HARTI MARINE

1. Generalitati asupra hartilor. Scara hartii

Harta este reprezentarea pe un plan, la o anumita scara, a suprafetei Pamantului sau a unei zone terestre limitate.In functie de precizia necesara acestei reprezentari, de extinderea zonei si de scara, in intocmirea hartilor, Pamantul se considera de forma unui elipsoid de revolutie sau de forma sferica. Harta marina este reprezentarea pe un plan, la o anumita scara, a unei zone maritime sau oceanice, continand datele care intereseaza conducerea navei, ca: linia coastei, relieful coastei, repere de navigatie la coasta si la suprafata apei, adancimea apei, pericole hidrografice etc. Harta marina este documentul nautic de baza folosit la bordul navei. Elipsoidul terestru, ca si sfera terestra, sunt suprafete care nu pot fi desfasurate in plan; acest fapt face ca reprezentarea plana a suprafetei Pamantului sa nu fie fidela sub toate aspectele. Modul de reprezentare in plan a retelei meridianelor si paralelelor terestre, in raport de care se determina pozitia diferitelor puncte din zona prin coordonatele lor geografice, se numeste retea cartografica. Orice reprezentare in plan a suprafetei terestre comporta anumite deformatii ( a figurii, unghiurilor, distantelor sau suprafetelor), care sunt proprii sistemului folosit la intocmirea hartii. Printr-o alegere judicioasa a sistemului de reprezentare, anumite proprietati ale figurii pot fi pastrate, dar altele vor fi deformate; de exemplu, o anumita reprezentare pastreaza unghiurile dintre directiile determinate de diferitele puncte din zona, altele raportul suprafetelor, dar nici una nu poate respecta deopotriva aceste doua proprietati. Astfel ajungem la prima clasificare a sistemelor de proiectie: proiectii azimutale, care considera pentru proiectie un plan secant sau tangent intr-un anumit punct la suprafata globului; proiectii cilindrice, suprafata geoidului se proiecteaza mai intai pe o suprafata cilindrica ce o infasoara, iar suprafata plana se va obtine prin desfasurarea acestui cilindru de proiectie;

proiectii conice, suprafata plana se obtine prin desfasurarea unei suprafete conice tangente la globul terestru.

Dupa cum este asezata axa cilindrului, a conului sau a perpendicularei la plan (in cazul proiectiei azimutale) in raport cu globul terestru avem: proiectii normale (se mai numesc si polare), axa coincide cu axa polilor; proiectii transversale (se mai numesc si ecuatoriale), axa este perpendiculara pe axa polilor proiectii oblice (se mai numesc si de orizont), axa face un unghi ascutit cu axa polilor;

Dupa natura deformatiilor, proiectiile cartografice se pot clasifica astfel: proiectii conforme, in care figurile reprezentate pe harta sunt asemenea cu cele de pe teren. Asemanarea figurilor asigura egalitatea unghiurilor intre directiile de pe harta cu unghiurile dintre aceleasi directii de pe Pamant; proiectii echivalente, in care suprafetele si dimensiunile reprezentate in harta sunt proportionale cu cele corespunzatoare de pe teren. Figurile reprezentate nu sunt asemenea, astfel ca in proiectie nu se mai respecta egalitatea unghiurilor; proiectii oarecare/arbitrare, in care nu se respecta nici egalitatea unghiurilor si nici echivalenta suprafetelor. Ele se fac pentru a satisface anumite conditii speciale, functie de scopul intocmirii lor.

Scara hartii este raportul dintre lungimea unui segment unitar de pe harta (de exemplu, 1 mm, 1 cm, 1 dm etc..) si lungimea reala a segmentului corespunzator de pe teren, exprimata in aceeasi unitate de masura. De exemplu, daca o harta este la scara de 1:50.000, inseamna ca unui segment lung de 1 mm (1 cm etc.) de pe harta ii corespunde o distanta de 50 000 mm (50 000 cm, etc.). Scara exprimata sub forma unui asemenea raport se numeste scara numerica; cu alte cuvinte, o scara numerica este un raport al carui numarator este unitatea, iar numitorul este un numar care arata de cate ori lungimile de pe harta sunt mai mici decat cele corespunzatoare din zona reprezentata. Pe langa scara numerica pe anumite harti mai poate fi reprezentata si scara grafica. Scara grafica se prezinta sub forma unei drepte impartita in segmente egale, deasupra careia se inscriu cifrele care indica lungimile reale core spunzatoare de pe teren, exprimate in m, km, Mm, etc.

[Fig 40] Scari grafice

Din punct de vedere al scarii se disting: harti la scara mare, al caror raport de reducere intre lungimile de pe harta si cele corespunzatoare de pe teren este mare (numitorul scarii numerice este mic). Exemplu 1:5.000 este o scara mare. harti la scara mica, care reprezinta zone intinse de pe Pamant, continand numai datele principalele ale zonei. De exemplu 1:1.000.000 este o scara mica.

2.Loxodroma si ortodroma. Definire

Guvernarea navei intre doua puncte de pe suprafata Pamantului, se asigura mentinand drumul compas corespunzator drumului adevarat ce leaga cele doua puncte. Considerand ca drumul navei se mentine constant, se deduce natura geometrica a traiectoriei descrise de nava pe suprafata Pamantului in deplasarea ei de la un punct la altul: o linie care taie toate meridianele sub acelasi unghi. Curba de pe suprafata Pamantului care taie toate meridianele sub acelasi unghi se numeste loxodroma (fig 41). Fata de cele aratate, drumul adevarat al navei mai poate fi definit deci ca unghiul constant format intre loxodroma parcursa de nava si meridianele interesectate. De aceea, drumul urmat de nava in deplasarea ei de la un punct la altul pe sfera terestra mai este denumit si drum loxodromic. Navigatia efectuata de nava de-a lungul unei loxodrome este denumita navigatie loxodromica. Lungimea loxodromei care leaga doua puncte de pe suprafata terestra nu reprezinta distanta cea mai scurta. Distanta cea mai scurta intre doua puncte pe sfera terestra este arcul de cerc mare. Arcul de cerc mare care uneste doua puncte de pe suprafata sferei terestre se numeste ortodroma. Ortodroma taie meridianele sub unghiuri diferite, cu exceptia cazurilor cand aceasta se confunda cu ecuatorul sau cu meridianele. Desi loxodroma nu reprezinta drumul cel mai scurt dintre doua puncte de pe suprafata Pamantului, totusi navigatia nu este posibila practic decat pe loxodroma, fapt impus de modul de guvernare a navei, care se face mentinand un drum constant cu ajutorul compasului. Cazuri particulare ale loxodromei sunt generate in drumurile de 0, 180, 90 si 270, cand nava se deplaseaza de-a lungul unui meridian, paralel sau pe ecuator.

[Fig 41] Loxodroma pe sfera terestra

Considerand loxodroma ce trece printr-un punct Z (fig 41) si care taie meridianul punctului respectiv intr-un unghi oarecare D, diferit de 0, 90, 180 si 270 - prelungita la infinit, aceasta se apropie de cei doi poli terestri in forma de spirala, fara a-i atinge. Drumul care permite atingerea polilor terestri, in mod teoretic, este cel de 0 sau 180, cand s-ar naviga pe meridian. Cand distanta intre punctul de plecare si punctul de sosire este relativ redusa, cum este de exemplu in cazul navigatiei in Marea Neagra, Marea Mediterana sau Marea Rosie, diferenta dintre distanta loxodromica si distanta ortodromica este practic neinsemnata. Daca insa, distanta dintre punctul de plecare si cel de sosire este mare si punctele se afla la o mare diferenta de longitudine, cum este in cazul traversadelor oceanice, diferenta dintre distanta loxodromica si cea ortodromica poate fi considerabila; in acest caz, daca factori de ordin hidrometeorologic nu impun altfel, pentru a reduce distanta de parcurs, se naviga pe loxodrome scurte ce leaga puncte intermediare ale ortodromei; acest mod de a naviga intre, doua puncte aflate la mare distanta se numeste navigatie ortodromica. Navigatia de-a lungul ortodromei nu este practic posibila, doarece ar impune o schimbare continua a drumului navei.

3. Proprietatile care se cer unei harti marine

Harta marina serveste pentru rezolvarea grafica a pozitiei navei si stabilirii drumului pe care nava trebuie sa-1 urmeze. Pentru a putea fi folosita in acest scop, harta marina trebuie sa indeplineasca anumite proprietati, intre care cele principale se dau in cele ce urmeaza. harta sa permita stabilirea coordonatelor geografice ale unui punct oarecare cu usurinta si precizie. Pentru o rezolvare cat mai comoda a acestor probleme, in lucrul pe harta este necesar ca reteaua cartografica sa apara sub forma unui sistem de axe ortogonale, deci meridianele si paralelele sa apara ca linii drepte reciproc perpendiculare. Loxodroma sa apara pe harta in linie dreapta. O nava care guverneaza dupa compas un drum constant, taie toate meridianele sub acelasi unghi (egal cu drumul navei), descriind pe suprafata sferei terestre o loxodroma; in acest caz, loxodroma apare ca o secanta care taie o serie de drepte paralele (meridianele), drumul navei pe harta reprezentand un unghi corespondent.

harta sa fie conforma. Relevmentele utilizate pentru determinarea punctului navei sunt unghiuri in raport cu directia nord; de asemenea, pozitia navei se detemina prin metode care presupun masurarea de unghiuri orizontale si transpunerea acestora pe harta. Pentru ca harta sa fie utilizabila in rezolvarea problemelor de determinare a punctului navei, trebuie ca unghiurile trasate pe harta sa fie egale cu unghiurile corespunzatoare de pe teren, deci ca harta sa fie conforma. harta sa permita masurarea distantelor cu usurinta si precizie. Masurarea distantelor pe harta este necesara in rezolvarea problemelor de determinare a punctului navei, dublarea reperelor de navigatie etc. Harta trebuie sa ofere o scara a distantelor care sa permita masurarea distantelor comod si precis.

In concluzie, proprietatile aratate, pe care trebuie sa le indeplineasca harta marina, solicita urmatoarea forma a retelei cartografice: ecuatorul, meridianele si paralelele sa apara ca linii drepte; meridianele sa fie paralele intre el si perpendiculare pe paralele; paralele de latitudine sa fie paralele cu ecuatorul.

Harta marina care indeplineste conditiile aratate a fost realizata in anul 1569 de catre geograful flamand Gerhard Kramer, cunoscul sub numele de Mercator; harta conceputa de el este cunoscuta sub numele de harta Mercator. In conditiile speciale, pentru uzul navigatiei se mai folosesc urmatoarele harti: harti gnomonice, pentru navigatia ortodromica, navigatia radiogoniometrica si navigatia in zone costiere folosind planuri la scari in general mai mari de 1/50 000; harti stereografice, pentru navigatia in regiunile polare.

4. Harta Mercator
4.1 Proiectia centralo-cilindrica dreapta

[Fig 42] Proiectia centralo cilindrica dreapta Harta Mercator este obtinuta prin transformarea proiectiei centralo-cilindrice drepte, pe baza unor relatii matematice, in scopul de a o face sa raspunda conditiilor fundamentale cerute unei harti marine (4). In acest sistem, proiectia se executa pe un cilindru imaginar care tangenteaza sfera terestra dupa linia ecuatorului sau este secant dupa doua paralele de latitudine egala si de semne contrarii, axa cilindrului

confundandu-se cu axa Polilor; in executarea proiectiei, ochiul observatorului se considera in centrul pamantului (fig 42). Cilindrul de proiectie se taie apoi dupa o generatoare si se desfasoara in plan.Proiectia se numeste centrala pentru ca proiectia se efectueaza din centrul Pamntului, cilindrica, fiindca proiectia se face pe un cilindru si dreapta, deoarece axa cilindrului se confunda cu axa polilor terestri. Originea proiectiei este centrul sferei terestre (O), iar suprafata de proiectie este un cilindru drept (axa sa se confunda cu axa polilor terestri). Dupa proiectarea punctelor si contururilor de interes de pe suprafata sferei terestre pe suprafata cilindrului, acesta din urma se taie dupa un meridian (de regula dupa meridianul de 180), si se desfasoara in plan.

5. Concluzie: ce trebuie sa contina o harta marina

Hartile marine, conform definitiei, sunt reprezentari plane ale unei zone maritime, fluviale sau oceanice. Zona reprezentata este incadrata de scarile latitudinilor crescande si de scarile longitudinilor. Scara latitudinilor se mai numeste scara latitudinilor crescande sau scara distantelor, si limiteaza la est si la vest zona geografica reprezentata. Asa cum s-a vazut, scara latitudinilor nu este constanta, adica lungimea in mm a unei mile Mercator masurata in partea sudica a hartii nu este egala cu lungimea acesteia masurata in partea nordica a hartii. Scara longitudinilor delimiteaza la nord si la sud zona reprezentata pe harta. Scara longitudinilor este constanta. Elementele de continut ale hartii marine sunt: a. titulatura hartii, cuprinzand: seria hartii, element foarte important pentru identificarea hartii, este tiparit (sub forma unui numar) intotdeauna in colturile stanga-sus si dreapta-jos ale hartii, in exteriorul acesteia. Seria unei harti esteun numar, a carui structura da informatii despre zona, scara, si raionul maritim reprezentat pe harta. Exemplu: 1.250.01 , 2128a, etc. Dupa aceasta serie se gaseste foarte usor in cataloagele de harti; titlul hartii, se tipareste intotdeauna la interior, si precizeaza zona geografica reprezentata pe harta respectiva. Exemplu: 'Marea Neagra-partea de vest, de la Kaliakra la Sulina', 'England-South Coast, Southampton water and approaches', etc. scara hartii (scale, natural scale), este mentionat sub forma numerica, alaturi de care se precizeaza intotdeauna paralelul de referinta. Exemplu: 'Scara 1:250.000 (LAT=04500'N)', sau 'Scale 1:20000' etc. Scara hartii se inscriptioneaza in interiorul hartii; data publicarii este o inscriptie exterioara, si este tiparita pe marginea inferioara a hartii, pe mijloc. Exemplu: 'Publicata de Directia Hidrografica Maritima, Editia I 20.XI.1980, editie noua: 20.V.1988' sau 'Published at Taunton 29th March 1974 under Superintendence of Rear Admiral G.P.D. Hall, Hydrographer of the Navy, new edition 2nd March 1979';

dimensiunile hartii sunt date in mm pe hartile romanesti, respectiv in mm sau inch pe hartile englezesti. Acestea sunt tiparite intotdeauna in exterior, in coltul dreapta jos al hartii.

b. c.

elemente topografice, continand informatii despre natura, relieful, conformatia, etc. ale coastei; elemente hidrografice, continand informatii despre: pericole de navigatie (epave, recifuri, stanci, brizanti, vartejuri, obstructii, etc.) asupra carora exista informatii, sub forma unor simboluri plasate pe harta in punctul in care a fost descoperit pericolul. sondaje (depths), sub forma unor numere, indicand adancimea apei in punctul respectiv. Pe hartile romanesti acestea suunt exprimate in metri, iar pe hartile englezesti in metri, fathoms sau fathoms si feet. de asemenea, sunt trecute pe harta curbele batimetrice sau izobatele, ca locuri geometrice ale punctelor de egala adancime a apei. Valoarea curbelor trasate depind de scara hartii; astfel, pe hartile la scara 1:250.000 se trec curbele batimetrice de 10m si 20m (batimetrica de 20m reprezentand batimetrica de avertisment) iar pe hartile la scara 1:300.000, 1:500.000 apare si batimetrica de 30m. mijloace pentru asigurarea navigatiei (faruri de aterizare, faruri de intrare, semnale luminoase si neluminoase, balize, sisteme de separare a traficului, sisteme de balizare (marcare), etc. elementele hidrografice sunt separate de cele topografice de linia coastei; toate elementele topografice si hidrografice (inclusiv linia coastei) sunt reprezentate pe harti dupa un cod de simboluri continut in 'Simboluri si abrevieri folosite pe hartile marine Romanesti', iar pentru hartile englezesti in 'Symbols and abbreviations used on Admiralty charts'. roza de declinatie magnetica, continand informatii despre valoarea declinatiei magnetice in anul editarii hartii, precum si modul de variatie anuala a acesteia. Pe unele harti pot exista mai multe roze de declinatie, iar in aceasta situatie se va considera valoarea de declinatie din roza cea mai apropiata de punctul navei. De asemenea, pe unele harti, valoarea declinatiei si a variatiei acesteia poate apare fara roza propriu-zisa, avand aceeasi valabilitate. informatii despre caracteristicile mareei. Acestea se gasesc inscrise sub forma de text, sub titlul hartii, pentru zonele cu maree. De asemenea, pe aceste harti se gasesc inscrise intr-un loc special, in interiorul hartii, elementele curentilor de maree, sub forma unui tabel.