Cele mai slab reprezentate sunt vânturile de NE (1,6%) şi E
(1,7%). La Roman, vânturile de sud deţin frecvenţa maximă (17,5%).
Circulaţia maselor de aer în anotimpul de primăvară prezintă deseori schimbări rapide,
întrucât pe măsura înaintării spre vară influenţele anticiclonului euro-asiatic şi a depresiunilor
mediteraneene se diminuează iar cele ale maximelor barice de deasupra Atlanticului central şi nor-
dic cresc.
Tab. 57. Frecvenţa medie anotimpuală a vântului pe direcţii şi a calmului (%) în perioada 1961-2010
92
Staţia N NE E SE S SV V NV Calm N NE E SE S SV V V Calm

Rădăuţi 4,5 1,7 2,5 14,2 2,3 5,3 9,7 25,6 34,1 6,6 3,7 4,5 16,3 2,1 4,6 9,1 26,1 27,1
Primăvara
Suceava 1,9 1,0 2,5 9,1 9,2 10,6 5,2 26,3 34,2 3,7 2,4 4,1 13,2 8,3 6,8 4,6 27,1 29,9
Iarna
Fălticeni 9,2 1,7 1,4 14,3 11,5 4,0 8,5 2,8 26,7 11,4 3,5 2,5 17,3 8,4 29 7,6 22,8 23,6
Cotnari 10,7 0,9 0,8 5,0 12,1 11,1 8,9 30,7 19,9 13,7 2,0 1,5 6,8 13,5 7,9 6,8 30,5 17,3
Roman 16,6 2,7 1,2 5,5 17,5 5,5 2,4 12,1 36,6 17,5 4,7 1,6 9,7 13,9 3,5 2,3 14,6 32,3
Media 8,6 1,6 1,7 9,6 10,5 7,3 6,9 23,5 30,3 10,6 3,3 2,8 12,7 9,2 5,1 6,1 24,2 26,0
Rădăuţi 6,7 2,8 2,6 8,3 2,0 3,8 10,7 31,5 31,6 4,3 1,7 2,1 15,4 2,9 6,0 9,8 22,5 35,2
Suceava 4,8 2,0 2,5 7,5 4,7 4,7 4,5 32,8 36,5 2,7 1,1 2,9 11,4 9,5 7,2 4,7 21,9 38,6
Toamna
Vara
Fălticeni 11,7 3,4 2,4 9,6 5,1 2,3 9,2 28,4 28,1 8,8 1,7 1,9 16,1 10,2 3,2 8,0 19,8 30,2
Cotnari 12,3 1,4 0,7 3,9 7,9 5,3 6,5 39,8 22,2 9,5 1,0 0,7 5,6 14,3 9,5 7,6 29,0 22,7
Roman 16,6 3,9 1,4 5,4 9,2 2,3 2,2 18,7 40,4 13,6 2,5 1,1 6,7 16,7 3,6 2,1 10,8 42,8
Media 10,4 2,7 1,9 6,9 5,8 3,7 6,6 30,2 31,8 7,8 1,6 1,7 11,0 10,7 5,9 6,4 20,8 33,9
Vânturile dominante rămân tot cele de nord-vest, mărindu-şi puţin frecvenţa faţă de iarnă
(24,2%), urmate de cele de sud-est (12,7%), iar cele mai puţin reprezentate aceleaşi ca şi iarna,
vânturile de NE şi E (tab. 57, fig. 79).
a
% Iarna % Vara
40 45
35 40 Rădăuţi Suceava Fălticeni
Rădăuţi Suceava Fălticeni
Cotnari Roman P. Sucevei 35 Cotnari Roman P. Sucevei
30
30
25
25
20
20
15
15
10 10
5 5
0 0
N N N
Rădăuţi Suceava N Fălticeni Cotnari Roman
N 40 40 24
32
32
NV 30 NE 32 NV NE
NV 24 NE NV NE 16
NV 24 NE 24
20
16 16
16 8
10
8 8 8
V 0 E V 0 E V 0 E
V 0 E V 0 E
SV SE SV SE SV SE
SV SE SV SE
Iarna
Iarna Iarna Iarna Iarna
Vara
S S Vara Vara Vara S Vara
S S
b
% Primăvara % Toamna
35 45
30 40 Rădăuţi Suceava Fălticeni
Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman P. Sucevei
Cotnari Roman P. Sucevei 35
25
30
20 25
15 20
15
10
10
5 5
0 0
N N N N N
28 28 28 35 21
21 28
NV 21 NE NV 21 NE NV NE NV NE NV NE
14
21
14 14 14
14
7
7 7 7
7
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
Primăvara
Primăvara Primăvara Primăvara Primăvara
S Toamna S Toamna Toamna Toamna Toamna
S S S
Fig. 79. Frecvenţa medie (1961-2010) a vânturilor iarna-vara (a) şi în anotimpurile de tranziţie (b)
Ca urmare a creşterii influenţei vestice, vara se evidenţiază creşterea şi mai mult a frec-
venţei pe direcţia principală NV la o valoare medie de 30,2% (cu valori cuprinse între 18,2% la
Roman şi 39,8% la Cotnari), urmate în ordine dar la mare distanţă de direcţiile N (10,4%) şi SE
(6,9%). Frecvenţele minime se înregistrează tot pe direcţiile E şi NE cu 1,9 respectiv 2,7%. Vân-
93
turile de SE, V şi S au frecvenţe relativ apropiate (6,9%, 6,6% şi 5,8%). Vara se caracterizează
aşadar prin cea mai mare frecvenţă a vânturilor de NV, culminând la Cotnari, frecvenţă nedepă-
şită în nici un alt anotimp la nici o altă staţie din Podişul Sucevei.
Toamna, pe măsură ce uriaşa masă continentală euroasiatică se răceşte şi îşi extinde aria
de influenţă adânc în centrul Europei, direcţiile dominante de nord-vest îşi micşorează frecvenţa
la o medie de 20,8% (cea mai mică frecvenţă dominantă anotimpuală, la Roman pierzându-şi ca-
racteristica de direcţie predominantă). Frecvenţele minime rămân aceleaşi ca în toate anotimpuri-
le anterioare, pe direcţiile NE şi E.
Analizând rozele frecvenţelor anotimpuale (fig. 79) observăm predominarea vânturilor de
nord-vest la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei, cu excepţia de la Roman, unde, datorită
amplasării în Culoarul Siretului, vânturile predominante sunt cele de nord, uneori la egalitate cu
cele de sud, dar cu o diferenţă mult mai redusă decât celelalte direcţii.
Vitezele medii anotimpuale (tab. 58, fig. 80) au cam aceleaşi caracteristici cu cele semes-
triale, fiind maxime pe direcţiile cele mai frecvente, întâi pe cele de nord-vest şi apoi cele de sud-
est (în nord) şi sud sau nord (în sudul podişului).
Tab. 58. Viteza medie anotimpuală a vântului pe direcţii (m/s) în Podişul Sucevei (1961-2010)
Iarna Primăvara
Staţia N NE E SE S SV V NV Vm N NE E SE S SV V NV Vm
Rădăuţi 2,6 1,6 1,4 3,7 2,0 2,8 3,3 5,6 3,0 3,5 2,7 2,6 4,4 2,4 3,0 3,1 5,1 3,2
Suceava 2,8 1,4 2,4 4,3 3,7 3,4 3,7 5,4 3,1 3,8 3,0 3,1 5,2 4,0 3,4 4,2 5,2 3,3
Fălticeni 4,0 1,2 1,1 3,1 2,6 2,1 3,7 4,2 2,8 3,9 2,3 18 3,7 3,1 2,4 3,4 4,1 2,8
Cotnari 5,2 1,2 1,0 2,7 4,2 4,1 4,0 5,7 4,0 4,8 2,4 2,0 4,0 4,5 3,9 4,0 5,4 4,0
Roman 4,8 2,2 1,3 3,3 3,3 2,7 2,8 5,1 2,7 4,7 3,2 2,2 4,4 4,0 2,7 3,0 4,8 3,0
Media 3,9 1,5 1,4 3,4 3,2 3,0 3,5 5,2 3,1 4,1 2,7 2,3 4,3 3,6 3,1 3,5 4,9 3,3
Vara Toamna
Rădăuţi 3,2 2,3 2,3 3,3 2,0 2,5 2,7 4,7 2,6 2,8 1,8 1,8 3,7 2,3 2,6 2,7 4,7 3,2
Suceava 3,8 2,4 2,6 4,0 3,1 2,8 3,3 4,7 2,6 3,1 1,6 2,5 4,6 3,7 3,3 3,8 4,8 3,3
Fălticeni 3,6 2,1 1,8 3,1 2,6 2,2 2,9 3,7 2,4 3,6 1,5 1,5 3,4 2,8 2,1 3,3 3,7 2,8
Cotnari 4,3 1,7 1,2 2,9 3,4 3,3 3,5 4,9 3,4 4,4 1,3 1,1 3,4 4,0 3,7 3,9 5,0 4,0
Roman 3,7 2,5 1,6 3,3 3,2 1,9 2,1 3,9 2,0 4,1 2,4 1,2 3,7 3,3 2,4 2,4 4,3 3,0
Media 3,7 2,2 1,9 3,3 2,9 2,5 2,9 4,4 2,6 3,6 1,7 1,6 3,8 3,2 2,8 3,2 4,5 3,3
Prin urmare, vânturile din nord-vest au vitezele medii cele mai mari, în jurul a 5,0m/s
iarna (între 4,2m/s la Fălticeni şi 5,7m/s la Cotnari) sau primăvara (între 4,1 m/s şi 5,4 m/s la
aceleaşi două staţii) şi ceva mai reduse vara (3,7-4,9 m/s) şi toamna (3,7-5,0 m/s).
Rădăuţi Suceava Fălticeni m/s

m/s Cotnari Roman P. Sucevei 6
6 Rădăuţi Suceava Fălticeni
5 Cotnari Roman P. Sucevei
5
4
4
3 3
2 2
1 1
0 0
Iarna Vara
N N N N N
6 6 6 6 6
4 4 4 4 4
2 2 2 2 2
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
Iarna Iarna Iarna Iarna Iarna

Vara Vara Vara S Vara Vara
S S S S
Fig. 80. Mediile anotimpuale ale vitezei vânturilor iarna şi vara (1961-2010) în Podişul Sucevei
94
Calmul atmosferic. Cea mai redusă durată a calmului se înregistrează primăvara

(26,0%), iar cea mai mare toamna (33,9%), valori intermediare deţinându-le iarna (30,3%) şi va-
ra (31,8%). Primăvara, în anotimpul cu cea mai activă dinamică a atmosferei, frecvenţa medie a
calmului (fig. 81) este cuprinsă între valoarea minimă de 17,3% (Cotnari) şi cea maximă de
32,3% (Roman).
Iarna, calmul atmosferic are valori mai mari decât media pe podiş, fiind la Roman de
36,6%, la Suceava de 34,2% şi la Rădăuţi de 34,1%, sau mai mici la Cotnari şi Fălticeni (19,9%
şi 26,7%).
Vara calmul atinge Iarna Primăvara
%
valori mai mari decât iarna, 45
cu excepţia de la Rădăuţi 40
(31,6%, mai puţin cu 2,5%
35
decât iarna). Valorile medii
cele mai ridicate le întâlnim 30
la Roman (40,4%) şi la Su- 25
ceava (36,5%), iar cele mai 20
reduse la Cotnari (22,2%)
15
şi Fălticeni (28,1%).
Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman P. Sucevei
Toamna, distribuţia
teritorială a calmului îşi Fig. 81. Frecvenţa medie anotimpuală a calmului în
păstrează caracteristicile
din anotimpurile anterioare,
dar cu valorile cele mai mari la toate staţiile, cuprinse între cea mai mică, de 22,7% la Cotnari şi
cea mai mare, de 42,8% la Roman.
La Cotnari, platforma de observaţii expusă advecţiilor din aproape toate direcţiile, deter-
mină condiţii bune de mişcare a aerului şi implicit calmul atmosferic cel mai redus din Podişul
Sucevei, pe când la Roman, platforma de observaţii şi măsurători meteorologice situată în culoa-
rul Moldova-Siret determină o circulaţie mai slabă a aerului şi implicit, calmul atmosferic cel
mai ridicat din Podişul Sucevei.
Repartiţia lunară a caracteristicilor vântului este în general asemănătoare anotimpurilor
din care fac parte (ianuarie - iarnă, aprilie - primăvară, iulie - vară şi octombrie – toamnă). Astfel
direcţiile predominante rămân cele din nord-vest şi sud-est la majoritatea staţiilor (Rădăuţi, Su-
ceava, Fălticeni şi Cotnari) şi cele din nord sau sud în extremitatea sudică a Podişului (Roman).
De asemenea şi vitezele medii cele mai mari se păstrează pe direcţiile predominante, iar calmul
deţine ponderea maximă la Roman şi minimă la Cotnari.
În fiecare caz concret, evoluţia ponderii procentuale a fiecărei direcţii în cadrul rozei vân-
tului la fiecare staţie, lună de lună, cu valori medii din intervalul 1961-2010, apar mici diferenţi-
eri, care nu schimbă însă aspectele generale evidenţiate până în prezent.
Din analiza datelor şi reprezentărilor grafice întocmite (fig. 82, 83, 84) rezultă predomi-
narea clară a vânturilor de nord-vest la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (cu excepţia de
la Roman, unde nu mai avem o singură direcţie predominantă ci mai multe, cu diferenţe procen-
tuale relativ reduse între ele: nord, sud şi nord-vest), fapt ce se datorează aceleiaşi canalizări din
lungul Culoarului Siretului.
La Fălticeni şi, mai ales la Cotnari vânturile nordice depăşesc în majoritatea lunilor anu-
lui frecvenţa de 10%, iar uneori devin dominante la Roman (în februarie-mai şi septembrie). În
octombrie, noiembrie şi decembrie vânturile din sud sunt dominante la Roman. Vânturile din di-
recţia sud-vest se manifestă mai frecvent la Suceava şi Cotnari, în ianuarie.
Vitezele medii lunare maxime sunt deţinute tot de vânturile de nord-vest (fig. 85, 86, 87),
cu 5,8m/s la Rădăuţi şi Cotnari (ianuarie), 5,7m/s la Cotnari (februarie şi martie), 5,6m/s la Su-
ceava (ianuarie), Rădăuţi (februarie) şi Cotnari (decembrie), urmate de cele de sud-est, cu 5,6m/s
la Suceava (aprilie) şi apoi de nord, cu 5,3% la Cotnari (ianuarie şi februarie).
95
% Ianuarie % Iulie
40 45
35 Rădăuţi Suceava Fălticeni 40
Cotnari Roman P. Sucevei Rădăuţi Suceava
30 35
Fălticeni Cotnari
30 Roman P. Sucevei
25
25
20
20
15
15
10 10
5 5
0 0
% Aprilie % Octombrie
35 50
30 Rădăuţi Suceava Rădăuţi Suceava

40
Fălticeni Cotnari Fălticeni Cotnari
25 Roman P. Sucevei Roman P. Sucevei
20 30
15 20
10
10
5
0 0
Fig. 82. Mediile lunare ale frecvenţei vânturilor şi calmul din lunile mijlocii ale anotimpurilor (1961-2010)
Datorită predominării vânturilor de nord-vest şi sud-est rozele lunare sunt alungite pe

această direcţie şi mult efilate pe direcţia perpendiculară, cu excepţia celor de la Roman.
N N N N
Rădăuţi Suceava Fălticeni N Cotnari Roman
40 40 30 25
50
30 30 NV NE 40 20
NV NE NV NE 20 NV NE NV NE
30 15
20 20
10 20 10
10 10
10 5
V 0 E V 0 E
V 0 E V 0 E V 0 E
SV SE SV SE
SV SE SV SE SV SE
Ian Ian S Ian Ian Ian

Iul S Iul
S Iul S Iul S Iul
Fig. 83. Rozele lunare ale frecvenţei vânturilor în ianuarie şi iulie (1961-2010)
N N N N N
Rădăuţi 28 Suceava 28 Fălticeni 35 Cotnari 21 Roman
28
28
NV 21 NE NV 21 NE NV 21 NE NV NE NV NE
14
21
14 14 14
14
7
7 7 7 7
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
Apr Apr Apr Apr Apr

Oct Oct Oct Oct
S S S S S Oct
Fig. 84. Rozele lunare ale frecvenţei vânturilor în aprilie şi octombrie
Lunile cu viteza medie a vânturilor cea mai mare (fig. 85, 86) sunt cele de iarnă, mai ia-
nuarie, decembrie şi februarie şi de primăvară, în aprilie, martie şi mai (fig. 85, 87).
Valori medii lunare ridicate ale vitezei vânturilor se înregistrează şi din nord, în special la
staţiile din jumătatea sud-estică a Podişului Sucevei, la Cotnari (5,3m/s în ianuarie şi februarie)
şi la Roman (5,0m/s în februarie şi martie).
Din analiza graficelor pe direcţiile principale şi a datelor tabelare concrete rezultă că vite-
zele medii lunare cele mai reduse le au vânturile din direcţiile nord-est şi sud-vest în majoritatea
lunilor anului, cu valori care oscilează de la caz la caz (fig. 88).
În aprilie se constată clar o viteză mai mare decât în octombrie, pe toate direcţiile (poli-
goanele neregulate, alungite pe direcţia NV–SE, ale lunii octombrie fiind înscrise în cele ale lunii
aprilie). De asemenea, la aceste staţii au valori medii lunare ridicate şi vitezele vântului ce bate
dinspre sud (4,6m/s în martie şi aprilie la Cotnari, 4,2m/s la Roman în aprilie şi decembrie).
96
Ianuarie Iulie
m/s Rădăuţi Suceava Fălticeni Rădăuţi Suceava Fălticeni
Cotnari Roman P. Sucevei m/s Cotnari Roman P. Sucevei
7 6
6 5
5
4
4
3
3
2
2
1 1
0 0
Aprilie Octombrie
m/s Rădăuţi Suceava Fălticeni Rădăuţi Suceava Fălticeni
Cotnari Roman P. Sucevei m/s Cotnari Roman P. Sucevei
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
Fig. 85. Mediile lunare ale vitezei vânturilor pe cele 8 direcţii din lunile mijlocii
ale anotimpurilor (1961-2010)
N N N N N
Rădăuţi 6 Suceava Fălticeni 6 Cotnari Roman
6 6 6
4 4 4 4 4
2 2 2 2 2
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
Ian Ian Ian Ian Ian

Iul Iul Iul Iul Iul
S S S S S
Fig. 86. Mediile lunare ale vitezei vânturilor în ianuarie şi iulie (1961-2010)
N N N N N
6 6 6 6 6
4 4 4 4 4
2 2 2 2 2
V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E V 0 E
Apr
Apr Apr Apr Apr
Oct
S Oct S Oct S Oct S Oct
S
Fig. 87. Mediile lunare ale vitezei vânturilor în aprilie şi octombrie (1961-2010)
Urmare a vitezelor mai mari ce coincid pe frecvenţele principale, rozele vântului sunt
alungite pe direcţia NV-SE şi îngustate perpendicular pe aceasta, respectiv NE-SV, fapt vizibil la
rozele vânturilor de la Suceava pentru toate lunile anului (fig. 88).
În acelaşi timp, se observă faptul că în lunile complementare ianuarie-iulie rozele indică
viteze relativ asemănătoare, uşor mai mari pe unele direcţii în ianuarie, iar pe altele în iulie. Me-
diile lunare cele mai mici sunt subunitare pe direcţiile nord-est şi est la Cotnari (0,7m/s, în de-
cembrie şi august). Medii reduse din aceste direcţii, care nu depăşesc cu mult 1m/s, se înregis-
trează aproape la toate staţiile în primele două luni ale anului şi în decembrie, apărând mai rar în
octombrie-noiembrie şi sporadic în iulie, august sau septembrie.
Calmul atmosferic deţine cele mai reduse valori medii primăvara iar cele mai mari toam-
na, cu o frecvenţă minimă de 16,9% la Cotnari în luna aprilie şi una maximă de 45,5%) la Ro-
man în luna septembrie (când vântul se manifestă cel mai puţin timp).
În analiza de până acum, vitezele vântului pe direcţiile principale sunt valori medii multi-
anuale, dar în realitate, la fiecare staţie în parte, în perioada analizată (1961-2010), valorile luna-
re au variat foarte mult, depăşind uneori 10m/s (aspecte care ţin de hazardele eoliene).
97
Fig. 88. Rozele lunare ale frecvenţelor şi vitezelor medii lunare ale vântului la Suceava (1961-2010)
Regimul multianual al vitezei vântului este marcat cu mare acurateţe în evoluţia sa con-
tradictorie, de la zile cu calm (aproape fără mişcări ale aerului) la zile cu vânt mediu de 5-7m/s,
cu amplitudini diurne şi interdiurne importante.
Maximul mediilor zilnice ale vitezei vântului se produce la sfârşitul lunii ianuarie, fiind
bine marcat de evoluţia curbelor valorice diurne (fig. 89), a căror mers anual (indiferent de direc-
ţia vântului) evidenţiază valori mai ridicate (de peste 5m/s) în primele şi ultimele luni ale anului,
predominante la Cotnari, Suceava (la Rădăuţi şi la Roman, acestea fiind mult mai reduse). Mi-
nimul anual diurn se conturează în iulie-august cu multă acurateţe.
În urma analizei datelor diurne ale vitezei vântului s-au constatat următoarele:
- maximele zilnice sunt dispersate şi se produc din septembrie până în mai, cu o concen-
trare în perioada februarie-martie;
- valorile vitezelor medii zilnice sunt mai mari la Cotnari, datorită degajării şi altitudini
reliefului (ca factori favorizanţi) şi mai mici la Rădăuţi;
- cea mai mare medie zilnică a ajuns la 6,7m/s la Cotnari, 6,0m/s la Suceava şi 5,9m/s la
Rădăuţi, toate pe 31 ianuarie;
98
- predominarea mai multor zile viteză redusă a vântului (≤ 2m/s) în luna iulie şi a câte 1-2
zile dispersate în lunile ianuarie, septembrie şi octombrie în special la Rădăuţi;
- variaţiile interdiurne ale vitezei vântului sunt mai mici vara sau toamna şi mari iarna şi
primăvara, când amplitudinile medii de la o zi la alta sunt deosebite;
- cea mai mică medie zilnică (1,4m/s) a fost înregistrată la Rădăuţi (7.01);
- în ciuda faptului că reprezintă un element foarte fluctuant în timp şi în spaţiu, dincolo de
diferenţele valorice dintre cele trei staţii, se remarcă paralelismul relativ al graficelor acestora,
asemănarea dintre sensurile de variaţie ale vitezelor medii zilnice multianuale.
Mediile diurne ale vitezei vânturilor cunosc o variabilitate deosebită în cei 50 de ani (cu
toate medierea a contribuit la o atenuare evidentă), de la o zi la alta, de la o lună la alta, fiind cele
mai mari spre sfârşitul lui ianuarie, în februarie, noiembrie şi începutul lui decembrie (fig. 89).
Fig. 89. Variaţia de la o zi la alta a vitezei vântului (m/s) la staţiile

Rădăuţi, Suceava şi Cotnari (1961-2010)
Regimul diurn al vitezei vântului poate fi analizat atât orar cât şi pe cele 4 ore climatolo-
gice (0000, 0600, 1200, 1800 TMG).
Pe ore climatologice, cele mai mari viteze se înregistrează la 1200 şi după-amiază, iar cele
mai reduse la ora 0000 şi imediat după miezul nopţii.
Dimineaţa, la orele 0600 şi seara, la orele 1800, vitezele medii sunt mult mai apropiate, ul-
timele având valori ceva mai mari (fig. 90, tab. 59).
m/s Suceava m/s Cotnari

6 7
6
5
5
4
4
3
3
2
2
1 1 1 7 13 19 M
1 7 13 19 M
0 0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Fig. 90. Regimul anual al vitezei vântului pe orele de observaţii climatologice (1961-2010)
Regimul diurn al vitezei vântului prezintă o perioadă de creştere în prima jumătate a zilei,
de pe la orele 9-11 până spre orele după amiezii, şi una de scădere treptată, de seara până după
miezul nopţii, spre dimineaţă.
Maximele zilnice diurne se produc în intervalul orar 1300–1700 când mişcările convective
ascendente ale aerului activează foarte puternic şi deplasarea aerului pe orizontală.
99
Minimele diurne se produc în intervalul orar 100–700, datorită răcirii nocturne şi stratifică-
rii maselor de aer, care duc la o uniformizare termică pe orizontală, implicit la atenuarea gra-
dienţilor barici, cauza mişcării aerului.
Amplitudinile medii diurne se înscriu în limitele a sub 3 m/s la Roman şi Rădăuţi, sub 4
m/s la Suceava şi Fălticeni şi sub 5m/s la Cotnari.
Regimul diurn şi anual al vitezei este foarte bine conturat cu ajutorul reprezentărilor izo-
pletare tridimensionale de la staţiile Suceava şi Fălticeni (fig. 91), care scot în evidenţă maximul
diurn de după-amiază, minimul diurn dintre miezul nopţii şi dimineaţă, maximul anual principal
al vitezei vântului din perioada februarie-aprilie, maximul anual secundar din noiembrie, mini-
mul anual principal din timpul lunilor iulie-august şi cel secundar din decembrie.
Tab. 59. Regimul anual al vitezei vântului pe orele de observaţii climatologice (1961-2010)
Ora I F M A M I I A S O N D AN Ora I F M A M I I A S O N D AN
00 2,7 2,8 2,3 2,3 2,0 2, 1,6 1,3 1,4 1,6 1,9 2,4 2,0 00 3,7 3,7 3,9 3,7 3,4 3,2 2,8 2,5 2,3 3,1 3,2 3,4 3,2
Suceava
Cotnari
0 2,9 3,0 2,6 2,8 2,7 2,6 2,4 2,0 1,9 2,1 2,5 2, 2,5 06 3,0 3,2 3,1 3,0 2,6 2,3 2,1 1,9 1,7 2,4 2,6 2,8 2,6
12 3,8 4,6 4,9 5,0 4,8 4,3 4,1 4,0 4,5 4,6 3,9 4,2 4, 12 5,2 5,6 6,2 6,3 5,9 5,3 4,9 4,8 4,9 5,3 5,1 5,5 5,4
18 3,0 3,1 3,0 3,3 3,0 2,8 2,6 2,3 2,1 2,5 2,7 3,2 2,8 18 4,5 4,9 5,0 4,7 4,4 3,8 3,5 3,0 3,2 3,6 3,8 4,2 4,1
M 3,1 3,4 3,2 3,4 3,1 2,9 2,7 2,4 2,5 2,7 2,8 3,2 2,9 M 4,1 4,4 4,6 4,4 4,1 3,7 3,3 3,1 3,0 3,6 3,7 4,0 3,8
Numărul de zile cu viteza medie a vântului cuprinsă între anumite praguri este un indica-
tor climatic de ale cărui manifestări şi ponderi trebuie să se ţină seama în studiile de climatologie
cu caracter teoretic cât şi practic-aplicativ. Frecvenţa medie a vânturilor pe clase de viteză pre-
zintă valorile maxime în clasa vi-
tezelor inferioare, respectiv 0,0-
1,9 m/s şi 2,0-5,9m/s (fig. 92).
Împreună, aceste două clase de
valori ale vitezei vântului acoperă
cca. 72% la Cotnari, 76% la Su-
ceava şi 82% la Rădăuţi din total.
Vânturile din clasa de vite-
ze 6,0-10,9 m/s au frecvenţe mai
reduse decât clasele inferioare,
cuprinse între 15% la Rădăuţi şi
22% la Cotnari.
Vânturile cu viteze ridica-
te, de 11,0-15,9 m/s, deţin frec-
venţe destul de mici, respectiv în-
Fig. 91. Izopletele vitezei vântului (m/s) la Suceava (1961-2010)
tre 1,7% la Rădăuţi şi 2,8% la
Cotnari. Vânturile cu viteze ≥16,0
m/s au frecvenţe foarte reduse, cuprinse între 0,5% la Rădăuţi şi 2,2% la Cotnari.
R a da ut i < 2 ,0 m /s 2 ,0 - 5 ,9 m / s 6 ,0 - 1 0 ,9 m / s 1 1 ,0 - 1 5 ,9 m / s >1 5 ,9 m / s Co tna ri <2 ,0 m /s 2 ,0 -5 ,9 m /s 6 ,0 -1 0 ,9 m /s 1 1 , 0 -1 5 ,9 m / s >1 5 ,9 m /s
100% 100%
80% 80%
60% 60%
40% 40%
20% 20%
0% 0%
I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D
Fig. 92. Frecvenţa (%) lunară a vântului pe diverse clase de viteză (1961 – 2010)
3.2.3. Hazardele barice şi eoliene
a. Hazardele barice
100
Deşi la prima vedere variaţiile presiunii atmosferice par relativ mici în comparaţie cu cele
ale altor elemente climatice (precipitaţiile, temperatura), creşterea sau scăderea rapidă a acesteia
determină grave perturbări atât în funcţionarea metabolismului vieţuitoarelor, inclusiv organis-
mului uman, cât şi indirect, prin declanşarea altor fenomene atmosferice extreme (furtuni, vijelii,
tornade, oraje, viscole, grindină etc.).
b. Viteza maximă a vântului
Repartiţia teritorială a vitezei maxime a vântului relevă creşterea generală a acesteia oda-
tă cu altitudinea (fig. 93), cu unele excepţii de canalizare pe văi a mişcării aerului.
Fig. 93. Viteza maximă a vântului Fig. 94. Numărul anual de zile cu vânt tare
(1961-2010, prelucrare după Clima României, 2008) (1961-2010, prelucrare după Clima României, 2008)
În situaţii excepţionale, vitezele maxime absolute ale vânturilor (în special cele estice sau
sud-estice) depăşesc viteza maximă de 30-40m/s şi se pot înregistra în aproape toate lunile anu-
lui. Maxima absolută pentru Podişul Sucevei s-a înregistrat în intervalul 4-7 ianuarie 66, la Su-
ceava şi Cotnari (tab. 60), când rafalele au fost mai mari de 36m/s (peste 120km/h), având drept
consecinţă declanşarea unui viscol de mare intensitate, necunoscut până la acea dată şi vijelii
foarte intense. Când se asociază cu alţi parametri, cum ar fi unii hidrometeori, ca lapoviţa şi nin-
soarea, depunerile îngheţate (în special chiciura, poleiul), viteza mare a vântului din sezonul rece
al anului are consecinţe negative deosebite mai ales în transporturile rutiere, aeriene şi speciale
(prin conductori electrici), în agricultură şi silvicultură.
Totuşi, numărul mediu de cazuri (zile) cu „vânt tare” este relativ redus în zonă, fiind de
9-10 zile pe an, fiind mai frecvent iarna, şi primăvara (tab. 61, fig. 94).
În general, vântul constituie un fenomen atmosferic periculos prin manifestarea extremă a
componentele sale: viteze constante sau în rafale mari (căpătând aspect de hazard la viteze
≥40km/h), schimbări bruşte şi neaşteptate a direcţiei (cu până la 180º), înregistrate în orice ano-
timp al anului, când gradienţii barici orizontali au valori mari.
Vântul nu este periculos numai prin manifestarea extremă, cu abateri mari faţă de normal a
elementelor sale, ci şi prin geneza unor fenomene atmosferice complexe, în care participă mai
multe elemente meteo-climatice (de natură termică, hidrică sau electrică), generând alte hazarde
101
ca: transportul la sol sau la înălţime a zăpezii (viscolul), a vijeliilor în timpul iernii, sau a furtuni-
lor de praf sau nisip în timpul verilor.
De asemenea, mişcările
Tab. 60. Viteza maximă absolută
maselor noroase contribuie la în- pe luni a vântului şi anii producerii în Podişul Sucevei (1961-2010)
cărcarea electrică a acestora, de- Staţia Ian Feb M Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
terminând alte fenomene atmos- 28 38 24 28 24 2 4 28 8 28 34 24
ferice periculoase: formarea şi Rădăuţi
66 67 76 67 7 74 69 68 74 69 65 71
deplasarea formaţiunilor noroase, Suceava
34 34 24 28 24 20 34 24 28 28 28 24
mai ales a celor cu mare dezvolta- 67 70 61 67 74 65 69 68 74 69 66 73
re pe verticală (Cumolonimbus 30 30 28 24 20 18 24 20 24 24 30 24
Fălticeni
66 70 76 76 70 85 65, 86 74 80 97 80
calvus sau capillatus) generatoare 40 34 28 29 28 34 36 34 3 2 36 34
la rândul lor a unui întreg corte- Cotnari
66 67 66 68 70, 8 85 69 68 68 69 2001 69, 70
giu de hazarde meteo-climatice 28 40 28 24 29 24 36 28 24 20 28 28
Roman
(orajele, furtunile cu grindină, 04 67 02 98 70 85 70 86 74 70 81 97
vârtejurile şi tornadele). Dacă şi
direcţia vântului este variabilă (cu Tab. 61. Numărul mediu lunar de zile cu
vânt tare în Podişul SUCEVEI (1961-2006)
schimbări bruşte), periculozitatea STATIA Ian Feb Mar Apr Mai Iu Iul Aug Sep Oct Nov Ian AN
fenomenelor creşte şi mai mult, Rădăuţi 0,8 1,2 1,1 1,0 1,0 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3 0,9 0,6 8,5
determinând distrugeri economice Suceava 1,0 1,3 1,1 1,1 0,9 0,4 0,5 0,3 0,3 0,5 0,9 0,7 9,0
însemnate (caracteristice furtuni- Fălticeni 1,1 1,3 1,2 1,2 1,0 0,5 0,6 0,4 0,5 0,6 0,8 0,8 10,0
lor din regiunea noastră). În acest Roman 0,8 1,2 1,0 1,0 0,8 0,8 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,6 9,1
sens, doborâturile de arbori din
primăverile anilor 2002 şi 2004 din extremitatea nord-vestică a Podişului Sucevei (fenomen cu
manifestare violentă în Obcinile Bucovinei, cu mari pierderi forestiere mai ales în pădurile de
molid) sunt relevante.
Pierderi mari sunt cauzate reţelelor electrice de transport aerian ale E.On Moldova dato-
rită manifestărilor extreme ale caracteristicilor vântului şi mai ales cumulării acestora cu alte fe-
nomene extreme amintite anterior. În astfel de circumstanţe, zeci de localităţi şi din arealul Podi-
şului Sucevei rămân fără energie electrică, fiindu-le grav afectată activitatea social-economică.
Echipele E.On trebuie să intervină astfel suplimentar cu forţe materiale şi umane sporite, în ve-
derea remedierii reţelelor, pentru reluarea alimentării cu energie electrică în localităţile afectate.
De asemenea, vântul puternic creează probleme în principalele oraşe, unde acoperişurile executa-
te necorespunzător al mai multor blocuri au fost smulse de rafale, fiind adesea necesară interven-
ţia lucrătorilor de la ISU pentru rezolvarea acestor incidente.
3.3. UMIDITATEA ATMOSFERICĂ ŞI HAZARDELE ASOCIATE

Cantitatea de vapori de apă din atmosferă reprezintă o componentă climatică importantă
pentru un anumit areal geografic, deci şi pentru Podişul Sucevei, deoarece componentele peisaju-
lui geografic şi profilul economiei (în special agrare) sunt determinate şi de aceasta. Sursele im-
portante ale umidităţii atmosferice sunt situate la mare distanţă de teritoriul nostru, deasupra
Oceanului Atlantic, Mării Mediteraneene, Mării Negre şi Mării Baltice.
Numai o mică parte a resurselor de umiditate ale atmosferei de deasupra Podişului
Sucevei sunt autohtone, provenind din evaporarea micilor suprafeţele acvatice ale râurilor Siret,
Suceava, Moldova, Şomuzul Mare şi Mic sau a iazurilor sau lacurilor de acumulare de pe aces-
tea, precum şi din evapotranspiraţia vegetaţiei. Prin urmare, umiditatea atmosferică depinde de
originea maselor de aer şi distanţa străbătută de acestea pe continent (suferind o continentalizare)
până deasupra teritoriului Podişului Sucevei, de frecvenţa şi cantitatea precipitaţiilor atmosferice,
de structura suprafeţei active locale. Componentele umidităţii aerului sunt reprezentate de tensi-
unea vaporilor, umiditatea relativă şi deficitul de saturaţie.
3.3.1. Tensiunea vaporilor de apă
Reprezintă presiunea parţială a vaporilor de apă în cadrul presiunii generale a atmosferei.
Distribuţia spaţială, regimul anual şi diurn al tensiunii vaporilor de apă din spaţiul Podişului
102
Sucevei depinde direct de temperatura şi umezeala relativă a aerului atmosferic (fig. 95) şi carac-
teristicile suprafeţei subiacente.
Valorile medii anuale ale acesteia sunt de 8,2 – 8,3hPa în nordul podişului (Rădăuţi, Su-
ceava, Fălticeni) şi uşor mai mari, de 8,9 – 9,1hPa în treimea sudică a acestuia (Cotnari, Ro-
man). Variaţia în timp a mediilor anuale ale tensiunii vaporilor de apă are abateri maxime de
cca. ±3,0hPa, relativ reduse comparativ cu media multianuală, în funcţie de complexul de factori
amintiţi (caracteristicile suprafeţei active, temperatura, umezeala relativă).
Regimul anual al ten-
siunii vaporilor de apă se co- Tab. 62. Tensiunea medie
lunară şi anuală (hPa ) a vaporilor de apă (1961 – 2010)
relează cu cel al temperaturii şi Staţia An S.r. S.c. I P V T 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
umezelii relative a aerului, Rădăuţi 8,2 5,3 12,9 4,1 8,0 15,5 8,7 3,7 4,1 5,4 8,0 11,7 14,8 16,2 15,8 12,4 8,8 6,2 4,4
8,3 5,3 12,7 4,1 8,1 15,2 8,8 3,7 4,0 5,5 8,0 11,5 14,3 16,3 15,7 12,3 8,7 6,3 4,5
temperaturile ridicate mărind Suceava Fălticeni 8,3 5,4 12,9 4,2 81 15,5 8,9 3,8 4,2 5,5 8,1 11,7 14,6 16,3 15,7 12,2 8,7 6,2 4,4
viteza de evaporaţie şi implicit Cotnari 8,9 5,8 13,7 4,5 8,6 16,7 9,6 4,2 4,6 5,9 8,7 12,4 15,8 17,3 17,0 13,0 9,6 6,6 4,8
capacitatea de înmagazinare a Roman 9,1 5,7 13,8 4,5 8,7 16,6 9,6 4,0 4,5 5,9 88 12,7 15,6 17,4 17,0 13,3 9,5 6,9 4,8
vaporilor de apă în atmosferă.
Astfel, din analiza valorilor Tab. 63. Mediile lunare şi anuale
(1961 – 2010) ale deficitul de saturaţie (hPa).
medii lunare (tab. 62) şi a gra- Staţia An S.r S.c. I P V T 1 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
ficelor de variaţie (fig. 95), re- Rădăuţi 2,1 1,0 3,6 0,7 2,4 4,4 1,8 0,7 0,7 1,3 2,6 3,9 4,3 4,7 3,9 2,6 1,8 1,0 0,7
zultă că cele mai mici medii Suceava 2,3 1,1 4,2 0,8 2,5 5,2 ,1 0,8 0,8 1,3 2,9 4,4 5,1 5,1 4,8 3,4 2,3 1,2 0,7
2,6 1,3 4,5 0,9 2,8 5,5 2,3 0,9 1,1 1,5 3,1 4,7 5,4 5,8 5,3 3,8 2,6 1,5 1,1
lunare (≤ 4,0hPa) se înregis- Fălticeni
Cotnari 2,8 1,3 5,2 0,9 3,1 6,1 2,5 0,8 1,0 1,6 3,2 5,2 5,8 6,5 6,2 4,6 2,7 1,4 1,0
trează în ianuarie (cea mai rece Roman 2,1 1,0 4,6 0,6 2,8 5,6 20 0,6 0,7 1,4 3,0 4,6 5,6 5,8 5,2 3,5 2,2 0,9 0,6
a anului), iar cele mai mari
medii lunare (≥16-17,0hPa) în iulie (cea mai caldă lună din an).
În ianuarie pe fondul in- a
stalării regimului baric antici- 20
mb, oC %
90
Ur (%)
clonic şi al temperaturilor nega- 15 Tma
(ᵒC) 85
tive, cu geruri persistente ade- 10

Tv (mb)
sea, tensiunea vaporilor de apă 5

80
este redusă. 0
75
În iulie situaţia se prezin- -5

70
tă invers, temperatura atinge -10 65
apogeul, iar advecţiile aerului 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
umed adus de circulaţia vestică, b

mb, oC %
sunt încă frecvente, convecţia 25

Ur (%)
90
Tma (ᵒC)
termică foarte activă contribuind 20
Tv (mb)
85
Ds (mb)
la creşterea valorilor tensiunii 15 80
vaporilor de apă. 10 75
Extremele absolute ale 5 70
tensiunii vaporilor de apă la sta- 0 65
ţiile din Podişul Sucevei s-au -5 60
situat între minimele absolute de 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
0,3-0,8hPa în luna ianuarie Fig. 95. Regimul anual (1961-2010) al temperaturii aerului (ºC),
umezelii relative (%), tensiunii vaporilor de apă şi deficitului de
(produse cam în acelaşi timp cu saturaţie (hPa sau mb) la Suceava (a) şi Cotnari (b)
minimele termice absolute) şi
maximele absolute de 15-20hPa în lunile iulie sau august. În lunile de iarnă predomină frecvenţa
valorilor medii zilnice reduse (e≥1hPa, e≥3hPa, e≥5hPa), iar în cele de vară predomină valorile
mari ale tensiunii (e >10hPa, e >12hPa, e >15hPa).
În lunile mijlocii ale anotimpurilor de tranziţie – aprilie şi octombrie – predomină zilele
cu medii ale tensiunii vaporilor ce depăşesc 8,0hPa, respectiv 8,5hPa (mai mari în sudul Podişu-
lui Sucevei), cu deosebirea primăvara valorile de la o zi la alta sunt în creştere, iar toamna, în
scădere, pe măsură ce ne apropiem de zilele reci din septembrie spre noiembrie.
103
Variaţia diurnă a tensiunii vaporilor de apă este similară cu cea a temperaturii aerului, ca
şi în cazul variaţiei lunare din timpul unui an. Valorile minime orare se înregistrează noaptea şi
spre dimineaţă (media anuală a orei 7 fiind cuprinsă între 7,7 şi 8,5hPa), iar cele maxime, în cur-
sul după-amiezilor sau serilor (media orei 19 fiind cuprinsă între 8,7 şi 9,7hPa). Şi valorile medii
orare cresc teritorial de la nord-nord-vest (Rădăuţi), spre sud-sud-est (Roman).
Fluctuaţiile circulaţiei generale ale aerului atmosferic produc variaţii neperiodice mult
mai mari ale valorilor medii lunare, anotimpuale, semestriale şi anuale, dar mai ales diurne şi
orare. Acestea variază însă între valorile extreme absolute, care punctual, au scăzut la 0,3hPa (la
Rădăuţi, în 28 decembrie 1996 şi Roman pe 18 ianuarie 1963, când s-au înregistrat şi minimele
termice absolute în aer în ultima jumătate de secol) şi au crescut la valori cuprinse între 30 şi
40hPa, care nu mai corespund însă cu maximele termice absolute (deoarece în timpul acestora,
umezeala relativă a aerului este foarte redusă).
3.3.2. Deficitul de saturaţie

Deficitul de saturaţie reprezintă un parametru al umidităţii aerului de mare importanţă
practică, mai ales în agricultură şi silvicultură, deoarece poate caracteriza perioadele de uscăciu-
ne şi secetă, mai ales în extremitatea sud-estică a Podişului Sucevei. Avânt în vedere precipitaţii-
le mai reduse cantitativ, temperaturile mai mari din anotimpul de vară, slaba amenajare a infras-
tructurii irigaţiilor, cât şi posibilităţile reale de susţinere a acestora de apele curgătoare şi stătă-
toare locale, studiul deficitului de saturaţie în acest context asupra raporturilor dintre tensiunea
maximă şi tensiunea reală a vaporilor de apă devine absolut imperios. Când diferenţa dintre aces-
tea două este mare şi procesele de evaporaţie – evapotranspiraţie se intensifică, când este mică se
diminuează, influenţând semnificativ vegetaţia spontană şi cultivată.
Valorile medii anuale ale deficitului de saturaţie în Podişul Sucevei sunt relativ reduse,
în comparaţie cu cele din Câmpia Moldovei sau Podişul Central Moldovenesc, distribuţia lor
spaţială oscilând între 2,1hPa la Rădăuţi şi 2,8hPa la Cotnari, legătura dintre variaţia spaţială a
temperaturii aerului şi cea a deficitului de saturaţie fiind directă, întrucât creşterea temperaturii
aerului atrage după sine o capacitate sporită a acestuia de a înmagazina vapori de apă, care con-
duc la creşterea valorică atât a tensiunii vaporilor într-o măsură mai mare, dar şi a valorilor defi-
citului de saturaţie – într-o proporţie mai redusă.
Mediile semestrului cald ale deficitului de saturaţie din aer sunt de cel puţin 3 ori mai
mari decât cele ale semestrului rece (3,6-5,2hPa faţă de 1,0-1,3hPa).
Anotimpual, deficitul de saturaţie cel mai redus, cu valori medii subunitare, îl întâlnim
iarna, iar cel mai mare, vara, cu valori cuprinse între 4,4 şi 6,1hPa (tab. 63).
Lunar, valorile minime se înregistrează în decembrie (06-0,9hPa), iar maxime, în iulie
(4,7-6,5hPa). Aproape în toate situaţiile, deficitul de saturaţie creşte de la nord la sud şi de la vest
la est, având valori minime la Rădăuţi şi maxime la Cotnari.
Regimul anual sau diurn al deficitului de saturaţie este direct corelat cu regimul termic,
cele mai mici valori lunare ale deficitului înregistrându-se ianuarie (luna cea mai rece din an), iar
cele mai mari în luna iulie, uneori în august (luni cu amiezi senine şi călduroase).
Deficitul maxim din orele de observaţii nu se produce întotdeauna în iulie sau august, se
poate înregistra şi în iunie şi chiar în mai. Maximul din orele de observaţii se apropie de 40hPa în
nord şi depăşeşte 40hPa în sud, variind între 35,1hPa la Rădăuţi (29 august 1992) şi 48,8hPa la
Cotnari (20 iunie 1976). În lunile semestrului cald valorile maxime ale deficitului de saturaţie
depăşesc 17hPa, iar în cele ale verii, depăşesc 25hPa. În lunile de iarnă, valorile maxime ale de-
ficitului de saturaţie abia dacă ating 10hPa.
3.3.3. Umezeala relativă a aerului

Reprezentând gradul de saturaţie al atmosferei cu vapori de apă, umiditatea relativă a ae-
rului variază în raport invers faţă de temperatura aerului şi direct faţă de nebulozitatea atmosferi-
că, fiind influenţată atât de particularităţile maselor de aer aflate în mişcare cât şi de caracteristi-
cile locale ale suprafeţei active. Aceasta reprezintă un element deosebit de important, influenţând
104
în mare măsură dezvoltarea norilor, implicit producerea precipitaţiilor, bilanţul radiativ-caloric,

starea de confort climatic şi sănătate a populaţiei în general.
a. Distribuţia mediilor anuale ale umidităţii relative a aerului

Valorile medii %
multianuale ale umidităţii 100

UR cea mai mare
atmosferice depăşesc 80% 90

UR medie anuală
UR cea mai mică
la staţiile meteorologice 87.8

86.5 85.9 86.6
Rădăuţi şi Roman, deci 80
81.1
80.9
mai mari în depresiuni şi 71,9
79.1
77.1 77.2
80.8
70
pe culoare mai joase. La o 71.0
71.6 70.9
67.2
analiză mai amănunţită se 60
poate constata o creştere

50
generală uşoară, de la sud- Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman
est spre nord-vest, cu nu- Fig. 96. Cele mai mici, mari şi valorile medii anuale ale umezelii relative
mai 2-3%, excepţia de la a aerului în Podişul Sucevei (1961-2010)
Roman fiind explicată
prin influenţa suprafeţelor acvatice mai extinse din cadrul culoarului Siret-Moldova asupra canti-
tăţii de vapori de apă din atmosferă.
b. Variabilitatea multianuală a umidităţii relative
În perioada 1961-2010 s-a manifestat între mediile anuale extreme pe întregul podiş (fig.
96), de la valoarea minimă, de 67,2% (1970 la Cotnari) la cea maximă de 87,8% (1996 la Ro-
man). Majoritatea mediilor anuale sunt cuprinse însă între 74% şi 83%, în anii cei mai uscaţi
acestea coborând sub pragul inferior iar în cei mai ploioşi şi umezi, depăşindu-l pe cel superior
(fig. 97).
%
90
85
80
75
70
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = -0,0756x + 82,631 y = 0,0314x + 76,436
2 2 2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0,0873 R = 0,0117
65
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 97. Variaţia mediilor anuale ale umidităţii relative (%) în perioada 1961-2010 în Podişul Sucevei
În anii 1963, 1968, 1983, 1989, 2006 şi 2007 mediile anuale ale umidităţii relative din
Podişul Sucevei au fost ≤ 75% la 2-4 staţii, iar în anul 1990 la toate staţiile meteorologice.
În schimb, în unii ani au depăşit valoarea 83% la două sau mai multe staţii (1977, 1978,
1980, 1985, 1996, 1998 etc.).
În reprezentarea grafică a umezelii relative medii anuale nu se mai evidenţiază paralelis-
mul evident de la temperatura aerului sau solului, atât în privinţa valorilor medii cât şi ca linii de
tendinţă.
c. Regimul anual al umidităţii relative
105
Distribuţia semestrială, a
%
anotimpuală şi lunară în terito- 90
riu este oarecum asemănătoare Sem.rece Sem.cald

86.1
cu cea a mediilor anuale. Se 80
83.9
83.1
81.7
remarcă umezeala mai mare la 80.6
78.0
Roman a semestrului rece (tab. 75.1
70 75.4
64, fig. 98a) şi a iernii (fig. 73.5
72.7
98b) şi a unor luni ale acestora

(fig. 99a). 60
În luna iulie situaţia este

asemănătoare, maximele lunare 50
depăşind cu puţin 77% în par- Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
tea central - nord-estică şi co- b

%
borând sub 74% în nord-vest şi 90
vest, chiar sub 72% în sud-est. Iarna Primăvara Vara Toamna 88
În luna decembrie, staţiile aşe- 80

85 84
85
81
82
83 83
zate pe valea Siretului au de 77

78
79
79
75 75
asemenea cele mai mari valori 70
76
73
74 74
73
76
ale umezelii relative, fără ca

longitudinea şi latitudinea sa 60
introducă diferenţieri notabile.

Nordul şi estul au valorile cele 50
mai mari ale umidităţii relative, Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Fig. 98. Mediile semestriale (a) şi anotimpuale (b) ale umezelii din
valorile cele mai scăzute fiind
în vest şi sud-vest, pe ansamblu
variind între 86 şi 90%.
Tab. 64. Medii anuale, semestriale, anotimpuale şi lunare ale

umezelii relative (%) la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Semestrul Anotimpul Luna / valoarea lunară (%)
Staţia An
rece cald I P V T Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Ot Nov Dec
Rădăuţi 80,9 83,9 78,0 84,6 77,3 78,3 83,5 84,4 83,6 80,6 76,0 74,7 76,7 77,8 80,1 81,6 83,0 85,6 86,3
Suceava 79,1 83,1 75,1 84,6 75,7 75,4 80,6 84,5 83,9 80,4 73,9 72, 74,4 75,5 76,5 77,9 79,8 84,3 85,9
Fălticeni 77,1 80,6 73,5 81,7 73,3 7,0 79,3 81,4 81,3 77,5 71,4 70,4 72,6 73,9 75,5 77,0 79,0 82,2 82,9
Cotnari 77,2 81,7 72,7 83,4 74,3 72,6 78,5 83,2 82,8 78,6 72,5 70,8 73,0 72,6 72,5 74,4 78,0 83,1 84,4
Roman 80,8 86,1 75,4 88,3 76,2 75,3 83,2 88,5 8,9 81,0 74,3 72,5 74,3 74,9 76,8 79,2 82,5 87,8 89,9
Media 79,0 83,1 74,9 84,5 75,4 75,1 81,0 84,4 83,7 79,6 73,6 72,1 74,2 74,9 76,3 78,0 80,5 84,6 85,9
La ora 12 TMG, mediile umezelii relative descriu un grafic de-a lungul anului asemănă-
tor mediei lunarelor, dar cu valori mult mai reduse (fig. 99b), care nu coincid cu minimele diur-
ne, care se produc adeseori după această oră.
Acesta este influenţat în mod evident de cel al temperaturii aerului, cu care se află în ra-
porturi inverse. Evoluţia aceasta este o consecinţă a raporturilor complexe ce se stabilesc între
tensiunea reală şi de saturaţie a vaporilor, temperatura aerului, presiunea şi dinamica atmosferică.
106
Nebulozitatea, durata %
95
de strălucire a Soarelui, pre- Rădăuţi Suceava Fălticeni
cipitaţiile atmosferice şi con- 90 Cotnari Roman Media P.Sv.
diţiile geografice complexe

85
ale suprafeţei active sunt
elemente ce influenţează 80
umezeala relativă. În decurs 75
de un an, aceasta are un mers
fluctuant, maximul 70
producându-se în luna de- 65
cembrie, cu o medie lunară Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noe Dec
de 86,8% pe podiş, cu valori b

medii cuprinse între 82,3% la 85 %
Fălticeni şi 89,8% la Roman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman

sau chiar mai mult (90% - 80
Dolhasca). Acestea sunt mai 75
reduse în ianuarie cu 1-2% 70
decât decembrie (tab. 64).
Un al doilea minim, 65
secundar, sesizabil doar la 60
Cotnari, apare în luna august, 55
după un maxim secundar în
iunie (lună mai ploioasă şi 50 Ian Fe b Mar Apr Mai Iun Iul Aug Se p Oct Nov Dec
mai umedă). În lunile februa- Fig. 99. Regimul anual al umezelii relative pe medii lunare (a) şi
rie-martie valorile umidităţii la ora 1200TMG din Podişul Sucevei (1961-2010)
relative depăşesc sau egalea-
ză 80% la Rădăuţi, Suceava, Fălticeni şi 75% la Cotnari şi Roman, având apoi un mers descen-
dent dinspre iarnă spre primăvară, iar în septembrie, octombrie şi noiembrie au un mers ascen-
dent, de la valori ≤ 80% la valori ce depăşesc frecvent chiar 85%. Minimul anual al umezelii re-
lative se produce la toate staţiile în luna mai, deoarece masele de aer atlantic ajung relativ târziu
la longitudinea Podişului Sucevei.
Regimul anual al umidităţii relative poate fi analizat mai concludent cu ajutorul valorilor
zilnice multianuale şi a reprezentărilor lor grafice de la staţiile meteorologice cu şir lung de ob-
servaţii (fig. 100), din care s-a constat un mers foarte sinuos al curbelor de variaţie ale mediilor
diurne, cu distorsiuni şi amplitudini greu de explicat, care exprimă oglinda realităţii complexe a
stărilor de vreme diurne, variabilitate mare datorată amplasării arealului la contactul maselor de
aer ce provin din spaţii geografice cu climate diferite.
%
Suceava
90
85
80
75
Ziua din an
70
1 16 31 46 61 76 91 106 121 136 151 166 181 196 211 226 241 256 271 286 301 316 331 346 361
Fig. 100. Variaţia interdiurnă a valorilor umidităţii relative la Suceava (1961-2010)
107
+
Amplitudinile de manifestare a variaţiilor zilnice ale umidităţii sunt uneori apreciabile,

ilustrând tendinţele de continentalism climatic (fără un mers relativ uniform de la o zi la alta în
plan valoric, cu creşteri şi descreşteri interdiurne atenuate). Maximele higrice diurne (99-100%)
se produc preponderent tot în luna decembrie, mai ales în ultimele două decade, dar uneori şi în
prima decadă a lunii ianuarie, sau mai rar în noiembrie şi sunt asociate cu fenomenul de ceaţă.
Minimele zilnice anua-
Tab. 65. Numărul mediu de le cu umezeala relativă:
le ale umezelii relative se pro-
a. ≤ 30% la cel puţin una din orele de observaţie (1961-2010)
duc în ultima decadă a lunii Staţia I F M A M I I A S O N D An S.c.
aprilie, sau în primele două Rădăuţi 0,0 0,1 0,5 0,4 0,6 0,3 0,3 0,2 0,1 2,5 2,3
decade ale lunii mai, în ultima Suceava 0,2 0,4 0,5 0,6 0,3 0, 0,3 0,2 0,1 3,0 2,5
decadă a lunii iulie şi primele Fălticeni 0,0 0,2 0,3 0,6 0,5 0,4 0,6 0,4 0, 0,1 3,4 2,8
două decade ale lunii august Cotnari 0,0 00 0,3 0,3 0,7 0,8 0,5 0,9 0,5 0,3 0,1 4,4 3,7
Roman 0,4 0,4 0,6 0,7 0,6 0,5 0,4 0,2 0,1 3,9 3,2
(sub70-75%), suprapuse ade-
Media 0,2 0,4 0,6 0,6 0,4 0,5 0,4 0,2 0,1 3,4 2,9
sea cu fenomenul de uscăciu-
ne.
d. Zile cu praguri b. ≤ 50% la cel puţin una din orele de observaţie (1961-2010)
specifice ale umidităţii rela- Staţia I F M A M I I A S N D An Sc.
Rădăuţi 0,4 0,8 2,1 6,1 12,9 11,2 11,6 13,1 12,3 8,8 3,5 1,3 84,1 67
tive Suceava 0,3 1,2 2,4 8,2 13,3 12,2 13,3 14,2 12,2 8,6 3,8 1,5 91,2 73
Numărul mediu de zile Fălticeni 0,5 1,6 2,5 6,5 12,3 14,8 11,7 13,8 12,5 8,0 2,4 0,9 87,5 72
cu umiditatea relativă ≤ 30%, Cotnari 0, 2,4 2,7 8,8 16,6 16,5 16,0 18,6 15,8 10,2 3,0 1,4 112,8 92
≤ 50% la una din orele clima- Roman 0,6 1,8 2,6 7,6 15,4 16,2 15,7 16,9 13,5 9,1 2,7 1,0 103,1 85
tologice de observaţii (00, 06, Media 0,5 1,6 2,5 7,4 14,1 14,2 13,7 15,3 13,3 8,9 3,1 1,2 95,7 78
12, 18 TMG) sau ≥ 80% la ora
13 TMG ilustrează mai com- c. ≥ 80% la ora1300 (1961-2010)
plet evoluţia în timp şi spaţiu a Staţia I F M A M I I A S O N D An S. c.
valorilor acestui element cli- Rădăuţi 20,2 18,5 12,6 9,9 6,8 5,2 3,5 3,2 4,5 6,8 17,9 24,5 133,6 33,1
matic. Suceava 18,2 14,5 11,0 8,6 7,2 5,0 3,2 3,0 4,2 6,1 14,9 22,0 117,9 31,2
Zilele cu umezeala re- Fălticeni 18,6 14,0 10,8 6,8 6,6 4,3 3,0 2,7 3,5 5,8 14,6 20,9 111,6 26,9
Cotnari 17,5 12,6 9,7 4,3 3,7 2,9 2,6 2,3 3,4 5,3 13,1 18,2 95,6 19,2
lativă ≤ 30% la cel puţin una Roman 18,6 13,5 10,5 5,4 4,9 4,0 2,9 2,8 3,6 5,5 13,7 19,6 105,0 23,6
din orele de observaţii se înre- Media 18,6 14,6 10,9 7,0 5,8 4,3 3,0 2,8 3,8 5,9 14,8 21,0 112,7 26,8
gistrează mai ales în lunile mai
şi iunie (tab. 65a). În decem-
brie nu se întâlnesc cazuri de umezeală relativă ≤ 30% la cel puţin una din orele de observaţii, au
caracter de unicat în ianuarie şi se produc foarte rar în februarie. În general frecvenţa acestor zile
pe ansamblu este foarte redusă nu numai în lunile reci, ci şi în perioada caldă a anului, inclusiv în
aprilie şi mai. Stările de vreme cu aer uscat se înmulţesc pe măsură ce ne apropiem de sud-estul
podişului.
Zilele cu umezeala relativă ≤ 50% la cel puţin una din orele de observaţii (tab. 65b) sunt
cele mai numeroase în august (în aproape jumătate de lună, cu o medie de 15,3 zile) şi cele mai
reduse în decembrie (când la o medie de 0,5, numărul lor este aproape nesemnificativ). Numărul
mediu lunar de zile cu umezeala relativă ≤ 50% la cel puţin una din orele de observaţii din se-
mestrul cald al anului (cuprins între mediile lunare de 7,4 – 15,3) este mai mare decât în cel rece
(cuprins între mediile lunare de 0,3 – 10,2). În situaţia înregistrării succesive a mai multor zile cu
asemenea caracteristici higroscopice ale aerului se instalează uscăciunea sau chiar seceta atmos-
ferică.
Zilele cu umezeala relativă ≥ 80% la ora 1300 ne indică o situaţie cu umiditate atmosferi-
că mare într-un moment din zi cu minim al acestui parametru (tab. 65c). Acesta este maxim în
decembrie (21,0 zile), lună cu nebulozitate ridicată şi suprasaturare frecventă a aerului cu vapori
de apă. Cazuri frecvente de astfel de zile se înregistrează şi în ianuarie (18,6 zile), noiembrie
(14,8 zile), februarie (14,6 zile) şi martie (10,9 zile). Minimul se înregistrează în lunile august
(2,8 zile) şi iulie (3,0 zile), când ploile au mai mult o geneză convectivă locală.
108
e. Regimul diurn al umidităţii relative

Acesta conţine fluctuaţii valorice relativ mari, cu medii orare anuale cele mai mari ce se
înregistrează la sfârşitul nopţii, spre dimineaţă (orele 5-600 la Rădăuţi şi ora 4-500 la Roman), oa-
recum suprapuse minimelor termice diurne. În timpul maximelor termice ale aerului din primele
ore de după amiază (ora 1500 la Rădăuţi, 1400 la Roman), când Soarele este sus pe bolta cerească,
se produc minimele umezelii relative. Salturile valorice medii de la o oră la alta sunt reduse, însă
uneori acestea sunt ample.
Cele mai mici variaţii diurne se înregistrează în luna ianuarie şi cele mai importante în iu-
lie, dar şi în octombrie şi aprilie, amplitudinile variaţiei diurne ale umidităţii aerului sunt mari,
fluctuaţiile temperaturii aerului, duratei de strălucire a Soarelui, nebulozităţii, dinamica maselor
de aer şi precipitaţiile atmosferice impunând în lunile de vară şi ale anotimpurilor de tranziţie
asemenea oscilaţii.
a b
Fig. 101. Izopletele umidităţii relative (%) la Rădăuţi - a şi Cotnari - b (1961-2010)
Reprezentările izopletare (fig. 101) redau sugestiv regimul anual şi diurn al umidităţii re-
lative. În câmpul distribuţiei valorice a umidităţii relative se observă conturarea în partea centra-
lă, asemănător unei insule, mai extinsă la Cotnari şi mai restrânsă la Rădăuţi, a unui spaţiu cu
umiditate redusă, delimitat la exterior de izopleta de 60%. La Cotnari, în orele de după amiază
ale lunii august se conturează intervalul cu umiditatea cea mai redusă din zi şi din an (sub 50%).
Din această zonă de minim a umidităţii, cu centrul de greutate plasat pe lunile verii şi în orele ce
urmează amiezii, valorile umidităţii relative cresc treptat radiar, aproape concentric, spre lunile
reci ale anului şi spre orele ce survin miezului nopţii până spre dimineaţă.
f. Extremele din orele de observaţii
Valorile extreme ale umezelii relative din orele de observaţii evidenţiază multe aspecte
legate de excesele stărilor de vreme. În unele situaţii umiditatea relativă atinge cotele suprasatu-
raţiei (cu o frecvenţă mare mai ales în toamnele târzii cu ceţuri frecvente), aşa încât maximele
analizate prezintă interes prin faptul că, în funcţie de temperatura aerului, declanşează burniţe
sau ninsori mărunte. Minimele absolute ale umezelii se încadrează în general sub 10% (8% pe
26.12.2003 la Suceava), valori care se înregistrează rar şi mai ales în lunile foarte reci de iarnă;
totuşi aceste minime absolute, apar şi în lunile călduroase de vară (12% pe 12 iulie 1967 la Ră-
dăuţi şi 15% pe 4 august 1973 la Roman), când, pe fondul lipsei precipitaţiilor o perioadă mai
mare de 10-15 zile, pot declanşa fenomene de uscăciune şi secetă atmosferică.
3.3.4. Hazardele induse de umiditatea atmosferică

Extremele umidităţii aerului, precum şi zilele cu umiditatea relativă ≤ 30%, ≤ 50% la
unul din termenii de observaţii (00, 06, 12, 18 TMG) sau ≥ 80% la ora 13 TMG, se constituie cel
109
puţin ca episoade de stres pentru plante şi organismele vii, deoarece în aceste momente atmosfe-
ra este ori foarte uscată ori umedă.
Ceaţa
Umiditatea aerului determină vizibilitatea atmosferică. Cu cât umiditatea este mai redu-
să, cu atât vizibilitatea este mai ridicată şi invers.
Tab. 66. Numărul mediu de zile cu ceaţă în Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia An S.r. S.c. I P V T 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
Rădăuţi 27,9 24,8 2,7 13,8 4,6 0,6 8,6 4,3 4,3 3,4 0,9 0,3 0,2 0,2 0,2 0,8 2,1 5,7 5,5
Suceava 37,0 30,7 5,5 17,2 6,5 1,8 11,2 5,4 5,1 4,1 1,6 0,7 0,6 0,5 0,7 1,3 3,4 6,5 7,0
Fălticeni 37,3 31,8 4,8 17,4 7,0 0,7 11,7 6,0 5,3 4,4 1,9 0,7 0,2 0,2 0,4 1,4 3,6 6,6 6,5
Cotnari 37,8 32,4 4,9 18,8 7,6 0,8 10,2 6,2 5,8 4,3 2,2 1,1 0,3 0,2 0,3 0,8 2,5 6,9 7,2
Roman 42,8 37,2 5,0 21,9 6,5 1,2 12,8 7,2 6,3 4,4 1,3 0,8 0,3 0,2 0,7 1,7 4,9 6,2 8,8
Media 36,6 31,4 4,6 17,8 6,4 1,0 10,9 5,8 5,4 4,1 1,6 0,7 0,3 0,3 0,5 1,2 3,3 6,4 7,0
Vizibilitatea în plan orizontal mai

mică de 10km caracterizează fenomenul de
aer ceţos, iar cea de sub 1000m, ceaţa sau pâ-
cla, ultima noţiune incluzând şi o semnificaţie
de poluare în zone industriale sau urbane, care
capătă caracter de hazard, în situaţia semnală-
rii pe drumurile publice intens circulate sau
deasupra aeroporturilor.
Produs de condensare al vaporilor de
apă în straturile inferioare ale atmosferei, ce
se poate forma tot timpul anului, ceaţa consti-
tuie totuşi un fenomen specific sezonului rece,
când apare mult mai frecvent.
Numărul mediu anual de zile cu ceaţă
în Podişul Sucevei este de 40,5, fiind cuprins
între 29,9 (Rădăuţi) şi 47,2 (la Roman), iar cel
semestrial, între 27,0 şi 42,2 în cel rece şi cca.
10 ori mai redus în cel cald. Anotimpual, pre-
domină iarna (20 zile), urmat la rând de toam-
nă (12 zile), primăvară (7 zile). Pe luni (tab.
66), predomină în decembrie (6,1-9,8 zile),
noiembrie (6,2-6,8), ianuarie (4,6-8,9) şi fe-
bruarie (4,4-6,3). Ceaţa este mai frecventă în Fig. 102. Repartiţia teritorială a numărului mediu
anual de zile cu ceaţă (Clima României, 2008)
arealele joase şi cu aspect depresionar, acope-
rite uneori de suprafeţe întinse de ape, dar har-
ta generalizată a repartiţiei numărului mediu anual de zile cu acest fenomen nu ţine cont de acest
aspect (fig. 102).
Durata medie anuală în ore a fenome-
nului de ceaţă înregistrat este mai mare decât Tab. 67. Durata medie
lunară (h) cu ceaţă la Suceava (1961-2010)
numărul de zile cu acest fenomen, dar nu egală Luna 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 An
cu produsul dintre numărul de zile şi 24 ore. Ore 41 30 20 14 8 6 2 1 2 17 59 67 267
Astfel la Suceava (tab. 67), durata medie anuală
efectivă în care se înregistrează acest fenomen
este de 267,1 de ore, iar durata medie lunară variază între 0,6 ore în august şi 66,9 ore în decem-
brie.
Maximul lunar al zilelor cu ceaţă s-a înregistrat în decembrie la Rădăuţi (19 zile) şi Su-
ceava (21 zile), noiembrie 1966 la Cotnari (24 zile) şi Roman (19 zile), ianuarie la Roman (19
110
zile). Interesant este maximul de 25 de zile cu ceaţă înregistrat în Podişul Sucevei în martie 1984
la Fălticeni.
Tab. 68. Numărul maxim lunar de zile cu ceaţă la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 An S.r. S.c I P V T
13 15 18 5 2 2 3 2 3 12 16 19 55 50 10 33 19 3 25
Rădăuţi 65 71 70 80 85 77 81 66 71
99 72 84 89 93 90 82 89 82 89 76 68 64 84 77 89 71 84 82 76
14 14 15 6 3 3 3 5 5 14 20 2 73 59 12 38 18 5 28
Suceava 71 68 70 71 82 72 61 70
99 74 79 88 08 98 01 72 77 77 66 64 66 71 72 71 79 72 80 76
18 17 25 6 4 2 3 3 7 21 18 17 86 80 18 42 27 4 40
Fălticeni 65 71 72 61 65 70 70 73
74 72 84 72 87 78 73 06 01 02 77 76 68 64 78 77 72 71 84 84 02 6
15 17 17 12 6 2 3 3 5 14 24 21 77 77 20 41 28 5 3
Cotnari
84 84 8 65 84 67 69 68 79 88 76 66 64 84 65 81 65 65 79 76
19 17 13 6 4 2 2 4 5 13 19 18 85 66 15 40 17 5 32
Roman
99 78 84 80 68 70 75 80 77 98 76 76 91 67 66 81 66 67 80 66 82 78 80 66

Nr.zile anual Tl Radauti Tl S uceava Tl Falticeni Tl Cotnari Tl Roman
90
y = -1.1541x + 99.588 y = -0.756x + 100.63 y = -1.266x + 113.27 y = -0.3563x + 80.52 y = -1.5048x + 84.389
R2 = 0.6376 R2 = 0.4491 R2 = 0.4771 R2 = 0.1419 R2 = 0.7655
80
70
60
50
40
30
20
10
0
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
Fig. 103. Variabilitatea numărului de zile anual cu ceaţă şi tendinţele sale de evoluţie în
Variabilitatea numărului de zile lunar, anotimpual, semestrial şi anual cu ceaţă în Podişul

Sucevei este destul de ridicată în perioada 1961-2010. Astfel au existat luni sau chiar anotimpuri
fără manifestarea acestui fenomen (chiar şi iarna), dar şi altele în care ceaţa (fie cu cer vizibil sau
invizibil, fie ceaţă generalizată sau în bancuri) a predominat în mai mult 15 zile lunar sau 40 de
zile anotimpual (tab.68). Variabilitatea mare a numărului anual de zile cu ceaţă din Podişul
Sucevei reiese foarte sugestiv şi din graficul anexat (fig.103), din care se pot desluşi perioade
mai scurte sau mai lungi de ani cu acest fenomen peste sau sub media anuală. De asemenea se
remarcă tendinţa de scădere a numărului de zile cu ceaţă la toate staţiile meteorologice din Podi-
şul Sucevei.
Caracteristic perioadei reci al anului, acest fenomen apare frecvent în anotimpurile de
tranziţie, cu o variabilitate mare frecvenţei mai ales în semestrul rece (fig.104a), din care se pot
desluşi perioade mai scurte sau mai lungi de ani cu acest fenomen peste sau sub media anuală.
Fenomenul de ceaţă apare şi în lunile sezonului cald, în număr mult mai redus decât în
cel rece, cu o frecvenţă mai mare în aprilie, septembrie şi mai. Variabilitatea în cei 50 de ani a
fost de asemenea deosebită, iar tendinţele de manifestare sunt de scădere (fig. 104b).
Ceaţa persistentă perturbă serios transporturile rutiere, având în vedere faptul că sectoa-
re extinse ale celor mai importante şosele urmează cursuri de văi sau străbat zone depresionare
favorabile apariţiei ceţii persistente.
111
Datorită vizibilităţii foarte reduse (uneori chiar sub 100m), pe fondul vitezelor mari de
circulaţie, într-un trafic foarte intens se produc adesea accidente, chiar ciocniri în lanţ, care ade-
sea se soldează cu victime şi importante pagube materiale.
a
Semestrul rece Rădăuţi Suce ava Făltice ni C otnari Rom an
Nr.zile Tl Radauti Tl Suce ava Tl Faltice n i Tl C otnari Tl Roman
90
y = -1.1541x + 99.588 y = -0.756x + 100.63 y = -1.266x + 113.27 y = -0.3563x + 80.52 y = -1.5048x + 84.389
80 R2 = 0.6376 R2 = 0.4491 R2 = 0.4771 R2 = 0.1419 R2 = 0.7655
70
60
50
40
30
20
10
0
1961-1962 1965-1966 1969-1970 1973-1974 1977-1978 1981-1982 1985-1986 1989-1990 1993-1994 1997-1998 2001-2002 2005-2006 2009-2010
b
S emestrul cald Rădăuţi S uce ava Făl ti ce ni C otnari Roman
Nr.z i l e Tl Radauti Tl Su ce ava Tl Fal ti ce ni Tl C otnari Tl Rom an
25
y = -1.1541x + 99.588 y = -0.756x + 100.63 y = -1.266x + 113.27 y = -0.3563x + 80.52 y = -1.5048x + 84.389
R2 = 0.6376 R2 = 0.4491 R2 = 0.4771 R2 = 0.1419 R2 = 0.7655
20
15
10
0
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
Fig. 104. Variabilitatea multianuală a numărului de zile mediu semestrial cu ceaţă şi tendinţele sale de evolu-
ţie în Podişul Sucevei (rece – a, cald – b), în perioada 1961-2010
Astfel, în ultimii 10 ani s-au înregistrat 79 de accidente rutiere grave pe drumul internaţi-
onal E85 (între localităţile Drăguşeni şi Siret), din care au rezultat 13 persoane decedate şi peste
150 rănite grav, în sezonul rece 2009-2010. Corelaţia acestui număr maxim de evenimente nedo-
rite din ultimii 10 ani cu cel al numărului maxim de zile cu ceaţă la Suceava (42 zile) sau la Făl-
ticeni (31 zile) pe aceiaşi perioadă nu este întâmplătoare, deşi factorii favorizanţi ai accidentelor
rutiere sunt multipli, printre care cei de natură antropică sunt foarte importanţi, la care se adaugă
şi cei tehnici. Este totuşi dificil de efectuat o ierarhizare a acestor factori, în unele situaţii fiind
determinaţi cei umani, în altele cei naturali (legaţi de vizibilitate în cazul de faţă), sau chiar cei
de natură tehnică a autoturismelor.
Şi transporturile feroviare sau mai ales aeriene pot fi afectate de vizibilitatea atmosferi-
că redusă sau de ceaţă. În cazul nerespectării regulilor de circulaţie la trecerea căilor ferate, în
condiţiile unei vizibilităţi reduse, pot avea de asemenea grave accidente de circulaţie. De aseme-
nea activitatea de pe aeroportul „Ştefan cel Mare” Salcea este afectată de ceaţă, uneori traficul
fiind închis zile în şir datorită scăderii vizibilităţii sub limitele specifice admise (fig. 105). Ca
urmare, în unele situaţii, decolările sau aterizările au fost ratate, alteori anulate sau redirecţionate.
Totuşi aceste evenimente se produc într-un procent relativ redus totuşi în ultimii ani: de 1% din
totalul zborurilor în semestrul rece 2007-2008 (8 ratări sau anulări la un total de 1838 de zbo-
ruri), de 1,5% în semestrul rece 2008-2009 şi maxim, de 2,3% în semestrul rece 2009-20102.
Zborul şi operaţiunile de aterizare-decolare în condiţii de vizibilitate redusă sunt mult uşurate
112
prin dirijarea automată cu ajutorul echipamentelor speciale de înaltă tehnologie, care intră în do-
tarea aparatelor de zbor moderne şi a turnului de zbor al aeroporturilor.
Fig. 105. Imagini care surprind fenomenul de ceaţă la aeroportul de la Salcea
Trebuie reţinut şi faptul că, în condiţiile inversiunilor termice asociate cu ceaţa persisten-
tă, organismele vii în general şi cele umane în special se confruntă cu o stare de disconfort sau
chiar de îmbolnăvire datorită temperaturii scăzute şi umezelii mari care însoţesc ceţurile.
3.4. NEBULOZITATEA ATMOSFERICĂ ŞI DURATA DE STRĂLUCIRE A

SOARELUI
3.4.1. Nebulozitatea atmosferică
Deşi observaţiile asupra nebulozităţii aerului sunt vizuale, cu un anumit grad de subiecti-
vitate, analiza lor rămâne totuşi importantă pentru stabilirea anumitor caracteristici estivale ale
vremii. Stagnarea deasupra Podişului Sucevei şi, în general, deasupra nordului Moldovei a mase-
lor de aer şi a fronturilor atmosferice, are drept consecinţă formarea şi dezvoltarea unor impor-
tante formaţiuni noroase, care prezintă însemnate variaţii în timp şi spaţiu.
a. Regimul multianual, anual şi diurn al nebulozităţii totale
Valorile medii anuale ale nebulozităţii în se încadrează între 5,9 la Roman şi 6,3 zecimi
la Cotnari. Din analiza acestor date statistice şi cartografiate se constată o distribuţie puţin spec-
taculoasă a nebulozităţii totale, normală în condiţiile extinderii spaţiale reduse a unităţii noastre
şi a reliefului ce se încadrează între nişte tipare morfo-altimetrice relativ simple, repetabile şi cu
parametri altimetrici de valori mici, fără variaţii semnificative de la o extremitate la alta.
În perioada 1961-2010, valorile medii anuale ale nebulozităţii totale au variat însă mult
mai mult, între cele minime şi maxime (fig. 106), respectiv între 5,1 zecimi (Roman în anul
1980) şi 7,1 (Suceava în 1980 şi Cotnari în 1991). Anii cu nebulozitatea cea mai ridicată pe an-
113
samblul Podişului Sucevei sunt 1980 şi 1984, 1987 şi 1991 când nebulozitatea a fost ≥6,5 zecimi
aproape la toate staţiile (în 1980, 1987 şi 1991 depăşind 7,0 zecimi la Cotnari), iar cu nebulozita-
tea cea mai mică anul 1982 (5,1 zecimi la Cotnari, 5,5 zecimi la Rădăuţi şi 5,7 zecimi la Sucea-
va).
Zecimi Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari

7,5 y = -0,0024x + 5,9776
y = 0,0014x + 6,0304 y = -0,0022x + 6,3873 y = 0,0026x + 6,0966 y = 0,0111x + 5,9944
2 2 2 2 2
R = 0,0047 R = 0,0096 R = 0,0131 R = 0,0086 R = 0,2007
7,0
6,5
6,0
5,5
5,0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 106. Variaţia multianuală a valorilor nebulozităţii totale la staţiile din

Din analiza valorilor medii anuale şi lunare (tab. 69) şi a reprezentărilor grafice ale aces-
tora (fig. 107) rezultă că nebulozitatea totală oscilează în limite relativ restrânse în interiorul Po-
dişului Sucevei. Minimele nebulo-
zităţii lunare se înscriu între 2,1 ze- Tab. 69. Mediile lunare şi anuale ale
nebulozităţii totale (zecimi) din Podişul Sucevei (1961-2010)
cimi la Roman (august 1992) şi 5,4 Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
zecimi la Suceava (decembrie, Rădăuţi 6,5 6,8 6,7 6,4 5,9 5,7 5,4 4,9 5,4 5,4 6,7 6,9 6,1
1973) sau Cotnari (ianuarie, 1978). Suceava 6,9 7,1 6,9 6,7 6,2 5,9 5,6 5,1 5,6 5,7 7,0 7,2 6,3
În august, luna cu cea mai Fălticeni 6,9 7,0 6,8 6,6 6,0 ,7 5,3 4,8 5,3 5,5 6,9 7,1 6,1
Cotnari 7,1 7,2 6,9 6,7 6,0 5,7 5,3 4,8 5,3 5,7 7,1 7,3 6,3
redusă nebulozitate din an, apar di- Roman 7,0 6, 6,5 6,2 5,6 5,3 4,7 4,3 4,9 5,3 6,9 7,2 5,9
ferenţieri spaţiale ceva mai eviden- Media 6,9 7,0 6,8 6,5 5,9 5,7 5,2 4,8 5,3 5,5 6,9 7,1 6,1
te, cu valori medii cuprinse între 4,2
la Roman şi 5,1 zecimi la Suceava.
Frecvenţa depresi- 8
unilor barice sau cantona-
rea maselor de aer dens, de 7
grosimi mici, însoţite de
Zecimi
nori stratiformi pe culoare-

6
le de vale, introduce unele
schimbări în distribuţia ne- Rădăuţi S uceava
5 Fălticeni Cotnari
bulozităţii totale din luna Roman M.Pod.S v.
decembrie, ridicând media
4
acesteia la 7,2 zecimi, cea Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug S ep Oct Nov Dec
mai mare valoare lunară.
Fig. 107. Regimul anual al nebulozităţii totale (zecimi)
Mediile nebulozităţii totale din Podişul Sucevei (1961-2010)
în luna decembrie sunt cu-
prinse între 6,9 şi 7,3 zecimi, inversându-se ca distribuţie faţă de august, minimul producându-se
la Rădăuţi iar maximul la Cotnari. Deci, ca evoluţie anuală, maximul nebulozităţii totale se înre-
gistrează în decembrie şi februarie, apoi acestea scad la valori mai mici, dar apropiate între ele în
lunile ianuarie, noiembrie şi martie, când sunt cuprinse între 6,5÷7,1 zecimi, până la minimul din
august.
Cu alte cuvinte, vara predomină zilele cu cer senin sau senin la variabil, iar toamna şi iar-
na predomină cele cu cer noros sau acoperit.
114
Areal, diferenţierile dintre valorile medii lunare, anotimpuale, semestriale sau anuale ale
nebulozităţii totale sunt reduse, fapt datorat atât întinderii reduse cât şi a relativei uniformităţi
climatice a Podişului Sucevei.
Maximele lunare ale nebulozităţii totale se înscriu între valorile 5,8 zecimi la Roman (în-
registrată în luna august 1968, 1976, 1994) şi 9,4 zecimi la Roman (decembrie, 1969) şi Cotnari
(noiembrie, 1987).
Între minima lunară înregistrată în Podişul Sucevei şi maxima anuală (2,1 respectiv 9,4
zecimi), se extinde o amplitudine medie lunară de 7,3 zecimi.
De la o zi la alta, nebulozitatea, are un mers extrem de fluctuant, cu variaţii relativ mari,
de la senin la complet acoperit, uneori în timp scurt şi pe spaţii restrânse, când arealul respectiv
este traversat de un front atmosferic (sau traversarea zonei de cicloni cu presiuni în scădere, ce
dau stările de vreme capricioasă) sau în orele după amiezii, cu o convecţie termică activă favora-
bilă nebulozităţii şi instalării unor depresiuni barice locale.
La Suceava (fig. 108), minimele zilnice cele mai mari ale nebulozităţii totale se concen-
trează cu predilecţie între zilele 100-210 ale anului (decada a doua a lunii aprilie – ultima decadă
a lunii iulie), 30-70 (sfârşitul lunii ianuarie – prima decadă a lunii martie) şi 330-360 (decem-
brie). În restul zilelor nebulozitatea minimă este 0 zecimi sau apropiată de aceasta.
Zecimi
Minima Media Maxima
10
0
1
11
21
31
41
51
61
71
81
91
101
111
121
131
141
151
161
171
181
191
201
211
221
231
241
251
261
271
281
291
301
311
321
331
341
351
361
Ziua din an
Fig. 108. Variaţia anuală a mediilor, minimelor şi maximelor diurne ale nebulozităţii
totale la staţia meteorologică Suceava (1961-2010)
Nebulozităţile diurne maxime, de 10 zecimi, se înregistrează în toate zilele anului, totuşi

într-o perioadă scurtă de la începutul celei de a doua jumătăţi a anului acestea nu ating valoarea
10. Deşi nebulozitatea medie diurnă are un mers foarte sinuos în timpul unui an, ea deţine un
maxim în zilele iernii şi un minim cele ale sfârşitului verii şi începutului toamnei (august-
septembrie).
Regimul diurn al nebulozităţii totale
Nebulozitatea atmosferică totală se schimbă continuu şi de-a lungul unei zile, de la oră la
oră, în funcţie de factorii amintiţi anterior.
Mersul anual al valorilor acestui element este completat şi analizat cu ajutorul graficelor
de distribuţie a nebulozităţii medii lunare la orele 0000, 0600, 1200, 1800 TMG (fig. 109), din care
se observă că maximul diurn al nebulozităţii se înregistrează la ora 1200 în marea majoritate a lu-
nilor anului, când convecţia termică este foarte activă.
Maximul de la această oră climatologică se păstrează în toate lunile anului şi la toate sta-
ţiile, cu o singură excepţie, cea de la Suceava din luna mai, când este depăşit uşor valoric de ne-
bulozitatea medie totală de la ora 1800 TMG. La această oră din zi se înregistrează predominant
valori de peste 7 zecimi în toate lunile la Rădăuţi, în intervalul noiembrie-aprilie la Suceava, Făl-
ticeni şi Roman, la care se prelungeşte şi în mai.
115
În lunile de vară scade sub valoarea de 7 zecimi la toate staţiile, iar în august scade sub 6
zecimi numai la Fălticeni şi Roman. La ora 0000 TMG, opusă atât temporal cât şi valoric celei
analizate anterior, nebulozitatea înregistrează valorile medii cele mai scăzute din zi la toate staţii-
le şi în toate lunile anului. Valoric sunt cu 0,5-3,0 zecimi mai mici decât cel de la ora 12, diferen-
ţele mai reduse înregistrându-se în lunile sezonului rece iar cele maxime în lunile de vară şi
toamnă.
a b
8 9
7 8
7
6
Zecimi
Zecimi
6
5
5
4
00 06 4 00 06
12 18 12 18
3 3
c d
9 9
8 8
7 7
Zecimi
Zecimi
6 6
5 5
4 00 06 4 00 06
12 18 12 18
3 3
Fig. 109. Regimul anual al mediilor lunare a nebulozităţii totale (1961-2010) la orele climatologice de observa-
ţii în Podişul Sucevei (a - Rădăuţi; b - Suceava; c - Fălticeni; d - Roman)
Între mediile orelor 1200 şi 0000 sunt situate valorile de la orele climatologice de diminea-
ţă şi de seară, respectiv 0600 TMG şi 1800 TMG. Cele de seară le domină valoric pe cele de dimi-
neaţă, cu câteva excepţii de la începutul şi sfârşitul anului.
Reprezentările evoluţiei orare a nebulozităţii de la Suceava şi Roman, cu toate că se refe-
ră la perioade diferite, exprimă şi întăresc aceeaşi regulă ca şi în cazul valorilor medii lunare ale
nebulozităţii la orele de observaţii climatologice, cu existenţa unui maxim în timpul imediat ur-
mător amiezii şi un minim nocturn ce se produce în timpul sau după miezul nopţii (fig. 110).
a b
8 8
7
7
Z e c im i
Z e c im i
6
6
5
5
Ian Apr Iul Oct An 4
Ian Apr Iul Oct An
4 3
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
Fig. 110. Regimul diurn al nebulozităţii totale la Suceava (a) şi Roman (b) (1961-2010)
116
Regimul şi variaţia interdiurnă ale

nebulozităţii totale sunt expresiv redate în
reprezentările izopletare, la Suceava
remarcându-se două zone cu nebulozitate
medie de peste 6,0 zecimi (fig. 111). Pe mă-
sură ce ne apropiem de lunile anotimpului
rece, izonefa de 6,0 zecimi cuprinde perioade
din ce în ce mai mari din timpul unei zile.
Mai mult, valorile nebulozităţii cresc treptat
spre lunile din iarnă, unde pot depăşi în unele
momente din zi chiar valoarea de 7,5 zecimi
(decembrie, ianuarie şi februarie). În lunile
de vară (iulie, august), după miezul nopţii, în
intervalul 000–600, odată cu sedimentarea şi Fig. 111. Izopletele nebulozităţii atmosferice (zecimi)
la Suceava (1961-2010)
stratificarea stabilă a aerului rece la nivelul
suprafeţei active, cu cer senin şi dinamică atmosferică slabă, nebulozitatea poate coborî sub 5,0
zecimi, chiar sub 4,0 zecimi. Valorile orare confirmă că luna decembrie este cea mai noroasă,
august cea mai senină şi cele două momente de maxim şi minim diurn menţionate deja.
b. Frecvenţa nebulozităţii totale (numărul de zile cu cer senin şi acoperit)
Nebulozitatea to-
Tab. 70. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu cer senin (a) şi
tală (gradul de acoperire acoperit (b) din Podişul Sucevei (1961-2010) după nebulozitatea totală
al cerului cu nori) ne ofe- Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 San
ră un indiciu important în Rădăuţi 3,2 2,5 3,0 2,7 2,6 2,8 3,7 5,7 5,4 6,0 2,9 2,2 42,8
privinţa aspectului gene- Suceava 2,7 2,4 2,5 2,6 2,8 2, 3,7 5,5 5,4 5,2 2,1 2,0 39,5
ral al vremii (cu cer senin, a Fălticeni 3,4 2,6 3,0 3,1 3,4 3,0 3,4 7,7 6,7 6,6 3,2 2,3 51,3
când suma nebulozităţii la Cotnari 2,6 2,3 2,8 2,7 3,3 3,3 4,6 6,5 5,6 5,5 2,6 2,2 44,1
Roman 2,5 2,2 3,2 3,1 4,0 4,0 5,7 8,4 7,1 5,9 2,7 2,0 50,8
cele 4 ore climatologice Media 2,9 2,4 2,9 2,8 3,2 3,2 4,6 6,8 6,0 5,8 2,7 2,1 45,7
≤7 zecimi, sau „închise”
Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 San
cu cer acoperit când ace- Rădăuţi 12,3 11,9 12,6 10,4 8,0 7,0 6,7 5,0 7,3 8,2 12,9 13,5 115,6
iaşi sumă ≥33 zecimi). Suceava 13,7 13,5 13,6 11,6 9,6 7,5 7,0 6,1 7,9 9,0 14,0 14,5 128,1
Numărul mediu b Fălticeni 13,0 12,9 13,4 11,9 10,0 7,9 7,1 6,4 7,1 8,1 13,4 14,5 125,8
anual de zile cu cer senin Cotnari 14,5 1,9 14,2 12,0 8,8 7,5 6,5 5,3 7,0 8,9 14,7 15,5 128,7
în Podişul Sucevei, cu o Roman 14,5 12,7 11,8 9,4 7,3 5,6 4,7 4,0 6,0 7,4 13,3 15,1 111,7
medie de 45,7, este cu- Media 13,6 13,0 13,1 11,1 8,7 7,1 6,4 5,3 7,0 8,3 13,6 14,6 122,0
prins între valorile de
44,1 zile la Cotnari şi 51,3zile la Fălticeni, cu medii lunare mai mari în august şi septembrie (5-
8) sau cele mai mici în decembrie şi februarie (2-3 zile, tab. 70a).
Numărul mediu anual de zile cu cer acoperit (tab. 70b) variază între 111,7 zile la Roman
şi 128,7 zile la Cotnari. Mediile lunare cele mai mici ale zilelor cu cer acoperit (5,3 pe întregul
podiş) sunt cuprinse între cele mai reduse, de 4 ÷ 6 zile la Roman şi Fălticeni în august şi cele
mai mari, de 13,5 zile la Rădăuţi şi 15,5 zile la Cotnari înregistrate în decembrie. În mod real, de-
a lungul celor 50 de ani de analiză, aceste valori au oscilat în limite lunare şi mai ales lunare mult
mai mari.
Analizând graficele numărului mediu lunar de zile cu cer senin şi acoperit în Podişul
Sucevei (fig. 112), observăm mersul anual invers al acestora, respectiv creşterea treptată a numă-
rului de zile cu cer senin din lunile februarie-martie până în august, apoi scăderea până la sfârşi-
tul anului şi scăderea celor cu cer acoperit din luna martie până în august, urmată de o creştere
până în decembrie. În acelaşi timp, valoarea numărului de zile cu cer acoperit este de cca. 2,5 ori
mai mare decât a celor cu cer senin (întocmite pe baza prelucrării datelor din perioada 1961-
2009).
117
a b
9 18
8 16
Rădăuţi Suceava
Rădăuţi Suceava
Z e c im i
Z e c im i
Roman M.Pod.Sv.
Roman M.Pod.Sv. 12
6
10
5
8
4
6
3 4
2 2
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Fig. 112. Regimul anual al numărului mediu lunar de zile cu cer senin (a) şi
acoperit (b) din Podişul Sucevei (1961-2010), după nebulozitatea totală
c. Regimul multianual, anual şi diurn al nebulozităţii inferioare

O parte din totalitatea norilor, care
acoperă cerul, cu baza situată în etajul Tab. 71. Mediile lunare şi anuale ale nebulozităţii
inferioare (zecimi) din Podişul Sucevei (1961-2010)
inferior (sub 2000m), caracterizând nebu- Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 Media
lozitatea inferioară şi exercitând influenţe Rădăuţi 4,1 4,5 4,4 4,0 3,7 3,7 3,5 3,1 3,3 3,4 4,6 4,6 3,9
mult mai semnificative decât cei anteriori Suceava 4,5 4,7 4,3 3,9 3,5 3,4 3,2 2,8 3,1 3,5 4,9 4,9 3,9
asupra elementelor şi proceselor climati- Fălticeni 4,9 4, 4,5 4,1 3,7 3,5 3,2 2,9 3,2 3,5 5,0 5,1 4,0
ce, sunt: Nimbostratus (Ns), Stratus (St), Cotnar 5,0 5,2 4,8 4,4 3,8 3,7 3,4 3,0 3,3 3,8 5,4 5,6 4,3
Stratocumulus (Sc), Cumulus (Cu) şi Cu- Roman 4,5 4, 4,0 3,3 2,9 2,9 2,6 2,2 2,4 3,1 4,6 4,8 3,5
mulonimbus (Cb). Media 4,7 4,7 4,4 4,0 3,5 3,4 3,2 2,8 3,1 3,5 4,9 5,0 3,9
Nebulozitatea inferioară medie
este de regulă mai redusă decât cea totală (fiind cuprinsă între 40-60% din aceasta).
Valorile medii anuale ale nebulozităţii inferioare în se încadrează între 3,5 zecimi la
Roman şi 4,3 zecimi Cotnari (tab. 71), însă a variat în perioada 1961-2010 între limita minimă
anuală de 2,4 zecimi la Roman în 1994 la cea maximă de 5,9 zecimi la Cotnari în 1980 (fig.
113).
Ca şi nebulozitatea totală, cea inferioară prezintă minimul anual în luna august (cu media
pe podiş de 2,7 zecimi), iar maximul în luna decembrie (4,9 zecimi), specifică la nivelul ţării
noastre regiunilor de câmpie, dealuri şi podişuri (fig. 114).
Zecimi Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari

6,0 y = -0,0332x + 4,6717 y = -0,0212x + 4,3185 y = -0,0397x + 4,9546 y = -0,0296x + 4,1777 y = -0,0305x + 5,0247
2 2 2 2 2
R = 0,5642 R = 0,335 R = 0,6003 R = 0,492 R = 0,3765
5,5
5,0
4,5
4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 113. Variaţia multianuală a valorilor nebulozităţii inferioare la staţiile din

118
Valorile medii lunare au avut 6
însă o variabilitate mare în perioada Rădăuţi Suceava

analizată (1961-2010), între extreme 5 Fălticeni Cotnari
lunare din cei 50 de ani mult mai dife- Roman M.Pod.Sv.
Z ecim i
renţiate, de la cea mai mică, de la 0,6 4
zecimi (septembrie 1994 la Roman) la
cea mai mare valoare medie lunară, de
3
9,0 zecimi (în noiembrie 1987 la Cot-
nari).
Regimul diurn al nebulozităţii 2
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
inferioare pe cele patru ore de obser-
Fig. 114. Regimul anual al nebulozităţii inferioare (zecimi)
vaţii climatologice prezintă în general
cam aceleaşi caracteristici ca şi cele
ale nebulozităţii totale. În decembrie se înregistrează valorile maxime la ora 600 TMG, fiind cu-
prinse între 5,1 (Rădăuţi) şi 6,3 zecimi Fălticeni), iar cele mai mici valori se înregistrează în luni-
le august-septembrie, la ora 000 TMG, cuprinse între 1,7 la Roman şi 2,6 zecimi la Fălticeni (fig.
115).
a b
6
5
5
4
Zecimi
Zecimi
3 00
00
3 06 06
12 2 12
18 18
2 1
c d
7
6
6
5
5
Zecimi
Zecimi
4
00
4 00 06
3 12
06
3 12 18
18 2
2 1
Fig. 115. Mersul anual al mediilor lunare (1961-2010) ale nebulozităţii inferioare de la cele 4 termene de ob-
servaţii, la Rădăuţi (a), Suceava (b), Fălticeni (c) şi Roman (d)
Mediile cele mai mari de la ora 12TMG se produc în februarie şi noiembrie la Rădăuţi şi
Suceava (la Fălticeni în martie şi decembrie) iar cea mai mică în august la Suceava şi Fălticeni
(cu excepţia de la Rădăuţi, unde minima se produce în octombrie). Mediile cele mai mari de ora
18 (4,8÷5,8 zecimi) se produc în decembrie la majoritatea staţiilor meteorologice (cu excepţia
Romanului), iar cele mai mici în luna august (sau octombrie la Rădăuţi).
Frecvenţa nebulozităţii inferioare (numărul de zile cu cer senin şi acoperit)
Expresia de timp „frumos” este mult mai corect reprezentată de numărul mediu anual de
zile cu cer senin după nebulozitatea inferioară comparativ cu cel calculat după nebulozitatea tota-
lă, faţă de care este mai mare (fig. 116a, tab. 72a,). Astfel, media anuală pe întregul podiş al
119
Sucevei este de 113,4 zile cu cer senin (faţă de 45,7 zile cu cer senin după nebulozitatea totală),
fiind cuprinse între mediile de 99,4 la Cotnari şi 129,7 la Roman.
Tab. 72. Numărul mediu de zile cu cer senin (a)

şi acoperit (b) din Podişul Sucevei (1961-2010) după nebulozitatea inferioară
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Suma
Rădăuţi 9,1 7,5 8,1 8,2 8,2 7,2 7,9 10,9 10,9 11,6 8,3 8,6 106,6
Suceava 9,3 7,7 9,5 9,2 10,3 9,2 10,3 13,1 13,1 11,9 7,8 7,9 119,3
a
Fălticeni 8, 6,8 ,5 8,6 9,9 9,6 10,8 13,7 11,5 10,9 7,2 6,5 112,0
Cotnari 6,2 6,0 7,8 7,5 9,1 8,0 9,3 12,2 10,9 10,5 6,3 5,7 99,4
Roman 8,5 8,7 10,0 10,1 11,5 9,8 12,1 15,2 14,9 12,5 8,6 7,8 129,7
Rădăuţi 5,1 5,2 5,1 3,5 1,9 1,7 1,2 1,1 1,9 3,0 6,1 6,0 41,8
Suceava 6,4 6,1 5,3 3,4 1,7 1,4 0,9 0,8 1,4 2,9 7,2 7,3 44,9
b Fălticeni 7,4 7,5 7,0 5,5 3,8 3,0 2,0 2,2 2,9 3,7 7,7 8,6 61,3
Cotnari 8,4 7,2 6,3 3,6 2,3 1,5 1,0 1,0 1,7 3,5 8,6 8,7 53,8
Roman 65 4,9 4,5 1,9 1,0 0,4 0,3 0,2 0,8 1,9 6,0 6,4 34,9
Zilele cu cer senin deţin o frecvenţă maximă în lunile august-septembrie, ce variază în-
tre valorile de 10,9 zile la Rădăuţi şi 14,9-15,2 zile la Roman şi minimă în lunile de iarnă, între
valorile de 5,7 zile la Cotnari în decembrie şi 8,7 zile la Roman în februarie.
Numărul mediu anual de zile cu cer acoperit după nebulozitatea inferioară (tab. 72b,
fig.116b) variază între 41,8 zile la Rădăuţi şi 61,3 zile la Fălticeni, mai redus decât cele calculate
după nebulozitatea totală. Mediile lunare cele mai mici din august sunt cuprinse între 0,2 zile la
Roman şi 2,2 zile cu cer noros la Fălticeni, iar mediile lunare cele mai mari, din decembrie, sunt
cuprinse între 6,0 zile la Rădăuţi şi 8,7 zile la Cotnari.
a b
16 10
Rădăuţi Suceava
14 Fălticeni Cotnari Rădăuţi Suceava
8
Roman M.Pod.Sv. Fălticeni Cotnari
Z ecim i
Roman M.Pod.Sv.
Z e c im i
12
6
10
4
8
6 2
4 0
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep O ct Nov Dec
Fig. 116. Regimul anual al numărului mediu lunar de zile cu cer senin (a) şi acoperit (b)
din Podişul Sucevei (1961-2010) după nebulozitatea inferioară
d. Frecvenţa genurilor principale de nori

Deşi observaţiile asupra norilor sunt vizuale, deci cu o anumită subiectivitate, prin ob-
servaţiile permanente, oră de oră, dau un anumit indiciu asupra celor 10 genuri de nori care evo-
luează deasupra Podişului Sucevei.
Norii stratiformi Stratocumulus au cea mai mare frecvenţă pe cerul Podişului Sucevei în
perioada rece a anului, începând din septembrie până în aprilie (datorită temperaturilor reduse,
inversiunilor cu stratificaţii stabile ale maselor de aer). Norii stratiformi din genul Altocumulus
devin preponderenţi începând cu sfârşitul lunii aprilie până în august. Altostratus şi Altocumulus
sunt mai frecvenţi în unele luni, depăşind uneori norii stratiformi.
Norii cumuliformi, Cumulus şi Cumulonimbus, sunt mai frecvenţi în lunile calde ale
anului, din mai până în septembrie şi mai ales vara, când convecţia termică este foarte activă.
Din Cumulonimbus cad cele mai bogate precipitaţii (averse, însoţite de oraje şi uneori, de
furtuni cu grindină, devenind hazarde meteo-climatice specifice acestor nori în condiţiile depăşi-
rii unei anumite intensităţi, determinând pierderi materiale şi umane). În ciuda frecvenţei reduse,
120
aceşti nori apar şi iarna în cazul advecţiilor ciclonice sau la trecerea fronturilor atmosferice, când
pot genera fenomene cu caracter de hazarde (averse de ninsoare sau lapoviţă, viscole etc.). Norii
superiori („de vreme bună”) sunt mai slab reprezentaţi în sezonul rece decât în cel cald şi au o
frecvenţă maximă vara. Cirrus fibratus (Ci fib) sunt cei mai frecvenţi, după care urmează Ci
spisatus, Cirrostratus (Cs), cei din genul Cirrocumulus (Cc) înregistrându-se foarte rar.
Deoarece hazardele meteoclimatice specifice norilor Cumulonimbus sunt complexe, de
natură mixtă, apărând ca urmare a conlucrării tuturor factorilor genetici, rol primordial avându-l
cei dinamici şi mai tuturor elementelor climatice, dintre care precipitaţiile dau nota dominantă,
vor fi analizate în cadrul unui subcapitol al Precipitaţiilor atmosferice.
3.4.2. Durata de strălucire a Soarelui
Variaţia periodică şi neperiodică a nebulozităţii determină şi variaţia invers proporţiona-
lă a intensităţii şi duratei efective de strălucire a Soarelui.
Durata de strălucire a Soarelui influenţează direct temperatura solului, aerului (valorile
lunare ale acestor elemente climatice având acelaşi sens de evoluţie) şi umezeala relativă, cu ca-
re are o corelaţie invers proporţională (fig. 117), corelaţie care se menţine şi în cadrul regimului
diurn).
o
%, Umezeala relativă Temperatura Durata de s trălucire C,
z e ci mi *10 z e ci de ore
Nebulozitatea aerului a Soarelui
90 30
25
20
15
60 10
5
0
-5
30 -10
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Fig. 117. Corelaţia valorilor medii lunare (1961-2010) a umezelii relative, nebulozităţii,
temperaturii aerului şi duratei de strălucire a Soarelui la Suceava
a. Repartiţia spaţială şi variabilitatea duratei anuale de strălucire a Soarelui

În mod normal, valorile duratei medii anuale de strălucire a Soarelui (fig. 118) ar trebui
să crească de la nord spre sud, cu unele mici abateri determinate de condiţiile topoclimatice loca-
le. În realitate suma medie anuală cea mai mică, de 1875,1 ore, se înregistrează la Suceava, da-
torită unei nebulozităţii totale anuale mai ridicate decât la Rădăuţi sau Fălticeni şi a unor condiţii
topoclimatice urbane locale, cu ceţuri şi pulberi atmosferice mai frecvente, deci o poluare mai
accentuată.
Valoarea medie anuală cea mai mare, din po- Tab. 73. Durata medie anuală de strălucire a
diş, de 2125,8 ore, se înregistrează la Cotnari Soarelui la staţiile din Podişul Sucevei (1961-2010)
Durata Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
datorită poziţiei geografice cu expoziţie mai Medie 1912,6 1880,5 1994,4 2125,8 1981,4
favorabilă (pe un deal dominant, cu altitudi- Minimă 1418,8 1564,8 1658,3 1754,5 1641,5
nea de 289m), la o latitudine mai sudică, pre- Anul 1972 1991 1991 1984 1991
cum şi aşezării la limita dintre Podişul Maximă 2357,2 2262,2 2319,7 2376,6 2316,2
Sucevei şi Câmpiei Moldovei, uşoarei Anul 2000 2000 2000 2000 2007
föehnizări a maselor de aer ce vin dinspre
vest de pe înălţimi mai mari, de deasupra Dealului Cătălina, cu o altitudine de peste 300m. Po-
tenţialul solar din arealul viticol Cornari explică de altfel cultivarea tradiţională a viţei de vie din
cele mai vechi timpuri. La Roman se înregistrează o sumă medie anuală de 1981,4 ore, mai redu-
să decât la Cotnari, dar şi ca la Fălticeni (1994,4 ore), fapt care poate fi pusă pe seama nebulozi-
tăţii mai mari, ceţurilor urbane mai frecvente (asemănător Sucevei) şi aşezării în culoarul
Siretului.
121
Dacă spaţial durata anuală de strălucire a

Soarelui oscilează în limite relativ reduse, în tim-
pul celor 50 de ani aceasta a avut o variabilitate
remarcabilă, cu numeroase abateri pozitive sau
negative de la medie (tab. 73, fig. 119, 120), între
valorile extreme de 1418,8 ore din anul 1972 de
la Rădăuţi şi 2376,6 ore din anul 2000 de la Cot-
nari din 4512,0 ore posibile.
Abaterile duratelor anuale de strălucire a
Soarelui apar mai mult sau mai puţin grupate faţă
de medie, astfel că la Rădăuţi de exemplu au fost
negative la începutul perioadei 1961-2010, iar în
ultimii 10 ani au fost pozitive (deasupra mediei
multianuale).
Durata de strălucire a Soarelui a fost ma-
ximă la staţiile din Podişul Sucevei în anul 2000
(la Roman în 2007) şi minimă anuală în 1991, la
mai multe staţii. Tendinţele liniare ale sumelor
anuale ale duratei de strălucire a Soarelui sunt de
creştere, ca şi în cazul temperaturii aerului, deci
venind timid, într-o anumită măsură în sprijinul Fig. 118. Repartiţia duratei medii anuale de
teoriei încălzirii globale. strălucire a Soarelui în Podişul Sucevei
(1961-2010)
Ore Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman

Trend Rădăuţi Trend Suceava Trend Fălticeni Trend Roman Trend Cotnari
2600
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0266x + 10,011
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0,1272
2400
2200
2000
1800
1600
1400
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 119. Evoluţia, variaţia şi tendinţele liniare ale mediilor anuale ale duratei
de strălucire a Soarelui (ore) din Podişul Sucevei (1961-2010)
a b
O re Abateri termice anuale la Suceava Trend mobil (5 ani) Trend liniar O re Abateri termice anuale la Cotnari Trend mobil (5 ani) Trend liniar
500
300
400 y = 2,9675x - 70,918 y = 3,0021x - 70,216
R2 = 0,0813 200
300 R2 = 0,0928
200 100
100 0
0 -100
-100
-200
-200
-300
-300
-400 -400
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009 1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 120. Abaterile duratelor anuale de strălucire a Soarelui de la mediile multianuale (1961-2010)
la Suceava (a), Cotnari (b)
b. Regimul anual al duratei anuale de strălucire a Soarelui
122
Ca în toate zonele mai joase din spaţiul extra şi intracarpatic şi în Podişul Sucevei durate-
le medii lunare şi diurne de strălucire ale Soarelui prezintă un mers ordonat şi previzibil, de o
parte şi de alta a unei axe imaginare de simetrie verticală ce trece prin maximul anual (fig. 121)
şi care împarte curbele de distribuţie ale acestui parametru în două părţi: una ascendentă în prima
parte a anului, din decembrie până în iulie, alta descendentă, după iulie.
Dacă ar lipsi complet norii de pe bolta cerească, durata de strălucire posibilă a Soarelui
pe cer ar fi mult mai ridicată, de cca. 1,5-2,5 ori. Matematic şi astronomic o zi lumină dintr-o lu-
nă de vară are o durată maximă. Prin urmare şi durata posibilă de strălucire a Soarelui ar fi trebu-
it să fie maximă (în luna iunie), dar în realitate din cauza sistemelor noroase care ecranează dis-
cul solar, durata efectivă de strălucire a Soarelui este mai mică decât cea posibilă.
Ore
500
Dp_S uce ava
Dp_Făl ti ce ni
450 4 76,6 481 ,9
468 ,8 Dp_Roman
De _S uce ava
400 4 41,0
De _Făl ti ce ni
4 08,9
De _Roman
350 377 ,4
3 68,4
300 33 6,9
287 ,4 28 0,1
250 2 77,0
26 4,2
24 4,6
2 26,5 23 9,4
200
22 4,2
150 18 2,1
1 61,5
14 9,4
100 129 ,7
8 9,0 84 ,4
50 79 ,6 68 ,5
0
Ian Fe b M ar Apr M ai Iun Iul Aug Se p Oct Noe De c
Fig. 121. Corespondenţa dintre durata efectivă medie (De) şi posibilă (Dp)
de strălucire a Soarelui (1961-2010)
Duratele lunare efective şi posibile de strălucire a Soarelui prezintă un mers paralel în

cursul unui an (fig. 121). În luna iulie, cu zilele lungi şi nebulozitate redusă, se înregistrează ma-
ximul anual, cu valori cuprinse între 243,5 ore la Suceava şi 288,7 ore la Cotnari, iar în decem-
brie, când nebulozitatea este maximă şi zilele cele mai scurte din an, se produce minimul anual,
cuprins între 58,2 ore la Roman şi 74,2 ore la Cotnari (fig. 122).
Duratele medii lunare de strălucire a Soarelui cresc treptat şi uşor de la minimul din de-
cembrie, în lunile ianuarie – februarie, mai rapid în lunile martie - mai, apoi din nou mai încet,
până la maximul din iulie, după care scad uşor în august şi mult mai rapid în septembrie – no-
iembrie (fig. 122).
Ore
300
RADAUTI
SUCEAVA
250 FALTICENI
COTNARI
ROMAN
200 Media
150
100
50
Fig. 122. Regimul anual al duratelor medii lunare de strălucire a Soarelui (ore)
Tab. 74. Duratele medii (ore) anuale, semestriale,
123
anotimpuale şi lunare efective de strălucire a Soarelui (1961-2010) în Podişul Sucevei

Semestriale Anotimpuale Luna
Statia
S.r. S.c. I P V T Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Rădăuţi 618,1 1294,5 246,7 519,4 726,0 420,5 82,3 94,2 133,7 163,6 222,1 232,9 252,2 240,9 182,8 150,3 87,4 70,2
Suceava 597,6 1282,9 234,1 518,3 712,6 415,5 78,5 88,4 130,0 163,7 224,6 225,7 246,5 240,4 182,0 148,4 85,1 67,2
Fălticeni 628,3 1366,1 245,2 545,7 766,2 437,3 80,9 94,4 138,7 174,7 232,3 245,0 265,2 256,0 192,9 156,3 88,1 69,9
Cotnari 639,8 1486,0 248,6 581,2 838,1 457,9 80,9 95,3 143,6 184,8 252,8 266,7 291,2 280,2 210,3 160,4 87,2 72,4
Roman 570,1 1411,3 207,0 550,9 797,9 425,6 65,7 84,2 136,0 177,0 237,9 253,1 275,6 269,2 198,5 149,7 77,4 57,1
Media 610,8 1368,2 236,3 543,1 768,2 431,4 77,7 91,3 136,4 172,8 233,9 244,7 266,1 257,3 193,3 153,0 85,0 67,4
Fracţia de insolaţie (raportul dintre durata efectivă şi cea posibilă) atinge valori maxime
în luna august, datorat nebulozităţii totale mai scăzute (fig. 123).
Ore Durata medie (De) Cea mai mică Cea mai mare Durata posibilă (Dp) Fractia de insolatie Fr.ins. (De/Dp)
600 0,60
0,54
0,51
0,47 0,48 0,49
500 0,45 0,50
483 486
0,39 465 440
400 0,35 0,40
0,32 407 378 0,31
0,30 372 338
300 0,27 0,30
293 248 238 282
280 220 232
267
200 183 0,20
159 151
132
83 94 86
100 72 0,10
0 0,00
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Fig. 123. Regimul anual al duratelor lunare (ore) efective cele mai mici, medii (De), maxime, posibile (Dp) de
strălucire a Soarelui şi fracţia de insolaţie de la staţia meteorologică Rădăuţi (1961-2010)
În semestrul cald al anului (aprilie-septembrie), când plantele se află în plină vegetaţie, în

diverse faze fenologice, definitorii pentru acumularea de substanţă şi producţie la culturile agri-
cole, pe fondul unei nebulozităţi reduse, durata de strălucire a Soarelui totalizează la toate staţiile
peste 65% din cea anuală, fiind cuprinsă între 1282,9 ore la Suceava şi 1486,0 ore la Cotnari. La
toate celelalte staţii se înregistrează valori intermediare, dar pe ansamblu, semestrul cald este şi
cel mai însorit din an (fig. 124a).
Semestrului rece (octombrie-martie) îi revine cca. 30% din durata efectivă de strălucire a
Soarelui (cu o medie de 610,8 ore faţă de 1368,2 ore. Variabilitatea semestrială a acestui ele-
ment climatologic în cei 50 de ani s-a desfăşurat între valorile extreme de 389,1 ore la Rădăuţi,
în semestrul rece 1968-1969 şi 1775,4 ore la Cotnari, în semestrul cald al anului 2009.
Repartiţia anotimpuală a duratei strălucirii Soarelui se reflectă direct în regimul termic
analizat anterior, cu un minim iarna, de 236,3 ore şi maxim vara, de 768,2 ore ca medie pe podiş
(tab74, fig.124b). Iarna, acest element are o distribuţie mai uniformă în teritoriu, cu valori cu-
prinse între 207,0 ore la Roman şi 248,6 ore la Cotnari, pe când în celelalte anotimpuri una mai
dispersată şi aparent fără o regulă anume. Vara, durata de strălucire a Soarelui este cuprinsă între
valorile medii de 712,6 ore la Suceava şi 838,1 ore la Cotnari, primăvara între 518,3 ore la Su-
ceava şi 581,6 ore la Cotnari, iar toamna între 415,5 la Suceava şi 457,9 ore la Cotnari. Mediile
anotimpuale cele mai mici s-au produs la mai multe staţii (Roman, Suceava, Rădăuţi) pe când
cea mai mare s-a înregistrat numai la Cotnari.
Ca şi cele anuale, sumele semestriale, anotimpuale şi lunare concrete în care Soarele nu a
fost obturat de nori au oscilat în limite mult mai mari în perioada 1961-2010, între valorile ex-
treme. Astfel, sumele semestriale au oscilat între 389,1 ore la Rădăuţi în semestrul rece 1968-
1969 şi 1775,4 ore la Cotnari în cel cald al anului 2009 (tab. 75, 76).
Durata medie anotimpuală a variat între valorile de 105,2 ore la Roman în iarna 1962-
1963 şi 956,2 ore la Cotnari în vara anului 1963. Duratele lunare cele mai reduse se înregistrează
124
în lunile noiembrie-februarie, fiind în general cuprinse între 20 şi 40 ore. Sumele minime lunare
s-au înregistrat în decembrie la toate staţiile meteorologice din Podişul Sucevei, fiind cuprinse
între 10,1 ore în 1969 la Roman şi 25,6 ore în 1969 la Cotnari.
a
Ore Sem.rece Sem.cald
1600
(605,5ore ) (1352,5ore )
1486,0
1411,3
1200
1366,1
1294,5
1282,9
800
597,6
628,3
400
618,1
639,8
570,1
0
b
Iarna Primăvara Vara Toamna
O re
(236,3h) (543,1h) (768,2h) (431,4h)
900
800
838,1
766,2
797,9
700
726,0
712,6
600
581,2
550,9
545,7
500
518,3
519,4
457,9
400
420,5
437,3
415,5
425,6
300
248,6
234,1
245,2
200
246,7
207,0
100
0
Fig. 124. Regimul anual conturat pe baza mediilor semestriale (a) şi anotimpuale (b) ale duratelor
medii de strălucire a Soarelui în Podişul Sucevei (1961-2010)
Tab. 75. Duratele lunare, semestriale şi anotimpuale

cele mai mici de strălucire a Soarelui la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec SR SC I P V T
Rădăuţi 21,7 33,2 69,2 89,4 120,7 132,1 161,9 147,4 81,8 74,0 32,9 14,0 389,1 880,4 124,9 345,9 490,8 287,5
1968 1969 1980 1965 1991 1969 1972 1972 1996 1972 1968 1969 1969 1972 1968 1991 1972 1968
Suceava 34,1 32,9 72,0 93,7 130,8 101,5 181,6 180,5 75,8 91,5 30,4 22,2 450,3 1017,0 142,5 336,6 545,6 264,7
2010 1969 1964 1965 1991 1988 1962 1996 1996 1972 1987 1969 1969 1991 2010 1991 1962 1996
Fălticeni 39,5 37,3 79,4 121,7 131,9 176,9 207,7 195,0 80,2 88,5 35,6 21,0 485,3 1091,4 157,2 356,4 642,6 278,4
1996 1984 1963 1982 1991 1969 1969 1996 1996 1972 1968 1969 1977 1991 1996 1991 1991 1996
Cotnari 41,4 32,2 84,6 116,5 163,7 187,4 233,8 215,3 107,4 77,4 30,9 25,6 483,3 1251,4 160,1 383,0 724,0 311,8
1966 1984 1985 1975 1991 1989 1979 1996 1996 1976 1968 1969 1969 1991 1984 1991 1969 1976
Roman 24,5 24,5 77,1 105,3 131,9 170,8 199,3 196,8 92,1 64,1 24,3 10,1 401,8 1179,3 105,2 351,0 673,3 289,0
1966 1963 1964 1965 1991 1989 1963 1997 1996 1976 1968 1969 1963 1991 1963 1991 1965 1976
În schimb valorile cele mai reduse din lunile verii depăşesc 200 de ore de strălucire a
Soarelui la Fălticeni şi Cotnari (tab. 75), pe când valorile maxime pot depăşi chiar 300 ore (tab.
76). Cea mai însorită lună în cei 50 de ani (1961-2010) la cele 5 staţii analizate a fost iulie 2009
la Cotnari, cu 363,3 ore de insolaţie (tab. 76), durată mai mică cu peste 100 ore faţă de durata
posibilă de strălucire a Soarelui. Interesantă este distribuţia lunară atât a valorilor minime lunare
cât şi a celor maxime în intervalul analizat, care nu este uniformă la cele 5 staţii, ţinând cont de
unele condiţii topoclimatice locale ce au favorizat inversiuni termice cu durate mai reduse de
strălucire a Soarelui chiar în sud, la Roman, timp în care la Rădăuţi, în nord vremea a fost mai
„frumoasă”, cu mai multe zile însorite.
Tab. 76. Duratele lunare, semestriale şi anotimpuale
cele mai mari de strălucire a Soarelui la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec SR SC I P V T
125
Rădăuţi 148,9 174,9 216,4 276,2 357,5 316,4 349,8 318,9 276,7 206,3 145,3 121,8 799,4 1650,0 365,0 706,3 868,3 534,8
1993 1976 2002 2009 2000 2000 2009 2008 1975 2000 1982 1973 1974 2009 1976 2000 2000 2006
Suceava 143,7 149,6 200,9 255,3 376,6 313,0 324,8 300,1 274,6 215,7 141,0 126,3 800,1 1552,1 343,6 695,0 827,3 548,6
1989 1998 1968 2009 1970 1964 2009 2008 1975 1967 1982 1973 1989 2000 1989 2000 2000 1969
Fălticeni 134,9 155,7 205,8 270,9 358,4 333,3 344,1 327,0 270,9 210,1 147,8 125,2 816,0 1655,7 339,9 707,9 890,4 569,3
1989 1998 1968 2009 2000 1964 2009 2008 1975 1967 1982 1973 1974 2009 1989 2000 2000 1969
Cotnari 141,5 162,4 211,8 286,5 367,2 345,4 363,3 353,8 284,5 221,7 146,4 135,4 850,8 1775,4 376,6 750,1 956,2 589,5
1993 1997 1990 2009 2000 1996 2009 2008 1975 1988 1969 1998 1989 2009 1993 2007 1963 1969
Roman 135,2 144,0 216,9 275,5 361,6 337,7 362,4 345,9 286,5 207,1 140,3 115,0 779,5 1709,4 331,8 771 931 579,6
1993 1997 2005 2009 2000 2007 2007 2008 1975 2006 1969 1973 1974 2009 1976 2007 2007 1969
Mediile zilnice lunare şi anuale ale duratei de strălucire a Soarelui

Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui poate fi caracterizat mai exact şi pe baza
valorilor medii diurne multianuale ale acestui element. Din analiza mersului anual al valorilor
medii zilnice multianuale se observă evoluţia anuală inversă faţă de cea a nebulozităţii atmosfe-
rice, creşterea valorică a uneia pe eşantioane temporale de o zi sau grupări de două sau mai multe
zile, atrăgând după sine descreşterea celeilalte. Maximele zilnice dintr-un an au frecvenţa cea
mai ridicată în iulie, dar se pot produce uneori şi în august, iunie şi chiar în mai, iar minimele
zilnice predomină în decembrie, dar şi în ianuarie, noiembrie şi chiar februarie. Extremele zilnice
anuale, cât şi valorile intermediare cuprinse între acestea, au la Cotnari valori ceva mai mari de-
cât la celelalte staţii, iar minimele zilnice se produc de obicei la Rădăuţi.
Mersul valorilor insolaţiei este fluctuant de la o zi la alta, cu descreşteri frecvente în in-
tervalul decembrie-iulie, pe fondul general ascendent de creştere şi creşteri repetate în intervalul
iulie-decembrie, pe tendinţa generală evolutivă de descreştere. În anotimpurile de tranzi-
ţie acest element prezintă valori in-
Tab. 77. Mediile zilnice lunare
termediare celor din anotimpurile şi anuale ale duratei de strălucire a Soarelui (1961-2010)
de vară şi iarnă (primăvara fiind Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
totuşi mai însorită). Rădăuţi 2,65 3,33 4,31 5,45 7,16 7,76 8,14 7,77 6,09 4,85 2,91 2,26 5,20
Conform datelor din obser- Suceava 2,53 3,13 4,19 5,46 7,25 7,52 7,95 7,75 6,07 4,79 2,84 2,17 5,13
vaţiile efectuate în perioada 1961- Fălticeni 2,61 3,34 4,47 5,82 7,49 8,17 8,55 8,26 6,43 5,04 2,94 2,25 5,44
2010, mediile zilnice sunt cele mai Cotnari 2,61 3,37 4,63 6,16 8,15 8,89 9,39 9,04 7,01 5,17 2,91 2,34 5,79
Roman 2,12 2,98 4,39 5,90 7,67 8,44 8,89 8,68 6,62 4,83 2,58 1,84 5,37
mari în luna iulie, înscriindu-se în-
tre 7,95 ore la Suceava şi 9,39 ore Tab. 77. Mediile zilnice lunare
la Cotnari (tab. 77). În decembrie şi anuale ale duratei de strălucire a Soarelui (1961-2010)
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
Soarele străluceşte în medie între
Rădăuţi 2,65 3,33 4,31 5,45 7,16 7,76 8,14 7,77 6,09 4,85 2,91 2,26 5,20
1,84 ore zilnic la Roman şi 2,34 ore Suceava 2,53 3,13 4,19 5,46 7,25 7,52 7,95 7,75 6,07 4,79 2,84 2,17 5,13
pe zi la Cotnari. Din decembrie pâ- Fălticeni 2,61 3,34 4,47 5,82 7,49 8,17 8,55 8,26 6,43 5,04 2,94 2,25 5,44
nă în iulie, valorile medii zilnice Cotnari 2,61 3,37 4,63 6,16 8,15 8,89 9,39 9,04 7,01 5,17 2,91 2,34 5,79
sunt în creştere, din iulie până în Roman 2,12 2,98 4,39 5,90 7,67 8,44 8,89 8,68 6,62 4,83 2,58 1,84 5,37
decembrie în descreştere treptată.
Teoretic Soarele străluceşte în medie între 5,13 ore la Suceava şi 5,79 ore la Cotnari.
Maxima absolută zilnică lunară a duratei strălucirii Soarelui din observaţii
Maxima absolută zilnică lunară a strălucirii Soarelui din perioada 1961-2010, redată în
valori reale, concrete (tab. 78), ne arată limita superioară, ca durată maximă zilnică, care poate
egala durata maximă posibilă a strălucirii astrului solar pe bolta cerească. Şi din acest punct de
vedere, chiar şi în cele mai însorite zile ale sale, Soarele străluceşte cel mai puţin pe cer în de-
cembrie, datorită nebulozităţii ridicate (prin persistenţa norilor stratiformi, frecvenţa depresiuni-
lor barice la traversarea arealului de un număr mare de fronturi atmosferice), zilelor scurte, nop-
ţilor lungi (fig. 125).
În iunie zilele au durata anuală maximă, cuprinsă între 15,3 şi 15,9 ore (Rădăuţi în 1964,
1968, 1969; Fălticeni în 1968 şi la Roman în 1995), urmată de iulie, august şi chiar mai.
Tab. 78. Durata maximă diurnă de
strălucire a Soarelui din Podişul Sucevei (1961-2010)
StaţiaIan Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
8,8 10,1 11,8 13,5 15,0 15,3 15,3 15,2 12,3 10,7 8,7 8,2
Rădăuţi 1972 1965 1968 1997 1918 64,68,69 64,68 1971 1971 1970 1983 1970
126
Luna iulie prezintă o situa- Suceava 8,9 10,3 11,9 13,6 14,9 15,5 15,4 15,2 12,4 10,8 9,3 8,1
85, 90 1997 81, 94 1975 1970 96,97 1994 1994 79,83 1973 94,96 1986
ţie asemănătoare, zilele devenind 8,9 10,3 11,7 13,5 15,0 15,3 15,1 15,0 12,4 10,8 9, 8,2
Fălticeni 1983
puţin mai scurte, circulaţia vestică 1976 81,89 1983 1968 1968 1968 65,84 1978 69,78 1978 1998
8,9 10,2 11,8 13,3 15,1 15,8 15,5 15,1 12,5 10,8 9,3 8,5
atenuându-se, cea de blocare acţi- Cotnari 76,90, 65,74, 95, 67,72, 67,72, 67,72, 65,
1977 1998 96,97 1973 71,84
onând mai frecvent şi doar situaţii- 97 85 96 86,98 73,97 73 73
8,8 10,2 11,9 13,4 14,8 15,9 15,6 14,9 12,3 10,7 9,4 7,9
le sinoptice conjuncturale fac ca în Roman 1978 1997 1981 1997 1982 1995 81,97 1994 1979 86,87 71,91 72,76
această lună să nu se înregistreze o
frecvenţă mai mare a maximelor zilnice anuale decât în iunie. În realitate, durata medie lunară a
insolaţiei indică luna iulie ca fiind cea mai însorită din an.
O re
15
12
Minima Me dia Maxima

3
Ziua din an
0
1
11
21
31
41
51
61
71
81
91
101
111
121
131
141
151
161
171
181
191
201
211
221
231
241
251
261
271
281
291
301
311
321
331
341
351
361
Fig. 125. Variaţia interdiurnă a duratelor maxime, medii şi minime de strălucire a Soarelui
la Suceava (1961-2010)
c. Regimul diurn al duratei strălucirii Soarelui

Regimul diurn şi anual al duratei de strălucire a Soarelui îl putem urmării sau analiza mai
bine cu ajutorul reprezentărilor izopletare (fig. 126). Acestea scot în evidenţă creşterea însoririi
dinspre dimineaţă spre amiază şi descreşteri de la amiază până la apusul Soarelui. Creşterile şi
descreşterile sunt mai lente, cu valori mai reduse ale duratei de strălucire a Soarelui iarna, când şi
distanţele dintre izohelii sunt mai mari, vara aceste creşteri fiind mai rapide, superioare valoric
primelor (izoheliile fiind apropiate între ele, mai ales după răsărit sau dinaintea asfinţitului).
a b
Fig. 126. Helioizopletele duratelor medii orare multianuale de strălucire a Soarelui (1961-2010)
la Suceava (a) şi Cotnari (b)
d. Numărul mediu anual, semestrial, anotimpual şi lunar al zilelor cu Soare

Acesta include toate zilele în care astrul solar a fost vizibil pe cer, chiar şi pentru un inter-
val minim de timp (1 minut) în care razele solare ating direct suprafaţa terestră. Suma medie
anuală de zile însorite creşte în general de la nord, nord-vest către sud şi sud-est, fiind mai mare
127
la Cotnari (289,3 zile) decât la Roman (288,8 zile), locaţie mai sudică dar cu alte condiţii locale
(influenţa urbană, aşezare în culoar, nebulozitate ceva mai mare).
Regimul anual al numărului de zile cu Soare este invers proporţional cu nebulozitatea şi
este caracterizat printr-un minim mediu anual de 16,8 zile în decembrie, cuprinse între 16,2 la
Rădăuţi sau Suceava şi 17,5 zile la Cotnari (tab. 79, fig. 127) şi un maxim mediu de 29,4 zile în
iulie (cuprins între 29,2 zile la Suceava sau Fălticeni şi 29,7 zile la Roman). Maximul anual al
acestui parametru nu se produce în iunie datorită nebulozităţii mai mari şi nici în august, datorită
duratei mai reduse a zilei decât în iunie şi iulie.
Tab. 79. Numărul mediu lunar, anual, semestrial,
anotimpual al zilelor însorite şi procentul lor din zilele anului (1961-2010)
Numărul mediu Procentul din numărul de zile anual
Staţia I F M A M I I A S O N D An Sr Sc I P V T I F M A M I I A S O N D An Sr Sc I P V T
Rădăuţi 17 18 22 24 28 28 29 29 26 25 18 16 280 116 165 51 74 86 70 6 6 8 9 10 10 10 10 9 9 6 6 100 41 59 18 26 31 25
Suceava 18 18 22 25 28 28 29 29 27 25 18 16 282 117 165 52 75 86 70 6 6 8 9 10 10 10 10 9 9 6 6 100 42 58 18 27 30 25
Fălticeni 18 18 23 25 29 28 29 29 27 25 19 17 286 119 167 53 76 86 71 6 6 8 9 10 10 10 10 9 9 7 6 100 42 58 18 27 30 25
Cotnari 19 18 23 25 28 28 30 29 27 26 18 18 289 122 168 55 76 87 71 7 6 8 9 10 10 10 10 9 9 6 6 100 42 58 19 26 30 25
Roman 19 18 23 25 29 28 30 29 27 26 18 17 289 120 168 54 76 88 71 7 6 8 9 10 10 10 10 9 9 6 6 100 42 58 19 26 30 25
Media 18 18 22 25 28 28 29 29 27 25 18 17 285 119 167 53 76 87 70 6 6 8 9 10 10 10 10 9 9 6 6 100 42 58 19 26 30 25
Minimul din decembrie se corelează cu maximul anual al nebulozităţii. Şi lunile februarie

(cu 17,9 zile), ianuarie şi noiembrie (cu o medie egală, de 18,2 zile) deţin durate reduse de stră-
lucire a Soarelui, iar la cealaltă extremă, durate medii ridicate, apropiate de cele din iulie, sunt
specifice lunilor august, mai şi iunie (28-29 zile).
Nr.
30
27
24
21
Rădăuţi
Suceava
Falticeni
18
Cotnari
Roman
Media
15
I F M A M I I A S O N D
Fig. 127. Regimul anual al numărului mediu lunar de zile cu Soare din Podişul Sucevei (1961-2010)
e. Influenţa radiaţiei solare asupra organismelor vii (hazardele radiative)

Radiaţia solară reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori nu numai climatici, ci şi ai
apariţiei şi întreţinerii vieţii pe Pământ. Aceasta se explică tocmai prin faptul că valorile acesteia
sunt în plaja optimă apariţiei şi întreţinerii vieţii.
Soarele emite un spectru larg de radiaţii gamma, X, ultraviolete (UVA, UVB, UVC), vi-
zibile (luminoase), unde radio, infraroşii, dintre care o parte importantă sunt absorbite de stratul
de ozon şi atmosferă (datorită picăturilor de apă şi impurităţilor solide din atmosferă).
Efectele benefice ale expunerii organismului la Soare sunt: sinteza vitaminei D3, radiaţiile
solare convertind 7-dehidrocolesterol din piele în provitamina D3, care este izomerizat rapid în
vitamina D3, reacţie ce este controlată de temperatura pielii şi care durează 2 - 3 zile. Din piele,
vitamina D3 este transportată în ficat, pentru a fi metabolizată. Pentru scopul producerii vitami-
nei D sunt suficiente expuneri de 15 minute la Soare. De asemenea, expunerea la soare duce la
128
ameliorarea unor boli cutanate (vitiligo, dermatita atopică, psoriazis); menţinerea sănătăţii psihi-
ce; creşterea toleranţei la stres; reglarea somnului.
În acelaşi timp, radiaţiile ultraviolete pot avea efecte nocive asupra vieţii, sănătăţii omului
şi în general asupra organismelor vii. Soarele emite radiaţii ultraviolete pe întreaga perioadă a
anului, însă vara sunt de aproximativ trei ori mai puternice decât iarna. De asemenea, intensitatea
lor creşte direct proporţional cu altitudinea.
Conform Administraţiei Naţionale de Meteorologie, indicele radiaţiei ultraviolete (indice-
le UV) este o estimare internaţională a nivelului radiaţiei ultraviolete la suprafaţa Pământului, în
vederea sprijinirii protejării populaţiei în timpul zilelor cu cer senin. Valoarea indicelui UV în
condiţii de cer senin este estimată în funcţie de concentraţia stratului de ozon, localizarea geogra-
fică, poziţia Soarelui, momentul din zi etc. Indicele UV indică relativ gradul de risc prin expune-
rea la radiaţia ultravioletă. Scara indicelui UV este de la 0 la 11+, valoarea cea mai mare deţi-
nând şi potenţialul maxim de afectare a pielii şi a ochilor.
Lungimile de undă ale radiaţiei ultraviolete cele mai periculoase pentru pielea umană se
află la valorile următoare: 100-400nm (raze UVA - 320-380nm, cca. 95% din total, UVB - 290-
320nm şi UVC - 190-290nm), cu procente ce variază în funcţie de condiţiile atmosferice, ano-
timp, regiune geografică, stratul de ozon. Datorită faptului că razele UVA aproape nu sunt bloca-
te de stratul de ozon, emisia acestora rămâne aproximativ neschimbată de-a lungul anului. Aces-
tea, deşi au cel mai pronunţat risc pentru organism, sunt cel mai frecvent absorbite în atmosferă,
ceea ce le face mai puţin dăunătoare decât cele UVB, care sunt mai puternice vara la amiază.
Acestea sunt filtrate de nori şi chiar blocate de sticlă.
Stratul de ozon, principal filtru în calea razelor UV, se micşorează anual datorită poluanţi-
lor atmosferici. În special, radiaţiile ultraviolete de tip C, care ajungeau rar şi slab la nivelul solu-
lui, acum tot mai prezente unde stratul de ozon este mai subţire, distrug structura celulelor,
ADN-ul molecular, împiedicând înmulţirea celulelor şi cauzând moartea lor.
Ultravioletele de tip A sau UVA sunt principalele raze ce contribuie la bronzarea pielii, dar
pot duce la îmbătrânirea prematură a pielii, leziuni oculare şi la dereglări ale sistemului imunitar
uman. Ambele tipuri de radiaţii cresc riscul apariţiei cancerului de piele.
Consecinţele expunerii solare asupra pielii
Fiecare persoană posedă un anumit nivel de bronzare ce variază în funcţie de tipul de piele
şi care corespunde numărului de ore de expunere la Soare pe care pielea le poate tolera.
Arsurile solare (eritemul actinic) apar după o anumită doză de radiaţii UVB resimţite asu-
pra pielii. Aceasta doză variază în funcţie de intensitatea razelor UV, de durata la expunere şi de
sensibilitatea persoanei la radiaţiile solare. Astfel, expunerea prelungită poate avea efecte nefa-
vorabile ale asupra pielii, ca: inflamaţii ce pot apărea după 1-8 ore de la expunere şi diminua du-
pă 72 de ore; pigmentarea imediată, persistentă şi tardivă ce durează aprox. 2 ore; foto-
îmbătrânirea (cu o durată de 2-3 săptămâni) prin îngroşarea epidermei, ridare accentuată în zo-
nele foto-expuse ce apare la câteva zile de la expunerea la UVB sau UVC; diverse forme de lezi-
uni ca lentigo solar (pete brun-deschise), efelidele (pistruii), Poikilodermia Civatte, keratoza ac-
tinică (leziune pre-canceroasă ce se poate transforma într-un epiteliom spinocelular), epiteliomul
bazocelular (tumoră cutanată cu evoluţie lentă), epiteliomul spinocelular (tumoră malignă a
epidermului), melanomul (tumoră malignă de origine melanocitară, ducând la deces în câţiva
ani) etc.
Reacţiile de fotosensibilitate apar ca urmare a faptului că tegumentul este sensibilizat de
interacţiunea dintre o substanţă fotoreactivă prezentă în piele şi radiaţiile luminoase capabile să
excite această substanţă. Această substanţă se găseşte în tegument prin aplicarea externă sau prin
absorbţie internă a unor agenţi fotosensibilizanţi (medicamente, produse cosmetice etc.). Aceste
reacţii de fotosensibilitate sunt de două tipuri: foto-toxicitate care este o reacţie fotochimică şi
fotoalergie care este o reacţie foto imunologică.
Cancerul cutanat prezintă două tipuri principale: carcinoamele si melanoamele. De la an la
an, numărul cazurilor de cancer cutanat s-a dublat in Romania. Persoanele cele mai afectate sunt
129
cele care au pielea albă, blonzii sau roşcaţii cu pistrui, persoanele care se bronzează greu şi care
suferă uşor de arsuri solare. S-au fost depistate trei tipuri de cancer de piele:
- melanomul este forma cea mai puţin întâlnită, însă cea mai gravă a cancerului de piele,
fiind sub forma unei pete maronii care seamănă cu o aluniţă mai neobişnuită, cu un contur nere-
gulat şi în general, de formă asimetrică, de culoare diferită, maronie, roşiatică sau gri. Similară
adesea unui neg sau insecte prinse pe piele, melanomul este întâlnit mai ales în partea de sus a
spatelui la bărbaţi şi pe picioare sau spate la femei.
- carcinoame bazocelulare si spinocelulare cu dezvoltare mai ales pe regiunile expuse la
Soare, iniţial de forma unei băşici translucide sau a unui neg ce poate creşte şi căpăta o crustă
deasupra, care uneori cade, fiind înlocuită de una nouă. Leziunea este roşie, însă poate avea şi un
anumit pigment (maroniu de exemplu). Carcinoamele spinocelulare se dezvoltă în general pe re-
giuni care au fost deja afectate de expunere şi care prezintă numeroase cheratoze solare.
- cheratozele solare reprezintă leziuni roşiatice sau brune, însoţite de o crustă persistentă o
perioada mai mare de timp în regiunile expuse razelor solare, crustă care dacă e îndepărtată se
formează la loc. In foarte multe cazuri pacienţii prezintă cheratoze solare de natură „pre-
canceroasă”. Unele dintre ele se transformă în carcinom spinocelular, diagnosticate şi tratate co-
rect doar de medicul dermatolog.
- Consecinţele expunerii solare asupra ochilor. Efectele radiaţiilor solare prelungite asu-
pra ochilor pot favoriza apariţia fotocheratitelor, a conjunctivitei şi accelerarea formării catarac-
tei. Expunerea la radiaţiile ultraviolete, în special cele reflectate de nisip vara sau de zăpadă iarna
pot produce arsuri la nivelul ochiului. O expunere îndelungată poate afecta nu doar structura su-
perficială a ochiului (corneea sau conjunctiva), ci şi elemente din structura internă, precum retina
sau lentilele. Persoanele care lucrează în aer liber, cele cu ochii deschişi la culoare sau cele căro-
ra li se administrează anumite medicamente fotosensibilizatoare (sulfonamida, tetraciclina,
fenotiazina, psoralenul sau alopurinol) sunt cele mai afectate de razele ultraviolete. De aceea,
uneori efectele în timp au rezultate ireversibile.
Expunerile prelungite pot determina instalarea cataractei (peliculă fină opacă apărută la ni-
velul cristalinului, blocând pasajul fasciculului luminos către retină). Corneea poate fi şi ea afec-
tată de arsurile solare, provocând uneori orbirea temporară. Tot Soarele se face responsabil pen-
tru dezvoltarea unor forme de cancer la nivelul conjunctivei sau al pleoapelor sau pentru apariţia
degenerării maculare la persoanele în vârstă, afecţiune oculară ce produce orbirea.
Expunerea la razele solare poate produce leziuni la nivelul ochiului - cheratita (inflamarea
corneei), pterigion (o excrescenţă peste cornee) şi afecţiuni ale corneei în general.
- Consecinţele expunerii solare asupra sistemului imunitar
Razele ultraviolete care acţionează asupra pielii pot avea efecte nocive şi asupra sistemului
imunitar. Acestea pot induce o imunodepresie, fapt ce favorizează apariţia anumitor boli infec-
ţioase cutanate sau generale.
Protecţia împotriva expunerii la radiaţiile solare
Cea mai bună soluţie pentru reducerea riscului este expunerea la Soare doar dimineaţa şi
seara, până în ora 10 şi după ora 16, deoarece la prânz, radiaţiile ultraviolete cad perpendicular.
Pentru a evita arsurile solare care fragilizează epidermul este necesară expunerea progresivă la
Soare, pentru ca pielea să aibă timpul necesar producerii de melanină (pigment cu rol protector).
Aplicarea unei creme cu factor de protecţie solară este o precauţie importantă, dar insufici-
entă pentru protecţia la cancerul de piele, fiind recomandate măsuri suplimentare: utilizarea unor
haine subţiri şi deschise la culoare, a pălăriilor, umbrelelor şi ochelarilor de soare adecvaţi.
130
Potrivit cercetărilor
şi în Podişul Sucevei numă-
rul cancerelor de piele creş-
te de la an la an, Se esti-
mează ca peste 3,500 de
noi cazuri de melanom au
fost semnalate in 1999,
comparativ cu 2,400 de ca-
zuri in 1989.
Totodată, prin ela-
borarea de prognoze meteo-
rologice adecvate şi prin
avertizări ale Administraţi-
ei Naţionale de Meteorolo-
gie asupra creşterii şi inten-
sificării radiaţiilor solare, în
special a celor ultraviolete,
prin reactualizarea hărţilor Fig. 128. Harta Indicelui UV din 15 iun 2010 (www.inmh.ro)
indicilor UV din buletinele
meteorologice zilnice (fig. 128), se reduce riscul în toate regiunile ţării asupra acestui hazard (pe-
ricol).
3.5. PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE ŞI HAZARDELE PLUVIALE
3.5.1. Precipitaţiile atmosferice
Precipitaţiile atmosferice, respectiv produsele de condensare şi cristalizare a vaporilor

de apă care cad din nori sub formă lichidă, solidă sau mixtă, constituie unul dintre cele mai im-
portante elemente climatice, cu influenţă deosebită în peisajul geografic al unei regiuni şi cu un
deosebit rol în atmosfera terestră. Ele constituie o verigă importantă a circuitului apei în natură şi
contribuie la creşterea umezelii solului şi atmosferice. În ultimă instanţă, dacă nu ar fi existat
apă, nu ar fi apărut nici viaţa pe Pământ. Apa a contribuit la formarea atmosferei terestre, un
adevărat scut al protecţiei vieţii. Fără aceasta, razele ultraviolete ale Soarelui ar fi fost fatale iar
amplitudinile termice diurne ar fi fost foarte mari.
Precipitaţiile au un rol foarte important asupra tuturor învelişurilor Pământului. Ele
influenţează în acelaşi timp celelalte elemente climatice, modificând continuu relieful, ca factor
modelator extern. Sunt foarte importante în configurarea reţelei hidrografice, în formarea şi dez-
voltarea vegetaţiei şi implicit a faunei şi a solurilor.
Ca şi celelalte elemente climatice, precipitaţiile atmosferice pot fi privite atât ca resursă
(verigă în circuitul apei în natură) cât şi ca hazard, atunci când se abat de la normalitate, ca valori
extreme (minime sau maxime).
a. Cantităţile anuale de precipitaţii
Suma medie anuală a precipitaţiilor atmosferice din Podişul Sucevei este de cca. 580mm,
mai exact 571,1mm, prin medierea sumelor medii anuale din perioada 1961-2010 de la staţiile
meteorologice, ori 596,0mm, prin luarea în calcul şi a posturilor pluviometrice.
Analizând cantităţile de precipitaţii medii anuale în Podişul Sucevei (fig. 129, 130), ob-
servăm diferenţieri spaţiale însemnate, de peste 100mm între sud şi partea centrală sau de nord a
Podişului Sucevei (518,5mm la Roman şi 623,9mm la Rădăuţi).
131
Luând în calcul şi posturi- mm Pma Altitudinea m

700 600
le pluviometrice, aceste diferenţi- 600
500
eri spaţiale cresc şi mai mult, de 500 634,8 620,1 608,0 587,3
531,2 544,3 523,9 400
la sub 500mm în sud (498,6mm 400 389 300
352 348
la Muncelu de Sus) la peste 300 289
200
248
700mm în nord-vestul podişului 200 100
230 216
100
(737,5mm la Solca). 0 0
Precipitaţiile atmosferice Rădăuţi Suceava Fălticeni Dolhasca Cotnari Paşcani Roman
scad treptat de la nord-vest la a

sud-est datorită descreşterii alti-
tudinii reliefului pe această direc-
ţie (conform principiului scăderii
precipitaţiilor cu altitudinea, deşi
ecartul celor două elemente este
redus) şi a frecvenţei mai mari a
maselor de aer mai umede în vest
(de origine oceanic-atlantică), ca-
re în deplasarea lor spre sud-est
pierd din umezeală (şi printr-o
uşoară foenizare). De asemenea, b
deschiderea largă a reliefului spre Fig. 129. Variaţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii
est facilitează pătrunderea mai atmosferice în raport cu altitudinea la staţiile meteorologice (a)
şi la posturile pluviometrice (b) din Podişul Sucevei (1961-2010)
frecventă a maselor de aer conti-
nentale mai uscate.
Pe lângă diferenţierile
pluviometrice generale nord-sud
se constată şi diferenţieri
topoclimatice vest-est, sau între
sectoarele umede suprapuse arii-
lor cu relief mai ridicat şi expuse
advecţiei maselor de aer vestice
sau nord-vestice mai umede (care
receptează cantităţi mai mari de
precipitaţii) şi sectoarele uneori
mai joase şi expuse aerului estic
şi sud-estic, cu insolaţie mai ma-
re. Procesele de föehnizăre ampli-
fică diferenţele între versanţii cu
expuneri opuse.
Analizând cantităţile
anuale de precipitaţii înregistrate
în perioada 1961-2010, la staţiile
existente în Podişul Sucevei, con-
statăm o variabilitate deosebită a
acestui element climatic în timp,
cu aspecte adeseori contradictorii
ale acestora. Datele disponibile
de precipitaţii pentru un interval Fig. 130. Repartiţia teritorială a cantităţilor anuale medii
de precipitaţii din Podişul Sucevei (1961-2010)
temporar mai mare, începând di-
naintea anului 1961 (54 ani la
Rădăuţi, 87 de ani la Suceava, 48 ani la Fălticeni şi Cotnari, 123 ani la Roman) ne indică o vari-
abilitate şi mai mare decât cea a perioadei de studiu, datorită unor ani în care sau înregistrat can-
132
tităţi extreme diferite (mai mari sau mai reduse, aşa cum la Suceava, extremele anuale au fost de
330,0mm în anul 1946 şi 1021,3mm în anul 1933, în intervalul 1921-2010 sau 346,7mm în anul
1986 şi 883,2mm în anul 2008, în perioada 1961-2010).
a
Rădăuţi Suce ava Fălticeni Cotnari Roman
mm
Trend Rădăuţi Trend Suce ava Tre nd Făltice ni Tre nd Cotnari Trend Roman
1000
y = 1,2669x + 602,52 y = 1,3905x + 580,86 y = 1,7071x + 564,52 y = 1,6047x + 490,37 y = 1,9797x + 473,58
R2 = 0,0214 R2 = 0,0255 R2 = 0,0464 R2 = 0,0426 R2 = 0,0586
850
700
550
400
250
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
b
mm Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Trend Rădăuţi Trend Suceava Trend Fălticeni Trend Roman Trend Cotnari
800
700
600
500
400
300
61-65
64-68
67-71
70-74
73-77
76-80
79-83
82-86
85-89
88-92
91-95
94-98
97-01
00-04
03-07
06-10
Fig. 131. Evoluţia, variabilitatea, tendinţele precipitaţiilor atmosferice anuale (a) şi a
mediilor lor glisante pe 5 ani (b) în Podişul Sucevei (1961-2010)
Cantităţile anuale ale preci- Tab. 80. Cele mai mari, cele mai mici sume anuale de
pitaţiilor din Podişul Sucevei au precipitaţii, abaterile lor faţă de medii (mm şi %) şi diferenţele
avut variaţii mai mici sau mai mari dintre ele la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
între valorile extreme de la fiecare Parametrul Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
din cele 5 staţii meteorologice (tab. M.medie 634,8 620,1 608,0 531,2 523,9
Minima 352,8 346,7 365,3 313,5 299,0
80): Rădăuţi - 352,8mm în 1986, Anul 1986 1986 1986 1986 1973
reprezentând 56% din normală şi Maxima 914,5 883,2 819,1 825,1 945,6
1217,6mm în 1955 sau 207,0% din Anul 2005, 2010 2008 1991 1991 1991
media anuală; Suceava - 330,0mm Abaterea- -282,0 -273,4 -242,7 -217,7 -224,9
% 56 56 60 59 57
în 1946 (57%) şi 1021,3mm în 1933 Abatere + 279,7 263,1 211,1 293,9 421,7
(176%); Fălticeni - 369,2mm în % 144 142 135 155 180
1986 (61%) şi 819,1mm în 1991 Amplitudinea 561,7 -536,5 -453,8 -511,6 -646,6
(137%); Cotnari - 313,5mm în 1986
(60%) şi 825,1mm în 1991 (158%); Roman - 299,0mm în 1973 (58%) şi 945,6mm în 1991
(183% din normală).
Din aceste valori extreme anuale ale sumelor de precipitaţii rezultă o amplitudine a varia-
ţiei pluviometrice multianuale de 864,8mm pentru Rădăuţi, 691,3mm pentru Suceava, 453,8mm
pentru Fălticeni, 511,6mm pentru Cotnari şi 646,6mm pentru Roman.
133
Reprezentările grafice ale evoluţiei în timp ale cantităţilor anuale de precipitaţii prezintă
linii foarte sinuoase, oscilând de o parte şi de alta a mediei, care aparent nu respectă nici o regu-
lă, cu tendinţe generale de creştere uşoară pe întreg intervalul analizat (fig. 131).
Comparativ cu alte elemente climatice (temperatura, presiunea, umezeala, nebulozitatea),
la sumele de precipitaţii anuale se constată o variabilitate mult mai accentuată. În acelaşi timp,
paralelismul evoluţiei sumelor anuale de precipitaţii nu mai este atât de evident, uneori mersul
sinuos al acestora intersectându-se, alteori îndepărtându-se mai mult sau mai puţin vizibil.
În perioada de referinţă, 1961-2010, tendinţa generală a precipitaţiilor anuale a fost de
creştere uşoară, fapt demonstrat de coeficienţii de regresie pozitivi (y) la staţiile din Podişul
Sucevei, cuprinşi între valorile 0,8741x la Rădăuţi şi 1,9067x la Roman (fig. 131a).
O analiză mai amănunţită poate separa totuşi intervale mai reduse de timp cu tendinţe de
creştere mai accentuată între anii 1961-1972, 1998-2010, mai ales din graficul mediilor anuale
glisante (fig. 131b), dar şi de stagnare, 1972-1979 sau 1981-1998. Pe fiecare staţie în parte apar
cu mai multă acurateţe perioadele cu tendinţe de creştere, stagnare sau de scădere a precipitaţiilor
arealului în studiu. Dispersia valorilor anuale de precipitaţii (abaterea medie pătratică) este mi-
nimă la Roman (0,053) şi maximă la Fălticeni (0,0396), pentru intervalul 1961-2010, devenind şi
mai mare pentru un interval de analiză mai întins, fiind cuprins între 0,067la Roman şi 0,0748 la
Suceava.
a
Abate ri pl u vi om e tri ce an u al e l a S u ce ava
mm
Tre n d mobi l (5 an i )
Tre n d l i n i ar
450
y = 1.6063x - 96.929
2
300 R = 0.0921
150
-150
-300
1922
1926
1930
1934
1938
1942
1946
1950
1954
1958
1962
1966
1970
1974
1978
1982
1986
1990
1994
1998
2002
2006
2010
b
mm Abate ri pl u vi ome tri ce an ual e l a Roman
Li ni ară (Abate ri pl u vi om e tri ce an ual e l a Roman)
Tre nd m obi (5ani )
350
y = 0.5306x - 26.472
R2 = 0.014
200
50
-100
-250
1922
1926
1930
1934
1938
1942
1946
1950
1954
1958
1962
1966
1970
1974
1978
1982
1986
1990
1994
1998
2002
2006
2010
Fig. 132. Evoluţia de lungă durată a abaterilor sumelor anuale de la medii a precipitaţiilor
în perioada 1922-2010 la Suceava (a) şi Roman (b)
Calculul abaterilor precipitaţiilor anuale de la normală (de la media multianuală) ne rele-

vă următoarele (fig. 132, 133):
• la Rădăuţi, unde precipitaţiile atmosferice au avut cea mai mare variaţie din tot Podişul
Sucevei, abaterea minimă a fost de -271,1mm (1986) iar cea maximă de 290,6mm (2005); pentru
o perioadă mai mare de observaţii (1955-2010), abaterea minimă negativă devine de -286,9mm
134
(1986), iar cea maximă pozitivă devine 577,9mm (în 1955) când s-a înregistrat cea mai mare
sumă anuală de precipitaţii la Rădăuţi, de 1217,6mm;
a
mm Abate ri pl uviome trice anu al e l a Rădăuţi Tre nd mobi l (5 ani ) Tre nd li ni ar
300
150
-150
y = 1,2669x - 32,282
R2 = 0,0214
-300
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
b
mm Abate ri pl uviome trice anuale l a Făl tice ni Tre nd mobil (5 ani) Tre nd l iniar
350
y = 1,7071x - 43,485
R2 = 0,0464
200
50
-100
-250
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
c
mm Abate ri pluviome trice anuale la C otnari Tre nd mobil (5 ani) Tre n d lin iar
350
y = 1,6047x - 40,828
R2 = 0,0426
200
50
-100
-250
1961 1965 1969 1973 1977 1981 1985 1989 1993 1997 2001 2005 2009
Fig. 133. Evoluţia abaterilor sumelor anuale de precipitaţii de la medii şi tendinţa acestora
la staţiile meteorologice Rădăuţi (a), Fălticeni (b) şi Cotnari (c) în perioada 1961-2010
• la Suceava abaterea minimă negativă de -260,7mm (1986) şi 883,2mm, cu o abatere pozi-

tivă de 275,8mm (2008); în perioada1922-2008, variaţia a crescut, fiind cuprinsă între
330mm/1946 cu o abatere negativă de -249,1mm (mai redusă decât în primul caz, referindu-se la
o medie a altei perioade) la 1021mm în 1933, cu o abatere pozitivă maximă de 442,2mm;
• la Fălticeni precipitaţiile atmosferice au variat de la 365,3mm (1986, cu o abatere negati-
vă totală de 234,6mm) la 819,1mm (cu o abatere pozitivă de 219,2mm în anul 1991);
• la Cotnari precipitaţiile atmosferice au avut de asemenea variaţii anuale mari, de la 313,5
(1986) la 825,1mm (1991), cu abateri cuprinse între -210,3 şi 301,3mm; abaterile pozitive ale
cantităţilor de precipitaţii de la sumele medii anuale sunt cuprinse între 137 şi 190%, fiind mult
mai mari decât cele negative, care sunt cuprinse între 56-61%;
135
• în fine, la Roman variaţia precipitaţiilor atmosferice a fost cuprinsă între 299,0mm (1973)
945,6mm (1991), cu abateri cuprinse între -219,5 şi 427,1mm (calculate pentru intervalul 1961-
2010) sau între 212,8 şi 433,8mm (1986-2010).
Analizând frec-
venţele sumelor de preci- Tab. 81. Procentul sumelor anuale (1961-2010) de precipitaţii
pitaţii anuale pe praguri pe diverse praguri şi gradul lor de asigurare (frecvenţe cumulate în %)
de 100mm (tab. 81, fig. Interval Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Pod. Sucevei
134), constatăm că sume- mm % a % a % a % a % a % a
<400 2 100 2 100 2 100 14 100 14 100 7 100
le de precipitaţii anuale
400-500 8 98 16 98 16 98 31 86 31 86 20 93
cuprinse între 500 şi 500-600 41 90 22 82 27 82 27 55 33 55 30 73
600mm sunt cele mai 600-700 20 49 39 59 37 55 22 29 16 22 27 43
numeroase ca medie pro- 700-800 8 29 12 20 16 18 4 6 4 6 11 16
centuală în Podişul 800-900 8 10 8 8 2 2 2 2 0 2 4 5
Sucevei, de 29%, cu asi- >900 2 2 0 0 0 0 0 0 2 2 1 1
gurarea >73%.
Pe staţii situaţia se % % Pod. Sucevei Asigurare Tlog_Asigurare
100
abate uneori de la această 99
92 y = -56,978Ln(x) + 116,25
90 2
regulă, la Suceava şi Făl- 80
72 R = 0,8947
ticeni, anii cu precipitaţii 70

cuprinse între 600 şi 60 43
700mm fiind cei mai 50
frecvenţi (38%), în timp 40

29
30
ce sumele anuale cuprinse 20 16
5
20 27
între 500 şi 600mm se 7 1
10 4
realizează numai în pro- 0
11 1
porţii de 23-25%. Prin <400mm 400-500 500-600 600-700 700-800 800-900 >900mm
urmare cele mai frecvente Fig. 134. Probabilitatea şi gradul de asigurare pe intervale de 100mm
cantităţi anuale de preci- a precipitaţiilor medii anuale din Podişul Sucevei (1961-2010)
pitaţii sunt cele cuprinse
între 500 - 700mm la Rădăuţi (61%), Suceava (61%) şi Fălticeni (63%), şi 400 - 600mm la Cot-
nari (56%) şi Roman (62%).
Frecvenţe mai reduse au sumele de precipitaţii cuprinse între 700-800mm (4-17%) iar
minime au sume foarte mari, cuprinse între 800-900mm sau peste 900mm (0-2%).
În perioada 1961-2009 s-a înregistrat un singur caz cu precipitaţii mai mici de 300mm, la
Roman, dar în nici un caz cu precipitaţii mai mari de 1000mm. La Rădăuţi (unde s-a înregistrat şi
cantitatea maximă anuală de precipitaţiilor anuale), cei mai mulţi ani (40%) au cumulat precipi-
taţii de 500-600mm, iar cei mai puţini, sub 400 şi peste 900mm (2%).
În majoritatea cazurilor, anii cu precipitaţii excedentare, apropiate de normal sau deficita-
re, se grupează în perioade, mai scurte sau mai lungi. Anumiţi ani au avut cantităţi anuale cu
mult sub medie (cum ar fi anii 1887, 1896, 1946, 1973, 1977, 1980, 1982, 1983, 1987, 1990,
1992 etc.).
Sumele cele mai reduse de precipitaţii s-au datorat în general unor circulaţii atmosferice
predominant anticiclonice, cu advecţii ale aerului cald.
În alte situaţii sumele anuale de precipitaţii au depăşit cu mult media multianuală, ca în
anii 1933, 1943, 1974, 1981, 1985, 1988, 1991 (datorită predominării activităţii ciclonico-
frontale). Aceste cantităţi mari de precipitaţii au fost generate de ploile şi, mai ales, de aversele
abundente din anotimpul cald şi în perioadele de tranziţie.
Ele caracterizează o regiune relativ umedă şi bogată în precipitaţii, care împreună cu re-
gimul termic şi evapotranspiraţia, mai scăzute asigură o dezvoltare normală a vegetaţiei spontane
(arborescente şi ierboase), precum şi a culturilor agricole, deoarece perioadele de uscăciune şi
secetă nu sunt prea îndelungate. De asemenea, aceste fenomene sunt caracteristice mai ales luni-
136
lor de toamnă, când ciclul vegetativ al plantelor este încheiat sau aproape de final şi sunt mai rare
în nordul Podişului Sucevei şi mai frecvente pe areale reduse din sud-estul acestuia.
b. Regimul precipitaţiilor atmosferice

Cantităţile de precipitaţii din semestrul rece sunt de aproape trei ori mai reduse cantitativ
decât cele înregistrate în semestrul cald al anului (fig. 134). Ca valori medii, aceste cantităţi sunt
cuprinse între extremele de 137,6mm (27% din normală) la Roman (tab. 82) şi 169,8mm (29%)
la Dolhasca sau 135,9mm (27%) Heleşteni şi 245,7mm (36%) la Tudora pentru sezonul rece. În
semestrul cald, sumele de precipitaţii au oscilat la staţiile meteorologice între 372,5mm (71%) la
Cotnari şi 463,2mm (74%) la Rădăuţi, iar la posturile pluviometrice din Podişul Sucevei au fost
cuprinse între 343,4mm (65%) la Dumbrăveni şi 549,2mm (74%) la Solca.
Cantităţile de precipitaţii din sezonul rece sunt mult mai reduse, pe de o parte datorită
predominării unui regim anticiclonic în toată Moldova, iar pe de altă parte datorită faptului că
norii şi precipitaţiile de convecţie termică au o dezvoltare mai redusă decât în sezonul cald.
a b
Podişul Sucevei mm Sem.rece Sem.cald
500
470,5 455,1 449,1
Sem.rece; 400
140,9mm; 374,2 383,0
Sem.cald;
27% 300
383,0mm;
73% 200
100 164,3 165,0 158,9 157,0 140,9
0
Fig. 135. Sumele medii semestriale (a - media generală, b – medii pe staţii ) ale precipitaţiilor
înregistrate în Podişul Sucevei (1961-2010)
Tab. 82. Cele mai mari, cele mai mici sume semestriale de precipitaţii,
abaterile lor faţă de medii (mm) şi la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Parametrul Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Parametrul Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Media 164,3 165,0 158,9 157,0 140,9 Media 470,5 455,1 449,1 383,0 374,2
Minima 61,7 64,4 63,8 53,5 41,2 Minima 264,5 220,5 242,2 207,5 209,0
Sem. cald
Sem. rece
Anul 1974 1974 1974 1974 1989 Anul 1986 1986 1994 1962 1966
Maxima 245,1 261,7 268,1 245,2 225,0 Maxima 742,8 756,4 698,9 814,5 697,8
Anul 1999 1988 1988 2009 1999 Anul 1991 2008 1991 1991 1991
Abaterea - -102,6 -100,6 -95,1 -103,5 -99,7 Abaterea - -206,0 -234,6 -206,9 -175,5 -165,2
Abaterea + 80,8 96,7 109,2 88,2 84,1 Abaterea + 272,3 301,3 249,8 431,5 323,6
Raportul dintre cantitatea de precipitaţii din sezonul cald şi cea din sezonul rece (Angot)
reprezintă un indicator al gradului de continentalism (Apostol, 2004), fiind utilizat în IV
ţara noastră pentru diferite regiuni (Stoenescu, 1951; Elena Mihai, 1975; Octavia ∑ P
Bogdan, 1980; Apostol, 1987; Mihăilă, 2006). IX
X
Valoarea raportului este dependentă de caracteristicile circulaţiei atmosferice, ∑ P
relieful major şi poziţia acestuia faţă de circulaţia dominantă a aerului şi de configu- III
raţia lui locală.

Din calcule rezultă o valoare medie pentru Podişul Sucevei de 2,4 (după toate datele de
măsurare, la staţiile meteorologice şi posturi), cu variaţii cuprinse între 1,6 şi 3,0 (tab. 83).
Valorile acestui raport cresc de la est la vest şi de la sud la nord, în timp ce la nivelul ţării
sensul de creştere este de la sud-vest la nord-est.
Sumele semestriale normale sau apropiate de acestea (±0,5% din media multianuală) lip-
sesc, cunoscând abateri negative (40-53% în semestrele reci sau 44-58% în cele calde) sau pozi-
tive (47-60% în semestrele reci şi 42-56% în cele calde) importante, dar cele cu abateri mai mari
(de ±50mm faţă de medie) sunt mai numeroase în semestrul rece (tab. 84).
Tab. 83. Cantităţile de precipitaţii medii semestriale şi raportul Angot în Podişul Sucevei (1961-2010)
Nr. Staţie / Sr % Sc % Raportul Nr. Post meteo Sr % Sc % Raportul
137
crt. post meteo (mm) San (mm) an Angot crt. (mm) San (mm) an Angot
1 Rădăuţi 164,3 26 470,5 74 2.9 20 Părhăuţi 190,1 35 345,6 65 1,8
2 Suceava 165,0 27 455,1 73 2.8 21 Pătrăuţi 198,6 31 440,7 69 2,2
3 Fălticeni 158,9 26 449,1 74 2.8 22 Adâncata 202,0 30 470,9 70 2,3
4 Dolhasca 172,2 29 415,1 71 2.4 23 Hantesti 166,3 26 461,3 74 2,8
5 Cotnari 157,0 30 374,2 70 2.4 24 Zaharesti 148,0 25 438,3 75 3,0
6 Paşcani 146,8 27 397,5 73 2.7 25 Şcheia 138,6 26 389,8 74 2,8
7 Roman 140,9 27 383,0 73 2.7 26 Salcea 148,8 26 434,0 74 2,9
8 Vicovu de Jos 177,8 27 493,0 73 2.8 27 Dumbrăveni 187,9 35 343,4 65 1,8
9 Voitinel 223,7 33 464,1 67 2.1 28 Vereşti 195,6 34 384,0 66 2,0
10 Horodnicu de Jos 175,1 27 473,3 73 2.7 29 Fântânele 174,3 28 445,3 72 2,6
11 Siret 189,4 32 403,3 68 2.1 30 Vorona 190,3 32 403,8 68 2,1
12 Serbăuţi 215,2 38 352,9 62 1.6 31 Tudora 245,7 36 431,4 64 1,8
13 Milişăuţi 153,9 29 379,3 71 2.5 32 Giurgeşti 207,1 32 447,3 68 2,2
14 Zvoriştea 137,5 25 409,2 75 3.0 33 Liteni 152,6 26 428,4 74 2,8
15 Ţibeni 182,0 33 375,0 67 2.1 34 Dolheşti 153,2 27 419,5 73 2,7
16 Cajvana 178,3 27 471,4 73 2.6 35 Draguseni 163,8 30 379,9 70 2,3
17 Solca 188,3 26 549,2 74 2.9 36 Heleşteni 135,9 27 362,7 73 2,7
18 Dragomirna 193,2 33 387,3 67 2.0 37 Muncelu de Sus 197,6 36 355,2 64 1,8
19 Cacica 179,8 26 521,2 74 2.9 Media P.Sucevei 175,6 29 421,8 71 2,4
Tab. 84. Numărul şi procentul abaterilor pluviometrice semestriale faţă

de normală (±50mm faţă de medie) la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Abateri Abateri
Sem.cald
Sem.rece
Nr. % Nr. % Nr. Nr. % Nr. % Nr. Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
± 50Mma 35 70 41 82 38 76 36 72 43 86 ± 50Mma 17 34 21 42 21 42 16 32 21 42
Repartiţia spaţială a cantităţilor semestriale medii de precipitaţii nu fac abatere de la
principiul creşterii acestora cu altitudinea, dacă nu intervin alţi factori perturbatori. Astfel, valori-
le medii semestriale ale cantităţilor de precipitaţii sunt cele mai mici în sudul şi sud-estul arealu-
lui studiat, unde şi altitudinea este minimă (fig. 136).
Fig. 136. Repartiţia sumelor medii (1961-2010) de precipitaţii semestriale

(a – rece, b – cald) din Podişul Sucevei
Ca şi în cazul precipitaţiilor anuale, pe intervale mai scurte, se pot separa intervale cu

tendinţe de creştere mai accentuată, de stagnare sau chiar de scădere (fig. 137), mai ales în se-
mestrele calde (1975-1985).
138
Evoluţia cantităţilor semestriale de precipitaţii, în intervalul 1961-2010, prezintă din

punct de vedere grafic variaţii şi abateri importante de la medie, cu tendinţe generale de creştere
moderată în perioada caldă a anului şi foarte uşoară (aproape de stagnare) în cea rece (fig. 137),
după cum ne arată şi coeficienţii de regresie pozitivi (y) la staţiile din Podişul Sucevei.
a
mm Rădăuţi S u c e a va Făltic e ni Co tn a ri Ro ma n
Tl Rădăuţi Tl S u c e a va Tl Făltic e ni Tl Co tn a ri Tl Ro ma n
300
y = 0.1262x + 160.09 y = 0.3074x + 155.91 y = -0,0029x + 157,59 y = 0,2341x + 148,1 y = 0.3877x + 130.35
R2 = 0.0017 R2 = 0.0126 R2 = 8E-07 R2 = 0,0054 R2 = 0.018
250
200
150
100
50
0
6 1-6 2 6 4-65 6 7 -6 8 7 0 -7 1 7 3-74 7 6 -7 7 7 9-80 8 2 -8 3 8 5 -8 6 8 8 -8 9 9 1-9 2 9 4-95 9 7 -9 8 0 0 -0 1 0 3 -0 4 0 6 -0 7 0 9 - 10
b
mm Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
800
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0251x + 19,003
2 2 2 2 2
700 R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0,0937
600
500
400
300
200
100
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 137. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele precipitaţiilor semestriale din Podişul Sucevei
(1961-2010): a-rece, b-cald
Tendinţa liniară a abaterilor negativ-pozitive (fig. 138) este de staţionare sau foarte
aproape de acesta în semestrele reci (cea de creştere fiind mai evidentă la Suceava şi Roman) şi
de creştere evidentă în sezoanele calde (cu excepţia staţiei meteorologice Rădăuţi).
Se constată perioade cu diverse caracteristici pluviometrice (mai clar sau mai puţin clar
delimitate de linia tendinţei mobile pe 5 ani), cu abateri pozitive (ploioase) sau negative (mai se-
cetoase) ale semestrelor reci şi calde (fig. 138).
139
mm Aba te ri pluviome tric e în S R la Rădăuţi Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r mm Aba te ri pluviome tric e în S c la Rădăuţi Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r
10 0
250
50 y = 1.2715x - 32.433
R2 = 0.0241
0 10 0
- 50
y = 0.1262x - 4.2095 -50
R2 = 0.0017
- 10 0
-200
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 7 3 19 7 6 19 7 9 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2000 2003 2006 2009
mm Aba te ri pluviome tric e în S R la S uc e a va Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r mm Aba te ri pluviome tric e în S c la S uc e a va Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r
10 0 450
y = 1.605x - 40.858
50 300 R2 = 0.0389
15 0
0
0
- 50
y = 0.3074x - 9.0913
- 15 0
R2 = 0.0126
- 10 0
-300
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 7 3 19 7 6 19 7 9 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2000 2003 2006 2009
mm Aba te ri p lu viome tric e în S R la Făltic eni Tre n d mob il (5 a ni) Tre nd lin ia r mm Aba te ri pluviome tric e în S c la Fălticeni Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r
15 0
400
10 0
50 200
0
0
-50
- 10 0
y = 0.1313x - 3.5324 -200 y = 1.4962x - 38.155
R2 = 0.0018
R2 = 0.0414
- 15 0
-400
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 7 3 19 7 6 19 7 9 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2 0 0 0 2 0 0 3 2 0 0 6 2 0 0 9
mm Aba te ri pluviome tric e a nua le la Cotna ri Tre nd mobil (5 a ni) Tre nd linia r mm Ab a te ri pluvio me tric e a nu a le la Co tn a ri Tre nd mob il (5 a ni) Tre n d linia r
10 0 600
50
400
0 y = 1.5416x - 39.306
R2 = 0.0396
200
-50
- 10 0
y = 0.5681x - 14.39 0
R2 = 0.032
- 15 0
-200
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 7 3 19 7 6 19 7 9 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2000 2003 2006 2009
Fig. 138. Evoluţia abaterilor de la sumele medii semestriale de precipitaţii

(rece - stânga, cald - dreapta) şi tendinţele acestora în Podişul Sucevei (1961-2010)
În semestrul rece, frecvenţele cele mai mari le au sumele de precipitaţii cuprinse între
130-160mm (32%), pe staţii situaţia confirmându-se la Rădăuţi (30%), Suceava (40%), Fălticeni
(30) şi Cotnari (38%). La Roman, frecvenţa maximă este atinsă de precipitaţiile cuprinse între
100-130mm. Cele mai reduse ca şi cele mai mari sume de precipitaţii înregistrate în semestrul
rece (<70mm, respectiv >220mm) au frecvenţe reduse de realizare (0 şi 6% (tab. 85, fig. 139).
Tab. 85. Frecvenţele şi asigurarea sumelor de precipitaţii semestriale pe intervale de 30mm (1961-2010)
Semestrul rece Semestrul cald
Interval Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Media Rădauţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Interval Media
(mm) % a % a a % a % a % a % a % a % a % a % a
<70 2 100 2 100 4 100 4 100 6 100 3,8 100,0 <280 2 100 6 100 6 100 13 100 21 100 9,6 100,0
70-100 9 98 6 98 9 96 13 96 17 94 10,6 96,2 280-370 13 98 19 94 21 94 40 88 23 79 22,9 90,4
100-130 26 89 21 91 26 87 23 83 32 77 25,5 85,5 370-460 44 85 29 75 29 73 27 48 40 56 33,8 67,5
130-160 30 64 40 70 30 62 38 60 23 45 32,3 60,0 460-550 21 42 31 46 31 44 17 21 13 17 22,5 33,8
160-190 19 34 26 30 19 32 11 21 19 21 18,7 27,7 550-640 10 21 4 15 6 13 2 4 2 4 5,0 11,3
190-220 15 15 2 4 11 13 11 11 2 2 8,1 8,9 640-730 8 10 8 10 6 6 0 2 2 2 5,0 6,3
>220 0 0 2 2 2 2 0 0 0 0 0,9 0,9 >730 2 2 2 2 0 0 2 2 0 0 1,3 1,3
În semestrul cald, frecvenţele cele mai mari le au precipitaţiile cuprinse între 370-460mm
(34%), pe staţii situaţia confirmându-se la Rădăuţi (44%) şi Roman (40%), pe când la Suceava şi
140
Fălticeni, frecvenţele cele mai mari le au precipitaţiile cuprinse între 460 şi 550mm (cu 31% din
total). La Cotnari, frecvenţa maximă o au precipitaţiile cuprinse între 280-370mm (40%).
% Pod. Sucevei (% ) Asigurare Log. (Asigurare) % Podisul Sucevei (% ) Asigurare Log. (Asigurare)
100 100
100,0 85,5
100
80 80 90 68
96,2
60,0
60 60
34
11
40 27,7 40
25,5 23 6
8,9 5
20 10,6 32,3 20 34 5 1
3,8 0,9
8,1 10 23
18,7 0,9 1
0 0
<70 70-100 100-130 130-160 160-190 190-220 >220 <280 280-370 370-460 460-550 550-640 640-730 >730
Fig. 139. Probabilitatea şi gradul de asigurare pe intervale de 30mm în semestrele reci (stânga) şi 90mm în
cele calde (dreapta) ale precipitaţiilor atmosferice în Podişul Sucevei (1961-2010)
Precipitaţiile anotimpuale maxime cad vara, când suma medie pe întregul podiş este de
250mm sau 43% din media anuală (249,1mm la staţiile meteorologice, fig. 140, sau de
253,3mm, în cazul includerii valorilor de la posturile pluviometrice, tab. 86).
Suma medie anotimpuală cea mai mică de precipitaţii de 66,2mm sau 12% din totalul
anual, pe Podişul Sucevei (fig. 140), sau 78,5mm, reprezentând 13%, calculată pentru toate
punctele de măsurare, se înregistrează iarna. Valorile de precipitaţii înregistrate iarna, în Podişul
Sucevei, sunt cuprinse între 57,0mm (11%) la Roman şi 69,6mm (11%) la Rădăuţi, sau 108,1mm
(16%) la Şerbăuţi, dacă avem în vedere şi posturile pluviometrice. Precipitaţii din timpul iernilor
sunt determinate mai ales de aerul rece şi uscat al anticiclonului Euroasiatic.
Areal, în timpul iernilor, sumele de precipitaţii sunt mai bogate cantitativ spre nord-vestul
Podişului Sucevei, în general, scăzând spre sud-estul arealului în studiu. Precipitaţiile respectă
principiul creşterii în altitudine, în general, cantităţile anotimpuale fiind mai mari în nord-vestul
(Piemontul Ciungi) şi estul (Dealurile Siretului) Podişului Sucevei. Cele mai reduse sume medii
anotimpuale de precipitaţii se înregistrează în arealele mai joase din valea joasă a Siretului
(57,0mm la Roman, 57,3mm la Heleşteni, 58,5mm la Zvorîştea).
Rădăuţi Iarna, 70.6, Suceava
Toamna, Toamna, Iarna, 70.7,
11%
116.9, 18% 114.0, 18% 11%
Primăvara, Primăvara,
158.5, 25% 157.8, 25%
Vara, 288.8, Vara, 277.6,
46% 46%
Fălticeni Toamna, Iarna, 68.6, Cotnari Toamna, 103.1,

118.3, 19% 11% 19%
Iarna, 69.7,
13%
Primăvara,
154.3, 25% Primăvara,
Vara, 266.8, 135.4, 25%
Vara, 223.0,
45%
43%
Fig. 140. Sumele medii semestriale ale precipitaţiilor la staţiile din Podişul Sucevei şi procentul lor din
mediile anuale (1961-2010)
Primăvara, cantităţile medii de precipitaţii atmosferice cresc faţă de cele înregistrate în
timpul iernii, în unele situaţii chiar cu peste 100mm (136,5mm la Solca), fiind cuprinse între
100,6mm (19%) la Părhăuţi şi 212,9mm (29%) la Solca (valorile de la staţii fiind intermediare
141
între acestea). Sumele minime de precipitaţii, de sub 140mm se înregistrează în arealul sud-estic
(Heleşteni, Roman, Muncelu de Sus, Paşcani, Cotnari) şi în unele areale, uneori mai dispersate
din nord, din imediata apropiere a văilor Siret sau Suceava (Siret, Ţibeni, Părhăuţi, Şcheia,
Vereşti).
Cantităţile maxime cad vara în toate punctele de măsurare, cu valori cuprinse între
210,8mm (39% la Drăguşeni) şi 334,7mm (48% la Cacica), 329,4 (49% la Vicovu de Jos) etc. La
staţiile meteorologice s-au situat între limite intermediare ale acestor valori, de 284,0mm (46%)
la Cotnari, respectiv 284,0mm (46%) la Rădăuţi. Pe lângă procesele frontale, de natură ciclonică
(datorate maselor de aer oceanic sau maritim bogate în umiditate), un rol important în producerea
precipitaţiilor din timpul verii îl joacă şi convecţia termică, răspunzătoare de formarea averselor
de ploaie. Repartiţia spaţială se aseamănă cu cea din anotimpurile anterioare, creşterea cantităţi-
lor medii anotimpuale de precipitaţii spre nordul arealului şi odată cu altitudinea, menţinându-se.
Toamna, precipitaţiile medii înregistrate pe întregul podiş (112,0mm sau 19% din cele
anuale) le depăşesc pe cele din iarnă (77,2mm sau 13%), dar sunt mai reduse cantitativ decât
primăvara (153,4mm sau 26%). Cantităţile medii multianuale sunt cuprinse între 88,8mm (17%)
la Şcheia şi 145,8mm (22%) la Adâncata. În acest anotimp, la Suceviţa cad 155,4 mm din totalul
anual de 767,1mm. Repartiţia spaţială din primele anotimpuri ale anului se repetă oarecum şi
toamna, dar mai puţin vizibil şi la valori mai apropiate între minimă şi maximă, fără o delimitare
foarte clară. Scăderea apreciabilă a precipitaţiilor totale în timpul toamnei se datorează regimului
anticiclonic predominant (mai ales în lunile septembrie şi octombrie) şi a slăbirii convecţiei, oda-
tă cu diminuarea temperaturii suprafeţei active.
Tendinţa de concentrare a precipitaţiilor pentru 3 luni consecutive a fost stabilită prin in-
dicele Péguy de concentrare sezonieră a precipitaţiilor, indice care reprezin-
tă de fapt suma cea mai mare de precipitaţii provenind din valorile a trei
luni consecutive, raportată la o treime din suma de precipitaţii a celorlalte 9
luni ale anului.
Cu indicele de concentrare sezonieră se poate stabili dacă există un anotimp ploios şi
ce luni cuprinde acest anotimp (pentru zona nordică a României) sezonul ploios este perioada
mai-iulie perioadă de intensificare a activităţii ciclonice când pătrunderea maselor de aer maritim
dinspre Atlantic spre interiorul Europei dă naştere unei circulaţii „umede” (L. Apostol 2004).
Valorile indicelui Péguy cresc de la sud la nord şi odată cu altitudinea fiind cuprinse intre
1,7 (Giurgeşti) şi 2,7 (Şcheia) media fiind de 2,2 pentru Podişul Sucevei (tab. 86).
Gradul de continentalism al regimului precipitaţiilor atmosferice a fost determinat cu
ajutorul indicelui Diekman care se exprimă prin diferenţa dintre suma can-
tităţilor de precipitaţii din intervalul mai-iulie şi cea a intervalului august-
octombrie.
Pentru Podişul Sucevei acesta are o medie mare de 98,5mm dar va-
riaţia sa este cuprinsă între 58,3mm la Adâncata şi 167,3mm la Pătrăuţi.
În climatul temperat oceanic cu ploi bogate de toamnă valorile diferenţei sunt negative în
Europa Centrală valorile se apropie de 0 iar în regim continental cu ploi bogate la sfârşitul pri-
măverii şi începutul verii valorile diferenţei sunt pozitive depăşind 100mm.
Ca şi în cazul valorilor anuale sau semestriale variabilitatea precipitaţiilor anotimpuale
din Podişul Sucevei rămâne accentuată fiind cuprinsă între valorile extreme înregistrate.
Astfel iernile au receptat cantităţi de precipitaţii foarte variate la staţiile meteorologice
principale (tab. 87) cuprinse între 19,5mm la Fălticeni (1976) sau la Roman (1990) şi 157,8mm
la Rădăuţi (1970).
Tab. 86. Sumele anotimpuale de precipitaţii (mm şi % din totalul anual)
şi indicii Péguy şi Diekman la posturile pluviometrice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţie, Primă- Indice Primă- Indice
Nr. Iarna Vara Toamna Nr. Post Iarna Vara Toamna
post vara Pég- Diek- crt. vara Pég- Diek-
crt. meteo
meteo mm % mm % mm % mm % uy man mm % mm % mm % mm % uy man
1 Rădăuţi 70,6 11 158,5 25 288,8 45 116,9 18 2,5 118,2 20 Părhăuţi 78,8 15 119,7 22 238,3 44 98,9 18 2,2 93,7
2 Suceava 70,7 11 157,8 25 277,6 45 114,0 18 2,5 129,1 21 Pătrăuţi 97,0 15 189,4 30 254,7 40 98,2 15 2,5 167,3
142
3 Fălticeni 68,6 11 154,3 25 266,8 44 118,3 19 2,4 107,5 22 Adâncata 84,4 13 161,2 24 281,5 42 145,8 22 1,8 58,3
4 Dolhasca 72,7 12 150,0 26 250,9 43 113,7 19 2,1 89,2 23 Hantesti 73,1 12 170,0 27 265,8 42 118,6 19 2,4 113,5
5 Cotnari 69,7 13 135,4 25 223,0 42 103,1 19 2,2 92,3 24 Zaharesti 64,4 11 159,8 27 260,5 44 101,5 17 2,5 114,0
6 Paşcani 60,4 11 137,9 25 231,1 42 114,9 21 2,3 80,4 25 Şcheia 63,8 12 121,5 23 254,3 48 88,8 17 2,7 108,0
7 Roman 58,6 11 134,1 26 225,1 43 106,1 20 2,3 90,0 26 Salcea 61,1 10 162,5 28 249,8 43 109,4 19 2,5 116,5
8 Vicovu de J. 80,2 12 155,6 23 329,4 49 105,6 16 2,5 127,6 27 Dumbrăveni 96,1 18 122,1 23 219,7 41 93,4 18 2,1 93,3
9 Voitinel 108,1 16 179,8 26 271,0 39 128,9 19 2,0 105,4 28 Vereşti 97,4 17 139,8 24 240,0 41 102,4 18 1,9 81,0
10 Horodnic J. 75,1 12 166,6 26 283,9 44 122,9 19 2,3 108,3 29 Fântânele 79,9 13 154,7 25 265,7 43 119,3 19 2,1 89,3
11 Siret 76,3 13 137,1 23 264,7 45 114,6 19 2,0 80,0 30 Vorona 84,6 14 151,8 26 239,7 40 118,0 20 2,0 80,1
12 Serbăuţi 84,1 15 154,9 27 215,8 38 113,3 20 1,9 83,0 31 Tudora 106,7 16 196,4 29 236,3 35 137,7 20 1,7 61,0
13 Milişăuţi 79,6 15 143,2 27 219,6 41 90,8 17 2,0 71,8 32 Giurgeşti 90,6 14 169,5 26 264,5 40 129,8 20 1,9 80,5
14 Zvoriştea 58,5 11 153,5 28 231,5 42 103,2 19 2,3 95,7 33 Liteni 65,0 11 152,3 26 250,5 43 113,2 19 2,3 102,3
15 Ţibeni 77,5 14 138,8 25 232,8 42 107,9 19 1,9 73,0 34 Dolheşti 64,7 11 152,3 27 243,4 42 112,3 20 2,3 101,1
16 Cajvana 82,7 13 171,3 26 277,6 43 118,1 18 2,3 113,4 35 Draguseni 70,9 13 159,4 29 210,8 39 102,6 19 2,2 106,3
17 Solca 76,4 10 212,9 29 309,5 42 138,7 19 2,3 129,1 36 Heleşteni 58,3 12 107,0 21 231,1 46 102,2 20 2,4 85,3
18 Dragomirna 88,8 15 141,8 24 235,8 41 114,1 20 2,0 92,7 37 Muncelu S. 94,3 17 138,0 25 215,4 39 105,1 19 1,9 92,0
19 Cacica 75,1 11 174,2 25 334,7 48 117,0 17 2,4 117,5 Media 77.4 13 153,7 26 253,8 42 112,5 19 2,2 98,5
Vara cantităţile de precipitaţii înregistrate în Podişul Sucevei au cea mai pronunţată vari-
abilitate anotimpuală cele mai reduse caracterizând anotimpurile calde cele mai uscate sau sece-
toase iar cele mai
mari pe cele mai plo- Tab. 87. Sumele anotimpuale de precipitaţii medii
ioase uneori cu inun- cele mai mici şi cele mai mari precum şi abaterile extremelor
daţii deosebite. faţă de medii (mm) la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Iarna Primăvara
Ca valori Suma Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
concrete acestea au Medie 70,6 70,7 68,6 69,7 58,6 158,5 157,8 154,3 135,4 134,1
variat între 79,0mm Minimă 29,2 28,5 19,5 24,6 19,5 7,8 46,3 39,6 32,5 44,9
la Roman în vara Anul 1974 2002 1976 1992 1990 1986 1986 1986 1986 1986
Maximă 157,8 140,5 140,0 147,2 125,0 302,7 278,6 313,3 234,1 259,4
anului 2009 (cu Anul 1970 1970 1970 2009 1970 2005 1978 1970 1970 1984
146,1mm mai puţin Abaterea - -41,4 -42,2 -49,1 -45,1 -39,1 -100,7 -11,5 -114,7 -102,9 -89,2
decât media multi- Abaterea + 87,2 69,8 71,4 77,5 66,4 144,2 120,8 159,0 98,7 125,3
anuală) şi 528,8mm Vara Toamna
la Rădăuţi în 2006 Suma medie 288,8 277,6 266,8 223,0 225,1 116,9 114,0 118,3 103,1 106,1
Minima 135,0 144,9 135,5 116,6 79,0 23,9 25,2 32,2 21,6 20,3
(cu o abatere pozitivă Anul 1987 1993 1995 1962 2009 1982 1982 1982 1963 1973
de 240,0mm). Maxima 528,8 495,8 449,2 467,1 498,8 244,7 254,5 252,2 248,8 238,4
Aceste valori Anul 2006 2006 2006 1991 1991 2001 2001 2001 1998 1972
se schimbă în cazul Abaterea - -153,8 -132,7 -131,3 -106,4 -146,1 -93,0 -88,8 -86,1 -81,5 -85,8
luării în calcul şi a Abaterea + 240,0 218,2 182,4 244,1 273,7 127,8 140,5 133,9 145,7 132,3
datelor disponibile la
unele staţii anterioare anului 1961 (550,0mm la Rădăuţi în 1955).
Şi anotimpurile de tranziţie primăvara şi toamna prezintă variabilităţi pluviometrice mai
mari decât în cazul iernii dar mai reduse decât în cazul verii. Primăvara variabilitatea este mai
accentuată decât toamna când şi sumele de precipitaţii sunt mai reduse (tab. 187). Acestea au fost
cuprinse între valorile de 32,5mm la Cotnari în 1986 şi 313,3mm (Fălticeni, 1970) primăvara şi
între 20,3mm (Roman, 1973) şi 254,5mm (Fălticeni 2001) toamna.
Din punct de vedere grafic paralelismul evoluţiei sumelor anotimpuale de precipitaţii se
menţine (mai ales ca linii de tendinţă). Acestea au cunoscut o evoluţie sinuoasă liniile lor
intersectându-se adeseori alteori îndepărtându-se mai mult sau mai puţin vizibil (fig. 141, 142)
fapt datorat aceloraşi condiţii sinoptice complexe şi diferite în timp.
143
mm Rădăuţi Suce ava Făltice ni Cotnari Roman

Tl Rădăuţi Tl Suce ava Tl Făltice ni Tl Roman Tl Cotnari
160
120
80
40
y = -0.2821x + 77.459 y = -0.1733x + 74.954 y = -0.2388x + 74.656 y = 0.0327x + 68.811 y = -0.1068x + 61.625
2 2 2 2 2
R = 0.0261 R = 0.0103 R = 0.0159 R = 0.0003 R = 0.0041
0
61-62 67-68 73-74 79-80 85-86 91-92 97-98 03-04 09-10
Fig. 141. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale sumelor de precipitaţii din timpul iernilor în
mm Rădăuţi S uceava Fălticeni Cotnari Roman

500
400
300
200
100
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.8433x + 203.52
2 2 2 2
R = 0.2482 R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 2
R = 0.0266
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 142. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale sumelor de precipitaţii din timpul verilor în
Cantităţile de precipitaţii din şirul Tab. 88. Numărul şi procentul abaterilor

statistic 1961-2009 (tab. 88) se regăsesc pluviometrice anotimpuale faţă de normală (±10mm)
rareori în jurul mediei anotimpuale Abateri faţă Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
(±10mm). Acest fapt rezultă şi din repre- de medie Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
zentările grafice ale abaterilor sumelor Negative 18 37 20 41 17 35 19 39 17 35
pluviometrice de la normală care redau I MMa±10mm 20 41 14 29 15 31 14 29 16 33
marea variabilitate în timp. Pozitive 11 22 15 31 17 35 16 33 16 33
Tendinţa liniară a abaterilor nega- Negative 26 52 26 52 25 50 26 52 25 50
V±10mm Mma 3 6 6 12 3 6 3 6 4 8
tiv-pozitive este de scădere iarna şi primă- Pozitive 21 42 18 36 22 44 21 42 21 42
vara şi de creştere vara şi toamna cu ex- Negative 20 40 25 50 27 54 22 44 26 52
cepţia primăverilor la Roman unde abate- P ±10mm Mma 13 26 4 8 3 6 9 18 6 12
rile au tendinţa de staţionare şi a toamne- Pozitive 17 34 21 42 20 40 19 38 18 36
lor la Suceava care prezintă o tendinţă de Negative 23 46 23 46 24 48 24 48 22 44
T ±10mm Mma 7 14 8 16 6 12 5 10 10 20
scădere.
Pozitive 20 40 19 38 20 40 21 42 18 36
Frecvenţa pe diverse praguri ale
precipitaţii anotimpuale sunt foarte variate cele apropiate de media multianuală fiind maxime iar
cele mai distanţate fiind minime.
a
144
mm Rădăuţi Suce ava Făltice ni Cotnari Roman

Tl Rădăuţi Tl Suce ava Tl Făltice ni Tl Roman Tl Cotnari
350
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.1031x + 131.57
R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 2
R2 = 0.2482 R = 0.0009
300
250
200
150
100
50
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
b
Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Cotnari Tl Roman
300
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 1,1215x + 77,556
2 2 2
R = 0.2482 2 2
R = 0.2179 R = 0.0379 R = 0.1807 R = 0,0863
250
200
150
100
50
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 143. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale sumelor de precipitaţii din anotimpurile de
tranziţie (a-primăvara b-toamna) în Podişul Sucevei (1961-2010)
Cantităţile medii lunare de precipitaţii cresc treptat de la valorile cele mai mici din lunile
de iarnă din decembrie sau chiar februarie la cele mai mari în lunile de vară. În timpul unui an
cantităţile medii de precipitaţii lunare cele mai reduse se înregistrează firesc în ianuarie şi februa-
rie (cu valori medii pe podiş de 24,6mm şi 25,7mm sau situate în jurul a 20mm la staţiile meteo-
rologice). Acestea cresc treptat atingând maximul vara în iunie şi iulie când ajung la 90,9 şi
89,8mm (cuprinse între 70,3mm la Ţibeni şi 119,3mm la Solca în iunie sau 65,1mm la Muncelu
de Sus şi 140,1mm la Vicovu de jos). Începând cu luna august precipitaţiile descresc până în de-
cembrie, mai rapid la început şi mai lent spre sfârşit (tab. 89 fig. 144).
mm
120
97,8
92,8 Rădăuţi Suceava
Roman Media
71,3 70,8
80
60 51,9 48,2
35,6
40
28,0 29,4
26,0
21,7 22,8
20
0
Fig. 144. Regimul anual al precipitaţiilor atmosferice din sume medii lunare înregistrate la
staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
În vederea analizei variabilităţii precipitaţiilor diurne s-a calculat coeficientul pluvio-

metric ANGOT (raportul dintre cantitatea medie zilnică de precipitaţii dintr-o anumită lună şi
cantitatea care i-ar fi revenit în cazul repartizării uniforme a cantităţii anuale în toate zilele anu-
lui). Are avantajul anulării inegalităţii lunilor şi reprezentă raportul în care se află cantitatea me-
die a lunii respective cu o situaţie medie matematică.
145
unde:
q × 365 q = cantitatea medie de precipitaţii într-o lună
Coeficientul pluviometric ANGOT: k = Q = cantitatea medie anuală de precipitaţii
Q×n
n = numărul de zile al lunii respective.
Raportat la valorile lunare ale coeficientului pluviometric Angot Podişul Sucevei se în-
cadrează în tipul II pluviometric caracteristic jumătăţii nordice a Moldovei cu mari amplitudini
ale variaţiei anuale. Acest tip pluviometric se caracterizează prin amplitudini mari în variaţia
anuală a cantităţilor de precipitaţii prin valori supraunitare ale indicelui Angot din luna aprilie
(rar în mai) până în august sau chiar septembrie în unele cazuri (tab. 90 fig. 144).
Variabilitatea acestui coeficient lunar este cuprinsă în medie între 0,40 şi 1,90 chiar peste
această valoare la unele staţii din Podişul Sucevei (2,13 în iunie la Paşcani şi 2,04 în iulie la Su-
ceava), pe posturi pluviometrice, aceasta amplificându-se şi mai mult.
Tab. 89. Precipitaţiile medii lunare la staţiile şi posturile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Nr. Staţie/post meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
1 Rădăuţi 21,9 23,9 28,3 51,1 79,1 102,8 105,3 80,7 51,5 36,8 28,6 24,8 634,8
2 Suceava 22,9 22,7 29,3 51,4 77,1 98,9 107,7 71,0 49,0 34,6 30,4 25,1 620,1
3 Fălticeni 20,5 22,3 23,1 54,8 76,4 95,9 97,4 73,5 51,1 37,6 29,6 25,8 608,0
4 Dolhasca 20,7 23,1 31,5 53,5 65,0 86,2 93,8 70,9 45,7 39,2 28,8 28,9 587,3
5 Cotnari 22,3 21,9 27,7 48,9 58,8 80,1 84,8 58,1 43,5 29,8 29,8 25,5 531,2
6 Paşcani 18,6 16,4 26,8 42,4 68,7 95,5 70,4 65,2 55,3 33,7 25,9 25,4 544,3
7 Roman 18,2 17,0 23,4 47,1 63,6 80,8 84,4 59,9 47,2 31,7 27,2 23,4 523,9
8 Vicovu de Jos 23,4 29,4 31,7 48,6 75,3 90,8 140,1 98,5 39,7 40,3 25,5 27,5 670,8
9 Voitinel 35,0 38,5 41,5 50,4 87,9 97,8 90,8 82,4 54,8 33,9 40,2 34,6 687,8
10 Horodnic Jos 23,9 23,1 30,1 56,3 80,2 103,5 97,6 82,8 53,0 37,2 32,7 28,1 648,4
11 Siret 33,2 26,2 45,3 42,4 49,4 88,7 99,1 76,9 46,8 33,5 34,3 16,9 592,7
12 Serbăuţi 20,7 31,6 45,9 35,9 73,1 80,9 67,7 67,2 28,1 43,4 41,8 31,8 568,1
13 Milişăuţi 30,7 26,2 25,1 57,5 60,6 74,6 76,2 68,8 41,6 29,2 20,0 22,7 533,2
14 Zvoriştea 15,4 18,3 23,0 57,1 73,4 83,8 81,2 66,6 47,2 28,8 27,2 24,8 546,7
15 Ţibeni 22,6 30,8 39,9 43,7 55,2 70,3 93,8 68,7 43,3 34,3 30,3 24,1 557,0
16 Cajvana 26,3 29,7 31,4 50,8 89,1 103,4 91,0 83,2 53,9 33,0 31,2 26,7 649,7
17 Solca 22,9 25,3 34,8 72,4 105,7 119,3 98,9 91,3 61,6 41,7 35,4 28,3 737,5
18 Dragomirna 28,9 28,4 34,2 45,8 61,8 73,0 99,2 63,6 43,9 33,8 36,4 31,5 580,5
19 Cacica 23,3 25,5 36,3 54,2 83,6 106,7 120,8 107,2 48,6 37,8 30,6 26,3 701,0
20 Părhăuţi 21,2 28,9 40,3 23,2 56,2 92,3 76,8 69,2 27,9 34,5 36,5 28,7 535,7
21 Pătrăuţi 35,8 36,0 36,5 54,6 98,3 100,2 92,5 62,0 33,1 28,6 36,5 25,2 639,3
22 Adâncata 29,4 24,8 35,7 59,4 66,1 84,2 106,0 91,3 63,9 42,8 39,1 30,2 672,9
23 Hantesti 19,8 22,6 29,8 55,4 84,8 101,4 90,5 73,9 55,2 34,2 29,2 30,8 627,5
24 Zaharesti 20,7 19,8 28,4 49,5 81,9 97,1 88,1 75,3 46,4 31,3 23,8 24,0 586,3
25 Şcheia 22,0 20,2 24,6 34,3 62,6 102,2 83,1 69,0 38,6 32,3 17,9 21,6 528,4
26 Salcea 19,1 18,9 26,1 56,4 80,0 99,6 84,1 66,1 47,7 33,4 28,2 23,1 582,8
27 Dumbrăveni 33,6 33,9 33,9 29,5 58,7 78,3 78,7 62,7 35,5 24,2 33,7 28,6 531,3
28 Vereşti 33,4 36,1 31,3 47,6 60,9 80,0 85,4 74,6 35,5 35,2 31,7 27,9 579,6
29 Fântânele 26,2 25,4 30,2 57,9 66,6 86,0 102,2 77,5 55,1 33,0 31,2 28,3 619,6
30 Vorona 26,2 27,4 37,4 43,8 70,6 86,4 81,1 72,2 49,7 36,1 32,2 31,0 594,1
31 Tudora 31,5 36,0 56,7 56,9 82,8 89,9 70,1 76,3 55,4 50,1 32,2 39,2 677,1
32 Giurgeşti 21,5 38,7 42,5 52,1 74,9 85,6 97,0 81,9 55,8 39,3 34,7 30,4 654,4
33 Liteni 18,5 20,2 24,9 54,4 73,0 95,7 85,9 68,9 50,4 33,1 29,7 26,3 581,0
34 Dolheşti 19,3 17,7 26,3 53,6 72,4 88,5 89,7 65,2 50,1 34,1 28,1 27,7 572,7
35 Draguseni 22,7 18,1 30,9 52,5 76,1 87,7 68,0 55,1 40,5 29,8 32,2 30,1 543,6
36 Heleşteni 21,6 16,4 18,3 30,3 58,4 86,3 79,4 65,4 42,9 30,5 28,8 20,3 498,6
37 Muncelu de Sus 37,2 33,4 27,5 46,5 64,0 88,5 65,1 61,8 29,3 34,5 41,3 23,7 552,8
47 Suma medie 24,6 25,8 32,2 49,3 72,2 90,9 89,8 73,1 46,5 34,8 31,2 27,0 597,4
În lunile cu precipitaţii medii reduse cantitativ şi variabilitatea acestora în perioada anali-

zată este mai redusă. Astfel în luna ianuarie sumele de precipitaţii au variat între minima de
0,9mm de la Cotnari (1978) şi 89,6mm la Roman (1966) cu abateri minime negative cuprinse
între -21,4mm şi pozitive de 71,4mm (tab. 91).
146
IP Angot
2,0
Rădăuţi
Suceava
1,6 Făltice ni
Cotnari
Roman
Me dia Pod.Suce ve i
1,2
0,8
0,4
0,0
Fig. 145. Tipul II de repartiţie a precipitaţiilor atmosferice în Podişul Sucevei,

calculat după indicele Angot (1961-2009)
Tab. 90. Indicele pluviometric lunar Angot

la staţiile meteorologice şi posturile pluviometrice din Podişul Sucevei şi împrejurimi (1961-2010)
Staţia / postul meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1 Rădăuţi 0,41 0,49 0,52 0,98 1,47 1,97 1,95 1,50 0,99 0,68 0,55 0,46
2 Suceava 0,43 0,48 0,56 1,01 1,46 1,94 2,04 1,35 0,96 0,6 0,60 0,48
3 Fălticeni 0,40 0,48 0,45 1,10 1,48 1,92 1,89 1,42 1,02 0,73 0,59 0,50
4 Dolhasca 0,41 0,51 0,63 1,11 1,30 1,79 1,88 1,42 0,95 0,79 0,60 0,58
5 Cotnari 0,49 0,54 0,61 1,12 1,30 1,83 1,88 1,29 1,00 0,66 0,68 0,57
6 Paşcani 0,40 0,39 0,58 0,95 1,49 2,13 1,52 1,41 1,24 0,73 0,58 0,55
7 Roman 0,41 0,42 0,53 1,09 1,43 1,88 1,90 1,35 1,10 0,71 0,63 0,53
8 Vicovu de Jos 0,41 0,57 0,56 0,88 1,32 1,65 2,46 1,73 0,72 0,71 0,46 0,48
9 Voitinel 0,60 0,73 0,71 0,89 1,50 1,73 1,55 1,41 0,97 0,58 0,71 0,59
10 Horodnic Jos 0,43 0,46 0,55 1,06 1,46 1,94 1,77 1,50 0,99 0,67 0,61 0,51
11 Siret 0,66 0,58 0,90 0,87 0,98 1,82 1,97 1,53 0,96 0,67 0,70 0,34
12 Serbăuţi 0,43 0,73 0,95 0,77 1,52 1,73 1,40 1,39 0,60 0,90 0,90 0,66
13 Milişăuţi 0,68 0,64 0,55 1,31 1,34 1,70 1,68 1,52 0,95 0,64 0,46 0,50
14 Zvoriştea 0,33 0,44 0,49 1,27 1,58 1,86 1,75 1,43 1,05 0,62 0,61 0,53
15 Ţibeni 0,48 0,72 0,84 0,95 1,17 1,54 1,98 1,45 0,95 0,73 0,66 0,51
16 Cajvana 0,48 0,60 0,57 0,95 1,61 1,94 1,65 1,51 1,01 0,60 0,58 0,48
17 Solca 0,36 0,45 0,56 1,19 1,69 1,97 1,58 1,46 1,02 0,67 0,58 0,45
18 Dragomirna 0,59 0,64 0,69 0,96 1,25 1,53 2,01 1,29 0,92 0,69 0,76 0,64
19 Cacica 0,39 0,47 0,61 0,94 1,40 1,85 2,03 1,80 0,84 0,63 0,53 0,44
20 Părhăuţi 0,47 0,70 0,89 0,53 1,24 2,10 1,69 1,52 0,63 0,76 0,83 0,63
21 Pătrăuţi 0,66 0,73 0,67 1,04 1,81 1,91 1,70 1,14 0,63 0,53 0,69 0,46
22 Adâncata 0,51 0,48 0,62 1,07 1,16 1,52 1,85 1,60 1,15 0,75 0,71 0,53
23 Hantesti 0,37 0,47 0,56 1,07 1,59 1,97 1,70 1,39 1,07 0,64 0,57 0,58
24 Zaharesti 0,41 0,44 0,57 1,03 1,64 2,02 1,77 1,51 0,96 0,63 0,49 0,48
25 Şcheia 0,49 0,50 0,55 0,79 1,39 2,35 1,85 1,54 0,89 0,72 0,41 0,48
26 Salcea 0,39 0,42 0,53 1,18 1,62 2,08 1,70 1,34 1,00 0,67 0,59 0,47
27 Dumbrăveni 0,74 0,83 0,75 0,68 1,30 1,79 1,74 1,39 0,81 0,54 0,77 0,63
28 Vereşti 0,68 0,81 0,64 1,00 1,24 1,68 1,73 1,52 0,75 0,72 0,67 0,57
29 Fântânele 0,50 0,53 0,57 1,14 1,26 1,69 1,94 1,47 1,08 0,63 0,61 0,54
30 Vorona 0,52 0,60 0,74 0,90 1,40 1,77 1,61 1,43 1,02 0,72 0,66 0,61
31 Tudora 0,55 0,69 0,99 1,02 1,44 1,62 1,22 1,33 1,00 0,87 0,58 0,68
32 Giurgeşti 0,39 0,77 0,76 0,97 1,35 1,59 1,75 1,47 1,04 0,71 0,65 0,55
33 Liteni 0,37 0,45 0,50 1,14 1,48 2,00 1,74 1,40 1,06 0,67 0,62 0,53
34 Dolheşti 0,40 0,40 0,54 1,14 1,49 1,88 1,84 1,34 1,07 0,70 0,60 0,57
35 Draguseni 0,49 0,43 0,67 1,17 1,65 1,96 1,47 1,19 0,91 0,65 0,72 0,65
36 Heleşteni 0,51 0,43 0,43 0,74 1,38 2,11 1,87 1,54 1,05 0,72 0,70 0,48
37 Muncelu de Sus 0,79 0,79 0,59 1,02 1,36 1,95 1,39 1,32 0,64 0,73 0,91 0,50
Media P. Sucevei 0,49 0,56 0,63 1,00 1,42 1,86 1,77 1,44 0,95 0,69 0,64 0,53
Cantitatea lunară de precipitaţii prezintă variaţii permanente în funcţie de frecvenţa şi di-

recţia de deplasare a maselor de aer şi a fronturilor atmosferice.
147
Variabilitatea pluviometrică deosebită se manifestă mai ales în lunile cu cantităţile medii

cele mai mari cum sunt iunie şi iulie provenite majoritar din aversele de ploaie însoţite sau nu de
oraje (din Cumulonimbus).
Variabilitatea pluviometrică este maximă în luna iulie cu sume de precipitaţii cuprinse în-
tre cea mai mică de 2,8mm înregistrată 1995 (Suceava) şi cea mai mare de 297,8mm realizată în
2008, tot la Suceava. Abaterile negative şi pozitive ale acestor cantităţi extreme de la mediile lo-
caţiilor respective sunt de asemenea maxime (-104,9mm şi 190,1mm).
Tab. 91. Cele mai mici / mari sume lunare de precipitaţii, anul înregistrării şi
abaterile lor faţă de mediile lunare (mm), la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Ianuarie Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Iulie Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Suma medie 21,9 22,9 20,5 22,3 18,2 Suma medie 105,3 107,7 97,4 84,8 84,4
Suma minimă 5,4 2,9 2,4 0,9 1,7 Suma minimă 15,8 2,8 6,5 18,0 14,0
Anul 1990 1964 2005 1978 1978,1992 Anul 1995 1995 1995 1992 2009
Suma maximă 78,4 60,8 66,1 81,2 89,6 Suma maximă 271,8 297,8 230,8 225,0 202,3
Anul 1963 1963 1988 1966 1966 Anul 2008 2008 2003 1991 1991
Evoluţia şi variabilitatea pluviometrică deosebită din ianuarie şi iulie reiese în evidenţă şi

din graficele sumelor de precipitaţii întocmite pentru aceste luni în perioada 1961-2009 (fig.
146). În afară de diferenţierile cantitative de precipitaţii dintre cele două luni mult mai mici în
ianuarie apar foarte clar şi diferenţieri ale tendinţelor liniare: de scădere evidentă în ianuarie (ca
de altfel şi iarna sau în perioada rece a anului) şi de creştere la toate staţiile în iulie (ca şi vara sau
în semestrul cald). În evoluţia sumelor de precipitaţii din cele două luni caracteristice în perioada
1961-2009 la toate staţiile se observă un oarecare paralelism al acestora ceea ce demonstrează
între anumite limite unitatea climatică a arealului Podişului Sucevei.
a
mm Rădău ţi Su ce ava Făltice ni C otnari Roman
Tl Rădăuţi Tl Suce ava Tl Făltice ni Tl Roman Tl C otnari
100
y = -0.154x + 25.859 y = -0.1247x + 26.04 y = -0.1428x + 24.171 y = -0.0338x + 23.165 y = -0.1203x + 21.312
R2 = 0.026 R2 = 0.0143 R2 = 0.0218 R2 = 0.0012 R2 = 0.014
80
60
40
20
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
b
300 y = 0.4843x + 72.024
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.1807 R2 = 0.0273
R2 = 0.0379
250
200
150
100
50
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 146. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale sumelor medii lunare de precipitaţii
(ianuarie –a, iulie - b) din Podişul Sucevei (1961-2010)
148
În lunile mijlocii ale anotimpurilor de tranziţie cu precipitaţii medii mai reduse cantitativ
decât în lunile de vară variabilitatea sumelor acestora este de asemenea mai redusă (fig. 146).
Astfel, în aprilie precipitaţiile variază între cantitatea lunară cea mai mică, de 5,0mm înregistrată
la Fălticeni în 2002 cu o abatere minimă negativă de -49,8mm şi cea mai mare, de 143,4mm la
Fălticeni în 2008 cu o abatere maximă de 88,6mm faţă de medie (tab. 92).
Tab. 92. Cele mai mici / mari sume lunare de precipitaţii, anul înregistrării şi
abaterile lor faţă de mediile lunare (mm), la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Aprilie Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Octombrie Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Suma medie 51,1 51,4 54,8 48,9 47,1 Suma medie 36,8 34,6 37,6 29,8 31,7
Suma minimă 14,1 6,3 5,0 8,2 10,2 Suma minimă 3,3 4,8 3,4 1,5 1,5
Anul 1994 2002 2002 2009 1968 Anul 1962 1977 1977 1961 1995
Suma maximă 125,6 135,2 143,4 127,4 105,8 Suma maximă 100,2 106,4 138,3 115,6 110,4
Anul 2005 2008 2008 2008 2008 Anul 1975 1975 1975 1998 1972
În luna mijlocie a toamnei variaţia sumelor s-a manifestat între valoarea minimă de
1,5mm de la Cotnari (1961) şi Roman (1995) şi maximă, de 138,3mm la Fălticeni (1975), cu o
abatere negativă mai redusă decât în cazul lunii aprilie, de -28,3mm la Cotnari sau -30,2mm la
Roman şi pozitivă mai mare, de 100,7mm la Fălticeni.
Este evident faptul că faţă de luna ianuarie, care deţine şi cele mai scăzute cantităţi de
precipitaţii, în lunile aprilie şi octombrie variabilitatea pluviometrică este mai accentuată. Evolu-
ţia pluviometrică din lunile aprilie şi octombrie se caracterizează prin tendinţe de creştere ale
sumelor pluviometrice şi acelaşi paralelism relativ al acestora. Aceste variaţii lunare denotă o
evoluţie normală ascendentă în prima parte a anului apoi descendentă.
a
mm Tl Rădăuţi Tl Suceava Tl Fălticeni Tl Roman Tl Cotnari
140
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,1038x + 44,473
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 2
R = 0,0035
120
100
80
60
40
20
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
b
150
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0.4987x + 18.974
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 2
R = 0.0797
120
90
60
30
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 147. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale sumelor medii lunare de precipitaţii
(aprilie – a, octombrie - b) din Podişul Sucevei (1961-2010)
149
Numărul lunilor cu precipitaţii normale sau apropiate de acestea sunt foarte reduse din şi-
rul de date, fapt care demonstrează o dată în plus marea variabilitate pluviometrică. Sumele luna-
re de precipitaţii de ±10mm faţă de media multianuală (tab. 93) sunt ceva mai numeroase, fiind
cuprinse între 23 şi 32 de cazuri (46-64%) în ianuarie, 10 şi 20 de cazuri (20-40%) în aprilie, 4 şi
10 cazuri (8-20%) în iulie, 12 şi 15 cazuri (24-30%) în luna octombrie.
Cu toate că arealul Podişului Sucevei este mai umed decât al celorlalte subunităţi ale Po-
dişului Moldovei din care face parte, abaterile negative sunt în general mai numeroase decât cele
pozitive dar de amploare mai redusă în toate lunile caracteristice analizate, cu abateri pozitive
mai puţin frecvente şi mai mici decât cele negative.
Tab. 93. Numărul şi procentul abaterilor pluviometrice lunare faţă
de normală (±10mm) la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Abateri Abateri
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Ianuarie
Iulie
MMa±10mm 23 46 23 46 25 50 28 56 32 64 MMa±10mm 8 16 5 10 5 10 10 20 4 8
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
Abateri
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Abateri Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Octombrie
Aprilie
MMa±10mm 15 30 12 24 16 32 20 40 10 20 MMa±10mm 14 28 13 26 12 24 12 24 15 30
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
Studiul frecvenţei cantităţilor de precipitaţii anuale, semestriale, anotimpuale dar mai ales
lunare şi diurne completează tabloul distribuţiei în timp şi spaţiu al acestui element, incluzând
prin sintetizare o multitudine de situaţii de manifestare a pluviometriei din zona noastră. Impor-
tanţa practică a analizei frecvenţei căderii diferitelor cantităţi de precipitaţii este deosebită în
unele sectoare economice, precum agricultura sau alte domenii investiţionale (construcţii, dru-
muri şi poduri) şi pentru viaţa oamenilor în general. Înregistrarea ritmică, chiar a unor cantităţi
reduse de precipitaţii şi înregistrarea neregulată, la intervale mari dar a unor cantităţi însemnate
de precipitaţii reprezintă două tipuri de manifestare a regimului pluviometric anual, tipuri de
evoluţie întâlnite şi în regimul pluviometric multianual de la noi.
Analizând frecvenţele sumelor de precipitaţii lunare (tab. 94) din ianuarie, pe praguri de
10mm, constatăm că sumele de precipitaţii anuale cuprinse între 10 şi 20mm sunt cele mai nu-
meroase, la Cotnari acestea fiind cele situate între 20 şi 30mm.
Tab. 94. Probabilitatea şi gradul de asigurare pe intervale de 100mm
a precipitaţiilor medii din Podişul Sucevei (1961-2010) în lunile ianuarie şi iulie
Interval Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman P. Sucevei
Luna
(mm) nr. % As nr. % As nr. % As nr. % As nr. % As nr. % As
<10mm 11 22 100 11 22 100 13 26 100 10 20 100 16 32 100 12 24 100
10-20 13 26 78 16 32 78 16 32 74 13 26 80 17 34 68 15 30 76
20-30 12 24 52 8 16 46 8 16 42 14 28 54 10 20 34 10 21 46
Ianuarie
30-40 11 22 28 9 18 30 9 18 26 8 16 26 4 8 14 8 16 25
40-50 1 2 6 2 4 12 1 2 8 4 8 10 2 4 6 2 4 8
50-60 1 2 4 3 6 8 2 4 6 2 2 1 2 4
>60 1 2 2 1 2 2 1 2 2 1 2 2 1 2 2 1 2 2
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 0
<25mm 2 4 100 1 2 100 1 2 100 4 8 100 2 4 100 2 4 102
25-50 3 6 96 8 16 98 8 16 98 7 14 92 7 14 96 7 13 98
50-75 11 22 90 8 16 82 11 22 82 13 26 78 17 34 82 12 24 84
Iulie
75-100 11 22 68 10 20 66 9 18 60 11 22 52 5 10 48 9 19 60
100-125 8 16 46 9 18 46 10 20 42 8 16 30 12 24 38 9 19 41
125-150 8 16 30 2 4 28 2 4 22 1 2 14 4 8 14 3 7 22
>150 7 14 14 12 24 24 9 18 18 6 12 12 3 6 6 7 15 15
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 102 0
150
În luna iulie, frecvenţa maximă o au sumele cuprins între 50 şi 75mm, cu excepţia de la

Suceava, unde frecvenţa maximă o au cele mai mari de 150mm.
În aprilie frecvenţele maxime le au precipitaţiile cuprinse între 20 şi 40mm la Rădăuţi şi
Suceava, 40-60mm la Cotnari şi Roman şi 60-80mm la Fălticeni.
În octombrie, cele mai frecvente sunt precipitaţiile mai mici de 10mm la Cotnari şi Ro-
man, 20-30mm la Suceava, 40-50 la Fălticeni şi peste 60mm la Rădăuţi.
Tab. 95. Probabilitatea şi gradul de asigurare pe intervale de 10mm
a precipitaţiilor medii din Podişul Sucevei (1961-2010) în lunile aprilie şi octombrie
Interval Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman P. Sucevei
Luna
(mm) nr. % As nr. % As nr. % As nr. % As nr. % As nr. % As
<20mm 4 8 100 5 10 100 8 16 100 8 16 100 8 16 100 7 13 100
20-40 16 32 92 15 30 90 8 16 84 10 20 84 15 30 84 13 26 87
40-60 16 32 60 9 18 60 13 26 68 19 38 64 12 24 54 14 28 61
Aprilie
60-80 8 16 28 14 28 42 14 28 42 8 16 26 9 18 30 11 21 34
80-100 4 8 12 4 8 14 2 4 14 2 4 10 2 4 12 3 6 12
100-120 4 2 4 6 4 8 10 1 2 6 4 8 8 2 4 7
>120 2 4 4 1 2 2 1 2 2 2 4 4 1 2 2
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
<10mm 9 18 100 8 16 100 6 12 100 15 30 100 12 24 100 10 20 100
10-20 6 12 82 9 18 84 9 18 88 7 14 70 9 18 76 8 16 80
Octombrie
20-30 7 14 70 10 20 66 8 16 70 7 14 56 7 14 58 8 16 64
30-40 9 18 56 3 6 46 6 12 54 6 12 42 8 16 44 6 13 48
40-50 7 14 38 7 14 40 10 20 42 8 16 30 6 12 28 8 15 36
50-60 2 4 24 8 16 26 2 4 22 2 4 14 2 4 16 3 6 20
>60 10 20 20 5 10 10 9 18 18 5 10 10 6 12 12 7 14 14
Suma 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100 0
Încadrarea Podişului Sucevei într-un tip climatic pluviometric contrastant impune calcu-
lul frecvenţei cantităţilor de precipitaţii pe diferite eşantioane temporale (ani, sezoane, anotim-
puri, luni sau zile), pentru a nu fi surprinşi de cantităţile de precipitaţii diverse, uneori abundente,
alteori deficitare de frecvenţa lor aleatorie, pentru cunoaşterea gradului lor de asigurare, mai ales
în cazul unor cantităţi excepţionale sau foarte reduse.
Astfel, sistemul economic şi comunităţile umane îşi reduc vulnerabilitatea şi nu sunt luate
prin surprindere de manifestările agresive ale excedentului acestui element sau de lipsa îndelun-
gată a apei, care determină perioade de „uscăciune” sau secetă.
Valorile frecvenţei şi asigurării cantităţilor lunare de precipitaţii sunt expresive, înglo-
bând un grad mare de siguranţă dat de analiza precipitaţiilor lunare pentru o perioadă lungă
(1961-2010). De regulă, pentru fiecare lună, frecvenţele cele mai mari se regăsesc în zona mediei
multianuale a cantităţilor de precipitaţii din luna respectivă.
Din zona frecvenţelor maxime, valorile acestora scad puternic către cantităţile de precipi-
taţii mai mici şi mai lent spre cele mai mari decât mediile lunare multianuale.
Cu cât cantităţile lunare de precipitaţii înregistrate sunt mai mici, cu atât şi gradul de asi-
gurare al acestora este mai mare, indiferent de intervalul pluvial de calcul. Pe măsura creşterii
valorilor de precipitaţii pe treptele cantitative superioare, gradul de asigurare al acestora se dimi-
nuează progresiv. Frecvenţa cea mai mare nu o au însă treptele inferioare de precipitaţii, ci cele
din treapta a 2-a, a 3-a, a 4-a, pe măsură ce înaintăm din luna ianuarie spre iunie-iulie, unde frec-
venţa maximă o au precipitaţiile din treptele mijlocii, între 60 şi 90mm.
Frecvenţele maxime ale sumelor lunare de precipitaţii din ianuarie indică o activitate plu-
viometrică slabă, de regulă sub 30mm. Pe măsură ce înaintăm spre perioada caldă a anului preci-
pitaţiile lunare cresc, în iunie-iulie frecvenţa cea mai ridicată înregistrând valori cuprinse între
60–100mm. Apoi, sumele lunare de precipitaţii descresc treptat până în octombrie, când frecven-
ţa maximă o au sume cuprinse sub 20–30mm. În lunile verii, sumele lunare de precipitaţii şi
frecvenţele lor procentuale aferente se desfăşoară ca o armonică, pe mai multe intervale valorice,
ajungând în iunie–iulie să urce şi peste treapta de 200mm. Valorile lunare ale precipitaţiilor nu
depăşesc treapta de 240mm la Cotnari şi Roman, 260mm la Fălticeni, 280mm la Rădăuţi şi
151
300mm la Suceava, aceste valori având cel mai redus grad de asigurare, de 2%. În lunile sezonu-
lui rece, desfăşurarea câmpului valoric al precipitaţiilor se comprimă la maxim, mai ales în fe-
bruarie–martie cantităţile mari de precipitaţii şi marea lor instabilitate fiind răspunzătoare de am-
pla dispersie a frecvenţei precipitaţiilor în lunile verii. În septembrie, spectrul distribuţiei frec-
venţelor este foarte larg pentru o lună cu puţine precipitaţii, dar în care se înregistrează contraste
pluviometrice evidente. Probabilitatea cea mai mică de producere a precipitaţiilor lunare este
amplasată în ianuarie, în intervalul valoric 80–100mm, iar în iunie–iulie urcă pe trepte valorice
superioare, la peste 220mm.
Regimul anual al cantităţilor diurne de precipitaţii atmosferice şi variabilitatea lor. În
cursul unui an, cantităţile de precipitaţii pot varia foarte mult de la o zi la alta, aşa încât nici me-
dierea valorică a acestora pe o perioadă destul de lungă (1961-2010) nu a reuşit să estompeze re-
gimul sinuos al acestora. Fig. 148 este o reprezentare fidelă a mersului variabil în decurs de un
an al cantităţilor de precipitaţii de la o zi la alta sau de la un grup de zile la altul. Nici măcar me-
dierea pe intervale de 5 zile (glisate cu câte 1 zi) nu reuşeşte să estompeze marea variabilitate
diurnă a pluviometriei din aria centrală a Podişului Sucevei, de la Suceava.
Dacă media diurnă Tab. 96. Regimul anual al sumelor
a precipitaţiilor la Suceava medii diurne de precipitaţii (1961-2010) la Suceava
este de 1,66mm (suma Precipitaţii diurne 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
medie anuală înregistrată din sume medii lunare 0,74 0,78 0,95 1,71 2,44 3,21 3,33 2,28 1,62 1,05 1,02 0,79
în 365zile), cea a unei zile Măsurabile (>0,1mm) 2,0 2,1 2,6 4,6 6,0 7,6 8,3 6,2 6,0 4,0 3,2 2,5
cu precipitaţi măsurabile
(≥0,1 mm) creşte la 3,8mm. Media diurnă cea mai mare a fost de 12,9mm în două zile ale anului,
în 15 şi 19 iulie, iar cea mai mică, de 0,4mm pe 23 ianuarie.
Analizând datele pluviometrice diurne pe o perioadă de timp apreciabilă (1961-2010),
observăm că precipitaţiile pot lipsi cu desăvârşire în foarte multe zile, pe când în altele pot atinge
cote valorice foarte ridicate, în situaţii sinoptice concrete, specifice producerii maximelor diurne.
mm
15
Media diună
Medii glisante (5ani)

12
0
1 21 41 61 81 101 121 141 161 181 201 221 241 261 281 301 321 341 361
Ziua din an
Fig. 148. Regimul anual al precipitaţiilor medii diurne la Suceava (1961-2010)
Sumele duratele şi intensităţile medii diurne ale precipitaţiilor atmosferice

Valorile medii diurne ale precipitaţiilor înregistrate în 24 de ore la staţiile meteorologice
principale din Podişul Sucevei sunt subunitare în lunile semestrului rece (cu excepţii în octom-
brie) şi supraunitare în cele ale semestrului cald din an (tab. 97), cele mai mari (>3mm) se
înregistrându-se în iunie şi iulie, în jumătatea nordică a Podişului Sucevei. În realitate, precipita-
ţiile diurne sunt foarte variate cantitativ, fiind cuprinse între 0mm în foarte multe zile şi maxime-
le diurne.
Intensitatea medie a precipitaţiilor de peste 3mm/oră de precipitaţii s-a înregistrat în inter-
valul mai-august, cu cantităţi sub această valoare în timpul dimineţilor. Valori ridicate de preci-
pitaţii, de peste 5mm/oră, sunt prezente la Roman între orele 10-22, la Suceava între orele 12-1,
iar la Rădăuţi între orele 12-24, ceea ce marchează clar rolul convecţiei termice în geneza preci-
152
pitaţiilor în sezonul cald, chiar dacă precipitaţiile de după-amiază nu sunt pur convective, având
în majoritatea cazurilor şi caracter frontal.Valori de peste 7mm/oră de precipitaţii s-au înregistrat
doar în după-amiezile şi serile lunilor iunie-iulie la Rădăuţi, ale lunilor mai-august la Suceava şi
mai-iulie la Roman. Maximele absolute ale precipitaţiilor, de peste 9 mm/oră sau produs doar în
luna iulie, între orele 15-16 la Suceava şi orele 17-18 la Roman. Pentru întreg sezonul cald, valo-
rile medii orare cele mai ridicate s-au înregistrat între orele 17-18 la Rădăuţi şi Roman şi între
orele 15-16 la Suceava.
Media lunară a duratelor precipitaţiilor atmosferice prezintă în Podişul Sucevei caracteris-
tici comune: sunt relativ mari în luna aprilie, cresc puternic în luna mai (cu durate maxime în po-
diş), scad în iunie-iulie (aversele fiind predominante), apoi staţionează în august-septembrie. Du-
ratele medii cele mai mari, din
luna mai, sunt asemănătoare Fig. 97. Mediile diurne ale precipitaţiilor pe luni
de la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
pe întreg teritoriul studiat, pe
Sume medii diurne (24 ore) de precipitaţii
când cele mai mici, din oc- Staţia S. an
tombrie, scad constant de la Rădăuţi 0,71 0,83 0,91 1,70 2,50 3,34 3,30 2,64 1,69 1,10 0,96 0,78 623,9
sud la nord. În lunile sezonu- Suceava 0,74 0,78 0,95 1,71 2,44 3,21 3,33 2,28 1,62 1,05 1,02 0,79 607,4
lui cald, durata medie a preci- Fălticeni 0,65 0,78 0,75 1,81 2,45 3,18 3,05 2,38 1,67 1,13 0,98 0,82 599,9
pitaţiilor depăşeşte 1,5 ore, iar Cotnari 0,70 0,75 0,88 1,61 1,92 2,64 2,66 1,92 1,45 0,89 0,99 0,76 523,8
0,57 0,60 0,76 1,55 2,03 2,70 2,68 1,99 1,52 0,98 0,89 0,72 518,5
în octombrie scade la sub 60 Roman
minute (tab. 98). Duratele de Tab. 98. Durata medie orară (min) a
peste 2 ore cu precipitaţii se precipitaţiilor din lunile IV-IX în Podişul Sucevei (1961-2010)
înregistrează în mai apoi în Ora Rădăuţi Suceava Roman Ora Rădăuţi Suceava Roman
iunie şi mai rar în aprilie la 0-1 744 757 647 12-13 583 628 701
Rădăuţi. În general, pentru 1-2 752 688 700 13-14 602 700 692
2-3 709 735 678 14-15 786 734 759
sezonul cald se observă un
3-4 737 801 741 15-16 718 802 726
plus consistent al duratei pre- 4-5 726 749 736 16-17 744 830 734
cipitaţiilor atmosferice după- 5-6 690 736 729 17-18 801 823 803
amiază, urmat de un minim 6-7 711 778 712 18-19 761 779 678
secundar în prima parte a nop- 7-8 700 803 778 19-20 704 854 667
ţii, un plus secundar spre di- 8-9 638 655 767 20-21 790 772 717
9-10 602 561 710 21-22 698 703 746
mineaţă şi un minim principal 10-11 631 647 695 22-23 646 716 721
între orele 9-13. 11-12 610 616 647 23-24 646 781 699
În medie, aproximativ
30 ploi depăşesc durata de 24 de ore în timpul unui an. Durata maximă a unei ploi poate ajunge
la 50 ore, aşa cum a fost ploaia din 7-9 mai 1971 când o vastă arie depresionară a înaintat pe con-
tinent dinspre Oceanul Atlantic.
c. Frecvenţa zilelor cu diverse cantităţi de precipitaţii

Deşi zilele cu precipitaţii reduse cantitativ (≤0,5mm), nu prezintă o importanţă prea mare,
întrucât ponderea acestora în conturarea aportului pluviometric este redusă, ele caracterizează
secvenţe de timp cu caracteristici meteorologice specifice, ca nebulozitate inferioară mare, deci
durată mai redusă de strălucire a Soarelui, valori mari ale umidităţii aerului şi mici ale deficitului
de saturaţie, atenuări ale temperaturilor extreme din aer şi de pe sol, ce întrerup perioadele mai
geroase sau caniculare.
Numărul mediu lunar de zile cu precipitaţii este variabil de la o lună la alta, dar asemănă-
tor cu mersul anual al cantităţilor de precipitaţii, tot mai mare pe măsură ce acestea cresc. De
asemenea, numărul zilelor cu cantităţi ce depăşesc anumite praguri scade progresiv. Variaţiile
numărului de zile cu diferite cantităţi de precipitaţii depind de particularităţile suprafeţei active
(forma de relief, altitudinea, expoziţia faţă de advecţia maselor de aer umed etc.) şi de circulaţia
generală a atmosferei (Geografia României, vol. I, 1983).
Tab. 99. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu
153
Numărul mediu de zile precipitaţii ≥ 0,1mm din Podişul Sucevei (1961-2010)

>1,0mm scade la valori cuprinse în- Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
Rădăuţi 12,9 12,9 13,3 13,4 14,5 15,2 15,5 12,1 11,3 10,4 12,4 13,1 157,0
tre 78,0 la Roman şi 94,7 la Rădăuţi Suceava 12,0 12,1 13,1 13,1 14,4 14,8 14,6 12,0 10,4 9,7 11,3 12,7 150,2
(tab. 101). Distribuţia spaţială ne Fălticeni 11,4 11,1 12,0 13,0 14,6 14,6 14,3 11,2 9,7 8,8 10,8 12,4 143,9
arată, de asemenea, o creştere de la Cotnari 10,0 10,2 10,9 11,8 12,7 13,3 12,5 9,7 8,8 7,5 10,1 10,6 128,1
sud - sud-est spre nord - nord-vest. Roman 9,2 8,7 8,2 9,9 12,0 12,3 11,8 9,2 8,1 7,7 8,4 8,9 114,4
Cel mai mare număr de zile cu pre-
cipitaţii >1,0mm s-au înregistrat în Tab. 100. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu
precipitaţii ≥ 0,5mm din Podişul Sucevei (1961-2010)
anul 1996 (106 la Rădăuţi, 102 la
Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
Suceava şi 89 la Roman). Rădăuţi 7,2 7,8 9,0 10,4 12,2 12,7 13,1 10,2 8,7 7,5 7,7 7,9 114,4
Anul cu cel mai mic număr de Suceava 6,9 7,5 8,4 10,1 11,6 11,8 12,2 9,6 8,2 7,1 7,4 7,7 108,5
zile a fost 1994, când s-au înregistrat Fălticeni 6,5 7,2 8,0 9,6 11,1 11,4 11,9 9,4 8,0 7,0 7,2 7,4 104,7
81 zile la Rădăuţi, 76 zile la Suceava Cotnari 5,9 6,3 7,2 8,8 9,5 10,8 11,5 8,0 7,5 6,6 6,5 6,7 95,3
şi numai 57 zile la Roman. În timp, Roman 5,7 6,0 6,9 8,2 10,2 10,2 11,3 7,8 7,3 6,1 6,0 6,4 92,1
maximul de zile cu precipitaţii ≥
Tab. 101. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu
1,0mm s-a înregistrat în 1997, cu
precipitaţii ≥ 1,0mm din Podişul Sucevei (1961-2010)
valori de 19 zile la Rădăuţi şi 15 zile Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
la Suceava. În semestrul rece numă- Rădăuţi 5,5 5,9 8,2 8,6 9,2 9,2 10,7 9,4 8,0 6,4 6,4 7,2 94,7
rul de zile cu precipitaţii >1,0mm Suceava 4,9 5,6 6,1 8,4 9,9 10,3 10,9 8,3 6,8 5,6 6,0 5,5 88,3
înregistrează valorile cele mai mici, Fălticeni 4,7 5,5 5,9 8,1 9,7 10,2 10,7 8,1 6,7 5,4 5,9 7,5 88,4
în ianuarie înregistrându-se numai 3 Cotnari 4,0 4,7 6,0 7,9 9,4 9,9 11,0 8,0 6,1 5,2 4,9 5,1 82,2
– 6 cazuri. Zilele în care cad precipi- Roman 3,7 4,1 5,8 8,0 9,0 9,2 10,4 7,5 5,8 5,1 4,8 4,6 78,0
taţii >5,0mm sunt mult mai puţine
faţă de cele precedente. Media acestor zile pe intervalul de ani 1911-2008 a fost cuprinsă între
29,9 la Roman şi 36,9 zile la Rădăuţi (tab. 102, fig. 155). Din datele analizate reiese că cel mai
mare număr de zile cu precipitaţii >5,0mm s-a înregistrat în anul 1996 (47 zile la Rădăuţi, 46 zile
la Suceava, 39 zile la Roman), iar cel mai mic în 1994 (23 zile la Rădăuţi, 21zile la Suceava şi 19
zile la Roman). Lunile cu valori medii multianuale scăzute sunt cele din semestrul rece, luna ia-
nuarie având media cea mai mică (0,5-11 zile), în unele cazuri zilele cu precipitaţii >5,0mm, lip-
sind. În lunile de vară, mai ales în iulie şi iunie, se înregistrează o medie de peste 5 zile cu preci-
pitaţii >5,0mm.
Tab. 102. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu precipitaţii ≥ 5,0mm şi ≥10,0mm (1961-2010)
≥ 5,0mm ≥10,0mm
Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 An 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 An
Rădăuţi 0,9 1,1 1,8 3,0 4,3 4,5 5,8 5,2 4,0 2,8 1,9 1,6 36,9 0,4 0,3 0,5 1,2 2,3 3,2 3,0 2,5 1,7 1,0 0,7 0,3 17,1
Suceava 1,1 1,2 1,5 3,4 4,7 5,5 5,6 4,0 3,0 2,2 1,8 1,6 35,6 0,3 0,3 0,4 1,3 2,3 3,0 3,2 2,1 1,4 0,9 0,6 0,4 16,2
Fălticeni 1,0 1,0 1,6 3,2 4,6 5,4 5,5 4,2 3,2 2,4 1,7 1,5 35,3 0,3 0,3 0,3 1,2 2,2 3,0 3,1 2,0 1,5 0,8 0,5 0,3 15,5
Cotnari 0,5 0,6 1,1 2,7 4,0 5,2 5,5 4,1 2,8 2,2 1,4 1,2 31,3 0,2 0,2 0,2 1,1 2,2 2,9 3,1 1,7 1,3 0,6 0,4 0,2 14,1
Roman 0,6 0,6 1,2 2,8 4,1 4,8 5,1 3,8 2,7 2,1 1,1 1,0 29,9 0,1 0,2 0,3 1,0 1,9 3,0 2,6 1,9 1,2 0,5 0,5 0,3 13,5
Numărul de zile mediu anual cu precipitaţii ≥10mm este cuprins între 13,5 la Roman şi
17,1 la Rădăuţi (tab. 102, fig. 153), prezentând frecvenţa maximă în lunile de vară, iunie-iulie şi
vizibil mai mică în decembrie-februarie, luni cu sume de asemenea reduse. Şi aici constatăm
maxime medii în lunile iunie-iulie (care depăşesc valoarea 3 la majoritatea staţiilor meteorologi-
ce) şi minime începând din lunile octombrie şi până în februarie (când valoarea medie este pre-
dominant subunitară, deci în cei mai mulţi ani cantităţile zilnice de precipitaţii nu ating valoarea
de 10,0mm). Anul cu cea mai mare frecvenţă a zilelor cu precipitaţii >10mm a fost 2008 (28 zile
la Rădăuţi şi Roman, 27 zile la Suceava). Cel mai mic număr de zile cu precipitaţii >10mm a fost
înregistrat în 2000, când s-au înregistrat doar 8 zile la Rădăuţi, 7 la Suceava şi 6 zile la Roman.
Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii >20mm scade după cum este şi firesc (tab.
103, fig. 149). Valorile medii anuale oscilează în cuprinsul Sucevei între 4,5 (Cotnari) şi 5,8
(Rădăuţi), dar poate varia de la valori cuprinse între 1 şi până la 11 zile. Astfel, în anii 1974,
154
1978 şi 2002 s-au înregistrat cele mai multe zile cu precipitaţii >20mm la Suceava, iar în 1991 la
Rădăuţi (11 zile) şi la Roman (10 zile). Cele mai mic număr de zile cu asemenea precipitaţii s-au
înregistrat în anii 1982 (1 zi la Rădăuţi) 1980 şi 1986 (cu câte 1 zi la Suceava şi la Roman).
Tab. 103. Numărul mediu lunar şi anual de

zile de precipitaţii ≥ 20,0mm şi ≥ 30,0mm din Podişul Sucevei (1961-2010)
≥ 20,0mm ≥ 30,0mm
Staţia 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 An 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 An
Rădăuţi 0,1 0,3 1,0 1,2 1,5 0,9 0,5 0,2 0,1 5,8 0,1 0,3 0,6 0,8 0,4 0,3 0,1 2,6
Suceava 0,3 0,7 1,3 1,3 0,9 0,6 0,2 0,1 5,4 0,1 0,2 0,5 0,7 0,4 0,3 2,2
Fălticeni 0,1 0,2 0,6 1,2 1,3 1,0 0,6 0,1 0,1 5,2 0,2 0,4 0,8 0,4 0,2 0,1 2,1
Cotnari 0,1 0,3 0,9 1,5 1,0 0,4 0,2 0,1 4,5 0,3 0,4 0,8 0,2 0,1 1,8
Roman 0,1 0,2 0,3 0,9 1,4 0,9 0,5 0,3 0,1 4,7 0,1 0,3 0,8 0,3 0,2 0,1 1,8
Numărul anual mediu de zile cu precipitaţii >30mm (tab. 103, fig. 149) este redus (1,8
zile la Roman şi 2,6 zile la Rădăuţi), în mulţi ani acestea lipsind sau fiind maxim, (7 zile în 1974,
Suceava).
Nr. zile Rădăuţi

18 100%
16 37
14 80%
95
12
60%
10
114
8 40%
6
4 20% 157
2
0
0%
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep O ct Nov Dec 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 ∑an
≥0,1mm ≥0,5mm ≥1,0mm ≥5,0mm ≥0,1mm ≥0,5mm ≥1,0mm ≥5,0mm
Nr. zile Suceava

16 100%
14 36
80%
12 88
10 60%
109
8
40%
6
4 20% 150
2
0%
0 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 ∑an
Ian Fe b Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep O ct Nov Dec
Nr. zile Fălticeni

16 100%
14 35
80%
12 88
10 60%
8
105
40%
6
4 20% 144
2
0%
0 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 ∑an
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep O ct Nov Dec
Fig. 149. Frecvenţa lunară a sumelor de precipitaţii ≥ de anumite valori (număr de zile şi %)
În Podişul Sucevei, în mod excepţional, se înregistrează şi zile cu cantităţi de precipitaţii
care egalează sau depăşesc 50mm, cele maxime absolute în 24 de ore făcând parte tot dintre
acestea şi vor constitui subiectul unor subcapitole viitoare, legate de hazardurile pluviometrice.
Numărul zilelor cu diverse cantităţi de precipitaţii a variat între valori şi mai extinse, dacă luăm
în calcul toate punctele de măsurare, cele de la posturile pluviometrice din arealul piemontan
(Solca, Cacica).
155
Importanţa practică a analizei numărului de zile cu diverse cantităţi de precipitaţii este

semnificativă, dar singur numărul de zile lunar sau anual nu ne oferă indicii exacte despre gradul
de asigurare cu apă a solului (cu diverse caracteristici), a plantelor (în diverse faze de vegetaţie),
a reţelei hidrografice etc., deoarece distribuţia pluviometrică este foarte variată în timp şi spaţiu
(chiar relativ restrâns, aşa cum este cel al Podişului Sucevei). Între zilele cu precipitaţii, chiar
consistente cantitativ, există uneori perioade de uscăciune mai lungi, când plantele au de suferit,
recoltele sunt substanţial diminuate sau chiar compromise, nivelurile şi debitele râurilor se reduc
mult şi, în consecinţă, alimentarea cu apă a populaţiei şi a animalelor devine insuficientă.
Precipitaţiile semnificative cantitativ, dar cu valori moderate (de 2-10mm pe zi), contri-
buie la asigurarea unei umidităţi optime a solului. Acestea au o importanţă deosebită în viaţa
plantelor, chiar cele reduse cantitativ mai ales într-o perioadă de uscăciune sau secetă. Fiecare
fază fenologică în parte, în funcţie de plantă sau de cultura agricolă, necesită pentru optimizarea
dezvoltării o cantitate determinată de apă provenită din precipitaţii moderate ca intensitate şi mai
mari de o medie de 1mm/zi. Ploile devin eficace când depăşesc 8-10mm şi se înregistrează cu o
frecvenţă optimă necesară de o dată la 4 zile în sezonul cald.
Din punct de vedere agricol, 10mm de precipitaţii înregistrate în 5 zile, uniform repartiza-
te, au aceeaşi eficacitate ca şi 100mm de precipitaţii, căzute în doar 2 zile.
Frecvenţa zilelor cu precipitaţii abundente (≥20, 30mm) şi caracter torenţial sunt dăună-
toare pentru Podişul Sucevei, determinând pagube economiei şi mediului (generând un aport hi-
dric important doar în orizontul superior al solului, cele inferioare rămânând în deficit, alimenta-
rea pânzelor de apă freatică fiind redusă). Acestea sunt totuşi reduse ca număr şi pot genera deja
caracteristici proprii hazardelor meteo-climatice.
d. Precipitaţiile solide şi stratul de zăpadă

Ninsoarea şi stratul de zăpadă. Datorită regimului termic negativ din sezonul rece al
anului, precipitaţiile predominante înregistrate pe teritoriul Podişului Sucevei sunt cele solide
(ninsoare, averse de ninsoare), urmate de cele mixte (lapoviţă) spre şi în anotimpurile de tranzi-
ţie. Începând din luna noiembrie, odată cu scăderea temperaturii aerului şi frecvenţa tot mai mare
a invaziilor de aer rece dinspre nord, nord-est şi est, majoritatea precipitaţiilor atmosferice sunt
solide.
În Podişul Sucevei Min im Me d iu Ma x im
se înregistrează o medie Nr.z i le
anual
cuprinsă între 32-49 de zile 80 73
68
cu ninsoare (32,5 la Ro- 67
54
60 55
man şi 48,5 zile la Sucea-
42.2
va, fig. 150). Numărul me- 40 42.2 38.7
diu lunar cel mai mare de 30.2 33.2
20
zile cu ninsoare se înregis- 11
19
14 6 14
0
trează în ianuarie - februa- R ădăuţi F ălt ic e ni Ro man
rie (tab. 104), iar cel mai
redus în octombrie şi apri-
lie. Cu totul excepţional Fig. 150. Numărul mediu anual de zile cu ninsoare (1961-2010)
apar ninsori sau mai ales
averse de ninsoare în
luna septembrie sau Tab. 104. Numărul mediu lunar, anotimpual, semestrial şi anual de
zile cu ninsoare la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
mai.
Staţia Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai An S.r. S.c. I P T
Rădăuţi 0,8 4,1 8,3 9,7 9,9 7,4 2,0 0,0 42,2 40,2 2,0 27,9 9,4 0,0
Suceava 0,0 0,7 5,1 7,9 10,3 8,3 8,0 1,8 0,1 42,2 40,3 1,9 26,5 9,9 0,0
Fălticeni 0,0 0,7 3,7 7,7 8,6 9,5 6,8 1,7 0,0 38,7 37,0 1,7 25,8 8,5 0,0
Cotnari 0,4 3,4 7,1 7,8 7,7 5,8 1,0 33,2 32,2 1,0 22,6 6,8 0,0
Roman 0,2 2,9 6,8 7,1 7,5 4,9 0,8 30,2 29,4 0,8 21,4 5,7 0,0
Media 0,0 0,6 3,8 7,6 8,7 8,6 6,6 1,5 0,0 37,3 35,8 1,5 24,8 8,1 0,0
156
Cel mai mare

număr anual de zile cu ninsoare (tab. 105, fig. 150) a depăşit valoarea 70, în partea centrală a
Podişului Sucevei (71 zile la Suceava în 1981 şi 73 zile la Fălticeni în 1969) şi coboară la 55-60
zile în sud (55 zile la Roman în 1963 şi 60 zile la Cotnari în 1984).
Numărul minim anual de zile cu ninsoare s-a înregistrat în 2008 (Roman - 6 zile, Rădăuţi
- 11 zile, Fălticeni -20 zile şi Suceava 24 de zile) şi în 1990 la Cotnari (14 zile).
Evoluţia multianuală a numărului de zile cu ninsoare relevă o variabilitate deosebită, cu
abateri diferite faţă de media multianuală de la an la an şi în general cu tendinţe clare de scădere
la Roman, Rădăuţi şi Suceava, cu o scădere mai redusă la Fălticeni şi cu o oarecare creştere la
Cotnari (fig. 151).
Datele medii de produ- Tab. 105. Numărul maxim lunar anotimpual semestrial şi anual de
cere a primelor ninsori sunt zile cu ninsoare la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
amplasate în intervalul care în- Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai An S. r. S.c. I P T
cepe cu puţin înainte de jumă- Rădăuţi 7 12 21 23 19 18 9 1 67 65 9 45 23 12
06 81 88 69 76 65 85 86 79 97 80 69 68 97 64 85 97 81 88
tatea lunii noiembrie (13 no- 1 6 14 22 25 21 19 9 2 71 70 9 51 27 14
Suceava
iembrie la Rădăuţi şi Suceava) 70 77 71 76 88 01 69 76 85 86 79 97 80 81 68 97 85 97 88 01
şi se termină la începutul deca- Fălticeni 771 71576 12 98

23 19
69 67 69 76
20
65
17 9 2 73 64 9 46 25 12
68 97 80 69 68 97 69 70 97 71 98
dei a 3-a a aceleaşi luni (21 no- Cotnari 4 11 18 18 20 15 6 60 61 6 41 17 11
91 85 98 2001 2004 86 84 98 97 84 96 97 85 96 85 98
iembrie la Cotnari). Ultimele 3 10 13 18 19 15 5 55 51 5 42 16 10
ninsori se produc în medie de- Roman 87 95
69 80
76 64 83 65 63
63
65 64
63
95
90 01 68 68
cada I a lunii aprilie în nordul
podişului (4 aprilie la Fălticeni,
6 aprilie la Rădăuţi şi Suceava) şi în ultima decadă a lunii martie în sudul podişului (24 martie la
Cotnari, 29 martie la Roman).
R ădăuţi S uc e a v a F ăltic e ni Ro man C o t n a ri

Nr.zile Tre n d R ădăuţi Tre n d S u c e a v a Tre n d F ălt ic e ni Tre n d R o m a n T re n d C o t n a ri
80
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0266x + 10,011
70 R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0,1272
60
50
40
30
20
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 151. Variaţiile de la un an la altul ale numărului de zile cu ninsoare (1961-2010)
Alte forme de precipitaţii solide şi mixte specifice sezonului rece. Numărul mediu lunar
de zile cu averse de ninsoare este mult mai redus decât al celor cu ninsoare, fapt normal în tim-
pul rece al anului, deoarece acum norii Cumulonimbus au o frecvenţă mult mai redusă.
Numărul lunar mediu de zile cu averse de ninsoare este redus, în general subunitar, cu
excepţia lunii martie, când depăşeşte valoarea 1 (tab. 106, fig.152), iar la începutul lunii aprilie
se pot înregistra chiar mai multe zile cu asemenea fenomene.
Numărul mediu anual de zile cu averse de ninsoare este de 4 -8 zile (Cotnari - Rădăuţi),
iar cel maxim a ajuns la 11 zile la Roman, în martie 1997.
Tab. 106. Numărul de zile mediu anual,
semestrial, anotimpual şi lunar de averse de ninsoare din Podişul Sucevei (1961-2010)
157
Luna
Staţia An S.r. S.c. I P V T An
Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi 5,5 4,9 0,6 2,4 2,0 1,1 5,5 0,0 0,3 0,8 0,8 0,8 0,8 1,4 0,6 0,0
Suceava 4,6 3,9 0,7 1,8 1,8 0,9 4,6 0,0 0,3 0,6 0,5 0,6 0,7 1,2 0,6 0,0
Fălticeni 5,2 4,6 0,6 2,5 1,8 0,9 5,2 0,0 0,2 0,7 0,8 0,8 0,9 1,2 0,6 0,0
Cotnari 2,8 2,6 0,2 1,4 1,1 0,3 2,8 0,0 0,0 0,3 0,5 0,4 0,5 0,9 0,2 0,0
Roman 5,3 4,9 0,4 2,7 1,7 0,9 5,3 0,0 0,3 0,6 0,8 0,9 1,0 1,3 0,4 0,0
Media 4,7 4,2 0,5 2,2 1,7 0,8 4,7 0,0 0,2 0,6 0,7 0,7 0,8 1,2 0,5 0,0
Lapoviţa şi aversa de lapoviţă reprezintă un tip de precipitaţii mixte, fiind caracteristice

în special începutului şi sfârşitului sezonului rece. În această situaţie, regimul termic oscilant,
existenţa straturilor termice pozitive şi negative în imediata apropiere a suprafeţei solului, deter-
mină apariţia acestor precipitaţii.
R ădăuţi S uc e a v a F ăltic e ni Ro man C o t n a ri
Nr.zile
T re n d R ădăuţi T re n d S u c e a v a T re n d F ălt ic e ni T re n d R o m a n T re n d C o tn a ri
20
y = 0 .0 3 2 1x + 6 .6 5 0 5 y = 0 .0 3 0 3 x + 7 .1113 y = 0 .0 14 3 x + 7 .8 0 0 3 y = 0 .0 2 6 3 x + 8 .16 6 4 y = 0 ,0 2 6 6 x + 10 ,0 11
R 2 = 0 .2 4 8 2 R 2 = 0 .2 17 9 R 2 = 0 .0 3 7 9 R 2 = 0 .18 0 7 R 2 = 0 ,12 7 2
15
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 152. Evoluţia, variaţiile şi tendinţele liniare ale numărului de zile anual cu averse de ninsoare
Numărul de zile anual de zile cu lapoviţă şi averse de lapoviţă este mult mai redus decât
al celor cu ninsoare (tab. 107) şi este cuprins între 3,3 (Paşcani) şi 8,7 (Rădăuţi) în cazul lapovi-
ţei (fig. 153), sau 0 (lipsesc în unii ani), 0,4 la Cotnari şi 1,2 la Rădăuţi în cazul averselor de la-
poviţă.
Tab. 107. Numărul de zile mediu anual, semestrial,
anotimpual şi lunar cu lapoviţă (a) şi averse de lapoviţă (b) în Podişul Sucevei (1961-2010)
Luna
Staţia An S. r. S.c. I P V T
09 10 11 12 01 02 03 04 05 06 07
Rădăuţi 8,5 6,8 1,9 3,5 3,4 1,7 0,0 0,6 1,1 0,9 1,1 1,5 1,8 0,1 0,0
Suceava 8,1 6,7 1,5 3,3 3,0 1,8 0,0 0,6 1,2 1,1 1,0 1,5 1,4 0,0 0,0
a Fălticeni 7,2 6,0 1,3 2,8 2,6 1,9 0,0 0,5 1,4 0,7 0,9 1,3 1,2 0,1 0,0
Cotnari 4,3 3,7 0,6 1,8 1,5 1,0 0,0 0,3 0,8 0,7 0,4 0,9 0,6 0,0 0,0
Roman 5,2 4,6 0,6 2,4 1,7 1,0 0,0 0,2 0,8 0,8 0,8 1,1 0,6 0,0 0,0
Rădăuţi 1,1 0,9 0,3 0,3 0,6 0,3 0,1 0,1 0,1 0,1 0,3 0,3
Suceava 0,7 0,5 0,2 0,2 0,4 0,1 0,0 0,0 0,0 0,1 0,3 0,2
b Fălticeni 0,8 0,7 0,1 0,2 0,4 0,2 0,0 0,1 0,1 0,1 0,3 0,1
Cotnari 0,4 0,3 0,1 0,2 0,1 0,1 0,0 0,1 0,0 0,1 0,1 0,1
Roman 1,0 0,8 0,2 0,5 0,4 0,2 0,0 0,1 0,1 0,1 0,1 0,2 0,2 0,0
158

Nr.z i le an u al Tl Radauti Tl Suceava Tl Falticeni Tl Cotnari Tl Roman
y = -1.1541x + 99.588 y = -0.756x + 100.63 y = -1.266x + 113.27 y = -0.3563x + 80.52 y = -1.5048x + 84.389
R2 = 0.6376 R2 = 0.4491 R2 = 0.4771 R2 = 0.1419 R2 = 0.7655
21
14
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 153. Evoluţia, variaţia şi tendinţele liniare ale numărului de zile anual cu lapoviţă
În privinţa repartiţiei lunare, aceste forme de precipitaţii pot să apară în afara sezonului
rece, foarte rar în septembrie, dar sunt mult mai frecvente la mijlocul primăverii, în luna aprilie,
mai ales în nordul Podişului Sucevei, la Rădăuţi, Suceava şi Fălticeni. În perioada rece a anului
(octombrie-martie), se observă o creştere a valorilor mediilor lunare a fenomenului de lapoviţă
până în decembrie (de la 0,2-0,6 în noiembrie, la 0,6-1,5 în decembrie).
În ianuarie şi februarie frecvenţa fenomenului scade în favoarea precipitaţiilor solide, iar
în martie revine, depăşind-o pe cea din noiembrie şi decembrie.
Fenomenele de lapoviţă şi aversele de lapoviţă sunt mai frecvente la Rădăuţi şi Suceava,
predominând în ultima lună a semestrului rece (martie) şi prima lună a celui cald (aprilie, cu o
medie a lapoviţei de 1,8 zile la Rădăuţi). Comparativ cu ninsoarea şi aversele de ninsoare, căde-
rile de precipitaţii sub formă de lapoviţă şi averse de lapoviţă sunt mult mai reduse ca durată
(19,4 ore/an în medie multianuală), de la un an la altul şi fluctuaţiile acestui parametru sunt sem-
nificative, remarcându-se ani în care fenomenele menţionate au durat mai mult, 52,8 ore la Su-
ceava, în 1998, sau ani în care au durat mai puţin, 5,6 ore tot la Suceava, în 1979. De regulă, în
majoritatea anilor precipitaţiile sub formă de lapoviţă şi averse de lapoviţă nu depăşesc 20 de
ore, variind în jurul valorii medii multianuale, abaterile mari fiind excepţii.
Numărul anual de zile cu strat de zăpadă din Podişul Sucevei (tab. 108) este cuprins în-
tre 61,7 (Cotnari) şi 79,7 zile (Rădăuţi).
Tab. 108. Numărul mediu, maxim şi minim anual,
semestrial, anotimpual şi lunar de zile cu strat de zăpadă (1961-2010)
Nr. Anu Sem. Anotimp Luna
Staţia
zile -al rece cald I P T Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi 80,9 79,5 1,4 58,6 58,6 15,5 0,3 6,5 17 22,4 19,2 14,1 1,4
Suceava 79,4 78,0 1,4 58,4 58,4 14,9 0,2 5,9 17,2 21,8 19,4 13,5 1,4 0
mediiu
Fălticeni 80,8 79,2 1,6 59,1 59,1 15,3 0,2 6,2 16,7 22,3 20,1 13,7 1,6 0
Cotnari 62,7 61,9 0,8 48 48 10,4 0,1 4,2 12,8 18,5 16,7 9,6 0,8
Roman 69,7 68,9 0,8 54,3 54,3 10,9 0,1 4,4 14,7 20,8 18,8 10,1 0,8
Rădăuţi 125 112 10 87 40 22 5 22 31 31 29 31 10
Suceava 123 117 11 91 38 26 3 26 31 31 29 31 11 1
maxim
Fălticeni 124 114 11 89 35 22 3 22 31 31 29 31 11 2

Cotnari 119 133 6 88 35 21 3 21 31 31 29 31 6
Roman 120 112 6 89 32 23 2 23 31 31 29 31 6
Rădăuţi 33 21 1 18 1 1 1 1 1 3 2 1 1
Suceava 24 16 1 14 1 1 1 1 2 1 1 1 1 1
minim
Fălticeni 25 16 1 15 1 1 1 1 1 2 2 1 1 2
Cotnari 11 17 1 15 1 1 3 1 1 2 1 1 1
Roman 11 14 1 14 1 1 1 1 2 3 1 1 1
În perioada analizată, numărul de zile cu strat de zăpadă a variat în limite mult mai mari,
de la valori minime, de 11-33 zile (la Roman şi Cotnari în anul 1989, respectiv la Rădăuţi în ace-
159
laşi an, 1989) şi maxime de 119-125 zile (la Cotnari în anul 1963, respectiv la Rădăuţi, în anul
1963). Evoluţia multianuală a numărului de zile cu strat de zăpadă relevă o clară tendinţă de scă-
dere pe tot teritoriul Podişului Sucevei în ultimii 48 de ani (fig. 154), corelându-se cu cea a nu-
mărului de zile cu ninsoare (fig.151, cu excepţia de creştere a acestora de la Cotnari). În conexi-
unea numărului de zile cu ninsoare cu cel al stratului de zăpadă intervin mulţi parametri sau ele-
mente (temperatura aerului, precipitaţiile lichide şi mixte, vântul, morfologia reliefului etc.).
R ădăuţi S uc e a v a F ălt ic e ni Ro man C o t n a ri
Nr.zile T re n d R ădăuţi T re n d S u c e a v a T re n d F ălt ic e ni T re n d R o m a n T re n d C o t n a ri
140
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664 y = 0,0266x + 10,011
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0,1272
120
100
80
60
40
20
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 154. Evoluţia, variaţia şi tendinţele liniare ale numărului de zile anual cu strat de zăpadă
Repartiţia primului strat de zăpadă se înregistrează în cea de a două jumătate a lunii no-
iembrie (tab. 109), mai precis la sfârşitul decadei a 2-a a acestei luni în jumătatea nordică (18 no-
iembrie la Rădăuţi, 19 noiembrie la Suceava, 20 noiembrie la Fălticeni) şi decada a 3-a în cea
sudică a Podişului Sucevei (23 noiembrie la Ro-
Tab. 109. Datele medii de producere al
man, 26 noiembrie la Cotnari). primului şi ultimului strat de zăpadă (1971-2000)
Prima zi cu strat de zăpadă întârzie faţă de Data medie Data medie Nr. med.
prima zi cu ninsoare cu cca. 6-7 zile, pe când ulti- Staţia a primului a ultimului posibil de
strat strat zile cu strat
mul strat de zăpadă dispare cu 6-7 zile înaintea da-
Rădăuţi 18.XI 31.III 135
tei medii a ultimei zile cu ninsori. Suceava 19.XI 31.III 134
În medie, stratul de zăpadă dispare între zi- Fălticeni 20.XI 29.III 131
lele de 23 (Cotnari) şi 31 martie (la Rădăuţi şi Su- Cotnari 26.XI 23.III 117
ceava). În realitate, acesta poate dispărea mult mai Roman 23.XI 26.III 125
repede, cel mai devreme pe 31 ianuarie (la Cotnari
în 1973) sau 19 februarie (în 1990 la Rădăuţi), sau mult mai târziu, în cazul unor ninsori sau
averse de ninsoare foarte târzii în urma cărora s-a format acest strat.
Grosimea şi echivalentul în apă a stratului de zăpadă. Ninsorile căzute dau un strat mai
gros sau mai subţire de zăpadă format, de obicei, după mai multe zile cu ninsori, în condiţiile
menţinerii unei temperaturi negative în aer şi pe sol. Acesta se menţine atât timp cât sunt înde-
plinite condiţiile termice. De exemplu, primăvara se poate menţine încă 7-15 zile după ultimele
ninsori. Acest strat cumulează în toate zilele iernii sau ale întregii perioade de existenţă o medie
cuprinsă între 150 şi 200mm, mai mari în areale înalte din Podişul Sucevei, în special către zona
de contact cu Carpaţii Orientali. Media anuală, sensibil egală cu cea a semestrului rece, a cunos-
cut importante variaţii în cei 49 de ani din analiza noastră, de la valori de sub 1cm în 1989 la
maxime de peste 15cm în 1996 dar mai ales în 1963 (fig. 155).
Variaţia lunară a zilelor cu ninsoare, cantitatea înregistrată cât şi regimul termic se reflec-
tă direct în grosimea stratului de zăpadă (tab. 110), care creşte, ca medie lunară pe întregul podiş,
de la 2cm în noiembrie, la 3,9cm în decembrie şi la 8,7cm în februarie.
160
cm Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari

Trend Rădăuţi Trend Suceava Trend Fălticeni Trend Cotnari Trend Roman
50
y = -0.2578x + 15.526 y = 1,3905x + 580,86 y = -0.2157x + 15.034 y = -0.2222x + 12.74 y = -0.0929x + 8.9337
2 R2 = 0,0255 2 2
R = 0.1274 R = 0.0868 R = 0.1434 2
R = 0.0291
40
30
20
10
0
1961 1966 1971 1976 1981 1986 1991 1996 2001 2006
Fig. 155. Evoluţia, variaţia şi tendinţele liniare ale grosimii medii stratului de zăpadă
din luna februarie (1961-2010) în Podişul Sucevei
În martie acesta scade la 6,0cm şi dispare aproape total în aprilie, la o medie de 0,4cm,
când temperatura creşte mult. Din octombrie (când stratul de zăpadă apare rar) până la începutul
lunii aprilie, se poate forma strat de zăpadă de diferite grosimi (uneori lipsind însă multe zile,
chiar luni). În mai formarea stratului de zăpadă se produce cu totul excepţional, caz în care se
topeşte foarte rapid. Grosimea stratului de zăpadă mai depinde, în afară de cantitatea precipitaţii-
lor (echivalentul în apă), temperatura aerului sau solului şi de caracterul ninsorii (liniştită sau
viscolită, averse), de expoziţia, altitudinea, orientarea şi fragmentarea reliefului, de prezenţa unor
obstacole majore (păduri, aşezări umane etc.) în interiorul cărora se resimte un efect de adăposti-
re.
Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă es- Tab. 110. Grosimea medie lunară (cm)
te cuprinsă între 0,1 şi 12,1cm, depinzând de tipul şi totalul a stratului de zăpadă (1961-2010)
precipitaţiilor solide, de expoziţia versanţilor, de viteza Staţia 10 11 12 01 02 03 04 AN
vântului etc. Rădăuţi 0,0 2,0 4,0 7,4 9,4 7,0 0,5 4,3
Suceava 0,3 2,4 4,7 8,1 10,0 7,0 0,9 4,8
Cele mai mari grosimi medii se înregistrează în de- Fălticeni 0,0 2,1 4,6 8,7 9,9 6,5 0,5 4,6
cadele I, II, III ale lunii ianuarie şi I, II ale lunii februarie, Cotnari 0,0 2,1 3,2 6,6 6,9 5,1 0,4 3,5
iar cele mai mici în decadele III ale lunii martie, I, II, III, Roman 0,0 1,8 3,1 6,9 7,5 4,4 0,3 3,4
ale lunii aprilie şi cele trei decade ale lunii noiembrie (tab. Media 0,1 2,1 3,9 7,5 8,7 6,0 0,5 4,1
111, fig. 156).
cm
12
Rădăuţi Suceava 8,5 8,9 8,9 8,4 7,7

10
Fălticeni Dolhasca 7,8
Cotnari Paşcani 6,5
8 6,2
Roman Me dia PS
4,9
6
4,0 3,8
3,3
4 2,9
2,1 1,2
1,1
2
0,2 0,1 0,0 0,0 0,0
0,0
0
2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2
Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr
Fig. 156. Grosimea medie decadică (cm) a stratului de zăpadă din Podişul Sucevei (1961-2010)
Densitatea zăpezii reprezintă raportul dintre volumul de apă obţinută prin topirea unei
anumite cantităţi de zăpadă şi volumul acesteia. Acest indicator nival este important în calculul
rezervei de apă înmagazinată iniţial în stratul de zăpadă, apoi în sol, important pentru agricultură.
Tab. 111. Grosimea medie decadică (cm) a stratului de zăpadă (1961-2010)
Luna/ Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
161
decada 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2
Rădăuţi 00 01 10 21 28 33 41 47 68 76 79 88 94 100 88 76 46 14 02 00 00
Suceava 00 09 14 25 32 39 47 54 70 82 91 100 102 98 93 72 44 24 02 00 00 00
Fălticeni 00 01 10 23 30 37 46 55 76 88 96 99 101 97 90 66 40 16 00 00 00 00
Cotnari 01 12 20 30 32 38 50 58 68 72 73 72 63 62 54 36 12 00 00
Roman 00 01 12 18 23 25 32 37 54 72 82 82 76 68 58 48 26 07 01 00 00 00
Densitatea pentadică a stratului de zăpadă este cuprinsă între 0,01 şi 0,20g/cm3. Cele mai
mari densităţi se înregistrează în lunile ianuarie şi februarie, acestea fiind cuprinse între 0,1 şi
0,2g/cm3. Echivalentul în apă al zăpezii reprezintă înălţimea stratului de apă obţinut după topirea
zăpezii existente pe sol, la un moment dat. Echivalenţa medie pentadică în apă a stratului de ză-
padă este cuprinsă între 5 şi 15mm. Cele mai mari densităţi se înregistrează în lunile ianuarie şi
februarie, acestea fiind cuprinse între 0,10 şi 0,25g/cm3.
3.5.2. Hazardele precipitaţiilor lichide (pluviale)

a. Deficitul şi excesul pluviometric în Podişul Sucevei
Lipsa sau precipitaţiile deficitare cantitativ (evident cu abateri semnificative faţă de nor-
mală) prezintă grave repercusiuni asupra mediului înconjurător, apa constituind un element vital
pentru viaţă în general. În acelaşi timp şi excesul pluviometric, mai ales a celui cu manifestare
violentă, prezintă riscuri de inundaţii şi toate celelalte neajunsuri ce decurg din acestea.
Apariţia perioadelor excedentare sau deficitare pluviometric este consecinţa persistenţei
unor situaţii sinoptice caracterizate prin predominarea unor arii de joasă sau mare presiune.
Aceste fenomene sunt influenţate şi de însuşirile suprafeţei active - proprietăţile solului, adânci-
mea pânzei freatice, caracteristicile învelişului vegetal, topografia, terenului etc. (Bogdan,
Niculescu, 1999).
Fenomenele de secetă sau inundaţii sunt direct legate de abaterea cantităţilor de precipitaţii
faţă de normală şi de regimul pluviometric (numărul de zile cu precipitaţii, forma, repartiţia în
timp şi spaţiu) în strânsă legătură cu alte elemente climatice (temperatura, umiditatea aerului
etc.). Pentru aprecierea generală a gradului de risc al hazardelor pluviometrice pe entităţi tempo-
rare diferite s-au utilizat diverse metode, în care comparaţia cu mediile multianuale a jucat un rol
central.
Generalizate pe baza elementului generator principal, hazardele climatice pluviale cunosc
o manifestare temporară diversă ca întindere (de la decade, luni, anotimpuri semestre sau ani).
Pentru cunoaşterea lor sumară s-a recurs la întocmirea unor grafice a valorilor anuale în perioada
1961-2010 (de unde rezultă şi tendinţa generală de evoluţie a precipitaţiilor - fig. 131, pag. 139,
sau temperaturii, fig. 24, pag. 47) sau a climogramelor (Walter-Lieth sau Péguy), conform cărora
s-a concluzionat că unii ani grupaţi (1930-1935, 1970-1980) sau singulari (1933, 1977, 1991,
2001, 2005 şi 2008) au fost ploioşi, iar în alte cazuri au fost secetoşi (1923-1928, 1934-1937,
1942-1946, 1956-1964, 1993-1995, sau 1949, 1973, 1986).
Utilizând criteriile Hellman, de Martonne sau Topor (Indicele Rz, Indicele caracteristic)
s-au desprins caracteristicile pluviometrice generale ale unor intervale de timp standard (lună,
anotimp, an) în funcţie de abaterea faţă de valorile medii multianuale ale sumelor de precipitaţii,
inclusiv a temperaturilor medii înregistrate în perioada studiată.
În urma analizei precipitaţiilor pe o perioadă destul de mare, constatăm o mare neunifor-
mitate a repartiţiei anilor cu abateri pozitiv/negative faţă de normală, fiind greu de stabilit o
anumită ciclicitate a acestora. Prin utilizarea criteriului Hellman pentru sumele anuale de precipi-
taţii, se observă un oarecare echilibru între anii cu cele 3 caracteristici pluviometrice generale
(fig. 157), ploioase (ploioase, foarte ploioase şi extrem de ploioase), normale (puţin ploioase,
normale şi puţin secetoase) şi secetoase (secetoase, foarte secetoase şi extrem de secetoase). În
schimb, prin utilizarea aceleiaşi metode în analiza sumelor lunare de la principalele staţii meteo-
rologice din Podişul Sucevei (însumând un număr de 600 luni din perioada 1961-2010), calculu-
lui pe baza celor 9 calificative pluviometrice lunare (Hellman) sau a celor 3 generalizate (tab.
162
112), se constată predominarea secetei şi uscăciunii pe toate entităţile temporale (ani, semestre,
anotimpuri, prin medierea frecvenţelor lunare) la toate staţiile meteorologice din Podişul
Sucevei, ceea ce nu corespunde întrutotul realităţii din acest areal. Ca urmare, nu vom insista
asupra concluziilor rezultate în urma prelucrării sumelor lunare prin acest procedeu.
Podișul Sucevei
100%
EP: 7 EP: 7 EP: 8
90% EP: 9 EP: 9
FP: 2 FP: 2
80% FP: 1 FP: 4
FP: 3
P: 4 P: 5 P: 6 P: 0
P: 4 5
70% 3 4
6
60% 6
8
12
50% 13 6
10
7
40%
1 7 6
4
30% S: 7
S: 3 S: 4 S: 3
S: 11
20% FS: 4 FS: 1 FS: 4
FS: 3
FS: 2
10% ES: 10
ES: 8 ES: 8 ES: 8
ES: 5
0%
100%
90% 12
14 14 15 16
80%
157. Caracteristicile plu-
70%
viometrice
(conform criteriului 60%
Hellman) ale anilor 18 17 23
50% 21 19
la principalele staţii mete- 40%
orologice
30%
din Podişul Sucevei
(1961-2010) 20%
18 15 18 15 15
10%
0%
Fenomenele de exces sau deficit de umezeală sunt direct legate de abaterea pozitivă sau
negativă a cantităţilor de precipitaţiilor înregistrate, dar şi de regimul pluviometric (numărul de
zile cu precipitaţii, forma şi repartiţia în timp şi spaţiu al acestora) în strânsă legătură cu alte
elemente climatice (temperatura, umiditatea, vântul etc.).
De aceea se impune o analiză a precipitaţiilor înregistrate în perioade mai scurte (decada-
le), comparate cu media multianuală, ţinându-se cont de anotimp şi corelate cu alte elemente
climatice, care accentuează sau diminuează efectele ploilor abundente, uneori de lungă durată,
sau ale lipsei acestora. Astfel, reprezentările grafice de tipul climatogramelor Walter-Lièth sau
Péguy (1961-2010), care ţin cont şi de un al doilea element climatic important, temperatura (care
determină evapotranspiraţia şi consumul specific de apă al plantelor), indică numai luni umede la
toate staţiile din jumătatea nordică a Podişului Sucevei (climogramele întocmite fiind aproape
identice cu cea de la Suceava, fig. 158) şi de uscăciune la Cotnari (august) şi Roman (septembrie
şi octombrie).
Tab. 112. Frecvenţa (%) anuală şi lunară

a diferitelor calificative pluviometrice, după criteriul Hellman în Podişul Sucevei (1961-2010)
163
Staţia Tip An SR SC I P V T Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
S 36 41 38 31 26 24 34 44 42 46 42 36 36 38 48 46 44 48 36
Rădăuţi N 36 24 34 47 52 60 38 20 30 22 30 38 38 34 24 26 26 16 30
P 28 35 28 22 22 16 28 36 28 32 28 26 26 28 28 28 30 36 34
S 30 35 34 29 26 28 30 48 46 46 40 42 34 48 46 48 46 44 36
Suceava N 42 35 38 45 44 46 40 18 26 24 26 20 42 24 28 12 16 24 34
P 28 31 28 27 30 26 30 34 28 30 34 38 24 28 26 40 38 32 30
S 36 37 30 33 30 28 30 48 48 38 32 49 32 44 48 52 46 44 46
Fălticeni N 34 29 38 39 42 44 38 20 26 36 34 22 48 30 20 10 24 16 22
P 30 35 32 29 28 28 32 32 26 26 34 29 20 26 32 38 30 40 32
S 30 37 36 33 32 26 44 40 48 46 34 44 44 38 44 50 48 46 44
Cotnari N 38 29 28 39 40 58 26 32 20 20 40 26 24 32 30 18 14 16 32
P 32 35 36 29 28 16 30 28 32 34 26 30 32 30 26 32 38 38 24
S 30 41 42 33 28 34 34 46 56 42 44 42 40 40 54 54 52 40 46
Roman N 46 18 26 35 44 40 38 30 14 30 20 30 34 22 18 12 12 24 22
P 24 41 32 33 28 26 28 24 30 28 36 28 26 38 28 34 36 36 32
Fig. 158. Climatogramele Walter-Lieth la staţiile meteorologice Suceava şi Cotnari (1961-2010)
Fig. 159. Climatogramele

Walter-Lieth
la staţiile meteorologice
(1973)
Climogramele întocmite pentru intervale medii de 10 ani (1960-2009), ne indică acelaşi

aspect, respectiv perioade umede fără fenomene de uscăciune sau secetă în majoritatea podişului,
cu excepţii izolate, unde acestea nu sunt pronunţate şi apar doar izolat, cu durate relativ scurte la
Roman şi ceva mai lungi la Cotnari. Totuşi, în decursul ultimilor 50 de ani, apar şi situaţii deose-
bite, cu deficit pluviometric pronunţat în unii ani: 1973, 1986, 1990, 1994 sau 2000. Adesea, pe-
164
rioadele de secetă şi uscăciune urmează unor perioade ploioase şi umede ca în anul 1973 (fig.
159) sau sunt încadrate de acestea, ca în anii 1986 (fig. 160), 2000 (cu variaţii lunare extreme de
precipitaţii, de la câţiva la peste 100mm, ajungând chiar la 150mm/lună la Rădăuţi). Aceste si-
tuaţii ridică multe probleme activităţii agricole, mai ales prin durata şi intensitatea lor.
În concluzie, prin analiza climatogramelor Walter-Lieth, deducem că fenomenele de us-
căciune şi secetă sunt mai rare şi izolate în jumătatea nordică a Podişului Sucevei (cu un climat
ceva mai umed faţă de zonele învecinate din est şi sud-est şi mai frecvente pentru rama sud-
estică, din arealul Cotnari – Strunga –Roman. Perioadele umede sunt cele dominante, iar cele cu
uscăciune, mai rar de secetă, apar în lunile august, septembrie şi octombrie.
Tab. 113. Numărul şi frecvenţa anilor (%)
cu diferite calificative pluviometrice după Rz-Topor (1961-2010)
Calificativul pluviometric al lunilor
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
excepţional de secetoase (S5): Rz = 0; 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0 1 0,2
excesiv de secetoase (S4): Rz = 0,1 – 3,2; 1 0,2 1 0,2 1 0,2 1 0,2 3 0,5
foarte secetoase (S3): Rz = 3,3 – 8,9; 3 0,5 7 1,2 7 1,2 16 2,7 8 1,3
secetoase (S2): Rz = 9,0 – 25,3; 40 6,7 42 7,0 50 8,3 68 11,3 69 11,5
semisecetoase (S1): Rz = 25,4 – 46,5; 85 14,2 87 14,5 121 20,2 114 19,0 126 21,0
optime (O): Rz = 46,6 – 71,5; 122 20,3 121 20,2 119 19,8 140 23,3 131 21,8
semiploioase (P1): Rz = 71,6 – 99,9; 129 21,5 121 20,2 111 18,5 113 18,8 109 18,2
ploioase (P2): Rz =100,0 – 183,3; 160 26,7 178 29,7 153 25,5 133 22,2 130 21,7
foarte ploioase (P3): Rz = 183,4 – 395,3; 59 9,8 43 7,2 38 6,3 15 2,5 23 3,8
excesiv de ploioase (P4): Rz ≥395,4 1 0,2 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0
Total 600 100 600 100 600 100 600 100 600 100
Fig. 160. Climatogramele

Walter-Lieth
la staţiile meteorologice
(1986)
Pentru o caracterizare pluviometrică mai corectă a lunilor s-a utilizat şi Indicele pluvio-
metric Rz (Topor), care ia în considerare atât cantitatea lunară de precipitaţii atmosferice (RR),
cât şi numărul de zile (z) cu precipitaţii mai mari sau egale cu 0,1mm (Rz = z √RR). Din punct
de vedere agricol, o lună poate fi secetoasă chiar şi în situaţia când precipitaţiile lunare au depă-
şit media lunii respective (înregistrate în timp scurt) sau ploioasă când acestea sunt mai mici de-
cât normala, dar repartizate în multe zile (în conformitate cu nevoile plantelor). Pe baza acestui
indice şi în comparaţie cu criteriul Hellman, au fost calificate drept optime din punct de vedere
agro-pluviometric un număr mult mai mare de luni în perioada studiată la toate staţiile meteoro-
165
logice din Podişul Sucevei (fig. 161, 162). În acelaşi timp, lunile ploioase deţin un procentaj mai
mare decât cele secetoase.
excesiv de ploioase (P4): Rz ≥395,4

100%
59 43 38 15 23
foarte ploioase (P3): Rz = 183,4 – 395,3;
133 130
80% 153 ploioase (P2): Rz =100,0 – 183,3;
160 178
113 109 semiploioase (P1): Rz = 71,6 – 99,9;

60% 111
129 121 optime (O): Rz = 46,6 – 71,5;
140 131
40% 119 semisecetoase (S1): Rz = 25,4 – 46,5;
122 121
secetoase (S2): Rz = 9,0 – 25,3;
114 126
20% 121
85 87 foarte secetoase (S3): Rz = 3,3 – 8,9;
68 69
40 42 50
excesiv de secetoase (S4): Rz = 0,1 – 3,2;
0%
excepţional de secetoase (S5): Rz = 0;
Fig. 161. Frecvenţa procentuală şi numerică a lunilor cu diferite calificative pluviometrice Topor
(1961-2010) din Podişul Sucevei
100%
100%
90% 90%
P: 148 P: 153
P:180 P:191 P:182 P:185 P:188 P: 191
80% P: 220 P: 221
80%
70% 70%
60% 60%
N:167 N:147 N:155 N:152 N:134
50% 50%
N: 367 N: 366
40% 40% N: 351
N: 336 N: 329
30% 30%
S:262 S:263 S:263 S:278
20% S:253
20%
10%
10%
S: 85 S: 81
S: 44 S: 50 S: 58
0%
0%
Fig. 162. Frecvenţa procentuală şi numerică a lunilor cu diferite calificative pluviometrice Hellman
(a) şi Topor (b) la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei(1961-2010)
Particularităţile secetei şi frecvenţa acesteia în Podişul Sucevei

Printr-un termen mai general şi mai cunoscut publicului larg, un interval de timp caracte-
rizat prin lipsa sau deficitul semnificativ al precipitaţiilor este denumit secetă. Perioadele sece-
toase se produc în condiţiile acţiunii centrilor de maximă presiune atmosferică.
Anticiclonul Azoric are un rol deosebit în producerea secetelor mai ales în lunile iunie-
august (mai puţin primăvara şi toamna) prin dorsalele pe care le trimite peste Europa Centrală
sau peste Marea Mediteraneană. De asemenea, retragerea acestui anticiclon pe continent lasă te-
ritoriul ţării noastre sub influenţa periferiei sudice a ariei ciclonale din nordul Europei, ceea ce
facilitează pătrunderea la noi în ţară a maselor de aer tropical dinspre sud şi sud-vest.
Seceta este un fenomen complex, rezultat din îmbinarea dintre insuficienţa precipitaţiilor
pe de o parte, şi creşterea evapotranspiraţiei pe de altă parte. Dependentă în primul rând de lipsa
166
sau insuficienţa precipitaţiilor, temperatura excedentară a aerului şi solului (dar şi de vânt, ume-
zeala relativă, natura suprafeţei active), intensitatea secetei creşte în Podişul Sucevei de la nord-
vest spre sud-est (fig. 163).
Fenomenul de „uscăciune” sau mai ales „secetă” reprezintă efectul unor dezechilibre ale
transferului de umiditate din sistemul generator, respectiv sistemul hidric din atmosferă, biosferă
şi litosferă. Forţele care pun în mişcare şi definesc starea sistemului la un moment dat sunt:
evapotranspiraţia şi condensarea, raportate la dimensiunea lor temporală şi la bioritmicitatea ve-
getaţiei. Produsele de condensare (precipitaţiile) intră permanent în calcul, diferenţiindu-se pe-
rioade de acumulare a umidităţii în sol de perioade de consum. Apariţia dezechilibrului în acest
raport conduce implicit la declanşarea unor faze de stres a plantelor, cele mai frecvente şi cu
efecte catastrofale fiind secetele de diverse trepte de intensitate, durată şi frecvenţă. În condiţiile
complexităţii fenomenului de uscăciune şi secetă, pentru evaluarea severităţii acesteia s-a recurs
la calculul diverşilor indici, printre care ISP (Indicele standardizat de precipitaţii, Ia (Indicele de
ariditate de Martonne) etc.
In domeniul agricol, în condiţii de agrotehnică inferioară, seceta este o neconcordanţă în-
tre cerinţele plantelor faţă de umiditate şi gradul de aprovizionare cu apă, care provoacă micşora-
rea recoltei. Gradul acestei neconcordanţe reprezintă indicele de bază prin care se exprimă inten-
sitatea secetei. De regulă, se consideră perioadă de uscăciune în semestrul cald (când majoritatea
plantelor şi culturilor agricole se află în plină perioadă vegetativă) aceea în care timp de peste 5
zile consecutive nu cad precipitaţii, iar seceta, perioada de 10 zile fără precipitaţii (Hellman). Se-
ceta poate fi atmosferică, pedologică, biologică şi mixtă (O. Berbecel, O. Neacşa, 1966).
163. Repartiţia teritorială a evapotranspiraţiei 164. Repartiţia teritorială a indicelui de ariditate

potenţiale după Penman (după Clima României, 2008) de Martonne (întocmită de Cristian Patrichi)
În vederea caracterizării lunare ale secetelor pot fi utilizaţi indicii amintiţi anterior, însă
acest fapt nu ne indică decât o apreciere generală în funcţie de elementul climatic principal (pre-
cipitaţiile) sau 2 asemenea elemente. Pentru caracterizarea cât mai reală a fenomenului foarte
complex al secetei, sunt necesar a fi luaţi în calcul cât mai mulţi factori şi elemente de influenţă a
acesteia (precipitaţiile şi regimul acestora, numărul de zile cu precipitaţii, regimul termic, ume-
zeala relativă a aerului, regimul vântului, durata de strălucire a Soarelui, evapotranspiraţia etc.).
Tab. 114. Frecvenţa procentuală a fenomenului
de secetă climatică calculată după Rz - Topor (1961-2010)
Treaptă de Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
167
Prin perioade secetoase se înţelege secetă

un interval de cel puţin 10 zile consecutive Secetă extremă 0,2 0,2 0,2 0,2 0,7
în care nu a căzut nici o ploaie care să dea Secetă gravă 0,5 2,7 1,4 2,7 1,4
cel puţin 0,1mm (7-10 zile fără precipitaţii Secetă moderată 6,8 11,1 8,3 11,1 11,7
Secetă uşoară 14,3 19,6 20,1 19,6 21,3
caracterizând perioadele de uscăciune). Optim 20,4 23,0 19,9 23,0 21,8
După studiul lui N. Topor „Ani ploioşi şi
secetoşi” în partea de nord a Moldovei perioadele fără ploaie au o durată medie de 14-16 zile.
Seceta atmosferică se caracterizează prin temperaturi înalte şi umiditatea relativă scăzută
a aerului (30%). Seceta pedologică (sau edafică), care se instalează după seceta atmosferică pre-
lungită, este seceta care constă în scăderea conţinutului de apă din sol accesibilă plantelor, până
la limita coeficientului de ofilire şi exercită influenţe negative asupra culturilor agricole. Ea se
instalează de obicei în arealul sudic şi mai ales sud-estic al Podişului Sucevei (Cotnari) mai ales
spre sfârşitul verii, când rezervele de umiditate acumulate în cursul iernii sunt epuizate, iar pre-
cipitaţiile căzute vara sunt insuficiente pentru restabilirea rezervelor. Seceta mixtă este o combi-
naţie între cele două tipuri enunţate. Temperatura ridicată şi umiditatea scăzută a aerului, deter-
mină la rândul ei intensificarea evapotranspiraţiei şi, deci, scăderea rapidă a rezervelor de apă din
sol. Apare astfel un dezechilibru între cerinţele sporite ale plantelor faţă de apă, impuse de pute-
rea evaporantă a atmosferei şi resursele reduse de aprovizionare ale solului. Valoarea critică a
acestui dezechilibru reprezintă indicele de bază prin care se exprimă intensitatea secetei.
Seceta influenţează diferit plantele, în funcţie de durata şi intensitatea sa, de plantă şi ce-
rinţele biologice ale acesteia (care diferă de-a lungul perioadei de vegetaţie). Primul indiciu asu-
pra secetei apare în aspectul plantelor, care suferă, iar intensitatea sa este invers proporţională cu
recolta. Intensitatea secetei se poate cuantifica prin mai multe metode, dată fiind complexitatea
sa. De-a lungul timpului, cercetătorii din domeniul geografiei, agriculturii şi mai ales meteorolo-
giei, au emis mai multe formule pentru criteriile de stabilire a intensităţii fenomenului de secetă.
Acestea iau în calcul fie cantitatea de precipitaţii, fie numărul de zile cu cantităţi de precipitaţii
peste anumite praguri, temperatura sau alte elemente meteorologice cu influenţă directă sau indi-
rectă asupra secetei (umezeala relativă a aerului, viteza vântului).
Secetele pot fi clasificate şi în funcţie de perioada din an în care apar. Astfel, în climatele
cu patru anotimpuri se pot diferenţia secete de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă, fiecare
categorie având impacturi negative caracteristice asupra culturilor. Seceta de iarnă provoacă di-
minuarea rezervei de apă din sol necesară declanşării procesului de vegetaţie la începutul primă-
verii. Seceta de primăvară întârzie ciclul vegetativ, ea putând fi asociată şi cu alte fenomene de
risc (vânturi puternice, furtuni de praf etc.). Seceta de vară are efecte negative condiţionate de
tipurile de culturi şi de fenofazele acestora. Seceta de toamnă are consecinţe negative majore în
special pentru semănăturile de toamnă, care, în condiţiile unui deficit important de umiditate în
sol, încolţesc mai încet şi vor avea o rezistenţă mai mică la temperaturile scăzute din timpul ier-
nii care urmează, ceea ce poate conduce, în primăvară, la necesitatea reînsămânţării cu alte cul-
turi.
Pentru evaluarea raporturilor dintre componentele ce alcătuiesc sistemul sol – plantă –
atmosferă, este necesară acumularea unui mare volum de informaţii, având în vedere complexita-
tea interrelaţiilor, cât şi rolul numeroaselor particularităţi (Stanhill, citat de Popescu, 1978), ce
intervin în modelarea conexiunilor.
Analiza abaterilor pozitive sau negative faţă de mediile multianuale ale elementelor cli-
matice sunt utile, deoarece acestea au un real impact asupra acumulării de fitomasă (Azzi, 1958).
Importanţa ce trebuie acordată abaterilor este justificată de frecvenţa lor atât în timp cât şi în spa-
ţiu. Faptul că „starea timpului” evoluează rareori in limitele mediilor secvenţiale temporale (Ber-
becel şi colaboratorii, 1972), a fost remarcat atât pe mari întinderi ale S.U.A. (Wadleigh - 1965,
Thompson – 1966, citaţi de Berbecel – 1970), unde anomaliile din ultimul secol au caracterizat
peste 75% din ani, precum şi în ţara noastră (Topor, 1964). Cu toate că Ciovică şi colaboratorii
(1976) consideră că în Podişul Sucevei regimul pluviometric este favorabil vegetării culturilor,
frecvenţa abaterilor negativ-pozitive anuale de depăşeşte 70% (Scurtu, 1976). În absenţa unor
168
determinări directe ale bilanţului hidric din sol (Apetroaie, 1977), favorabilitatea regimului plu-
viometric se apreciază cel mai adesea după criteriul mărimii abaterilor cantităţilor de precipitaţii
faţă de media multianuală a acestora dintr-o anume secvenţă temporală. După Soroceanu (1982),
continuarea acestei practici a devenit inoportună.
Înlăturarea, cel puţin parţială, a acestui neajuns este posibilă graţie contribuţiilor unui ma-
re număr de geografi şi ecologi, care au sugerat numeroase relaţii de evaluare a
evapotranspiraţiei (în regim irigat sau „uscat”), sau a necesarului de precipitaţii pentru compen-
sarea acesteia: Alpatiev, Blaney-Criddle, Burt, Hollridge, Ivanov, Kostiacov, Maier-Tihomirov,
Emm. De Martonne, Ligov, Papadakis, Penmann, Seleaninov, Smirnov, Stoiko, Thornthwaite,
Turc etc. (Scurtu ş.a., 2005).
Luând în considerare numai cantităţile lunare de precipitaţii, rezultă că frecvenţa anilor în
care acestea au fost foarte şi excesiv de secetoase a fost adeseori mai mare comparativ cu cea a
anilor în care lunile au fost foarte şi excesiv de ploioase (Scurtu ş.a., 2005). Adoptând aceleaşi
criterii (I.M.H.) de delimitare al nivelurilor de umezire pluvială şi pentru necesarul lunar de pre-
cipitaţii evaluat cu ajutorul celor doi estimatori (Burt şi Klatt, modificaţi), frecvenţa anilor în ca-
re lunile au fost secetoase se micşorează semnificativ mai ales în etapa aprilie-iulie. Se cuvine a
se evidenţia şi faptul ca la utilizarea unor estimatori care evaluează un necesar de precipitaţii mai
mare, cum ar fi cei elaboraţi de Thornthwaite, Turc, Blaney-Criddle, Alpatiev, trebuie să se ţină
seama de interacţiunea dintre elementele meteorologice, respectiv creşterea precipitaţiilor duce
implicit creşterea nebulozităţii şi la scăderea temperaturii (Azzi, 1965). În aceste condiţii inter-
dependenţa dintre temperatura aerului şi suma de precipitaţii, exprimată cu ajutorul coeficienţilor
de corelaţie, fără a fi proporţională, este inversă. Din punct de vedere al cantităţilor anuale de
precipitaţii, anii cei mai secetoşi pot fi consideraţi 1986 si 1990. Dacă se are în vedere şi numărul
decadelor cu caracter secetos, suita de ani cuprinde şi 1994, 1995 şi 2000.
Evidenţierea perioadelor secetoase s-a realizat pe baza evaluărilor necesarului zilnic de
precipitaţii, cu ajutorul relaţiei Klatt (Scurtu ş.a., 2005), din intervalul aprilie-octombrie al fiecă-
rui an. În acest scop au fost luate în considerare pe lângă zilele fără precipitaţii şi cele cu sume
inferioare evapotranspiraţiei, dacă acestea s-au înregistrat izolat. Prima zi a unei perioade sece-
toase a fost considerată cea care a urmat după data epuizării precipitaţiilor căzute într-o zi sau un
şir de zile. Durata medie a perioadelor secetoase, din cele doua decenii se înscrie în limitele men-
ţionate de Octavia Bogdan (1983), aceasta fiind de 18 zile.
Cu toate că perioadele secetoase nu lipsesc în nici unul din anii 1982-2001 la Suceava,
datele evidenţiază existenţa a minimum 8 decade secetoase în fiecare an, anul 1986
caracterizându-se prin cel mai mare număr de decade secetoase, respectiv 11 (Scurtu ş.a., 2005).
Deficitul de precipitaţii însumat în aceste perioade fiind cuprins între 125 si 224mm a imprimat
în toţi anii un bilanţ deficitar ce s-a menţinut până la finalul lunii octombrie. Apariţia perioadelor
cu secete prelungite a fost remarcată uneori chiar şi în luna mai. Privitor la durata unei perioade
cu seceta prelungită se relevă faptul că mulţi ani s-a înregistrat o amplitudine remarcabilă: 37 de
zile în anul 2000, 35 de zile în anul 1986 şi 30 de zile în anul 1990.
Cu ajutorul indicelui xerofitic atmosferic, evaluat pe baza valorilor orare ale unor ele-
mente meteorologice, a fost sesizată apariţia unui „fitodisconfort” încă de la ora 10, în unele zile
caniculare, acesta depăşind 6 ore.
În concluzie, pentru caracterizarea fenomenelor de uscăciune şi secetă a unui areal este
util ca pe lângă valoarea medie a elementelor generatoare să se determine şi frecvenţa probabilă
a abaterilor pozitive sau negative. Utilizarea suplimentară a unor estimatori cât mai adecvaţi obi-
ectivului urmărit şi condiţiilor ecologice se impune cu acuitate, cu stringenţă în etapa actuală.
Dintre anii analizaţi, 1986 poate fi considerat cel mai secetos an din ultima jumătate de secol, iar
din ultimul veac, anul 1946 rămâne anul secetei catastrofale care s-a întins vreme de peste 60 zi-
le. Precipitaţiile încă şi mai slabe din anul anterior determinaseră deja scăderea rezervelor de apă
din sol, astfel că vara următoare, a anului 1946, plantele de cultură au fost complet vestejite de
arşiţă.
169
b. Maxime pluviometrice absolute Ploile abundente generatoare de inundaţii.

Precipitaţiile maxime absolute şi în general ploile abundente din perioada caldă a anului
constituie de cele mai multe ori riscuri meteoclimatice pentru declanşarea unor hazarde geomor-
fologice şi hidrologice, deoarece depăşirea unor praguri cantitative, de durată şi de intensitate
determină scurgeri torenţiale (cantităţi mari de apă în timp scurt) şi inundaţii, respectiv acoperi-
rea temporară cu apă a unei suprafeţe de teren. Riscurile pluviale pot fi scoase în evidenţă prin
cele mai mari cantităţi de precipitaţii pe diverse entităţi temporale (anuale, semestriale,
anotimpuale, lunare), prin cantităţile maxime absolute diurne sau în 2-4 zile, prin frecvenţa zile-
lor cu precipitaţii bogate cantitativ (≥10, 20, 30, 50mm sau chiar 100mm), a ploilor torenţiale, a
zilelor cu grindină etc.
Fenomenele de risc climatic şi meteorologic legate de precipitaţiile lichide bogate şi mai
ales urmările acestora din ultimii ani în plan hidrologic, au impus cercetări minuţioase în scopul
îmbunătăţirii metodologiei de calcul a cantităţilor maxime pluviale în 12, 24, 48 şi 72 de ore, cu
diferite asigurări de producere (Călinescu ş.a., 1994).
În acest sens sunt importante cantităţile mari de
115. Precipitaţii maxime din 12 ore
precipitaţii în intervale de timp relativ reduse, cum ar fi înregistrate la Suceava (1961-2010)
12 ore, înregistrate după alte ploi intense, care au contri- Nr.zile cu Max Ziua, luna, anul şi
buit la îmbibarea solului. Acestea au depăşit în multe si- P >… mm 12h orele producerii
tuaţii 50mm în 13 cazuri, 70mm în 3 cazuri şi 80mm 1 >80 84,2 18 iul 1967 (07-19)
într-un singur caz, respectiv 84,2mm între orele 7-19 pe 74,3 18 aug 2005 (07-19)
3 >70
72,8 24-25 iul 2008 (19-07)
18 iulie 1967 la Staţia meteorologică Suceava în perioa-
6 >60 65,6 19 iul 2002 (07-19)
da 1961-2010 (tab. 115). 61,1 15 iul 1966 (07-19)
Variabilitatea deosebită a precipitaţiilor înregis- 13 >50
61,0 22-23 aug 2002 (19-07)
trate într-un interval de timp de 24 ore este deosebit de
mare desfăşurându-se între valoarea 0 şi maximele diurne lunare. Valorile pluviometrice diurne
maxime se produc în lunile de vară şi sunt determinate mai ales de advecţiile maselor de aer re-
ce de altitudine peste masele de aer calde locale care determină puternice convecţii termice, ge-
neratoare de ploi torenţiale care pot atinge 25-75% din cantităţile multianuale ale lunilor respec-
tive sau le pot egala sau chiar depăşi.
Asemenea situaţii sinoptice din arealul studiat s-au produs de cele mai multe ori sub in-
fluenţa Anticiclonului Azoric, ce a favorizat pătrunderea maselor de aer umede şi precipitaţiile
torenţiale frontale. Precipitaţii advectiv-convective abundente, legate de evoluţia ciclonilor medi-
teraneeni, care se extind uneori spre nordul Moldovei apar destul de rar (iulie-august 1991).
În general, precipitaţiile maxime din 24 de ore se realizează în condiţiile unor intensităţi
accentuate ale acestora, caracteristică importantă a climatului temperat-continental cu nuanţe de
tranziţie specifică şi Podişului Sucevei, cu numeroase averse de ploaie convective determinate de
încălzirile excesive ale suprafeţei active şi pasajelor de fronturi reci (Apostol, 2000).
Maxima absolută înregistrată, cunoscută în Podişul Sucevei a atins valoare de 145,5mm
la Vicovu de Jos, în 25 iulie 2008. De fapt în această zi climatologică (ora 17,31 – 17,30TMG) s-
a înregistrat maxima absolută în mai multe puncte de măsurare a precipitaţiilor, într-o situaţie
sinoptică deosebită, asupra căreia se va reveni într-un capitol viitor, ca şi studiu de caz particular
de manifestare concretă a unui fenomen extrem (tab.116 ).
Maximele pluviometrice lunare în 24 de ore sunt reduse după cum este şi firesc în sezo-
nul rece, în decembrie sau ianuarie (tab. 117) şi devin absolute în sezonul cald, în special în a
doua parte a acestuia, în iulie (84,2mm/25.07.2008 - Cotnari, 85,8mm/18.07.1967 - Suceava,
95,6mm/29.07.1991 - Roman), august (86,5mm/7.08.1972 - Fălticeni, 90,8mm/11.08.2006 - Ră-
dăuţi), iunie (71,8mm/14.06.1998 - Paşcani) sau septembrie (85,0mm/6.09.1989 - Dolhasca).
Tab. 116. Precipitaţii maxime absolute / 24 ore (pe zi climatologică, respectiv orele
1900-1900) la unele posturi pluviometrice sau hidrometrice din Podişul Sucevei (1961-2010)
Max. Max. Max.
Staţia / postul Data Staţia / postul Data Staţia / postul Data
(mm) (mm) (mm)
Rădăuţi 90,8 11 aug 2006 Adâncata 70,0 25 iul 2008 Şerbăuţi 71,0 3 aug1991
170
Suceava 85,8 18 iul 1967 Cacica 80,0 25 iul 2008 Ţibeni 80,4 26 apr 1995
Fălticeni 86,5 7 aug 1972 Dolheşti 73,6 25 iul 2008 Vereşti 52,3 4 iul1991
Dolhasca 85,0 6 sep 1989 Dragomirna 63,0 28 iul 1991 Vicovu de Jos 145,5 25 iul2008
Cotnari 84,2 25 iul 2008 Fântânele 78,0 25 iul 2008 Voitinel 97,9 7 sep 1971
Paşcani 71,8 6 iun 1998 Horodnicu de Jos 85.0 25 iul 2008 Părhăuţi 85,5 25 iul 2008
Roman 95,6 29 iul 1991 Iţcani 74,4 25 iul 2008 Putna 67,1 3 iul 1991
*Botoşani 81,2 13 iul 2000 Liteni 69,2 29 iul 1991 Salcea 54,4 22 iun 1991
*Iaşi 136,7 25 aug 1970 Salcea 54,4 22 iun 1991 Solca 72,0 22 iun 1979
*Bacău 112,8 20 iul 2002 Solca 72,0 22 iun 1979 Şerbăuţi 71,0 3 aug 1991
Tab. 117. Precipitaţii maxime absolute (mm) în 24 ore

(pe zi climatologică, respectiv orele 1900-1900) la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei(1961-2010)
Rădăuţi 20,4 20,0 28,2 57,6 63,7 77,3 75,4 90,8 45,0 35,1 33,2 22,5
26-2005 14-1978 28-1987 15-2005 3-1978 28-1978 25-2008 11-2006 12-1993 20-1964 30-1978 3-1971
Suceava 26,8 17,7 41,6 39,2 80,4 65,5 85,8 76,0 49,4 32,9 32,4 24,7
31-1988 10-1984 28-1987 9-1979 3-1978 3-1985 18-1967 18-2005 12-1993 23-2007 6-1995 3-1971
Fălticeni 34,6 21,1 40,0 47,3 73,2 79,2 50,0 86,5 58,5 42,7 33,1 27,4
31-1988 10-1984 29-1987 9-1979 3-1978 18-1985 25-2008 7-1972 8-1988 23-2007 30-1978 27-1995
22,0 28,1 28,2 55,0 54,3 68,4 84,2 83,6 64,2 46,6 37,5 37,4
Cotnari 31-1988 10-1984 7-1971 9-1979 23-1995 6-1994 25-2008 25-1977 12-1993 4-1998 23-1999 3-1971
Roman 20,4 40,0 33,1 40,9 48,4 79,0 95,6 82,6 80,5 41,9 28,7 23,9
21-1998 12-1967 29-1987 9-1979 25-1984 18-1985 29-1991 25-1970 6-1989 4-1998 1-1974 11-1976
Aceste maxime pot fi diferite în cazul Tab. 118. Precipitaţii maxime din 24 ore
schimbării orelor luate în calcul (pe zi climatolo- (orele 07-07) înregistrate la Suceava (1961-2010)
Nr. zilelor
gică, calendaristică sau pluviometrică). Astfel, pe Max. Ziua, luna, anul şi
cu. sume
intervalul orar 07-07, maxima pluviometrică la 24h orele producerii
>…mm
Staţia Meteorologică Suceava a fost de 131,9 18-19 iul 1967
131,9mm/18-19 iulie 1967, depăşind 100mm în 3 3 ≥100mm 130,7 24-25 iul 2008
cazuri (tab. 118) şi deţin o mare neuniformitate în 105,2 18-19 aug 2005
ceea ce priveşte distribuţia spaţio-temporală în 5 ≥80mm 85,8 17-18 iul 1967
80,4 2-3 mai 1978 (19-19)
arealul Podişului Sucevei.
Pentru 48, 72 şi 96 de ore, cantităţile ma-
xime cu diferite probabilităţi de producere sunt
superioare celor estimate pentru intervalul de 24 de ore, dar sunt relativ slab diferenţiate. Produ-
cerea unor cantităţi mari de precipitaţii la intervale mari de timp (50-100 ani) este favorizată de
anumite situaţii sinoptice şi mai puţin de condiţiile fizico-geografice locale. Aceste ploi, cu înce-
put şi sfârşit brusc, cu variaţii mari de intensitate, specifice norilor Cumulonimbus cu mare dez-
voltare verticală, reprezintă averse însoţite de oraje, furtuni, mai rar grindină.
Aşa cum rezultă din datele analizate (tab. 119), o dată la 50 de ani sunt posibile căderi de
peste 125mm precipitaţii la Fălticeni şi Cotnari, 135mm precipitaţii în 2 zile consecutive la Su-
ceava, iar la Rădăuţi şi Roman de peste 140mm.
În trei zile consecutive precipitaţiile atmosferice pot depăşi 185mm la Rădăuţi, 160mm la
Roman, 140mm la Suceava sau 125 la Fălticeni şi Cotnari (tab. 120).
Calculele efectuate cu privire la asigurarea diferitelor maxime în decurs de 24 de ore ara-
tă că, cele mai mari cantităţi (peste 92mm) se produc cu asigurarea cea mai mică (1%). Impor-
tantă este în acest caz influenţa condiţiilor locale şi de circulaţie atmosferică în dezvoltarea con-
vecţiei termice şi dinamice în urma cărora rezultă cantităţi abundente de precipitaţii.
171
Tab. 119. Cantităţi maxime de precipitaţii în 48h din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Luna mm ziua anul mm ziua anul mm ziua anul mm ziua anul mm ziua anul
Ian 29,1 8-9 1963 32,4 8-9 1970 38,6 8-9 1963 26,8 21-22 1998 27,0 21-22 1998
Feb 27,6 26-27 1973 22,7 26-27 1984 25,5 10-11 1984 33,5 9-10 1984 40,0 11-12,12-13 1967
Mar 40,8 28-29 1988 61,1 28-29 1988 75,8 28-29 1988 37,2 6-7 1971 48,3 29-30 1988
Apr 66,0 14-15 2005 58,5 14-15 1979 65,8 8-9 1979 71,9 8-9 1979 64,1 8-9 1979
Mai 66,7 2-3 1978 80,6 2-3 1978 73,2 3-4 1978 58,3 23-24 1995 59,3 29-30 1960
Iun 136,9 28-29 1978 106,1 28-29 1985 125,5 18-19 1985 105,7 18-19 1985 143,4 18-19 1985
Iul 140,4 24-25 2008 135,9 24-25 2008 97,6 24-25 2008 126,7 24-25 2008 140,3 29-30 1991
Aug 111,8 10-11 2006 116,5 10-11 2005 109,7 6-7 1972 87,1 25-26 1977 84,0 25-26 1970
Sep 61,7 27-28 1974 69,8 27-28 1993 70,4 12-13 1993 97,4 6-7 1989 125,6 6-7 1989
Oct 59,9 19-20 1964 48,3 19-20 2007 63,4 21-22 1975 58,9 3-4 1998 53,9 3-4 1998
Nov 46,6 30-1dec 1978 46,3 30-1dec 1995 51,7 30-1dec 1978 38,5 4-5 2002 33,8 1-2 1974
Dec 31,3 3-4 1971 28,4 3-4 1971 39,6 28-29 1993 42,6 28-29 1993 26,3 28-29 1993
Tab. 120. Precipitaţii maxime în 72h din Podişul Sucevei (1961-2010)

Ian 32,2 8-10 1963 34,0 18-20 1970 41,6 8-10 1963 29,9 20-22 1998 29,0 20-22 1998
Feb 35,3 13-15 1999 25,8 13-15 1999 30,5 13-15 1999 38,1 9-11 1984 40,0 12-14 1967
Mar 53,9 28-30 1988 72,8 28-30 1988 90,7 28-30 1988 48,5 5-7 1971 58,4 28-30 1988
Apr 67,2 13-15 2005 67,8 7-9 1979 47,0 25-27 1984 92,7 7-9 1979 75,8 7-9 1979
Mai 79,2 18-20 1998 80,6 2-4, 3-5 1978 71,2 12-14 1965 60,8 23-25 1995 70,8 26-28 1991
Iun 166,1 28-30 1978 113,3 20-22 1979 126,2 17-19 1985 105,9 18-20 1985 162,3 17-19 1985
Iul 186,2 24-26 2008 141,1 24-26 2008 115,0 23-25 2008 128,3 24-26 2008 148,3 28-30 1991
Aug 127,2 17-19 2005 129,2 18-20 2005 111,1 5-7 1972 99,9 18-20 2005 84,7 23-25 1970
Sep 69,9 26-28 1974 71,9 11-13 1993 75,9 5-7 1989 110,6 6-8 1989 149,1 6-8 1989
Oct 62,0 19-21 1964 51,1 22-24 2007 75,0 19-21 1975 62,7 2-4 1998 63,2 5-7 1994
Nov 50,7 30-2.12 1978 49,5 5-7 1995 36,4 12-14 1966 40,0 4-6,5-7 2002,2006 33,8 1-3 1974
Dec 31,4 3-5 1971 28,7 3-5 1971 42,2 28-30 1993 44,7 28-30 1993 28,7 1-3 1996
An 186,2 24-26.iul 2008 141,1 24-26iul 2008 126,2 17-19.06 1985 128,3 24-26iul 2008 162,3 16-19iun 1985
În realitate cantităţile maxime de precipitaţii înregistrate timp de 24 de ore (din ziua cli-
matologică cum sunt de obicei analizate din tabelele meteorologice) pot fi diferite dacă avem în
vedere ziua calendaristică, pluviometrică (deci şi în 48 şi 72 de ore), reprezintă manifestarea
hazardelor pluviometrice în plan hidrologic, uneori cu o violenţă deosebită. O dată la 100 de ani,
cantităţile de precipitaţii în două zile consecutive pot depăşi la Suceava 127mm şi la Roman
147mm.
Tab. 121. Precipitaţii maxime în 96h din Podişul Sucevei (1961-2010)
Ian 39,0 1963 36,1 2009 45,6 1963 34,4 1978 30,2 2009
Feb 37,2 1999 28,5 1984 32,3 1978 41,1 1984 42,8 1967
Mar 53,9 1988 73,8 1988 94,8 1988 48,5 1971 58,4 1988
Apr 68,4 1978 83,0 1978 79,8 1978 94,5 1979 77,9 1979
Mai 87,8 1998 87,8 1981 81,4 1970 60,8 1995 78,0 1991
Iun 167,2 1978 116,2 1979 126,4 1985 106,2 1975 162,7 17-20 1985
Iul 193,6 23-26 2008 160,3 24-27 2008 143,6 24-27 2008 143,5 24-27 2008 157,3 1991
Aug 140,6 2005 129,7 2005 131,4 1979 105,7 1979 99,2 1970
Sep 69,9 1974 73,3 1993 79,5 1989 114,0 1989 158,7 1989
Oct 78,4 1975 64,4 2007 101,0 1975 71,5 2007 63,8 1994
Nov 52,5 1993 54,1 1995 57,1 1978 42,0 2002 33,8 1974
Dec 35,4 1971 33,6 1971 42,6 1993 44,7 1993 30,2 1971
An 193,6 2008 160,3 2008 143,6 2008 143,5 2008 162,7 1985
23-26.07.2008 24-27.07.2008 24-27.07.2008 24-27.07.2008 17-20.1985
Tab. 122. Cantităţi maxime de precipitaţii (mm) în 24, 48 şi 72 de ore cu diferite probabilităţi
24 ore 48 ore 72 ore
Staţia 20% 10% 5% 2% 1% 20% 10% 5% 2% 1% 20% 10% 5% 2% 1%
172
Suceava 55,7 64,1 72,6 83,7 92,1 76,0 88,0 100,0 115,9 127,9 84,9 98,3 111,8 129,6 143,0
Roman 59,4 70,3 81,3 95,8 106,7 80,5 96,1 111,7 132,3 147,9 90,6 108,1 125,6 148,8 166,3
c. Torenţialitatea precipitaţiilor lichide

În multe situaţii, mai ales în cazul producerii cantităţilor maxime, se caracterizează prin
înregistrarea unor cantităţi însemnate în intervale scurte de timp, de zeci de mm în câteva minute
(de exemplu, la Suceava, au căzut 10,0mm în 2’ pe data de 2.06.1963, cu o intensitate de
5mm/m2/min, având şi caracter de furtună, însoţită de vânt puternic şi grindină). În acest caz,
precipitaţiile abundente se transformă în factor determinant al altor hazarde, precum cele geo-
morfologice sau hidrologice.
Încălzirea locală a suprafeţei active poate determina mişcări convective de excepţie, ca şi
escaladarea rapidă a unor obstacole de relief, sau ascensiunea rapidă în cazul unor procese fron-
tale. Dacă aceste procese au loc într-o masă de aer umed, procesele intense de condensare vor
genera în sezonul cald ploi torenţiale (Bogdan, Niculescu, 1999), fenomene care sunt totuşi rela-
tiv rare, înregistrându-se de regulă în cadrul activităţii ciclonice (Stoenescu, 1962).
Vulnerabilitatea teritoriului Podişului Sucevei faţă de precipitaţiile lichide intense din se-
zonul cald a fost apreciată în funcţie de valorile intensităţii maxime (I) ale ploilor, valori deter-
minate conform criteriului Hellman (metoda de analiză prin selectarea ca ploi torenţiale, a inter-
valelor de intensitate maximă dintr-o ploaie). Este evident că efectele unei secvenţe torenţiale din
cadrul unei ploi sunt mai mari decât ale unei ploi izolate, cu aceeaşi durată şi cantitate (implicit
intensitate), ceea ce justifică această modalitate de selecţie. Aceste cantităţi sunt rezultatul unor
secvenţe torenţiale, cu intensitatea mai mare de 1,5- 2 l/min şi frecvent sunt însoţite de vijelii,
furtuni asociate cu căderi de grindină.
Foarte importante pentru analiza torenţialităţii precipitaţiilor sunt frecvenţa precipitaţiilor
abundente pe diverse praguri de intensităţi.
Ploile torenţiale sunt fenomene atmosferice cu acţiune de scurtă durată dar de mare inten-
sitate asupra mediului, mai ales atunci când sunt însoţite de grindină, vânt intens şi se caracteri-
zează prin cantităţi mari de precipitaţii căzute într-un timp foarte scurt, prin schimbarea bruscă a
intensităţii şi prin scăderea acesteia odată cu creşterea duratei.
Caracteristicile ploilor torenţiale din România, variază în funcţie de interacţiunea circula-
ţiei generale a atmosferei cu relieful. Procentele intensităţilor ridicate şi implicit gradul de
torenţialitate sunt ridicate în întreaga Moldovă şi, implicit în Podişul Sucevei. Durate mai mari se
înregistrează în cazul ploilor frontale, mai reduse dar cu intensităţi crescute în cazul ploilor con-
vective (cu o frecvenţă mai mare odată cu scăderea altitudinii. Peste 90% din ploile torenţiale din
podişul Sucevei sunt însoţite de descărcări electrice.
Numărul de cazuri mediu anual creşte în Podişul Sucevei de la vest la est şi de la arealele
înalte spre areale mai joase: 3,7 cazuri la Rădăuţi, 5,6 cazuri la Suceava, 7,2 cazuri la Fălticeni şi
11,4 cazuri la Roman (tabel 123). Frecvenţa relativ ridicată a ploilor torenţiale este cauzată de
prezenţa ariei montane care produce o convecţie orografică remarcabilă în masele de aer ce esca-
ladează Carpaţii Orientali dinspre est şi nord-est.
Numărul mediu lunar cel mai mare de ploi torenţiale din semestrul cald se produce în iu-
lie. Numărul maxim lunar de ploi torenţiale din Podişul Sucevei s-a înregistrat în lunile de vară,
respectiv în iunie-iulie la Rădăuţi şi la Suceava (5,6 ploi), sau iulie-august la Roman (8 ploi).
Ploile torenţiale sunt totuşi fenomene rare, frecvenţa lor scăzând spre nord şi spre contac-
tul cu aria montană. Pentru perioada 1975-2009 (tab. 124), când s-au înregistrat doar 1-2 ploi to-
renţiale pe an, au fost cei mai numeroşi (între 70% la Fălticeni şi 80% la Suceava). Frecvenţa
anilor în care s-au înregistrat peste 3 ploi torenţiale a fost redusă (între 3% la Fălticeni şi 9% la
Roman).
Tab. 123. Numărul mediu al ploilor Tab. 125. Durata medie (min) a unei secvenţe
torenţiale din Podişul Sucevei (1961-2010) torenţiale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia IV V VI VII VIII IX AN Staţia V VI VII VIII IX AN
173
Rădăuţi 0,1 0,4 0,9 1,5 0,7 0,1 3,7 Rădăuţi 4,1 3,2 3,2 2,5 1,5 2,9
Suceava 0,1 0,5 1,3 1,9 1,7 0,1 5,6 Suceava 3,7 2,9 2,7 1,9 1,1 2,5
Fălticeni 0,1 0,5 1,5 2,0 3,0 0,1 7,2 Fălticeni 3,5 2,6 2,5 1,6 0,8 2,2
Roman 0,1 0,6 2,2 2,5 5,9 0,1 11,4 Roman 3,2 2,4 2,1 1,2 0,6 1,9
Tab.124. Frecvenţa anuală (%) a ploilor Tab. 126. Frecvenţa (%) duratei ploilor
torenţiale din Podişul Sucevei (1961-2010) torenţiale din Podişul Sucevei (1961-2010)
Frecvenţa (%) Durata (minute)
STAŢIA
Staţia 1 ploaie 2 ploi 3 ploi 1-2 3-4 peste 5
Rădăuţi 73 21 6 Rădăuţi 60 25 15
Suceava 80 12 8 Suceava 52 20 28
Fălticeni 70 27 3 Fălticeni 53 23 24
Roman 74 17 9 Roman 49 26 25
Durata medie a ploilor torenţiale din Podişul Sucevei prezintă valori care sunt în majori-
tatea cazurilor sub două minute. Durata medie anuală a ploilor torenţiale (tab. 125) scade de la
nord-vest spre sud-est (de la 2,9 minute la Rădăuţi la 1,9 minute la Roman), iar cea lunară mini-
mă se înregistrează la sfârşitul verii şi începutul toamnei, pe când cea maximă, în mai.
Frecvenţa diferitelor durate ale ploilor torenţiale. Duratele sub 2 minute ale ploilor to-
renţiale au ocupat cea mai mare frecvenţă la Rădăuţi (60%). Duratele de peste 5 minute sunt
frecvente în proporţie de 15% la Rădăuţi, 24% la Fălticeni, 25% la Roman şi 28% la Suceava.
Frecvenţele cele mai ridicate le au ploile torenţiale de 2 minute (tab. 126).
Intensitatea medie anuală a secvenţe-
lor torenţiale evidenţiază un grad maxim la Ro- Tab. 127. Intensitatea medie a secvenţelor torenţiale ale
Roman, cu o valoare medie anuală de ploilor (mm/minut) din Podişul Sucevei (1961-2010)
2,1mm/min (tab. 127). Acest fapt se datorează STAŢIA IV V VI VII VIII IX AN
Rădăuţi 0,4 1,7 2,1 1,8 1,5 1,2 1,5
unei convecţii orografice semnificative din Cu- Suceava 0,5 1,8 2,5 1,9 1,8 1,3 1,6
loarul Siretului, stimulată de existenţa unei cir- Fălticeni 0,6 1,9 3,0 2,0 2,2 1,4 1,8
culaţii periodice locale active în arealul conflu- Roman 0,8 2,0 3,5 2,1 2,6 1,5 2,1
enţei Moldovei şi Siretului.
Tendinţa de creştere a intensităţilor spre Tab. 128. Frecvenţa (%) secvenţelor ploilor
torenţiale după intensitate (1961-2010)
est şi mai ales spre sud în Podişul Sucevei este Clasă intensitate
evidentă, înscriindu-se în cea a României (cu Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman
(mm/min)
tendinţă generală de creştere a intensităţii ploi- <1,00 22 19 16 15
lor torenţiale dinspre nord-vest spre sud-est). 1,01 - 2,00 74 72 66 63
Intensitatea medie lunară a secvenţelor torenţia- 2,01 - 3,00 4 9 15 15
le ale ploilor creşte dinspre primăvară spre va- 3,01 - 4,00 3 7
ră, atingând valori maxime iunie.
Frecvenţa medie după intensitate, a secvenţelor torenţiale ale ploilor relevă secvenţe cu
frecvenţe semnificative şi secvenţe cu intensităţi între 3,01–4,00mm/min la Fălticeni şi Roman
(tab. 128). Secvenţele torenţiale ale ploilor deţin, în majoritate, intensităţi medii mai mari de
1mm/min în 78% din cazuri la Rădăuţi, 81% la Suceava, 84% la Fălticeni şi de 85% la Roman.
Ploile torenţiale cu intensităţi semnificative, cuprinse între 1 şi 2mm/minut deţin frecven-
ţele cele mai mari la cele 4 staţii meteorologice din Podişul Sucevei (>60% din total).
Intensitatea maximă absolută a secvenţelor torenţiale ale ploilor din Podişul Sucevei a
înregistrat valori cuprinse între 3,50-4,80mm/min în lunile de vară ale perioadei 1968-2010.
Aceste valori, au fost înregistrate în condiţiile escaladării flancului estic al Carpaţilor Orientali
de către fronturile unei formaţiuni ciclonice cu caracter retrograd şi în condiţiile apariţiei unor
celule convective foarte puternice după zilele caniculare de vară, cumulat cu înaintarea dinspre
nord a unei mase reci de aer la înălţime.
Evoluţia climei teritoriului României a înregistrat multe evenimente extreme asociate ci-
clonilor extratropicali. În luna mai a anului 1970 s-au produs cele mai mari inundaţii din ultimii
500de ani nordul Moldovei şi nu numai (acestea fiind foarte puternice şi în Banat, Crişana,
Transi1vania, Maramureş). Pe fondul unor factori cumulativi (precipitaţii excedentare în perioa-
174
da anterioară, umezeala mare a solului, strat de zăpadă foarte gros în zonele montane), au inter-
venit factorii declanşatori - încălzirea masivă din perioada 8-11mai, urmată de topirea bruscă a
zăpezii la munte, apoi de precipitaţii torenţiale în intervalul 12-14 mai, generate de o depresiune
barică care a evoluat în Transilvania şi de un ciclon retrograd prezent în SE ţării.
Un caz deosebit de intensitate foarte mare a unei averse torenţiale a fost cel înregistrat la
Suceava, în după amiaza zilei de 19 august, 2005. De fapt, în zilele de 17-19 august 2005 la Su-
ceava au căzut cantităţi foarte mari de precipitaţii (peste 100mm) care au creat numeroase pro-
bleme şi neajunsuri populaţiei, infrastructurii şi economiei din aria acestui municipiu.
Prin analiza pluviogramelor din 17-18 şi 18-19.08.2005 observăm extraordinara variabili-
tate a intensităţii şi cantităţilor deosebit de mari a precipitaţiilor într-un interval foarte scurt
(Mihăilă D., ş.a., 2006). Astfel, în cca. 30 de minute, s-au înregistrat peste 50mm precipitaţii, cu
o intensitate medie în acest interval de cca. 1,9l/m2 (fig. 165).
Fig. 165. Evoluţia cantităţilor de precipitaţii de la Staţia Meteorologică Suceava în

după amiaza zilei de 18 şi noaptea de 18-19 august 2005
Creşterea bruscă a debitelor unui pârâu sau râu este determinată nu numai de cantitatea
mare de precipitaţii în timp scurt, ci şi de caracteristicile patului albiei minore sau majore (per-
meabilitatea rocilor) şi, foarte important, de regimul precipitaţiilor anterioare.
Astfel, de exemplu, deşi în data de 18 şi 19 iunie 1985 s-au înregistrat precipitaţii abun-
dente la nivelul întregului podiş al Sucevei (57,4 şi 36,2mm la Rădăuţi, 62,8 şi 43,3mm la Su-
ceava, 79,2 şi 46,3mm la Fălticeni, 60,5 şi 45,3mm la Cotnari, 79,0 şi 64,4mm la Roman) nu au
avut loc inundaţii majore, deoarece în perioada anterioară, regimul precipitaţiilor a fost deficitar
iar puterea de infiltrare a apei în sol destul de accentuată.
Având în vedere faptul că precipitaţiile abundente manifestate sub diverse forme, intensi-
tăţi şi sunt adesea însoţite de mai multe fenomene, dintre care unele deosebit de periculoase
(grindina, trăsnetele, chiar tornade de mici dimensiuni), provocând uneori pierderi umane sau
materiale însemnate, ele depăşesc sfera hazardelor meteoclimatice sau atmosferice şi determină
pagube tuturor învelişurilor geografice (deci devin factori determinanţi ai declanşării hazardelor
geomorfologice sau hidrologice).
d. Precipitaţiile zilei de 30 iunie 2006 de la Arbore (studiu de caz)

Cele mai grave consecinţe ale nefericitului episod „Arbore 2006” rămân cele 12 victime
umane (11 din comuna Arbore şi una din Cacica), la care s-au adăugat pagube totale evaluate la
84,22 mld. de lei vechi, constând în 27 de locuinţe şi 34 de anexe gospodăreşti complet distruse,
alte 24 de case şi 17 anexe parţial avariate (166 de gospodării afectate, fig. 166).
175
Fig. 166. Inundaţii din localitatea Arbore, după precipitaţiile din seara zilei de 30 iunie 2006
176
Au fost afectate grav cca. 700ha de teren agricol, colmatate 600 de fântâni, au murit peste
270 de animale. De asemenea au fost distruse sau grav afectate 31 de poduri şi podeţe, 12,2km
de drumuri forestiere, 8km de drumuri judeţene şi comunale, 1,5km de drum naţional şi 6120 de
metri liniari de apărări de maluri afectate. EON Moldova a raportat pierderi a cca. 2,2mld. de lei
vechi (distruşi 17 stâlpi de înaltă sau 26 de joasă tensiune, peste 15km de reţea electrică şi 2
transformatoare distruse), maxime în localităţile Arbore şi Clit, unde peste 400 de consumatori
au rămas fără energie electrică (ca şi alte 50 localităţi din judeţ).
În afara intensităţii şi cantităţii deosebit de mari ale precipitaţiilor torenţiale, caracteristici-
le fizico-geografice specifice s-au adăugat la factorii favorizanţi ai viiturii neaşteptate din seara
zilei de 30 iunie 2006, care a surprins o parte a localităţii Arbore. Bazinul hidrografic Saca - Clit
este aşezat la contactul dintre Obcina Mare şi Podişul piemontan Marginea-Ciungi (fig. 167).
Bazinul hidrografic în cauză este alungit pe direcţia generală vest–est fiind încadrat între altitu-
dinile de 725m la obârşii şi 363m la vărsare.
Aproximativ 50% din suprafaţa bazinului este poziţionată în aria montană, cu pante accen-
tuate şi este acoperită în cea mai mare proporţie cu păduri. La ieşirea din aria montană panta se
reduce considerabil, albia majoră lărgindu-se mult, căpătând caracterul unei adevărate depresi-
uni (între satele Clit şi Arbore), care se îngustează din nou spre estul bazinului şi în localitatea
Arbore, unde albia minoră îşi măreşte din nou panta de scurgere. Acest areal estic al bazinului
hidrografic Saca-Clit aparţine părţii piemontane a podişului, unde relieful are o pantă şi fragmen-
tare mult mai reduse, terenurile fiind ocupate de culturile agricole.
Răspunzătoare de inundaţiile de la Arbore sunt cauze de natură geomorfologică, hidrogra-
fică sau antropică etc., dintre care s-au identificat:
- diferenţierea jumătăţilor vestică şi estică ale bazinului (mai ales panta acestora);
- caracterul depresionar al albiei majore între Clit şi Arbore care în timpul unor precipitaţii
abundente se transformă într-un adevărat lac;
- îngustarea pronunţată a albiei majore spre aval, spre confluenţa cu pârâul Solca, care
permite cu greu evacuarea volumului de apă acumulat în aria depresionară anterior amintită şi
determină creşteri accentuate ale nivelurilor la viituri.
- suprafaţa redusă (≈38,5km2), forma alungită a bazinului, tipul de alimentare pluvio-nival
care concură la creşterile frecvente ale nivelurilor şi debitelor, soldate deseori cu viituri;
- amplasarea necorespunzătoare a gospodăriilor populaţiei în imediata vecinătate a albiei
minore: pe maluri, în albia majoră inundabilă, pe terasele inferioare inundabile;
- infrastructura necorespunzătoare a aşezărilor în cauză (podurile subdimensionate, colma-
tarea traseelor naturale şi a şanţurilor de evacuare a apelor pluviale, lipsa unor canale colectoare
care să protejeze localităţile în zona de contact dintre albiile majore şi versanţi;
- exploatarea necorespunzătoare a fondului forestier (diminuarea pădurii cu rol protector şi
blocarea cu deşeuri lemnoase a traseelor de scurgere şi evacuare a apelor).
Vegetaţia lemnoasă şi alte resturi au contribuit la amplificarea viiturii, prin colmatarea
unor canale de scurgere a apei şi naşterea temporară a unui lac în spatele unui baraj format în
sectorul de vale depresionar cu pantă redusă, care odată cu adunarea apei din precipitaţii, a cedat
contribuind la formarea unei noi viituri, cu o amploare şi mai mare.
Caracteristicile pluviometrice de bază ale arealului Arbore-Clit au favorizat de asemenea
inundaţiile catastrofale descrise în acest episod. În general cantităţile medii multianuale de preci-
pitaţii cresc pe direcţia est-vest, aspect care relevă asimetria pluviometrică a bazinului analizat.
În acelaşi timp vara se înregistrează cele mai însemnate cantităţi anotimpuale de precipitaţii, care
fac ca în acest anotimp debitele râurilor care-şi au obârşia pe versanţii estici ai Obcinei Mari să
fie deosebit de mari. Regimul anual al precipitaţiilor ne arată că luna iunie este cea mai ploioasă,
iar maximele pluviometrice din 24 de ore sunt fluctuante. Ele se produc în special în lunile de
vară, când în situaţii sinoptice specifice pot depăşi frecvent pragul de 50l/m2 (100mm înregistrată
într-un interval de cca. 2,5ore, în seara zilei de 30 iunie 2006). În aceste situaţii creşterile de de-
bit ale râurilor mici sunt rapide şi de mare amploare.
177
Fig. 167. Bazinul hidrografic Saca – Clit - afluent al pârâului Solca (după Mihălă ş.a., 2006)
Situaţia pluviometrică la nivel naţional din intervalul 30.06 – 1.07. 2006 ne indică cantităţi
de precipitaţii mai mari în arealul Arbore al judeţului Suceava, unde apare un nucleu conturat de
izohietele cu valoarea cea mai mare pe ansamblul României (fig. 168).
Pe 30.06.2006 ora 12UTC, în atmosfera inferioară şi medie, câmpul de presiune şi respec-
tiv de geopotenţial era ridicat în vestul, centrul şi nordul continentului.
Deasupra Peninsulei Scandinavice se generează un nucleu anticiclonic cu 1030mb la cen-
tru. Dezvoltarea anticiclonului de origine azorică/nord-africană a facilitat pătrunderea aerului
mai cald până la latitudini înalte.
Începând cu după amiaza zilei de 30 iunie 2006, în atmosfera superioară a latitudinilor
României, la 500hPa, apare un nucleu semiînchis de geopotenţial, datorat pătrunderii unei mase
de aer rece, de origine polară ce va instabiliza coloana troposferică şi va conduce la manifestări
severe de vreme.
Pe un fond de vreme caldă - cu temperaturi ce în Moldova erau cuprinse între 27ºC la Ră-
dăuţi şi 33°C la Focşani şi Galaţi, apar dezvoltări cumuliforme începând cu nordul Moldovei (la
început în zona montană).
Fig. 168. Cantitatea de precipitaţii din intervalul 30.06.2006 ora 06 UTC – 01.07.2006 ora 06 UTC
(sursa A.N.M.)
Sistemele noroase cumuliforme capătă o mare dezvoltare către seară acoperind treptat arii
întinse şi grosimi mari ale troposferei deasupra României şi a ariei studiate (fig. 169a, b).
178
a b
Fig. 169. a - Imagine radar Bârnova WSR-98 D (reprezentând furtunile P5 si G7, ora 1530 UTC),
P5 si U7 la ora 1601 (S.R.P.V. Bacău); b - Imagine satelitară METEOSAT 8 din 30.06.2006 (h 18 UTC)
a
Această instabilitate specifică se-
zonului cald s-a caracterizat prin:
- averse locale ce au avut mai ales
caracter torenţial;
- frecvente descărcări electrice,
grindină;
- intensificări ale vântului ce au lu-
at aspect de vijelie.
Instabilitatea s-a manifestat în cea
mai mare parte a Moldovei dar cea mai
afectată zonă - din punct de vedere al
efectelor din teren - a fost arealul comu-
nei Arbore, judeţul Suceava.
Din analiza imaginilor radar
(fig. 169a, 170a, b) ale serii de 30 iunie b
2006 deasupra arealului Clit, la h 1836,
se observă un număr de 5 furtuni: P5 ca-
re apare din Ucraina Subcarpatică, G7 ce
venea din judeţul Bistriţa, G6, H7 şi M7
ce apar în vestul judeţului Suceava şi se
deplasează în vestul zonei Solca-Rădăuţi
(Obcina Mare), prezentând un grad ridi-
cat de risc prin energia potenţială de care
dispuneau. Radarul Doppler poate de-
termina viteza vântului şi, odată cu
aceasta, viteza cu care precipitaţiile sunt
deplasate pe orizontală mai aproape sau
mai departe de antena radar. Acest lucru
este posibil măsurând variaţia frecvenţei
undelor-ecou care scade odată cu înde- Fig. 170. a - Imagine radar în care pot fi identificate
părtarea ploii faţă de radar şi creşte cu intensificările de vânt din zona Solca-Arbore – C-lung
Moldovenesc (roşu, galben), arealele cu grindină (lila) şi
micşorarea distanţei, proces numit efect
cu precipitaţii (verde); b - imagine radar Bârnova
Doppler (Instrucţiuni pentru staţiile me- WSR-98D-reprezentând momentul în care
teorologice, 1995). Astfel, prin analiza furtuna W8 se uneşte cu U7
câmpului de viteză a oferit de imaginile
radar din seara de 30 iunie 2006 de la Arbore, s-a identificat din întregul sistem multicelular, o
179
formaţiune supercelulară -U7- responsabilă de fenomene severe de vreme (ploi torenţiale, vijelii,
grindină de mari dimensiuni etc.).
Prin aceste radare performante s-a îmbunătăţit simţitor prognoza de scurtă durată, care
poate fi difuzată cu 30 de minute până la 3 ore înainte de avea loc un fenomen meteorologic ex-
trem. Radarele Doppler funcţionează automat. Ele oferă hărţi la intervale scurte de timp care re-
dau tipul de nori şi înălţimea norilor, mai ales a celor convectivi a căror dezvoltare verticală se
extinde între 6 000 şi excepţional până la 14000m altitudine, ajungând astfel cu vârfurile în stra-
tosferă. Pe lângă înălţimea norilor, cu ajutorul radarului se mai pot observa structurile noroase
frontale sau orografice şi evoluţia acestora, gradul de reflectivitate şi, de asemenea, se poate eva-
lua cantitatea de apă pe care o conţine norul, dacă ploaia va fi însoţită de grindină şi, bineînţeles,
regiunea care va fi afectată; în felul acesta există posibilitatea difuzării la timp a prognozei mete-
orologice de avertizare nowcasting şi luării unor măsuri de apărare contra dezastrelor. La h 1900-
din furtuna P5- ajunsă în apropierea graniţei cu jud. Suceava, se dezvoltă furtuna U7 ce are o
evoluţie rapidă, la h 1913 atinge stadiul de maturitate, iar la h 1920 s-a emis o primă avertizare
pentru zona delimitată de localităţile Poiana Stampei, Dorna-Giumalău, Panaci, Izvoarele
Sucevei, Brodina, Vicovu de Jos, Putna, Horodnic, Rădăuţi.
Localitatea Arbore se află în interiorul arealului delimitat de localităţile mai sus menţio-
nate. La h 1925- furtunile dezvoltate la V de Solca-Rădăuţi se unesc cu cele din NV judeţului
formând sistemul multicelular: U7, D8, M7, iar în SV judeţului, este prezent al doilea sistem
multicelular - N7, G8. Aceste sisteme multicelulare erau bine organizate iar rezerva de apă a fie-
cărei furtuni din complexul multicelular, relativ mare (reflectată prin valoarea 48-58 VIL – Vert
Integrated Liquid - a fiecărei furtuni). Sistemul multicelular din jumătatea de nord a judeţului, a
căpătat o deplasare lentă V→E, iar în jurul orei 2000, a atins zona Solca-Rădăuţi. În această zonă,
s-a identificat o nouă furtună X8 care afecta aria limitrofă. La 2025 cele două sisteme multicelula-
re se unesc, astfel încât în noul sistem convectiv ce ocupa jumătatea vestică a judeţului Suceava,
se identificau 7 celule, ce au atins faza de maturitate (de la nord la sud): Z8, X8, K9, U7, F7, W8,
P8. Acest sistem, datorită deplasării sale lente şi a rezervei de apă relativ mare, era pasibil de ploi
intense a determinat meteorologii de la S.R.P.V. Bacău să emită h 2025, o nouă avertizare pentru
aceeaşi zonă centrală şi de munte a jud. Suceava, avertizată anterior, plus localităţile C. Moldo-
venesc, Gura Humorului, Cacica, Rarău, Dragoşa.
La 2056 în zona Solca, s-a identificat un alt sistem multicelular format din furtuna Z8 şi
noile furtuni: X9 la nord si W9 la sud, iar la h 2108, furtuna W9, a căpătat o dezvoltare maximă
pe zona Solca – Cacica şi a precipitat. La 2120 W9 se uneşte cu U7 (61dBz, 48 VIL – fig. 171b)
şi până la 2221 are loc maximul de activitate pe zona Arbore. Analiza câmpului de viteză eviden-
ţiat intensificările de vânt - iar cele surprinse în ziua de 30.06.2006 între orele 2000 -2200, au fost
menţionate şi în avertizările emise. Aceeaşi analiză a oferit o informaţie suplimentară: din între-
gul sistem multicelular, a fost identificată o formaţiune supercelulară -U7- responsabilă de feno-
mene severe de vreme (ploi torenţiale, vijelii, căderi de grindină de mari dimensiuni). Tot din
date radar au rezultat informaţii că cea mai mare parte a furtunilor au generat grindină (cu dia-
metrul de până la 2cm) în procente cuprinse între 50% - 100%.
Punctual, prin analiza imaginilor radarului Doppler, evenimentele ce au avut loc în area-
lul comunei Arbore pot fi derulate pe trei etape:
- 1. h 2000 - momentul când cele două sisteme multicelulare din NV şi SV judeţului Su-
ceava s-au unit astfel încât zona de munte a fost acoperită de 7 furtuni ce au dat cantităţi mari de
precipitaţii în amonte de Arbore.
- 2. h 2050 - când în zona Solca s-a format un alt sistem multicelular, cu un maxim de ac-
tivitate pe Solca la 2108; continuă ploile torenţiale la Solca, Cacica, astfel încât s-au înregistrat: la
Solca 82l/m2, Vicovu de Jos 63l/mp, Cacica 60l/m2, C. Moldovenesc 35,4l/m2.
- 3. Între (2120-2221) sistemul multicelular din zona Arbore a atins activitate maximă.
180
e. Precipitaţiile generatoare de inundaţii devastatoare din 23-26 iulie 2008

Episodul precipitaţiilor torenţiale din iulie 2008 manifestat în arealul Podişului Sucevei a
fost oarecum prefigurat, la o scară însă mult mai redusă de cel din 17-18 august 2005, din mun.
Suceava (fig. 171), când sumele de precipitaţii din 24 de ore au depăşit 100mm (106,9mm între
orele 1401 – 1400, 18-19 august 2005).
Fig. 171. Inundaţii ale râului Suceava în august 2005 (Iţcani şi Burdujeni, foto I.Tănasă)
Între 23-26 iulie 2008 s-au înregistrat cele mai mari cantităţi de precipitaţii torenţiale
(averse însoţite de oraje puternice, vânt şi, mai rar, de grindină) în 24 de ore. Au căzut 130,7mm
în 18 ore (de pe 24 iulie ora 800 până pe 25 iulie ora 1200), iar între orele 2000 şi 0200 au căzut
72,8l/m2. Intensitatea maximă a acestor ploi torenţiale a avut loc la ora 2320 când s-au înregistrat
26,3mm. Ca urmare, s-au declanşat cele mai grave inundaţii din ultimii 40 de ani, după aprecie-
rea oficialităţilor vremii, atât prin prisma amplorii (fiind afectate un număr mare de localităţi),
cât şi prin cea a distrugerilor provocate într-un timp extrem de scurt.
Pe lângă problemele din arealul nordic al Podişului Sucevei, situaţia a fost extrem de gra-
vă în municipiul Suceava, datorită afectării podului de la Iţcani, prin apariţia unei fisuri în secţi-
unea centrală, prin pericolul ruperii digului de apărare de pe dreapta râului Suceava din aval de
acest pod, ce prezenta o breşă care punea în pericol de inundaţie zona Selgros.
Zeci de mii de persoane aflate sub furia apelor, au fost afectate de revărsările de ape, din-
tre care 2 persoane înecate (un bărbat de 54 de ani din Ţibeni a cărui corp neînsufleţit fiind găsit
după 2 zile de la prima viitură într-o zonă inundată de apele râului Suceava şi un adolescent de
15 ani din Iţcani - Suceava), iar infrastructura judeţului se afla în cel mai mare dezastru din jude-
ţul Suceava în ultimii 40 de ani. „Băierile cerului s-au rupt şi un potop nemaivăzut s-a abătut
asupra unor zone cu oameni credincioşi. În unele locuri au căzut chiar şi 120 l/m2, de apă, un re-
cord greu de preconizat. Au fost 100 de ore de care nimeni nu vrea să-şi amintească vreodată, ore
în care s-au simţit mici şi neputincioşi în faţa naturii” (din presa vremii).
Pe partea stângă a podului de la Burdujeni apa era la jumătate de metru de calea de rula-
re, punând în pericol de întrerupere a circulaţiei. În mai puţin de trei zile, debitul râului Suceava
a înregistrat două maxime istorice, fiind depăşită de peste 150 de ori media debitului anual.
181
Fig. 172. Inundaţii din Podişul Sucevei, iulie 2008 (după Mediafax, http://www.mediafax.ro.)
Prima dată maxima istorică veche (1209m3/s în 1970) a fost depăşită vineri (25.07.2008),
când debitul râului Suceava a atins 1640m3/s, adică de 131 de ori mai mult decât debitul normal
de apă (12,5m3/s). Peste numai 2 zile, pe 27.07.2008, duminică dimineaţa la ora 03:30 noul debit
maxim istoric devine 1946m3/s, de 155 de ori mai mare decât cel mediu multianual.
182
Fig. 173. Aspecte ale inundaţiilor (hazarde hidrologice) din iulie 2008 (după http://www.mediafax.ro.
primele 4, următoarele 4 fotografii - după http://www.realitatea.net)
183
Fig. 174. Aspecte ale inundaţiilor (hazarde hidrologice) din iulie 2008
(primele 2, după Mediafax, http://www.mediafax.ro.zona pod Burdujeni, bazarul Sucevei, foto I. Tănasă)
184
Fig. 175. Alte fotografii reprezentând aspecte ale inundaţiilor (hazarde hidrologice)
din iulie 2008 (foto ISU Suceava)
Revenind la date, începând de miercuri seară şi până duminică la prânz puhoaiele au izo-
lat 31468 de oameni, din care peste 3000 erau rupţi de restul lumii sâmbătă după-amiază. Pentru
a scăpa din faţa viiturilor, peste 5000 de oameni au fost evacuaţi. Unii au reuşit să iasă singuri
din propriile case pentru a se pune la adăpost, în timp ce aproape 600 de oameni, în special, bă-
trâni, copii şi femei, au fost salvaţi de pompieri sau jandarmi. Sâmbătă seara, potrivit informaţii-
lor ISU Suceava, au fost afectate 78 de localităţi în întreg judeţul Suceava, 754 de persoane din
185
satele Slătioara, Jacota, Gura Solcii, Ţibeni, Humoreni şi Soloneţ erau izolate datorită apelor re-
vărsate ce au rupt poduri şi podeţe (fig. 172- 175).
Conform datelor strânse de la comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, peste 2500 de
case, gospodării şi anexe au fost inundate, aproximativ 1300 de persoane având nevoie de ajutor.
Cifrele spun totul despre potopul ce s-a abătut asupra judeţului, despre disperarea ce a cuprins
mii de familii din judeţ. Puhoaiele revărsate au colmatat aproape 5000 de fântâni, au distrus sau
avariat parţial peste 300 de poduri şi podeţe şi au inundat în jur de 6250 de hectare de teren agri-
col şi fâneţe. Mai multe sate au rămas izolate, sătenii ne mai având altceva de făcut decât „să im-
plore divinitatea şi să spere că apele au să se retragă” (din presa vremii).
Printre cele mai afectate localităţi de ploile ce au căzut în noaptea de joi spre vineri au
fost Satu Mare, Vicovu de Jos, Comăneşti, Suceviţa, Straja, Arbore, Todireşti, Marginea, Udeşti,
Volovăţ, Vultureşti, Bilca, Iaslovăţ, Voitinel, Bosanci, Frătăuţii Noi, Ipoteşti.
Un număr de 210 persoane au rămas izolate la Voitinel, aproape 80 de case au fost inun-
date, iar reţeaua electrică şi reţeaua telefonică au fost afectate. Două locuinţe au fost cuprinse de
flăcări în urma descărcărilor electrice naturale (trăsnete), una fiind distrusă în proporţie de 50%
(pagube de 70.000 de lei), iar cealaltă a rămas fără acoperiş (pagube 20.000 de lei). La Bilca au
fost afectate 300 de gospodării, aproximativ 600 de păsări din curţile oamenilor fiind luate de
ape. Apa a intrat la Frătăuţii Noi în peste 200 de case şi anexe gospodăreşti, echipele de interven-
ţie lucrând din greu pentru construirea unor diguri de protecţie din saci de nisip şi fascine.
La Vicovu de Jos au fost inundate de apele revărsate ale pârâului Remezău 350 de locuin-
ţe, 600 de anexe, 650 de beciuri, 900 de fântâni şi 120 de hectare de suprafeţe agricole. La
Suceviţa au fost distruse de ape 5 case, şi afectate cca. 60% dintre gospodăriile sătenilor şi izola-
te zonele Bercheza şi Voievodeasa.
Autorităţile locale au anunţat şi că drumurile comunale au fost distruse în proporţie de
50-80%, iar mare parte din fântânile localnicilor au fost colmatate. La Marginea au fost afectate
nu mai puţin de 1248 de locuinţe. La Vultureşti s-a rupt barajul Hreasca, fiind inundată întreaga
localitate. În municipiul Fălticeni a fost restricţionată apa potabilă, în urma avariilor şi inundaţii-
lor produse la Staţia de captare Baia III, produse din cauza precipitaţiilor abundente de joi. In
municipiul Suceava au fost inundate Secţia TBC pentru copii, o parte a bazarului, adăpostul de
câini. Înregistrarea unui nou debit fără precedent al râului Suceava a avut şi repercusiuni în zone-
le în care s-au înregistrat inundaţii şi vineri, apa revenind în forţă. Au fost din nou inundate sedii-
le societăţilor din lunca Sucevei – precum Betty Ice, Dedeman, Duomat, precum şi 10 gospodării
din Iţcani. De asemenea, noi infiltraţii de apă au apărut în Bazar, precum şi la societatea de ter-
moficare a Sucevei. La solicitarea autorităţilor sucevene, în municipiu au fost aduse două moto-
pompe de mare capacitate, cu care s-a intervenit la scoaterea apelor din zonele inundate. Lista
exemplelor ar putea continua, în spatele acestor cifre ascunzându-se de multe ori disperarea unor
familii, comunităţi înconjurate de ape, ploi torenţiale, grindină şi trăsnete.
În practica meteorologică există tendinţa de a atribui episoadele de vreme severă, mai
ales celor generatoare de cantităţi însemnate de precipitaţii, cu precădere activităţii ciclonice bine
organizate pe întreaga coloana troposferică având origine mediteraneană. În ultimii ani însă, pre-
dominanţa circulaţiilor ultrapolare sau polare întoarse, tinde să devină determinantă în generarea
fenomenelor de vreme severă. În activitatea de prognoza trebuie să se tină cont şi de influentele
cadrului geografic local. În acest context, influenta factorului antropic nu este deloc neglijabilă.
Despăduririle masive, efectuate fără discernământ în zone rămase astfel neprotejate („cazul Ar-
bore”), devierea cursurilor de apă fără un prealabil studiu de impact asupra ecosistemului exis-
tent, poluarea menajeră etc., sunt doar câteva din aspectele ce ar trebui corijate, înainte de a in-
crimina calitatea şi precizia prognozei meteorologice.
În urma ultimilor episoade hidrometeorologice din anii 2005, 2006, 2008, 2010 din jumă-
tatea nordică a Podişului Sucevei s-a constatat că asemenea evenimente periculoase, atmosferice
în primul rând, concretizate prin numeroase averse în valuri sau în cascadă, repetitive şi de o vio-
lenţă deosebită tot mai dese, suprapuse peste ploi intense de lungă durată.
186
Cele care surprind sunt mai ales inundaţiile neaşteptate din arealele văilor superioare ale
pâraielor mici, (cazul Arbore), care se produc cu mare viteză în urma acestor hazarde pluviome-
trice greu de prognozat şi de transmis în timp util, datorită unei conlucrări deficitare a tuturor
factorilor interesaţi şi decizionali locali.
În urma analizei judicioase a materialului statistic, grafic, cartografic, fotografic, al de-
plasărilor în teren se poate afirma că astfel de evenimente generatoare (precipitaţiile abundente)
de dezastre hidrologice nu trebuie să mai surprindă pe nimeni, în cazul în care omul nu-şi adap-
tează acţiunile şi modul de viaţă legităţilor naturii.
3.5.3. Hazardele asociate norilor Cumulonimbus

Norii Cumulonim- a b
bus (lat. Cumulus = grăma-
dă, morman, îngrămădeală,
stivuire, respectiv şi nimbus,
cu înţelesul de ploios) re-
prezintă sursa de dezvoltare
a unei game diverse şi largi
de hazarde atmosferice în
Podişul Sucevei, având în
vedere energia deosebită pe
care o conţin aceşti nori (fig.
176). Fenomenele violente
asociate norilor Cumulo-
nimbus cu foarte mare dez- Fig. 176. Nori Cumulonimbus: a - calvus (Cb cal.), b - capillatus (Cb cap.)
voltare pe verticală, dar şi
pe orizontală, reprezentă ceea ce se cunoaşte sub numele de supercelule convective de furtună.
a. Orajele (descărcările electrice)
Reprezintă una sau mai multe descărcări electrice bruşte în atmosferă, ce se manifestă op-
tic printr-o lumină scurtă şi intensă, numită fulger şi acustic printr-un zgomot sec sau printr-un
bubuit surd, numit tunet. Orajele sunt de asemenea asociate nori1or Cb şi, în general, sunt însoţi-
te de precipitaţii cu caracter de aversă, grindină, măzăriche moa1e, măzăriche tare sau rar de nin-
soare.
În Podişul Sucevei întâlnim toate tipurile de oraje: descărcări intense sau fulgere în pân-
ză (caracteristice interiorului norului orajos, manifestându-se printr-o iluminare difuză, fără a se
putea identifica un canal net delimitat), descărcări la sol sau trăsnete (cu aspectul unor scântei
imense între noru1 Cb. capillatus şi suprafaţa terestră, cu o traiectorie sinuoasă, prezentând ra-
mificaţii orientate în jos cu originea într-un canal principal net conturat, fulger în linie sau în
bandă) şi fulgere liniare (de forma unor descărcări sinuoase, adesea ramificate, care pornesc
dintr-un canal bine conturat provenit din norul orajos, fără atingerea suprafeţei terestre). În func-
ţie de natura impulsului generator deosebim oraje locale (termice sau de insolaţie), oraje frontale
(specifice fronturilor reci, dar fiind posibile şi la trecerea fronturilor calde) şi oraje orografice
(Iliescu, 1989).
Activitatea orajoasă din atmosfera Podişului Sucevei, moderată în ansamblul ei, se poate
produce în tot cursul anului, dar frecvenţa maximă apare în intervalul mai-august. Diversitatea
condiţii1or fizico-geografice, în primul rând relieful variat, creează diferenţieri în ceea ce priveş-
te repartiţia spaţio-temporală a orajelor.
Numărul mediu anual de zile cu oraje din teritoriul Podişului Sucevei (tab. 129) este cu-
prins între 27,5 la Roman şi 35,9 la Fălticeni (faţă de o medie de 20-40 pe teritoriul Podişului
Tab. 129. Numărul mediu, maxim şi minim
de zile cu oraje din Podişul Sucevei(1961-2009)
Număr Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari
Mediu 31,1 32,1 33,1 27,2 29,2
187
Moldovei), iar cel maxim, între 40 (Ro- Minim 17 17 11 12 12

1997 1964 1964 1961 1994
man) şi 54 (Fălticeni). Ca repartiţie teritorială, se 50 45 54 40 49
observă o creştere odată cu altitudinea, condiţio- Maxim 1970 2002, 2007 1970 1983 1973
nată de degajarea teritoriului (în arealele depre-
sionare numărul de zile cu oraje fiind mai re-
dus).
Variabilitatea mare a numărului anual de zile cu oraje trădează grupări cu activitate elec-
trică crescută sau scăzută, iar tendinţele liniare la cele 5 staţii meteorologice (fig. 177) sunt con-
tradictorii (creştere la Suceava şi Roman, scădere la Rădăuţi, Fălticeni şi Cotnari.

60
y = -0.182x + 35.442 y = 0.0265x + 31.805 y = -0.0426x + 35.947 y = 0.1197x + 24.048 y = -0.2021x + 34.455
R2 = 0.1016 R2 = 0.003 R2 = 0.0051 R2 = 0.0622 R2 = 0.0912
50
40
30
20
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 177. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale numărului anual de zile cu oraje
Numărul maxim de zile cu oraje, cuprins între 6 şi 10, se înregistrează în mai – august,
(fig. 178), ajungând la 19 la Cotnari, în iunie 1975, 17 la Suceava, în iulie 1966, 16 la Fălticeni,
în iulie 1966 şi iunie 1977, 15 la Rădăuţi, în iulie 1966.
Nr.zile
10
Rădăuţi
8 Suceava
Fălticeni
6 Cotnari
Roman
0
Fig. 178. Regimul anual a numărului mediu lunar (1961-2010) de zile cu oraje din Podişul Sucevei
Numărul persoanelor decedate ca urmare a orajelor depinde atât de intensitatea orajelor

cât şi de locul sau condiţiile în care au fost surprinse acestea (hazarde, mai mult sau mai puţin
întâmplătoare!). Deci numărul total al celor afectaţi nu este direct proporţional cu numărul zilelor
sau cel al cazurilor cu acest fenomen. Astfel, din datele disponibile, constatăm că în arealul mu-
nicipiului Suceava, în ultimii 10 ani, cele mai multe persoane afectate de aceste fenomene (37
zile cu oraje) s-a înregistrat în vara anului 2005 (6 morţi, precum şi 11 persoane care au suferit
arsuri cu diverse grade), deşi numărul anual maxim de oraje, ≥40 de zile, s-a înregistrat în anii
2001-2003 (40, 45, 43 zile) sau 2007-2008 (45, 44 zile). De asemenea tot în 2005 s-au înregis-
trat 7 incendii datorate trăsnetelor (numărul maxim din perioada 2001-2010).
188
Efectele descărcărilor electrice se pot analiza cel puţin sub două aspecte: cel al impactului
asupra fiinţelor vii, respectiv cel al pagubelor materiale, inclusiv asupra mediului natural. Sub
norii orajoşi (dipoli noroşi), intensitatea câmpului aero-electric variază între 1000 şi 10000V/m.
Ca urmare, între capul şi picioarele unei persoane aflate în zona poate să apară o diferenţă de po-
tenţial de 700V în faţa norului Cb, respectiv de 1700-17000V sub norul Cb.
Dacă persoana respectivă se află în apropierea unei linii electrice de înaltă tensiune, dife-
renţa de potenţial poate ajunge până la 40000-140000V. Acest lucru diminuează permeabilitatea
celulară pentru substanţele nutritive primare, ceea ce conduce la scăderea intensităţii proceselor
generatoare de energie, situaţie concretizată prin afectarea stării de sănătate, ca şi prin oboseală,
slăbiciune, somnolenţă etc. (Ionac, 1998).
Când trăsnetul atinge suprafaţa terestră, curentul electric se răspândeşte în zona înconju-
rătoare. La persoanele care stau cu membrele inferioare depărtate sau sunt în mişcare în apropie-
rea locului de impact al trăsnetului cu solul (de exemplu, pe terenuri de sport etc.), apare o dife-
renţă semnificativă de potenţial electric între cele două membre inferioare (potenţialul de pas),
din cauza rezistenţei electrice mai mari a suprafeţei terestre faţă de corpul uman. Descărcarea
electrică va intra printr-un picior şi va părăsi corpul prin celalalt picior.
În cazul în care o persoană este lovită de trăsnet (lovitură directă), efectele sunt şi mai
grave. Corpul uman este bun conducător de electricitate. În urma recepţionării unui trăsnet, ceea
ce presupune temperaturi foarte ridicate, se produce o evaporare bruscă a apei din corp, rezultând
astfel arsuri grave care pot cauza decesul. De asemenea, trăsnetul afectează vasele de sânge şi
nervii, putând produce paralizii temporare şi senzaţii de leşin. Dacă frecvenţa descărcărilor coin-
cide cu cea a „undei T” care apare în ritmul cardiac, se poate ajunge la oprirea funcţionării ini-
mii, deci la un deces rapid prin stop cardiac. Descărcarea poate intra în corp prin orificiile capu-
lui, ajungând la creier. Deoarece acesta din urmă este „îmbrăcat” într-o soluţie sărată, bună con-
ducătoare de electricitate, apar schimbări în structura celulelor, urmate de leziuni şi îmbolnăviri.
Trăsnetul mai poate produce ruptura membranei timpanelor, cataractă oculară, traume psihice
(depresii, tulburarea somnului, stări de anxietate).
Cele mai afectate de descărcările electrice sunt persoanele care poartă asupra lor sau sunt
în contact cu obiecte având componente metalice (agricultori, alpinişti, militari etc.). Riscul poa-
te fi mare şi pentru cei care participă la activităţi sau manifestări în aer liber, care atrag un mare
număr de spectatori (competiţii sportive, concerte, mitinguri etc.).
Descărcările electrice pot produce şi mari pagube materiale, respectiv distrugeri ale me-
diului natural: incendii (ale vegetaţiei naturale, ale construcţiilor etc.), deteriorarea unor obiecti-
ve (reţelele de transport), construcţii, inclusiv locuinţe. Orajele pot provoca leziuni arborilor,
afectând starea fiziologică a plantelor. Un pericol deosebit îl reprezintă orajele pentru aeronave,
în primul rând pentru cele aflate în zbor (regulamentele aviaţiei fiind de ocolire a
Cumulonimbilor).
Prevenirea şi combaterea efectelor negative provocate de descărcările electrice se poate
face, cel mai uzual prin amplasarea de paratrăsnete. Pentru supravegherea meteorologică a unei
anumite zone sunt indispensabile imaginile radar şi satelitare.
În cazul orajelor violente în locuri deschise sunt recomande: (Stăncescu, Baliff, 1976):
- evitarea adăpostirii sub copaci înalţi (mai ales a celor izolaţi), în imediata vecinătate a
unui perete stâncos vertical, în mici forme negative sau în gura peşterilor;
- evitarea liniei crestei dealurilor şi coborârea cât mai rapid posibil de pe aceasta;
- în caz de nevoie, adoptarea poziţiei cea mai bună de ghemuit, cu genunchii la piept, fapt
care evită scurgerea curentului electric prin organele vitale ale corpului;
- utilizarea încălţămintei de cauciuc, hainelor uscate şi pelerinelor din material plastic;
- utilizarea pentru adăpost a automobilului cu geamurile închise („cuşca lui Farady”).
În interiorul locuinţei, în intervalul cu descărcări electrice nu este indicat să se stea lângă
obiecte care au legătura cu exteriorul, în primul rând cele metalice, care ar putea conduce curen-
tul electric (cabluri electrice, telefonice sau TV, conducte de apă etc.), iar aparatura electrocasni-
că trebuie să fie deconectată de la reţeaua electrică.
189
b. Grindina şi furtunile asociate

Precipitaţii mixte sub forma de aversă, conţinând particule sau greloane de gheaţă (numi-
te popular pietre), cu aspect sferoidal, conic sau neregulat, cu diametru1 cuprins, în general, între
5 şi 50mm, care cade din nori Cb, se înregistrează în general în lunile de vară, rar. Cel mai frec-
vent, structura unui grelon se prezintă sub formă unui nucleu, înconjurat de straturi alternative de
gheaţă opacă şi transparentă. Într-un grelon obişnuit se pot întâlni până la 5 straturi, dar în cazu-
rile excepţionale s-au identificat 20 de astfe1 de straturi alternative de gheaţă opacă şi transpa-
rentă.
Deşi se manifestă prin mari discontinuităţi în timp şi spaţiu, totuşi, datorită intensităţii pe
care o are uneori şi implicit pagubelor materiale produse, cunoaşterea particularităţilor sale care
ţin de durata, frecvenţa şi distribuţia teritorială prezintă un interes deosebit, atât din punct de ve-
dere teoretic - climatologic - cât şi practic. Cu toate acestea, observaţiile asupra grindinii, nu au
fost, peste tot efectuate permanent cu suficientă atenţie şi corectitudine.
Grindina se formează în acele situaţii sinoptice particulare sub aspectul structurii orizon-
tale şi verticale ale sistemelor barice şi frontale, legate, de obicei, de sezonul cald (aprilie-
octombrie). Mai exact, fenomenul este declanşat ca urmare a dezvoltării pe verticală a unor pro-
cese termoconvective intense, care favorizează formarea sistemelor noroase de mare amploare
(Cumulonimbus), în următoarele situaţii atmosferice: când o masă de aer cald este înlocuită de o
masă de aer rece, Cumulonimbus specifici frontului pe teritoriul în studiu depăşind înălţimi de
10000m (dimensiunile greloanelor fiind direct proporţionale cu mărimea contrastului termic şi de
umiditate dintre cele două mase de aer); într-o masă de aer rece instabilă, din norii Cumulonim-
bus având înălţimi de până la 9000m, după amiaza şi în primele ore ale serii; în cazul unor con-
vecţii termice locale datorită insolaţiei foarte puternice a suprafeţei active, când apar formaţiuni
noroase cu o evoluţie şi dezvoltarea foarte rapidă pe verticală (10000-14000m). Asemenea miş-
cări ascensionale sunt un rezultat al adâncirii centrilor ciclonici (993-995mb) existenţi deasupra
Moldovei şi a contrastelor termice deosebite (15-20°C) între masele de aer cald şi rece (la sol şi
în altitudine), la care se adaugă în final şi procesele dinamico-orografice (Elena Erhan, 1983).
Regimul multianual, anual, lunar şi diurn al zilelor cu căderi de grindină
Variabilitatea anuală a zilelor cu grindină în Podişul Sucevei (fig. 179) este cuprinsă între
valorile 0 şi 5 la Rădăuţi (1974), Suceava (2008), Fălticeni (1961) şi Cotnari (1970).
6
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0,0266x + 10,011
y = 0.0263x + 8.1664
R2 = 0.2482 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0,1272
5 R2 = 0.1807
0
1961
1964
1967
1970
1973
1976
1979
1982
1985
1988
1991
1994
1997
2000
2003
2006
2009
Fig. 179. Evoluţia, variabilitatea şi tendinţele liniare ale numărului de zile anual
cu grindină din Podişul Sucevei (1961-2010)
Fenomenul de grindină se produce la intervale de timp foarte diferite şi nu în toţi anii.

Numărul mediu anual de zile cu grindină (1961-2010) din Podişul Sucevei (tab. 130) a fost cu-
prins între 0,9 (Roman) şi 1,4 (Fălticeni), iar cel mediu lunar poate ajunge la 0,4 zile (fig. 180).
190
0,6
Rădăuţi
Tab. 130. Numărul mediu Suceava
Zile cu grindină
Fălticeni
de zile cu grindină din 0,4 Cotnari
Podişul Sucevei (1961-2010) Roman
Media
Staţia An S.r. S.c. I P V T 0,2
Rădăuţi 1,1 0,1 1,0 0,0 0,4 0,5 0,1
Suceava 1,2 0,0 1,1 0,0 0,3 0,8 0,0
0,0
Fălticeni 1,4 0,1 1,3 0,0 0,4 0,9 0,1 Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct
Cotnari 1,0 0,0 1,0 0,0 0,4 0,6 0,1 0,00 0,08 0,28 0,26 0,26 0,16 0,02 0,02
Roman 0,9 0,1 0,8 0,0 0,3 0,5 0,1 Fig. 180. Regimul anual al numărul mediu lunar al zilelor
cu grindină în Podişul Sucevei(1961-2010)
Numărul maxim de zile cu grindină s-a semnalat cu precădere în semestrul cald şi mai
ales vara (Rădăuţi – 1962, 1964, Suceava – 1975, 2002, 2008, Fălticeni – 1961, 1964, Cotnari -
1998) şi chiar primăvara (Cotnari – 3 cazuri în aprilie 1990).
Rezultatele obţinute de noi în calculul distribuţiei spaţiale a numărului de zile cu grindi-
nă în Podişul Sucevei (1961-2010) confirmă în general acest parametru determinat pentru o pe-
rioadă mai redusă, 1960-1985 (Elena Erhan, 1986).
În ansamblu, distribuţia spaţială a numărului de zile cu grindină pe teritoriul Podişului
Sucevei, depinde de câmpul baric depresionar care favorizează în cele mai frecvente cazuri (circa
40%) căderile de grindină şi de succesiunea fronturilor reci, care traversează, ţara, de la vest spre
nord-vest.
Particularitatea distribuţiei în timp deosebit de neuniformă o putem ilustra cu datele care
indică, de exemplu, absenţa totală a grindinii vreme de 4 ani (Suceava - 1986-1989), Fălticeni -
1999-2002, Cotnari - 1994-1997 şi Roman - 1964-1967) sau un număr mare de zile acestui fe-
nomen în alte perioade de câte 4 ani consecutivi (11 zile la Rădăuţi în anii 1974-1977, 13 zile la
Suceava în anii 2005-2008, 11 zile la Fălticeni în anii 1961-1965 etc.). Convecţia dinamică in-
tensă specifică centrului mai înalt al Podişului Sucevei are o strânsă legătură cu fenomenul de
grindină, exemplificat şi prin zilele consecutive cu acest fenomen, ca în 24 şi 25 mai 1967 la Su-
ceava.
Tab. 131. Numărul maxim anual, semestrial,
anotimpual şi lunar al zilelor cu grindină din Podişul Sucevei (1961-2010)
An S.r. S.c. I P V T 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
5 1 5 0 2 3 1 0 0 1 2 2 2 2 2 1 1 1 0
Rădăuţi 76,90, 74,88, 75,77,
74 74 62, 74 97 89 74,88 99 74 64 77,98 75 89
97 89 89,98
5 1 5 1 2 3 1 0 1 0 2 2 2 2 1 1 1 0 0
Suceava 63,64,75,
67,90, 75,02, 67,07, 65,02,
08 04,07 08 04 72,06 04 90 67 78,91,03, 72 06
07,08 08 08 08
05,06,08
5 1 5 1 2 3 1 0 1 0 1 2 2 2 2 1 1 0 1
Fălticeni 70,76,86, 94 61,80, 69,75,77, 80,83, 71 69,75,
1961 61 61,74 04 61,92 74,84 61,77 77 93
94,04,07 04 89,92 85,06 89,94 80 85,06
5 0 5 0 3 3 1 0 0 0 3 2 2 2 1 1 0 0 0
Cotnari 70,71, 64,87,98, 70,72,
1970 1970 1990 1998 70,72,92 90 98 66,70
08 04,05,06 92
3 1 3 1 2 2 1 1 0 0 1 2 2 2 2 1 1 1 0
Roman 84,92, 70,80, 84,92, 78,92, 70,84, 69,79,96,
98 98 74,78 92,94 70 03 86 96 99 69,79
94,03 98,00 94,03 94 86,03 99
Intervalul diurn favorabil producerii grindinii este legat de perioada cea mai caldă din zi,
când suprafaţa activă cunoaşte încălzirea maximă, determinând o convecţia termică cea mai ma-
re, mai ales între orele 14-17 (80% din numărul tuturor cazurilor cunoscute din Podişul Sucevei),
dar fenomenul se poate manifesta şi la alte ore, chiar şi noaptea (extrem de rar, datorat unor con-
diţii aerosinoptice speciale, de perturbaţii frontale intense).
191
Durata, intensitatea şi dimensiunile grindinii

Acest fenomen reprezintă un hazard meteorologic în sezonul vegetativ, când atinge anu-
mite intensităţi, durate şi dimensiuni ale greloanelor.
Intensitatea, ca produs dintre numărul şi viteza de cădere, care depinde de vânt şi greuta-
tea greloanelor, are un rol important în efectele asupra plantelor, vieţuitoarelor şi bunurilor oa-
menilor.
Durata normală a fenomenului a fost de 4-7 minute, iar cea maximă a fost cuprinsă între
18 minute la Roman în anul 1971 şi 35 minute la Cotnari în 1970.
Dimensiunile greloanelor de grindină sunt foarte diferite ca diametru (maxim). Frecvent
locuitorii zonelor afectate exagerează mărimea boabelor de grindină şi le atribuie acestora mări-
mea unei nuci, ou de găină sau chiar ale unei portocale. Se ştie însă că durata furtunilor cu grin-
dină este invers proporţională cu dimensiunile boabelor. Cu cât durata căderilor este mai scurtă
cu atât dimensiunea greloanelor este mai mare, ca şi influenţa mecanică pe care o exercită. În
majoritatea cazurilor cunoscute din Podişul Sucevei, dimensiunea greloanelor a fost cuprinsă în-
tre 6-10mm (fig. 181).
Primăvara şi toamna aceasta a fost mai re- Tab. 132. Durata grindinii şi dimensiunea medie
dusă (în general sub 7mm) comparativ cu vara a greloanelor în Podişul Sucevei (1961-2010)
când acestea pot atinge dimensiuni excepţionale Staţia
Durata (min) Dimensiunea (mm)
uneori de peste 20cm. Dimensiunile medii ale medie max. medie maximă
greloanelor de grindină au fost cuprinse între 4- Rădăuţi 7 21 6 22
Suceava 6 24 4 26
6mm. Dimensiunea maximă, neconfirmată la vreo Fălticeni 6 23 5 28
staţie sau post meteorologic, a fost de cca. 35mm, Cotnari 5 35 4 29
în arealul oraşului Dolhasca, în vara anului 2008 Roman 4 18 5 20
(din presă). Pentru comparaţie, amintim cazul de
la Piatra Neamţ, din afara zonei de studiu, unde în
ziua de 14.08.1994, s-a înregistrat o grindină de
scurtă durată (2 min), în care dimensiunea maxi-
mă a greloanelor a atins 30mm, producând nume-
roase pagube.
Efectele grindinii. Fiind un fenomen a că-
rui frecvenţă maximă se realizează în perioada
caldă a anului, grindina surprinde culturile cerea-
liere, legumele, zarzavaturile, viţa de vie şi pomii
fructiferi în diferite stadii de dezvoltare, afectând
sau stopând desfăşurarea ciclului vegetativ al
acestora. Riscul pe care îl presupune acest feno-
men este condiţionat şi de alţi factori, printre care
prezenţa vanturi tare, când prin efectu1 mecanic
(de lovire), greloanele de grindină produc pagube
mari culturilor agricole, de multe ori acestea fiind
iremediabil compromise dacă se produce într-o
fază critică de dezvoltare a plantei. De asemenea,
pierderile cresc când diametrul greloanelor depă-
şeşte 10mm, când durata fenomenului este mare
(>10min) şi se formează strat de semnificativ ce
se poate menţine 1-2 zile, sau se produce după pe-
rioade lungi deficitare pluviometric, fapt care fa-
vorizează eroziunea solului uscat, mai ales pe te- Fig. 181. Greloane de grindină
renuri în pantă (Bogdan, Niculescu, 1999).
Grindina are şi alte consecinţe negative spargerea suprafeţelor de geamuri, a ţiglelor, de-
teriorarea obiectelor metalice mai puţin rezistente (de exemplu, caroseriile de automobile) şi poa-
te avea efecte, uneori fatale chiar vieţuitoarelor şi omului.
192
Un caz deosebit de grindină, trăit şi resimţit personal, a fost cel din data de 30 mai 1969,
în partea central sudică a Podişului Sucevei, respectiv satul Iorcani, comuna Tătăruşi, judeţul
Iaşi. În ziua respectivă, după orele 14, în urma unei averse de ploaie intense, însoţită atât de pu-
ternice descărcări electrice cât şi de vânt şi grindină, stratul de greloane (de până la 15cm în dia-
metru) depus pe un areal situat peste marginea nord-estică a satului şi sud-vestică a pădurii (sub
forma unei fâşâi relativ înguste de cca. 1,5km, din care cca. 200m peste grădini sau case şi lungă
de peste 10km) a atins grosimi considerabile, de peste 30cm în unele porţiuni. De fapt, acest
strat se mai putea vedea şi în dimineaţa zilei de 31 mai 1969 în arealele luncilor unor pâraie, un-
de a fost adus de apele mari din ziua anterioară. Pădurea de foioase din arealul de impact era
aproape complet desfrunzită, culturile din grădinile oamenilor complet distruse. De asemenea,
foarte multe din acoperişurile caselor, mai ales cele din şindrilă, destul de frecvente în acea pe-
rioadă, au suferit mari distrugeri, în următoarele zile luându-se măsuri urgente de refacere a aces-
tora, de reînsămânţare a grădinilor, inclusiv prin despăgubiri financiare din partea autorităţilor
vremii. Din nefericire, cazul nu a fost menţionat în literatura de specialitate, datorită lipsei unui
post pluviometric sau staţii meteorologice din imediata apropiere, rămânând consemnat numai în
arhivele comunei Tătăruşi şi în memoria localnicilor.
Grindina poate produce chiar victime umane, în România, pe 20 iunie 1997 pe raza loca-
lităţilor Apele Vii şi Celaru din judeţul Dolj, a cauzat moartea a 4 persoane, greloanele atingând
dimensiunile unui ou de struţ, iar stratul de gheaţă format la sol a avut, în unele locuri, o grosime
de 50cm după afirmaţiile localnicilor).
Dacă privim problema sub aspectul riscului faţă de grindină, trebuie sa avem în vedere
valoarea pagubelor produse de acest fenomen. În acest context, riscul maxim aparţine arealelor
unde modul de utilizare a terenurilor este preponderent axat pe culturi legumicole şi plantaţii
pomi-viticole: din jurul oraşelor Rădăuţi, Suceava, Fălticeni, Cotnari, Paşcani, Roman).
Singurul efect pozitiv al grindinii este aportul pluviometric adus pe suprafaţa activă, aport
care uneori întrerupe perioadele cu uscăciune sau secetă, sau cel puţin diminuează intensitatea
acestor hazarde din timpul sezonului cald.
Vulnerabilitatea unui teritoriu faţă de grindină este condiţionată de frecvenţa fenomenu-
lui, redată prin număru1 mediu (n) şi numărul maxim anual (N) de cazuri de grindină, la care se
adaugă intensitatea precipitaţiilor în sezonul cald. Din acest punct de vedere, Podişul Sucevei
deţine în ansamblu o vulnerabilitate medie, puţine areale medie spre mare (fig. 182).
Metode de control şi diminuare a efec-
telor grindinii. În prezent, există preocupări
susţinute de control a efectelor negative grin-
dinii, acest fapt putându-se concretiza pe mai
multe căi. Una dintre acestea, de mai lungă
durată, presupune o cunoaştere completă a fe-
nomenului din punct de vedere climatologic,
relativ insuficient cercetat până în prezent.
Cunoaşterea în detaliu a acestui fenomen este
de stringentă necesitate şi actualitate în com-
baterea imediată sau diminuarea efectelor ne-
gative în aceasta unitate naturală, deşi sunt ex-
trem de costisitoare (împrăştierea norilor Cu-
mulonimbus - generatori de grindină - prin Fig. 182. Vulnerabilitatea teritoriului României faţă
bombardarea cu „tunuri antigrindină” sau „în- de grindină (după Bogdan, Niculescu 1999)
sămânţarea” - cu ajutorul rachetelor metalice
recuperabile - artificială în nor a substanţelor biodegradabile ce conţin iodură de argint, gheaţă
uscată, ce contribuie la formarea picăturilor mici de apă, înlăturând unirea şi transformarea lor în
grindină sau care să producă precipitaţiile înainte de faza formării boabelor de grindină).
Pentru identificarea norilor Cb din care este posibil să cadă grindină, cel mai mare sprijin
îl oferă radarele meteorologice, care poate dirija deplasarea unităţilor mobile dotate cu rachete
193
antigrindină. În mod obişnuit, rachetele se lansează de pe rampe fixate pe autocamioane (CSI,

Italia etc.), dar lansarea se poate face şi din avioane (SUA).
Preocupări în activitatea antigrindină au existat şi în România, prin anii 1960-1970
realizându-se mai multe experimente în zona Subcarpaţilor Curburii. Cercetările au fost întrerup-
te din motive de „întărire a siguranţei navigaţiei aeriene”. În cursu1 anului 2002 s-a anunţat relu-
area experimentelor, prin utilizarea unor rachete antigrindină cu iodură de argint fabricate la
Electromecanica Ploieşti, întreprindere specializată în producerea de tehnică militară. O rachetă
are o greutate de 10kg, iar eficienţa ei este estimată a fi de 92-95%. Preţul de cost pentru benefi-
ciarii acţiunii antigrindină a fost estimat la 3-5 euro/ha protejat.
Până la implementarea acestor sisteme antigrindină, singura măsură eficientă agrotehnic,
rămâne cultivarea acelor plante care au de suferit mai puţin de pe urma acestui fenomen.
c. Vijeliile, tornadele şi turbulenţele atmosferice
Vijelia reprezintă o altă manifestare atmosferică foarte caracteristică, de această dată, spa-
ţiului geografic al Podişul Sucevei. Vijelia este un fenomen meteorologic complex, definit în
primul rând, printr-o puternică intensificare a vitezei vântului, care creşte brusc pentru o scurtă
perioadă de timp, uneori numai de ordinu1 minutelor. Viteza medie trebuie sa fie de cel puţin
8m/s, iar valoarea la rafală, de peste 13m/s (viteza maximă). În afară de viteza amintită, pentru a
căpăta sensul de vijelie, este necesară şi o schimbare bruscă de direcţie, uneori de până la 180º.
La declanşarea unei vijelii, temperatura aerului marchează o scădere pronunţată, în timp ce pre-
siunea atmosferică şi umezea1a relativă a aerului prezintă creşteri bruşte.
Vijelia precede sau însoţeşte norii orajoşi (Cb), motiv pentru care ea poate fi asociată cu
precipitaţii sub formă de aversă, descărcări electrice şi căderi de grindină. Din cauza prafului ri-
dicat de pe sol de vântul intens (când este deci şi furtună), vizibilitatea orizontală scade foarte
mult în timpul vijeliei, iar cerul capătă un aspect întunecat, ameninţător. Intensificările deosebite
ale vitezei vântului se asociază puternicilor curenţi descendenţi, asemănători unei cascade de aer
rece, care se întâlnesc sub norii Cb. Sfârşitul vijeliei este la fel de brusc ca şi începutul său, iar
durata fenomenului este scurtă, rareori depăşind o jumătate de oră.
În afara vijeliilor şi a tornadelor există şi alte mişcări de tip vârtej, care nu sunt asociate
norilor Cumulonimbus şi au dimensiuni mai mici, efectele lor fiind nesemnificative (fenomenul
cunoscut sub numele de turbulenţă în cer senin, binecunoscut piloţi1or avioanelor care zboară la
altitudini mari, datorată curenţilor fulger din partea superioară a troposferei şi de la baza stratos-
ferei).
Tornada reprezintă o perturbaţie atmosferică turbionară, de mare intensitate şi de mică
întindere, dezvoltată din baza unui nor Cumulonimbus capillatus, asociată unor vânturi extrem
de puternice, când evoluează deasupra uscatului.
Deşi existenţa pe teritoriul ţării noastre a tornadelor este controversată, vom descrie totuşi
pe scurt acest fenomen spectaculos nu prin suprafaţa de manifestare, ci mai ales prin amploarea
intensităţii elementelor sale, în special mişcarea aerului din zona de acţiune. Fenomenul are as-
pectul unei coloane sau con noros, de forma unei pâlnii care porneşte de la suprafaţa solului
(având un diametru de la câteva zeci de metri la maximum 1km) şi deschiderea care ajunge la
baza norului (având un diametru cuprins între 100m – 500m, dar poate ajunge şi la câţiva kilo-
metri). Arealul afectat de tornada în mişcare poate varia de la câteva sute de metri până la zeci de
kilometri sau chiar sute în mod excepţional (în SUA). Viteza de deplasare a tornadei în ansam-
blul ei este de 50-200km/h, iar existenţa sa este cuprinsă între câteva minute şi câteva ore. Pâlnia
devine vizibilă din momentul aspirării de pe suprafaţa terestră, de către curenţii ascendenţi, a di-
feritor materiale, de care depinde şi culoarea ei. Curenţii de aer din tornadă au un sens circular la
exteriorul pâlniei, unde ating şi vitezele maxime. Elementul cel mai distructiv asociat al tornade-
lor îl constituie viteza foarte mare al vântului. Acesta acţionează prin efect mecanic de doborâre,
de ridicare şi transportare la distanţă, uneori incredibile a obiectelor şi fiinţelor. Presiunea foarte
mică din interiorul pâlniei tornadei favorizează aspiraţia de pe suprafaţa terestră a unor obiecte,
194
care, purtate prin aer, devin adevărate proiectile care provoacă la rândul lor victime şi mari dis-
trugeri, dacă se desfăşoară într-un loc populat, cu aşezări.
Existenţa tornadelor în Europa reprezintă o problemă destul de controversată. Totuşi,
numeroase opinii susţin prezenţa lor în Marea Britanie, Franţa, Belgia, Spania, Italia. Problema
apariţiei tornadelor în România a fost intens reactualizată în vara anu1ui 2002. În seara zilei de
12 august, mass-media a anunţat producerea unor „tornade” în apropiere de Feteşti şi la Făcăeni,
în judeţul Ialomiţa (Bălteanu şi colab., 2004), la Ghindăreşti, în judeţul Constanţa.
Cu privinţă la existenţa tornadelor în arealul Podişului Sucevei sau în proximitate acestu-
ia, amintim tornada de la Rîşca din anul 1980, care a avut efecte spectaculoase ca intensitate pe
un areal foarte restrâns: clădiri dărâmate, arbori smulşi din sol, obiecte sau resturi ale acestora,
precum şi o adevărată coloană de apă ridicate zeci de metri în atmosferă. În cele 4 minute de ma-
nifestare a fenomenului, „au fost dărâmate complet 14 clădiri (4 case, 10 grajduri) şi parţial alte
5 construcţii, pagubele fiind estimate la valoarea de 800000lei; din fericire, nu s-au înregistrat
victime omeneşti, ci doar câteva accidente. Astfel, o fetiţă de 6 ani a fost de-a dreptul smulsă din
mâna fratelui ei mai mare, care se ţinea de un stâlp, ridicată la cca. 3m iar la impactul cu pămân-
tul şi-a fracturat antebraţul” (V. Petroaia, 1980).
Personal, am constatat efectele unui asemenea fenomen în zona Podişului Central Mol-
dovenesc, pe lângă calea ferată secundară sau drumul judeţean ce leagă oraşele Roman de Buhă-
ieşti-Vaslui, prin Negreşti (caz neanalizat în literatura de specialitate). În acest caz, fenomenul s-
a desfăşurat pe o fâşâie de teren lată de cca. 5-10m şi lungă de câţiva km, începând în câmp des-
chis, pe o păşune, unde a afectat o stână (rănind grav un cioban şi omorând mai multe oi), distru-
gând complet acoperişul din ţiglă a unui grajd aparţinând unui C.A.P. din Dagâţa. Adevărata for-
ţă distrugătoare a lăsat urme în pădurea de foioase, unde pe o fâşâie de teren, fagi sau tei cu gro-
simi de peste 30cm erau complet rupţi în 2-3 segmente de câţiva metri, iar alţii (în special car-
peni dar şi unii stejari) pur şi simplu cu tulpinile răsucite în mai multe locuri (la 2-3m şi la 5-
6m) şi amestecate de-a valma, cu coroanele răsturnate, printre care erau şi rădăcini smulse ale
unor arbori.
Prevenirea şi combaterea efectelor negative asociate tornadelor include mai multe etape
şi acţiuni concrete: în primul rând, în regiunile unde sunt posibile astfel de fenomene, informarea
şi pregătirea populaţiei, supravegherea meteorologică (cu ajutorul radarelor Doppler) şi elabo-
rarea unor avertizări, care prin intermediul mass-media (posturi locale de radio şi televiziune), să
fie aduse la cunoştinţa locuitorilor din zonele ce urmează a fi afectate.
Turbulenţele atmosferice
Mişcările neregulate ale aerului atmosferic (mediu mobil foarte rar cu o deplasare regula-
tă şi uniformă ca viteză şi direcţie) constând în ascendenţe şi descendenţe, schimbări bruşte de
direcţie şi viteză, care pot forma uneori vârtejuri neregulate, dezordonate (rar regulate, când se
pot transforma în tornade) pot afecta grav aeronavele aflate în zbor, deci fenomene care pot de-
veni hazarde, respectiv pericole în transporturile aeriene. Aceste zone turbulente de natură ter-
mică (termoconvecţia conducând la apariţia unor mişcări diferite ale aerului în atmosfera joasă,
care în final dă naştere la norii Cumulonimbus, care creează o mare instabilitate pe verticală a
aerului) şi de natură dinamică (când vântul capătă aspecte de vârtejuri datorate unor obstacole
orografice) din cursurile zborurilor sunt, în general, limitate.
În interiorul norilor Cumulonimbus turbulenţa este maximă (dar poate fi periculoasă şi
cea care apare în alţi nori cu dezvoltare pe verticală: Cumulus congestus, Altocumulus
cumuliformis, castelanus, flocus).
Deasupra arealului oraşelor Salcea şi Suceava există mai ales în atmosfera înaltă turbu-
lenţe (destul de puternice la 8000-10000m) dar şi la înălţimi mai mici (între 3000-5000m), dar nu
fatale. Sunt prezente însă turbulenţele datorate norilor Cumulonimbus localizaţi la verticala ae-
rodromului, care pot pune probleme la aterizarea sau decolarea aparatelor de zbor. În acest caz,
avioanele întârzie decolarea sau aterizarea s-au sunt redirecţionate spre aeroportul de rezervă
(Iaşi sau Bacău).
195
3.5.4. Hazardele precipitaţiilor solide şi ale hidrometeorilor (mixte)

a. Hazardele nivale
Ninsoarea şi stratul de zăpadă
Datele primei - ultimei ninsori şi durata acesteia. Cele mai timpurii prime ninsori s-au
manifestat de obicei în luna octombrie, cu cca. 30 de zile mai timpuriu decât datele medii ale
primelor ninsori. Intervalul de producere a primelor ninsori s-a încadrat între 13 octombrie (tab.
133), dată când la Rădăuţi şi Suceava în 1976 s-a produs prima şi cea mai timpurie cădere de ză-
padă în Podişul Sucevei şi 16 octombrie (dată când la Roman şi Cotnari în 1976 s-a înregistrat
cea mai timpurie cădere de zăpadă în sudul podişului).
Tab. 133. Datele medii şi extreme
ale producerii primei şi ultimei ninsori (1961-2010)
Prima ninsoare Ultima ninsoare Durata
Staţia cea mai cea mai cea mai cea mai posibilă
medie medie
timpurie târzie timpurie târzie medie max.
Rădăuţi 13.10.1976 13.11 18.12.1982 13.02.199O 6.04 14.05.1980 146 215
Suceava 13.10.1976 14.11 18.12.1982 13.02.199O 6.04 14.05.1980 145 215
Fălticeni 14.10.1976 15.11 16.12.1982 14.02.1990 4.04 14.05.1980 142 214
Cotnari 16.10.1976 21.11 26.12.1982 9.02.1977 24.04 27.05.1984 123 193
Roman 16.10.1976 18.11 15.12.1982 16.02.1990 29.04 14.05.1980 133 212
Cele mai timpurii prime ninsori s-a produs în condiţiile în care pe teritoriul ţării noastre
s-au întâlnit mase de aer foarte rece venite din zona scandinavo-baltică, nordice sau nord-estice
(central euro-asiatice) cu mase de aer cald şi umed din zona Peninsulei Italice şi a mărilor adia-
cente, contact care a generat precipitaţii sub forme solide (ninsori, averse de ninsoare) în Podişul
Sucevei (fig. 183).
a b
Fig. 183. Repartiţia presiunii aerului la suprafaţa terestră şi la nivelul suprafeţei izobarice de 500hPa
deasupra Europei în zilele de 13 octombrie şi 16 octombrie 1976 (după www.wetterzentrale.de)
Cele mai târzii prime ninsori se produc de obicei în a doua jumătate a lunii decembrie, în-
tre 15 decembrie 1982 la Roman şi 26 decembrie 1982 la Cotnari (tab. 133).
Cea mai timpurie ultimă ninsoare s-a produs în 1990 în a doua decadă a lunii februarie,
între în zilele de 13-16 (la Cotnari, înregistrându-se pe 9 februarie, 1977).
Cele mai târzii ninsori s-au produs la jumătatea lunii mai, mai exact pe 14 mai 1980 pe
tot cuprinsul Podişului Sucevei (mai puţin la Cotnari, locaţie în care ultima ninsoare a avut loc pe
27 aprilie 1984), în condiţiile sinoptice ale unui contact dintre o masă de aer rece de mare presi-
une şi umed scandinavo-baltic şi una mai caldă cu presiune mai redusă, ce îşi avea centrul în spa-
ţiul dintre Marea Neagră şi Marea Caspică. Aceste ninsori au generat şi strat de zăpadă, e drept
nu foarte mare (între 2 şi 4cm) care s-a menţinut timp de 2 zile.
196
Numărul mediu anual posibil de zile cu ninsoare din Podişul Sucevei a fost cuprins între
123 zile la Cotnari şi 146 zile la Rădăuţi, de peste patru luni din an (mai mult cu circa 2-3 săptă-
mâni în nord decât în sud). Numărul maxim anual posibil de zile cu ninsoare (rezultat din însu-
marea zilelor cuprinse între cea mai timpurie primă ninsoare şi cea mai târzie ultimă ninsoare) a
variat între 193 zile la Cotnari şi 215 zile la Rădăuţi şi Suceava.
Cel mai timpuriu - târziu şi durata minimă şi maximă al stratului de zăpadă
Cele mai timpurii prim straturi de zăpadă din Podişul Sucevei (tab. 134) s-au format între
17 octombrie (la Rădăuţi şi Suceava în 76) şi 1 noiembrie (Cotnari în 79), pe când cele mai târzii
s-au consemnat în ultima decadă a lunii decembrie (21 decembrie 62 la Cotnari 23 decembrie 82
la Rădăuţi şi Suceava).
În medie, stratul de zăpadă Tab. 134. Datele extreme ale producerii
dispare între zilele de 23 (Cotnari) şi primului şi ultimului strat de zăpadă (1961-2010)
31 martie (la Rădăuţi şi Suceava). În Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai Nr. max.
Staţia timpuriu târziu prim timpuriu târziu posibil de
realitate, acesta poate dispărea mult prim strat strat ultim strat ultim strat zile cu strat
mai repede, cel mai devreme pe 31 Rădăuţi 17.X.76 23.XII.82 .II.90 16.V.80 215
ianuarie (la Cotnari în 73) sau fe- Suceava 17.X.76 23.XII.82 18.II.90 16.V.80 215
Fălticeni 18.X.76 22.XII.82 17.II.90 16.V.80 214
bruarie (în 90 la Rădăuţi). Cotnari 1.XI.79 21.XII.62 31.I.73 23.IV.97 174
Cel mai târziu ultim strat de Roman 20.X.76 22.XII.82 16.II.90 16.V.80 212
zăpadă s-a produs la jumătatea lunii
mai, mai exact pe 16 mai 80 pe tot cuprinsul Podişului Sucevei. Dacă la sol, pe 14 mai 80 Ro-
mânia s-a aflat la contactul dintre o formaţiune barică anticiclonală şi una depresionară şi între
mase de aer cu caracteristici fizice diferite, pe data de 15 mai 80 a intrat în sfera de influenţă a
trimiterilor sud-estice, sub formă de dorsale, ale anticiclonului poziţionat deasupra Peninsulei
Scandinave. Pe 14 mai 1980 jumătăţile nordică şi estică ale ţării au fost dominate de prezenţa
aerului rece polar, iar pe 15 mai 80 aerul polar acoperea doar nord-vestul, nordul şi nord-estul
României.
Datele extreme de producere a ninsorilor şi straturilor de zăpadă foarte timpurii sau foarte
târzii se datorează invaziilor masele de aer polare peste cele subtropicale, în zona de contact a
acestora întrunindu-se cele mai bune condiţii de geneză a precipitaţiilor solide.
Precipitaţiile solide, prin cantitate şi condiţii termice favorabile, generează strat de zăpa-
dă. Numărul mediu anual posibil de zile cu strat de zăpadă este încadrat de datele medii ale pri-
mului şi ultimului strat, variind între 117 zile la Cotnari şi 135 zile la Rădăuţi. În jumătatea nor-
dică (Rădăuţi – Suceava – Fălticeni) acesta depăşeşte 130 zile iar în jumătatea sudică (Cotnari –
Roman) coboară sub această valoare. Stratul de zăpadă durează, în medie, aproape patru luni în
partea sudică a podişului şi puţin peste patru luni în nord.
Numărul maxim anual posibil de zile cu strat de zăpadă (rezultat din însumarea zilelor
cuprinse între cel mai timpuriu prim strat de zăpadă şi cel mai târziu ultim strat de zăpadă) a va-
riat între 3 zile la Cotnari şi 215 zile la Rădăuţi şi Suceava. Cu toate că aceste valori sunt pur teo-
retice, dar rezultate din existenţa stratului de zăpadă, ele ne arată că în situaţii excepţionale, iarna
(cu fenomenele şi stările de vreme specifice) poate dura în Podişul Sucevei aproape 6 luni.
Grosimea maximă lunară, decadală şi diurnă a stratului de zăpadă
Stratul de zăpadă provine din precipitaţii sub formă de ninsoare sau averse de ninsoare şi
cumulează în medie între 119 şi 154cm (suma lunilor decembrie-martie, în condiţiile în care stra-
tul nu s-ar topi sau tasa în această perioadă), fiind mai mare în centrul şi arealele înalte ale Podi-
şului Sucevei. Stratul de zăpadă mediu lunar cel mai mare poate atinge valori mult mai ridicate,
de la 25 la 34cm în decembrie, 27-43cm în ianuarie, 31-43cm în februarie şi 24-48cm în martie
(tab. 135). Variaţiile grosimii stratului de zăpadă sunt influenţate de variaţiile de temperatură, de
acţiunea vântului, care fie spulberă stratul proaspăt, viscolindu-l, fie ajută la o topire mai rapidă,
de expoziţia reliefului şi formele acestuia (protejându-l în cele negative).
Tab. 135. Valorile medii lunare cele mai mari

ale grosimii (cm) stratului de zăpadă (1961-2010)
197
Grosimile maxime absolute diurne ale Luna Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
25 30 30 34 21
stratului de zăpadă au atins valori mult mai mari, Decembrie 2001 2001 2001 2001 2001
constituind adevărate hazarde meteo-climatice, cu 31 31 37 27 43
Ianuarie
pericole multiple pentru societatea umană din area- 1963 1963 1980 1985 1966
lul studiat. Astfel, în iarna 1995-1996, stratul de ză- Februarie 1963 43 37 43 32 31
1996 1963 1984 1967,1985
padă s-a aşternut pe 5 noiembrie 1995 şi s-a topit 48 38 44 34 24
Martie
complet pe 7 aprilie 1996 (durând 153 de zile), fiind 1963 1995 1983 1996 1983,1995
şi puternic viscolit, troienele atingând grosimi de Suma 147 136 154 127 119
peste 100cm (114cm grosime maximă absolută lu-
nară măsurată la staţie, în martie, 1996, 111cm în februarie 1996). Grosimea stratului a fost chi-
ar şi mai mare în această iarnă, pe areale joase, văi, în care nu a fost măsurat şi consemnat. Şi în
luna ianuarie în 1880 stratul de zăpadă consistent a atins grosimi foarte mari, de 90cm.. Un caz
de excepţie l-a constituit anul 1980, când a existat o zi cu strat continuu de zăpadă de peste 7 cm
în luna mai (I. Tănasă ş.a., 2005). Ierni grele, cu straturi groase de zăpadă, au fost semnalate şi
în anii 1963-64, 1984-85 etc. În opoziţie cu acestea, la Suceava au fost şi ierni blânde când stra-
tul de zăpadă cumulat a fost de doar 6cm (iarna din 1973-74) şi a dispărut prin topire de mai
multe ori în timpul iernii.
Stratul de zăpadă, privit atât ca resursă (hidrică, în rezerva de umiditate a solului) cât şi
ca hazard climatic, ia naştere ca urmare a precipitaţiilor solide şi este o prezenţă aproape nelipsi-
tă în lunile geroase ale iernilor din Podişul Sucevei, dar şi din zilele sfârşitului de toamnă sau în-
ceputului de primăvară. Prin valorile mari ale albedoului, stratul de zăpadă poate reflecta până la
95% din cantitatea de energie radiantă primită, iar valorile mari ale coeficientului de emisie a ra-
diaţilor calorice, amplifică răcirile intense de la suprafaţa acestuia, favorizând inversiunile termi-
ce, mai ales în zonele joase depresionare, adăpostite, sau pe culoarele de văi. În acelaşi timp, sla-
ba conductibilitate calorică a zăpezii, face din aceasta un foarte bun izolant ce protejează de în-
gheţ culturile agricole când stratul este suficient de gros. În acelaşi timp, dacă este prea mare
poate vătăma sau chiar sufoca plantele grâului de toamnă.
Stratul de zăpadă, chiar dacă nu este gros, poate crea mari dificultăţi transporturilor ruti-
ere, în special în primele ore de după căderea ninsorii şi mai ales pe drumurile în pantă, cu curbe
şi intens circulate. Astfel de sectoare, unde se produc frecvent derapări ale autovehiculelor de
mare tonaj, urmate de blocarea traficului. În arealul Podişului Sucevei, datorită faptului că trama
stradală subdimensionată nu face faţă nici în timpul verii unui trafic ce a crescut exponenţial
(prin mărirea numărului de autovehicule şi prin preluarea de către transportul auto a unei mari
părţi din traficul feroviar), în cazul unor ninsori abundente stratul de zăpadă paralizează practic
traficul auto pe cca. 80% din şosele pe durata a 1-3 zile. Şi transporturile aeriene pot suferi, dato-
rită înzăpezirii pistelor de aterizare-decolare, a spaţiului aeroportuar şi a şoselelor de acces spre
acesta (fig. 184). Hazardele nivale prezintă riscuri şi mai mari pentru transporturi rutiere şi aerie-
ne, în condiţiile ninsorilor abundente şi viscolite, datorită diminuării vizibilităţii.
De asemenea, stratul de zăpadă prezintă un risc potenţial pentru apariţia inundaţiilor de
primăvară, datorită topirii bruşte în urma încălzirilor masive, riscul crescând când solul era deja
saturat cu apă încă din perioada premergătoare formării stratului respectiv (Bogdan, Niculescu,
99), crescând şi riscul reactivării/declanşării unor vechi sau noi alunecări de teren.
În acelaşi timp formarea stratului de zăpadă în extrasezon, poate deveni risc pentru plan-
tele de abia răsărite sau încă în curs de vegetare. La fel ca şi în cazul îngheţului şi al brumei, in-
tervalele de risc asociate stratului de zăpadă sunt reprezentate de intervalul riscului de toamnă,
cuprins între data celei mai timpurii prime ninsori şi data medie a formării primului strat de ză-
padă, respectiv de intervalul riscului de primăvară, extins între data medie a ultimului strat de
zăpadă şi data producerii celei mai târzii ultime ninsori. Dar ninsorile abundente ce contribuie la
formarea unor straturi consistente de zăpadă constituie un risc şi prin efectele lor mecanice, de
suprasarcină, de îngreunare a unor activităţi comunicaţionale etc. Dacă toamna timpuriu şi pri-
măvara târziu, stratul de zăpadă constituie un risc pentru plantele surprinse în vegetaţie (prin
menţinerea unui regim termic scăzut, negativ, care conduce la îngheţ), în cursul iernilor geroase,
198
lipsa stratului de zăpadă constituie de această dată un pericol pentru culturile păioaselor de
toamnă (grâul în primul rând). Acest fapt, constă în lipsa protecţiei plantelor, care în stare de re-
paus vegetativ rezistă până la –0ºC, dacă sunt bine pregătite pentru iernare (cu rădăcini relativ
dezvoltate, înfrăţite etc.).
Fig. 184. Aeroportul „Ştefan cel Mare” din Salcea - Suceava înzăpezit în iarna 2009-2010
(foto F. Chiuariu)
În concluzie, atât lipsa totală cât şi prezenţa în grosimi apreciabile a stratului de zăpadă
pot constitui hazarde meteoclimatice pentru vegetaţie şi societatea umană în general, în funcţie
de momentul apariţiei sau dispariţiei, duratei şi amplorii de manifestare. Lipsa stratului de zăpa-
dă şi a precipitaţiilor sub formă de ninsoare în sezonul rece , are repercusiuni negative şi asupra
umidităţii solului şi aerului, a rezervei de apă înmagazinată în sol încă din ultima parte a iernii şi
începutul primăverii. Dată fiind influenţa acestor factori, ca şi cea a altitudinii, se constată că pe
teritoriul Podişului Sucevei variază foarte mult atât grosimea, densitatea cât şi durata efectivă a
stratului de zăpadă şi, în final, rolul acestuia în fluctuaţiile rezervei de apă din sol, în protejarea
semănăturilor de toamnă care iernează sub covorul de zăpadă, în desfăşurarea activităţii de
transporturi, în fixarea particulelor poluante etc.
Durata de acoperire a solului cu strat de zăpadă este mai mare în regiunile înalte şi pe
versanţii cu expunere nordică, nord-estică şi nord-vestică, dar şi în unele zone mai joase, unde
stratul este mai consistent, datorită viscolelor din timpul iernilor. De asemenea, numărul zilelor
cu strat de zăpadă este mai mare în zonele acoperite cu păduri. În perimetrul aşezărilor omeneşti
şi, îndeosebi în cuprinsul ariilor urbane, zăpada se topeşte mai repede decât pe câmp sau în pădu-
re, urmare a temperaturilor mai moderate şi a gradului de impurificare cu pulberi.
b. Viscolul – hazard nivo-eolian
Acest hazard meteo-climatic presupune prezenţa unui câmp de presiune atmosferică ridi-
cat şi reprezintă un fenomen foarte caracteristic pentru areale destul de extinse din Europa estică,
în timpul iernii. O primă problemă care se ridică este aceea a definirii fenomenului, respectiv a
diferenţierii care ar putea exista între viscol şi furtuna de zăpadă. După Dicţionarul meteorologic
(Ţâştea ş.a., 1965), viscolul este definit ca fiind „un transport de zăpadă deasupra suprafeţei solu-
199
lui, provocat de un vânt suficient de puternic şi turbulent, însoţit sau nu de ninsoare”. În continu-
are, se face o distincţie între viscolul general, care reprezintă o situaţie în care zăpada este puter-
nic viscolită, fără a se putea aprecia dacă ninge sau nu, şi viscolul cu ninsoare, în care se observa
că ninge. În practica meteorologică, se separă transportul de zăpadă la sol (respectiv până la
1,80m) şi transportul de zăpadă la înălţime sau zăpada viscolită (viscolul propriu-zis), care are
loc la peste 1,80m înălţime, adică deasupra nivelului ochilor observatorului. Cu alte cuvinte, vis-
colul reprezintă un fenomen meteorologic de risc asociat unei perturbaţii atmosferice
extratropicale, conţinând un aer mai cald şi mai umed, care vine în contact cu un câmp anticiclo-
nic, caracterizat de un aer foarte rece şi mai uscat. Aceasta definiţie este valabilă atunci când se
consideră simultaneitatea viscolirii zăpezii cu căderea ninsorii. Pe de altă parte, dacă se are în
vedere varianta conform căreia în momentul viscolirii nu ninge, ci doar este spulberată zăpada
căzută anterior, atunci fenomenu1 trebuie asociat numai vântului puternic, care se manifestă în
timpul instalării unui regim anticiclonic. În limbile de circulaţie internaţională, termenii echiva-
lenţi pentru viscol sunt tourment de neige (franceză), snow storm (engleză), blizzard (engleza
americană), Schneegestöber (germană).
În România, viscolul se poate produce în oricare regiune a ţării, dar zonele cele mai afec-
tate sunt cele extracarpatice, mai precis Moldova, Dobrogea, centrul şi estul Câmpiei Române.
Condiţiile aerosinoptice tipice care favorizează apariţia viscolului sunt asociate la nivelul supra-
feţei terestre cu advecţia unor mase de aer foarte reci, în condiţiile evoluţiei unui maxim barome-
tric situat la N şi E de ţara noastră (dorsale ale anticiclonilor Est European şi Scandinav (Bălescu
şi colab., 1962).
De asemenea, tot la nivelul solului are loc şi o advecţie de aer maritim tropical, cald şi
umed, facilitată de un ciclon mediteranean (retrograd), centrat deasupra Mării Negre. În altitudi-
ne trebuie să existe o dorsală sau un nucleu de aer foarte rece, cu deplasare dinspre NNE. În
aceste condiţii, în funcţie de viteza vântului, se deosebesc viscole moderate (6-10 m/s), puternice
(11-17m/s) şi violente (peste 17m/s).
În timpul unui an, numărul mediu de zile cu viscol este de 1,3-2,3 (Suceava, Fălticeni) iar
de transport de zăpadă la sol, de 5,7-10,7 (Cotnari, Suceava). Cele mai numeroase zile cu aseme-
nea fenomene se înregistrează în lunile ianuarie şi februarie.
Numărul maxim de zile cu transport de zăpadă la înălţime şi la sol au ajuns de-a lungul
timpului la valori mult mai mari, cuprinse între 6-9 în ianuarie în primul caz şi 8 - 13 ianuarie-
februarie în cel de-al doilea caz. Ca tendinţe de evoluţie, se constată o scădere relativ uşoară a
numărului anual de viscole la toate staţiile meteorologice din Podişul Sucevei şi una de creştere
uşoară a celor cu transport de zăpadă la sol, precum şi o intensificare a intensităţii acestora. În
schimb, în ultimii ani par a evidenţia o tendinţă de creştere a frecvenţei viscolelor în lunile de-
cembrie (1999, 2001) şi februarie (1999, 2001, 2003).
Iernile fără viscol sunt rare, dar există unele ierni în care acesta cumulează peste 10 zile,
cum a fost iarna anului 1954, în care s-a înregistrat şi cel mai violent viscol al secolului, în zilele
de 3-5 februarie (Gh. Diaconescu, 54). Când vânturile viscolesc zăpada, se creează troiene care
pot atinge uneori înălţimi apreciabile, chiar de până la 150cm, împiedicând mai ales transporturi-
le rutiere (februarie, 1969 la Suceava).
În luna ianuarie fenomenul de viscol atinge maximul, sub impulsul dominării vânturilor
de nord-vest, nord sau nord-est ce ating frecvenţe şi intensităţi maxime. Viscolul se produce
foarte rar în noiembrie sau în aprilie excepţional în octombrie şi mai. Astfel, menţionăm interva-
lul 3-16 aprilie 1996, când, pe fondul scăderii temperaturii cu câteva grade sub limita de îngheţ,
s-au produs ninsori viscolite în toată Moldova, producând strat de zăpadă cu grosimi de 10 -
64cm.
Tab. 136. Numărul mediu anual, semestrial,
anotimpual şi lunar de zile cu viscol (a) şi transport la sol (b) în Podişul Sucevei (1961-2009)
Staţia An S.r. S.c. I P T An Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi 1,9 1,8 0,0 1,4 0,4 0,1 1,9 0,1 0,1 0,7 0,7 0,3 0,0 0,0
a Suceava 1,3 1,3 0,0 1,2 0,1 1,3 0,2 0,5 0,5 0,1 0,0
Fălticeni 2,3 2,3 0,0 2,0 0,3 0,1 2,3 0,1 0,4 0,6 0,9 0,2 0,0
200
Cotnari 1,6 1,5 1,2 0,2 0,1 1,6 0,1 0,3 0,5 0,5 0,2 0,0
Roman 1,7 1,6 0,0 1,3 0,2 0,2 1,7 0,2 0,3 0,6 0,4 0,2 0,0 0,0
Staţia An S.r. S.c. I P T An Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi 10,6 0,1 8,1 1,9 0,7 0,7 10,6 0,7 1,6 3,1 3,3 1,4 0,1 10,6
b Suceava 10,6 0,2 8,3 2,0 0,6 0,5 10,6 0,5 1,6 3,1 3,5 1,8 0,2 10,7
Fălticeni 7,8 0,1 6,3 1,4 0,3 0,3 7,8 0,3 1,1 2,5 2,5 1,3 0,1 7,8
Cotnari 5,7 0,1 4,5 1 0,3 0,3 5,7 0,3 0,8 1,9 1,8 0,9 0,1 5,7
Roman 8,5 0,1 6,6 1,6 0,4 0,4 8,5 0,4 1,1 2,7 2,7 1,5 0,1 8,5
Statistica de care dispunem ne arată că fenomenul de viscol se poate produce în Podişul

Sucevei de la sfârşitul lunii octombrie până la începutul lunii aprilie, viscolele foarte timpurii şi
târzii cauzând numeroase neajunsuri economiei şi stării de sănătate a populaţiei (mai ales dacă se
asociază şi cu temperaturi negative scăzute, cu precipitaţii bogate sub formă de averse mixte, de
lapoviţă şi ninsoare). Ultimii ani par a evidenţia o tendinţă de creştere a frecvenţei viscolelor în
lunile decembrie (1999, 2001) şi februarie (1999, 2001, 2003).
Tab. 137. Numărul maxim anual, semestrial,
anotimpual şi lunar de zile cu viscol (a) şi transport la sol (b) în Podişul Sucevei(1961-2010)
Staţia An S. r. S.c. I P T An Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
11 10 1 9 4 2 11 2 1 9 4 4 1 1
Rădăuţi 1966 1966
1966,
1966 1961
1969,1981,
1966
1969,1981, 1961,1979,
1966
1963,1964,
1961 1966 1992
1992 2001 2001 2001 1969
13 13 1 11 2 13 4 6 5 2 1
Suceava 1967 1967 1966 1967 1967 1967 1961
1964,1966,
1965,1967 1967 1966
1967
a 9 11 1 11 3 3 9 3 6 8 5 3 1
Fălticeni 1961,
1962 1969 1962
1961,
1975
1961,
1975 1961 1966 1969
1961,
1969
1969 1972 1969 1972
Cotnari 13 11 11 5 5 13 5 5 7 6 5 0
1962 1970 1970 1973 1981 1962 1981 1962 1966 1970 1973
6 6 1 6 2 5 6 5 4 6 3 2 1 1
Roman 1962, 1962,1966, 1965 1962 1972
1981
1962,
1981 1961,1962 1966 1967 1972,1992 1965 1996
1966 1982 1996 1966 1992 1966
Staţia An S.r. S.c. I P T An Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr
56 48 1 35 27 5 56 5 11 12 13 7 1
Rădăuţi 1963,1966, 1963,1966,
1981, 1981,
1963 1963 1988,1996, 1964 1963 1963 1963 1964 1985 1972 1988,1996,
2001 2001
1997 1997
26 27 2 21 10 4 26 1 4 14 12 13 8 2
Suceava 2004 2004
1963,1988,
2004 1997 1995 2004 1963 1995 2001 2004 1985
1997,2005,
1963,1988, 1997
1997 2006
b 26 27 2 21 8 4 26 4 14 12 8 8 2
Fălticeni 2004 2004 1988,1997 2004
2005,
1981 2004 1981 2001 2004 1991 2005,2006 1988,1997
2006
15 14 2 12 8 4 15 4 6 8 8 8 2
Cotnari 2004 2004 1963,1988
2003,
2006 1981 2004 1981 2001
2000,
1985 2006 1963,1988
2004 2004
21 21 2 19 9 5 21 5 7 13 13 9 2
Roman 1985 1985 1988,1996 1985
2005,
1981 1985 1981 2001 1987 1985
2005,
1988,1996
2006 2006
Durata medie a unui viscol în Podişul Sucevei, în cazul zilelor succesive, este cuprinsă
între o zi şi peste 3 zile, iar în cazul zilelor nesuccesive, între 2 şi 5 zile.
În timpul viscolelor drumurile din Podişul Sucevei, în special pe sectoarele perpendicula-
re sau oblice pe direcţia dominantă a Crivăţului (NV şi N), mai joase, au fost blocate de troieni
deosebiţi de mari, uneori de peste 200cm, circulaţia fiind întreruptă între 7 şi 10 zile consecutive
(chiar mai mult pe unele sectoare de drumuri judeţene). Totuşi nu s-au înregistrat cazuri de vis-
cole (sau nu se cunosc) ca cel cu viteza maximă a vântului de aproape 200km/h (55m/s) de la
staţia meteorologică Iaşi, din 4-7 ianuarie 1966 (Erhan Elena, 1980, citată de Bogdan, Niculescu,
1999).
Numărul mediu şi maxim anual de zile cu viscol (fig. 185a) şi vulnerabilitatea expunerii
teritoriului faţă de acest fenomen (fig. 185b) poate fi apreciată în funcţie numărul mediu anual de
zile cu viscol (N) şi grosimea maximă absolută a stratului de zăpadă (G).
201
Fig. 185. Numărul maxim anul de zile cu viscol din Podişul Sucevei (prelucrare după Clima României, 2008)
- a şi vulnerabilitatea la viscol a Podişului Moldovei (Octavia Bogdan, 1999)
Factorii de risc asociaţi viscolului, care reprezintă hazarde nivometrice complexe (de na-
tură termo-pluviometrică şi eoliană), sunt multipli. În primul rând, este vorba despre vântul pu-
ternic, care determină troienirea zăpezii, dar având şi efecte mecanice importante.
În al doilea rând, trebuie menţionată scăderea semnificativă a temperaturii aerului, care
poate fi privită din două puncte de vedere: aerul foarte rece care se instalează în condiţiile exis-
tenţei unui regim anticiclonic continental de iarnă, la care trebuie adăugată răcirea suplimentară
datorată vitezei mari a vântului, fapt care conduce la definirea noţiunii de temperatură echivalen-
tă (noţiuni asupra căreia vom reveni).
În al treilea dar nu în ultimul rând, depunerile groase de gheaţă, rezultate în urma înghe-
ţării precipitaţiilor lichide şi mixte suprarăcite sau a fulgilor de zăpadă ce pot provoca daune deo-
sebite în diverse domenii de activitate.
Efectele negative ale viscolului sunt numeroase. Pagubele cele mai mari se datorează
blocării, din cauza troienilor, a activităţii din domeniul transporturilor, în primul rând a celor ru-
tiere şi feroviare, dar şi a celor aeriene. În vederea eliminării efectelor viscolelor şi a stratului
consistent de zăpadă, sunt necesare utilaje speciale, cu pluguri şi dotare corespunzătoare de iar-
nă. Acestea aparţin în prezent mai ales societăţilor de drumuri şi poduri, salubrizare, sau alte uni-
tăţi cu parcuri auto dezvoltate.
Aeroportul Salcea dispune de maşini cu pluguri şi freze pentru curăţirea pistei de zăpadă.
În arealul aeroportului nu se pot planta perdele forestiere, acestea punând în pericol aeronavele
cu avarii la aterizare sau decolare (deoarece pistele aeroporturilor trebuie oriunde în lume să fie
cât mai degajate de obstacole).
Temperaturile foarte scăzute favorizează îmbolnăviri ale aparatului respirator şi cardio-
vascular, ale ochilor (prin lovire directă cu particule de apă în stare solidă sau din cauza albedou-
lui foarte ridicat al zăpezii). De asemenea, în condiţii de frig intens, creşte frecvenţa incendiilor
din cauza funcţionării necorespunzătoare a instalaţiilor de încălzit. Cele mai afectate de viscol şi
de frig sunt persoanele fără adăpost şi alcoolice care pot cădea victime.
Alte consecinţe negative datorate viscolului constau în imposibilitatea procurării hranei
pentru oameni şi animale, distrugerea construcţiilor, dezrădăcinarea arborilor, spulberarea stratu-
lui de zăpadă cu rol termoizolator şi de rezervă de apă de pe suprafeţele însămânţate.
202
Asociat cu scăderea temperaturii sub –10°C, viscolul poate produce pagube însemnate
prin îngheţ la culturile de toamnă datorită spulberării stratului de zăpadă protector. Variabilitatea
mare a viscolului în iernile din Podişul Sucevei creează condiţii diferite de iernare a culturilor de
iarnă, precum şi cantităţi diferite de apă în sol la reluarea ciclului de vegetaţie. De asemenea, to-
pirea bruscă a unor cantităţi mari de zăpadă poate genera inundaţii serioase (ca în cazul primăve-
rilor anilor 1987 şi 1988, când debitele râului Suceava a atins cote maxime).
Pentru prevenirea şi controlul efectelor negative ale viscolului, se impun măsuri de ordin
preventiv şi de atenuare propriu-zisă a efectelor acestui fenomen pe termen scurt, mediu şi lung,
printre care spicuim câteva:
- elaborarea unor prognoze meteorologice cât mai exacte, folosind tehnici şi metode per-
formante şi avertizarea populaţiei prin diverse mijloace, ca mass-media, telefonie etc.;
- interzicerea circulaţiei (mai ales rutiere), împrăştierea de materiale antiderapante;
- închiderea (temporară) a diferitor instituţii şi adăpostirea populaţiei şi a animalelor;
- şoferii care sunt obligaţi să plece la drum trebuie sa aibă asupra lor telefoane mobile sau
radioemiţătoare, pături, saci de dormit, lumânări, lopată, nisip, hrană şi apă etc.
- plantaţii de perdele forestiere (în zona Şcheia - Stroieşti de exemplu);
- pregătirea din timp a parazăpezilor, a materialelor antiderapante (nisip, sare) şi a parcului
de autospeciale care intervin în astfel de situaţii;
- constituirea, din timp, rezerve de hrană şi apă pentru oameni şi pentru animale.
Măsuri1e de atenuare a efectelor nefavorabile cauzate de viscol presupun, în primul rând
o susţinută activitate de deszăpezire a arterelor de circulaţie, acordarea de asistenţă medicală ce-
lor afectaţi, refacerea reţelelor de transport, mai ales a celor de energie electrică.
c. Depunerile îngheţate (hazardele hidro-termice)

Valorile termice negative din semestrul rece al anului corelate cu alte elemente climatice
(umiditatea aerului, precipitaţiile atmosferice), pot genera fenomene periculoase de brumă şi în-
gheţ la sol, polei, chiciură zăpada umedă sau lapoviţa îngheţată şi depuneri îngheţate mixte (în-
cadrate în categoria formelor de condensare a vaporilor de apă la nivelul suprafeţei terestre, Pop,
1988). Acestea au în comun scăderea temperaturii aerului sub 0˚C, asociindu-se cu valurile de
frig răcirile masive din perioada rece a anului, mai ales în anotimpurile de tranziţie.
Bruma reprezintă un fenomen hidrometeorologic care nu poate fi separat de răcirea vre-
mii, respectiv de îngheţ, fapt pentru care cele două (îngheţul şi bruma), sunt analizate adesea îm-
preună. Bruma reprezintă un fenomen dăunător plantelor, mai ales în cazul producerii timpurie -
toamna sau târzie - primăvara, când în timpul nopţilor senine şi calme temperatura scade sub
0ºC.
Temperatura scăzută a obiectelor pe suprafaţa cărora se depune bruma este cauzată, cel
mai adesea, de procesele de răcire asociate unei radiaţii terestre foarte intense, fapt pentru care
intervalul optim diurn de formare a brumei este plasat în cursul nopţii şi dimineaţa devreme.
Structural sau fizic, bruma reprezintă o depunere de cristale foarte fine de gheaţă (între 1-
5mm), în formă de solzi, ace, pene sau evantaie pe sol şi pe obiectele de la sol a căror suprafaţă
este răcită suficient (sub 0°C).
Condiţiile optime de producere a brumei sunt: un regim anticiclonic (presiune atmosferi-
că ridicată) bine conturat, cu cer senin, calm sau cu vânt slab, sub 2m/s, umezeală relativă ridica-
tă (peste 80 %), temperaturi negative.
Tab. 138. Numărul mediu anual,

a semestrului rece şi lunar de zile cu
brumă din Podişul Sucevei (1961-2010)
Staţia An S.r. Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Rădăuţi 34,5 30,2 1,8 7,1 8,1 5,1 4,4 3,8 5,8 3,5 1,8
Suceava 42,5 35,2 1,8 6,5 7,5 5,8 5,3 3,8 6,3 3,7 1,8
Fălticeni 32,8 28,1 1,7 6,9 7,6 5,9 5,6 4,9 6,0 4,1 1,6
Cotnari 35,6 34,9 1,3 3,1 6,3 9,2 9,1 6,4 4,9 2,0 1,2
Roman 36,6 33,9 1,4 5,8 7,8 6,7 7,7 5,1 6,2 2,8 1,3
Media 35,7 32,4 1,4 5,9 7,5 6,5 6,8 4,9 5,9 3,0 1,4
203
Media anuală a zilelor cu brumă este

mult mai redusă, de 35,7 pe întregul podiş (între Tab. 139. Numărul maxim şi minim anual
de zile cu brumă în Podişul Sucevei (1961-2010)
28,1 zile la Fălticeni şi 35,2 zile la Suceava) faţă Număr Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
de numărul mediu anual de zile cu îngheţ la sol, Maxim 58 60 68 66 71
deoarece nu în toate zilele cu temperaturi mini- Anul 1986 2007 1994 1973 1974
me negative se produc depuneri îngheţate (une- Minim 18 11 8 6 13
ori, în unele zile de iarnă au loc depuneri de chi- Anul 1969 1967 1998 1966,1967 1995
ciură, polei sau alte precipitaţii îngheţate; în alte

zile reci, nu apar depuneri, ca urmare a nebulozităţii ridicate şi a umezelii scăzute din aer). Su-
mele medii de zile cu brumă în semestrul rece sunt mai reduse decât cele anuale, deoarece se în-
registrează brume şi în septembrie, aprilie, chiar şi mai. Cele mai multe zile cu brumă se înregis-
trează în luna ianuarie (6,8 zile), iar minimul se înregistrează în luna mai.
În perioada analizată, numărul zilelor cu brumă a avut o mare variabilitate atât ca reparti-
ţie teritorială, dar mai ales temporală, lunară, semestrială sau anuală. Astfel, numărul zilelor cu
brumă de la staţiile meteorologice principale şi cu şir lung de observaţii din Podişul Sucevei, în
cei 50 de ani, au oscilat între valorile extreme, cea mai mică, de 6 cazuri la Cotnari, în anii 1966,
1967 (fig. 186) şi cea mai mare, de 71 cazuri la Roman în 1974, sau 70 în anii 1977 şi 1978.
R ădăuţi S uc e a v a F ălt iceni Ro man C o t na ri

Nr.zile Tre nd R ădăuţi Tre nd S uc e a v a Tre nd F ălt iceni Tre nd R o m a n Tre nd C o tna ri
80
y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = 0.0143x + 7.8003 y = 0.0263x + 8.1664
R2 = 0.2482 y = 0,0266x + 10,011
70 R2 = 0.2179 R2 = 0.0379 R2 = 0.1807 R2 = 0,1272
60
50
40
30
20
10
0
19 6 1 19 6 5 19 6 9 19 7 3 19 7 7 19 8 1 19 8 5 19 8 9 19 9 3 19 9 7 2001 2005 2009
Fig. 186. Evoluţia, variabilitatea numărului mediu anual de zile cu brumă şi tendinţele sale liniare
Datele şi intervalele medii şi extreme de producere a brumelor

Deoarece bruma reprezintă un hazard meteo-climatic numai în anotimpurile de tranziţie,
când sunt surprinse plantele sau culturile agricole în stare vegetativă, în analiza acesteia este
foarte importantă prima zi de brumă timpurie de toamnă, sau ultima zi cu brumă târzie de pri-
măvară.
Prima zi cu brumă din Podişul Sucevei se produce între 21 septembrie şi 11 octombrie iar
ultima zi, între 21 aprilie şi 11 mai şi coincid în general cu primele şi ultimele îngheţuri la sol. În
general, primele brume au avut durate şi intensităţi reduse, dar s-au semnalat ca atare (pe 9 sep-
tembrie 1991 la Suceava, temperatura minimă a suprafeţei solului a fost de -0,2°C şi s-a înregis-
trat brumă slabă în special pe văi şi (pe formele de relief negative), iar pe data de 24.05.2001 s-a
înregistrat brumă slabă tot pe formele de relief convexe, pe plante şi obiecte, fără ca temperatura
minimă a solului să scadă pe sol sub 0°C (tab. 140).
Tab. 140. Datele şi duratele medii şi extreme ale brumelor din Podişul Sucevei(1961-2010)
Staţia Prima brumă Ultima brumă Durata posibilă
204
meteo Cea mai Cea mai Cea mai Cea mai

Medie Medie Maximă Medie Minimă
timpurie târzie timpurie târzie
Rădăuţi 9,09,1991 1,10 3.11.1966 25,03.2008 25.04 26,05.1969 259 207 173
Suceava 9.09.1991 2.10 20.10.1982 26.03.1975 22.04. 26.05.2001 259 204 157
Cotnari 19.09.1973 21.10 17.11.1966 21.02.1989 6.04 7.05.1998 230 167 96
Roman 6.09.2001 710 5.11.2007 24.03.2008 13.04 22.05.2001 258 190 170
Cea mai timpurie brumă din România s-a produs între 15-17 septembrie 1956, ea având
un caracter aproape general, afectând zonele de câmpie din estul şi sudul ţării, fiind asociată cu
temperaturi de -4,0°C. Cea mai târzie brumă a fost consemnată în intervalul 21-22mai 1952,
când a afectat peste 2/3 din teritoriul ţarii (Topor, 1958, citat de Bogdan, ş.a., 1999).
Potrivit mediilor, brumă se poate produce la Suceava într-un interval mediu anual de 204
zile, care subliniază ponderea mare anuală ce revine manifestărilor meteo-climatice specifice pe-
rioadei reci a anului (care este mai mare decât durata calendaristică a semestrului rece al anului,
care se întinde pe o durată de 182-183 zile). Extremele producerii fenomenului ne arată că acesta
este posibil într-un interval de 259 zile anual, stabilit între cea mai timpurie primă brumă
(9.09.1991) şi cea mai târzie ultimă brumă (26.05.2001).
Dacă data de producere a celei mai timpurii prime brume de la Suceava coincide cu cea a
producerii celui mai timpuriu prim îngheţ, data producerii celei mai târzii ultime brume nu mai
coincide cu cea a celui mai târziu ultim îngheţ. De regulă toamna între datele de 5 septembrie şi
1 octombrie şi primăvara între datele de 15 aprilie şi 25 mai la Suceava se derulează intervalele
cu cel mai ridicat risc legat de producerea brumelor.
Dintre subunităţile Podişului Moldovei, Podişul Sucevei, are vulnerabilitatea relativ ridica-
tă la producerea brumelor, deoarece se află în extremitatea sa nordică, asemănătoare Câmpiei
Moldovei, areale în directă influenţă a maselor de aer reci continentale.
În Podişul Sucevei acest hazard devine fenomen periculos (ca şi îngheţul) când se produce
cu peste două săptămâni mai devreme toamna şi mai târziu primăvara comparativ cu datele me-
dii de apariţie sau dispariţie (în cazul unor invazii de aer de origine arctică, atunci când îngheţul
are origine advectiv-radiativă), atât în aer cât şi pe sol şi este cu atât mai periculos cu cât durează
o perioadă îndelungată şi este însoţit de brumă sau de precipitaţii solide (ninsoare, lapoviţă). Ris-
curile producerii brumelor se amplifică spre extremităţile intervalului normal de apariţie (sezonul
rece), devenind maxime în două intervale: intervalul de risc de toamnă (plasat între data celei
mai timpurii prime brume şi data medie a producerii acesteia) şi intervalul de risc de primăvară
(între data medie de apariţie a celor mai târzii brume şi data ultimei brume). Cele mai târzii ul-
time brume de primăvară produse în luna mai (8 mai 1999 şi 2000, 13 mai 1992, 24 mai 2001)
au afectat culturile agricole timpurii şi pomii fructiferi înfloriţi pe mari suprafeţe din centrul Po-
dişului Sucevei. Şi consecinţele producerii brumelor timpurii în prima decadă a lunii septembrie
(9 septembrie 1999) au fost negative.
Controlul brumelor timpurii de toamnă şi târzii de primăvară se poate realiza, într-o anu-
mită măsură, prin informarea asupra producerii acesteia (avertizări emise de către A.N.M. Bucu-
reşti). Ca măsuri concrete, pentru culturile de câmp se poate apela la acoperirea cu folii de polie-
tilenă, rogojini, garduri vii, paie, frunze, cartoane etc., iar pentru livezi şi vii se poate utiliza me-
toda fumigaţiei sau cea a stropirii cu apă (irigării), ştiut fiind faptul că fumul, respectiv o umidi-
tate mai mare a solului reduc din intensitatea răcirii radiative a suprafeţei terestre, răcire care se
transmite şi aerului de deasupra. De asemenea, se mai poate recurge la ventilarea aerului sau la
încălzirea acestuia prin diferite procedee. În cazul animalelor, trebuie asigurate din timp adăpos-
turi corespunzătoare şi rezerve de hrană.
Chiciura
Este o formă de depunere solidă care poate provoca pagube importante, mai ales în re-
giunile montane înalte, dar şi în zonele mai înalte ale Podişului Sucevei. Chiciura tare (granula-
ră) se formează prin îngheţarea rapidă a picăturilor foarte fine de apă din masa de ceaţă sau din
masa norului, rămase în stare lichidă după încetarea stării de suprarăcire. Îngheţul acestora la
205
contactul cu diferite obiecte este accentuat de vânt, grosimea depunerii, pe partea obiectelor care
este expusă vântului, putând atinge chiar şi 1m.
Temperatura la care se formează chiciura este cuprinsă, în general, între -2 şi -10 °C.
Spre deosebire de chiciura moale, chiciura tare aderă destul de puternic de obiectele pe care se
depune (Instrucţiuni pentru observarea, identificarea şi codificarea norilor şi a fenomenelor me-
teorologice, 1985).
Numărul mediu anual al zilelor cu chiciură este cuprins între mediile anuale de 9,5 zile la
Fălticeni sau Cotnari) şi 12,1 la Roman (fig. 187, tab. 141a), iar în perioada celor 50 de ani de
observaţii, a cunoscut o mare variabilitate (fig. 188).
a b c
Min Med Max Iarna Ianuarie
40 30 10
10
33 23 36 12 10 14 11
30 30 24 8
29 29 23
20 20
N r .z ile a n u a l
22 6
N r.zile
N r . z ile
20 4
9 4
11 12 10 10 8 11 4 3 4 4
10 11 10 10 8
2
1 1 1 1 2 1 1
2 1 2 1 1 1 1 1
0 0 0
Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman
Min Med Max Min Med Max
Fig. 187. Numărul minim, mediu şi maxim anual (a), în anotimpul de iarnă (b) şi în luna ianuarie (c)
al zilelor cu chiciură la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei (1961-2010)
N r.zile R ădăuţi S uc e a v a F ălticeni C o tna ri Ro man

T l R a da uti T l S uc e a v a Tl F a ltic e ni Tl C o tna ri Tl R o m a n
35
y = -0 .0 8 3 9 x + 12 .7 y = -0.0126x + 11.364 y = 0.0356x + 8.5437 y = 0.147x + 5.5894 y = -0.0559x + 13.102
R 2 = 0 .0 3 2 3 R 2 = 0.001 R 2 = 0.0115 R 2 = 0.0833 R 2 = 0.0298
30
25
20
15
10
0
19 6 1 19 6 4 19 6 7 19 7 0 19 7 3 19 7 6 19 7 9 19 8 2 19 8 5 19 8 8 19 9 1 19 9 4 19 9 7 2000 2003 2006 2009
Fig. 188. Variabilitatea numărului anual de zile cu chiciură, precum şi tendinţele sale de evoluţie
Repartiţia lunară ne arată o frecvenţă maximă în lunile ianuarie (3,4-4,4 zile), decembrie
(2,9-4,1) şi februarie 1,4-1,9). În noiembrie şi martie acest fenomen este rar iar în octombrie (Su-
ceava, 1971) şi aprilie (Roman, 1963) cu totul sporadic (apropiat de depunerile asemănătoare
brumei), fiind consemnat câte un caz în fiecare lună. Interesantă este repartiţia spaţială inversă
decât a altor fenomene, maximul
înregistrându-se la Roman, nu în nord Tab. 141. Numărul mediu anual,
(tab. 141). semestrial şi lunar (a) şi maxim lunar (b)
de zile cu chiciură în Podişul Sucevei(1961-2009)
a
Staţia An S.r. Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr
Rădăuţi 10,6 10,5 1,0 3,7 3,7 1,7 0,5
Suceava 11,1 11,3 0,0 1,1 3,8 3,8 1,8 0,5
Fălticeni 9,5 9,6 0,8 3,3 3,4 1,5 0,5
Cotnari 9,5 9,6 0,9 2,9 3,8 1,4 0,5
Roman 11,8 12,1 0,8 4,1 4,4 1,9 0,6 0,0
206
În mod asemănător celorlalte b

fenomene meteo-climatice, în perioa- Staţia Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr
da 1961-2010 depunerile de chiciură 9 13 12 9 7
Rădăuţi
1998 1964,2002 1969 1963 1984
au avut o mare variabilitate lunară,
1 8 16 10 8 4
anotimpuală (iarna) şi semestrială (re- Suceava
1971 1985 2002 1980 1987 1968,1984
ce). 5 16 10 8 4
Fălticeni
Lunar, aceste variaţii sunt cu- 1985 2002 1980 1987 1984
prinse între 1 (în lunile în care se în- 8 17 14 10 4
Cotnari
registrează) şi 14 zile în ianuarie 1998 1995 1997 1987 1996,2003
6 13 11 8 6 1
(Cotnari, 1997). Din analiza evoluţiei Roman
1982 1976 1997 1988 1968 1963
numărului anual de zile cu chiciură,
se pot observa diverse grupări de ani
deasupra sau dedesubtul sumei medie acestui fenomen, însă ca linii de tendinţă, prezintă aspecte
contradictorii, negative la Rădăuţi, Suceava şi Roman şi pozitive la Fălticeni şi Cotnari.
Riscul reprezentat de depunerile de chici-
ură depinde de greutatea depunerii (condiţiona-
tă, la rândul ei, de dimensiunea acesteia), asoci-
ată cu durata fenomenului. Observaţiile meteo-
rologice din zona de montană arată ca, frecvent,
depunerile de chiciură pot atinge grosimi de 20-
30cm, ceea ce înseamnă o greutate de 4-6 kg pe
metru liniar de conductor, însă în zona monta-
nă. În arealul studiat asemenea cazuri au fost
foarte rare, în general aceste depuneri fiind
mult mai reduse, atât ca amploare cât şi ca nu-
măr de cazuri. În cele ce urmează, referirile vor
fi făcute asupra ambelor tipuri de chiciură (tare
şi moale).
Poleiul reprezintă unul dintre fenomenele
periculoase cu mare impact în zonele intens
populate şi circulate ale latitudinilor temperate.
Poleiul face parte din categoria depunerilor
simple de gheaţă, cu un aspect transparent, pro-
venind din îngheţarea picăturilor de ploaie sau
de burniţei suprarăcite, în momentul impactului
acestora cu solul sau cu obiecte cu temperatură Fig. 189. Repartiţia teritorială a numărului
uşor negativă. Acest fenomen este specific mai maxim anual cu polei (prelucrare
ales sfârşitului toamnei - începutul iernii, res- după Clima României, 2008)
pectiv sfârşitu1ui iernii-începutul primăverii, în
urma unei răciri radiative a solului, până la temperaturi negative, pe fondul unei încălziri asocia-
te trecerii unui front cald, cu precipitaţii lichide (advecţii de aer maritim polar dinspre V sau de
aer maritim tropical dinspre SV).
Durata depunerilor şi menţinerii poleiului este de obicei redusă, de ordinu1 câtorva ore.
Numărul mediu anual al zilelor cu polei este cuprinsă între 3,4 zile la Suceava şi 5,3 la
Cotnari (tab. 142). Cel mai mare număr de zile cu polei s-a înregistrat în lunile ianuarie (la Ră-
dăuţi şi Roman) şi decembrie (Suceava, Fălticeni şi Cotnari), iar cel mai mic în lunile noiembrie
şi martie. Accidental, apar zile cu polei şi în octombrie (la toate staţiile câte 1-2 cazuri), iar în
aprilie s-a înregistrat un singur caz la Cotnari (1988). În perioada analizată, evoluţia numărului
anual, lunar, semestrial al zilelor cu polei a avut o variabilitate foarte mare, adeseori contradicto-
rie de la un an la altul, de la o etapă la alta. Astfel, în unii ani nu au existat cazuri cu polei, pe
când în alţii fenomenul a fost mult mai frecvent, atingând maxime de 17 zile la Rădăuţi (1984) şi
207
la Roman (2002), 18 zile la Suceava şi Fălticeni (2002) şi 21 zile la Cotnari în anul 1984 (tab.
143, fig. 189, 190). De asemenea liniile de tendinţă ale numărului anual de zile cu polei în Podi-
şul Sucevei sunt contradictorii, de scădere la Rădăuţi şi Fălticeni şi de creştere la Suceava, Cot-
nari şi Roman (fig. 190).
Tab. 143. Numărul maxim lunar de zile cu polei la staţiile meteorologice din Podişul Sucevei(1961-2009)
Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr An S. rece S. cald I P T
Rădăuţi 2 8 10 7 5 6 17 17 11 6 8
1976 1985 2002 1965 1986 1984 1984 1986 2003 1984 1985
Suceava 3 8 13 5 6 3 18 19 17 3 8
1976 1985 2002 1988 1986 1990 2002 2003 2003 1990 1985
1 3 13 7 5 8 18 19 17 8 3
Fălticeni 1979 1980 2002 1988 1987 1971 2002 2003 2003 1971 1980
Cotnari 1 7 11 10 6 4 1 21 28 1 23 4 7
1976 1985 1984 1996 1986 1993 1986 1988 1984 1996 1988 1996 1986 1985
Roman 2 4 10 14 3 3 17 19 19 3 4
1976 1985, 1998 2002 1996 1962, 1988 1968,1983 2002 1996 1996 1968, 1983 1985, 1998
R ădăuţi S uc e a v a F ălt ic e ni C o t n a ri Ro man

Nr.zile anual
Tl R a da uti Tl S uc e a v a T l F a lt ic e n i T l C o t n a ri Tl R o ma n
25
y = -0.0299x + 4.4715 y = 0.0379x + 2.4926 y = -0.0145x + 4.9508 y = 0.0573x + 3.8213 y = 0.0956x + 1.9007
R 2 = 0.0131 R 2 = 0.0295 R 2 = 0.0029 R 2 = 0.0255 R 2 = 0.1209
20
15
10
0
1961 1964 1967 1970 1973 1976 1979 1982 1985 1988 1991 1994 1997 2000 2003 2006 2009
Fig. 190. Variabilitatea numărului anual de zile cu polei şi a tendinţelor

lui de evoluţie în Podişul Sucevei (1961-2010)
Prevenirea şi combaterea efectelor negative ale poleiului se pot realiza, în primul rând, prin
emiterea unor avertizări, bazate pe prognoze meteorologice corespunzătoare. Apoi, este indicată
întreruperea circulaţiei în zonele afectate, concomitent cu împrăştierea, în măsura posibilului, a
materialelor antiderapante.
La fel de periculoase sunt şi depunerile solide pe aeronave aflate în zbor, caz în care se de-
fineşte fenomenul de givraj (strat subţire de gheaţă aderent pe fuzelajul şi unele componente vi-
tale pentru comanda şi propulsia avionului, ca elicele motorului, ampenajele etc.). Formele de
depunere ale gheţii (bruma, chiciura, gheaţa transparentă), depind de mai mulţi factori: mărimea
picăturilor suprarăcite, temperatura aerului (cele mai favorizante sunt temperaturile cuprinse în-
tre 0 şi -8°C), existenţa cristalelor de gheaţă în nori, viteza de zbor a aeronavei (intensitatea gi-
vrajului crescând, până la o anumită limită, cu viteza de zbor).
Fenomenul de givraj are legătură directă cu depunerile îngheţate la sol, acestea având loc
de astă dată pe corpul avionului de la sol sau din aer (când fenomenul este mai intens). Frecvenţa
maximă a givrajului se produce într-un mediu termic negativ din atmosfera cu particule fine de
apă suprarăcită sau un amestec al acestora cu cristale fine de gheaţă sau zăpadă (nori, precipitaţii
lichide, zăpadă umedă, lapoviţă), care lovesc avionul în deplasarea sa (practic, givrajul se poate
forma în toţi norii cu temperaturi negative, cu o intensitate maximă între 0 şi -10ºC. Depuneri
uşoare, ca o peliculă asemănătoare brumei, se poate forma şi în condiţii de cer senin, când după
un zbor rapid printr-un strat de aer rece, avionul pătrunde brusc într-un strat de aer mai umed şi
mai cald. Această depunere de gheaţă subţire se evaporă sau se topeşte în condiţiile continuării
208
zborului prin aer cald. Când avionul cu brumă pe el pătrunde în nori suprarăciţi pelicula de ghea-
ţă se îngroşă.
Fig. 191. Imagini reprezentând aeronave cu depuneri îngheţate şi dispozitive de antigivraj

de la Aeroportul „Ştefan cel Mare” Salcea, în luna februarie 2010 (foto F. Chiuariu)
Givrajul determină modificarea formei aerodinamice a profilurilor (aripi, ampenaje),

creşterea rezistenţei la înaintare, scăderea forţei portante, creşterea greutăţii aparatului, modifica-
rea centrului de greutate al acestuia, mărirea forţelor de tracţiune necesare de tracţiune necesare,
blocarea anumitor comenzi. De asemenea, depuneri de gheaţă se pot forma şi în sistemul de ab-
sorbţie al carburatorului (în cazul avioanelor cu motor cu piston) sau pot fi aruncate pe căile de
admisie ale motorului, detonând şi deteriorând paletele compresorului sau alte elemente (în cazul
motoarelor cu reacţie). De regulă, iarna, givrajul apare până la altitudini de 3000m, intensitatea
depunerii scăzând vizibil la înălţimi de peste 6000m, în timp ce vara situaţia este inversă. Echi-
pajele aparatelor de zbor sunt informate înainte de decolare sau aterizare despre existenţa depu-
nerilor îngheţate pe pista de decolare-aterizare, căile de rulare. De asemenea, acestea primesc în
afara informaţiilor despre starea acestor suprafeţe şi coeficientul de frecare determinat la aeroport
cu aparate speciale (bun, mediu-bun, mediu-slab, nu poate fi determinat). Stropirea cu diverse
soluţii (ce mai utilizată fiind ureea) a pistei de decolare-aterizare (fig. 191). Aeronavele moderne
209
au instalaţii de degivraj proprii, utilizate preventiv înainte de decolare, cu substanţe antigivraj,

ce scad sensibil temperatura de îngheţ a apei.
Depunerile de zăpadă umedă şi lapoviţa

Fenomenul apare rar în arealul Podişului Sucevei (în instrucţiunile de meteorologe si-
noptică nici nu sunt tratate ca fenomene). Având în vedere faptul că în realitate depunerile înghe-
ţate sunt de foarte multe ori mixte, de polei, chiciură, lapoviţă şi zăpadă umedă, constituind fe-
nomene de risc meteo-climatic, datorită pagubelor produse prin ruperea conductorilor aerieni,
perturbarea traficului rutier şi aerian, ruperea ramurilor pomilor, distrugerea unor structuri din
construcţii etc. Astfel, în decembrie 1997, când 3 zile consecutive cu fenomene de lapoviţă, po-
lei, chiciură şi zăpadă umedă, depuneri care au aderat treptat prin îngheţ pe ramurile ale arbori-
lor, au provocat pierderi însemnate livezilor din bazinul pomicol Fălticeni). Un alt exemplu este
cel din ianuarie 1999, când 4 zile cu astfel de fenomene, au provocat numeroase deranjamente în
reţeaua electrică din arealul Sucevei.
Cantitatea depunerilor solide şi intensitatea acestor fenomene se repartizează pe teritori-
ul Podişului Sucevei în mod foarte diferit, în funcţie de tipul precipitaţiilor lichide care îngheaţă,
direcţia de deplasare a curenţilor de aer şi a fronturilor atmosferice, precum şi în funcţie de parti-
cularităţile termoconductibile ale suprafeţei active.
210
Cap. IV. TOPOCLIMATELE COMPLEXE ALE PODIŞULUI
SUCEVEI
În general, Podişul Sucevei, fiind o subunitate fizico-geografică a Podişului Moldovei re-
lativ modestă ca suprafaţă (cca. 4500km2), nu putem vorbi de o adevărată regionare climatică.
Totuşi desfăşurarea latidudinală, longitudinală şi altitudinală determină diferenţieri mai ales
topoclimatice între nordul şi sudul, estul şi vestul arealului studiat.
Poziţia geografică în plină zonă climatică temperat-continentală, la distanţă relativ mare
faţă de principalele surse de umiditate (nord-atlantice sau mediteraneene), dar sub influenţa ma-
selor de aer nordice sau nord-estice (scandinavo-baltice şi euro-asiatice continentale) determină
aspectele climatice majore, generale ale întregii jumătăţi nordice ale Podişului Moldovei. Aşeza-
rea şi localizarea în nord-vestul acestuia, în imediata apropiere a munţilor şi ca efect al influenţei
unor factori fizico-geografici locali, determină apariţia unor diferenţieri valorice spaţiale şi tem-
porale distincte în Podişul Sucevei, mai ales ale parametrilor cantitativi termo-pluviometrici şi
dinamici.
Cea mai mare parte a Podişului Sucevei se suprapune aşa numitului Ţinut climatic de
dealuri şi platouri (joase - 300-500m şi înalte – 500-800m), inclus în Sectorul de provincie cli-
matică al Subcarpaţilor şi Podişului Moldovei cu influenţe baltice V (Geografia României,
1983). Acesta se caracterizează prin advecţii frecvente ale aerului temperat-continental de origi-
ne polară sau arctică, rar temperat-maritim, ce determină o temperatură media anuală mai modes-
tă, o umiditate şi nebulozitate atmosferică mai ridicate, precum şi precipitaţii mai bogate, deci un
climat cu nuanţă moderată sau „climat sucevean” (Slavic Gh., 1977). De asemenea, invaziile de
aer foarte rece de origine polară sau arctică determină scăderi termice deosebite, uneori sub -
30,0ºC, fenomene atmosferice de iarnă intense şi de durată, îngheţuri, brume şi ninsori sau averse
de ninsoare dintre cele mai timpurii, respectiv cele mai târzii în anotimpurile de tranziţie, adevă-
rate hazarde meteo-climatice. Fenomenele de uscăciune şi secetă, deşi mult mai slab reprezentate
pe ansamblu, comparativ cu jumătatea sudică şi estică a Podişului Moldovei (sectorul climatic cu
influenţe de ariditate), dar nu absente, se manifestă în toate anotimpurile, predominând spre sfâr-
şitul verii şi toamna. Influenţele sub-mediteraneene nu se mai resimt decât indirect în arealul stu-
diat, cele de ariditate estompându-se în în faţa influenţelor nord-vestice nordice şi euroasiatice
continentale. Rezultanta acestor influenţe se materializează prin ierni aspre, lungi şi reci, bogate
în zăpadă, primăveri scurte, friguroase, însoţite de îngheţuri târzii şi brume, veri răcoroase şi mai
umede, toamne scurte, cu frecvente fenomene şi stări de vreme caracteristice iernii. Uneori, chiar
şi în mijlocul verii se resimt influenţele maselor de aer reci, cu ploi scurte şi repezi, care ne indi-
că influenţele nordice, subpolare. Vremea şi clima imprimă şi peisajului aspecte specifice ale
tranziţiei de la silvostepă la pădure, care câştigă teren datorită precipitaţiilor relativ bogate şi ac-
centuării prezenţei influenţelor scandinavo-baltice.
Sectorul climatic cu slabe influenţe de excesivitate ocupă suprafeţe reduse în Podişul
Sucevei, în extremitatea sa sud-estică, spre arealul topoclimatelor Cotnarilor, care, datorită pozi-
ţiei mai sudice şi a unei expoziţii estice şi sud-estice favorabile, primeşte cele mai mari cantităţi
anuale de energie radiantă (118,87 kcal/cm2/an) şi deţine temperaturile medii anuale cele mai
mari din Podişul Sucevei (9,4ºC în aer. Valorile absolute ale deficitului de saturaţie sunt aici cele
mai ridicate din întreg Podişul Sucevei, iar föhnizarea aerului la coborârea culmilor mai înalte de
pe stânga Siretului, alături de alţi factori climatogeni, contribuie la conturarea unui areal cu cele
mai reduse umidităţii şi nebulozităţi în lunile de vară şi cu cele mai mari durate de strălucire a
Soarelui. Vânturile locale cu caracter catabatic anihilează posibilitatea îmbogăţirii atmosferei cu
umiditate datorită precipitaţiilor înregistrate în acest areal.
Un rol important în generarea unor nuanţe ale climatelor şi topoclimatelor arealului în
atenţia noastră îl are activitatea antropică şi oraşele mai mari, printre care amintim Suceava, Ră-
dăuţi, Fălticeni, Paşcani şi Roman în imediata apropiere de extremitatea sudică a podişului.
Dacă factorii generali amintiţi anterior determină aspectele climatice de ansamblu ale Po-
dişului Sucevei, relieful în general cu morfografia, orientarea şi expunerea generală culmilor de-
luroase şi a văilor râurilor, cu variaţiile altitudinale, contribuie la o serie de diferenţieri faţă de
media fiecărui element climatic în parte. Cu toate că aceste diferenţieri sunt modeste valoric, ele
imprimă totuşi aspecte caracteristice, locale, specifice fiecărei subunităţi ale Podişului Sucevei.
Prin urmare, se pot delimita în cadrul Podişului Sucevei mai multe areale topoclimate complexe
de prim ordin (numite subdistricte climatice de Slavic, 1977), generate de particularităţile majo-
re ale reliefului şi influenţate de natura suprafeţei active, inclusiv cele de origine antropică:
• topoclimatele dealurilor piemontane înalte (Piemontului colinar Marginea-Ciungi);
• topoclimatele depresiunilor Rădăuţi şi Liteni-Moara;
• topoclimatele podişurilor Dragomirnei şi Fălticenilor;
• topoclimatele culoarelor râurilor Siret, Moldova şi Suceava;
• topoclimatele dealurilor colinare şi ale şeilor de pe stânga Siretului;
• topoclimatele complexe urbane.
La rândul lor, topoclimatele complexe de ordinul I, cuprind topoclimate de ordinul II, ge-
nerate de tipul şi particularităţile locale ale suprafeţei active (de versant cu expoziţie nordică, su-
dică, estică sau vestică, de vale, de deal, de pădure, de lacuri de acumulare etc.) şi microclimate
diverse (de păşuni, de fâneaţă, de culturi agricole diferite ş.a.)
4.1. TOPOCLIMATELE DEALURILOR PIEMONTANE ÎNALTE

Aşezarea la contactul cu Obcina Mare în nord şi Subcarpaţii Moldovei, parţial în sud, de-
termină influenţe climatice ale acestora în extremitatea vestică Podişului Sucevei. Astfel, tempe-
raturile medii ale aerului sunt ceva mai reduse valoric decât în majoritatea arealelor din est. Pro-
cesele de föehnizare a maselor de aer ce coboară de pe culmile muntoase de la vest atenuează
însă aceste diferenţieri termice, inclusiv de umiditate sau pluviometrice, ale acestui areal faţă de
cele estice. Precipitaţiile atmosferice sunt totuşi cele mai bogate din Podişul Sucevei, cunoscând
diminuări treptate de la valori cuprinse între 730-750mm la Suceviţa sau Solca la valori de 670-
700mm la Cacica sau Caşvana.
În dinamica aerului, pe lângă direcţiile predominante ale vânturilor de NV şi SE, se con-
stată o creştere a frecvenţelor generale a vânturilor de vest şi est, ca urmare a apariţiei vânturilor
locale tip briză de munte-vale sau deal-vale ce apar mai ales în lunile calde ale anului, cu cer se-
nin şi calm atmosferic deasupra Podişului Sucevei.
Energia accentuată şi gradul mare de fragmentare a reliefului acestui areal determină
existenţa a numeroase topoclimate complexe de versant acoperiţi cu diverse tipuri de vegetaţie,
mai ales cu păduri, având în vedere suprafeţele pe care le ocupă acestea, mai ales la contactul cu
arealul montan.
4.2. TOPOCLIMATELE DEPRESIUNILOR RĂDĂUŢI ŞI LITENI-

MOARA
Datorită altitudinilor generale ale reliefului mai reduse pe ansamblul Podişului Sucevei
(320-400m) şi poziţiei în cadrul acestuia, aceste depresiuni conţin topoclimate complexe, carac-
terizate printr-o excesivizare uşor mai ridicată comparativ cu celelalte areale, fapt evidenţiat de
variaţiile mai mari şi amplitudinile extreme ale elementelor climatice.
a. Arealul Depresiunii Rădăuţi se suprapune unei părţi a bazinului râului Suceava şi se
deosebeşte de celelalte areale topoclimatice prin cele mai scăzute medii termice în lunile de iarnă
din întregul podiş (-4,5ºC în ianuarie, -2,9ºC în februarie şi -2,4ºC în decembrie), dar şi în lunile
de vară (18,2ºC în iulie, luna cea mai caldă a anului). Temperatura minimă absolută din întreaga
perioadă de măsurători şi observaţii meteorologice a fost de asemenea cea mai scăzută din Podi-
şul Sucevei, de –34,2ºC/28.12.1996, iar maxima termică absolută, deşi a atins 36,2ºC/15.08.1957
la Rădăuţi, este mai redusă decât la celelalte staţii din sud.
212
Cap. IV. Topoclimatele complexe ale Podişului Sucevei
Fig. 192. Podişul Sucevei - harta raionării şi a hazardelor meteo-climatice
În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează cele mai multe inversiuni termice, cu o frecvenţă

mai mare în perioada rece a anului, cu răciri masive, determinând un adevărat „pol al frigului”
din Podişul Sucevei (Slavic, 1977), cu cele mai multe zile cu îngheţ la sol şi aer (139 şi 137 zile),
zile de iarnă (46 zile) şi nopţi geroase (33 zile). Cca. 90% dintre zilele cu îngheţ se produc iarna,
constituind hazarde climatice numai în anotimpurile de tranziţie. Verile sunt în general mai răco-
213
roase decât în restul podişului, făcând excepţie numai în unele situaţii de timp senin şi cald vara,
când adăpostirea de curenţii de aer este mai eficientă decât în restul Podişului Sucevei. Din
această cauză şi durata medie multianuală de strălucire a Soarelui este puţin mai mare decât la
Suceava (1898,6 faţă de 1751 ore), dar mai mică decât la celelalte staţii meteorologice din podiş.
Umezeala relativă medie anuală a aerului (80,9%) este mare, fiind mai mare în semestrul
rece al anului (84%) şi în anotimpul de iarnă (85%). Cantitatea medie anuală de precipitaţii atin-
ge maximul din Podişul Sucevei (623,9mm calculate pentru perioada 1961-2009), cu excepţia
unor posturi pluviometrice din dealurile piemontane Marginea-Ciungi.
Vânturile dominante sunt cele de NV (26,5%) şi au frecvenţă mare tot timpul anului. Vi-
teza medie a vântului este de asemenea mare, fiind maximă pe direcţia predominantă NV
(5,0m/s). Maximele vântului la rafală au depăşit 38m/s în februarie 1967.
Cele mai frecvente hazarde meteoclimatice întâlnite aici sunt cele specifice perioadei reci
a anului, respectiv bruma, îngheţul, ceaţa, poleiul şi viscolul drumurilor perpendiculare sau obli-
ce pe direcţia principală a vântului.
b. Arealul Depresiunii Liteni-Moara, corespunzător bazinului hidrografic superior al râ-
ului Şomuzul Mare, dispune de caracteristici de climat temperat continental moderat, cu o tem-
peratură medie anuală de cca. 8,0ºC.
În timpul anului, mediile termice lunare cresc de la cca. -3,5ºC în ianuarie până la peste
19,0ºC în iulie. Suma medie anuală de precipitaţii ajunge la aproape 600mm, din care 2/3 se în-
registrează în sezonul cald (aproape 450mm). Vânturile dominante rămân tot cele de NV (22-
23%) şi apoi SE (14-15%), iar calmul atmosferic anual se menţine la valori ridicate (25-30%),
normal pentru un areal adăpostit.
4.3. TOPOCLIMATELE PODIŞURILOR DRAGOMIRNEI ŞI

FĂLTICENILOR
Aceste topoclimate ocupă cele mai mari suprafeţe în partea mediană a Podişului Sucevei
şi, atât prin poziţia lor cât şi prin altitudine, determină temperaturi mai modeste, precipitaţii mai
bogate, umidităţi şi nebulozităţi ceva mai mari.
Radiaţia solară globală este cuprinsă între 108 (în nord) şi 111kcal/cm2 (sud), iar numărul
anual de 125 zile cu Soare totalizează o durată cuprinsă între 1850-1950 ore.
Temperatura medie anuală a aerului, cuprinsă între 7,5 şi 8,5ºC, cunoaşte variaţii termice
moderate, care în general nu depăşesc 1-1,5ºC. Iarna, valorile termice ale aerului coboară până la
-3,0ºC în luna ianuarie, iar vara poate ajunge până la peste 19,5ºC. Amplitudinea termică medie
anuală a aerului este de 22,0ºC, cu cca. 0,6-1,4ºC mai redusă decât cea a topoclimatelor depresi-
unilor. Temperaturile minimă (-31,8ºC / 20.01.1963 la Suceava) şi maximă absolută (38,6ºC, în-
registrată tot la Suceava, pe 17.08.1952), numărul mediu anual de zile cu îngheţ (45), de iarnă
(50) şi tropicale (5,6 zile) detaşează net acest areal de cele vecine.
Sume medii anuale de precipitaţii variază între 600 şi 650mm, frecvenţa precipitaţiilor
lunare de 30-80mm predominând. Umezeala relativă medie anuală a aerului este mare, de peste
78%, iar cea 80% la ora 13 se produce anual în 90-93 de zile. Durata stratului de zăpadă atinge
75-80 de zile anual.
Direcţiile dominante ale vântului sunt tot cele de NV (25-30%), urmate de cele de SE
(10-15%), cu viteze medii anuale de 3,0-5,0m/s şi maxime care pot ajunge până la 40m/s la rafa-
lă. Vitezele maxime se înregistrează pe direcţiile dominante.
Numărul anual de zile cu ceaţă, chiciură, polei şi brumă imprimă trăsături proprii acestui
areal topoclimatic.
a. Podişul Dragomirnei se caracterizează prin temperaturi ceva mai scăzute şi precipitaţii
mai bogate decât Podişul Fălticeni, datorită aşezării sale mai nordice şi altitudinilor mai mari. În
general, mai ales versanţii cu expoziţie nordică sunt udaţi de cantităţi de precipitaţii anuale ce
depăşesc 650mm. Zilele cu îngheţ în aer sunt mai frecvente, iar numărul anual de ore cu Soare
214
este mai redus cu cca. 50ore comparativ cu Podişul Fălticeni. Pădurile de fag mai compacte din
partea centrală a acestui podiş evidenţiază de asemenea climatul mai răcoros.
b. Podişului Fălticeni se caracterizează prin amplitudini termice mari (cca. 23,0ºC), can-
tităţi de precipitaţii anuale ceva mai reduse decât în cazul raionului climatic anterior (550-
650mm). Dinamica atmosferei este activă, calmul sau vântul cu viteze reduse caracterizând mai
ales zilele de toamnă, iarnă sau primăvară cu ceaţă. Zilele cu îngheţ în aer sunt ceva mai rare, iar
numărul anual de ore cu Soare este mai mare decât cel din Podişul Dragomirnei. Ceaţa, îngheţul,
bruma, chiciura au frecvenţe anuale mai reduse decât în Podişul Dragomirnei, fapt reflectat şi în
covorul vegetal, aici pe lângă pădurile de foioase, de amestec, fag cu gorun, de gorun sau stejări-
şurile, apar chiar şi făgete (Roibu, 2010). Ca şi în cazurile anterioare, arealul Podişurilor
Dragomirnei şi Fălticeni, „inima” Podişului Sucevei, cuprinde numeroase topoclimate complexe
determinate atât de relief prin expoziţie, orientare, morfologie, cât şi de vegetaţia predominantă
sau gradul de antropizare.
4.4. TOPOCLIMATELE CULOARELOR DE VALE SIRET ŞI

MOLDOVA
Acest areal dispune de o trăsătură meteoclimatică foarte importantă ce-l individualizează:
canalizarea, concentrarea curenţilor de aer şi concomitent, a principalelor caracteristici climatice
care străbat Podişul Sucevei, pe o direcţie aproximativă de la NV spre SE.
Ca urmare a acestui fapt şi aici, ca şi în Depresiunea Rădăuţi, în lunile de iarnă se înregis-
trează cele mai scăzute temperaturi medii şi minime absolute (bineînţeles în creştere de la nord la
sud), de la -5,0 până la -4,0ºC în lunile ianuarie sau februarie, pe când în lunile de vară, se înre-
gistrează temperaturi mult mai mari, de până la 20,0ºC, chiar mai mult în sudul extrem (Roman).
În culoarele de vale ale râurilor Siret şi Moldova amplitudinile medii anuale sunt mai
mari decât în arealele topoclimatice anterioare, ajungând până la medii de 25,0ºC. Şi valorile
termice absolute sunt destul de accentuate, din diferenţa cărora rezultă amplitudinea maximă ab-
solută pe întreg Podişul Sucevei înregistrată la Roman, de 73,2ºC (38,2ºC/17.08.1952 şi
24.07.2007 – maxima absolută, respectiv -35,0ºC/14.01.1893 – minima absolută).
Precipitaţiile anuale sunt mai reduse (500-550mm), iar vânturile dominante sunt cele de
N sau S, numai pe anumite sectoare predominând cele de NV sau SE (în funcţie de orientarea
acestora). Cu toate că sunt zone mai joase, viteza vântului nu este întotdeauna redusă, în unele
situaţii, datorită efectului de canalizare, atingând 6m/s. Din această cauză, vara, în timpul zilelor
foarte călduroase, se formează în culoarul văii râului Moldova (Capu Codrului, Cordun-Roman)
cele mai violente vârtejuri, adevărate „minicicloane”, numite local de populaţia locală „balauri”.
Calmul atmosferic este mai redus cu 10-15% decât în arealele de podiş şi depresiuni. Numărul de
zile cu strat de zăpadă este de asemenea mai redus şi se topeşte cu 7-10 zile mai repede decât în
restul podişului mai înalt.
4.5. TOPOCLIMATELE MASIVELOR DELUROASE ŞI ŞEILOR DIN

ESTUL RÂULUI SIRET
Multe din caracteristicile generale ale climei acestui areal topoclimatic (fragmentat mor-
fologic) sunt comune cu cele ale Podişurilor Dragomirnei şi Fălticenilor (ca temperaturi medii,
extreme, dinamică activă a aerului, cantitate de precipitaţii şi fenomene etc.), dar prezintă şi deo-
sebiri, care îl individualizează. Acestea din urmă se datorează poziţiei acestuia la contactul direct
cu masele de aer continentalizat (mai ales arealele mai joase, de şei, cum sunt cele de la Bucecea,
Ruginoasa, Strunga), cu deplasări de la NE, E şi SE spre Podişul Sucevei, aducând aici stări de
vreme şi climă specifice Câmpiei Moldovei. Astfel, deşi altitudinea medie şi maximă din arealul
Dealul Mare-Hârlău este asemănătoare cu cea din Podişul Dragomirnei, pădurile de fag lipsesc
sau apar cu totul sporadic pe dealurile sau podişurile de pe dreapta Siretului, iar cernisolurile
215
(faeoziomurile) sunt mult mai prezente mai ales în arealul şeilor Ruginoasa-Strunga datorită alti-
tudinii mai joase.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 7,0 şi 8,0ºC în sectorul masivelor deluroase
înalte şi între 8,0 şi 9,0ºC în sectorul mai coborât al şeilor. Excepţia de la această regulă o consti-
tuie temperatura medie anuală de la Cotnari, care este mai mare, de 9,3ºC, deşi staţia la care s-au
efectuat măsurătorile se află la o altitudine de 289m, dar la adăpostul vestic al Dealului Cătălina
(de peste 300m altitudine). Iarna, temperatura medie scade la aproape -3,0ºC, iar vara depăşeşte
18,0ºC. În luna ianuarie, temperatura medie poate coborî până la sub -4,0ºC iar în iulie, aceasta
poate ajunge şi depăşi 19,0ºC.
Precipitaţiile atmosferice sunt caracterizate prin cantităţi medii anuale de 600-650mm în
sectoarele mai înalte şi de 500-550 în cele mai coborâte altitudinal, în sectorul şeilor.
Vânturile au o frecvenţă dominantă pe direcţia NV, ca de altfel pe întreg cuprinsul Podi-
şului Sucevei, însă aici apar cu frecvenţă sporită şi vânturile „şeilor” cu direcţii de V sau E.
Numărul zilelor cu îngheţ şi a celor de iarnă este asemănător cu cel al podişurilor
Dragomirnei şi Fălticenilor.
Şi în acest areal topoclimatic distingem două subdiviziuni:
- cel al masivelor deluroase înalte (vestul Culmii Ibăneşti, Dealul Bour-Hăpăi, Dealul
Mare-Hârlău), cu un regim termic mai moderat, precipitaţii mai bogate şi dinamică a aerului ac-
tivă;
- raionul climatic al şeilor Bucecea şi Ruginoasa - Strunga, mai cald, cu precipitaţii mai
reduse cantitativ, dar calm atmosferic mai redus. Diferenţierile climatice dintre aceste două ra-
ioane se pot evidenţia şi prin analiza răspândirii solurilor şi a vegetaţiei existente aici.
4.6. TOPOCLIMATELE COMPLEXE URBANE

Acesta este caracteristic celor 5 municipii din arealul Podişului Sucevei sau de la limita
acestuia: Rădăuţi, Suceava, Fălticeni, Paşcani, Roman, oraşe relativ întinse şi în care, factorul
antropic a contribuit decisiv la apariţia unor topoclimate specifice, mai calde cu 1,0-2,0ºC decât
cele naturale din care au derivat, cu o poluare mult mai accentuată.
În orice aşezare urbană de o anumită dimensiune, oraşe mici şi medii în cazul de faţă, se
pot delimita mai multe topoclimatice specifice, descrise pe scurt şi particularizate pentru Suceava
în continuare.
a. Topoclimatele suprafeţelor construite, în care pot fi identificate două subtipuri, respec-
tiv al clădirilor pe 1-2 nivele (care este asemănător localităţilor rurale mari), cu oarecare spaţii
verzi şi grădini între ele şi cel al clădirilor cu mai multe etaje, cu o aglomeraţie mult mai mare,
puţine spaţii verzi, cu o reţea de trotuare, alei şi străzi asfaltate sau betonate. Complexul suprafe-
ţei active format din de clădirile foarte diverse ca tip şi mărime, reţeaua de străzi principale şi
secundare, cu orientări diferite, complică foarte mult suprafaţa activă, căpătând un rol climatogen
foarte accentuat în interiorul oraşului.
Astfel de areale specifice clădirilor multietajate putem identifica de exemplu în diversele
cartiere ale municipiului Suceava (George Enescu, Burdujeni, Suceava-centru, Obcini, Zamca,
Alexandru cel Bun etc.), precum şi noi areale rezidenţiale, acoperite de case şi vile de dimensiuni
foarte variate, dar în general mai reduse şi mai aerisite (Sf. Ilie, Moara-Hagicadar, Şcheia, parţial
Zamca, Burdujeni, Iţcani etc.).
Centrul oraşelor sau al unor cartiere reprezintă areale mai calde, datorită suprafeţei sub-
iacente active, formată din străzi asfaltate şi acoperişuri metalice, suprafeţe care acumulează în
timpul zilei căldură şi o degajă în timpul nopţii, precum şi datorită emanării în atmosfera de dea-
supra oraşului a căldurii rezultată de la încălzirea locuinţelor şi a locurilor de muncă în perioada
rece.
b. Topoclimatele reţelelor stradale principale, a pieţelor şi marilor complexe comerciale,
în care identificăm spaţiul central din jurul Casei de Cultură Suceava, Piaţa agroalimentară „23
August”, Piaţa „Mică” (George Enescu), arealul complexelor comerciale Iullius Mol, Bazarul
216
Suceava şi Carrerfour, Real, Metro etc., care aproape că a luat locul unei mari platforme industri-
ale din trecut, mai aerisite decât în primul caz, dar cu suprafeţe mari asfaltate, betonate sau pava-
te, constând în parcări, trotuare şi alei asfaltate, cu o mare aglomeraţie de autoturisme. În interio-
rul sau jurul oraşelor la distanţe mai mici sau mai mari pot exista unul sau mai multe nuclee in-
dustriale, dar şi parcuri, spaţii de recreare, de practicare a sporturilor, păduri, ape stătătoare sau
curgătoare.
c. Areale specifice zonelor industriale şi infrastructurii C.F.R., precum cele din Burdujeni,
Iţcani, Şcheia, care s-au redus considerabil în favoarea celor anterioare.
d. Areale topoclimatice specifice parcurilor, spaţiilor verzi şi micilor păduri, cu suprafaţă
activă mai apropiată de cea naturală, cu mai mult aer curat, cu spaţii de recreare şi sport (Parcul
Şipote, Pădurea Cetăţii Sucevei, Parcul Central şi Areni, Pădurea Zamca etc.).
În cadrul unui oraş întins, toate topoclimatele puternic antropizate rămân totuşi sub influ-
enţa suprafeţei active determinate de relieful predominant, apropierea unui luciu de apă sau ve-
getaţie, ca cele specifice:
- albiei majore şi teraselor inferioare (de pe vale Sucevei);
- versanţilor cu diverse expoziţii (Burdujeni – parţial cu expoziţie sudică);
- platourilor interfluviale (oraşul vechi Suceava);
- grădinilor localnicilor şi terenului agricole (Sf. Ilie, Şcheia, Iţcani, Burdujeni, Plopeni,
Ipoteşti, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Suceava etc.).
Pe fondul topoclimatelor urbane complexe apar şi o serie deosebită a microclimatelor
specifice, caracteristice diverselor tipuri de vegetaţie (microclimatul ierbii, gazonului, al straturi-
lor cu flori, al acoperişurilor locuinţelor, a asfaltului etc.).
Gradul deosebit al intervenţiei antropice în modificarea aproape totală a tipului suprafe-
ţei active naturale în arealele urbane dezvoltate, justifică pe deplin includerea acestora în cadrul
topoclimatelor complexe de prim rang.
În stabilirea unor diferenţieri topo şi microclimatice au existat încercări şi chiar realizări
anterioare, cel puţin la nivelul oraşului Suceava, dintre care sunt demne de amintit cele ale cadre-
lor didactice şi cercetătorilor din învăţământul universitar sau din alte domenii (Adela Ceauşu,
1983, Apăvăloaie şi colab.,1984), care au delimitat, inclusiv prin determinări şi măsurători mete-
orologice directe în teren, mai multe areale specifice.
217
218
Cap. V. DEZVOLTAREA DURABILĂ, CLIMA, CONFORTUL ŞI
SĂNĂTATEA ORGANISMULUI UMAN
5.1. DEZVOLTAREA DURABILĂ, CONCEPT ŞI OBIECTIVE

Dezvoltarea durabilă, aşa cum este definită de raportul Comisiei Mondiale pentru Me-
diu şi Dezvoltare (cunoscut sub denumirea de Raportul Brundtland), presupune realizarea unei
interdependenţe între cele trei modalităţi principale de atingere a acestui deziderat: educaţie, cer-
cetare ştiinţifică, acţiune politico-adminstrativă.
Conceptul de dezvoltare durabilă (înlocuind conceptul de eco-dezvoltare) a fost formulat
clar în raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare (1978), comisie reunită sub egida
ONU şi condusă de fostul premier laburist norvegian Gro Harlem Brundtland. Comisia defineşte
dezvoltarea durabilă ca fiind „o dezvoltare care satisface necesităţile prezentului fără a compro-
mite necesităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi şi aspiraţii”, concluzio-
nând că dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului pot fi compatibile dacă la nivel mondial s-ar
realiza o reformă adecvată în teoria şi practica economică.
Ideea de dezvoltare durabilă rezultă din încercarea de a sublinia interdependenţa dintre
creşterea economică şi calitatea mediului. Cauza apariţiei problemelor de mediu este determinată
de faptul că beneficiul consumatorilor individuali de resurse naturale este realizat pe cheltuiala
comunităţii, ceea ce înseamnă că resursele naturale sunt consumate peste limita intereselor co-
mune, astfel încât rezervele sunt de cele mai multe ori în pragul epuizării. Astăzi, este aproape
unanim acceptat că dezvoltarea care distruge resursele naturale nu se poate numi în nici un caz
dezvoltare.
Aspiraţiile de aderare a României la Uniunea Europeană, ca şi a tuturor celorlalte ţări din
Europa centrală şi de est, a fost firească, cu toate avantajele şi obligaţiile care decurg de aici. Din
punct de vedere economic şi social decalajul între Europa de vest şi cea Centrală şi de Est este
mare, motiv pentru care aderarea este condiţionată de atingerea normelor şi standardelor în vi-
goare în Europa occidentală. Iar în privinţa protecţiei mediului acestea sunt foarte pretenţioase.
„Finitudinea resurselor şi supragenerarea de deşeuri ne pun în faţa rezolvării celei mai dificile
probleme care i s-a pus vreodată omenirii şi anume comutarea de la orientarea spre producţie,
la orientarea spre conservare” (Manoleli, 2008).
Dezvoltarea durabilă îşi propune să realizeze trei tipuri de abordări (pentru rezolvarea ce-
lor trei categorii de obiective: economice, sociale, ecologice. Într-o primă etapă cele 3 categorii
de obiective au fost considerate independente unul fata de celelalte, abia din anii 80 începând sa
se accentueze necesitate realizării unei interdependenţe între domeniile respective.
Obiectivele dezvoltării durabile presupun realizarea a 3 categorii de abordări:
• economică, care se bazează pe principiul generării unui venit maxim în condiţiile men-
ţinerii capitalului natural, uman şi economic;
• ecologică ce se bazează pe susţinerea stabilităţii sistemelor biologice naturale şi
antropizate. În tendinţa de a oferi cât mai multe oportunităţi generaţiilor viitoare se înscrie şi
conservarea biodiversităţii globale, indiferent de avantajele cunoscute în prezent pentru câteva
specii;
• socio-culturală, care se bazează pe menţinerea stabilităţii sistemelor sociale şi cultura-
le, pentru determinarea unei echităţi intra - şi inter - generaţionale prin păstrarea diversităţii cul-
turale şi încurajarea pluralismului de idei.
Programele guvernamentale de mediu trebuie să includă soluţii ce pot fi utilizate în pla-
nurile manageriale prin planificare, reglementare, cercetare, realizarea de noi infrastructuri etc.
Cunoaşterea stocurilor resurselor naturale reprezintă o cerinţă majoră pentru gospodărirea adec-
vată a acesteia, integrarea obiectivelor de mediu în activitatea decizională fiind un deziderat greu
de atins. De aceea identificarea oricărui precedent care poate fi folosit drept exemplu este foarte
utilă. Se impune evaluarea activităţi instituţiilor şi organismelor care se ocupă de managementul
mediului pentru a asigura luarea unor decizii corespunzătoare.
Dezvoltarea durabilă este controlată de trei laturi (factori) ale activităţii umane: societatea
civilă, administraţia locală şi centrală, sectorul industrial. În acelaşi timp, pentru a defini dezvol-
tarea durabilă trebuie evidenţiat modul în care interacţionează domeniile economic, politic, cul-
tural, între ele şi cu domeniul social, natură şi societate.
Domeniul economic condiţionează aspectele sociale prin producţia şi distribuţia bunurilor
şi serviciilor, venind în întâmpinarea necesităţilor populaţiilor umane. Autorităţile sunt chemate
să asigure o politică în centrul căreia este plasat omul şi drepturile sale (fig. 193).
Având în vedere importanţa
deosebită a domeniului economic (a SOCIAL CULTURAL
dezvoltării economiei) în cadrul
unei dezvoltări durabile, am analizat
pe scurt raporturile dintre climă şi
ramurile economiei care au legături
directe şi clare în capitolul separat POLITIC DEZVOLTARE NATURA
DURABILĂ (resurse, servicii)
anterior.
Este unanim recunoscut
faptul ca educaţia este mijlocul cel
mai eficace de care dispune o socie- ECONOMIC POPULAŢIA UMANĂ
tate pentru a răspunde provocării
viitorului. Progresul depinde din ce Fig. 193. Domenii care interacţionează pentru realizarea
în ce mai mult de capacitatea de dezvoltării durabile (DD)
cercetare, inovare, adaptare a noilor
generaţii. Accesul la educaţie este condiţia sine qua non a participării tinerilor la viaţa social-
economică şi culturală de la toate nivelurile societăţii. Evident ca educaţia nu rezolvă în totalitate
problemele contemporane dar, trebuie să facă parte din efortul de a crea noi raporturi între mem-
brii societăţii şi de a genera un respect crescut la nevoile de protecţie a mediului. In mod evident
educaţia nu trebuie să se limiteze la instrucţia şcolară, adică la aspectele sale formale şi informa-
le, un rol de neglijat avându-l familia, comunitatea locală şi mass-media în general
Vasta comunitate a educatorilor constituie o resursă umană extrem de importantă dar ca-
re este puţin folosită pentru nevoile dezvoltării durabile şi al cărei aport se poate dovedi preţios
în toate comunităţile locale. Educaţia serveşte societatea oferind o reflectarea critica a lumii con-
temporane. Este de asemenea mijlocul de a disemina cunoştinţe şi de a dezvolta competente, de a
face comportamentele, valorile şi modul de viaţă sa evolueze în sensul dorit.
Creşterea receptivităţii faţă de mediu şi de problematica dezvoltării durabile asigură spri-
jinul şi înţelegerea publicului. Este necesara diseminarea noilor informaţii şi concepte nu numai
pentru a mobiliza suportul populaţiei ci şi pentru a folosi metode de lucru bazate pe consultarea
publicului în toate domeniile.
Un public conştient şi informat asupra necesitaţii dezvoltării durabile va insista pentru in-
troducerea în planurile de învăţământ a acelor cursuri/materii care facilitează participarea tineri-
lor la realizarea dezideratului acestui concept. O abordare care oferă mari şanse de succes este
realizata de programele de educaţie comunitara non-formală şi programe locale de comunicarea
pe probleme de mediu. Aceste programe au avantajul de a fi legate direct de acţiune în scopul
limitării sau rezolvării problemelor de mediu. Iniţial, promotorii dezvoltării durabile, ca şi ecolo-
giştii care i-au precedat, au considerat ca este suficient sa se aibă în vedere demersul ştiinţific,
fără a căuta modalităţi eficiente de comunicare a rezultatelor către public, la care se adaugă in-
fluenţele diferitelor grupuri de interes, ineficacitatea strategiilor de comunicare alese şi comple-
xitatea mesajului ce trebuie transmis.
Favorabil pentru viitorul omenirii de cele mai multe ori este costisitor sau inoportun pen-
tru diferite grupuri sau indivizi. De exemplu, sectorul industriei energetice se opune aplicării
220
Cap. V. Dezvoltarea durabilă, clima, confortul şi sănătatea organismului uman
unor măsuri de limitare a emisiilor de gaze de seră, chiar dacă există argumente ce demonstrează
că acumularea acestora este responsabilă de încălzirea climei.
Până nu demult, apărătorii intereselor comune aveau dificultăţi în transformarea compe-
tenţelor în modalităţi de influenţare a grupurilor de interese. În ultimele decenii, ecologiştii au
demonstrat posibilitatea convertirii interesului crescând al publicului pentru starea naturii, într-o
contribuţie eficientă la adoptarea unor măsuri pentru rezolvarea problemelor concrete. Deşi în
majoritatea ţărilor problemele de mediu beneficiază de un mai mare interes din partea publicului
larg, acesta continuă însă să fie dezinteresat faţă de măsurile ce vizează promovarea politicilor
privind populaţia, dezvoltarea socială, reducerea sărăciei etc.
Pentru reorientarea educaţiei din perspectiva dezvoltării durabile trebuie luat în conside-
raţie faptul că obiectele de studiu tradiţionale nu mai pot rămâne izolate unele de altele, fiind ne-
cesară o acţiune la interfaţa disciplinelor, pentru a putea înţelege complexitatea problematicii
lumii contemporane.
Pentru ca educaţia să progreseze în sensul dezvoltării durabile se impune ca aceasta să se
realizeze pe tot parcursul vieţii, să se pună în slujba tuturor celor care vor să înveţe şi să furni-
zeze oportunităţi de punere în aplicare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite an-
terior. O dată cu accelerarea ritmului acumulării de cunoştinţe, concepţia că perioada de şcolari-
tate este singura care trebuie să fie pregătitoare pentru viaţă a devenit caducă.
Cunoaşterea progresează în manieră exponenţială, iar nevoia de a înţelege şi a găsi soluţii
într-un ritm chiar şi mai rapid. De aceea este dificil de spus care vor fi principalele necesităţi
educaţionale în următorii 5, 10 sau 20 de ani. Ceea ce este cert este faptul ca noile elemente
educaţionale nu se vor înscrie perfect în vechile structuri, de aceea va fi nevoie de o cooperare
crescută între toate sectoarele societăţii.
Importanţa educaţiei a fost pusă în evidenţă la a XIX-a Sesiune extraordinară a Adunării
Generale a ONU, din 1997, convocată pentru examinarea nivelului de aplicare al Agendei 21, la
5 ani de la Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro. Rezoluţia adoptată sub-
liniază că pentru o dezvoltare durabilă este necesar ca sistemele educaţionale să fie finanţate co-
respunzător pentru a li se asigura eficacitatea la toate nivelurile, pentru a permite tuturor să-şi
dezvolte capacităţile şi aptitudinile individuale. Chiar în ţările cu sisteme educaţionale dezvoltate
se impune reorientarea programelor de formare şi sensibilizare a opiniei publice în sprijinul dez-
voltării durabile.
Societatea civilă, prin latura sa educaţională, trebuie să determine dezvoltarea capacităţi-
lor omului de a dobândi principii etice şi de a depăşi frontierele actuale ale cunoaşterii. Esenţa
dezvoltării durabile este reprezentată de integrarea armonioasă a dezvoltării economice, a guver-
nării responsabile, a asigurării coeziunii sociale şi a comuniunii om-natură, aspecte relevante de
principiile dezvoltării durabile aşa cum au fost ele formulate în cadrul Agendei 21 a Conferinţei
ONU pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio (1992), dintre care spicuim:
- oamenii trebuie să se afle în centrul tuturor iniţiativelor de dezvoltare;
- căutarea soluţiilor pentru rezolvarea problemelor să se facă printr-o abordare holistică,
făcând apel la ştiinţă şi tehnologie;
- încurajarea comunităţilor umane de a-şi recunoaşte valorile culturale, morale şi spiritua-
le şi capacitatea lor de auto-determinare prin respectarea drepturilor la propria dezvoltare;
- suveranitatea naţională presupune asigurarea securităţii oamenilor şi a calităţii mediului,
pacea, ordinea şi unitatea naţională;
- participarea democratică la luarea deciziilor şi viabilitatea instituţională care să asigure
convergenţa de interese a diferitelor grupuri;
- dezvoltarea economică viabilă, bazată pe echitate între comunităţi, vârste, clase sociale,
grupuri etnice, zone geografice, generaţii etc.;
- distribuţia populaţiei umane să nu depăşească capacitatea de suport a mediului, iar sănă-
tatea ecologică prin recunoaşterea naturii ca o moştenire comună pentru generaţiile viitoare;
- echitatea între zone biogeografice în managementul resurselor naturale;
- cooperarea globală a naţiunilor de pe Terra.
221
Pentru a îndeplini acest deziderat este necesară urmarea unor strategii precise, din punct
de vedere economic, politic, cultural, tehnologic, ştiinţific, ecologic, social, instituţional.
5.2. DIRECŢII ALE DEZVOLTĂRII DURABILE ÎN PODIŞUL SUCEVEI

5.2.1. Obiectivele Strategiei Regionale Nord-Est 2007-2013
În Strategia de Dezvoltare Regionala Nord-Est 2007-2013 au fost identificate şi elemen-
te ale dezvoltării durabile specifice Podişului Sucevei, ce vor fi prezentate succint în următoarele
rânduri.
Planul de Dezvoltare Regională Nord Est (PDR Nord-Est) reprezintă cererea de finanţare
a regiunii, fiind instrumentul prin care regiunea îşi promovează priorităţile şi interesele în dome-
niul economic şi social, reprezentând în acelaşi timp contribuţia regiunii la elaborarea Planului
Naţional de Dezvoltare şi a Programelor Operaţionale. In perioada martie 2004 - februarie 2005
a fost elaborat, în cadrul unui larg parteneriat regional, PDR Nord-Est 2007-2013, stabilit con-
form Hotărârii de Guvern 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de
Dezvoltare.
Grupurile de lucru regionale au fost dezvoltate pe următoarele tematici:
- Dezvoltarea infrastructurii şi protejarea mediului;
- Dezvoltarea mediului de afaceri;
- Dezvoltarea turismului;
- Dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor sociale;
- Agricultura şi dezvoltare rurală.
Strategia de Dezvoltare a Regiunii Nord-Est a fost elaborată respectând principiul parte-

neriatului şi având la baza nevoile desprinse din Analiza socio-economica a regiunii şi Analiza
SWOT.
Regiunea Nord-Est, prima dintre cele opt regiuni de dezvoltare, sub aspectul mărimii şi al
populaţiei, se situează pe ultimul loc în România în raport cu produsul intern brut regional pe cap
de locuitor, datorită pe de o parte nivelului scăzut al productivităţii, iar pe de altă parte a unui ni-
vel al infrastructurii fizice şi de utilităţi dintre cel mai scăzute din punct de vedere cantitativ şi
calitativ. Totodată, regiunea a înregistrat pe orizonturi largi de timp cote înalte ale ratei şomaju-
lui.
In acest context, obiectivul general al Strategiei Regionale Nord-Est 2007-2013 este re-
ducerea decalajului existent faţă de regiunile dezvoltate ale României prin creşterea gradului de
competitivitate şi atractivitate regional. În restructurarea obiectivelor dezvoltării actuală se va
pune accent pe căile de comunicaţie, pe agricultură (cu ramurile specifice), pe silvicultură şi tu-
rism, care să contribuie indirect la reducerea decalajului faţă de vestul ţării.
1 - Infrastructura şi mediul
Are ca obiectiv de bază dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice şi sociale, pre-
zervând în acelaşi timp condiţiile de mediu.
Măsurile ce se impun pentru această prioritate sunt:
1.1 - Modernizarea infrastructurii locale şi regionale de transport rutier. Are drept obi-
ectiv reabilitarea şi modernizarea infrastructurii rutiere în vederea asigurării unui acces mai rapid
şi sigur către zonele urbane, turistice, de afaceri şi punctele de frontieră ale regiunii. Din analiza
economico-socială a Regiunii Nord Est rezultă o situaţie extrem de critică a drumurilor judeţene
şi comunale (care deţin 80% din totalul drumurilor publice regionale), gradul de modernizare a
acestora fiind de numai 8,5% - 2004.
Un punct forte al regiunii îl constituie drumul european E85, care străbate regiunea pe
axa nord-sud, făcând legătura unor oraşe importante ale regiunii cu capitala României.
Analiza SWOT surprinde ca punct slab poluarea atmosferica constanta în marile oraşe,
datorată traficului rutier, care va putea fi soluţionată şi prin realizarea de şosele de centură. Prin
222
poziţionarea regiunii pe viitoarea graniţă de est a Uniunii Europene, există posibilitatea dezvoltă-
rii fluxurilor comerciale. Se impune deci şi modernizarea drumurilor judeţene care fac legătura
între oraşe şi puncte rutiere de trecere a frontierei.
Conform Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional, judeţele din nordul regiunii vor
fi străbătute de viitoarea autostrada Cluj-Napoca – Dej – Bistriţa – Suceava – Botoşani –
Ştefăneşti – Republica Moldova.
In regiune există zone afectate de calamităţi naturale, în principal alunecări de terenuri şi
inundaţii. Drumurile afectate de alunecări de terenuri sunt drumuri de acces, care fac legătura
între re şedinţe de judeţ.
1.2 - Modernizarea gărilor şi a reţelei feroviare. Regiunea Nord-Est este traversată de
două din cele opt magistrale ale ţării, ce leagă Bucure şti cu Ucraina, respectiv Republica Mol-
dova. Deci reabilitarea şi modernizarea gărilor şi unităţilor de triaj marfă în vederea asigurării
unui confort al pasagerilor şi optimizării transportului de mărfuri în conformitate cu standardele
europene sunt absolut necesare.
Pentru a fi la nivelul standardelor europene, staţiile de cale ferată amplasate pe magistrala
feroviară 600, respectiv 500 şi a căilor de legătură cu aceasta (judeţul Suceava), necesită lucrări
de reabilitare a clădirilor şi utilităţilor. Totodată e necesară urmărirea introducerii sistemului in-
formatic în staţiile mari pentru eliberarea legitimaţiilor de călătorie cât şi a unui sistem de semna-
lizare/orientare pentru staţiile de cale ferată care să urmărească accesul către alte mijloace de
transport şi obiective turistice.
1.3 - Modernizarea infrastructurii aeroportuare. Dezvoltarea şi modernizarea infrastruc-
turii aeroportuare în vederea sprijinirii mediului de afaceri şi îmbunătăţirii accesului la patrimo-
niul turistic regional prin aeroportul Suceava.
1.4 - Reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de mediu. In regiune, numai localităţile
urbane sunt dotate cu staţii de epurare a apelor uzate, cele mai multe dintre acestea datorita dotă-
rilor necorespunzătoare şi insuficientei capacităţi nu funcţionează corespunzător.
In domeniul sistemelor de management al deşeurilor, dotările şi infrastuctura existentă
sunt extrem de reduse, necorelate cantitativ şi calitativ cu efectivul populaţiei regionale.
O atenţie deosebită în actualul exerciţiu de planificare trebuie acordată şi eliminării efec-
telor negative ale sistemului actual de gestionare a deşeurilor spitaliceşti.
Poluarea accidentală a apelor curgătoare şi a lacurilor a dus la degradarea faunei şi florei
aferente acestora, scăzând foarte mult gradul de atractivitate a acestora pentru activităţi de re-
creare a locuitorilor şi a scăderii afluenţei de turism de profil (vânătoare şi pescuit).
Problemele generate de fenomenele hidrometeorologice periculoase (inundaţii, alunecări
de teren, eroziune, distrugerea recoltelor, gospodăriilor, podurilor, podeţelor, drumurilor, reţele-
lor electrice, canalizărilor etc.) au costuri economice şi umane ridicate. Aceste fenomene conduc
la reducerea calităţii vieţii prin afectarea directă sau indirectă a locuitorilor şi a agenţilor econo-
mici. În plus, alunecările de teren produse pe suprafeţe mari duc la modificarea şi scăderea valo-
rii peisagistice, iar materialele aluvionare care ajung în râuri au impact direct asupra florei şi fa-
unei acvatice şi generează colmatarea acumulărilor hidroenergetice şi a amenajărilor piscicole.
Impact pozitiv aşteptat, constă în îmbunătăţirea calităţii aerului, a stării de sănătate a po-
pulaţiei şi reducerea cheltuielilor pentru îngrijirea sănătăţii, reducerea cheltuielilor pentru întreţi-
nerea clădirilor, monumentelor etc., ameliorarea calităţii componentelor mediului, în ansamblu.
1.5 - Dezvoltarea infrastructurii energetice. Îmbunătăţirea standardului de viaţă a locui-
torilor şi creşterea atractivităţii de investire în mediul urban prin crearea, extinderea şi moderni-
zarea infrastructurii energetice.
Municipiile şi oraşele sunt conectate la sistemul de distribuţie a gazelor naturale, în timp
ce majoritatea comunelor şi satelor nu sunt conectate.
1.6 - Reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii educaţionale, sociale si de sănătate. Îm-
bunătăţirea condiţiilor de instruire, creşterea gradului de sănătate a populaţiei regiunii şi sprijini-
rea incluziunii sociale a categoriilor marginalizate şi excluse social prin reabilitarea şi moderni-
zarea infrastructurii aferente acestor servicii, deoarece cea mai mare parte a instituţiilor de învă-
223
ţământ şi sănătate au o situaţie precară a infrastructurii, necesitând atât lucrări de reabilitare cât şi
de modernizare.
Se impune refacerea infrastructurii educaţionale formata din şcolile de artă şi meserii. De
asemenea este necesară sprijinirea dezvoltării de unităţi de învăţământ private, de profil
vocaţional tehnic, şcoli de ucenici, fondate de asociaţii profesionale, fundaşii, agenţi economici,
autorităţi publice. Un rol deosebit revine învăţământului superior sucevean.
1.7 - Înfiinţarea centrelor de asistenţă socială. Întărirea infrastructurii de servicii sociale,
centrele având drept grup ţintă toate categoriile defavorizate şi în special persoane în vârsta şi
minori din familii trăind la nivelul subzistentei, oferindu-le activităţi menite sa-i integreze mai
bine în societate.
1.8 - Reabilitare urbană. Atragerea investitorilor şi turiştilor străini cât şi creşterea stan-
dardelor de viaţă a locuitorilor prin îmbunătăţirea imaginii mediului urban.
Reabilitarea urbană este absolut necesară, deoarece, se constata în majoritatea cazurilor
următoarele:
- necorelarea între creşterea parcului de autoturisme şi reţeaua stradala existentă pe de o
parte şi parcările auto pe de altă parte;
- creşterea în ultima vreme a poluării atmosferice datorită traficului rutier;
- reţea pietonală şi stradală uzată şi învechită;
- reţea de iluminare publică ineficientă;
- infrastructura degradată a caselor de cultură şi bibliotecilor;
- numărul redus al spatiilor verzi, a parcurilor de joacă pentru copii;
- infrastructură de agrement aproape inexistentă.
2. Sprijinirea afacerilor
Consolidarea mediului de afaceri prin creşterea competitivităţii şi eficientei microîntre-
prinderilor şi IMM-urilor.
2.1. Investiţii pentru sprijinirea creării IMM-urilor, microîntreprinderilor şi dezvoltării
celor existente.
2.2 - Servicii de consultanţă în/ şi pentru dezvoltarea afacerilor în regiune. Îmbunătăţi-
rea competenţelor în afaceri, de marketing şi promovare ale firmelor existente în vederea creşte-
rii competitivităţii şi a vânzărilor pe pieţele interne şi internaţionale.
Pregătirea IMM-urilor din regiune pentru accesul produselor şi serviciilor lor pe Piaţa
Unica a UE şi creşterea atractivităţii acestora în faţa partenerilor de afaceri europeni.
2.3 - Cercetare, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic. Crearea şi dezvoltarea unui
cadru stimulativ de desfăşurare a activităţii de cercetare, dezvoltare şi inovare şi transferarea re-
zultatelor obţinute, mai ales în structurile universitare sucevene, către mediul de afaceri.
3. Turism
Realizarea de investiţii şi dezvoltarea de noi servicii turistice în vederea valorificării po-
tenţialului turistic regional.
3.1 - Investiţii în turism, deoarece se constată:
- calitatea slaba a serviciilor oferite în anumite zone turistice;
- gradul inegal de modernizare a infrastructurii existente;
- potenţialul turistic existent este slab promovat.
3.2 - Promovarea potenţialului turistic. Valorificarea potenţialului turistic regional prin
dezvoltarea de noi servicii turistice şi de acţiuni specifice, precum dirijarea resurselor financiare
în funcţie de acest potenţial.
4 - Dezvoltarea rural-agrară
4.1 - Dezvoltarea infrastructurii rurale, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a po-
pulaţiei rurale şi a creşterii atractivităţii acestor zone. Se impun măsuri imediate, deoarece există
probleme ce reies din analiza mediului rural, ca:
- infrastructura fizică rutieră precară, cea mai mare parte a drumurilor comunale fiind
nemodernizate;
- lipsa conectării la reţeaua de apă potabilă, canalizare, sau de distribuţie a gazului metan
224
a majorităţii satelor;
- inexistenţa sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor, de transport şi depozitare a
acestora.
Sunt necesare acţiuni urgente de creare, extindere, reabilitare şi modernizare a infrastruc-
turii din mediul rural, astfel încât să se poată asigura o creştere economică a acestor zone şi con-
diţii de viaţă decente pentru populaţie.
Dacă se vor lua aceste măsuri, se vor obţine efecte pozitive, ca: creşterea productivităţii
terenurilor agricole, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, utilizarea durabilă a resurselor, crearea de
noi locuri de muncă, conservarea biodiversităţii şi a cadrului biogeografic natural, moderarea pa-
rametrilor meteorologici şi hidrologici.
5.2 Diversificarea activităţilor economice alternative din mediul rural prin:
- încurajarea activităţilor meşteşugăreşti/artizanale;
- dezvoltarea turismului rural (turism pentru pescuit, turism ecvestru, cicloturism) şi a
agroturismului;
- dezvoltarea acvaculturii, sericiculturii, apiculturii;
- dezvoltarea fermelor de melci şi broaşte;
- cultivarea şi procesarea ciupercilor;
- investiţii noi şi/sau modernizarea colectării, depozitarii, procesării şi marketingului
fructelor de pădure, a plantelor medicinale şi aromatice;
- înfiinţarea unor centre teritoriale de colectare a produselor agricole,
- diseminarea informaţiilor europene necesare mediului rural.
6. Dezvoltarea resurselor umane şi serviciilor sociale, a formării continue, sprijinul pen-
tru dobândirea de competente antreprenoriale, dezvoltarea de servicii aferente sistemului integrat
de formare a categoriilor dezavantajate, sprijin pentru calificarea/reconversia profesionala a po-
pulaţiei active din mediul rural, dezvoltarea formării iniţiale, întărirea capacităţii administrative
şi eficientizarea managementului fondurilor structurale, dezvoltarea de servicii existente şi înfiin-
ţarea de noi servicii comunitare alternative, reprezintă o parte din obiectivele urmărite.
5.3. IMPLICAŢIILE CLIMEI ASUPRA AGRICULTURII DURABILE

5.3.1. Agricultura durabilă şi alimente ecologice
Conceptul de „dezvoltare durabilă” a fost definit de Lester Brown, directorul Institutului
„Worldwatch”, care în cartea sa „Planul B” (2003 şi 2006), sublinia că actuala economie mondi-
ală este nesustenabilă din punct de vedere ambiental, deoarece iroseşte resursele planetare şi de-
teriorează mediul înconjurător. Ideea a luat amploare cu ocazia celei de „A 12-a conferinţe asu-
pra climatului” de la Nairobi (Kenia) din anul 2006, când s-au prezentat date privind o serie de
fenomene negative din ultimele decenii care au o intensitate alarmantă: inundaţii, furtuni, uraga-
ne, secetă, progresul deşertizării.
Aceste fenomene au condus la perturbări grave în agricultură, exprimate prin diminuarea
cantitativă şi calitativă a recoltelor, extinderea bolilor tropicale şi subtropicale, cu influenţă nega-
tivă asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor; periclitarea biodiversităţii, inclusiv dispariţia alar-
mantă a numeroase specii din flora şi din fauna mondială.
Agricultura durabilă implică alimente sănătoase pentru consumatori la preţuri echilibrate,
respectarea mediului, o atenţie acordată animalelor, metode economice viabile, o contribuţie la
înfrumuseţarea peisajelor, protejarea ecosistemelor preţioase şi a biodiversităţii. Prin urmare,
agricultura durabilă are ca obiective exacte producerea de alimente în cantităţi suficiente şi de
calitate, conservarea resurselor naturale (produsele obţinute din natură trebuie să se întoarcă sub
diferite forme în natură), administrarea peisajului etc.
Prin urmare, agricultura durabilă este guvernată de trei scopuri principale:
- sănătatea mediului;
- profitabilitatea economică ;
225
- echitatea social-economică.
Acestea trebuie să se realizeze cu un consum optim de apă şi nutrienţi din sol (prezente
natural sau prin adaos artificial), precum şi de energie (radiativ-calorică şi luminoasă - naturală,
sau artificială în sere), prin diverse activităţi agricole care să afecteze în cât mai mică măsură ca-
litatea solului (prin destructurare, eroziune, poluare, sărăcire în substanţe organice şi humus) şi
aerului (prin poluare).
Ca rezultat al unor intervenţii neraţionale (poluare industrială, mai ales petrolieră şi chimice,
depozitarea de deşeuri sau efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor agricole, slaba reacţie faţa de
fenomenele de eroziune) se constată compactări, distrugeri ale structurii solului, epuizări ale substan-
ţelor nutritive, ducând la diminuarea fertilităţii solurilor în agricultură. Sub acest aspect, solurile din
Podişul Sucevei, ca de altfel şi din România şi-au redus fertilitatea (după unele date, 50% au o ferti-
litate redusă sau foarte redusă, 20,7% o fertilitate moderată şi doar 27% posedă în prezent o fertilitate
ridicată şi foarte ridicată).
În ceea ce priveşte structura ecologică a capitalului natural, se constată că actuala configura-
ţie (compoziţia, ponderea categoriilor de ecosisteme, distribuţia spaţială) mai deţine câteva ecosiste-
me naturale şi semi-naturale care îşi menţin în bună parte caracterul multifuncţional şi generează pe
cont propriu o gamă largă de resurse şi servicii pentru susţinerea şi alimentarea populaţiei şi activită-
ţilor economice (diverse tipuri de ecosisteme forestiere, ecosisteme terestre cu vegetaţie ierboasă -
păşuni şi fâneţe din zonele de deal şi de luncă şi ecosisteme acvatice).
În jur de 45% din structura ecologică a capitalului natural este în prezent constituită din eco-
sisteme agricole preponderent mono-funcţionale care au fost organizate, înainte de 1990, pentru pro-
ducţia intensivă de resurse alimentare de origine vegetală şi animală sau de materii prime pentru in-
dustria alimentară şi textilă. În ultimii 20 ani, majoritatea marilor exploataţii agricole de stat sau co-
lective şi infrastructura lor fizică (sisteme de irigaţii, bazele de unelte şi maşini agricole, infrastructu-
ra fermelor zootehnice) au fost descompuse în peste 4 milioane de ferme mici (preponderent de sub-
zistenţă) sau abandonate, distruse sau deteriorate.
Sistemele de producţie agricolă din structura capitalului natural sunt afectate în proporţie de
peste 50% de fenomenul de eroziune (cu pierderi dificil de estimat, mai ales în humus), secetă pre-
lungită şi frecventă (mai ales în sud-estul Podişului Sucevei), alunecări de teren, carenţă de fosfor şi
potasiu. În ultimii ani, o mare parte din suprafaţa terenurilor arabile au rămas necultivate (cca. 12%
în Podişul Sucevei, faţă de 17% la nivel naţional, în 2006).
Principalii factori care au indus, în ultimele decenii, modificarea compoziţiei şi structurii
ecologice, respectiv a capacitaţii de susţinere şi bio-productive a capitalului natural al României, im-
plicit al Podişului Sucevei, pot fi identificaţi în obiectivele strategiilor de dezvoltare socioeconomică
şi în mijloacele folosite pentru punerea lor în practică în perioada 1960-1989:
- extinderea şi intensificarea sistemelor de producţie agricole prin transformarea unor ecosis-
teme naturale sau semi-naturale în terenuri arabile şi amenajarea lor pentru aplicarea tehnologiilor de
producţie intensivă (luncile inundabile ale râurilor Siret, Moldova şi Suceava şi transformate în eco-
sisteme agricole intensive; o mare parte din păşunile cu vegetaţie de silvostepă şi a terenurilor cu ex-
ces de umiditate au fost transformate în terenuri arabile; perdelele forestiere şi multe corpuri de pădu-
re au fost defrişate etc.);
- industrializarea rapidă prin dezvoltarea infrastructurii de producţie în mari unităţi, a an-
trenat creşterea consumului de resurse neregenerabile (minerale şi energetice) din surse autohtone şi
externe, contribuind masiv la poluarea aerului, apelor de suprafaţă şi subterane şi a solului; la aceasta
s-a adăugat poluarea directă şi indirectă cauzată de gestionarea defectuoasă a instalaţiilor de depolua-
re sau chiar lipsa acestora în cadrul capacitaţilor de producţie din marea industrie;
- concentrarea industriei forestiere în mari unităţi, ceea ce a favorizat supraexploatarea pă-
durilor naturale şi deci, dezechilibrarea ecologică a unor bazine hidrografice;
- executarea de lucrări hidrotehnice ample pentru crearea acumulărilor de apă şi protecţia
împotriva inundaţiilor;
- creşterea capacitaţii de producţie a energiei electrice, inclusiv în centrale termoelectrice
mari, bazate pe consumul de cărbune inferior;
- dezvoltarea urbană şi transferul de populaţie din mediul rural, însoţite de măsuri insufici-
ente pentru colectarea şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor şi apelor uzate;
226
- dezvoltarea infrastructurii de transport, cu accent pe cel feroviar, fluvial şi maritim în con-

diţiile menţinerii unui parc de mijloace de transport, învechite fizic şi moral;
- diversificarea surselor şi creşterea densităţii emisiilor în fază lichidă, gazoasă şi solidă şi
intensificarea procesului de poluare prin încălcarea frecventă a limitelor maxime de emisie a agenţi-
lor poluanţi şi a prevederilor legale privind protecţia mediului;
- supraexploatarea resurselor naturale neregenerabile pentru a alimenta procesele de pro-
ducţie din economie;
- introducerea intenţionată sau involuntară de specii străine în ecosistemele naturale sau
agricole; pentru o bună parte din acestea s-au acumulat date semnificative care probează potenţialul
lor invaziv şi de perturbare a sistemelor naturale şi semi-naturale.
Acestea au generat profunde dezechilibre şi discontinuităţi care au fost corectate doar parţial,
sub impulsul spontan al mecanismelor de piaţă, în perioada 1990-2010. În procesul prelungit de tran-
ziţie spre guvernare democratică şi economia de piaţă funcţională au coexistat în diferite grade obiec-
tive politice şi forme de gestionare aparţinând atât vechiului cât şi noului ciclu de dezvoltare: pro-
prietatea de stat şi cea privată, administrare centralizată, iar mai recent şi locală.
Reorientarea cerinţelor dinspre cantitate spre calitate. Conştientizarea problemelor de
mediu. În cadrul acordului de integrare a ţării noastre în UE, una dintre măsurile impuse, printre
altele, este implementarea sistemului de agricultură ecologică. Aparent ceva nou şi uşor de pus în
practică, cunoscându-se faptul că nu se admit imput-uri de ordin chimic, sintetic, fapt oarecum
respectat forţat astăzi pe multe din suprafeţele agricole şi datorită costurilor mari şi a crizei actua-
le. Îngrijorătoare este însă lipsa cererii pe piaţă a produselor certificate ecologic, precum şi pute-
rea redusă de cumpărare a consumatorilor (preţul de vânzare a unui produs ecologic va fi mai ri-
dicat decât omologul său obţinut în sistem convenţional). Deci, cel puţin pentru început, întreaga
cantitate de produse agricole ecologice trebuie exportată.
Actele normative care operează în producţia de alimente se orientează mai ales în funcţie
de schimbarea de gândire intervenită faţă de sectorul agricol, fără a se referi exclusiv la producţia
agricolă primară, ci considerând întregul lanţ alimentar, de la producţia primară la consumatorul
final.
Acest complex agroalimentar este caracterizat prin:
- creşterea responsabilităţii celor care practică acest tip de activitate;
- creşterea nivelului de informare şi, prin acestea, oferindu-se posibilitatea de a ajunge
lider pe piaţă. Similar cu abordarea acestui complex agroalimentar, în accepţia convenţională, se
poate aborda şi lanţul producerii şi procesării produselor agroalimentare ecologice, faţă de pro-
vocările care s-au ivit în ultimii 10 ani, către un sector durabil, competitiv, acţionând în mod in-
dependent pe piaţă, pe baza standardelor specifice în vigoare pe piaţa U.E.
Comisia Codex Alimentarius defineşte agricultura organică ca „o abordare holistă a sis-
temului de management al producţiei, care promovează şi întreţine dezvoltarea sănătoasă a agro-
ecosistemelor, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Ac-
centul este orientat către utilizarea practicilor manageriale în acord cu utilizarea input-urilor ex-
terioare fermei, luând în considerare condiţiile regionale la care sistemele trebuie să se adapteze.
Aceasta se realizează prin utilizarea, acolo unde condiţiile permit, de metode agricole, biologice
şi mecanice, în opoziţie cu utilizarea substanţelor de sinteză, pentru a realiza orice funcţie speci-
fică în sistem cu utilizarea” (www.fermierul.ro).
In diferite ţări se utilizează termenii ecologic, biologic sau organic, care sunt sinonimi
(organic - termen utilizat în ţările de limbă engleză; biologic - în ţările de limbă franceză, italia-
nă, portugheză, olandeză; ecologic - în ţările de limbă daneză, germană şi spaniolă).
Principiile producerii şi procesării de alimente ecologice (organice, biologice):
- producerea de alimente cu calităţi nutritive ridicate, în cantităţi suficiente;
- interacţiunea în mod constructiv cu ciclurile şi sistemele naturale;
- încurajarea dezvoltării sistemelor de tip fermă, implicând toate verigile din circuitul bi-
ologic: microorganisme, sol, floră şi faună;
- menţinerea şi crestarea fertilităţii solului pe termen lung;
- promovarea sistemelor de exploatare raţională a resurselor de apă;
227
- utilizarea, în măsura posibilităţilor, în sistem închis, în ceea ce priveşte disponibilitatea

nutrienţilor;
- asigurarea condiţiilor de dezvoltare a animalelor, în conformitate cu prevederile legale
ale producţiei ecologice;
- minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile agricole;
- menţinerea biodiversităţii sistemului agricol;
- obţinerea de efecte pozitive pentru cei implicaţi în producţia ecologică, prin creşterea
calităţii vieţii, inclusiv prin asigurarea securităţii mediului, în conformitate cu Carta Drepturilor
Omului.
Obiectivele agriculturii ecologice ar putea fi astfel sintetizate:
- evitarea tuturor formelor de poluare la nivelul produselor cât şi cel al mediului;
- menţinerea fertilităţii naturale a solurilor, prin aceasta putându-se asigura de o manieră
durabilă securitatea alimentară;
- permiterea unui nivel de viaţă decent agricultorilor;
- producerea alimentelor în cantităţi suficiente şi la un nivel calitativ corespunzător, de
care depinde într-o mare măsură sănătatea consumatorilor.
Agricultură performantă, dar nesustenabilă
În prezent, pe plan mondial se practică, diferenţiat pe zone geografice şi social-
economice ale ţărilor, trei sisteme principale de agricultură (Salontai, 2007):
1. Agricultura industrială (convenţională), produs al societăţii superindustrializate, cu
efecte puternic poluante, greu controlabile si imprevizibile asupra echilibrului ecologic,
biodiversităţii si calităţii produselor alimentare; este tipul de agricultură performant dar
nesustenabil, aflat într-o etapă alarmantă, din cauza epuizării resurselor energetice fosile şi
multiplelor efecte negative asupra societăţii. Rezultatul benefic al agriculturii industriale îl con-
stituie doar creşterea productivităţii muncii şi sporirii recoltelor, care în ultimele 4-5 decenii s-au
dublat şi chiar triplat în numeroasele ţări ale lumii. El este sistemul dominant al agriculturii din
zilele noastre, al cărui schimbare în secolul XXI, este iminentă.
Ca urmare a dezvoltării industriei de îngrăşăminte chimice şi de pesticide în a doua jumă-
tate a secolului al XX-lea, în paralel cu extinderea şi diversificarea mecanizării şi automatizării
unor lucrări, agricultura a primit un tot mai accentuat caracter industrial, agro-ecosistemele natu-
rale fiind înlocuite în mod treptat cu agro-ecosisteme artificiale, puternic antropizate. Acest sis-
tem de agricultură, caracteristic societăţii superindustrializate, este deosebit de performant, dar
nesustenabil, deoarece necesită investiţii deosebit de mari şi foloseşte cantităţi apreciabile de
energie din carburanţi fosili, care adeseori depăşesc cuantumul de energie fixată prin fotosinteză.
Energia carburanţilor fosili este încorporată în producerea de îngrăşăminte şi de pesticide, în me-
canizarea integrală a lucrărilor agricole, în fabricarea, ambalarea şi depozitarea produselor etc.,
toate acestea contribuind la poluarea accentuată a mediului şi la dezechilibre ecologice, greu de
controlat şi adeseori imprevizibile.
2. Agricultura biologică (organică), în care producţia agricolă se realizează în exclusivi-
tate pe baza factorilor naturali, fără fertilizanţi chimici şi pesticide pentru protecţia plantelor.
Primele mişcări ale acestui sistem de agricultură apar încă din anul 1920, în Elveţia, în sensul
eliminării din practicile agricole a îngrăşămintelor chimice şi substanţele utilizate în combaterea
buruienilor, bolilor şi dăunătorilor (IONESCU Al., 1982).
Apreciind bunele intenţii ale adepţilor agriculturii biologice, acest sistem nu este oportun
în actuala etapă de dezvoltare ştiinţifică şi tehnică a societăţii, deoarece:
- nu este în măsură să asigure valorificarea potenţialului maxim de producţie a genotipu-
rilor de plante create în ultimul timp şi mai cu seamă a celor viitoare;
- nu va putea să rezolve nevoile de hrană în creştere continuă şi tot mai accelerată;
- asistăm la o reducere continuă a suprafeţelor agricole, pe seama extinderii construcţiilor
pentru activităţi social-economice (industrie, comerţ etc.). Diminuarea alarmantă a spaţiilor
verzi, consumatoare de bioxid de carbon şi generatoare de oxigen, necesar vieţii omului, se răs-
frânge asupra echilibrului mediului ambiant;
228
- cu privire specială la România, suprafeţe foarte mari de teren arabil, cca. 50% la nivel
naţional şi între 75-90% în zona colinară sunt necultivate, în stare de pârloagă, aflate într-o alar-
mantă situaţie de invazie a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.
3. Agricultura ecologică (durabilă) cu diferitele variante şi reguli, pentru care nu există
încă, din păcate o definiţie clară. Unii o identifică cu agricultura organică sau cu cea biologică,
fiind necesară delimitarea conţinutului şi structurile acestora.
Noţiunea de agricultură durabilă o întâlnim încă de la mijlocul sec. al XX-lea când a în-
ceput să se contureze de către oamenii de ştiinţă agronomi, economişti şi ecologişti printre care
acad. Gh. Ionescu şi Siseşti şi Ir. Staicu. În valorosul tratat de Agrotehnică vol. I (1958) autorii
menţionează că „elementul cel mai caracteristic al sistemului de agricultură durabilă este asola-
mentul cu alternarea culturilor”, subliniind că acesta se integrează benefic cu sistemele de lucrare
a solului, de aplicare a îngrăşămintelor şi de combatere a buruienilor.
Agricultura ecologică reprezintă o îmbinare a sistemului de agricultură industrială cu sis-
temul agriculturii biologice, menţinându-se aspectele pozitive ale fiecăruia dintre ele. Ea se ba-
zează pe folosirea mijloacelor şi metodelor ştiinţifice şi tehnice puse la îndemână de către socie-
tate, în scopul realizării de recolte mari de calitate superioară, în condiţiile protecţiei mediului
ambiant. Ea este agricultura viitorului, bazată pe o activitate mai ingenioasă, care să asigure o
abundenţă de produse alimentare, în condiţiile reducerii energiei fosile şi produselor chimice,
menţinerii fertilităţii naturale a solului ridicată, iar mediul înconjurător propice vieţii omului, a
ecosistemelor naturale, în ansamblul lor.
Componentele esenţiale ale sistemului de agricultură ecologică, cu particularităţile lor
specifice, pot fi următoarele:
- asolamentele de lungă durată (4-7 ani) cu structuri de culturi adecvate zonelor ecologi-
ce, inclusiv plante amelioratoare şi succesiuni bazate pe criterii ştiinţifice (Salontai Al. şi colab.,
1990);
- utilizarea cu precădere a fertilizanţilor naturali şi suplimentarea cu macro şi microele-
mente chimice, în doze echilibrate pe principiul „dozelor optime economic” aplicate în sol şi
foliar;
- pregătirea terenului în sistemul „lucrări minime” pentru creşterea productivităţii mun-
cii, economiei de energie şi de apă în sol;
- suplinirea necesarului de apă prin metode economicoase;
- combaterea integrală a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor pe cale mecanică, fizică,
chimică şi biologică, excluderea pesticidelor cu grad ridicat de toxicitate şi limitarea sau elimina-
rea totală a celor cu toxicitate redusă;
- cultivarea genotipurilor de plante şi creşterea raselor de animale cu însuşiri de produc-
tivitate, calitate şi fiziologice superioare;
- generalizarea sistemului de cultivare a plantelor şi creşterea animalelor în unităţi com-
plexe, în acelaşi agro-ecosistem, cu beneficiile lor reciproce, inclusiv procesarea şi valorificarea
produselor;
- aplicarea de tehnologii specifice pe terenurile în pantă, pentru combaterea eroziunii so-
lului şi de eliminare a excesului de apă pe terenurile plane. Fondul funciar se află într-o stare ac-
centuată de degradare complexă, fizică, chimică şi biologică;
- comasarea terenurilor şi generalizarea fermelor de dimensiuni mari şi mijlocii, în func-
ţie de condiţiile ecologice (climă, sol, orografie) şi de specificul formelor culturale (cultura mare,
legumicultură, floricultură, în câmp sau în staţii protejate). Ecologizarea este imposibil de reali-
zat pe proprietăţi cu parcele mici, orânduite haotic, cu culturi diferite;
- acordarea rolului cuvenit învăţământului şi cercetării ştiinţifice, factori determinanţi în
aplicarea şi generalizarea pârghiilor agriculturii ecologice din România.
Agricultura durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică. Obţinerea de producţii mari,
într-o situaţie de criză energetică prelungită, fără a prejudicia mediul ambiant şi sănătatea publi-
că, le impune specialiştilor din domeniul agriculturii, ecologiei şi igienei animale, să conceapă
229
tehnologii optime pentru cultivarea plantelor, asigurarea confortului productiv pentru animale şi
siguranţa alimentelor.
Soluţia o reprezintă tocmai agricultura durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică, care
permite profituri sigure şi constante cu minim de efecte negative asupra mediului, asigurând se-
curitatea alimentară a populaţiei. Spre deosebire de agricultura ecologică, agricultura durabilă
foloseşte din plin, dar judicios, îngrăşămintele, erbicidele şi pesticidele, ceea ce permite menţine-
rea unui înalt potenţial productiv, rentabilitate înaltă şi stabilitatea producţiei agricole.
F.A.O. consideră că pentru o dezvoltare durabilă trebuie amenajate şi conservate resurse-
le naturale, terenurile, apele şi patrimoniul zoogenetic şi fitogenetic şi utilizate mijloace fără pe-
ricol pentru mediul înconjurător.
5.3.2. Elemente meteo-climatice cu influenţă asupra culturilor agricole. Re-

sursele agroclimatice
Caracteristicile vremii şi climei unei regiuni se reflectă cel mai mult în învelişul său fito-
pedo-geografic. Dintre activităţile omului, agricultura, ca ramură economică foarte importantă,
este cea mai supusă vicisitudinilor vremii şi a climei, activităţile principale ale acesteia
desfăşurându-se în aer, sub cerul liber. Chiar dacă în agricultură s-ar utiliza tehnologii avansate
de prelucrare a învelişului de sol (stratului arabil), s-ar utiliza seminţe selecţionate, s-ar cultiva
specii de plante mai rezistente la condiţii climatice nefavorabile şi s-ar creşte animale din rase
superioare, adaptate genetic climatului de la noi, rezultatele din acest sector economic rămân,
într-un grad destul de mare, dependente de caracteristicile de vreme şi climă.
În prezent, teritoriul agricol al Podişului Sucevei aparţine în cea mai mare parte sectorului
particular al gospodăriilor populaţiei.
Cunoaşterea vremii şi a climatului, a variaţiilor anuale sau multianuale a elementelor şi
fenomenelor meteorologice, precum şi abaterea acestora faţă de normal reprezintă o cerinţă pri-
mordială în agricultura modernă. În fiecare etapă de dezvoltare, organismele vegetale şi animale
sunt influenţate de condiţiilor de mediu; cantitatea şi calitatea recoltelor depind şi de cunoaşterea
raportului dintre clima şi organismele respective. Cunoaşterea influenţei şi a caracteristicilor fac-
torilor climatici generează aplicarea corespunzătoare a întregului complex de măsuri agrotehnice.
Dintre elementele climatice, energia solară sub formă calorică şi precipitaţiile atmosferice
sub formă de umezeală productivă au un rol hotărâtor pentru producţia agricolă.
a. Radiaţia solară şi temperatura ca factori de vegetaţie

Radiaţia solară reprezintă principala sursă de energie luminoasă şi calorică necesară pen-
tru dezvoltarea proceselor biologice din natură, fiind în primul rând condiţia esenţială desfăşură-
rii procesului de fotosinteză, prin care frunzele plantelor sintetizează substanţele organice. În
cursul zilei, procesul de fotosinteză începe la valori foarte mici ale intensităţii luminii şi se inten-
sifică pe măsura creşterii acesteia. În zilele noroase, sau către seară, ritmul fotosintezei scade din
nou iar noaptea, din lipsă de lumină, procesul se opreşte.
Lumina favorizează faze fenologice ca înflorirea iar intensitatea acesteia ajută sinteza
substanţelor hidrocarbonatate ca amidonul, zahărul, celuloza, fapt pentru care cultivarea plante-
lor cu aceste substanţe în proporţie mai mare se va executa în zone mai însorite.
În zona analizată, de acest criteriu trebuie să se ţină seama în răspândirea culturilor de po-
rumb, sfeclă de zahăr şi cartof care necesită terenuri însorite, tocmai pentru a acumula substanţe-
le ce le conferă calităţi nutritive.
Lumina influenţează şi direcţia de creştere a plantelor, fapt ce se reflectă în special în cul-
tura pomilor fructiferi, care pentru a primi o cantitate maximă de radiaţie luminoasă trebuie ori-
entaţi pe direcţie estică şi sudică.
230
Dezvoltarea plantelor mai este influenţată şi de durata expunerii la lumină, funcţie de ca-
re apar grupe de plante de zi lungă şi de zi scurtă, ce înfloresc numai în condiţiile unei zi-lumină
mai mari de 14 ore - grâu, sfeclă de zahăr etc., sau mai mici de 12 ore, ca inul.
Influenţa duratei zilei şi nopţii asupra plantelor (fotoperiodismul) determină în regiunea
analizată condiţii optime pentru plantele de zi scurtă şi modeste pentru cele de zi lungă.
Temperatura constituie un element foarte important în evoluţia şi dezvoltarea plantelor
asigurând absorbţia substanţelor organice şi minerale, circulaţia acestora în plante, respiraţia, fo-
tosinteza şi creşterea. În procesul evoluţiei biologice, deşi plantele s-au adaptat la o gamă foarte
largă de temperaturi, totuşi există valori optime la care acestea înregistrează un randament ma-
xim cât şi praguri termice peste care creşterea sau dezvoltarea plantelor se reduce la maxim până
la 0, încheindu-se chiar cu distrugerea lor. În acest sens, cunoaşterea şi analiza temperaturilor din
fiecare sector agricol şi corelarea acestora la cerinţele plantelor poate conduce la stabilirea exactă
a tipurilor de culturi ce se pot dezvolta cu
productivitate maximă. Tab. 144. Indicii termici caracteristici (ºC minim
Cele mai multe plante îşi încep creş- necesare) pe interfaze la principalele culturi agricole
terea la 5°C şi se intensifică concomitent cu Cultura Fenofaza Semănat Răsărit
- răsărit - înfrăţit
ÎnspicareMaturitate
ridicarea temperaturii. De asemenea, asimila- Grâu de toamnă >0°C > 0°C >5°C > 5°C
rea clorofiliană începe la 0°C şi se intensifică Porumb >8°C (±2°C) >10°C - >10°C
atingând un maxim la 32°C, după care slă- Sfecla de zahăr >0°C > 0°C - > 0°C
beşte în intensitate. Realizându-se această
amplitudine în zona studiată, rezultă că procesul de fotosinteză se poate desfăşura integral.
Rolul hotărâtor al temperaturii se manifestă în diferite faze vegetative. Astfel, la despri-
măvărare, reluarea vegetaţiei, circulaţia sevei, ritmul dezvoltării pe faze fenologice (înmugurit şi
înfrunzit la pomi, germinat şi răsărit la alte plante) ca şi al altor procese specifice acestei perioa-
de sunt direct dependente de temperatură (tab. 144).
De exemplu, înfloritul la vişin şi cireş se declanşează după ce temperatura a atins pragul
de 10ºC, în timp ce mărul înfloreşte după ce temperatura a trecut de 14ºC.
Declanşarea procesului de germinare şi răsărire, ritmul lor de desfăşurare, ca şi durata pe-
rioadei semănat-răsărit la plantele de cultură depind de evoluţia temperaturii în stratul de sol.
Astfel, la porumb germinarea se produce numai la temperaturi mai mari 8ºC, ritmul acesteia şi
răsărirea intensificându-se pe măsura creşterii termice, atingând valoarea maximă la 30ºC. La 12
- 14ºC în patul germinativ răsăritul plantei durează 10-20 de zile, iar la 21ºC, 6-7 zile (în funcţie
de precocitatea soiului).
Temperatura solului are o influenţă mult mai largă asupra dezvoltării plantelor, contribu-
ind la dezvoltarea sistemului radicular, la absorbţia apei şi a sărurilor minerale, cât şi la aprovizi-
onarea plantelor cu apă.
La temperaturi relativ scăzute, de 2-3ºC, plantele nu mai pot absorbi apa, chiar dacă solul
este umed. Acest fenomen se produce primăvara devreme, când încălzirea aerului şi a stratului
superficial le determină reluarea circuitului vegetativ, în timp ce în profunzime temperatura se
menţine scăzută (la grâul de toamnă). De cele mai multe ori, primăvara nu urmează o evoluţie
perfect ascendentă termic, ci apar scăderi bruşte care au influenţe negative, chiar distrugătoare
uneori. Aşa s-a întâmplat în 1968, când, în luna aprilie, coborârea bruscă a temperaturii sub 0ºC a
distrus, prin îngheţ, între 2,8% şi 94% din mugurii florali ai merilor din bazinul pomicol Fălti-
ceni. Aceleaşi scăderi termice bruşte mai pot avea loc şi toamna, când provoacă degerarea mere-
lor aflate în pomi sau a porumbului nematurizat. În condiţiile în care în prima jumătate a lunii
octombrie nu apar temperaturi negative (inclusiv bruma), ciclul vegetativ al plantelor sau pomi-
lor se încheie în bune condiţii.
Cele două semestre ale anului în zona temperată sunt delimitate în funcţie de criteriul
termic, respectiv temperaturile pozitive pentru cel cald, negative pentru cel rece, în funcţie de
care se calculează diverşi indici bioclimatici şi se întocmesc hărţi termice (fig. 194).
231
a. b.
Fig. 194. Sumele medii anuale ale temperaturilor ≥0ºC (a) şi ≤0ºC (b) în perioada de desprimăvărare
(medii din perioada 1februarie-10 aprilie) din Podişul Sucevei (1961-2010)
Frecvenţa, durata şi intensitatea inversiunilor termice au o importanţă deosebită asupra

culturilor agricole de toamnă, când plantele nu sunt protejate de strat protector de zăpadă.
La evaluarea condiţiilor termice ale aerului dar mai ales ale stratului superficial al solului
în perioada desprimăvărării (1 februarie-10 aprilie), suma temperaturilor pozitive constituie un
indicator important cu care operează agronomii, ajutându-i la stabilirea epocilor optime pentru
semănat, în vederea unei germinări rapide şi obţinerea unor densităţi normale în culturile agrico-
le de primăvară (scop în care se întocmesc hărţi specifice, ca cele din fig. 194).
În funcţie de cultură, plantă perenă arbust sau arbore, se pot calcula diverşi indici, printre
care cei legaţi de potenţialul termic. Astfel, suma temperaturilor medii diurne peste anumite va-
lori concrete, începând cu o anumită dată, reprezintă un indicator termic la atingerea căruia se
declanşează o fază fenologică (tab. 145).
b. Umiditatea şi precipi- Tab. 145. Numărul de zile cu temperaturi medii diurne

≥ 0, 5, 8, 10 şi 20ºC din Podişul Sucevei (1961-2010)
taţiile atmosferice Luna Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Mma
Umezeala relativă a ae- ≥0ºC 30 30 28 17 26 19 31 30 31 30 31 31 334
Rădăuţi
≥5ºC 30 25 12 3 13 1 17 29 30 30 31 31 252
rului. Gradul de umezeală al
≥8ºC 30 17 4 1 3 0 4 16 29 30 31 31 196
aerului influenţează evoluţia ≥10ºC 30 12 0 0 1 0 2 9 28 30 31 31 174
unor procese chimice şi fizice ≥20ºC 0 0 0 0 0 0 0 0 8 12 19 12 51
ale plantelor, cum ar fi intensi- ≥0ºC 30 31 28 23 26 18 31 30 31 30 31 31 340
Suceava
tatea evapotranspiraţiei, foarte ≥5ºC 30 27 18 5 15 1 19 29 31 30 31 31 267

importantă în evoluţia fenologi- ≥8ºC 30 24 5 3 3 0 6 22 29 30 31 31 214
≥10ºC 30 13 1 0 0 0 3 10 28 30 31 31 177
că. La o umiditate scăzută a at-
≥20ºC 0 0 0 0 0 0 0 0 7 14 20 14 55
mosferei procesul de ≥0ºC 30 31 29 24 25 18 31 30 31 30 31 31 341
evapotranspiraţie din sol şi de
Roman
≥5ºC 30 28 20 4 11 3 21 29 31 30 31 31 269
transpiraţie a plantelor se inten- ≥8ºC 30 24 6 0 3 1 7 26 29 30 31 31 218
sifică. Acest fenomen se reali- ≥10ºC 30 19 1 0 0 0 3 12 29 30 31 31 186
zează în lunile de vară în Podi- ≥20ºC 1 0 0 0 0 0 0 0 12 26 26 24 89
232
şul Sucevei când temperaturile ridicate asigură o circulaţie intensă a cantităţii de apă existente în
sol. Datorită precipitaţiilor suficiente nu se produce un deficit de umiditate care să ducă la ofili-
rea plantelor (atingerea coeficientului de ofilire) în cele mai multe cazuri.
În aceeaşi proporţie este nefavorabilă şi o cantitate mare de vapori de apă în aer. Aceasta
poate stânjeni transpiraţia, asimilarea, înflorirea, polenizarea şi fecundarea. În perioada maturiză-
rii boabelor la porumb, umezeala excesivă din aer împiedică pierderea normală a apei din bob. În
Podişul Sucevei nu se înregistrează însă des valori mari a umidităţii aerului în această perioadă,
prin urmare maturizarea şi atingerea umidităţii stas a boabelor la porumb se realizează în condiţii
normale la soiurile timpurii şi
extratimpurii.
Precipitaţiile în agricultură.
În obţinerea unor recolte optime sunt
necesare ploi cât mai uniform reparti-
zate în timpul fenofazelor cu cerinţă
faţă de factorul umiditate şi nu atât în
cantităţi mari (care dacă au o intensi-
tate ridicată, pot deveni dăunătoare
prin potenţialul lor eroziv, torenţial).
Astfel, numărul zilelor cu cantităţi de
precipitaţii, chiar reduse de 0,1mm,
constituie un important element de
caracterizare agrometeorologică a
unei perioade, an. Nevoia de apă a
plantelor creşte odată cu temperatura
aerului şi a solului dar fiecare specie
are necesarul propriu de umiditate,
repartizată în perioade diferite.
Important este, însă, ca preci-
pitaţiile să corespundă cu necesarul
de umiditate în diferite faze de dez-
voltare, având în vedere faptul că ce-
rinţele plantelor faţă de apă diferă în
timp de la o perioadă la alta, iar exce- Fig. 195. Diagramele Walter-Lieth anului agricol 2006-2007
sul sau deficitul pluviometric se răs-
frânge negativ asupra producţiei. O perioadă secetoasă poate provoca reducerea ritmului de creş-
tere, dar acest fenomen se întâmplă destul de rar, mai ales în nordul Podişului Sucevei.
Regiunea se caracterizează prin umiditate dacă nu optimă întotdeauna, cel puţin suficien-
tă în aprox. 1/3 din cei 50 de ani analizaţi şi în special în timpul primei jumătăţi a anului, perioa-
dă de maximă creştere în masă vegetativă. Astfel, diagramele Walter-Lieth pentru perioada
1961-2009 (analizate la subcapitolul Deficitul şi excesul pluviometric) nu pun în evidenţă decât
uşoare fenomenele de uscăciune la trecerea dintre lunile septembrie-octombrie. În schimb, de
exemplu în anul agricol 2006-2007 s-au evidenţiat perioade mai lungi de uscăciune şi chiar pe-
rioade scurte de secetă (fig. 195) la Rădăuţi şi Suceava, pe când la Roman s-au evidenţiat trei pe-
rioade de secetă şi două de uscăciune (Mihăilă ş.a., 2008).
În vederea caracterizării umezelii şi precipitaţiilor unei perioade, ani, luni, se mai folo-
sesc multe alte metode de calcul, unele mai simple, altele complexe. Printre cele mai simple am
mai aplicat diverşi indici, dintre care indicele pluviometric Topor (care include în ecuaţia de cal-
cul precipitaţiile şi numărul de zile cu precipitaţii) şi indicele de ariditate de Martonne (care folo-
seşte pentru calcul atât precipitaţiile cât şi temperatura perioadei date). Astfel, conform indicelui
Topor, lunile noiembrie, decembrie şi ianuarie din anul agricol 2006-2007 au avut un regim se-
cetos, iar mai şi august au fost luni ploioase (fig. 196).
233
Fig. 196. Caracterizarea pluviometrică a lunilor din anul agricol 2006-2007

după Indicele pluviometric Topor
Alte formule de calcul ţin seama şi de alte elemente, în principal temperatura, care are un
rol important în evapotranspiraţie. Conform indicelui de ariditate de Martonne, calculul şi întoc-
mirea graficelor de mai jos (fig. 197), ne indică acelaşi regim mai uscat sau secetos în prima par-
te a anului agricol 2006-2007 şi normal sau ploios pentru perioada de referinţă 1961-2007.
Fig. 197. Caracterizarea lunilor anului agricol 2006-2007, după Indicele de ariditate de Martonne
Potrivit criteriului Hellman aplicat precipitaţiilor diurne, în anul agricol 2006 – 2007 s-au
conturat trei perioade în care fenomenul de secetă s-a pus în evidenţă:
- 10 – 21IX. 2006 cu impact redus asupra culturilor agricole în stadiul de maturitate;
- decadele a II-a şi a III-a a lunii noiembrie – prima decadă a lunii decembrie 2006 când
s-au înregistrat perioade de secetă cu durate cuprinse între 18 zile la Suceava şi 25 de zile la Ro-
man, cu strat de zăpadă redus sau absent, având ca urmare umiditatea redusă a solului;
- decadele a II- a şi a III-a a lunii iulie 2007 când perioadele secetoase (ce au durat între
11 zile la Rădăuţi şi Suceava) s-au suprapus unui interval când temperaturile au urcat în aer peste
25ºC, iar pe sol la peste 35ºC. Toate acestea s-au reflectat în final în producţii mai reduse la ma-
joritatea culturilor din arealul studiat.
c. Acţiunea vântului asupra plantelor de cultură
Vântul, cu influenţă directă cât şi indirectă (prin intermediul modificării regimului unor
alte elemente meteorologice) asupra creşterii şi dezvoltării plantelor, intensifică transpiraţia cul-
turilor agricole ca şi evaporaţia apei din sol, determinând o uscare mai rapidă a acestuia. La su-
prafaţa solului prezintă un amestec de aer asigurând transportul aerului umed spre straturile su-
perioare ale atmosferei şi aduce în locul lui aer uscat. Schimbarea frecventă a aerului pe această
cale favorizează intensificarea evaporaţiei şi transpiraţiei şi ca urmare o intensificare a uscării
solului.
Un efect deosebit îl prezintă vântul în procesele de polenizare de polenizare a plantelor.
În Podişul Sucevei acest aspect prezintă o mare importanţă în sectoarele cultivate cu pomi fructi-
feri sau porumb. Un vânt moderat în perioada înfloririi, aşa cum am văzut că se înregistrează în
234
Podişul Sucevei, asigură transportul polenului favorizând fecundarea şi apoi formarea seminţe-
lor.
Apare însă, în anumite perioade şi o influenţă negativă a vântului când depăşeşte o anu-
mită viteză peste cea normală. În Podişul Sucevei pericolul unei influenţe negative a vântului
apare în perioada de vară-toamnă, în special pentru cultura pomilor fructiferi, când fructele aflate
aproape de maturitate (în special la măr) pot fi scuturate. De asemenea, plantele de grâu înalte
din culturile cu densitate mare şi spicul bine dezvoltat, pot fi culcate la sol sau rupte şi scuturate.
Aceste vânturi sunt totuşi rare în Podişul Sucevei şi însoţesc mai ales furtunile de vară-toamnă,
în care şi aversele violente au un rol negativ.
Pentru prevenirea acestui fenomen în bazinul pomicol Fălticeni s-au plantat livezile in-
tensive sub formă de garduri pomicole pe spalieri, perpendiculare pe direcţia dominantă a vântu-
lui.
Influenţa negativă a vântului cu viteze mari se extinde şi dincolo de perioada de vegetaţie
a plantelor şi anume în anotimpul de iarnă, când poate produce viscolirea zăpezii, astfel că pe
suprafeţele cultivate sau cultivabile apar areale fie complet descoperite (care favorizează pierderi
însemnate de plante de grâu prin îngheţ), fie troienite (care favorizează pierderi ale plantelor cul-
turilor de toamnă prin sufocare). Montarea perdelelor de protecţie, mai ales datorită faptului că în
Podişul Sucevei iarna se resimte influenţa maselor de aer reci venite dinspre nord-est, care gene-
rează temperaturi scăzute şi vânturi puternice (crivăţul) reprezintă de asemenea o soluţie.
5.3.3. Potenţialul agroclimatic al Podişului Sucevei
După cum am arătat anterior, Podişul Sucevei reprezintă o subunitate bine individualizată
în cadrul Podişului Moldovei, astfel că deţine un important potenţial agroclimatic, date fiind par-
ticularităţile sale fizico-geografice. În acest sens studierea acestui potenţial asigură posibilitatea
valorificării corespunzătoare economic, având în vedere sarcinile deosebite ce revin agriculturii.
Plecând de la analiza trăsăturilor de bază ale cadrului natural dar mai ales a parametrilor
dinamici care au o largă fluctuaţie în timp şi spaţiu, putem apoi stabili relaţii directe între condiţi-
ile climatice şi procesul de producţie, în sensul adaptării acestuia la particularităţile climatice
specifice zonei din atenţie. În vedere stabilirii unei legături directe şi cât mai precise între creşte-
rea plantelor şi gradul de favorabilitate al climei, se poate folosi un indice sintetic – indicele
hidrotermic – indice relevant pentru procesul de fotosinteză: ht=TºCxPmm/1000, în care TºC –
temperatura medie anuală şi Pmm – precipitaţiile medii anuale.
Conform acestuia s-au obţinut următoarele rezultate, raportate la perioada de referinţă
1961-2009: Rădăuţi: 7,3 x 625,4 / 1000 = 4,6
Suceava: 7,8 x 608,1 / 1000 = 4,7
Roman: 8,7 x 520,0 / 1000 = 4,5
În Podişul Sucevei posibilitatea de fotosinteză prezintă valori medii, cu o creştere uşoară
de la sud la nord.
De asemenea se pot utiliza coeficientul hidrotermic după Selinianov, care exprimă condi-
ţiile de bilanţ a umezelii raportat la o lună: Cht= Σpmm/ΣtºCx0,1. Aplicând această formulă, s-
a obţinut valori ale coeficientului supraunitare (între 1,1 la Roman şi 1,6 la Rădăuţi), din care re-
zultă că zona are o umezeală suficientă pentru culturile agricole în perioada de vegetaţie. Multe
alte formule, care nu fac obiectul studiului nostru, includ şi alte elemente climatice, majoritatea
luând în calcul precipitaţiile şi temperatura.
a. Cerealele
235
Grâul de toamnă, o plantă cu o largă răspândire areală în latitudine, grâul găseşte condiţii
favorabile şi în Podişul Sucevei, prin soiurile aclimatizate. Astfel, soiul Bucovina, creat prin de-
pendenţă directă cu particularităţile pedoclimatice din arealul în atenţia noastră, se seamănă în a
doua jumătate a lunii septembrie, când temperaturi cuprinse între 12 şi 16ºC îi asigură răsărirea
(temperatura optimă fiind de 12 - 24ºC). Direct legată de temperaturile moderate este şi absorbţia
normală a apei de către boabe. Temperaturile ridicate, de până la 24ºC, pot determina o scădere a
absorbţiei apei, prin deficitul de umezeală a solului.
Răsărirea are loc în
mod normal în condiţii de tem- Tab. 146. Evoluţia fenologică şi principalii indicatori bioclimatici
peratură şi umiditate moderată. la cultura grâului de toamnă la Suceava în anul agricol 2006-2007
Durata ƩT >0°C ƩPmm
Temperaturi şi umidităţi ridica- Nr. FAZA
Data
inter- În Cumulat În Cumulat
te pot provoca infecţii sau dez- crt. FENOLOGICĂ apariţiei fazei inter- de la inter- de la
voltarea unor boli şi dăunători, în masă
(zile) fază semănat fază semănat
datorită slabei aerări a solului. 1 Semănat 23.10.2006
Începutul înfrăţirii se realizează 2 Răsărit 16.11.2006 24 141,0 141,0 21,6 21,6
în condiţii de temperaturi de 8 - 4 Încetarea vegetaţiei28.12.2006 42 157,4 298,4 1,8 23,4
5 Reluarea vegetaţiei 07.03.2007 69 59,8 358,2 62,6 86,0
15ºC. Scăderea temperaturii din
3 Înfrăţit 05.04.2007 29 199,9 558,1 40,1 126,1
timpul iernii şi umiditatea mo- 6 Alungirea tulpinii 28.04.2007 23 220,8 778,9 20,1 146,2
derate nu prezintă impedimente 7 Burduf 21.05.2007 23 322,3 1101,2 45,2 191,4
în dezvoltarea ulterioară a plan- 8 Înspicare 24.05.2007 3 63,5 1164,7 13,3 204,7
tei. Iarna, grâul poate rezista la 9 Înflorire 28.05.2007 4 84,2 1248,9 2,2 206,9
temperaturi de aproximativ - 10 Maturitate lapte 21.06.2007 24 571,0 1819,9 22,5 229,4
20ºC. Importantă este perioada 11 Maturitate ceara 02.07.2007 11 269,8 2089,7 8,7 238,1
de trecere spre temperaturi scă- 12 Maturitate deplina 19.07.2007 17 349,3 2439,0 92,7 330,8
TOTAL 269 2439,0 330,8
zute care să asigure o adaptare
treptată a plantei pentru repaosul vegetativ, respectiv iernare. Astfel, pentru o adaptare normală,
sunt necesare 40-45 de zile pentru trecerea de 10 la 0ºC, perioadele scurte diminuând rezistenţa
la ger. În Podişul Sucevei (tab. 146) acest interval este parcurs în 62-72 de zile în medie, deci
adaptarea plantelor se realizează pe deplin (în condiţiile semănatului în epoca optimă).
Intrarea în repaos vegetativ se produce în medie în prima decadă a lunii decembrie în su-
dul, respectiv ultima decadă a lunii noiembrie în nordul podişului.
Primăvara, topirea bruscă a zăpezii determină acumularea apei în microdepresiuni şi asfi-
xierea plantei.
În condiţiile unei evoluţii termice lente în Podişul Sucevei, planta are în general condiţii
climatice favorabile dezvoltării, iar pierderile prin iernare (normale până la 5-8% în zonă) pot fi
compensate printr-o densitate sporită la semănat.
După reluarea ciclului vegetativ înfrăţirea (în cazul neînfrăţirii în toamnă) are loc în con-
diţii favorabile de temperatură (8 - 10ºC) şi umiditate moderate. Înfrăţirea 100% are loc de cele
mai multe ori spre sfârşitul primei decade a lunii aprilie, când temperatura variază între 7,0ºC la
Rădăuţi, 7,7ºC la Suceava şi 9,0ºC la Roman.
Perioada până la înflorire necesită temperaturi de 14 - 18ºC, maxim 24 - 25ºC (cu un po-
tenţial termic acumulativ de cca. 1200 - 1400ºC temperaturi medii diurne pozitive) şi ea are loc
de obicei în prima decadă a lunii iunie în sudul podişului şi în cea de-a doua decadă a aceleiaşi
luni în nord, când temperatura medie diurnă variază între 16ºC la Rădăuţi şi 18ºC la Roman.
Maturitatea are loc spre sfârşitul lunii iunie şi prima jumătate a lunii iulie în nord, în con-
diţii termice de 20ºC (temperaturi medii diurne) şi 60% umiditate din aer. Umiditatea mai mare
poate stânjeni dezvoltarea normală a coacerii şi poate duce la dezvoltarea unor boli şi dăunători
specifice. Cu acest ultim stadiu se încheie perioada de vegetaţie a grâului de toamnă, ce poate
varia între 220 şi 290 de zile, care cumulează în total un potenţial termic cumulativ de 2200 -
2500ºC (temperaturi medii diurne pozitive) şi unul pluviometric de 350-550mm precipitaţii (pe
întreaga perioadă de la semănat la maturitate deplină).
236
Arealul jumătăţii sudice a Podişului Sucevei, în special suprafeţele mai înalte cu un grad
mai scăzut de umiditate, este mai favorabil culturii grâului. În anul agricol 2006-2007, condiţiile
agroclimatice au fost optime pentru cultura grâului de toamnă, soiul Gaşparom întrunind indicii
bioclimatici din tab. 36, din care rezultă că suma temperaturilor diurne pozitive cumulate (ƩT
>0°C) a fost de 2439ºC, iar cea a precipitaţiilor (ƩPmm) de 330,8mm, în perioada semănat - ma-
turitate deplină.
Secara, fiind o plantă rezistentă la ger (suportă temperaturi minime de până la -25 -30ºC
în timpul iernii) este încadrată în categoria plantelor ce se pot cultiva în această zonă cu rezultate
satisfăcătoare. La desprimăvărare, umiditatea mare a solului permite o dezvoltare rapidă, dar ea
poate fi stânjenitoare în perioada de înflorire. În schimb, temperaturile ridicate din luna iunie
asigură condiţii bune
pentru înflorire şi pole- Tab. 147. Evoluţia fenologică şi principalii indicatori bioclimatici ai
nizare, apoi dezvoltarea culturii porumbului (soi HT-108 - hibrid triliniar timpuriu) la Suceava (2007)
şi coacerea bobului. Durata ƩT >0 (°C) ƩP (mm)
Data
Din categoria Nr. FAZA
apariţiei
inter- În Cumulat
plantelor cultivate, po- crt. FENOLOGICĂ în masă
fazei inter- de la
(zile) fază semănat
rumbul găseşte în aceas- 1 Semănat 17-mai-2007
tă zonă, în primul rând 2 Răsărit 24-mai-2007 7 132,7 132,7 17,2 17,2
necesarul de precipitaţii 3 Apariţia frunzei a 3-a 28-mai-2007 4 126,4 259,1 2,2 19,4
(peste 500mm) dar şi 4 Apariţia paniculului 19-iul-2007 52 1379,1 1638,2 123,9 143,3
temperaturi medii de 5 Înflorirea paniculului 23-iul-2007 4 104,3 1742,5 0,0 143,3
6 Înflorirea ştiuletelui 26-iul-2007 3 67,0 1809,5 0,2 143,5
peste 8,0ºC. Sub această 7 Maturitate în lapte 20-aug-2007 25 492,2 2301,7 116,4 259,9
limită este necesară cul- 8 Maturitate în ceară 17-sep-2007 28 454,4 2756,1 98,4 358,3
tivarea de hibrizi timpu- 9 Maturitate deplină 8-oct-2007 21 271,5 3027,6 16,2 374,5
rii şi extratimpurii, pen- TOTAL 144 3027,6 374,5
tru a avea timp suficient
să ajungă la maturitate înainte de înregistrarea primelor brume şi îngheţuri timpurii de toamnă.
Importante sunt însă şi temperaturile necesare diferitor faze fenologice (tab. 147). Astfel,
pragul termic minim de declanşare a germinaţiei variază în funcţie de soi, între 6 şi 12ºC. Epoca
optimă de însămânţări este de 1-10 mai, perioadă în care germinarea şi încolţirea seminţelor se
desfăşoară în condiţii normale, mediile temperaturilor diurne fiind favorabile.
Temperaturile medii ale lunilor iunie şi iulie depăşind 15 - 16ºC şi apropiindu-se de 20ºC
(uneori chiar depăşind această valoare), sunt corespunzătoare următoarelor faze fenologice, care
necesită medii diurne de 10-20ºC după răsărire, până la apariţia frunzei 10-14 şi 20-22ºC în pe-
rioada de apariţie a paniculului, înflorire şi mătăsire (înflorire ştiulete).
Temperaturile şi duratele diurne mari de strălucire a Soarelui (lumina) din acest interval,
favorizează mai întâi o abundentă înflorire şi apoi o polenizare normală, în condiţii normale şi de
umiditate atmosferică şi pedologică. Atât precipitaţiile abundente cât şi lipsa acestora în perioa-
da înfloririi şi polenizării plantelor sunt dăunătoare acestor procese.
S-a constatat până acum, că cel puţin pentru cultura porumbului sunt îndeplinite condiţii
optime de dezvoltare în Podişul Sucevei, în special în partea sa sudică, unde prevalează avantaje-
le termice, pe când în jumătatea nordică prevalează condiţiile hidrice. Şi la Suceava, cultura po-
rumbului a beneficiat în cele 144 zile de evoluţie fenologică de un potenţial termic de peste
3000ºC şi unul pluviometric de 374mm precipitaţii, în anul 2007 (tab. 147).
Pentru evaluarea indicatorilor termici utilizaţi în descrierea condiţiilor meteoclimatice
pentru evoluţia culturilor agricole de primăvară (pentru prăşitoare), în vederea aplicării celor mai
potrivite măsuri agrotehnice, se pot calcula o serie de indici agroclimatici şi întocmi o gamă
foarte diversă grafice sugestive, cu temperaturile medii decadale comparativ cu cele decadale
multianuale, precum şi a sumei temperaturilor diurne pozitive anuale şi multianuale (fig. 198).
237
o
o
C TEMPERATURILE MEDII DECADALE SI Σ > 0 C Σ T>0o
SUCEAVA
30 4000
25 3500
20 3000
15 2500
10 2000
5 1500
0 1000
II-1 III-1 IV-1 V-1 VI-1 VII-1 VIII-1 IX-1 X-1
Luna si decada
-5 500
Τ ΜΜΑ Τ −ΑΝ 2007

Σ ΜΜΑ Τ −ΑΝ 2007
-10 0
Fig. 198. Temperaturi decadale şi sumele temperaturilor diurne pozitive la Suceava (2007 şi 1961-2007)
b. Plantele industriale şi legumele

Sfecla de zahăr este o plantă specifică climatului temperat cu veri calde dar suficient de
umede şi deci posibil de cultivat în Podişul Sucevei. Declanşarea germinării seminţelor a este
favorizată de temperaturi de 6 - 10ºC, dar este mai rapidă de temperaturi mai mari, de peste
10ºC. De aceea epoca optimă a semănatului este cuprinsă între 15 aprilie – 15 mai, mai târziu în
nord. Perioadele următoare de vegetaţie au nevoie de temperaturi mai ridicate, de 17 - 19ºC între
15 iunie – 15 august, coborând la 16 - 18ºC în intervalul 15 august – 15 octombrie, necesităţi sa-
tisfăcute şi de această dată. Îngheţurile timpurii de toamnă sunt uşor suportate dacă planta se află
în sol, rezistând până la -10ºC. În Podişul Sucevei data medie a primului îngheţ oscilează între 1-
11 octombrie (de la nord la sud), iar temperaturi de -10ºC se produc abia în luna decembrie când
ciclul vegetativ este încheiat demult. Temperatura medie în perioada răsărit-maturitate tehnolo-
gică trebuie să fie de 15,4ºC, aceasta fiind de 16,6ºC la Rădăuţi, 17,4ºC la Suceava şi 18,3ºC la
Roman. Umiditatea poate dăuna atât prin exces cât şi prin insuficienţă. În general, în prima parte
a perioadei de vegetaţie, umiditatea este mai mare decât optimul necesar acestei culturi, dar se
asigură procente optime în a doua parte a creşterii, absolut necesare pentru îngroşarea rădăcinilor
şi acumularea de zahăr. Întrucât ploile din această perioadă cad sub formă de aversă, nu creează
valori ridicate ale umidităţii, care ar dăuna încheierii ciclului vegetativ. De o importanţă deosebi-
tă în această perioadă (august-septembrie) este intensitatea luminii, în funcţie de care are loc
acumularea zahărului. Acest deziderat se realizează în Podişul Sucevei, deoarece în aceste luni
nebulozitatea totală are cele mai reduse valori, iar durata de strălucire a Soarelui este ridicată.
Trăsăturile climatice existente în regiune, determină sectorul optim de cultură a sfeclei de
zahăr în partea centrală a Podişului Fălticenilor, a culoarului Siretului şi Dealul Mare.
Cartoful, cultură importantă şi utilizat ca aliment de bază în multe zone din ţară, benefi-
ciază de condiţii climatice favorabile în Podişul Sucevei. Este o plantă al cărei necesar de căldură
este cuprins între 1500 şi 3000ºC în perioada de vegetaţie, care poate dura între 60 şi 160 de zile
(tab. 148). Cartoful este o plantă pretenţioasă în privinţa cerinţelor de umiditate, fiindu-i necesară
o permanentă aprovizionare cu apă, dar nu excedentară, condiţie în general satisfăcută în Podişul
Sucevei, cu perioade scurte de uscăciune şi rare de secetă, la sfârşitul lunii august, în septembrie
şi octombrie când planta nu mai are nevoie de apă. Este puţin pretenţioasă la căldură, temperatu-
ra având însă o influenţă ca potenţial termic total în dezvoltarea sa: răsărirea necesitând cca.
250ºC (din medii diurne de peste 5,0ºC), formarea şi creşterea tuberculilor cca. 700ºC (din valori
termice diurne de peste 15ºC).
238
În perioada de
germinare-înflorire a car- Tab. 148. Evoluţia fenologică şi principalii
indicatori bioclimatici ai culturii cartofului în anul 2007, la Suceava
tofului din Podişul
Durata ƩT >0°C ƩP (mm)
Sucevei, sfârşitul lunii Nr. Data
FAZA inter- În Cumulat În Cumulat
aprilie – prima jumătate a crt. FENOLOGICĂ apariţiei
fazei inter- de la inter- de la
în masă
lunii iunie, temperatura (zile) fază semănat fază semănat
medie diurnă aerului creş- 1 Plantat 5-mai-2007
2 Răsărit 21-mai-2007 16 256,6 256,6 37,7 37,7
te de la medii de 8 - 9ºC la
3 Ap. lăstarilor laterali 31-mai-2007 10 203,0 459,6 16,0 53,7
17 - 18ºC, fără a se mai 4 Butonizare 25-iun-2007 25 622,1 1081,7 25,7 79,4
înregistra temperaturi ne- 5 Înflorirea 28-iun-2007 3 74,9 1156,6 1,1 80,5
gative. Maturizarea depli- 6 Maturitate tehnologică 30-aug-2007 63 1307,2 2463,8 241,3 321,8
nă are loc în luna septem- TOTAL 117 2463,8 321,8
brie, moment în care creş-
terea tuberculilor încetează. În anul 2007, la cartof s-a obţinut o producţie medie de cca. 21t/ha,
după ce întreaga perioadă plantat-maturitate deplină a cumulat 117 zile la Suceava.
c. Pomii fructiferi
Alături de culturile menţionate podişul Sucevei mai oferă condiţii prielnice de dezvoltare
a pomilor fructiferi, în acest sens valorificându-se optim mai ales arealele mai înalte, cu un relief
mai mult sau mai puţin înclinat şi fragmentat. Deşi suprafaţa cultivată reprezintă un mic procent
din suprafaţa arabilă a podişului, de numai 2-3%, pomicultura este cotată aici ca o subramură
agricolă importantă şi cu vechi tradiţii. Astfel, sunt pe rod diverse tipuri de pomi fructiferi, dar o
pondere mai mare o are cultura mărului. Peste 65% din numărul total al pomilor fructiferi de aici
sunt meri, deoarece aceştia se pun mai bine în acord cu trăsăturile climatice ale podişului, fiind
vestit bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni.
Mărul, reprezentat prin soiuri de valoare ca Johnathan, Parmen auriu, Golden delicios,
Wagener prince, Pătul, sunt bine aclimatizate zonei, nefiind afectate de temperaturile extreme
scăzute din timpul iernii generate de nuanţa est-continentală (limita lor de îngheţ fiind situată sub
valoarea de -30 - -35ºC). Scăderile bruşte de temperatură şi ultimele îngheţuri târzii de primăvară
pot afecta însă producţia finală a livezilor, prin îngheţul şi distrugerea mugurilor florali (care în-
gheaţă la -3,9ºC), florilor (la -2,2ºC) sau a fructelor foarte tinere (la -1,0ºC), mai ales când acest
fenomen nu este însoþit de ninsoare. Acest inconvenient apare numai în anii cu ierni foarte calde
spre sfârºitul lor ºi cu desprimãvãrãri timpurii, care contribuie la reluarea foarte timpurie a vege-
tării, în martie sau la începutul lui aprilie.
239
În cele mai multe pri-

măveri, temperaturile cores-
punzătoare de pornire a vege-
tării de 8,0ºC, de înflorire de
peste 11,0ºC sunt pe deplin
asigurate, în luna mai acestea
fiind depăşite.
Prejudiciile provocate
de maximele de vară sunt aici
destul de rare, deoarece când
acestea depăşesc 30ºC, ume-
zeala relativă nu este foarte
scăzută iar umiditatea solului
la fel, deoarece precipitaţiile
sunt prezente. Speciile de măr
sunt însă rezistente la tempe-
raturi ridicate şi la secetă, mai
mult, cantităţile reduse de
precipitaţii şi excesul termic
moderat de la sfârşitul verii
asigură acumularea de fructo-
ză şi coacerea fructelor în bu-
ne condiţii. De exemplu valo-
rile mai scăzute de precipitaţii
şi temperaturile ridicate de la
sfârşitul verii anului 2004 şi
începutul toamnei au asigurat
o coacere timpurie, o calitate Fig. 199. Zonarea agroclimatică a Podişul Sucevei
superioară şi producţii bune
de fructe.
În ansamblu, elementele climatice ale Podişul Sucevei asigură condiţii optime culturii
mărului, fapt demonstrat de ponderea mare a acestuia în cadrul pomilor fructiferi şi de producţii-
le mari obţinute de-a lungul timpului, precum şi de calitatea acestora.
Cercetările pomicole se canalizează, în continuare, pe crearea a noi soiuri cu o producti-
vitate şi mai mare (cum ar fi soiurile „Johnathan de Fălticeni” şi „Rădăşeni”), pe culturile inten-
sive, pe integrarea permanentă în condiţiile de mediu
5.3.4. Regionarea agroclimatică a Podişului Sucevei
În urma analizei cerinţelor de bază ale unor plante şi culturi agricole şi corelarea acestora
cu valorile elementelor şi fenomenelor climatice înregistrate pe cuprinsul Podişul Sucevei, des-
prindem concluzia că această subunitate deţine un important potenţial agroclimatic. Cunoaşterea
acestui potenţial are o însemnătate deosebită şi tocmai din acest motiv alegerea corespunzătoare
a tipurilor de culturi şi a procedeelor necesare întreţinerii impune a fi riguros adaptate particulari-
tăţilor climatice specifice, în vederea creşterii eficienţei lucrărilor şi a randamentului productiv.
Prin confruntarea parametrilor climatici caracteristici cu cerinţele plantelor de cultură se delimi-
tează areale cu grade diferite de favorabilitate pentru fiecare specie agricolă.
Pe baza prelucrării statistice a datelor climatice medii şi extreme înregistrate la staţiile
Rădăuţi, Suceava, Fălticeni şi Roman, a comparării datelor de producţie din diverse areale ale
Podişul Sucevei, obţinute de la direcţiile judeţene pentru agricultură, a studierii cerinţelor princi-
palelor culturi agricole faţă de condiţiile meteorologice şi a bibliografiei studiate, s-au delimitat
mai multe areale relativ omogene din punct de vedere al potenţialului agro-climatic:
- zona cartofului şi a grâului de toamnă în jumătatea nordică (fig. 199);
240
- zona porumbului, sfeclei de zahăr şi grâului de toamnă în jumătatea sudică;

- bazinul pomicol Fălticeni, în Podişul Fălticeni, Depresiunea Liteni cu posibilitate de ex-
tindere dacă se vor găsi şi modalităţi de valorificare superioară a fructelor, prin producerea sucu-
rilor naturale, a esenţelor pentru produse cosmetice etc. şi a pieţei de desfacere a acestora, inclu-
siv exportul;
- arealul viticol Cotnari.
Această zonare a culturilor agricole şi pomilor fructiferi în Podişul Sucevei nu trebuie
privită ca absolută, ci ca o propunere de optimizare şi de maximalizare a profitului, prin cheltu-
ieli şi eforturi minime, folosind randamentul maxim în cazul luării în calcul a condiţiilor naturale
generale, a celor climatice în particular.
Zonarea stabilită în funcţie de criteriile enumerate mai poate include şi areale mixte, de-
terminate de condiţiile locale, pedologice, geomorfologice, hidrologice etc. Astfel pomii fructi-
feri pot ocupa versanţii cu expoziţie nordică sau sudică diferit: mărul poate fi extins spre sud,
mai ales pe versanţii cu expoziţie nordică sau nord-vestică, pe când părul, cireşul şi vişinul pot fi
cultivaţi mai la nord dar pe versanţii cu expoziţie sudică. În acelaşi timp, având în vedere extin-
derea mare şi puterea de adaptare a grâului, porumbului şi cartofului, prin crearea permanentă de
noi hibrizi şi soiuri, acestea por fi extinse în funcţie de necesităţile economice şi sociale.
5.4. INFLUENŢA CLIMEI ASUPRA TRANSPORTURILOR DURABILE

Datorită raportului cu acţiune în dublu sens (influenţe reciproce directe şi indirecte între
climă şi transporturile rutiere, feroviare, aeriene), transporturile rutiere şi aeriene mai ales sunt
influenţate direct de stratul de zăpadă, viscolit sau nu, de vizibilitatea aerului (ceaţa) şi indirect
de văile sau culoarele pe care sunt amenajate drumurile (pe văile râurilor principale, Moldova,
Suceava, Siretului sau ale afluenţilor acestora, formate mai ales ca urmare a eroziunii fluviatile, a
apei precipitaţiilor). În acelaşi timp şi transporturile au în prezent cea mai mare contribuţie la po-
luarea atmosferică, deci o influenţă negativă asupra climei şi intensificării apariţiei hazardelor
meteo-climatice, inclusiv asupra încălzirii globale, cu toate consecinţele sale nefaste.
Zona studiată, prin aşezarea sa geografică, reprezintă o zonă de intersecţie a unor magis-
trale naţionale şi internaţionale de transport, care leagă nord-estul de celelalte zone ale României
şi de ţara vecină, Ucraina, în special prin cele 2 magistrale rutiere internaţionale, E85 154,6km
+21,8Km segmentul Mirceşti - Tg. Frumos) şi E58 (69,8km), integrate în reţeaua naţională de
drumuri.
Acestea sunt cele mai circulate căi rutiere, atât de propriul parc de maşini cât şi de cele
aflate în tranzit.
Harta căilor de comunicaţii din Podişul Sucevei cuprinde o reţea de drumuri europene
(247km), naţionale (387km) şi judeţene (1597km), căi ferate (320km) ce acoperă relativ uniform
acest areal (fig. 200). Prin urmare, poluarea aerului determină unele influenţe directe asupra
topoclimatelor locale şi a schimbărilor climatice actuale.
În condiţiile concrete ale căilor de transport care străbat Podişul Sucevei, pentru eficienti-
zarea lor economică, inclusiv din punct al consumului sporit de combustibil fosil, sunt necesare
ample modernizări, în special al celor rutiere, feroviare, dar şi investiţii deosebite în moderniza-
rea singurului aeroport din arealul în studiu („Ştefan cel Mare” de la Salcea).
Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice şi sociale, în condiţiile respectării con-
diţiilor de mediu, reabilitarea şi modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare (316,8km) şi aeri-
ene sunt absolut necesare, deoarece contribuie la asigurarea unui acces mai facil şi sigur către
zonele urbane, turistice, de afaceri şi punctele de frontieră ale regiunii (ca obiectiv de bază ale
strategiei de dezvoltare a Regiunii de Nord-est). Din analiza economico-socială a Regiunii de
Nord-Est rezultă o situaţie critică a drumurilor judeţene şi comunale (care deţin 80% din totalul
drumurilor publice regionale), gradul de modernizare a acestora fiind redus.
241
Modernizarea drumului eu-

ropean E85, care străbate arealul
Podişului Sucevei pe axa nord-sud,
realizând legătura unor oraşe im-
portante ale regiunii cu capitala
României, reprezintă în continuare
un deziderat forte al regiunii, dar
condiţiile actuale, de amplasare a
acestuia prin mijlocul aşezărilor,
nu vor contribui la asigurarea acce-
sului rapid, în condiţii de consum
şi poluare minimă a aerului din
preajma sa.
Ideal, ar fi proiectarea şi
realizarea unei autostrăzi estice în
ţara noastră, care să o străbată de la
nord la sud, pe partea dreaptă a
luncii râului Siret, deasupra nivelu-
lui inundabil al albiei majore, even-
tual suprapusă aproximativ peste
digul de apărare împotriva viituri-
lor, ar rezolva mai multe probleme
stringente legate de schimbările
climatice (fenomenele tot mai se-
vere legate de precipitaţiile abun-
dente, cu soluţii tehnice existente
pentru prevenirea inundaţiilor, a
viscolelor ce blochează uneori cir-
200. Principalele căi de comunicaţie din Podişul Sucevei
culaţia rutieră în timpul iernilor) şi
integrarea în conceptul dezvoltării
durabile. În acest sens, s-ar diminua distanţele transportului rutier, prin mult mai puţine ocolişuri
şi evitarea localităţilor existente pe marginea actualului drum european E85, determinând un
consum mai redus de combustibili convenţionali şi prin urmare reducerea poluării şi protecţia
mediului înconjurător, în special a celui aerian.
Pentru realizarea aceluiaşi acces rapid de pe această magistrală (indiferent dacă se va
adopta soluţia propusă mai înainte sau nu) spre celelalte centre din regiune, sunt necesare mo-
dernizarea şi reabilitarea drumurilor judeţene de legătură. Analiza SWOT, efectuată cu ocazia
stabilirii Obiectivelor Strategiei Regionale Nord-Est 2007-2013 (http://www.adrnordest.ro) sur-
prinde ca punct slab poluarea atmosferică din oraşele străbătute, datorită traficului rutier, care va
putea fi soluţionată şi prin realizarea de şosele de centură.
Legătura dintre centrul ţării, arealul din studiu şi judeţele din nordul Regiunii de Dezvol-
tare de Nord-est se realizează prin drumul european modernizat E58 (viitoarea autostradă Cluj
Napoca – Dej – Bistriţa – Suceava – Botoşani – Ştefăneşti – Republica Moldova).
Realizarea “bretelelor” de drumuri modernizate judeţene între drumurile europene şi
punctele de trecere a frontierei vor permite deplasarea fluentă şi în siguranţă între cele trei ţări,
România – Moldova – Ucraina.
In regiune există zone afectate de calamităţi naturale, precum inundaţii determinate în
principal de precipitaţiile abundente, alunecări de teren etc., care au necesitat o serie de reco-
mandări, din partea unor personalităţi sau instituţii cu preocupări în diverse domenii de activitate,
pentru strategia de dezvoltare durabilă în contextul schimbărilor climatice, care vizează:
242
- reducerea consumului de combustibil şi materiale; promovarea automobilelor hibride,

curate şi ecologice; transferul de la transportul individual către transportul public şi creşterea ca-
lităţii acestuia;
- asigurarea securităţii transporturilor prin crearea unei infrastructuri de calitate; planifi-
carea şi administrarea eficientă a localităţilor; eficientizarea reţelei de drumuri şi a spaţiilor de
parcare fără imobilizarea spaţiilor publice, mai ales a celor verzi;
- eliminarea din trafic a autovehiculelor cu deficienţe ale sistemului de evacuare a gaze-
lor; creşterea calităţii combustibililor folosiţi; identificarea de soluţii eficiente privind problemele
generate de particulele ultrafine cu riscuri majore de îmbolnăvire;
- încurajarea cetăţenilor şi furnizarea infrastructurii necesare pentru ca aceştia să folo-
sească mai frecvent bicicleta sau mersul pe jos pentru transportul pe distanţe scurte.
În acelaşi timp sunt necesare promovarea transportului public, evaluarea unor indici (ra-
portul emisii/km/călător), cercetări diverse în vederea utilizării în transportul public a unor com-
bustibili cât mai curaţi, nepoluanţi, mediatizarea experienţelor pozitive pentru cetăţeni (mersul cu
unele mijloace simple, ca bicicleta), modificarea motoarelor spre funcţionarea treptată cu o con-
centraţie de bio-carburant sau cu motoare electrice, schimbarea culturii instituţionale (patronate,
sindicate) etc.
Alte probleme stringente legate sau influenţate de climă sau hazardele meteo-climatice ce
apar în transporturile din Podişul Sucevei sunt: înzăpezirea căilor de comunicaţii în urma ninsori-
lor intense şi mai ales în urma viscolirii stratului de zăpadă, depunerile îngheţate, în special pole-
iul pentru căile rutiere şi calea de rulare aeroportuară dar şi chiciura tare pentru reţelele de trans-
portul energiei electrice, vizibilitatea redusă (ceaţa), umiditatea excesivă a căilor de rulare, dis-
trugerea unor poduri în urma inundaţiilor şi viiturilor de vară tot mai prezente în ultimii ani.
Prin colaborarea specialiştilor din multiple domenii, s-au recomandat măsuri complexe de
eficientizare a transporturilor şi de prevenire a numeroaselor accidente produse în condiţii de
timp nefavorabil (ridicarea sectoarelor căilor de rulare mai coborâte, plantarea unor perdele fo-
restiere la distanţa optimă faţă de drumurile perpendiculare sau oblice pe direcţia principală a
vântului, construcţia şi dimensionarea corespunzătoare a podurilor şi interzicerea exploatării
prundişurilor din imediata lor apropiere, menţinerea curată a canalelor de scurgere a apei etc.).
5.5. VALORIFICAREA ENERGETICĂ A RESURSELOR CLIMATICE

În contextul limitării încălzirii globale şi efectelor acesteia, utilizarea tot mai susţinută a
resurselor regenerabile este legată de conservarea resurselor naturale clasice şi de eliminarea fac-
torilor de poluare.
Subiectul resurselor energetice (eoliene, solare, hidroelectrice, termale, biologice) în pro-
ducerea energiei electrice, devine tot mai actual în toate domeniile de activitate. În cele ce ur-
mează, vom prezenta succint posibilitatea utilizării celor mai importante resursele climatice din
arealul de studiu, respectiv Podişul Sucevei.
5.5.1. Resursele radiativ-solare
Acestea pot fi utilizate atât în producţia de energie calorică cât şi în cea electrică.
Tehnologiile de producţie a energiei electrice, panourile fotovoltaice, utilizate încă de
mult timp la alimentarea unor ceasuri sau calculatoare, pot fi instalate atât în sate izolate, cât şi în
marile centre urbane. Dezavantajul acestor sisteme, întreruperea funcţionării pe timp de noapte şi
menţinerea a costurilor ridicate deocamdată (de trei – patru ori mai mari faţă de energia obţinută
din surse convenţionale), nu a reuşit să le impună utilizarea pe scară largă.
Acesta nu trebuie privit însă numai ca producere de energie, ci şi ca protejare a acesteia,
mai ales în încălzirea imobilelor, domeniu care a integrat soluţii ecologice pentru prevenirea de-
gradării mediului înconjurător (principala preocupare din domeniul construcţiilor constituind-o
mărirea eficienţei de utilizare a resurselor calorice, prin conceptul integrator al folosirii resurse-
lor regenerabile soare – vânt - apă, din aer şi din sol sau subsol), conform căruia în locuinţe se
243
reduc considerabil costurile de mentenanţă şi consumul de energie (utilizarea ,,energiei verzi”

aducând o economie de până la 80% în timpul verii).
Tehnologiile pentru încălzirea (concentrarea căldurii solare prin intermediul panourilor
solare montate atât pe sol cât şi pe acoperişuri) apei menajere dar şi a locuinţelor s-au dezvoltat
tot mai mult în ultimii ani. În acest sens, principalul avantaj al întrebuinţării puterii solare, este în
primul rând îmbunătăţirea performanţelor energetice ale clădirilor. Instalaţiile solare, centrala
termică, prin folosirea temperaturii subterane a solului, pot asigura parţial consumul de energie
casnică, venind în ajutorul clienţilor prin economii substanţiale.
În plus, energia în mod normal eliminată odată cu apa şi aerul cald ce sunt deşeuri ale di-
feritelor sisteme ale casei - încălzire, instalaţii - poate fi recuperată prin dispozitive tehnice,
realizându-se importante economii. Pe de altă parte, folosirea unor izolaţii performante reduce în
mod semnificativ consumul sistemelor de încălzire şi ventilare. Structura caselor, realizată din
cadre de beton, îmbrăcată în pereţi din cărămidă porotherm cu dimensiuni de 38cm pentru exte-
rior şi 11,5cm pentru interior, vor conserva uşor energia calorică, iar dotarea lor cu izolaţie foni-
că şi hidroizolaţie, sunt unele metode utilizate în construcţii în vederea unor consumuri minime.
5.5.2. Resursele eoliene

Forţa vântului, utilizată de mult timp în trecut (prin intermediul ”morilor de vânt”), poate
produce energie electrică curată prin intermediul unor instalaţii denumite turbine eoliene, care
transformă energia mecanică direct în electricitate. Acest tip de energie a început să fie utilizat
pe scară largă prin anii '70, cu precădere în Europa.
În prezent, energia eoliană atinge costuri competitive cu celelalte surse de energie utiliza-
te în mod curent (neregenerabile). Astfel se explică şi dezvoltarea rapidă a acestei tehnologii.
Costul de producţie al energiei eoliene este inferior tuturor celorlalte surse de energie, în condi-
ţiile unui număr mare de zile cu vânt de peste 5m/s. Totuşi, cu toate că preţul energiei eoliene
este în continuă scădere, cheltuielile de investiţii iniţiale mari în amenajarea acestor parcuri de-
termină o dezvoltare relativ înceată a acestora.
Primele turbine eoliene au fost instalate la începutul anilor '80, în Danemarca. În prezent,
energia eoliană asigură 15% din energia electrică a acestei ţări; în 2002 a fost instalat primul ma-
re complex de turbine eoliene cu capacitatea totală de 160 MW, amplasat în largul mării. În SUA
există cea mai mare turbină eoliană din lume de 3,2 MW, amplasată în Oahu, Hawaii.
Primele centrale eoliene din Europa de Est au început să fie construite în Constanţa, pen-
tru furnizarea de energie electrică portului omonim.
Vânturile locale, din vestul Podişului Sucevei, de tip briză (de munte-vale din Depresiu-
nile Cacica, Solca), cele calde sau reci din timpul verii sau iernii (crivăţul), mai ales pe înălţimile
arealului studiat, unde viteza medie deţine frecvent valori de peste 3-5m/s, permit instalarea unor
mici parcuri sau uzine eoliene.
În acest sens au fost efectuate cercetări, conform cărora s-a întocmit o ierarhizare în func-
ţie de potenţialul eolian a subunităţilor teritoriale (I. Bojoi, 1983):
- unităţi cu potenţial eolian ridicat: Dealurile piemontane Marginea-Arbore-Teişor-
Ciriţei; Platoul Suceava-Bosanci; Masivul deluros al Dragomirnei.
- unităţi cu potenţial eolian moderat.
- unităţi cu potenţial eolian scăzut: Depresiunea submontană Rădăuţi; Depresiunea Solca
şi Depresiunea Cacica.
În ultimii ani, s-au accentuat eforturile de cercetare în vederea utilizării acestei energii
inepuizabile şi curate, inclusiv prin finanţare nerambursabilă din partea organismelor comunitare
(Facultatea de Inginerie electrică şi Ştiinţa calculatoarelor, din cadrul Universităţii „Ştefan cel
Mare” Suceava).
244
5.6. INFLUENŢA CLIMEI ASUPRA CALITĂŢII MEDIULUI AERIAN

(POLUĂRII)
5.6.1. Calitatea mediului şi dezvoltarea durabilă
Problematica vastă a protecţiei mediului în contextul dezvoltării durabile se concentrează
pe cunoaşterea şi monitorizarea tuturor factorilor de mediu, prevenirea şi combaterea fenomene-
lor de poluare provocate de unele activităţi umane, prevenirea deteriorării mediului datorită atât
cauzelor naturale, cât şi acţiunilor antropice directe şi indirecte şi reconstrucţia zonelor deteriora-
te, soluţionarea problemelor globale, cum sunt cele privind încălzirea globală şi efectul de seră,
distrugerea stratului de ozon stratosferic, schimbările climatice, ploile acide, diminuarea produ-
cerii şi depozitării deşeurilor, precum şi pe creşterea progresivă a gradului de valorificare a deşe-
urilor, protejarea biodiversităţii etc.
„Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din do-
bânzile pe care le da acest capital!” (Alvin Toffler, 1973), ceea ce trebuie să constituie un sem-
nal de alarmă privind acţiunile din ce în ce mai distructive asupra mediului înconjurător, cu re-
percusiuni deosebit de grave, generând uneori adevărate catastrofe pentru mediul ambiaent, cu
efecte ireversibile.
Mediul înconjurător, elementul esenţial al existenţei umane, reprezintă rezultatul interfe-
renţei unor elemente naturale (sol, aer, apă, climă, biosferă) cu elemente create prin activitatea
umană. Interacţiunea acestor elemente influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dez-
voltare viitoare ale societăţii.
Societatea contemporană trebuie să identifice problemele existente, să prevină extinderea
şi multiplicarea punctelor slabe identificate în scopul evitării amplificării acestor situaţii şi găsi-
rea soluţiilor de rezolvare optime.
Activitatea de protecţie a mediului înconjurător trebuie să aibă în vedere folosirea raţio-
nală a resurselor naturale, regenerabile şi neregenerabile, corelarea activităţii de sistematizare a
teritoriului şi localităţilor cu măsurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea tehnologii de
producţie cât mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de trans-
port generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra
mediului înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile.
Prin urmare, conservarea ecosferei, utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile
şi minimizarea utilizării resurselor neregenerabile, constituie un obiectiv major al dimensiunii de
mediu, ca şi componentă a dezvoltării durabile. Problema esenţială o constituie impactul extrac-
ţiei şi utilizării resurselor naturale asupra mediului.
Datorită evoluţiei rapide a unor factori determinanţi, precum industrializarea, urbaniza-
rea, chimizarea, creşterea densităţii populaţiei, poluarea mediului a devenit un aspect de o deose-
bită stringenţă în secolul XXI. Efectele poluării aerului sunt resimţite în mod direct şi indirect de
către om şi celelalte componente ale mediului, poluarea atmosferei fiind potenţial una dintre cele
mai grave probleme de mediu, cu efecte pe termen scurt, mediu şi lung.
Poluarea atmosferei are efecte negative, de natură să pună în pericol confortul şi sănăta-
tea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să provoace pagube economice greu
de evaluat pe termen mijlociu şi lung.
La nivel naţional, obiectivele dezvoltării durabile s-au realizat printr-un proces complex
de evaluare prealabilă a legislaţiei adoptate până în prezent şi de stabilire a unui calendar legisla-
tiv. Având în vedere multiplele aspecte ale impactului antropic asupra stării mediului, problema-
tica privind protecţia mediului la nivelul Podişului Sucevei se află în strânsă corelaţie cu structu-
ra administrativ-teritorială şi cu gradul de dezvoltare economico-socială.
Dat faptului că atmosfera este cel mai larg şi totodată imprevizibil vector de propagare a
poluanţilor, având în vedere urmările poluării atmosferice ce se manifestă nu doar local, ci chiar
la nivel global, este imperios necesar ca prevenirea sau reducerea efectelor acesteia să devină
preocupări prioritare de interes public în cadrul politicilor naţionale şi internaţionale.
245
În acest sens Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei a stabilit în pe-
rioada 2005-2007 evaluarea preliminară a calităţii aerului în toate zonele şi aglomerările din ţară,
finalizarea şi reproiectarea pe această bază a reţelelor locale, regionale şi naţionale de monitori-
zare a poluării, precum şi dotarea acestora în conformitate cu cerinţele directivelor europene din
domeniu. În acest scop, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a încheiat în luna ianuarie
2006 contractul de achiziţionare şi instalare a staţiilor automate de monitorizare a calităţii aeru-
lui, derulat pe parcursul anului 2006 şi finalizat în sem. I, 2007 (APM, 2007 ).
Fără a fi un studiu asupra mediului în Podişul Sucevei, acest subcapitol face referiri gene-
rale, preluate din literatura de specialitate, insistându-se mai ales asupra conexiunilor reciproce
dintre poluare şi climă.
5.6.2. Sursele poluării şi principalii poluanţi atmosferici din Podişul Sucevei

Principalii produşi de poluare atmosferică din Podişul Sucevei prezintă concentraţii spo-
rite deasupra oraşelor mai mari, cu o industrie mai dezvoltată, precum şi în apropierea drumuri-
lor intens circulate, mai ales când procesele climatice, în special circulaţia aerului permit stagna-
rea acestora şi o slabă purificare, diluare a acestora.
a. Sursele de poluare din Podişul Sucevei
Sursele de poluare ale atmosferei, consecinţa activităţii antropice, industrializării în pri-
mul rând, urbanizării şi sporirii traficului auto, pot fi clasificate în surse staţionare şi surse mobi-
le. Sursele staţionare cuprind procesele de combustie şi procesele industriale.
Surse de poluare industriale. Industria, sectorul economic cu cel mai mare impact nega-
tiv asupra mediului până nu demult (datorită utilizării intensive a resurselor naturale, a consumu-
lui mare de energie, a proceselor de producţie generatoare de emisii poluante în aer, apă, sol şi de
diverse tipuri de deşeuri periculoase pentru mediu şi sănătatea umană) s-a redus mult ca activita-
te economică. Rezultatele cele mai bune în reducerea impactului acesteia asupra mediului le au
aşa numitele tehnologii „curate”, moderne, care diminuează substanţial pierderile de materii pri-
me şi auxiliare în mediu (sub formă de emisii în aer, apă, sol, sau sub formă de deşeuri), econo-
misesc resursele materiale şi energetice. Acestea contribuie la micşorarea costurilor specifice,
care deşi iniţial pare important, costul pe unitatea de produs pe parcursul funcţionării se diminu-
ează, activitatea devine mai eficientă şi „prietenoasă” cu mediul.
Deşi mult diminuat, sectorul industrial al Podişului Sucevei este reprezentat prin:
- exploatarea şi prelucrarea lemnului (celuloză, hârtie, carton ondulat) dezvoltată în ra-
port direct cu suprafaţa mare a fondului forestier (S.C. AMBRO S.A. Suceava cu principalii po-
luanţi ca mercaptani, hidrogen sulfurat, pulberi; S.C. MOBSTRAT S.A., cu emisii de pulberi şi
diferiţi poluanţi chimici – COV - uri sau compuşi organici volatili);
- industria uşoară - textile şi pielărie, filaturi de lână, tricotaje, confecţii, încălţăminte,
obiecte de artizanat (la 01.01.2007, fabrica de textile SC AKROM AK-AL SRL, producătoare de
fire acrilice şi în amestec, şi-a încetat complet activitatea);
- alimentară - colectarea şi prelucrarea laptelui, producţie de carne, morărit şi panificaţie,
producţie de băuturi alcoolice şi nealcoolice, exploatare şi îmbuteliere ape minerale (S.C.
BUCOVINA S.A., S.C. FACOS S.A. şi S.C. BERMAS S.A. (unităţi cu instalaţii frigorifice ce
folosesc ca agent de răcire amoniacul; tendinţa sa de înlocuire cu freon ecologic fiind lentă dato-
rită consumului mare de energie electrică);
- producerea de energie termică şi electrică (S.C. TERMICA S.A., principalii poluanţi:
pulberi de la arderea huilei în cele două cazane a 420t/h, CO, CO2, SO2, NOX şi de la reconver-
sie prin arderea păcurei în cele 5 cazane şi arderea gazului metan în cele 2 cazane;
- industria constructoare de maşini şi material rulant - producătoare de maşini unelte,
scule, rulmenţi;
- industria materialelor de construcţii (cărămidă, BCA, sticlărie, ţevi PVC şi Staţia de as-
falt a S.C. TESTPRIMA Suceava care nu este dotată cu sisteme de reţinere a pulberilor).
De asemenea gospodărirea orăşenească, cu rampele de gunoi, cu staţiile de epurare, re-
246
prezintă surse de poluare urbană (motiv pentru care amplasarea, amenajarea şi modernizarea
rampele de gunoi sunt în atenţia factorilor politici decizionali (Suceava-Moara).
Sursele de poluare din transporturi. http://www.ecomagazin.ro/wp-
content/uploads/2010/03/cars.jpgTransporturile reprezintă una din sursele principale de poluare
a mediului. Problema impactului transporturilor asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei este
foarte complexă, având în vedere faptul că nu a fost încă evaluat efectul pe termen lung al diferi-
telor tipuri de noxe. Ca şi fenomen complex, poluarea prin transporturi nu este întotdeauna una
locală, aceasta influenţând prin componentele dinamice ale mediului (aer, apa) zone mult mai
extinse, efectele resimţindu-se la nivel global. Efectele poluării prin transporturi asupra mediului
şi a sănătăţii populaţiei pot fi atât directe (ca urmare a expunerii la diverşi agenţi poluanţi, feno-
menelor climatice deosebite), cât şi indirecte (din cauza activităţii agenţilor poluanţi asupra apei,
solului şi vegetaţiei).
Toate tipurile de transport contribuie la poluarea complexa a mediului, din cauza alcătui-
rii sistemice a acestuia şi a propagării modificărilor de la o componenta la alta. Cu toate ca s-au
făcut progrese tehnologice şi de carburanţi, totuşi poluarea prin transporturi a rămas la cote ridi-
cate, cauza principală fiind scăderea numărului de ocupanţi pe autovehicul (depăşind în prezent
sursele de poluare industriale, inclusiv în Podişul Sucevei).
Aria de dispersie a poluanţilor depinde de factorii geografici, de localizare. Un relief plat
caracterizat de prezenta permanenta a curenţilor de aer facilitează dispersia substanţelor poluan-
te; în schimb depresiunile şi văile favorizează acumularea şi persistenta poluanţilor. Expunerea la
agenţi poluanţi favorizează: o stare de disconfort pentru populaţie, apariţia unor boli specifice,
boli cronice şi chiar deces.
Asupra celorlalte componente ale mediului modificările sunt induse indirect, din cauza
modificărilor din sistemul climatic: intensificarea deşertificării (în zonele afectate de secete), ac-
celerarea eroziunii torenţiale (in regiunile afectate de cantităţi mari de precipitaţii), modificări în
regimul hidric al solului.
Emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transport sunt evident în creştere, îmbunătă-
ţirea eficienţei energetice a diferitelor sectoare din transport şi introducerea biocombustibililor nu
sunt suficiente pentru reducerea creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi.
Sursele de poluare agricole. Deşi în diminuare, poluarea mediului natural prin utilizarea
unui volum mare de îngrăşăminte chimice şi pesticide, care ajung, prin intermediul scurgerii de
suprafaţă, în lacuri şi cursuri de apă şi determină degradarea faunei şi florei.
Exploatarea neraţională a terenurilor are efecte precum degradarea solului şi pierderea
unor suprafeţe din circuitul agricol. Poluarea solului, apei şi aerului, fragmentarea habitatelor şi
pierderea vieţii sălbatice sunt, de cele mai multe ori, consecinţele unor practici agricole inadec-
vate, iar omul ar trebui să tină seama de efectele pe care le produce asupra mediului, iar imple-
mentarea şi dezvoltarea unor programe şi proiecte privind protecţia mediului ar putea fi răspun-
sul la multe din problemele cu repercusiuni grave pe termen lung.
b. Poluanţii atmosferici principali din Podişului Sucevei

Compuşii sulfului. Bioxidul (dioxidul) de sulf (SO2) este extrem de solubil şi de reactiv în
atmosferă. În lipsa catalizatorilor nu reacţionează uşor, dar pe timpul zilei, în prezenţa radiaţiei
ultraviolete, viteza de reacţie creşte considerabil. Se dezvolta uşor în ceaţa şi nori, producând
acid sulfuros, ce este oxidat rapid de oxigenul din apă, rezultând acid sulfuric. Concentraţiile
medii zilnice şi medii anuale de SO2 în toate punctele de monitorizare din municipiul Suceava au
scăzut continuu în ultimii ani faţă de perioada 1990-1994. Mediile zilnice şi anuale determinate
la acest indicator se situează mult sub limitele maxime admise prin STAS 12574/87. Ploile epu-
rează eficient atmosfera, dizolvând bioxidul de sulf.
Hidrogenul sulfurat (H2S) este oxidat foarte rapid de toate formele oxigenului,
transformându-se în bioxid de sulf. Mercaptanii, (derivat organic al hidrogenului sulfurat la fa-
bricarea celulozei din lemn de către SC AMBRO SA Suceava) la concentraţiile reduse din at-
mosferă, produc disconfort datorită mirosului foarte neplăcut. Ionii sulfat participă la procesele
247
de condensare şi reevaporare din nori. Spălarea acestora de către precipitaţii este mai eficientă în
cazul aerosolilor cu diametrul mai mare de 0,5 microni. La acest indicator nu s-au mai înregistrat
depăşiri ale CMA zilnice în ultimii ani, concentraţiile medii anuale diminuându-se treptat.
Compuşii azotului sunt poluanţi foarte frecvenţi, deţin concentraţii ridicate şi prezintă o
mare importanţă în procesele fizico-chimice din atmosferă. O parte din aceştia participă la anu-
mite procese naturale şi biologice din mediu, fiind componenţi naturali ai acestuia, poluanţii pro-
priu-zişi fiind NO şi NO2 (dioxidul de azot). La indicatorul NO2, valorile zilnice şi cele medii
anuale determinate în toate punctele de supraveghere din municipiul Suceava au scăzut semnifi-
cativ în ultimii ani faţă de perioada 1990-1993. Dacă în acea perioadă se mai înregistrau unele
depăşiri sporadice ale CMA zilnice la NO2, în perioada 1995-2000 valorile determinate zilnic şi
mediile anuale se situează mult sub limitele admise.
Amoniacul (NH3,) degajat prin arderi şi umezeala relativă crescută, accelerează reacţiile
chimice, în prezenţa bioxidului de azot şi a hidrocarburilor, producându-se mai rapid, noaptea
fiind favorizate de umezeala relativă crescută, iar ziua, de reacţiile fotochimice. La indicatorul
NH3 s-au înregistrat doar depăşiri sporadice, nesemnificative, ale CMA (1-2/an/punct de supra-
veghere) în anii 1998 şi 1999. Maximele înregistrate anual s-au situat uşor peste limita admisă,
nedepăşind de 1,5 ori CMA.
Oxidanţii fotochimici, exprimaţi prin O3, adică molecula de ozon, se formează prin pro-
cese complexe. Astfel, radiaţia ultravioletă desface bioxidul de azot la monoxid de azot şi oxigen
atomic. Acesta din urmă se combină cu oxigenul molecular, rezultând ozonul. Însă şi al doilea
produs de reacţie, monoxidul de azot, reacţionează cu ozonul, funcţionând ca şi un regulator na-
tural de O3.
Ozonul troposferic. Ozonul (O3) joacă un rol important în troposferă, datorită impactului
său asupra capacităţii oxidative a atmosferei, asupra calităţii aerului în general, dar şi prin contri-
buţia sa la efectul de seră (Matthes et al, 2007). Ozonul este prezent în mod natural atât în stra-
tosferă (stratul de ozon, situat la 10-40 km deasupra solului) cât şi în troposferă (0 – 10 km dea-
supra solului). În timp ce O3 stratosferic protejează Pământul de radiaţiile solare UV, ozonul
troposferic este al treilea gaz cu efect de seră ca importanţă, după CO2 şi CH4. Totodată, este
unul dintre cei mai fitotoxici poluanţi, afectând atât sănătatea umană, cât şi vegetaţia şi materia-
lele (Vandermeiren et al, 2009).
Cercetările epidemiologice au indicat că efectele O3 variază de la complicaţii ale sistemu-
lui respirator şi până la mortalitate crescută, la expunerea la doze mărite de O3. Este bine docu-
mentat că efectele ozonului asupra sănătăţii pleacă de la niveluri de aprox. 40ppb, adică
80µS/m3. În Europa şi Statele Unite ale Americii, O3 este perceput ca o ameninţare semnificativă
la adresa sănătăţii umane, probabil a doua după particulele fine în suspensie. Copiii, persoanele
în vârstă şi cei cu boli respiratorii cronice sunt mai sensibili la O3 decât restul populaţiei (Mihăilă
ş.a., 2010).
Pulberile, reprezentând particule lichide sau solide cu diametrul între 0,001 şi 100 mi-
croni (Mănescu 1978), se împart în funcţie de viteza de sedimentare, în:
- sedimentabile (cu diametrul ≥10 microni) rezultând din procese mecanice, construcţii,
transporturi, industria materialelor de construcţii, eroziunea eoliană, deflaţia asupra solului uscat
etc., cu o stabilitate redusă în atmosferă şi o sedimentare la sol în funcţie de greutate;
- în suspensie, cu diametrul redus (0,1-10 microni), rezultate ale proceselor industriale
(chimice, celulozei şi hârtiei), cu sedimentare uniformă pe sol, în absenţa curenţilor de aer;
- în suspensie (≤0,1 microni), provenite din arderea combustibililor, procese chimice şi
fotochimice, cu mare stabilitate în atmosferă, cu o mişcare browniană şi fără sedimentare.
Metale grele, ca pulberi stradale fine în suspensie (PM10) transportate de către vânt, joa-
că un rol important în menţinerea unui grad relativ ridicat de poluare. Alături de insuficienţa spa-
ţiilor verzi, cu rol important în autopurificarea aerului, condiţiile meteo pot contribui decisiv la
concentraţii ridicate de pulberi atmosferice, mai ales în perioadele de uscăciune.
Măsurătorile efectuate cu analizatoarele de dioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de car-
bon, ozon, pulberi fracţia PM 10 în zone intens circulate şi în zone situată în apropiere de zonele
248
industriale din Municipiul Suceava, au indicat încadrarea mediilor de treizeci minute sub limitele
maxime admise conform STAS 12574/1987 pentru 2 din cele 8 medii zilnice determinate, cea
mai mare medie zilnică fiind de 0,0365 mg/mc (de peste 1,2 ori mai mare faţă de CMA), iar con-
centraţiile medii zilnice pentru indicatorul pulberi în suspensie fracţia PM 10 au depăşit limita
admisă conform Directivei UE 30/1999 de 1,1 până la 2,2 ori în cele opt zile de monitorizare.
Explicaţia o constituie faptul că în aceste zone se desfăşoară un trafic rutier intens, care
generează precursorii ozonului troposferic (NOx, hidrocarburi), condiţiile de microclimat speci-
fice ambelor zone (şosea împrejmuita de clădiri în centrul Municipiului şi respectiv din zona
Sucevei , în zona industriala) favorizând în acelaşi timp acumularea poluanţilor, într-un areal re-
lativ redus, în apropiere de nivelul solului, prin împiedicarea dispersiei.
5.6.3. Factorii meteo-climatici ai dispersiei / stagnării poluanţilor atmosferici
Unele elemente, fenomene sau procese meteo-climatice (temperatura şi stratificaţia ter-
mică a aerului, vântul, precipitaţiile, umiditatea şi nebulozitatea aerului) au un rol deosebit în fa-
vorizarea stagnării sau a dispersiei poluaţilor în atmosfera joasă.
Temperatura aerului acţionează asupra poluanţilor atmosferei în mod direct prin dubla-
rea vitezei de reacţie a noxelor din atmosferă (fig. 201, 202) în cazul creşterii temperaturii cu
10ºC. Asupra poluării cu pulberi sedimentabile, acţiunea temperaturii aerului este indirectă, prin
modificările produse asupra stării suprafeţei solului.
Fig. 201. Relaţia diurnă dintre O3 şi T, definită Fig. 202. Evoluţia anuală a valorilor medii diurne ale
pa baza valorilor orare din perioada 2004-2007 temperaturii aerului (0C) şi ale ozonului troposferic
(D. Mihăilă şi Gina Ursul, 2010) (µg/m3) ÷ 2004-2007 (D. Mihăilă şi Gina Ursul, 2010)
Inversiunile termice, ca stratificaţii stabile sau instabile, împiedică difuzia poluanţilor

în înălţime, menţinându-i în apropierea solului lângă sursă (specifică mai ales depresiunilor în-
chise) sau favorizează difuzia acestora în al doilea caz (arealelor deschise şi mai înalte).
Ceaţa, chiar şi aerul ceţos contribuie la transformarea bioxidului de sulf în acid sulfuric,
datorită reacţiei dintre picăturile de apă în suspensie şi SO2.
Riscul asociat ceţii urbane, respectiv smogului, prezent şi în aria industrială a municipii-
lor Suceava, Paşcani, Roman, mai ales înainte de 1989, dar şi ulterior acestui an este demn de
luat în considerare. În condiţii de menţinere îndelungată în zonele industriale (ca urmare a inver-
siunilor termice menţionate şi a stabilităţii îndelungate a acestora), ceaţa urbană şi smogul gene-
rează grave stări de disconfort şi îmbolnăviri frecvente. Efectele cumulate ale ceţii şi poluării s-
au mai diminuat după 1989, datorită închiderii sau diminuării activităţii industriale.
Existenţa atmosferei urbane mai calde decât a împrejurimilor favorizează în timpul nopţii
producerea circulaţiei locale descendente, spre văile Sucevei, Siretului sau Moldovei, unde at-
mosfera este puternic poluată cu pulberi (praf) şi diverşi compuşi chimici, de transporturile fero-
viare şi de alte unităţi industriale. În aceste condiţii au loc inversiuni termice şi formarea ceţii de
radiaţie. Ceaţa apărută ca urmare a factorilor naturali, combinată cu ceaţa urbană şi industrială,
persistă uneori zile în şir, diminuând vizibilitatea şi accentuând poluarea. Ca urmare, pe lângă
efectele asupra sănătăţii oamenilor (datorită umidităţii mari şi a unei temperaturi mai scăzute),
ceaţa constituie şi un impediment în circulaţia rutieră.
249
Vântul, prin direcţia şi viteza sa, răspândeşte orizontal poluanţii sau, prin calmul atmos-
feric determină concentrarea poluanţilor în preajma sursei de emisie (fig. 203-205). Deci, depla-
sarea aerului atmosferic antrenează particulele fine în suspensie, produsele poluării (praf, fum,
substanţe chimice sub stare gazoasă) spre noi areale în care înaintează, dar concentraţia acestor
poluanţi (de obicei particulele fine în suspensie) scade odată cu creşterea volumului de aer în ca-
re sunt amestecate.
a b
203. Medii orare de CO2 (a) şi NO2-SO2 (b) corelate cu viteza vântului în perioada 12-20 august 2004
la sediul Agenţiei de Protecţie a Mediului Suceava (D. Mihăilă şi Gina Ursul, 2010)
Fig. 204. Corelaţia anuală a valorilor medii Fig. 205. Relaţia diurnă dintre O3 şi viteza vântului, defi-
diurne ale O3 şi viteza vântului -2004-2007 nită pe baza valorilor orare din anii 2004-2007
(D. Mihăilă şi Gina Ursul, 2010) (D. Mihăilă şi Gina Ursul, 2010)
Lipsa vântului (calmul atmosferic) menţine poluanţii în acelaşi areal, purificarea aerului
fiind foarte anevoioasă. De asemenea, vântul deplasează norii de convecţie, precipitaţiile convec-
tive putându-se de multe ori produce în aceleaşi arii sau în altele învecinate celor în care s-a pro-
dus convecţia termică, precipitaţii care au de asemenea rol de spălare a particulelor poluante şi
modificarea umidităţii aerului, care are la rândul ei influenţă asupra poluării.
Aerul atmosferic se poate autoepura prin curenţii atmosferici (poluanţii fiind deplasaţi
cu masele de aer pe mari distanţe, peste graniţele statelor, determinând poluarea transfrontalieră),
prin sedimentarea particulelor de praf (în condiţii de calm atmosferic) dar afectând solul, apele,
vegetaţia, prin precipitaţii (substanţele fiind aduse pe suprafaţa terestră). Cu toate ca aerul deţine
o capacitate mare de autoepurare, depăşirea unor praguri se răsfrâng prin prezenţa poluanţilor şi
chiar prin poluarea secundară (smog, ploi acide, distrugerea ozonului).
Umezeala atmosferică şi precipitaţiile au rol de purificare al aerului. Apa prezentă în
atmosferă generează anumite procese fizico-chimice, iar contactul cu poluanţii gazoşi atmosfe-
rici generează diverse reacţii de hidroliză sau prin acţiuni indirecte contribuie la formarea aeroso-
lilor lichizi sau unele dizolvări. Prin reacţii specifice, noxele acide se transformă în acizi iar prin
coagulare şi adiţia aerosolilor de dimensiuni mici, se ajunge la dimensiuni suficient de mari ale
picăturilor de apă, ca să genereze ploile acide. În condiţiile unei umidităţi suficiente, particulele
mici de apă din aer pot provoca apariţia smogului, pâclei şi ceţii acide.
Corelaţia dintre umezeala relativă şi ozonul troposferic la Suceava este cât se poate de
evidentă (fig. 206a).
250
Fig. 206. Corelaţia dintre umezeala relativă - RH (a) sau durata de strălucire a Soarelui – ore (b) cu ozonul
troposferic (µg/m3) la Suceava, din medii diurne 2004-2007 (D. Mihăilă şi Gina Ursul, 2010)
Nebulozitatea opreşte convecţia termică de la nivelul superior al norilor, nivel marcat de

un strat de inversiune termică. În interiorul norilor, în prezenţa unei cantităţi mari de vapori, pi-
căturile de apă şi cristalele de gheaţă, noxele gazoase acide se transformă în acizi. Aşa se explică
faptul că locul incipient de formare a ploilor acide se află în nori, pe baza aerului poluat ce ajun-
ge la înălţime. Nebulozitatea rămâne un factor secundar în privinţa acumulării poluanţilor pentru
că până la nivelul superior al norilor, până unde se manifestă convecţia, există un spaţiu suficient
pentru o diluţie buna a noxelor. Prin densitate, înălţime şi tip, norii influenţează regimul bilanţu-
lui radiativ-caloric al suprafeţei active şi constituie sursa principală a precipitaţiilor atmosferice.
Reacţiile chimice care se produc în atmosferă între noxele gazoase, componenţii naturali ai aeru-
lui atmosferic şi vaporii de apă sunt complexe. Precipitaţiile purifică atmosfera, dar preiau sub-
stanţele poluante şi le aduc pe suprafaţa terestră, influenţând negativ vegetaţia şi solul, reacţia
dintre dioxidul de sulf şi apă dând naştere ploilor acide.
Este admis faptul că precipitaţiile atmosferice deţin statutul de depoluator, curăţând aerul
prin spălare, absorbţie, hidroliză şi transportul către sol a noxelor. Contactul cu apa duce la spă-
larea gazelor acide, mai ales a bioxidului de sulf sau de azot şi la transportul lor către sol, dacă
reacţiile nu continuă în atmosferă, la fel de periculoase, deoarece pot genera produşi de reacţie de
tipul sulfaţilor şi azotaţilor. Ploile acide au un efect negativ asupra solului, vegetaţiei, faunei şi
nu în ultimul rând asupra comunităţii umane.
Nivelurile mari ale O3 sunt corelate de regulă cu scăderi ale concentraţiilor de NMVOC şi
NOx, respectiv cu radiaţie solară mare (fig. 206b) şi temperaturi ridicate, în condiţii de calm at-
mosferic sau de vânt slab, care împiedică dispersia poluanţilor precursori. În decurs de o zi coe-
ficienţii de corelaţie dintre variabilele analizate sunt mai semnificative decât în decurs de un an.
Rolul proceselor fizico-chimice din atmosferă influenţează semnificativ calitatea aerului respirat
mai ales în cazul aşezărilor urbane, bine populate.
5.7. CLIMA, SĂNĂTATEA POPULAŢIEI ŞI CONFORTUL UMAN

5.7.1. Influenţa climei asupra confortului şi sănătăţii organismului uman
Complexul de vreme determină acţiunea tipului de vreme şi climă asupra organismului şi
reacţia acestuia. În acest sens, specialiştii deosebesc mai multe tipuri de meteo-sensibilitate:
• Meteo-adaptabilii nu au dificultăţi cu schimbările bruşte de vreme, acomodându-se
uşor cu orice fluctuaţii.
• Meteo-dependenţi reacţionează cu irascibilitate, dureri de cap, indispoziţii şi tendinţe
depresive la schimbările vremii, cu repercusiuni directe asupra echilibrului psihic şi sănătăţii.
• Anticipativii sunt cei care presimt modificarea vremii (uneori chiar cu 48 de ore în
avans), sub forma unor dureri apărute într-o cicatrice de exemplu.
• Meteo-sensibililor le sunt activate boli deja existente, ca reumatismul sau dereglările
sistemului neurovegetativ.
O treime din locuitorii Europei nu se sinchisesc de schimbările de vreme (organismul să-
nătos adaptându-se foarte uşor cu variaţiile climaterice şi suportându-le fără probleme), iar o altă
251
treime sunt afectaţi uşor, se simt puţin mai obosiţi. Ultima treime au probleme de sănătate impor-
tante, în cazul acesteia putându-se vorbi de sensibilitate la schimbările de vreme.
Meteorosensibilitatea reprezintă, de fapt, amplificarea simptomatologiei unor boli la va-
riaţiile caracteristicilor fizice ale atmosferei joase, în sensul amplificării expresiei clinice a bolii
ce poate evolua după o primă etapă de adaptare spre situaţii de decompensare agravante. Ea doar
accentuează anumite suferinţe latente, pe care le avem deja.
Potrivit psihologilor, schimbările rapide ale stărilor de vreme influenţează un mare număr
de oameni, prin variaţia rapidă a primelor elemente cu influenţă negativă asupra confortului şi
sănătăţii omului: presiunea atmosferică, temperatura şi umezeala aerului, precipitaţiile etc.
In timp ce vremea călduroasă îi bine-dispune pe cei mai mulţi dintre noi, ploaia se răs-
frânge negativ şi ne provoacă indispoziţie. Atunci când afară e foarte frig sau excesiv de cald,
dar şi în perioadele de tranziţie, bolile latente, de care suferă unii dintre noi, se pot acutiza.
„Coloana de mercur" sau presiunea atmosferică determină numeroase efecte asupra
organismului, în cazul oscilaţiilor pozitiv-negative mai accentuate comparativ cu media multi-
anuală (cca. 730mm în Podişul Sucevei), în timp scurt.
Oamenii reacţionează la scăderea presiunii, îndeosebi primăvara, atunci când fronturile
atmosferice se gonesc din urmă unele pe altele, întregul organism (în primul rând sistemul circu-
lator) oboseşte repede. Nu oscilaţiile meteorologice ne îmbolnăvesc, trecerea de la un front at-
mosferic la altul poate doar declanşa ori accentua anumite suferinţe latente. Simptomele tipice
sunt durerile articulare, de cap, sufocările, ameţelile, starea de slăbiciune, irascibilitatea sau
transpiraţiile excesive, creşterea tensiunii arteriale, palpitaţiile şi senzaţia de greutate din piept, se
intensifică durerile reumatice şi de articulaţii - din pricina aerului umed şi rece. Când barometrul
urcă, organismul produce mai multă adrenalină, colicile şi crampele se manifestă mai frecvent.
Schimbările de presiune atmosferică produc modificări la nivelul celulelor şi-al ţesuturi-
lor, creând disconfort în funcţionarea organismului. Când valorile acesteia nu sunt în limite nor-
male, persoanele cu hipertensiune arterială au dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de greutate în
piept. Presiunea atmosferică scăzută duce la tahicardie şi la creşterea tensiunii.
Unii cercetători presupun că instabilitatea presiunii atmosferice dereglează cantitatea de
lichid şi organul de echilibru existent în urechea internă, influenţând astfel tensiunea arterială şi
coagularea sângelui. Alţii suspectează electricitatea atmosferică; s-ar părea că mai ales pe furtu-
nă, ionii invizibili „răpăie” pe creierul uman, afectând serotonina, producând depresii, sensibili-
tate mai mare la durere sau şi indigestii.
Masele de aer reci cresc tensiunea arterială, îngreunează gândirea şi provoacă apatie.
Aerul foarte uscat este dăunător aparatului respirator, iar cel umed favorizează nefritele şi bolile
infecto-contagioase. Inhalarea aerului rece poate întreţine crizele de astm. Nu trebuie să ne mire
dacă schimbările bruşte ale vremii ne dau dureri de cap, ameţeli sau chiar irascibilitate. Specia-
liştii atenţionează că influenţele atmosferice se repercutează asupra echilibrului psihic al meteo-
dependenţilor, iar cerul gri, bacovian şi ceaţa sunt surse de anxietate şi deprimare.
Vremea închisă este un factor de agravare a depresiilor, mai ales din cauza faptului că
oamenii petrec mai mult timp în casă. Se vorbeşte din ce în ce mai mult de factorul meteorologic
- vreme închisă, cu ceaţă, burniţă sau ploaie, micşorarea intervalului între zi şi noapte. Acestea
pot influenţa tulburările psihice. Există multe persoane care, pe o asemenea vreme, acuză o stare
de oboseală acută, o astenie fizică şi psihică, o stare de somnolenţă continuă şi chiar depresie, cu
toate că se odihnesc corespunzător noaptea. Toamna se produce un dezechilibru energetic. Orga-
nismul se pregăteşte pentru iarnă, luminozitatea descreşte, ambientul devine din ce în ce mai pu-
ţin vesel. Frigul reprezintă un stres şi, din această cauză, bolnavii de inimă sunt foarte afectaţi, în
special în anotimpurile de tranziţie, când manifestările cardiace se intensifică. Trebuie menţionat
şi faptul că, în condiţii de inversiuni termice asociate cu ceaţă persistentă, organismul uman se
confruntă cu o stare de disconfort sau, mai mult decât atât, pot să apară îmbolnăviri datorită tem-
peraturilor foarte scăzute şi umidităţii ridicate a aerului. Din cauza temperaturii scăzute, se înre-
gistrează şi multe crize de angină pectorală, astm bronşic şi chiar infarct miocardic acut. De ase-
menea, pot apărea disfuncţii sexuale, sindromuri endocrine cu manifestări în zona afectivităţii.
252
Un studiu efectuat în Franţa arată că atunci când temperatura zilei scădea cu 10ºC, numărul
infarcturilor creştea cu 13%. Iar când presiunea atmosferică se modifică cu 10mb, rata infarctului
creştea cu până la 12%. În mod evident, odată cu vremea se modifică şi tensiunea arterială a pa-
cienţilor. Între retragerea unui front atmosferic şi apropierea celuilalt acţiunea rapidă, în scurt
timp a multor influenţe meteorologice (temperatura, presiunea, umiditatea, sarcinile electrică din
aer, lumina, vântul etc.) asupra organismului determină modificări de adaptarea ale acestuia,
uneori greu de suportat.
Erupţiile solare intensifică stările depresive şi cresc rata tentativelor de sinucidere.
Fulgerele, căldura, ploaia, umezeala şi razele solare - vremea, fie frumoasă sau nu, are un
efect profund asupra vieţii noastre. Ne influenţează organismul, voinţa şi emoţiile. În numeroase
cazuri, legătura este clară şi în mod cert biologică. Alteori, felul în care vremea acţionează asu-
pra noastră este obscur, dar impresionant.
În evaluarea şi cercetarea influenţei vremii asupra organismului uman (şi nu numai) se
utilizează adesea diverse formule, ecuaţii matematice, în care pe lângă temperatura, umiditatea
aerului, vânturile, presiunea sau radiaţia solară reprezintă principalii indicatori pentru gradul de
confort resimţit de om în diverse stări fizice ale atmosferei.
5.7.2. Confortul şi stresul termic
Acestea depind de factorii ambientali (meteorologici amintiţi), personali (hainele purtate
şi nivelul activităţii fizice al individului) şi se manifestă la variaţii termice rapide, la temperaturi
negative sau pozitive extreme. În ultimul timp, în cadrul cercetării biometeorologice se calculea-
ză indici biometeorologici specifici, de confort-disconfort pentru definirea stărilor organismului
uman afectat de umezeala excesivă atmosferică, în condiţiile extremelor termice din aer, atât po-
zitive cât şi negative. Comportamentul „a frigore” reprezintă mecanismul fiziologic complex al
organismului uman de a se proteja împotriva temperaturilor scăzute prin termogeneză şi amplifi-
carea izolării termice a acestuia (organismul), prin modificarea sistemului de circulaţie al sânge-
lui din ţesuturile celulare subcutanate (Nicoleta Ionac, 1998).
a. Indicele de răcire (IR)
Indicele puterii de răcire a vântului (W/m2) a fost formulat pe baza unui experiment efec-
tuat de Paul Siple şi Charles Passel, în timpul unei expediţii în Antarctica, în iarna anului 1941.
Aceştia au dezvoltat indicele puterii de răcire a vântului, măsurând timpul necesar unei cantităţi
date de pâine umedă pentru a se congela şi descoperind astfel, că procesul de răcire depinde ne-
mijlocit de viteza vântului. Desigur, procesele de răcire ale corpului omenesc sunt mult mai
complexe din cauza intervenţiei mai multor factori, ce ţin de sensibilitatea sa termică, de starea
de sănătate a subiectului uman expus, de vârsta, sexul acestuia etc.
Puterea de răcire a vântului reprezintă un concept meteoro-fiziologic care exprimă în
termeni obiectivi, acţiunea combinată a temperaturii aerului şi vitezei vântului asupra bilanţului
caloric al organismului uman. Valoarea ei exprimă intensitatea pierderilor calorice (W) suferite
de unitatea de suprafaţă corporală (m2) în unitatea de timp, prin combinarea în proporţii diferite,
a mai multor procese fizice (radiaţie, conducţie, convecţie, evaporare). În esenţă, vântul creează
o stare de disconfort prin răcire în principal ca urmare a intensificării proceselor de convecţie şi
evaporare de la suprafaţa pielii expuse. Pentru calcularea Puterii de răcire a vântului (W/m2) se
foloseşte o ecuaţie empirică, care ţine cont de efectul combinat al temperaturii aerului (măsurată
la termometrul uscat) (0C) şi vitezei vântului (m/s sau km/h).
253
Indicele Wind-chill se poate însă cal-

cula numai pentru valori ale vitezei vântului Tab. 149. Puterea de răcire a vântului
cuprinse între 2m/s şi 24 m/s, la temperaturi ale (Pr) şi temperatura echivalentă a acesteia (Tpr)
Pr (W/m2) Tpr (°C) Efecte fiziologice
aerului mai mici de +110C: Pr = 200 - 400 Tpr > +10 Nici un disconfort (Confort)
Pr = 400 - 600 +10 ≥ Tpr >-1Uşor disconfort
Pr=(12,1452+11,6222√v1-1,16222v1)·33-Tusc*, Pr = 600 - 800 -1 ≥ Tpr > -10
Disconfort accentuat
sau, Pr =1,1626·(5,2735·√v2+10,45– Pr = 800 – 1000 -10 ≥ Tpr >-18
Foarte frig
0,2778v2·(33-Tusc) Pr = 1000 – 1 200 -18 ≥ Tpr >-29
Stres hipocaloric
Risc de degerături în condiţii de
Pr = 1200 – 1 400 -29 ≥ Tpr >-50
în care: Tusc=temperatura aerului în expunere prelungită
Pr > 1400 Tpr ≤ -50 Risc de degerături instantanee
°C (la termometrul uscat), iar v=viteza vântu-
Siple P.A., Passel C.F. (1945) Measurements of dry atmospheric
lui, m/s sau km/h (Vkm/h=3,6·Vm/s). cooling în subfreezing temperatures, Proc. Amer. Phill. Soc., 1989
În acelaşi timp, se poate calcula şi
temperatura echivalentă puterii de răcire a
vântului (°C), care reprezintă temperatura efectivă pe care ar atinge-o aerul la anumite valori ale
vitezei vântului:
Tpr=(33+(Tusc–33)·(0,474+0,454√v1–0,0454v1), sau: Tpr=0,045·(5,2735·√v2+10,45–0,2778v2)·(Tusc-33)+33
în care: Tusc=temperatura aerului Tab. 150. Temperatura resimţită (°C) de organism datorită
(la termometrul uscat); v=viteza vântului. puterii de răcire a vântului (Wind-chill) şi categoriile de risc
Efectele puterii de răcire a vântu- °C
Viteza vântului (m/s) Grad
0 2 4 7 9 11 13 16 18 de risc
lui asupra fiziologiei umane depind, de- 4.4 4.4 2.8 -2.2 -5.6 -7.8 -8.9 -10.6 -11.7 -12.2 RISC
sigur, de intensitatea pierderilor calorice 1.7 1.7 -1.7 -5.6 -8.9 -11.1 -13.3 -14.4 -15.6 -16.1 REDUS
suferite de acesta (tab. 149), de radiaţia -1.1 -1.1 -2.8 -8.9 -12.8 -15.6 -17.8 -18.9 -20.0 -22.8 STARE DE
-3.9 -3.9 -5.6 -12.2 -16.7 -19.4 -21.7 -23.3 -24.4 -25.0
corpului şi viteza vântului etc. Pentru -6.7 -6.7 -8.9 -16.1 -20.6 -23.3 -27.8 -27.8 -28.9 -29.4 ALERTA
operativitatea şi uşurinţa evaluării puterii -9.4 -9.4 -11.7 -19.4 -23.9 -27.2 -30.0 -31.7 -32.7 -33.9
-12.2 -12.2 -14.4 -22.8 -27.8 -31.1 -33.9 -36.1 -37.2 -38.3
de răcire a vântului, se utilizează tabele -15.0 -15.0 -17.8 -27.8 -31.7 -35.0 -37.8 -40.6 -41.7 -42.8
cu valori gata calculate (tab. 150) şi pen- -17.8 -17.8 -20.6 -30.0 -35.0 -39.4 -42.2 -45.0 -46.7 -47.2
tru o informare mai facilă a populaţiei şi -20.6 -20.6 -23.3 -32.7 -38.9 -43.3 -46.1 -48.9 -50.0 -51.5 RISC
-23.3 -23.3 -27.8 -36.7 -42.8 -47.2 -50.6 -53.3 -55.0 -56.1 RIDICAT
a forurilor interesate. -27.8 -27.8 -29.4 -40.0 -46.1 -51.1 -54.4 -57.2 -58.9 -60.0
-28.9 -28.9 -32.2 -43.3 -50.0 -55.0 -58.9 -61.7 -63.3 -64.4
-31.7 -31.7 -35.0 -46.7 -53.9 -58.9 -62.3 -65.6 -67.2 -68.9
b. Indicele de confort termic -34.5 -34.5 -37.8 -50.0 -57.8 -63.3 -66.7 -70.0 -72.2 -72.8
temperatură-umezeală (ITU)
Indicele de confort termic tempe-
ratură-umezeală este dat de o formulă complexă care conţine doua variabile, temperatura şi umi-
ditatea. poate fi calculat pe baza relaţiei:
ITU= (Tus*1,8+32)-(0,55-0,55UR/100)[(Tus*1,8+32)-58]
( în care: Tus- temperatura aerului citită la termometrul uscat; UR- umezeala relativă).
Când valoarea indicelui de confort termic temperatură-umezeală este sub 75% aerul este
plăcut şi uşor respirabil, pe când, dacă aceasta depăşeşte 80 unităţi, se instalează un riscul de dis-
confort, cu un aer irespirabil. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când temperaturile sunt ri-
dicate şi umiditatea din aer este foarte mare. O umiditate crescută poate face ca un aer cu o tem-
peratură nu foarte ridicată să fie de-a dreptul irespirabil. Dimpotrivă, un aer uscat, deşi foarte
fierbinte, poate să fie mai uşor tolerabil de organism. Explicaţia constă în faptul că „umiditatea”
mare din aer împiedică transpiraţia firească a corpului uman (proces de reacţie de adaptare a or-
ganismului, care elimină surplusul termic proces perturbat însă de aerul umed).
Pentru organismul uman, pragul fiziologic de confort termic corespunde unei temperaturi
reale a aerului cuprinsă între 22,5 - 23,5°C (sau 18,5 - 19,5°C măsurate la termometrul umezit).
Temperaturile măsurate cu termometrul uscat şi umezit sunt utilizate în formulele de determinare
a temperaturii efective percepută în realitate de organismul uman. Mai precis spus, temperatura
254
efectivă exprimă sintetic atât efectul conjugat al temperaturii aerului, umezelii acestuia şi vitezei
vântului asupra intensităţii proceselor calorice ale organismului uman, cât şi nivelul echilibrului
sau al dezechilibrului dintre componentele bilanţului său energetic (Nicoleta Ionac, Ciulache,
2000).
Temperaturile maxime ale aerului înregistrate în vara anului 2007 (în cele mai multe
puncte constituind valori record de temperatură nu numai în Podişul Sucevei ci în întreaga Mol-
dovă) au condus la intervale destul de mari în care s-a manifestat disconfortul aspra organismului
uman. Primele înregistrări de depăşire a indicelui de confort termic temperatură-umezeală au fost
semnalate pe 22 iulie, în sudul Moldovei (la Focşani se înregistrau 36ºC, cu peste 10ºC mai ridi-
cată faţă de norma termică a acestei perioade) şi în data de 26 iunie, când valorile acestuia au fost
depăşite în toata Moldova – mai puţin jud. Suceava (tab. 151).
Luna iulie, în care temperaturile maxi-
me ar fi trebuit să se încadreze în mod normal Tab. 151. Reprezentarea celor mai ridicate
între 22 şi 28ºC a fost caracterizată de o vreme temperaturi maxime de la staţiile meteo-
călduroasă, caniculară în sudul şi estul Moldo- rologice judeţene (26.06.2007 ora 00UTC)
vei. În această lună s-au înregistrat 13 zile în
care a fost depăşit acest indice. Din acestea, se
remarcă intervalul cuprins între 16 şi 25 iulie în
care indicele de confort termic a fost depăşit în
10 zile consecutiv (în primele două zile în re-
giunile estice apoi în toată Moldova). În acest
interval, temperaturile maxime ale aerului în-
registrate la staţiile meteorologice au atins va-
lori de 33-34ºC în nord (Rădăuţi) şi pana la
41ºC în sud şi est (jud. Iaşi, Vaslui, Galaţi şi
Vrancea).
Un alt interval în care s-a atins şi depă-
şit valoarea critică de 80 a urmat în a doua ju-
mătate a lunii august, în care temperaturile maxime în mod normal ar fi cuprinse între 21 şi 27ºC.
Prima depăşire a indicelui de confort termic s-a înregistrat în 18 august în sudul Moldovei (33ºC
la Adjud, jud. Vrancea) şi în intervalul 20-25 august, când din nou acesta a fost atins în sud la
început apoi s-a extins treptat în toată Moldova (în zilele de 24 - 25 august, în judeţele Galaţi şi
Vrancea s-au atins temperaturi maxime de 40ºC, valori cu peste 12ºC mai ridicate faţă de norma
perioadei). Excesul termic deosebit al acestei veri s-a datorat prezenţei la scară sinoptică a De-
presiunii Nord-Africane, în sudul şi partea central-estică a Europei, deci implicit şi a ţării noas-
tre. Depăşirea limitei de 80 de unităţi a indicelui de confort termic reprezintă unul dintre aspecte-
le periculoase ale valurilor de căldură, întrucât afectează direct sănătatea omului şi nu numai, fa-
vorizând prin transpiraţia la nivelul pielii pierderea lichidelor din organism (chiar şi în arealul
nostru de studiu, unde temperatura aerului depăşeşte rareori 35ºC, dar umezeala relativă a aerului
este ridicată).
Combaterea efectelor negative asociate valurilor de căldură presupune mai multe acţiuni,
pornind de la prognozarea lor cât mai precisă (inclusiv diagnoze utile cercetării, investigării şti-
inţifice ulterioare, elaborarea a numeroase hărţi tematice, fig. 207, 208, 209), la măsuri de asigu-
rare a rezervelor de apă sau lichide (până la 3 l/zi la persoanele tinere, 4 l/zi la cele vârstnice), de
reglare a programului de lucru (cu întreruperea activităţii în orele din jurul amiezii), de protecţie
a ochilor şi organismului (ochelari de soare, pălării, ţinută lejeră şi deschisă la culoare etc.), de
evitare a expunerilor în aerul liber în intervalul orar 11-17, de atenuare a disconfortului din inter-
ioare prin ventilarea aerului sau prin instalaţii de climatizare. Medicii ne sfătuiesc să consumam
în fiecare zi cât mai multe fructe şi legume proaspete (pepene galben, roşu, prune, castraveţi,
roşii) deoarece acestea conţin o mare cantitate de apă. Este bine de ştiut că o doză de iaurt pro-
duce aceeaşi hidratare ca şi un pahar de apă.
255
Fig. 207. Temperatura la nivelul de 850 hPa din data Fig. 208. Harta României - COD galben, portocaliu,
de 18 iulie 2007 ora 00 UTC (www.inmh.ro) roşu din data de 23.07.2007 (www.inmh.ro)
Consumul de alcool (inclusiv bere sau vin) este contraindicat, deoarece acesta favorizea-
ză deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii. De aseme-
nea trebuie evitate băuturile cu conţinut ridicat de cofeină (cafea, ceai, cola) sau de zahar (sucuri
răcoritoare carbogazoase) deoarece acestea sunt diuretice.
Fig. 209. Harta valorilor indicelui de confort termic din ziua de 24.07.2007, România la orele 16 şi 17 OVR, la
momentul intensităţii maxime a valului de căldură (după ANM Bucureşti, www.inmh.ro)
Pe parcursul zilei este bine sa facem duşuri călduţe, fără a ne şterge de apă, iar dacă avem
aer condiţionat, aparatul trebuie reglat astfel încât temperatura să fie cu 5ºC mai mică decât cea
ambientală. Dacă este absolut necesar să ne expunem la Soare între orele amiezii trebuie să folo-
sim o ţinută adecvată: pălării de soare, haine lejere şi ample, din fibre naturale, de culori deschi-
se. Este de evitat activităţile în exterior care necesită un consum mare de energie (sport, grădină-
rit, etc.) şi trebuie avută grija persoanelor vârstnice, a copiilor, persoanelor cu dizabilităţi
oferindu-le, în mod regulat lichide, chiar dacă nu le solicită.
Căldurile excesive cresc relativ brusc valorile tensiunii arteriale şi precipită durerile
anginoase. Aerul cald şi umed este un adevărat coşmar pentru persoanele sensibile. Când un
asemenea front atmosferic se abate asupra noastră, foarte mulţi oameni se plâng de migrene,
astm, depresii, probleme de circulaţie, dereglări de somn sau infecţii. Bătăturile şi dinţii încep sa
doară, coagularea sângelui are de suferit şi apare pericolul trombozelor.
Fronturile de aer umed agravează diferitele forme de reumatism cronic degenerativ. Vân-
tul rece declanşează crize de angină pectorală, zilele cu vânt persistent de primăvară şi vară acti-
vează alergii la polen; se ştie încă din vechime că fazele cu luna plină coincideau, la bolnavii ba-
cilari, cu un număr mai mare de hemoptizii. Migrenele, nevralgiile (sciatic sau trigemen) au şi
ele mari condiţionări meteo.
256
5.7.3. Stresul bioclimatic

Stresul bioclimatic reprezintă gradul de solicitare biologică impus de un anumit tip de
mediu climatic asupra organismului uman atacat simultan, la nivelul pielii şi al plămânilor, de
cei trei factori meteorologici de stres fiziologic (Ionac, 2003). Valoarea acestuia indică tipul de
influenţă exercitată de aceşti factori asupra organismului care poate fi neutră, stimulativă sau
stresantă, în ultimele două cazuri declanşându-se mecanismele de adaptare. Valoarea stresului
bioclimatic se poate aprecia prin însumarea efectelor reflectate de doi indici: stresul climatic
pulmonar şi stresul climatic cutanat. Aceşti indici care utilizează cam aceiaşi parametri ca şi în
cazul disconfortului termic, cu deosebirea că pun accent mai ales pe mediile lunare ale tempera-
turii, umezelii aerului, tensiunii vaporilor şi vitezei vânturilor.
a. Stresul cutanat
Stresul cutanat este influenţat de puterea de răcire a vântului analizată anterior şi care se
poate calcula pe baza mai multor formule, printre amintim şi Indicele de vânt rece, utilizat de de
Siple şi Passel în 1945 (citat de Beçancenot, 1974):
P = (10 v +10.45-v)x(33-t),
în care, v – viteza vântului (m/s), t – temperatura aerului (ºC), (33-t) – diferenţa dintre
temperatura pielii şi temperatura aerului din adăpostul meteorologic.
Ulterior, ecuaţia a fost modificată în scopul de a putea calcula o temperatură echivalentă,
adică o informaţie mai simplă, uşor de aplicat. Între numeroasele variante de algoritmi propuşi în
acest scop este şi indicele New Windchill Temperature, elaborat în anul 2001 de către grupul de
lucru JAG/TI (Joint Action Group on Temperature Indices), compus din experţi canadieni, ame-
ricani şi membrii ai Societăţii Internaţionale de Biometeorologie. Acest nou indice este utilizat în
prezent în prognozele meteorologice din America de Nord şi în unele institute europene. NWT se
calculează pe baza ecuaţiei:
W = 13,12 - 0,6215× Taer - 11,37× V10m

0,16
+ 0,3965 × Taer × V10m
0,16
,
în care W – efectul windchill măsurat în °C, T – temperatura aerului în °C, V – viteza ae-
rului în km/h măsurată la 10m înălţime de la nivelul solului (înălţimea standard a anemometre-
lor). Ecuaţia este valabilă pentru temperaturi <7°C şi viteze ale vântului de peste 1,3m/s, la vite-
ze mai reduse acurateţea putând fi scăzută datorită radiaţiei solare care ar putea diminua efectul
windchill cu 6 până la 10 unităţi.
Pentru calcularea stresului cutanat propriu-zis sau utilizat mai multe formule, mai simple
sau mai complexe, în funcţie de care s-au întocmit diverse scări (Becancenot 1974, citat de
Cheval ş.a., 2003).
b. Indicii de stres pulmonar
Stresul climatic pulmonar este legat de efectul umezelii aerului asupra schimburilor respi-
ratorii ale plămânilor, iar valoarea sa este direct proporţională cu tensiunea vaporilor de apă inha-
laţi asupra mucoaselor căilor respiratorii. Dacă valorile tensiunii vaporilor sunt cuprinse in inter-
valul 7,5-16,4mb se consideră un mediu nestresant (relaxant). Valori inferioare ale indicelui re-
flectă disconfort prin deshidratare, iar valori superioare indică un mediu stresant prin hidratare,
acesta din urmă fiind considerat mai greu de suportat de către organismul uman. Indicii de stres
pulmonar (Becancenot, 1974, citat de Elena Teodoreanu, 2002) indică o deshidratare mai mult
sau mai puţin accentuată în lunile de iarnă şi în extenso în cele aparţinând sezonului rece şi de
asemenea de stres prin hidratare în lunile aferente sezonului cald.
Tab. 152. Scara de stres pulmonar

(după tensiunea vaporilor de apă,după Indicele Becancenot şi, Nicolas)
Tensiunea vaporilor Indice de Stres manifestat
Tip de stres
de apă stres pulmonar (Nicolas):
0-4,0 (+2) Deshidratant, iarna prin tendinţă de
257
Indicii Becancenot, 4,01-7,4 (+1) Deshidratant, iarna deshidratare

calculaţi pe baza tensiunii 7,5-11,6 (0) Echilibrat Echilibrat (fără stres)
11,7-15,9 (-1) Hidratant, vara
vaporilor de apă (e) din at-
16,0-21,1 (-2) Hidratant, vara Prin tendinţă de
mosferă, au fost grupaţi pe 7 21,2-26,5 (-3) Hidratant, vara hidratare
intervale valorice (tab. 152), 26,6-31,2 (-4) Hidratant, vara
încadrate într-o scară de stres
întocmită de J.P. Nicolas în 3
trepte, din care reiese influenţa acestui parametru legat de umiditatea aerului asupra respiraţiei.
Acest stres se manifestă prin tendinţa de deshidratare sau concentrare moleculară a sângelui la
valori reduse a tensiunii vaporilor de apă din timpul iernilor (e < 7,5mb) sau prin tendinţa de hi-
dratare sau diluţie a plasmei vara, la valori mari ale acesteia (e >11,7mb). Când tensiunea vapo-
rilor de apă depăşeşte 31,2mb, apar dificultăţi reale în respiraţie.
Prin cumularea celor doi indici, se obţine stresul bioclimatic total, conform căruia orga-
nismul uman este supus curent unui stres atât la nivelul pielii cât şi al plămânilor.
În concluzie, fără a intra în aspecte concrete, care necesită un mare număr de determinări
şi măsurători, studii aprofundate asupra unor caracteristici local-temporare asupra climei, dedu-
cem faptul că vremea exercită o acţiune complexă asupra organismului uman. Din acest punct de
vedere, se poate spune că vremea poate fi optimă, excitantă sau acută.
Vremea optimă, cea care influenţează favorabil, producând bună dispoziţie şi având o
acţiune menajantă asupra organismului, se caracterizează prin menţinerea relativ uniformă a
elementelor meteorologice: umiditate moderată, viteza relativ mică a vântului, zile senine, tem-
peraturi şi presiuni medii diurne cu oscilaţii reduse (2 - 3ºC, respectiv 3-4mb).
Vremea excitantă reprezintă un complex de vreme în care unul sau mai multe din ele-
mentele meteorologice deviază de la valorile optime: deşi în fond însorită, conţine şi momente cu
cer mohorât, atmosferă uscată sau uneori mai umedă (90%), oscilaţii termice diurne, barometrice
şi ale vitezei vântului mai ridicate (3 - 6ºC, 5 - 8mb, respectiv 6 - 9m/s).
Vremea acută reprezintă complexul meteorologic cu modificări accentuate ale elemente-
lor diurne ale acestuia, peste valorile menţionate la tipul anterior. Desigur că nu valorile absolute
ale elementelor meteorologice sunt caracteristicile unui sau altui tip de vreme, ci mai ales modi-
ficarea lor rapidă, variaţia bruscă neperiodică a excitanţilor climatici asupra organismului.
258
CONCLUZII
Studiul „Clima Podişului Sucevei – fenomene de risc, implicaţii asupra dezvoltării

durabile” este o lucrare structurată pe 5 capitole, cu peste 250 pagini, care conţin pe lângă un
bogat material analitic şi de sinteză (rezultat în urma consultării literaturii de specialitate, a peste
200 titluri bibliografice) şi un număr de peste 200 figuri (schiţe de hărţi, grafice) şi 150 de tabele,
constituind rezultatul prelucrării datelor meteorologice existente pentru o perioadă acceptabilă de
timp, respectiv 50 de ani (1961-2010).
Studiul de faţă evidenţiază individualitatea climatică a acestei subunităţi de relief, din
perspectiva vremii, inclusiv a hazardelor atmosferice şi a interconexiunilor sistemului natură –
societate - dezvoltare, cu alte cuvinte, influenţa asupra dezvoltării durabile în Podişul Sucevei.
Valorile medii şi extreme ale parametrilor meteo-climatici şi a hazardelor acestora repre-
zintă corolarul acţiunii factorilor climatogeni, care evidenţiază faptul că Podişul Sucevei consti-
tuie o subunitate climatică distinctă în cadrul Podişului Moldovei, cu diferenţieri locale relativ
modeste dar sesizabile (contribuind la individualizarea topoclimatelor complexe, datorită celor-
lalte componente geografice, în special fizice).
Podişul Sucevei se încadrează în zona climatului temperat continental de tranziţie de la
exteriorul arcului carpatic, în etajul climatic de dealuri şi podişuri cu altitudini medii şi mari, etaj
încadrat la rândul său între etajul climatic montan din vest şi etajul climatic de dealuri joase şi
câmpii din est (tranziţie de la climatul temperat oceanic specific vestului Europei la cel temperat
continental ce devine tot mai excesiv pe măsură ce ne îndreptăm spre extremitatea estică a Euro-
pei, influenţele nordice, baltice, plasând acest podiş ca aparţinând extremităţii sud-estice a secto-
rului climatic scandinavo-baltic).
Capitolul I-îi, Elemente introductive, conţine, după cum arată şi numele, noţiuni intro-
ductive, referitoare la motivaţia temei, terminologia deosebită (hazarde, riscuri meteo-climatice),
individualizarea geografică a Podişului Sucevei, istoricul cercetărilor, metodologia şi structura
lucrării.
Poziţia matematică pe glob şi geografică în cadrul Europei şi a României îşi lasă ampren-
ta asupra manifestărilor contradictorii adeseori a factorilor radiativi şi mai ales a celor dinamici.
La acestea se adaugă varietatea reliefului (altitudinală, de orientare, expoziţie, fragmentare etc.),
a hidrografiei, a învelişului bio-pedo-geografic, umanizarea intensă, profilul agrar-industrial al
economiei etc. care conduc la o fragmentare accentuată a fondului funciar şi, în consecinţă la o
mozaicare a caracteristicilor suprafeţei active. Apar astfel particularităţi topoclimatice şi micro-
climatice locale.
Capitolul al II-lea, Factorii climatogeni, analizează sintetic factorii genetici ai climei,
hazardelor şi fenomenelor de risc meteo-climatic în aria studiată.
Valorile medii anuale ale radiaţiei solare (mai ales globale) înregistrează o remarcabilă
constanţă în timp dar şi spaţiu, cu creşteri uşoare pe latitudine (110-115kcal/cm2/an).
Caracteristicile suprafeţei active din Podişul Sucevei se impun mai ales local, prin gene-
rarea topoclimatelor complexe şi elementare, analizate în capitolul al IV-lea. Trăsăturile generale
climatice sunt influenţate şi de către suprafaţa activă a unor regiuni aflate la distanţă mare, cum
ar fi repartiţia pe o arie cu diametrul de mii de kilometri, a uscatului şi a marilor suprafeţe acvati-
ce şi de către relieful major din această arie, mai ales a celui aşezat pe direcţia circulaţiilor frec-
vente. Diferenţierile topoclimatice majore sunt produse de relieful local, mai ales prin altitudine
şi expoziţia versanţilor, iar cele elementare de vegetaţie sau de existenţa clădirilor.
Dacă factorii radiativi şi geografici (suprafaţa activă) determină coordonatele de ansam-
blu ale climei, deoarece acţiunea lor rămâne aproximativ constantă în timp (cu excepţia celor 4
anotimpuri) şi spaţiu, cei dinamici aduc modificări substanţiale în starea timpului de la un mo-
ment la altul. Diferitele aspecte ale vremii sunt determinate de poziţia pe care centri barici o ocu-
pă în raport cu aceasta. Dacă dorsalele celor doi anticicloni sunt situate la nord de ţara noastră,
ele provoacă advecţia de aer rece din nord şi nord-est; dacă sunt situate la sud, teritoriul Români-
ei este invadat de aer cald şi umed dinspre sud şi sud-vest.
Capitolul al III-lea, Elementele şi hazardele meteo-climatice, cel mai consistent, ca în-

tindere şi importanţă în concepţia autorului, analizează regimul şi distribuţia spaţio-temporală a
elementelor climatice, fenomenelor meteorologice deosebite şi hazardele aferente acestora, cu
riscurile specifice.
Din analiza datelor cuprinse în perioada 1961-2010, se constată că temperaturile medii
ale aerului pe diverse entităţi temporare au o repartiţia geografică relativ ordonată, cu valorile
cele mai mari în sud şi sud-est, iar cele mai mici, în nord-vest.
Valorile medii anuale ale temperaturii aerului analizată pe perioada 1961-2010 înregis-
trează creşteri uşoare cu circa 0,3°-0,6°C, tendinţele de creştere fiind mult mai mari în semestrul
rece, anotimpul de iarnă şi luna ianuarie.
Variaţiile neperiodice, destul de ample, mai ales cele extreme ale temperaturii aerului şi
solului (datorate mai ales proceselor advective, deci circulaţiei generale a atmosferei, fără a mi-
nimaliza rolul factorilor radiativi, geografici) sunt cele care impun hazardele termice. Dintre
acestea, mai resimţite în Podişul Sucevei sunt cele specifice anotimpurilor rece şi de tranziţie
(valurile de frig, îngheţul, inversiunile termice etc.).
Cantitatea medie multianuală de precipitaţii atmosferice este situată în jurul valorii de
580mm, cu diferenţieri spaţiale însemnate, de la peste 630mm în nord-vestul arealului din studiu,
la sub 550mm în sud – sud-est (datorită descreşterii altitudinii reliefului pe această direcţie, a
frecvenţei mai mari a maselor de aer mai umede în partea nord-vestică, de origine cel mai adesea
atlantică, care spre est se aridizează uşor, a favorizării pătrunderii maselor de aer
continentalizate, adesea mai uscate din est.
Pe lângă diferenţierile pluviometrice vest-est sau nord-sud mai constată o alternanţă a
arealelor mai umede (suprapuse reliefului mai înalt) cu altele mai uscate (corespunzătoare ariilor
mai joase). Atmosfera versanţilor expuşi advecţiei maselor de aer mai umed din vest şi nord-vest
este mai umedă, iar cea a versanţilor opuşi este mai uscată, în ultimul caz aerul suferind procese
de foehnizare.
Regimul precipitaţiilor atmosferice din arealul Podişului Sucevei cunoaşte o mare varia-
bilitate în timp, excesul şi deficitul pluviometric succedându-se de multe ori la intervale tempo-
rale cu lungimi diferite. Tendinţele termice şi pluviometrice indică o încălzire şi o aridizare a
sud-estului şi sudului extrem, unde continentalizarea aerului şi excesivizarea climatului sunt ceva
mai evidente.
În Podişul Sucevei, fenomenul de secetă şi uscăciune este un fenomen izolat, fiind pre-
zent în anumite situaţii sinoptice, fiind oricum mai rar întâlnit decât în arealele învecinate din est
şi sud-est (Câmpia Moldovei şi Podişul Central Moldovenesc). În funcţie de soi, cerinţele pluvi-
ometrice pot să varieze, mai ales în funcţie de regimul termic şi implicit de resursa termică.
Fenomenele hidrometeorologice ce însoţesc diversele stări de vreme din Podişul Sucevei,
au o importanţă deosebită în conturarea caracteristicilor climatice de ansamblu, regimul şi distri-
buţia lor spaţială nuanţând pe alocuri şi scoţând din monotonie evoluţia de cele mai multe ori re-
petabilă în timp şi distribuţia previzibilă în spaţiu a valorilor climatice care dau trăsăturile defini-
torii ale climatului.
Majoritatea fenomenelor meteo-climatice prezintă un mai mare sau mai mic risc climatic
prin modul lor de manifestare, viteza declanşării etc.. Între fenomenele hidrometeorologice iden-
tificate din Podişul Sucevei ca având un potenţial de risc ridicat, se detaşează: grindina, viscolul
şi ceaţa. Manifestările extreme ale unor elemente sau fenomene climatice aduc, de cele mai mul-
te ori, prejudicii materiale, financiare, de unde se vede necesitatea acută a asigurărilor financiare
260
Concluzii
care trebuie să pătrundă şi în sfera agriculturii, ramură economică ce suferă deseori de pe urma
calamităţilor naturale, între care un loc important îl deţin cele climatice.
Răscrucea climatică în care se plasează podişul şi eterogenitatea cadrului geografic al
acestuia se constituie ca o premisă favorabilă manifestării unor fenomene meteo-climatice de risc
dintre cele mai diverse, detaşându-se ca predominante şi mai reprezentative cele specifice sezo-
nului rece: îngheţuri şi brume târzii de primăvară şi timpurii de toamna, ninsorile abundente şi
straturile groase de zăpadă, viscole intense şi troieniri ale cailor rutiere şi feroviare, depuneri în-
gheţate, ceţuri persistente mai ales pe văi, valuri de frig şi inversiuni termice etc.
Nu putem să nu amintim faptul ca Podişul Sucevei este expus şi unor riscuri specifice se-
zonului cald: furtunile de grindină însoţite de oraje, excesul de umiditate, ploile torenţiale, valu-
rile de căldură, perioade adeseori lungi de uscăciune şi seceta. Cunoaşterea detaliată a acestora ar
răspunde unor imperioase necesităţi practice, economice.
Capitolul al IV-lea, Topoclimatele complexe ale Podişului Sucevei delimitează, pe baza

morfologiei generale a terenului arealele cu anumite caracteristici meteo-climatice specifice, ce
le individualizează.
Ultimul capitol, al V-lea, Dezvoltarea durabilă, clima, confortul şi sănătatea organis-

mului uman, subliniază necesitatea dezvoltării economice în concordanţă cu păstrarea echilibru-
lui ecologic, care să asigure astfel, bunăstarea şi dezvoltarea armonioasă a viitoarei generaţii.
În acest sens, după o prezentare teoretică a conceptului de dezvoltare durabilă şi a princi-
palelor obiective pentru Podişul Sucevei (conform Strategiei de Dezvoltare Regională Nord-Est
2007-2013), se analizează principalele aspecte de ordin meteo-climatic şi relaţiile acestora cu
principalele activităţi economice desfăşurate în arealul Podişului Sucevei.
Se constată că influenţa cea mai mare a climei se răsfrânge asupra agriculturii, descrisă în
subcapitolul Influenţa climei asupra agriculturii durabile. Procesul de dezvoltare intensivă şi
multilaterală a producţiei agricole în noile gospodării particulare sau asociative de producţie tre-
buie să aibă la bază organizarea temeinică a teritoriului, studierea condiţiilor pedologice, climati-
ce şi economice şi elaborarea unui plan de perspectivă fundamentat din punct de vedere ştiinţific.
Structura culturilor şi rotaţia lor trebuie să se stabilească în funcţie de condiţiile amintite. Pentru
a se putea face o regionare corespunzătoare a culturilor după necesităţile lor fito-geografice, în
funcţie de caracteristicile climatice ale teritoriului iar în dezvoltarea sectorului zootehnic trebuie
studiat şi stabilit ce tipuri şi rase de animale au cele mai bune posibilităţi de dezvoltare, avându-
se în vedere în special condiţiile de climă şi posibilităţile locale de furajare.
De exemplu, zona în atenţie, fiind o unitate deluroasă, cu sol şi climă specifice, poate fi
valorificată eficient prin culturi de pomi fructiferi, ceea ce s-a şi realizat parţial, pe anumite su-
prafeţe, cu rezultate deosebite mai ales în bazinul pomicol Fălticeni şi împrejurimi, cu o atentă
alegere a soiurilor corespunzătoare zonei, cu respectarea regulilor şi cerinţelor agrotehnice înain-
tate, utilizate mai ales în staţiunile de cercetări agricole şi pomicole.
Un alt subcapitol tratează interdependenţa reciprocă dintre climă şi transporturile durabi-
le, în dublu sens (influenţe reciproce directe şi indirecte între climă şi transporturile rutiere, fero-
viare, aeriene). Transporturile rutiere sunt cele mai influenţate direct de climă, prin stratul de ză-
padă, viscolit sau nu, prin vizibilitate redusă în aer (ceaţă) şi indirect de văile sau culoarele pe
care sunt amenajate drumurile (pe văile râurilor principale, Moldova, Suceava, Siretului sau ale
afluenţilor acestora, formate mai ales ca urmare a eroziunii fluviatile, a apei precipitaţiilor). În
acelaşi timp, influenţa negativă a transporturilor în prezent, prin contribuţia deosebită la poluarea
atmosferică şi prin aceasta la schimbările climatice actuale, cu toate consecinţele negative asupra
mediului aerian, de intensificare a efectelor din ce în ce mai nefavorabile a hazardelor meteo-
climatice, cu toate consecinţele sale nefaste asupra dezvoltării durabile. Se încearcă găsirea unor
soluţii optime pentru transporturile rutiere, inclusiv prin amenajarea unei viitoare autostrăzi esti-
ce, pe valea râului Siret, pentru evitarea localităţilor care sunt străbătute în prezent de drumul
internaţional E 85. Prin colaborarea mai multor specialişti, din domenii diverse de activitate,
261
această autostradă ar trebui să constituie un obiectiv strategic de mare importanţă, atât pentru re-
ducerea decalajului economic al Moldovei în general (prin stimularea transporturilor, dezvoltarea
turismului şi a serviciilor), cât şi pentru dezvoltarea durabilă în viitor, cu reducerea poluării aeru-
lui, cu rol de diminuare a efectelor inundaţiilor tot mai numeroase pe Siret. Se subînţelege că, în
acest context că şi utilizarea terenului din zonă trebuie regândită, printr-o planificare şi sistema-
tizare ştiinţifică foarte atente, care să pună accent în unele cazuri pe redarea unor suprafeţe joase
şi inundabile luncilor, pe unele reîmpăduriri, pe utilizarea armonioasă a terenurilor arabile.
Un alt subcapitol, evidenţiază valorificarea şi utilizarea resurselor energetice neconvenţi-
onale existente şi în Podişul Sucevei (radiativ-solare, eoliene), tocmai pentru a veni în sprijinul
dezvoltării durabile, a unui mediu mai prielnic pentru viitorul societăţii din acest areal fizico-
geografic.
Fără a constitui un studiu de poluare, respectiv biometeorologie, ultimele două subcapito-
le tratează succint influenţa climei şi hazardelor meteo-climatice asupra poluării mediului şi asu-
pra stării de confort şi sănătate a populaţiei.
În Concluzii se prezintă succint rezultatele acestui studiu şi trăsăturile climatologice de

bază ale arealului Podişului Sucevei urmat de bibliografia consultată.
262
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. AMĂRIUCĂI M., MACHIDON O. (2005) - „Caracterizarea agrometeorologică a anului agricol

2003-2004 în Podişul Moldovei (între Siret şi Prut)”, „Romanian Journal of Climatology”, volu-
mul 1/2005, Editura Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.
2. ANDRIŢOIU N. (1962) – „Calculul radiaţiei directe şi consideraţii asupra regimului radiativ în R.P.
Română”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1960, Bucureşti.
3. ANDRIŢOIU N. (1966) – „Radiaţia directă şi opacitatea maselor de aer din Republica Socialistă
România”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1964, Bucureşti.
4. ANDRIŢOIU N. (1967) – „Studiul bilanţului radiativ şi termic - radiaţia difuză şi globală” Culegere
de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1965, Bucureşti.
5. ANDRIŢOIU N., CIOCOIU I. (1968) – „Bilanţul radiativ în câteva puncte ale teritoriului R.S.R.”,
Culegere de Lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1966, pag. 163-172, Bucureşti.
6. ANDRIŢOIU N., DIACONESCU I.GH. (1963) - „Influenţa nebulozităţii asupra radiaţiei solare
globale”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1961, Bucureşti.
7. APĂVĂLOAE M., APOSTOL L., PÎRVULESCU I. (1984) – „Topoclimatele oraşului Suceava”,
Buletin ştiinţific, I.I.S. Suceava.
8. APĂVĂLOAE M., APOSTOL L., PÎRVULESCU I. (1987) – „Contribuţii la cunoaşterea inversiu-
nilor termice din Depresiunea Rădăuţi”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”,
nr.7/1987, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi.
9. APĂVĂLOAE M., APOSTOL L., PÎRVULESCU I. (1988) – „Caracteristici ale inversiunilor ter-
mice din Podişul Fălticenilor”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, nr.8/1987,
Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi.
10. APĂVĂLOAE M., PÎRVULESCU I., APOSTOL L. (1987) – „Contribuţii la cunoaşterea caracte-
risticilor inversiunilor termice din Depresiunea Rădăuţi”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimi-
trie Cantemir”, Nr. 7/1986, Iaşi.
11. APĂVĂLOAE M., PÎRVULESCU I., APOSTOL L. (1988) – „Caracteristici ale inversiunilor
termice din Podişul Fălticeni”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 8/1987,
Iaşi.
12. APĂVĂLOAE M., PÎRVULESCU I., APOSTOL L. (1997) – „Caracteristici ale cantităţilor de
precipitaţii atmosferice în 24 de ore din Subcarpaţii Moldovei şi Culoarul Siretului”, Lucrările
Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 13-14/1993-1994, Iaşi.
13. APĂVĂLOAEI M., PÂRVULESCU I., APOSTOL L. (1994-1995) – „The Regime of Quantity,
Duration and Intensity of the Atmospheric Precipitations over the Rainy Season in the Moldavian
Subcarpathians”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşi, tom XL-XLI, s.II, c. Geo-
grafie.
14. APETROAEI Ş. (1977) – „Evaluarea şi prognoza bilanţului apei din sol”, Editzra Ceres, Bucureşti.
15. APOSTOL L., BRÂNDUŞ C. (1995) – „Cercetări topoclimatice asupra oraşului Solca”, Analele
Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul IV, Suceava.
16. APOSTOL L., OPREA C. (1988) – „Analiza radiaţiei solare şi a temperaturii aerului în culoarele
Bistriţei şi Siretului în vederea elaborării procedeelor de protecţie anticorozivă a instalaţiilor hi-
droenergetice”, Lucrările Staţiunii ”Stejarul”, seria geografie - geologie, nr. 9, Piatra Neamţ.
17. APOSTOL L., PÎRVULESCU I. (1987) – „Aspecte ale distribuţiei cantităţilor de precipitaţii pe
flancul extern al Carpaţilor Orientali”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr.
7/1986, Iaşi.
18. APOSTOL L. (1987) – „Consideraţii asupra raportului între cantităţile semestriale de precipitaţii în
România”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 7/1986, Iaşi.
19. APOSTOL L. (1987) – „Consideraţii privind rolul precipitaţiilor în depoluarea atmosferei într-un
areal urban”, SCGGG, Seria Geografie, tom XXXIV, Editura Academiei, Bucureşti.
20. APOSTOL L. (1990) – „Anomalii ale temperaturii aerului pe teritoriul Moldovei”, Lucrările Semi-
narului Geografic „Dimitrie Cantemir”, nr.9/1988, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi.
21. APOSTOL L. (1994) – „Harta topoclimatică specială în domeniul poluării aerului”, Analele Uni-
versităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul III, Suceava.
22. APOSTOL L. (1997) – „Trăsături specifice ale circulaţiei generale a atmosferei în Subcarpaţii
Moldovei”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul
VI, Suceava.
23. APOSTOL L. (2000) – „Meteorologie şi climatologie”, Editura Universităţii Suceava.
24. APOSTOL L. (2004) – „Clima Subcarpaţilor Moldovei”, Editura Universităţii Suceava.
25. APOSTOL L., SFÂCĂ L. (2004) – „Consideraţii asupra ploilor torenţiale din perioada 1992-2002
în Culoarul Siretului”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 23-24/2002-
2003, Iaşi.
26. ARMAŞ IULIANA (2006), Risc şi vulnerabilitate, Ed. Universităţii din Bucureşti, 200 p.
27. Azzi G. (1958) – „Agricultural ecology”. Ed. Constable, London
28. BACINSCHI D., ALEXANDRU GABRIELA, DĂNEŢ AURELIA, RĂDULESCU
ECATERINA (1990) – „Particularităţi ale regimului temperaturii aerului în sezonul rece (noiem-
brie-martie) în ultimul secol în România”, Studii şi cercetări de meteorologie, vol.4, Institutul de Me-
teorologie şi Hidrologie, Bucureşti.
29. BĂCĂUANU V., BARBU N., PANTAZICĂ MARIA, UNGUREANU AL., CHIRIAC D. (1981)
– „Podişul Moldovei. Natura, om, economie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
30. BĂLESCU O.I. , BEŞLEAGĂ N. (1962) – „Viscolele în R.P. Română”, C.S.A., Institutul Meteoro-
logic, Bucureşti.
31. BĂLESCU O.I. , MILITARU FLORICA (1966) – „Studiul grindinii în R.S.România”, Culegere de
lucrări ale Institutului Meteorologic pe 1964, Bucureşti.
32. BĂLESCU O.I. , MILITARU FLORICA (1967) – „Studiul aerologic al căderilor de grindină”,
Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe 1965, Bucureşti.
33. BĂLTEANU D., ALEXA RĂDIŢA (2001) – „Hazardele naturale şi antropice”, Editura Corint, Bu-
cureşti.
34. BĂLTEANU D., AURORA STAN-SION, CHEVAL S., TRANDAFIR P., DOBRE B. etc. –
„Tornada de la Făcăeni, 12.08.2002. Cauze, consecinţe, management”. Editura Telegrafia, Bucu-
reşti.
35. BĂLTEANU D., CHEVAL S., ŞERBAN MIHAELA (2004) – „Evaluarea şi cartografierea
hazardelor naturale şi tehnologice la nivel local şi naţional. Studii de caz.”, vol. “Fenomene şi
procese cu risc major la scară naţională”, coord. F. Filip, B. Simionescu, Editura Academiei Ro-
mâne, Bucureşti.
36. BĂLTEANU D., ŞERBAN M. (2005) – „Modificări globale ale mediului”, Ed. Coresi, Bucureşti.
37. BERBECEL O. şi colaboratori (1970) – „Agrometeorologia”, Editura Ceres, Bucureşti.
38. BÂZÂC GH. (1983) – „Influenţa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei Români-
ei”, Editura Academiei, Bucureşti.
39. BETHEMONT, J. (1991), Sur la nature des evenements extremes: catrastophe et cataclysme, Rev.
Geogr., Lyon, 66, 3-4, p. 139-142.
40. BOGDAN OCTAVIA, NICULESCU ELENA (1999) – „Riscurile climatice din România”, Aca-
demia Română, Institutul de Geografie, Bucureşti.
41. BOJOI I., ICHIM I. (1974) – „Judeţul Neamţ”, Editura Academiei, Bucureşti.
42. BORDEI–ION ECATERINA (1983) – „Rolul lanţului alpino - carpatic în evoluţia ciclonilor medi-
teraneeni”, Editura Academiei, Bucureşti.
43. BRADU TATIANA (2005) - „Fenomenele de uscăciune şi secetă în Colinele Tutovei (1961-1999)”,
„Romanian Journal of Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi.
44. BRÂNDUŞ C., GROZAVU A., EFROS V., CHIRIŢĂ V., (1998) – „Dicţionar de termeni fizico-
geografici”, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi.
45. BRÂNDUŞ C., BUDUI V., CRISTEA I., MIHĂILĂ D., OPREA D. (2006) – „Harta cu riscurile
şi hazardele naturale a judeţului Suceava”, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Secţiunea Geografie,
Suceava (contract, beneficiar Consiliul Judeţean Suceava).
46. BUCKLE P. (1998) – „Redefining Community and Vulnerabilityin the Contextof Emergency Mana-
gement”, in Disaster management Region Conference, James Cook University, Qeensland.
47. BUDUI V. (2001) – „Condiţii aerosinoptice de producere a brumelor timpurii de toamnă în Moldo-
va”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul X, Suceava.
BUDUI V., PATRICHI C. V. (2005) – „The spatial modeling of the atmospherically precipitations
using statistic methods in GIS. Aplications in The Central Moldavian Tableland between Vaslui
and Siret rivers”, Romanian Journal of Climatology, vol. 1, Edit. Univ. „Al I. Cuza” Iasi.
264
Bibliografie selectivă
48. BUDUI V., MIHĂILĂ D., TĂNASĂ I. (2006) - „The Snow Fall, the Snow Cover and the Blizzard
Phenomenon”, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr. 26/2005, Universitatea
“Al. I. Cuza” Iaşi.
49. BUIUC M., (1984), Estimarea radiaţiei solare pe teritoriul României, Studii şi Cercet., revistă dedica-
tă temei Fundamentarea meteorologică şi hidrologică a resurselor energetice neconvenţionale.
50. CANNON T. (2004) – „Vulnerability and the Explanation of Natural Disasters”, in Varlez, A., Ed.
Disasters, Development and Environment, Jhon Wiley & sons, Australia.
51. CAZACU GABRIELA (1979) – „Rolul circulaţiei atmosferice şi al reliefului în producerea preci-
pitaţiilor pe teritoriul României”, Studii şi cercetări de meteorologie 1, Institutul de Meteorologie
şi Hidrologie, Bucureşti.
52. CAZACU GABRIELA, DINCĂ ILEANA, COŢARIU R. (1983) – „Repartiţia pe teritoriul R.S.R.
a valorilor medii lunare şi anuale ale temperaturii aerului corespunzătoare unor anumite asigu-
rări”, Studii şi cercetări de meteorologie, Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti.
53. CĂLINESCU GH., CĂLINESCU NICULINA, SOARE ELENA (1997) – „Caracteristici şi ten-
dinţe ale precipitaţiilor maxime căzute în diferite intervale de timp în Moldova”, Lucrările Semina-
rului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 13-14/1993-1994, Iaşi.
54. CEAUŞU ADELA, CEAUŞU M. (1983) – „consideraţii asupra climei şi diferenţierilor microclima-
tice din zona oraşului Suceava”, Studii şi Cercetări de Geografie, Suceava.
55. CHEVAL, S., CROITORU, ADINA, DRAGNE, DANA, DRAGOTĂ, CARMEN, GACEU, O.,
PATRICHE, C.V., POPA, I., TEODOREANU, ELENA, VOICULESCU, M. (2003), Indici şi
metode cantitative utilizate în climatologie, Edit. Univ. din Oradea, Oradea, 119 p.
56. CHIRIAC V., CIREŞ C., RĂDULESCU SIRENA (1968) - „Variaţia de lungă durată a precipitaţi-
ilor şi temperaturii aerului la Iaşi”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1966,
Bucureşti.
57. CIOCOIU I., ELEKEŞ I., GLODEANU FLORICA (1974) - „Corelaţia dintre radiaţia solară şi
durata de strălucire a soarelui”, Culegere de lucrări de Meteorologie pe anul 1972, I.M.H., Bucu-
reşti.
58. CIOVICĂ N., MIHOC CORNELIA, EFTIMESCU MARIA (1976) - „Fluctuaţiile potenţialului
agroproductiv al resurselor climatice în Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei”, Studii şi cercetări
I.M.H., Bucureşti.
59. CIULACHE S. (1971) – „Topoclimatologie şi microclimatologie”, Universitatea Bucureşti.
60. CIULACHE S., IONAC NICOLETA (1995) – „Fenomene geografice de risc”, Editura Universită-
ţii din Bucureşti.
61. CIULACHE, S., IONAC, N. (1998) – „Climatologie comportamentală”, Editura Universi-
tăţii din Bucureşti
62. COLLINS, M., AND THE CMIP MODELLING GROUPS (2005), El Niño- or LaNiña-like clima-
te change?, Clim. Dyn., 24, 89-104. 19.
63. CUCULEANU V., TUINEA P., BĂLTEANU D. 2002, „Climate changes impacts in Romania:
Vulnerability and adaptation options„, GeoJurnal 57, Kluwer Academic Publishers, Netherland.
64. DAVIDESCU G. (1978) – „Cercetări asupra corelaţiei dintre regimul elementelor climatice şi pro-
ducţia vegetală obţinută la pajiştea Bălăceana-Ilişeşti (jud. Suceava)”, Analele Ştiinţifice ale Uni-
versităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom XXIV, s. II b.
65. DAVIDESCU G. (1984) – „Influenţa condiţiilor meteorologice asupra producţiei pajiştilor din Po-
dişul Sucevei”, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr. 4/1983, Universitatea
66. DAVIDESCU G., APETREI M. (1995) – „Regimul elementelor climatice în timpul unui ciclu de
activitate solară la Suceava”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 11-
12/1991-1992, Iaşi.
67. DAVIDESCU G. (2005) - „Periodicităţi şi oscilaţii climatice pe teritoriul Podişului Moldovei”,
„Romanian Journal of Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi.
68. DIACONESCU I.GH. (1966) – „Radiaţia efectivă în ţara noastră”, Culegere de lucrări ale Institutu-
lui Meteorologic pe anul 1965, Bucureşti.
69. DIACONESCU I.GH., ANDRIŢOIU N. (1963) – „Bilanţul radiativ şi temperatura solului la Ob-
servatorul de Fizică a Atmosferei”, Meteorologie, hidrologie şi gospodărirea apelor, nr.4, Bucu-
reşti.
265
70. DONCIU C. (1958) – „Evapotranspiraţia în R.P.R”, Meteorologia, hidrologia şi gospodărirea ape-

lor, vol. III, nr.1, Bucureşti.
71. DONCIU C. (1962) – „Studiul secetelor din R.P.Română. Partea a I-a. Cauzele sinoptice ale secete-
lor”, Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, anul. VII, nr.3, Bucureşti.
72. DONCIU C. (1974) – „Contribuţie în cercetarea evapotranspiraţiei potenţiale în R.S.România ”,
Culegere de Lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1971, Bucureşti.
73. DONCIU C., Gogorici Ecaterina (1972) - „Caracteristici ale regimului termic al solului din zone de
câmpie şi deal din România”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1969, Bu-
cureşti.
74. DONCIU C., GOGORICI ECATERINA (1974) - „Raionarea regimului termic al solurilor din zo-
nele agricole ale R.S.R.”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1972, Bucu-
reşti.
75. DONCIU C., GOGORICI ECATERINA, JIANU V., ROŞCA V. (1968) - „Contribuţie la studiul
corelaţiei dintre temperatura solului, temperatura aerului şi temperatura în stratul arabil, în zone-
le de şes din sudul şi vestul ţării”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1966,
Bucureşti.
76. DONEAUD A. (1957) – „Scurt istoric asupra analizelor depresiunilor retrograde în Europa”, Me-
teorologia şi Hidrologia, an 2, nr. 3/5.
77. DONEAUD A. (1958) – „Cercetări asupra ciclonilor europeni cu deplasare retrogradă”, Memorii
şi studii, C.S.A., vol. IV, nr.2. Bucureşti.
78. DONEAUD A., BACINSCHI D., STOICA C., MILEA ELENA, BEŞLEAGĂ N. (1972) - „Cau-
zele meteorologice ale inundaţiilor catastrofale din România, în mai-iunie 1970”, Studii şi Cerce-
tări de Meteorologie, IMH, Bucureşti.
79. DONISĂ I., DAVIDESCU G. (1972) – „Unele particularităţi termice de pe teritoriul ţării noastre,
condiţionate de relieful carpatic”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom
XVIII, s. II c.
80. DRAGOTĂ CARMEN, NEDA ANA, NEDELCU G. (1996) – „Efectele asupra calităţii mediului
cauzate de precipitaţiile excepţionale căzute în iunie 1995 în bazinele hidrografice superioare ale
râurilor Suceava şi Moldova”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geogra-
fie-Geologie, anul V, Suceava.
81. DRAGOTĂ CARMEN, MĂHĂRA GH. (1997) – „Durata efectivă (în ore şi minute) a precipitaţii-
lor lichide pe teritoriul României”, Analele Universităţii din Oradea, secţiunea Geografie,
VII/1997, Oradea.
82. DRAGOTĂ CARMEN, SZENYES MARIA (1997) – „Cantităţile maxime de precipitaţii căzute în
intervalul de 24 ore în România”, Analele Universităţii din Oradea, secţiunea Geografie, VII/1997,
Oradea.
83. DRAGOTĂ CARMEN, VASENCIUC FELICIA (1997) – „Impactul factorilor de hazard climatic
generat de precipitaţiile atmosferice excedentare căzute în intervalul 01 ianuarie-01 octombrie
1997 pe teritoriul României, cu referire specială pentru Moldova”, Lucrările Seminarului geogra-
fic „Dimitrie Cantemir”, nr.17-18/1997-1998, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.
84. DRAGOTĂ CARMEN, BĂLTEANU D. (1998) – „Impactul precipitaţiilor atmosferice excedenta-
re şi al vântului asupra utilizării terenurilor în România”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare”
Suceava, secţiunea Geografie - Geologie, anul VII, Suceava.
85. DRAGOTĂ CARMEN (2001) – „Evaluări statistice privind regimul anual al precipitaţiilor exce-
dentare în sudul Câmpiei Moldovei”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr.
19-20/1999-2000, Iaşi.
86. DRAGOTĂ CARMEN (2006) – „Precipitaţiile excedentare din România”, Editura Academiei Ro-
mâne, Bucureşti.
87. DRĂGHICI I. (1988) – „Dinamica atmosferei”, Editura Tehnică, Bucureşti.
88. ERHAN ELENA (1968) - „Dinamica atmosferei şi regimul vântului în zona oraşului Iaşi”, Analele
Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, secţiunea II b, geologie-geografie, tom XIV.
89. ERHAN ELENA (1979) – „Clima şi microclimatele din zona oraşului Iaşi”, Editura „Junimea”,
Iaşi.
90. ERHAN ELENA (1983) - „Fenomenul de secetă în Podişul Moldovei”, Analele Ştiinţifice ale Uni-
versităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, secţiunea II b, geologie-geografie, tom XXIX.
91. ERHAN ELENA (1986) - „Fenomenul de grindină în Podişul Moldovei”, Analele Ştiinţifice ale
Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, secţiunea II b, geologie-geografie, tom XXXII.
266
92. ERHAN ELENA (1988) – „Consideraţii asupra precipitaţiilor atmosferice din partea de est a Ro-
mâniei”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 8/1987, Iaşi.
93. ERHAN ELENA (1995) – „Stadiul actual al cunoaşterii poluării aerului în Moldova şi măsurile de
prevenire şi combatere care se impun”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr.
11-12/1991-1992, Iaşi.
94. ERHAN ELENA (2002) – „Ninsoarea şi stratul de zăpadă pe teritoriul Moldovei”, Lucrările Semi-
narului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 21-22/2000-2001, Iaşi.
95. ERHAN ELENA (2004) – „Aspecte ale fohnizării aerului în estul României”, Lucrările Seminarului
Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 23-24/2002-2003, Iaşi.
96. ERHAN ELENA, GHEORGHIU E., PRECUPANU-LARION DANIELA, APETREI M. (1996-
1997) – „The spatial distribution of the atmospherical precipitations on the territory of
Moldavia”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi, tom XLII-XLIII, s. II, c. Geogra-
fie.
97. ERHAN ELENA, PLEŞCA GH. (1964) - „Contribuţii la cunoaşterea climei din zona oraşului Făl-
ticeni”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, secţiunea II b, geologie-
geografie, tom X.
98. FĂRCAŞ I. (1971) – „Climatul urban şi consecinţele lui în activitatea practică a omului”, BSSTG,
Serie Nouă, volum I (LXXI).
99. FILIPOV F., LUPAŞCU ANGELA, RĂDUCU DANIELA, BELDIMAN BRÂNDUŞA ELENA
(2001) – „Influenţa măsurilor ameliorative asupra însuşirilor morfologice fizice şi chimice ale so-
lurilor cu exces de umiditate din Podişul Sucevei”, Iaşi, 2001.
100. GHEORGHIU E. (1970) – „Contribuţii la studiul climei din Depresiunea Rădăuţi”, Analele Ştiin-
ţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom XVI, s. II c.
101. GRAMA M. (1963) - „Condiţiile meteorologice care favorizează producerea şi menţinerea ceţuri-
lor pe aeroporturile Bacău, Iaşi şi Suceava”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe
anul 1961, Bucureşti.
102. GROZAVU A., KOCSIS L. şi colab. (2005) – „Dicţionar poliglot multimedia de mediu şi ştiinţe
ale Pământului”, Editura Azimuth, Iaşi.
103. GUGIUMAN I. (1970) – „Câteva observaţii referitoare la durata de strălucire a Soarelui pe cer în
partea de est a R. S. România”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom XVI, s.
II c.
104. GUGIUMAN I. (1971) – „Cercetările climatologice în sprijinul sistematizării aşezărilor”, Analele
Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom XVII, s. II c.
105. GUGIUMAN I., PEŞCA GH., ERHAN ELENA, STĂNESCU I. (1960) – „Unităţi şi subunităţi
climatice în partea de est a R. P. Române”, Analele ştiinţifice Universitatea „Al. I. Cuza”, secţiu-
nea II, tom VI, fascicul 4, Iaşi.
106. GUŢIC O.I. (1974) – „Clima din zona oraşului Dorohoi”, Casa Corpului Didactic, Botoşani.
107. IAŢU C. (2002) –„Depresiunea Rădăuţilor”, studiu de geografie umană, Teză de doctorat.
108. IONAC NICOLETA, CIULACHE S. (2008), „Atlasul bioclimatic al României”, Universitatea din
Bucureşti.
109. IONAC NICOLETA (1999) – „Clima şi comportamentul uman”, Editura Enciclopedică, Bucu-
reşti.
110. IONESCU, AL. (1982) - „Agricultura ecologică”, Editura Ceres, Bucureşti.
111. IONESCU - SISEŞTI GH., STAICU Ir. (1958) – „Agrotehnică”, vol. I, E.A.S. Bucureşti.
112. IVANOV MARIA, VINOGRADOV MAGDA, FETOV V. (1964) - „Nomograme pentru deter-
minarea datei primului şi ultimului îngheţ şi a duratei perioadei fără îngheţ cu diferite asigurări
pentru teritoriul R. P. Române”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1962,
Bucureşti.
113. IVANOV MARIA, VINOGRADOV MAGDA, FETOV V. (1966) - „Nomograme pentru deter-
minarea datei trecerii temperaturii medii zilnice a aerului prin -5, 0, 5, 10 şi 15°C pentru teritoriul
R. P. Române”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1964, Bucureşti.
114. KOSTIN S.I., POKROVSKAIA T.V. (1964) – „Climatologie – metode de prelucrare a datelor
climatologice”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
115. LARION DANIELA (2004) – „Clima municipiului Vaslui”, Editura „Terra Nostra”, Iaşi.
116. LARION DANIELA (2004) – „Unele particularităţi ale regimului pluviometric în Podişul Central
Moldovenesc”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 23-24/2002-2003, Iaşi.
267
117. LARION DANIELA (2005) – „Climatic aridization tendency in the Moldavian Plateau”, Analele
Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, tom XLIX-L, s.II, c. Geografie.
118. LARION DANIELA (2005) – „The evolution trend of the climatic elements with impact on air
pollution in several towns of Moldavia”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom
LI, s.II, c. Geografie.
119. LESTER R. BROWN (2003, 2006, 2008) – „Planul B 3.0. Mobilizare generala pentru salvarea
civilizaţiei”, Editura Tehnică, Bucuresti.
120. LUPCHIAN MARIA-MAGDALENA (2009) – „Starea de sănătate a municipiului Suceava”,
Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul XVIII, Suceava.
121. LUPU-BRATILOVEANU N. (1983) – „Tendinţe ale evoluţiei componentelor demografice în Po-
dişul Sucevei. Contribuţii geografice”, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr.
3/1982, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi.
122. LUPU - BRATILOVEANU N. (1992) – „Podişul Sucevei. Geografie umană”, Universitatea “Al. I.
Cuza”, Iaşi (Teza de doctorat).
123. Ovidiu – Miron MACHIDON (2009) - „Fenomenul de grindină în bazinul hidrografic Bârlad”
rezumatul tezei de doctorat, Universitatea „AL. I. Cuza” Iaşi, Departamentul de geografie.
124. Manoleli D. (2008) – „Dezvoltarea durabilă” (www.lefo.ro/carmensylva).
125. MARCU M. (1983) – „Meteorologie şi climatologie forestieră”, Editura Ceres, Bucureşti.
126. MARIN I. (1986) – „Măsurători şi calcule în meteorologie şi climatologie”, Universitatea Bucu-
reşti.
127. MATEESCU ELENA, DRAGOTĂ CARMEN, OPRIŞESCU RODICA (2001) – „Impactul ex-
cedentelor de precipitaţii asupra culturilor de câmp din sudul Câmpiei Jijiei”, Lucrările Seminaru-
lui Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 19-20/1999-2000, Iaşi.
128. MATTHES S., GREWE V., SAUSEN R., ROELOFS G.J., (2007) / „Global impact of road
traffic emissions on tropospheric ozone”, Atmospheric Chemistry and Physics, 7, 1707–1718. On
line at www.atmos-chem-phys.net/7/1707/2007.
129. MIHĂILĂ D. (2001) – „Trăsăturile definitorii ale climei Câmpia Moldovei”, Analele Universităţii
„Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul X, Suceava.
130. MIHĂILĂ D. (2003) – „Durata şi intensitatea precipitaţiilor în Câmpia Moldovei”, Analele Uni-
versităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul XII, Suceava.
131. MIHĂILĂ D. (2004) – „Câteva aspecte legate de variabilitatea evoluţiei în timp a elementelor şi
fenomenelor climatice din Câmpia Moldovei”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava,
secţiunea Geografie, anul XIII, Suceava.
132. MIHĂILĂ D. (2005) – „Tendinţele evoluţiei temperaturii aerului în Podişul Sucevei”, Analele
Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul XIV, Suceava.
133. MIHĂILĂ D. (2006) – „Câmpia Moldovei. Studiu climatic”, Editura Universităţii din Suceava, Su-
ceava.
134. MIHĂILĂ D., TĂNASĂ I., BOSTAN DIANA (2006) - „Precipitaţiile din seara de 30 iunie 2006
de la Arbore; cauze şi consecinţe”, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr.
135. MIHĂILĂ D., BUDUI V., TĂNASĂ I. (2006) - „The Variable Manifestations of the Pluviometry
at the Meteorologic Station, with a Special Reference to the Summer of the Year 2005”, Lucrările
Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr. 26/2005, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi.
136. MIHĂILĂ D., IFTINCA I. (1997) – „Câteva aspecte legate de circulaţia maselor de aer în nordul
Câmpiei Moldovei”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 13-14/1993-1994,
Iaşi.
137. MIHĂILĂ D., BUDUI V., CRISTEA I., TĂNASĂ I. (2006) – „Consideraţii asupra riscurilor
climatice în judeţul Suceava”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geogra-
fie, anul XV, Suceava.
138. MIHĂILĂ D., TĂNASĂ I. (2007) – „Particularităţi climatice ale semestrului cald la Suceava”,
Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul XVI, Suceava.
139. MIHĂILĂ D., TĂNASĂ I. (2007) – „Particularităţi meteo-climatice ale semestrului rece 2006-
2007 la Suceava”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul
XVI, Suceava.
140. MIHĂILĂ D., URSUL GINA (2010) – „Evaluarea variabilităţii ozonului troposferic în municipi-
ul Suceava din perspectiva climatologică”, lucrare trimisă spre publicare în Carpathian J. of Earth
and Environmentall Sciences, Baia Mare.
268
141. MIHĂILĂ D., TĂNASĂ I. (2010) – „Cantitatea, durata şi intensitatea precipitaţiilor din sezonul cald,
în Podişul Sucevei”, lucrare trimisă spre publicare în Carpathian J. of Earth and Environmentall
Sciences, Baia Mare
142. MIHĂILESCU I.F., CAZAC C., BOIAN I. Galiţchi, I. (2007) – „Secetele în Republica Moldo-
va”, în Riscuri şi catastrofe, nr. 4, an IV, coordonator Victor Sorocovschi, Edit. Casa Cărţii de Şti-
inţă, Cluj Napoca.
143. MIHĂILESCU V. (1969) – „Geografia fizică a României”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
144. MILEA ELENA şi colab. (1965) - „Studiul condiţiilor aerosinoptice care au generat viscolul din
intervalul 4-7 ianuarie 1966”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic, Bucureşti.
145. MILEA ELENA, ILIESCU VIORICA, DONEAUD A., STOICA C. (1971) - „Unele corelaţii
între singularităţile termice în R.S.România în perioada 1920-1960 şi tipurile de circulaţie atmos-
ferică”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1968, Bucureşti.
146. MINEA I., STÂNGĂ I., VASILINIUC I. (2005) – „Les phenomenes de secheresse dans le
Plateau de la Moldavie”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom LI, s.II, c. Ge-
ografie.
147. NEACŞA O., POPOVICI C. (1969) – „Repartiţia duratei de strălucire a Soarelui şi a radiaţiei
globale pe teritoriul României”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1967,
Bucureşti.
148. NEDELCU G., NEDA ANA, DRAGOTĂ CARMEN (1996) – „Impactul asupra calităţii mediu-
lui generat de fenomenele hidrometeorologice deosebite produse în anul 1995”, Analele Universi-
tăţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul V, Suceava.
149. NICULESCU ELENA (1997) – „Extreme pluviometrice pe teritoriul României în ultimul secol”,
SC Geografie, seria XLIV, Bucureşti.
150. NICULESCU ELENA (2000) – „Îngheţul – un risc climatic în Subcarpaţii Moldovei”, Analele
Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul X, Suceava.
151. NISTOR B. (2006) – „Trăsături ale inversiunilor termice din valea Siretului (sectorul Siret –
Roman)”, Analele simpozionului „Euroregiunea de Nord-est - Prutul de Sus” Botoşani.
152. NISTOR B. (2007) - „Fenomenele climatice de risc specifice sezonului rece în Podişul Sucevei”,
Analele simpozionului „Euroregiunea de Nord-est - Prutul de Sus” Botoşani.
153. NISTOR B. (2007) – „Fenomenele climatice de risc specifice sezonului cald în Podişul Sucevei”,
Analele simpozionului „Euroregiunea de Nord-est - Prutul de Sus” Botoşani.
154. NISTOR B. (2007) – „Frecvenţa perioadelor ploioase şi secetoase în Podişul Sucevei”, Analele
Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul XVI, Suceava.
155. NISTOR B. (2007) - „Precipitaţiile atmosferice – resursă climatică a Podişului Sucevei. Câteva
consideraţii teoretice”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul
XVI, Suceava.
156. NISTOR B. (2008) - „Podişul Sucevei – studiu termo-pluviometric”, rezumatul tezei de doctorat,
Universitatea „AL. I. Cuza” Iaşi, Departamentul de geografie.
157. OLARIU P., NOUR MARIA (1997) – „Aspecte ale unor viituri excepţionale produse în ultimii ani
în aria pericarpatică orientală”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 13-
14/1993-1994, Iaşi.
158. OPREA C., COSTACHE MARIANA (2005) - „Climatul radiaţiei solare în Moldova”,
„Romanian Journal of Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.
159. OTETELIŞANU E. (1928) – „Un fenomen analog musonilor în Europa”, Buletinul lunar al obser-
vaţiilor meteorologice, seria II, tom VIII, nr.4, I.M:C., Bucureşti.
160. PATRICHE C. V. (2005) – „Cuantificarea energiei locale a reliefului folosind SIG”, Analele Uni-
versităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie, anul XIV, Suceava.
161. PATRICHE C. V. (2009) – „Metode statistice aplicate în climatologie”, Terra Nostra, Iaşi
162. PĂTĂCHIE IULIA, OPRESCU ALEXANDRA, CĂLINESCU NICULINA (1979) – „Particu-
larităţile repartiţiei cantităţilor excepţionale de precipitaţii pe teritoriul R.S.România”, Studii şi
Cercetări de Meteorologie, Bucureşti.
163. PETROAIA V. (1980) – „O tornadă puternică în com. Rîşca (jud. Suceava)”, Note, Terra, nr.4.
164. PÎRVULESCU I., APOSTOL L. (1997) – „Despre conceptul de potenţial climatic”, Analele Uni-
versităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul VI, Suceava.
165. PÎRVULESCU I., APOSTOL L., APĂVĂLOAEI M. (1994-1995) – „Caracteric of the
Torrential Rains in the Moldavian Subcarpathians and the Siret Passage”, Analele Ştiinţifice ale
Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom XL-XLI, s.II, c. Geografie.
269
166. PÎRVULESCU I., APOSTOL L., APĂVĂLOAEI M. (1987) – „Relaţii între condiţiile fizico-
geografice şi factorii social-economici implicaţi în procesul poluării aerului”, Lucrările Seminaru-
lui Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 7/1986, Iaşi.
167. PÎRVULESCU I., CATANA C., APOSTOL L., APĂVĂLOAE M. (1990) – „Rolul dinamicii
curenţilor de aer în dispersia particulelor de praf provenite dintr-o instalaţie industrială”, Lucră-
rile Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr. 9/1988, Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi.
168. POPESCU. I. (1978) – „Consumul de apa şi prognoza in irigarea culturilor”, Ed. Scrisul Româ-
nesc, Craiova.
169. POPOVICI ANA, DRAGOTĂ CARMEN, BECHEANU VIORICA (1996) - „Analiza averselor
de ploaie însoţite de grindină, din Podişul Sucevei şi impactul acestora asupra mediului geogra-
fic”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geografie-Geologie, anul V, Su-
ceava.
170. POPP N., IOSEP I., PAULENCU D. (1973) – „Judeţul Suceava”, Edit. Academiei, Bucureşti.
171. POSEA GR., BADEA L., (1984) – „România. Unităţile de relief (Regionarea geomorfologică)”,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
172. POVARĂ RODICA (2000) – „Riscul meteorologic în agricultură. Grâul de toamnă”, Editura Eco-
nomică, Bucureşti.
173. POVARĂ RODICA (2002) – „Rolul agrometeorologiei şi agroclimatologiei în dezvoltarea unei
agriculturi durabile în România”, revista Terra, anul XXXI (LI) – vol.1-2/2001, Bucureşti.
174. PUŢUNTICĂ A., SOFRONI V. (2005) - „Ploile torenţiale din Republica Moldova”, „Romanian
Journal of Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.
175. RĂDOANE N. (2002) – „Geografia fizică a României”, Editura Universităţii, Suceava.
176. REEVES HUBERT, LENOIR FREDERIC (2005) – „Pământul e bolnav”, Trad. Ed. Humanitas,
Bucureşti.
177. ROBOŞ T. (1963) - „Prima şi ultima zi cu brumă în R.P.Română”, Culegere de lucrări ale Institu-
tului Meteorologic pe anul 1961, Bucureşti.
178. ROIBU C.C. (2010) – „Cercetări dendrometrice, auxologice şi dendrocronologice în făgete din
Podişul Sucevei aflate în limita estică a arealului”- teză de doctorat, Suceava.
179. ROŞCA V. (1971) - „Unele cercetări în legătură cu zonarea factorului termic privind cultura po-
rumbului şi cartofului în Moldova”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1968,
Bucureşti.
180. RUNCANU T., DRAGOTĂ CARMEN (1992) – „Consideraţii asupra regimului pluviometric în
1991 pe teritoriul României”, Studii şi Cercetări de Meteorologie, Bucureşti.
181. SALONTAI AL. şi colab. (1990) – „Cercetări privind influenţa asolamentelor asupra unor
însusiri fizice şi chimice ale solului, protecţiei şi producţiei la principalele culturi din zona centra-
lă a Transilvaniei”, Buletinul Inst. Agronomic Cluj-Napoca, Seria Agricultură-Horticultură, vol.
44/2
182. SALONTAI AL. (2007) – „Consideraţii privind agricultura durabilă în contextul problemelor
globale ale omenirii”, Agricultura – Stiinţă si practică nr. 3-4 ( 63-64)/ 2007.
183. SAOUMA E. (1986), prefaţă la lucrarea „Hrană pentru sase miliarde”, Idei contemporane,
Bucureşti.
184. SĂRARU L., TUINEA P. (2000) – „Variation and regime tendencies of winters in Northern
Moldavia, a climate variability index”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, tom
XLVI, s.II, c. Geografie.
185. SCURTU D. (1976) - „Unele caracteristici ale condiţiilor meteorologice de la Suceava, din anii
1950-1974”, Lucrări ştiinţifice S.C.A. Suceava.
186. SCURTU D., CEAUŞU ADELA, MARCU ST., SĂICU C. (1996) – Unele interpretări agronomice
ale datelor meteorologice. Lucrări ştiinţifice, S.C.A. Suceava, pag. 403-413.
187. SCURTU D., TĂNASĂ I. (2005) - „Aspecte ale evaluării fenomenului de secetă înregistrat la Su-
ceava (1984-2003)”, „Romanian Journal of Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii
188. SFÂCĂ L. (2005) - „Aspecte ale riscului meteorologic provocat de viscol. Studiu de caz – viscolul
din 23-25 ianuarie 2004 în Culoarul Siretului”, „Romanian Journal of Climatology”, volumul
1/2005, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.
189. SFÂCĂ L. (2005) - „Regimul temperaturii solului din Culoarul Siretului”, „Romanian Journal of
Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.
270
190. SFÂCĂ L. (2007) – „Numărul de zile cu temperaturi caracteristice în Culoarul Siretului şi aspec-
tele de risc climatic asociat”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, secţiunea Geogra-
fie, anul XVI, Suceava.
191. SIPLE P.A., PASSEL C.F. (1945) – „Measurements of dry atmospheric cooling in subfreezing
temperatures”, Proc. Amer. Phill. Soc., 89: 177 - 199.
192. SÎRCU I. (1971) – „Geografia fizică a României”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
193. SLAVIC GH.A. (1977) – „Podişul Sucevei. Studiu climatologic”, Teză de doctorat, Facultatea de
Geografie, Iaşi.
194. SLAVIC GH.A. (1988) – „Caracteristicile suprafeţei subiacente ca factor climatologic în Podişul
Sucevei”, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr. 8/1987, Universitatea “Al. I.
Cuza” Iaşi.
195. SOROCEANU I. (1982) – Mersul vremii şi influenta acesteia asupra culturilor agricole din Mol-
dova (1980-1981). Cercetări agronomice in Moldova, nr. 4, pag. 139-146.
196. SOROCEANU N. (1989) – „Consideraţii asupra conceptului şi evaluării fenomenului de secetă, cu
referire specială la Podişul Moldovei”, Studii şi cercetări de Meteorologie, nr.3. Institutul de Me-
teorologie şi Hidrologie, Bucureşti.
197. SOROCEANU N., AMĂRIUCĂI M. (1998) – „Consideraţii asupra tendinţei de aridizare a climei
în Podişul Moldovei”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 17-18/1997-
1998, Iaşi.
198. STAN MARIA (1950), - Fluxul de insolaţie pe suprafeţe cu orientări şi înclinări diferite pentru
latitudinile de 44-48, Bucureşti, IMC, Mem. Şi Studii, III, 3.
199. STRAHLER N.A. (1973) – „Geografia fizică”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
200. STÂNGĂ I., MINEA I. (2005) - „Consideraţii privind fenomenul de secetă în Câmpia Moldovei”,
„Romanian Journal of Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.
201. STĂNCESCU I., BALIF S. (1976) – „Meteorologie şi drumeţie”, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
159p.
202. STĂNCESCU I., DAMIAN DOINA (1983) – „Câteva consideraţii asupra aspectului vremii în
ţara noastră determinate de aria de influenţă a anticiclonului scandinav”, Studii şi cercetări. Me-
teorologie, pe 1980, Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti.
203. STĂNCESCU I., DOBRE I. (1965) – „Condiţiile aerosinoptice care au determinat precipitaţii
abundente în bazinele Siretului şi Prutului între anii 1960-1964”, Culegere de lucrări IMH, Bucu-
reşti.
204. STOENESCU ŞT. M. (1959) – „Câteva caracterizări ale elementelor bilanţului radiativ al terito-
riului R.P.R.”, Meteorologie, hidrologie şi gospodărirea apelor, nr.3, Bucureşti.
205. STOENESCU ŞT. M., ILIESCU MARIA (1967) - „Frecvenţa şi durata fenomenelor orajoase pe
teritoriul Republicii Socialiste România”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul
1965, Bucureşti.
206. STOENESCU ŞT. M., IVANOV MARIA, BURCIU GH. (1965) - „Repartiţia numărului mediu
anual al zilelor cu oraje pe teritoriul R. S. România”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteoro-
logic pe anul 1963, Bucureşti.
207. STOENESCU ŞT. M., ŢEPEŞ MARIA (1969) – „Frecvenţa nopţilor tropicale pe teritoriul R. S.
România”, Culegere de Lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1967, Bucureşti.
208. STOENESCU ŞT. M., ŢEPEŞ MARIA, BOGORIŢĂ NADEJDA, IVANOV MARIA (1966) -
„Repartiţia chiciurei, poleiului şi lapoviţei pe teritoriul Republicii Socialiste România”, Culegere
de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1964, Bucureşti.
209. STOICA C. (1962) – „Precipitaţii atmosferice în regim anticiclonic”, Culegere de lucrări a
I.M./1960, Bucureşti.
210. ŞERBAN EUGENIA (2010) – „Hazarde climatice generate de precipitaţii în Câmpia de Vest situ-
ată la nord de Mureş”, Editura Universităţii din Oradea, Oradea.
211. ŞORODOC C. (1962) – „Formarea şi evoluţia ciclonilor mediteraneeni şi influenţa lor asupra
timpului în R. P. Română”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1960, Bucu-
reşti.
212. TĂNASĂ I., MIHĂILĂ D. (2005) – „Variabilitatea cantităţilor de precipitaţii înregistrate la sta-
ţia meteorologică Suceava”, Culegere de lucrări, sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „Vre-
mea, clima şi dezvoltarea durabilă”, Bucureşti 28-30 septembrie 2005.
271
213. TĂNASĂ I., MIHĂILĂ D., BUDUI V. (2006) - „Considerations about the White Frost and
Freezing Phenomena in Suceava”, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir“, nr.
214. TIŞCOVCHI A., DIACONU D. (2005) - „Prelucrarea şi reprezentarea datelor climatologice şi
hidrologice”, Editura Universitară, Bucureşti.
215. TOFFLER ALVIN (1973) – „Şocul viitorului”, Editura Politică, Bucureşti.
216. TOPOR N. (1958) - „Bruma şi îngheţul, prevederea şi prevenirea lor”, Editura Agro-silvică de
Stat.
217. TOPOR N. (1964) - „Ani ploioşi şi secetoşi în R.P.R.”, Institutul Meteorologic, Bucureşti.
218. TOPOR N. (1970) – „Cauzele unor ploi cu efecte catastrofale în România”, Hidrotehnica, XV, 11,
Bucureşti.
219. TOPOR N., STOICA C. (1965) – „Tipuri de circulaţie şi centri de acţiune atmosferică deasupra
Europei”, C.S.A., Institutul Meteorologic, Bucureşti.
220. TRENBERTH, K.E, CARON, J.M, STEPANIAK, D.P, WORLEY S. (2002), Evolution of El
Niño – Southern Oscillation and global atmosphericsurface temperatures. Journal of Geophysical
Research, 107, DOI: 10.1029/2000JD000298.
221. ŢÎŞTEA, D. (1961) – „Calculul şi repartiţia radiaţiei solare pe teritoriul R.P.R”., Meteorologie,
hidrologie şi gospodărirea apelor, nr.1, Bucureşti.
222. ŢÎŞTEA D., BOGORIŢĂ NADEJDA, VINOGRADOV MAGDA, LORENTZ RAISA (1974) -
„Calculul şi zonarea duratei intervalului anual de încălzit şi a sumei de grade-zile de încălzit func-
ţie de temperatura exterioară şi interioară”, Studii de Climatologie II, Bucureşti.
223. ŢÎŞTEA D., NEACŞA O., SABĂU AL., SÎRBU VALERIA, CĂLINESCU NICULINA (1974) -
„Studiul parametrilor climatici locali pentru stabilirea măsurilor de conservare a picturilor mura-
le ale unor monumente istorice din Bucovina”, Studii de Climatologie I, Bucureşti.
224. ŢÎŞTEA D., ROGOJAN IULIA (1965) - „Unele caracteristici microclimatice ale podgoriei Cot-
nari”, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul 1963, Bucureşti.
225. ŢÎŞTEA D., SÎRBU VALERIA, CĂLINESCU NICULINA (1972) - „Calculul şi repartiţia dura-
tei temperaturilor de ≥30°C pe teritoriul R. S. România, ca factor ce influenţează activitatea uma-
nă în aer liber”, Culegere de lucrări de Climatologie aplicată, Bucureşti.
226. ŢÎŞTEA D., VINOGRADOV MAGDA (1972) - „Zonarea teritoriului R. S. România după tempe-
ratura şi umezeala aerului din intervalul cald al anului, ca parametri de calcul în condiţionarea
aerului”, Culegere de lucrări de Climatologie aplicată, Bucureşti.
227. UNGUREANU AL. (1993) – „Geografia podişurilor şi câmpiilor României”, Universitatea “Al. I.
Cuza” Iaşi.
228. URBAN J., BREZA T., BACIU MĂDĂLINA (2001) – „Grindina fenomen periculos şi implicaţii-
le sale majore asupra activităţilor”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 19-
20/1999-2000, Iaşi.
229. VANDERMEIREN K., HARMENS H., MILLS G., DE TEMMERMAN L. (2009) – „Climate
Change and Crops”, Chapter 10 - Impacts of Ground-Level Ozone on Crop Production in a
Changing Climate, 213, Springer, Berlin Heidelberg.
230. VASENCIUC FELICIA (1999) – „Impactul precipitaţiilor excedentare din intervalul 1 ianuarie –
31 august 1999 asupra mediului în România”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie
Cantemir”, XIX, Iaşi.
231. VASENCIUC FELICIA (2000) – „Evoluţia precipitaţiilor, în intervalul ianuarie-iulie 2000, la
staţiile meteorologice din judeţul Suceava”, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, sec-
ţiunea Geografie, anul IX, Suceava.
232. VASENCIUC FELICIA (2002) – „The year 2000 – A characterization of the period with
precipitation deficit in the Siret river basin”, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie
Cantemir”, Nr. 21-22/2000-2001, Iaşi.
233. VASENCIUC FELICIA (2003) – „Riscuri climatice generate de precipitaţii în bazinul hidrografic
al Siretului”, INMH, Bucureşti.
234. VASENCIUC FELICIA (2005) - „Caracteristici ale evoluţiei regimului temperaturii aerului
(1901-1999) şi a îngheţului (1961-1995) în Bazinul Siretului”, „Romanian Journal of
Climatology”, volumul 1/2005, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.
235. VEYRET Y., VIGNEAU J.P., Geographie physique, Armand Colin/Sejer, Paris 2004, p.59;
236. WILKS, D.S. (1995), Statistical Methods in the Atmospheric Sciences, Academic Press, Inc., San
Diego, California, USA, 465 p.
272
237. *** (1961-1972) – „Anuare meteorologice”, I.M.H., Bucureşti.

238. *** (1966) – „Atlas climatologic al R.S.România”, C.S.A., I.., Bucureşti.
239. *** (1972-1979) – „Atlas – R.S.România”, Editura Academiei, Bucureşti.
240. *** (1962, 1966) – „Clima R. P. Române”, vol. I – II, C.S.A., Institutul Meteorologic, Bucureşti.
241. *** (2008) – „Clima României”, editată de un colectiv de la Administraţia Naţională de Meteorolo-
gie, Editura Academiei Române, Bucureşti.
242. *** (1999) - Codex Alimentarius Commission - Guidelines for the production, processing, labeling
and marketing of organically produced foods, http://www.fermierul.ro/www.fermierul.ro
243. *** (1983) – „Geografia României”, volumul I, Editura Academiei, Bucureşti.
244. *** (1992) – „Geografia României”, volumul II, Editura Academiei, Bucureşti.
245. *** (1992) – „Geografia României”, volumul IV, Editura Academiei, Bucureşti.
246. *** (1980) – „Judeţele patriei – Suceava. Monografie”, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
247. *** - Hărţi sinoptice diverse, http://www.wetterzentrale.de
248. *** (1960) – „Monografia geografică a R. P. Române”, Editura Academiei, Bucureşti.
249. *** - Obiectivele Strategiei Regionale Nord-Est 2007-2013, http://www.adrnordest.ro
250. *** (2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008) – „Raport privind starea mediului în judeţul Suceava în
anul 2006, Agenţia de Protecţie a Mediului Suceava”, http://apmsv.anpm.ro.
251. *** (2002) – „România. Mediul şi reţeaua electrică de transport. Atlas geografic”, Editura Acade-
miei Române, Bucureşti.
252. *** – „Tabelele meteorologice TM-2 şi TM-12 de la posturile pluviometrice din Podişul Sucevei”,
I.N.M.H., Bucureşti.
253. *** – „Tabelele meteorologice TM-1 şi TM-11 de la staţiile meteorologice din Podişul
Sucevei”, I.N.M.H., Bucureşti.
273

Teza Doctorat PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Doctorat PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAP. I. ELEMENTE INTRODUCTIVE .................................................................................................. 3

3.4.2. Durata de strălucire a Soarelui ............................................................................................................... 121

CAP. IV. TOPOCLIMATELE COMPLEXE ALE PODIŞULUI SUCEVEI....................................211

matologia montană, climatologia silvică, topoclimatologia şi microclimatologia, a venit de ase-

1.2. HAZARDE ŞI RISCURI METEO-CLIMATICE. NOŢIUNI

Matematic, riscul poate fi definit ca produsul dintre hazard şi vulnerabilitate:

1.3. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A PODIŞULUI SUCEVEI

Fig. 1. Aşezarea geografică a

1.4. SCURT ISTORIC ASUPRA CERCETĂRILOR

1.5. METODE ŞI MIJLOACE DE CERCETARE UTILIZATE

2.1.3. Radiaţia solară globală

Acesta creşte până la sol-

Vara, radiaţia globală deţine

2.1.4. Radiaţia efectivă şi bilanţul radiativ

2.2. FACTORII DINAMICI

2.2.2. Forme principale de circulaţie în troposfera medie a Podişului Sucevei

Circulaţia sudică reprezintă a doua componentă a circulaţiei meridiane, alături de circu-

2.3. FACTORII GEOGRAFICI (SUPRAFAŢA ACTIVĂ)

Fig. 8. Harta hipsometrică a Podişului Sucevei

Fig. 9. Podişul Sucevei – subunităţi geomorfologice (prelucrare după

2.3.3. Apele, vegetaţia şi solurile

Fig. 10. Vegetaţia Podişului Sucevei (după Atlasul României, 1985)

2.3.4. Rolul factorilor antropici în modificarea suprafeţei active

Caracteristicile oraşelor şi aşezărilor rurale mari contribuie în mod sensibil la modificarea

b. Regimul termic anual la suprafaţa solului

termice medii ale anotimpurilor de -2

nele (8,3 - 10,3ºC) fiind ceva mai b

8,8 şi 11,0ºC). 20 23,7 23,5

concretizându-se tot spre sud-est, 0

Fig. 16. Regimul termic anual al valorilor medii lunare ale

În sezoanele calde din perioada 1961-2009 se observă aceeaşi variabilitate deosebită a

Tab. 10. Mediile termice anuale, semestriale, anotimpuale şi lunare

Şi verile perioadei 1961-2009 prezintă o variabilitate deosebită a valorilor termice medii

6 y = 0.0321x + 6.6505 y = 0.0303x + 7.1113 y = -0.0081x + 10.517

c. Regimul termic diurn la suprafaţa solului şi propagarea sa spre diverse adâncimi

Rădăuţi Suceava Fălticeni Cotnari Roman

Fig. 20. Regimul termic diurn multianual al suprafeţei solului

Fig. 21 - Tautochronele temperaturii solului in lunile ianuarie (a), aprilie (b),

3.1.2. Temperatura aerului

atmosferei şi al factorilor geografici în 200 4

Populare Române” (Gugiuman, Euge- b

Referitor la evoluţia ter- Tab. 11. Variabilitatea temperaturilor

au fost cele mai mici la majo-

abaterile negative ale acestora 8,9

8,0 7,7 7,7

lungă (începând dinainte de 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 2000-2010

Fig. 27 . Repartiţia temperaturilor medii semestriale (a-cald, b-rece) ale aerului în

Distribuţia spaţială şi variabilitatea mediilor termice anotimpuale

o Iarna Primăvara Vara Toamna

Vara, faţă de anotim- Tab. 16. Variabilitatea temperaturilor medii

Fig. 32. Abaterile temperaturilor medii anotimpuale ale aerului în iernile

o Rădăuţi S uceava Fălticeni Roman Cotnari

Fig. 33. Evoluţia temperaturilor medii anotimpuale ale aerului,

Se remarcă două sub-perioade cu evoluţii termice diferite: intervalul 1961-1984, în care

Fig.35. Evoluţia temperaturilor medii în anotimpurile de tranziţie (a - primăvara, b – toamna)

b. Cel mai mari medii termice lunare

Rădăuţi Suceava Fălticeni Roman Cotnari

-12 y = 0.0832x - 6.4708 y = 0.0801x - 5.9896 y = 0.0713x - 5.575 y = 0.0746x - 4.5633

Fig. 38. Evoluţia abaterilor termice medii ale aerului (1961-2010) în

Regimul anual al temperaturilor medii diurne

În prima parte a anului (februarie-iulie), abaterile negative faţă de medie se plasează la

<=-15oC -10 şi -14,9oC -5 şi -9,9oC 0 şi -4,9oC 0,1 si 5oC