UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie
Specializarea: Geografia Turismului

Determinarea presiunii
atmosferice într-o stație
meteorologică
-portofoliu la disciplina Meteorologie-

Autor,
Student LAZĂR Andrei-
Sabin
Grupa 107 București
2020
Cuprins
Pag. 3.........................Definiții
Pag. 5.........................Unitățile de măsură
Pag. 6.........................Metode utile în determinarea presiunii atmosferice
Pag. 8.........................Locul determinării presiunii atmosferice
Pag. 9.........................Instrumente utile
Pag. 13.......................Particularități ale instalării instrumentelor
Pag. 14.......................Complexul de observații
Pag. 15.......................Bibliografie
 Definiţii

Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată
de aerul din atmosferă asupra scoarței terestre.
Atmosfera, care înconjoară globul pământesc, exercită
o presiune anumită asupra suprafeței pământului și
asupra tuturor oamenilor, animalelor și obiectelor, care se
află pe el.
Presiunea atmosferică (P) este forța (F) cu care învelișul gazos al
planetei apasă asupra unității de suprafață (S).
P dyn/

Dacă presiunea atmosferică este echilibrată de o coloană de mercur

cu volumul V și densitatea ρ = 13.59 gf/ , masa mercurului va fi:

m=V·ρ

Iar greutatea lui:

G=F=V·g·ρ
Unitățile de măsură

Presiunea se măsoară cu barometrul și valoarea ei

poate fi exprimată în mai multe unități de măsură, cel
mai adesea în milimetri coloană de mercur (torr), dar
și în kiloPascali sau atmosfere. Presiunea atmosferică
la nivelul mării este de cca. 760 mm coloană de
mercur (101325 Pa). De la valoarea de 760 mmHg
provine denumirea de atmosferă fizică.
Metode utile în determinarea presiunii atmosferice
▪ Presiunea aerului este condiționată de greutatea aerului atmosferic.
Presiunea atmosferică care are capacitatea de a echilibra o coloană
de mercur cu înălțimea de 760 mm la temperatura de 0 °C la nivelul
mării și la latitudinea de 45° este considerată normală, egală cu
o atmosferă.
▪ În aceste condiții atmosfera apasă pe 1 cm² de suprafață a pământului
cu greutatea unei mase de aproximativ 1 kg, mai exact de 1.033 g. La
stațiile meteorologice se folosește ca unitate de măsură a presiunii
atmosferice milibarul (mb). Un milibar = 0,750 mm Hg (mm coloană
de mercur). O atmosfera (atm) = 1,033 Kg pe 1 cm² = 1,013 bar (b) =
760 mm Hg . Un bar(b) = 1,019 Kg pe 1 cm² = 0,986 atmosfere (atm) =
750 mm Hg.
▪ Pentru conversia presiunii exprimate în mm Hg în milibari, mărimea dată se
înmulțește cu 4/3 și viceversa, pentru convertirea milibarului în mm Hg, se
înmulțește prima mărime cu 3/4.
▪ Datele despre presiunea atmosferică sunt comunicate în hectopascali - de 100 de ori
mai mari decât Pa. Atunci 750 mm Hg = 1000 hPa. Pentru recalcularea presiunii
atmosferice, exprimate în mm Hg în hectopascali, este necesar a se înmulți mărimea
dată cu 1,333.
▪ Uneori presiunea atmosferică este exprimată în mmHg (presiunea exercitată de o
coloană de mercur cu înălțimea de 1 mm). Deoarece în această definiție intervine
densitatea mercurului – mărime a cărei valoare se putea modifica odată cu creșterea
preciziei mijloacelor de măsurare – prin convenție s-a stabilit că 760 mmHg = 1 atm
(atmosferă fizică) = 101325 Pa. Atmosfera fizică este considerată ca „presiune
normală” în definirea multor proprietăți fizico-chimice și corespunde aproximativ cu
presiunea atmosferică la nivelul mării.
Locul determinării presiunii atmosferice

▪ În limbajul meteorologilor și climatologilor centrele de joasă presiune

atmosferică se numesc arii ciclonale, iar cele de înaltă presiune
atmosferică,  anticiclonale. Ariile ciclonale și anticiclonale pot fi
staționare (anticiclonul siberian) sau pot constitui centre de presiune care
se deplasează rapid, creând perturbații meteorologice. În tot cazul,
centrele ciclonale sunt mai puțin stabile decât cele anticiclonale.
▪ O arie ciclonală este o suprafață de joasă presiune, înconjurată de
presiuni mai înalte. Aerul periferic năvălește către centrul ariei ciclonale.
▪ O arie anticiclonală este o suprafață de înaltă presiune, înconjurată de
presiuni mai mici. Aerul din centrul anticiclonului năvălește către
periferie.
 Instrumente utile
Instrumente cu citire directă pentru determinarea presiunii atmosferice

Barometrele cu mercur, indiferent de tipul sau modelul lor

de construcție, toate își bazează funcționarea pe principiul
echilibrării presiunii atmosferice prin greutatea coloanei de
mercur din interiorul tubului de sticlă. Alegerea mercurului
ca lichid barometric a fost comandată de concordanța
însușirilor sale cu exigențele cărora trebuie să răspundă
instrumentul. Astfel, densitatea sa mare îl face să prezinte
o coloană relativ scurtă, care permite barometrului să aibe
dimensiuni reduse.
Barometrele cu rezervor fix au cea mai largă
răspândire in rețeaua de stații meteorologice
a României, Din ea fac parte barometrele tip
R.Fuess, tip URSS și altele mai puțin
frecvente. Ele prezintă avantajul că în
timpul determinarilor, mercurul din rezervor
nu trebuie adus la un anumit nivel, deoarece
variațiile nivelului său sunt compensate prin
modul special în care este gradată scara
barometrică.
Barometrele cu rezervor mobil sunt
instrumente de mare precizie folosite mai
ales ca etalon pentru barometrele de stație
cu rezervor fix, Spre deosebire de acestea
din urmă, ele au rezervorul mobil,
prezentând în plus și tuburi de sifonare.
Printre barometrele din această categorie
se numără barometrul inspectorial,
barometrul normal și altele.
 Barometre aneroide

Capsula Vidi (fig. a) este o Tubul manometric Bourdon

cutie cilindrică cu bazele (fig. b) are secțiunea sliptică
foarte apropiate una de alta, și este confecționat dintr-un
confecționată din tablă metal elastic. El își modifică
elastică de alpaca, bronz forma in funcție de creșterea
fosforos, neusilber sau alte sau scăderea presiunii
metale cu însușiri atmosferice. În intervalele
asemănătoare. cu presiune mare, axa “ab”
se scurtează, iar axa “cd” se
lungește, pe când în cele cu
presiune mică, se schimbă
rolul
Particularități ale instalării instrumentelor

▪ Pentru a fi protejat împotriva deteriorării, barometrul cu mercur se

instalează în biroul stației, într-un loc ferit de trepidații, de variații
mari și rapide ale temperaturii și de razele solare directe.
▪ Poziția de funcționare este cea vericală. Pentru obținerea ei,
instrumentul se suspendă liber in interiorul cutiei barometrice care
este prevăzută în acest scop cu un cârlig fixat de peretele său
superior. La rândul său, cutia se fixează pe unul din pereții biroului
stației, în așa fel încât rezervorul barometrului să se găsească la 70-
75cm deasupra dușumelei.
▪ Instalarea și montarea barometrului se realizează numai de către
delegatul laboratorului de instrumente al I.M.H.
 Complexul de observații

Determinările barometrice se efectuează la orele 01, 07, 15 și 19 (minutele 10-14)

respectând ordinea de mai jos:
▪ Se citește temperatura indicată de termometrul slipit, cu precizia de 0.1°C.
▪ Se verifică dacă meniscul coloanei de mercur are poziția normală.
▪ Se așează vernierul astfel încât planul orizontal care trece prin marginile lui inferioare
să fie tangent la vârful meniscului coloanei de mercur
▪ Se citește valoarea presiunii cu precizia de 0.1mm. Pentru aceasta ochiul
observatorului trebuie să se găsească în același plan orizontal cu meniscul coloanei de
mercur.
Bibliografie

▪ Alexandru Roșu, Geografia fizică a României, EDP

▪ Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie, Editura
didactică și pedagogică
▪ Ciulache S. , Meteorologie, manual practic
VĂ MULȚUMESC!