Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasificarea organismelor
DOMENIUL PROCARIA/EUCARIA
REGNUL PROTISTA/MONERA/FUNGI/PLANTE/ANIMALIA
INCRENGATURA – CLASA – ORDIN – FAMILIE – GENUL - SPECIA
NUTRITIA BACTERIILOR
1. Nutritie autotrofa (isi produc singure hrana)
a. fotoautotrofa – lumina solara
b. chemoautotrofa – sintetizeaza hrana din energie chimica de la H2S, NH3, CH4, CO2
2. Nutritie heterotrofa (consuma materie organica produsa de alte organisme)
a. saprofita – materie organica moarta (contribuie la mineralizarea materiei organice si la
circuitul biogeochimic al principalelor elemente
b. parazita – materie organica vie (traiesc pe exteriorul sau interiorul unui organism
producand patogeneze/moartea gazdei.
RESPIRATIA BACTERIILOR
1. Aeroba – necesita O2
2. Anaeroba – nu au nevoie de O2, toxic; CO2 – benefic
REPRODUCEREA BACTERIILOR
1. Diviziune celulara directa
Dezavantaj – lipsa diversitatii genetice care o face vulnerabila la factorii de mediu, ii scade
rezistenta si adaptabilitatea.
2. Reproducerea sexuata – prin conjugare – participarea a doua cellule in care unul este
DONOR si unul ACCEPTOR; material genetic de la donor merge la acceptor prin pilus.
Dupa ce materialul genetic ajunge la ACCEPTOR -> diviziunea -> 2 indivizi diferiti dpdv
genetic.
Avantaj – creste rezistenta si adaptabilitatea la mediu.
Sporirea rezistentei si cresterea diversitatii genetice se mai poate realiza prin alte 2 cai:
1. trasformare – bacteriile preiau fragmente de ADN din mediul de viata (sol/apa) de la
bacteriile moarte.
2. transductie – materialul genetic e transferat de la o bacterie de la alta de catre un virus.
MOTILITATEA/LOCOMOTIA/DEPLASAREA BACTERIILOR
1. Motile
2. Nemotile
a. flageli
b. prin alunecare
c. cu ajutorul filamentelor axiale (retea de fibre spiralate care infasoara celula bacteriana intre
membrana si perete celular)
CLASIFICAREA BACTERIILOR
Criterii:
1. Forma
2. Nutritia – autotrofe si heterotrofe (parazite, saprofite)
3. Mediul de viata – acvatice si aeriene
4. Respiratia – aerobe si anaerobe
5. Taxonomic
BACTERIILE EXTERMOFILE
Extremofil = iubitor de extreme
Se clasifica in:
1. Bacterii Termofile – temperaturi mai mari de 60 grade C
2. Bacterii Picnofile – presiuni foarte mari
3. Bacterii Acidofile – pH <5
4. Bacterii Alcafile – pH >9
5. Bacterii Halofile – medii saline si hypersaline
6. Bacterii endolitice – in roci
INMULTIREA ALGELOR
1. Cele UNICELULARE – Diviziune celulara directa
2. Cele MACROSCOPICE – Vegetativ prin fragmentarea talului
3. SEXUATA – Cand apar celule specializate masculine si feminine in urma conjugarii
->zigot->individ
Algele acvatice sunr raspandite in coloanal de apa doar in zona luminata, limita este
adancimea la care ajunge 1% din radiatia solara incidenta capabila sa susita procesul de
fotosinteza
CLASIFICAREA ALGELOR
Dupa culoarea pigmentului asimilator, trei mari grupe:
1. Grupa Rodophyta – algele rosii
2. Grupul Cromophyta – alge gabene-aurii
3. Grupul Clorophyta – alge verzi
I. Grupa Rodophyta - Algele rosii – alge cu tal unicelular si pluricelular de culoare rosie
violacee
-6500 de specii, majoritatea marine
-in domeniul marin traiesc in apele litorale
-unele specii din zona tropicala secreta carbonat de calciu la suprafata celului
-impreuna cu coralii formeaza recife
-la multe specii peretele celular contine pe langa celuloza, agar si caraghen (compusi
polizaharosi) valorificati in industria farmaceutica, alimentara
II. Grupul Cromophyta
1. Increngatura Bacilareophyta – alge unicelulare solitare/grupate in colonii filamentoase, in
apele dulci si marine
Principali reprezentanti: DIATOMEELE – aproximativ 10 000 de specii (fosile si actuale)
Planctonice – traiesc in apa
Benctonice - traiesc pe suprafata sedimentelor
DIATOMEELE – alge unicelulare acvatice, populeaza apele dulci dar si marine
-caracteristic ii este celula inchisa intr-o structura minerala numita TECĂ (compusa din doua
piese pe principiul „cutie”(hipoteca) si „capac”(epiteca); in interior este celula algala.
-forma TECĂI este extrem de variata si pe suprafata ecesteia sunt diferite ornamente
-atat forma tecăi cat si ornamentele reprezinta criterii de identificare a speciilor
Pentru apele dulci caracteristica este NAVICULA
-sunt alge care indica ape curate, nepoluate
-sunt folosite ca specii BIOINDICATOARE a calitatii apei
DIATOMEELE se inmultesc:
-asexuat - prin diviziune rezulta o celula, fiecare preluand cate o piesa de la TECA celulei
mama, una cu epiteca si cealalta cu hipoteca.
2. Increngatura Dinophyta
-sunt incluse alge unicelulare flagelate
-toxine daunatoare organismelor filtratoare
III. Grupul Clorophyta
-sunt incluse algele verzi, unicelulare si pluricelulare
-descrie 8000 de specii, majoritatea fiind dulcicole
-culoarea e data de clorofila a si b
-speciile macroscopice/pluricelulare numite generic marophyte au TAL:
1.lamelar; 2.filamentos; 3.tubular; 4.cormoid
Cea mai evoluata alga verde este cea din-pot avea 1 sau 2 flageli, cu ajutorul carora se
deplaseaza in mediul acvatic pe distante scurte pentru a se hrani
-sunt caracteristice mediului pelagial marin din zonele litorale, atunci cand apele sunt poluate
cu nitrogeni pe baza de azot si fosfor
-se inmultesc foarte mult, denumind fenomenul inflorirea algelor
-Dinophyta flagelata elibereaza genul Chara – alga bentonica/traieste pe fundul apei
stagnante; Are talul impregnant cu CaCO3 si s-a observat ca exista o evolutie intre prezenta
ei in apele stagnante si absenta larvelor de tantari.
-alga cu talul cel mai mare poate ajunge la 3 m lungime
-in timpul furtunilor e aruncata pe arm rezultand din talul acestora un habitat de viata pentru
microvertebrate. De asemenea prin descompunere contribuie la imbogatirea prin nutritie a
habitatului de tarm.
-pentru apele dulci continentale, algele verzi unicelulare formeaza compozitia de baza a
FITOPLANCTONULUI
ALGELE BRUNE
-alge cu tal exclusive pluricellular/macroscopice, din cele 3000 de specii descries, 95% sunt
in mediul marin
-sunt cele mai evaluate alge cu specia a caror TAL este cormoid si chiar tesuturi
conducatoare.
-majoritatea speciilor sunt compuse din specii bentonice fixate de substrat pana la adancimi
de 30-40 m, sunt dependente de un substrat dur
-specie cu tal lamellar prezinta la nivelul talului vezicule pline cu aer care le asigura plutirea
-dimensiunea TALULUI variaza intre zeci de cm si cativa m
REGNUL FUNGI
Fungus=ciuperci
Disciplina biologica care se ocupa cu studiul fungilor – MICOLOGIE (micos=ciuperca)
FUNGII – formeaza un grup de organisme unicelulare/pluricelulare heterotrofe, din care fac
parte:
a. drojdiile
b. mucegaiurile
c. ciuperci
d. lichenii
-s-au diferentiat de bacterii, plante, animale acum circa 1 000 000 de ani
-erau considerate plante inferioare, insa odata cu dezvoltarea biologiei moleculare si a
geneticii, fungi au fost separate in un regn nou
-fungii nu sunt plante, deoarce celulele fungale sunt lipsite de clorofila si se hranesc
heterotrof (consuma materie organica sau moarta); dar se aseamana cu plantele pentru ca
traiesc fixate de substraturi.
-fungii nu sunt animale deoarece nu se deplaseaza, nu ingereaza hrana, nu au digestie
(interna), dar se aseamana pentru ca peretele celular de la celula fungala e alcatuit din
CHITINA, secreta enzime digestive cu care descompune substanta organica pe care traiesc in
compusi mai simplii pe care ii absorb.
INCRENGATURA LICHENOPHYTA
LICHENII REPREZINTA STRUCTURI SIMBIONTE DINTRE:
Un fung + o alga/cianobacterie -> lichen
Un fung + o alga + o drojdie -> lichen
-corpul vegetativ – TAL; TALUL este macroscopic
-dupa felul in care arata TALUL si structura anatomica, TALUL este:
a. lamellar
b. crustos
c. fruticulos
d. filamentos
-nu au tesuturi si nici organe
-dupa substratul pe care cresc:
a. licheni TERICOLI = cresc pe sol
b. licheni SAXICOLI = cresc pe roca
c. licheni CORTICOLI = cresc pe scoarta arborilor
REPRODUCEREA
-se intampla vegetative prin fragmente de TAL dar si sexuat in structuri speciale - > spori
care sunt eliberati in mediu si are loc germinarea lor in timpul formarii hifelor sunt eliberate
substante pe post de atractori pentru alge.
UTILIZARE LICHENI
-material isolator
-hrana (IRLANDA – lichenul painii)
-extragerea colorantilor
-acizi lichenici – folositi in industria farmaceutica
CLASIFICAREA MUSCHILOR
1. CLASA HEPATICAE – muschi cu talul frunzo, lamelar cu structura dorsivcentrala; cresc
pe soluri umede in preajma izvoarelor din padurile temperate
2. CLASA BRYATAE – muschii cu TAL cormoid, un numar mare de specii (peste 12 000)
DIMENSIUNEA MUSCHILOR
-de la cativa cm la zeci de cm
-muschiul de turba are o crestere continua si poate sa ajunga la 1 m lungime, insa partile
viabile sunt doar in partea superioara 10-20 cm
INMULTIREA MUSCHILOR -se inmultesc prin spori, este dependenta de prezenta
umiditatii ridicate
RASPANDIREA MUSCHILOR
-medii umede, relative umbroase
-la nivelul marii la altitudini ridicate, Ecuator, regiuni arctice
-dupa substratul pe care cresc :
1.tericoli
2.saxicoli
3.corticoli