Lector univ. dr.

Nicoleta DUȚĂ

Cuvântul educaţie este de origine latină,

derivă din substantivul „educatio” care
înseamnă creştere, hrănire, cultivare.
Educaţia are sarcina de a pregăti omul ca
element activ al vieţii sociale.
Prin educatie se urmareste formarea
unei personalitati in concordanta cu
cerintele obiective ale societatii, dar si
ale individului.
Ca orice fenomen social, educatia are in
mod implicit si un caracter istoric. Ea a
aparut odata cu societatea, evolueaza si
se schimba in functie de transformarile ce
se produc in cadrul societatii.
 CONȚINUTURILE GENERALE ALE EDUCAȚIEI:

EDUCAȚIA - MORALĂ

- INTELECTUALĂ

- TEHNOLOGICĂ/PROFESIONALĂ

- ESTETICĂ

- FIZICĂ
DEFINIREA CONCEPTULUI PEDAGOGIC DE
CONȚINUT GENERAL AL EDUCAȚIEI

1 • DELIMITAREA PERSPECTIVELOR NECESARE

• EVIDENȚIEREA CARACTERISTICILOR GENERALE

2

• AVANSAREA UNUI MODEL IDEAL DE ANALIZĂ

3
 PERSPECTIVE ÎN DEFINIREA CONCEPTULUI
1
DIN PERSPECTIVĂ ISTORICĂ DIN PERSPECTIVĂ AXIOMATICĂ
1.ETAPA PEDAGOGIEI TRADIȚIONALE,
MAGISTROCENTRISTE, care
urmărește, în mod special, realizarea ed.
intelectuale și a ed. moral-religioase
2. ETAPA DE DEBUT A PEDAGOGIEI
MODERNE, valorificarea laturilor umaniste
ale educației (estetică, fizică) și a unei laturi
aplicative, profesionale, necesară în
contextul societății industrializate
3. ETAPA DE AFIRMARE A PEDAGOGIEI
MODERNE, care impune modelul clasic al
dimensiunilor sau laturilor educației
4. ETAPA PEDAGOGIEI
POSTMODERNE, dezvoltată în
perspectiva proiectării curriculare
Pot fi semnalate delimitările și analizele
exersate în literatura de specialitate, în
cadrul căreia conținuturile generale ale
educației sunt definite prin formule
pedagogice:
“discipline educative” (Hubert, 1982),
“laturile educaţiei” (Țîrcovnicu, 1975),
“dimensiunile educaţiei” (Todoran,
1982), “componentele educaţiei”
(Nicola, Farcaş, 1990), domeniile
educaţiei (Minder, 1997).
Formula “domeniile educaţiei” vizează
“câmpurile de acţiune pedagogică”
dezv.în raport cu 2 categorii de variabile:
a)dependente de obiectul acţiunii
pedagogice;b) de operaţiile implicate în
desfăşurarea acţiunii.
 CARACTERISTICI ALE CONȚINUTURILOR GENERALE
2
ALE EDUCAȚIEI

OBIECTIV - determinat de structura bio-

psiho-socio-culturală a personalității umane care
solicită un proces de formare-dezvoltare
permanentă

UNITAR - determinat de DINAMIC -determinat de

interdependența între activ.de corelația pedagogică între
formare-dezvoltare a latura informativă și formativă
personalității umane proiectate în a ed.morale, intelectuale,
plan moral, intelectual, tehnologice, estetice,
tehnologic, estetic, psihofizic psihofizice

DESCHIS - determinat de apariția periodică a

unor noi conținuturi specifice generate de:
evoluțiile generate de cele 5 conținuturi, dar şi de
noile educații
 UN MODEL IDEAL DE ANALIZĂ
3

Analiza conţinuturilor
generale ale educaţiei a)valoarea pedagogică
generală
•trebuie facută la nivelul unui b) obiectivul pedagogic general
MODEL IDEAL, CONCEPTUAL, c) obiectivele pedagogice
care avansează următoarele specifice
d) conţinuturile specifice
criterii de ordin epistemologic:
realizabile
e) metodologia specifică
recomandabilă
f)principiile de proiectare şi
realizare
Criterii de ordin
epistemologic
 EDUCATIA MORALA

Obiectivul educatiei morale este

de a forma o constiinta morala
si o conduita morala.

Formarea acestor caracteristici

reprezinta o actiune corelata a
deprinderilor morale,
obisnuintelor morale, a
caracterului si a vointei.
Educatia morala- o componenta a educatiei prin care se realizeaza:
- formarea si dezvoltarea constiintei si a conduitei morale,
- formarea profilului moral al personalitatii,
- elaborarea comportamentului socio-moral.
 Obiectivele educatiei morale sunt:
• Formarea constiintei morale si a conduitei morale.

• Formarea constiintei morale include doua componente:

componenta cognitiva si cea afectiva.

• Dimensiunea cognitiva a constiintei se refera la informarea

elevului cu privire la continutul si cerintele valorilor, normelor si
regulilor morale.

• Cunoasterea de catre elevi a semnificatiei normelor si regulilor

morale se materializeaza in:
-Formarea reprezentarilor morale
-Insusirea notiunilor morale
-Formarea convingerilor morale
-Formarea judecatilor morale
 Formarea conduitei morale
• Conduita morala imbraca forma de deprinderi si obisnuinte morale.

• Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei; se

formeaza ca raspuns la anumite cerinte care se repeta in conditii
identice.

• Obisnuintele se formeaza (ca deprinderile) in urma repetarii unei

actiuni, dar ele implica trebuinta de a efectua acea actiune in
anumite conditii.

• Deprinderile si obisnuintele se formeaza in cadrul activitatii; primele

deprinderi se datorează imitarii persoanelor din jur, treptat se adauga
stimuli verbali (ordine, sfaturi, rugaminti), controlul, aprecierea care
contribuie la consolidarea deprinderilor.

• Formarea obisnuintelor morale conduce la formarea unor trasaturi

de vointa si caracter.
 Metode de educatie morala
• Orice metoda de invatamant (povestirea, explicatia, prelegerea,
observatia, conversatia, dezbaterea, studiul de caz,
problematizarea), indeplinesc si scopuri ale educatiei morale.
Supravegherea este metoda
de observare atenta de catre
educator a comportarii in
devenire a copilului, a
tanarului, a adultului.

Consta in grija educatorului

pentru a feri, pe de o parte, pe
elevi de la executarea unor
acte daunatoare care duc la
deprinderi negative, iar pe de
alta parte, pentru a provoca pe
elevi la executarea repetata a
unor acte care conduc la
formarea unor deprinderi
pozitive.
 • Elevul va dobandi valorile
morale necesare daca are
alaturi un profesor cu un
comportament afectiv
echilibrat, pozitiv si stimulativ.

• Respectul pentru personalitatea

elevilor, stabilirea unor relatii
permisive, promovarea unui
discurs echilibrat, fara stridente
sau sentimentalisme
argumentative, sinceritatea si
increderea in disponibilitatile
etice ale elevilor sunt parghii
indispensabile pentru formarea
constiintei si conduitei morale.
• Educatia morala
incepe acasa si
prinde contur in
societate.
 EDUCATIA PROFESIONALA

Prin formare profesionala se intelege “devenirea

individului datorata celor mai diverse influente si
actiuni care marcheaza personalitatea sub unghiul de
incidenta cu activitatea profesionala”(Vladulescu, 1992).

Educatia profesionala consta in “formarea unui orizont

cultural si tehnologic cu privire la o anumita profesiune,
concomitent cu dezvoltarea unor capacitati, priceperi si
deprinderi necesare exercitarii ei” (Nicola, 1994).

Cuprinde atat initierea in profesie, cat si perfectionarea si

specializarea (Jinga&Istrate, 1998).
Educatia profesionala se fundamenteaza pe toate celelalte
dimensiuni ale educatiei:
• pe cunostintele, priceperile, deprinderile, competentele
dobandite in plan intelectual;
• pe priceperile, deprinderile, competentele in plan moral,
actional;
• pe comportamentele morale si estetice;
• pe calitatea dezvoltarii si functionarii corpului (Jinga&Istrate,
1998).
 In orice profesie exista
doua componente:

• una culturala - cu nucleul

ei de instruire si experienta
profesionala intr-un anumit
domeniu al muncii;
• alta psihologica - care
defineste comportamentul
muncii (calificarea
profesionala pe fondul
capacitatilor individuale de
invatare, al intereselor si
aspiratiilor speciale) (Calin,
1996).
 EDUCATIA ESTETICA

…. reprezintă „activitatea de
formare – dezvoltare a
personalităţii umane prin
intermediul frumosului din
arta, societate, natura,
receptat, evaluat si cultivat la
nivelul sensibilităţii, al
raţionalităţii si al creativităţii
umane”.

Educaţia artistica nu se confunda

cu educaţia estetica.
• Educaţia artistica, factor
esenţial al educaţiei estetice,
se realizează prin cunoaşterea
frumosului, prin mijlocirea
diferitelor arte: literatura,
muzica, desenul, pictura.

• Activităţile artistico-plastice
constituie un important mijloc
de dinamizare a vieţii psihice a
copilului, a proceselor sale
intelectuale, afectiv-volitionale
si motivaţionale.
Educaţia estetică, prin literatură
şi celelalte discipline poate să-i
îndeplinească elevului
imaginea despre lumea
înconjurătoare, să i-o redea
mai concret, să-l ajute s-o
pătrundă mai adânc. Prin
aceasta îl ajută să înţeleagă, să
simtă aspectele realităţii
studiate la diferite obiecte de
învăţământ şi din unghiul de
vedere artistic.
 EDUCATIA INTELECTUALA

… este acea componenta a

educatiei care, prin intermediul
valorilor stiintifice si umaniste
pe care le prelucreaza si
vehiculeaza, contribuie la
formarea si dezvoltarea tuturor
capacitatilor intelectuale,
functiilor cognitive si
instrumentale, schemelor
asimilatorii, structurilor
operatorii, precum si a tuturor
mobilurilor care declanseaza,
orienteaza si întretin activitatea
obiectului educational îndreptat
în aceasta directie.
 Educatia intelectuala

Termenul vine din latinescul

intellectus = minte, gandire, act
rational, capacitate de a gandi, de a
opera cu notiuni, concepte
Educatia intelectuala este o
componenta a actiunii educationale.
Prin intermediul valorilor stiintifice si
umaniste pe care le prelucreaza si le
vehiculeaza, contribuie la formarea si
dezvoltarea tuturor capacitatilor
intelectuale. Este un proces informativ
si formativ. Prin educatia intelectuala
se urmareste sa se formeze elevilor o
serie de capacitati de ordin cognitiv,
afectiv, psihomotor cu ajutorul unor
continuturi stiintifice.
 Obiectivele educatiei intelectuale

1. Asimilarea de catre elevi a valorilor stiintifice si umaniste, a

semfinicatiei lor sociale si umane
La baza actiunii de educatie intelectuala se afla insusirea de catre elevi
a valorilor stiintifice si umaniste.

Elevii trebuie sa asimileze valorile stiintifice dar si sa li se formeze

competentele pentru a le implica in comportamentele lor.

Educatia intelectuala presupune si formarea si dezvoltarea de priceperi

si deprinderi intelectuale.
 2. Dezvoltarea capacitatilor cognitive

a) Capacitatea de cunoastere. Capacitatea de a observa,

de a gandi, atentia, memoria sunt pe de o parte premise ale
activitatii de asimilare a valorilor, iar pe de alta parte sunt
produse ale invatarii.

b) Capacitatea de observare se devolta oferind elevilor

cat mai multe prilejuri de observare, antrenand toate simturile
lor.

c) Cu ajutorul gandirii, elevul ordoneaza faptele

dobandite prin observare si pastrare in reprezentari, le
generalizeaza si ajunge la stabilirea notiunilor, legilor,
teoremelor, regulilor.

d) Dezvoltarea imaginatiei reprezinta o conditie a

stimularii si educarii creativitatii.
 3. Formarea si dezvoltarea priceperilor si deprinderilor de munca
intelectuala

A forma elevilor priceperi si deprinderi de munca intelectuala inseamna a

prezenta si a demonstra modul de utilizare a metodelor si tehnicilor
de studiu si a crea situatii pentru exersarea lor.

– Competenta informationala se dobandeste prin stapanirea

metodelor si tehnicilor de obtinere, consemnare, stocare a
informatiilor.

– Competenta operatorie presupune stapanirea unei game largi

de priceperi si deprinderi intelectuale, a tehnicilor de formare a
acestora, a tehnicilor de sistematizare si restructurare a
sistemului de cunostint.

– Competenta de comunicare (orala sau scrisa) se cultiva prin

exercitii variate, de la cele care tin de organizarea unui raspuns
bine structurat, pana la cele care privesc realizarea unor referate..
4. Formarea atitudinii pertinente fata de stiinta si
tehnologie
Educatia stiintifica isi propune sa contribuie la
formarea unei atitudini pertinente fata de stiinta si
tehnologie.
 5.Formarea conceptiei despre lume
Conceptia despre lume implica o anumita atitudine fata de
stiinta si adevarul stiintific, transformarea cunostintelor in
convingeri, structurarea unui sistem axiologic al stiintei.
6. Formarea competentelor in vederea utilizarii stiintei
Formarea competentelor vizeaza problema utilizarilor
sociale ale stiintei in scopul imbunatatirii conditiei si
bunastarii omului.
 Realizarea obiectivelor educatiei intelectuale se infaptuieste:
• Prin procesul de invatamant (prin curriculum scolar).
• Prin utilizarea unor metode adecvate varstei si cunostintelor.
• Prin aplicarea unor tehnologii noi (invatamantul asistat de
calculator, tehnicile audio – vizuale, mass media, metodele active
operationale, metodele logico matematice).
• Din esenta educatiei
intelectuale rezulta doua
sarcini fundamentale ale
acesteia: informarea
intelectuala si formarea
intelectuala.
• Cu privire la informarea
intelectuala, din punct de
vedere pedagogic se
ridica câteva întrebari:
ce, cât si cum sa se
transmita elevilor?
Ele vizeaza atât operatia
de selectare a valorilor
stiintifice si umaniste din
ansamblul celor
acumulate la nivel social,
cât si operatia de
transmitere care o
implica si pe cea de
asimilare.
 EDUCATIA FIZICA

… este una dintre cele mai

vechi forme de exercitare a
actiunii formative.
…cuprinde un cumul de
activitati ce contribuie la
dezvoltarea fiintei umane prin
cultivarea si potentarea
dimensiunii psihofizice a fiintei,
prin pastrarea unei armonii intre
fizic si psihic, intre
psihomotricitate si
intelectivitate, vointa,
emotivitate.
Clasificarea functiilor urmarite de obiective

Obiective cu functii
formative din punct de
vedere motric:

Dezvoltarea capacitatilor
motrice: forta,viteza,
rezistenta, indemanare.

Dezvoltarea deprinderilor
motrice de baza: mers,
alergare, tarare, catarare.
Obiective cu functii formative pe plan intelectual si
moral volitiv:

Dezvoltarea spiritului de
observatie, a imaginatiei,
a gandirii tactice.

Dezvoltarea spiritului de
solidaritate si cooperare,
a respectului fata de
partener.
 Obiective cu functii sociale:

Selectionarea si pregatirea
indivizilor supradotati, in
scopul implicarii acestora in
sportul de inalta
permformanta.

Dobandirea gratiei in
miscare, folosirea limbajului
trupului si o metoda in plus
de integrare in cadrul unui
grup.
• «Cine spune joc, spune totodată efort si
libertate, iar o educaţie prin joc trebuie sa fie
o sursa atât de efort fizic, cat si de bucurie
morala.»
JEAN CHATEAU
 APLICAȚIE

Răspundeți la următorul chestionar

CHESTIONAR PENTRU STABILIREA MIJLOACELOR EDUCATIVE
ADOPTATE DE SISTEMUL SCOLAR

1. Care credeţi că ar trebui să fie principala funcţie a şcolii:

(Bifaţi numai o singura variantă)
• de formare profesională
• de transmitere de cunoştinţe
• de formare a cetăţenilor
• de socializare a elevilor
• altele.....................................................................

2. Pe o scală de la 1 la 5 stabiliti importanta existentei

orelor de educatie fizica si participarea la acestea: (Bifaţi
una dintre variante)

1 2 3 4 5
3.Pe o scală de la 1 la 5 stabiliti in ce masura ora de educatie
fizica poate contribui la formarea elevului ca cetatean (a se
lua in considerare si competitiile sportive interscolare si
jocurile de echipa).
1 2 3 4 5
4.Care dintre mijloacele urmatoare contribuie la formarea
educatiei intelectuale a elevului? (Bifaţi una sau mai multe
variante
• discutii deschise intre elev,profesor si parinte
• schimbul de experienta
• discutiile individuale pe anumite teme bine stabilite in clasa
• modificarea finalelor textelor literare studiate la clasa
•altele....................................................................
5. Formarea educatiei intelectuale a elevului depinde de:
• de mediul social in care acesta se dezvolta
• de exemplele din familie
• de exemplele din clasa
• de activitatile pe care elevul este indrumat sa le
intreprinda
• altele(....)

6. Educatia estetica poate fi incurajata prin urmatoarele

mijloace: (Bifaţi una sau mai multe variante)
• amenajarea clasei in preajma sarbatorilor (Craciun,
Paste)
• tehnici interactive intreprinse la ora de dirigentie
• lucru manual
• organizarea de excursii in aer liber cu scopul de a
desena
• altele(...)
7. De ce credeţi că elevii chiulesc? (Bifaţi una sau mai multe
variante)
• dezinteres pentru materia respectivă
• permisivitate din partea profesorilor
• obişnuinţă
• antipatie faţă de profesori
• teama de a lua o notă mică
• plictiseală
• pentru a putea petrece mai mult timp cu prietenii
• alte motive ...........
8. Care credeţi că sunt cauzele pentru care un elev are
comportament inadecvat la şcoală? (Bifaţi una sau mai
multe variante)
• elevul consideră că materia este încărcată
• relaţionarea defectuoasă profesor-elev
• probleme în familie
• dezinteresul familiei faţă de şcoală
• probleme în relaţionarea cu ceilalţi colegi
• elevul consideră că materia nu-l ajută în viitor
• altele ...................................................................
9. Cum considerați că ar ar arăăta o societate fără
moralitate?? La ce folose
moralitate foloseșște moralitatea și de
ce este un element indispensabil societ
societăț
ății?
ii?

10
10.. Cum considerați că se formeaz
formeazăă educaț
educația
moralaa și cine ajut
moral ajutăă cel mai mult în
dobâândirea acesteia
dob acesteia??
 DILEMA LUI H.
O femeie suferea de o formă rară de cancer, fiind pe moarte.
Exista un medicament despre care doctorii credeau că putea
să o salveze. Era o formă de radiu pe care un farmacist din
acelaşi oraş îl descoperise recent. Preţul de fabricare al
medicamentului era mare dar farmacistul cerea oamenilor
aflaţi la nevoie, de 10 ori mai mult.

Soţul bolnavei, H., a încercat să strângă această sumă, dar nu

a putut aduna decât aproape jumătate din cât cerea
farmacistul. A explicat farmacistului că soţia lui este pe
moarte şi l-
l-a rugat să-
să-i vândă mai ieftin sau să-
să-i dea pe
datorie. Dar farmacistul i- i-a spus: “Nu. Am descoperit
medicamentul şi am să fac bani cu el“. Disperat, H.H. a spart
într-
într-o noapte farmacia şi a furat medicamentul.
medicamentul.
 Evaluaţi ce stagiu de raţionare
morală reflectă următoarele
răspunsuri:

1. H. ar trebui să fure medicamentul deoarece nu

este în realitate un lucru rău. Şi soţia sa poate fi o
persoană cu adevărat importantă.
2. Este greşit să furi bunul altuia, deoarece există
legi care protejează proprietatea. În acest caz
însă, nu cred că ar fi cu adevărat rău, deoarece
viaţa unui om este în joc. Viaţa are o valoare
importantă dincolo de lucruri cum ar fi
proprietate. Şi este viaţa soţiei lui. El a făcut
un jurământ să o apere şi responsabilitatea lui
ca soţ este să o salveze. El ar trebui să se
aştepte să plătească farmacistului şi probabil
să intre la închisoare .
3. Nu, el nu ar trebui să fure. El nu poate fi
acuzat dacă ea moare. Farmacistul este cel
care a fost rău şi egoist. El ar trebui să se
supună legii, deoarece dacă oamenii ar lua
doar decizii egoiste tot timpul, atunci ar fi
haos.
4. Nu, el nu ar trebui să fure. El, oricum, nu o
poate ajuta pe soţia lui. El poate oricând să-şi
găsească alta. La ce bun să o salveze dacă el
oricum va fi la închisoare? Şi farmacistul doar
încearcă să facă ceva bani. La urma urmei
pentru aceasta oamenii fac afaceri.
5.H. probabil că nu vrea într-adevăr să fure
medicamentul, deoarece are nevoie
neapărată pentru a salva viaţa soţiei lui. Şi el
are nevoie de ea şi vrea ca ea să trăiască. Şi
farmacistul merită sa fie furat pentru că cere
foarte mulți bani.
6. Legea interzice furtul de la alte persoane. Dar
în acelaşi timp legea nu este prevăzută cu
circumstanţe de felul acesta. H va fi îndreptăţit
să ia medicamentul dar va trebui să facă o
compensare socială reală pentru aceasta.
Legea aici nu face o treabă bună prin
protejarea drepturilor umane de bază.
Valoarea vieţii este de departe mai importantă
decât valoarea proprietăţii private. Aşa că H
nu trebuie să se simtă vinovat în acţiunea sa.
7. El nu ar trebui să-l fure, e bine să se
gândească la viaţa lui şi la viitor, aşa că nu
trebuie să se implice în moartea soţiei lui.
 Folosind aceeaşi problemă morală, determinaţi
stadiul răspunsurilor la întrebarea :
“Ce ar trebui să facă judecătorul?”

1. H. nu ar trebui trimis la închisoare,

deoarece el a salvat o viaţă. Este mai bine să
furi decât să laşi pe cineva să moară.
Judecătorul ar trebui să-l ajute pe H.,
eliberându-l condiţionat, şi avertizându-l ca
niciodată să nu mai încalce legea, ci să ceară
ajutor autorităţilor.
2. El ar trebui să fie trimis la închisoare,
deoarece dacă judecătorul este indulgent cu
el, ar trebui să fie indulgent cu toţi ceilalţi şi
nimeni nu ar mai fi închis.

3. El nu ar trebui trimis la închisoare deoarece

el a încercat să fie bun şi este drăguţ.
 4. H. ar trebui trimis la
închisoare deoarece mai
devreme sau mai târziu
fiecare va fi îndreptăţit să
fure. Toţi ar fura şi ar spune
că au avut nevoie de aceasta
şi etica societăţii s-ar
prăbuşi.