Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Frontul este zona de separatie intre doua sau mai multe mase de aer cu insusiri fizice diferite.
Conventional aceasta zona se numeste suprafata frontala cand este situata la inaltime si linia
frontului cand suprafata frontala intersecteaza suprafata terestra.
Frontogeneza sau nasterea fronturilor este conditionata de existenta curentilor aerieni de sens
contrar. Fronturile iau nastere in situatiile cand convergenta se datoreaza deplasarii in aceasi
directie, dar cu viteze diferite.
Frontoliza sau destramarea fronturilor are loc in formatiunile barice caracterizate prin fenomenul de
divergenta a maselor de aer: anticiclon, dorsala anticiclonic.
Fronturile principale separa mase de aer cu origini geografice diferite. Ele poarta denumirea uneia
dintre masele de aer separate.
Frontul ecuatorial (intertropical) – separa masele de aer ale alizeului din emisfera nordica de cele din
emisfera sudica
Fronturile secundare – separa mase de aer cu aceasi origine, dar avand insusiri fizice (temperatura,
umiditate) diferite. Sunt mai frecvente in masele de aer polar.
Fronturi troposferice
Fronturi de sol
Fronturi calde – se formeaza cand o masa de aer rece, este inlocuita in de o masa de aer caldm cu o
viteza de deplasare mai mare.
Fronturi reci – se formeaza cand aerul rece, cu viteza de deplasare mai mare, inlocuieste aerul cald.
Fronturile reci de ordinul I – se deplaeaza cu viteze mai mici si sunt anafronturi pe toata latimea
suprafetei frontale.
Fronturile reci de ordinul II – se deplaseaza cu viteze mai mari, fiind anafronturi in sectorul anterior
si catafronturi in sectorul posterior.
Bazata pe complexitatea zonei de separatie
Fronturi ocluse – iau nastere in formatiunile barice depresionare din cauza deplasarii mai rapide a
frontului rece, contopindu-se cu cel rece.
Frontul oclus de tip cald – se formeaza cand aerul rece din spatele frontului rece, care se deplaseaza
mai rapid, este mai putin rece decat aerul rece din fata frontului cald.
Frontul oclus de tip rece – se formeaza cand aerul rece din spatele frontului rece, care se deplaseaza
mai rapid, este mai rece decat aerul rece din fata frontului cald.
Fronturi active – sunt insotite de sisteme noroase si sisteme noroase bine dezvoltate
Ciclonii – sunt forme negative ale reliefului baric, reprezentate pe harta sinoptica prin izobare
inchise.
Adancimea ciclonilor sau presiunea lor in punctul central oscileaza, intre 1000 si 970 mb.
Deplasarea ciclonilor se realizeaza de la vest la est, existand abateri care fac ca acestea sa aiba in loc
chiar de la nord la sud.
Formarea ciclonilor
Ipoteza termica sau convectiva – ciclonii apar in regiunile mai puternic incalzite ale suprafetei
terestre, din cauza miscarilor termoconvective ascendente.
Teoria undelor – perturbatiile ciclonice apar de cele mai multe ori de-a lungul fronturilor principale,
care separa tipurile geografice de mase de aer.
Se datoreaza miscarilor ondulatorii pe care le sufera fronturile principale sub influenta unor cauze
turbulente.
Teoria advectivo-dinamca – se formeaza acolo unde are loc scaderea dinamica a presiunii, iar
anticiclonii, in regiunile de crestere dinamica a presiunii.
Termenul advectiv – este rezultatul variatiilor campului temperaturii (presiunea scade in cazul
advectiei calde si creste in cazul advectiei reci)
Termenul dinamic – este rezultatul a trei componenete care pot avea si semne contrarii.
Clasificarea ciclonilor – se realizeaza in functie de mai multe criterii: origine (locali si frontali),
inaltime (josi si inalti), stadiul evolutiei (tineri si oclusi), miscarea (mobili si stationari), situare
geografica (extratropicali si tropicali).
Ciclonii tropicali –