DIMENSIUNILE

EDUCAȚIEI
A S I S T. D R . L O R E N A P E C U L E A
 TERMENI ŞI SINTAGME
CHEIE
• educaţia intelectuală
• educaţia morală
• educaţia estetică
• educaţia religioasă
• educaţia fizică
• educaţia profesională
 CARACTERISTICI GENERALE

• Dimensiunile educaţiei reprezintă ansamblul valorilor

pedagogice fundamentale:

bine, adevăr, frumos, util, sacru,

care conferă activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii

umane un cadru dimensional stabil realizat la nivelul
sistemului şi al procesului de învăţământ.
DIMENSIUNILE EDUCAȚIEI
 EDUCAŢIA INTELECTUALĂ
• Intellectus (lat.) = minte, gândire, raţiune, capacitate de a
gândi, de a cunoaşte, de a opera cu noţiuni sau concepte.
• Definiţie - Dimensiune a educaţiei generale care, prin
intermediul valorilor ştiinţifice şi umaniste vehiculate,
contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi
competenţelor intelectuale, a structurilor operatorii ale
proceselor cognitive, precum şi a mobilurilor activităţii
cognitive
• Scop: formarea unei personalităţi independente din punct
de vedere intelectual, cu capacitate de autodezvoltare,
augestionare şi automonitorizare cognitivă.
 EDUCAŢIA INTELECTUALĂ
• 2 finalităţi majore:
– dezvoltarea potenţialului cognitiv al individului
(gândire, componentele structurale, operaţiile şi
calităţile acesteia)
– dezvoltarea comportamentului intelectual
(strategiile de procesare eficientă a informaţiei,
abilităţile de activitate intelectuală, strategiile şi
abilităţile metacognitive)

• Proces de natură informativă și formativă

 OBIECTIVELE EDUCAŢIEI INTELECTUALE
INFORMAREA INTELECTUALĂ & FORMAREA
INTELECTUALĂ
• Informarea intelectuală vizează:
– asimilarea de către elevi a valorilor culturale şi a semnificaţiei lor sociale şi umane;
– ce şi cât predăm, respectiv cantitatea informaţiei prelucrată şi transmisă;
– cum predăm, respectiv calitatea informării intelectuale, puterea explicativă a
cunoştinţelor.
• Formarea intelectuală se referă la:
– dezvoltarea capacităţilor cognitive: cunoaştere, observare, formare a operaţiilor
mintale, memorare, comunicare etc;
– dezvoltarea potenţialului creativ;
– fortificarea efortului voluntar;
– formarea şi dezvoltarea metodelor și tehnicilor de muncă intelectuală;
– dobândirea a trei tipuri de competenţe:
• informaţională
• operatorie
• de comunicare.
 EDUCAŢIA INTELECTUALĂ
• Exersarea în şcoală a anumitor strategii acţionale:
– exersarea reflecţiei personale a elevilor (cognitive și metacognitive)
– încurajarea elevilor să formuleze întebări şi probleme şi să încerce să le
soluţioneze
– formarea şi exersarea permanentă a operaţiilor gândirii
– implicarea sistematică a elevilor în activităţi de problematizare şi de rezolvare
de probleme
– utilizarea de diverse strategii de rezolvare a problemelor
– utilizarea şi îmbinarea diverselor tipuri de raţionamente (inductive, deductive,
analogice, transductive)
– initierea și familiarizarea elevilor cu folosirea unor instrumente auxiliare
(dicționare, enciclopedii etc.)
– formarea priceperii de folosire a surselor documentare și de întocmiri pe
această bază a unor planuri: de idei conspecte, fișe etc.
– adoptarea și respectarea de către elevi a unui regim rațional de muncă și
odihnă
 EXERCIȚII APLICATIVE
• Comentați următoarele afirmații:
– „Analfabetul de mâine va fi nu cel care nu știe să
citească, ci va fi cel care nu știe cum să învețe”
(A.Toffler, 1974).
– ,,Este de preferat un cap bine făcut, în locul unuia
bine umplut.” (Michael de Montaigne, 1533-1592)

• Prezentaţi exemple de situaţii educaţionale (studii de

caz) în care se evidenţiază stilul eficient de activitate
intelectuală. Prin ce se caracterizează acesta?
 EDUCAŢIA MORALĂ

• Mos – moris, moralis = moravuri, obiceiuri de

comportare (lb.lat.)
• Morala reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni în
ipostaza lor de subiecţi reali, aflaţi în interacţiune, într-
un context social delimitat în spaţiu şi timp.
• Moralitatea reprezintă reflectarea în conştiinţa
individului a moralei sociale, este morala în acţiune,
moravurile şi obişnuinţele individului.
• Etica este ştiinţa despre morală, cea care elaborează
legile, regulile morale.
 EDUCAŢIA MORALĂ
• Definiţie – componentă a educaţiei care se ocupă de
formarea profilului moral al individului, de formarea şi
dezvoltarea personalităţii morale.
• Scop - interiorizarea componentelor moralei sociale în
structura personalităţii individului.
• Obiectivele educației morale:
 EDUCAŢIA MORALĂ

• Conținut:
– idealul moral (chintesenţa dimensiunii morale a
personalităţii umane)
– valorile morale (exigenţe corespunzătoare
concepţiilor, reprezentărilor existente la un
moment dat, despre ce este moral: bunătatea,
sinceritatea etc.)
– normele morale (ca formă a cerinţelor morale şi
ca element al relaţiilor umane)
– regulile morale (enunţuri particulare, au la bază
norme morale)
 EDUCAŢIA MORALĂ

• Metode de educaţie morală: explicaţia morală,

povestirea morală, exemplul moral, exerciţiul moral, prelegerea
morală, dezbaterea morală, convorbirea morală, dezbaterea
morală, studiul de caz, jocul, aprobarea şi dezaprobarea,
povaţa, rugămintea, reproşul, lauda, pedeapsa, recompensa ş.a.
 EXERCIȚII APLICATIVE

• Formulaţi reguli generale pentru o educaţie morală

eficientă.

• Care sunt obstacolele care pot interveni în calea realizării

educaţiei morale în şcoală şi în afara acesteia?

• Comentaţi următorul citat: "Este mai greu să aplici decât să

propui o regulă de morală." (Seneca).
 EDUCAŢIA ESTETICĂ

• Aistheton (gr.) - capabil de a fi perceput prin

intermediul simţurilor, sensibil, plăcut, frumos
• Estetica este ştiinţa despre frumos, studiază legile şi
categoriile frumosului.
• Arta - componentă esenţială a esteticii, exprimă
realitatea sub formă de imagini artistice şi cu limbaje
specifice: pictură, sculptură, muzică, film, literatură, teatru,
desen, dans etc.
• Design-ul şi estetica industrială îmbină utilului cu
plăcutul, prin crearea şi comercializarea produselor.
• Educația artistică este componentă a educației estetice
 EDUCAŢIA ESTETICĂ
• Definiţie - Dimensiune a educaţiei care valorifică în formarea personalităţii
umane, potenţialul creativ al frumosului estetic, social şi natural
– Relaţia educaţiei cu arta este dialectică: educaţia este definită ca artă, iar arta
este o sursă a cunoaşterii didactice cu finalitate educativă (Momanu, 2002).
• Scopul - pregăteşte indivizii pentru actul de valorizare-receptare-asimilare şi de
creare a valorilor estetice.
– Sfera noţională a educaţiei estetice cuprinde frumosul din natură, viaţa
socială şi din artă (educaţia artistică).
• Categorii valorice specifice:
– idealul estetic (modelul de frumos spre care tinde, în general, comunitatea
umană)
– simţul estetic (calitățile și capacitățile omului de a percepe și trăi frumosul)
– gustul estetic (calitatea și capacitatea omului de a iubi și aprecia frumosul
sub raport cognitiv, afectiv și comportamental)
– spiritul de creaţie estetică (capacitatea și abilitatea de a imagina și crea
frumosul)
 EDUCAŢIA ESTETICĂ

• Obiectivele generale şi specifice ale educaţiei estetice:

1. receptarea frumosului din artă, societate, natură,
prin mijloace senzoriale, raţionale, afective,
motivaţionale
2. evaluarea frumosului din artă, societate, natură,
prin formarea atitudinilor estetice şi a capacităţii de
decizie estetică
3. crearea frumosului în artă, societate, natură, la nivel
de proces şi produs
OBIECTIVELE EDUCAŢIEI ESTETICE
 EDUCAŢIA ESTETICĂ
• Metodologia educaţiei estetice :
– discipline şcolare care contribuie în mod indirect, la
realizarea obiectivelor educaţiei estetice: matematica,
fizica, biologia, chimia, informatica etc.
– discipline şcolare care contribuie, în mod direct, la
realizarea obiectivelor educaţiei estetice: literatura, ştiinţe
socio-umane, ed. estetică, ed. muzicală, ed. coregrafică, ed.
plastică, ed. tehnologică etc.
– activităţi de educaţie nonformală, extradidactice şi
extraşcolare: cercuri şi cluburi artistice şi sportive, serbări,
concursuri artistice, excursii etc.
– influenţe informale provenite din câmpul psihosocial al
mediului înconjurător: strada, cartierul, familia, grupul de
prieteni
 EXERCIȚIU

• Analizaţi modul specific în care disciplina de

specialitate contribuie la educaţia estetică a
elevilor, la atingerea finalităţilor acesteia.
 EDUCAŢIA RELIGIOASĂ

• Definiţie – componentă a educaţiei prin care se

dezvoltă elevilor religiozitatea, ca stare psihică ce
cuprinde sentimente şi atitudini faţă de valorile
promovate de biserică, de preceptele biblice şi faţă de
cultul specific unei credinţe religioase.

• Scop – transmiterea valorilor religioase, ale credinţei

şi culturii religioase, precum şi formarea unei conduite
în conformitate cu morala creştină.
 OBIECTIVELE EDUCAŢIEI
RELIGIOASE

• Informarea religioasă cu privire la istoria şi filosofia

religiei, cuprinzând noţiuni de evlavie, pietate, rugăciune,
credinţă, sacru, iertare, cult, imanent, transcendent etc.
• Formarea conştiinţei religioase - componentă a
procesului de spiritualizare a omului, de cunoaştere a
„interiorităţii” sale şi de raportare la alte valori şi credinţe
religioase.
• Formarea conduitei religioase manifestată real în viaţa
cotidiană şi extrapolată în orice domeniu de activitate, nu
numai în cel religios.
 EDUCAŢIA FIZICĂ

• Definiție - urmăreşte dezvoltarea armonioasă şi normală

a organismului, întărirea sănătăţii şi cultivarea unor calităţi,
capacităţi, deprinderi şi competenţe necesare activităţilor
sportive
• Scop - dezvoltarea armonioasă a organismului,
consolidarea sănătăţii, a capacităţilor de muncă,
perfecţionarea calităţilor motrice, formarea calităţilor
morale, refacerea forţelor fizice şi psihice.
OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE
 EDUCAŢIA PROFESIONALĂ
• Ansamblul formelor de pregătire şi perfecţionare în vederea realizării
activităţilor profesionale (însuşirea anumitor cunoştinţe teoretice,
formarea de abilităţi profesionale şi a unor competenţe profesionale
specifice, transmitere de valori etice şi de comportament social)
• Scop - iniţierea în profesie, precum şi specializarea. Ea se realizează
atât în şcoală, cât şi în societăţi comerciale şi întreprinderi.
• Finalităţile generale sunt:
– formarea unui orizont de cunoaştere, cultural şi tehnologic cu
privire la anumite profesii
– dezvoltarea unor capacităţi, abilităţi şi competenţe necesare
exercitării profesiei
– stimularea dorinţei de cunoaştere în domeniul profesional,
dezvoltarea intereselor profesionale
 EDUCAŢIA PROFESIONALĂ

• Educaţia profesională se fundamentează pe toate celelalte

dimensiuni ale educaţiei

• Orientarea şcolară şi profesională, respectiv orientarea

vocaţională este înlocuită cu educaţie pentru carieră,
consilierea pentru carieră şi orientarea pentru carieră
 REFLECȚIE

• Reflectaţi la finalităţile educaţiei profesionale din

perspectiva propriilor experienţe de viaţă,
şcolare şi universitare.
 APLICAŢIE
• Realizaţi, prin metoda cubului, o prezentare a
conţinutului fiecărei dimensiuni a educaţiei. Parcurgeţi
fiecare faţetă a cubului, respectând instrucţiunile:
– (1) Descrie – cum arată?/ce este?
– (2) Compară - aseamănări/deosebiri
– (3) Analizează - din ce este alcătuit?
– (4) Aplică - cum/unde poate fi folosit?
– (5) Asociază - la ce te face să te gândeşti?
– (6) Argumentează pro sau contra
 BIBLIOGRAFIE
• Bernat, S.-E., (2003), Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.
• Bocoș, M., Jucan, D., (2017), Fundamentele pedagogiei.Teoria și metodologia
curriculumului. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura
Paralela 45, Pitești.
• Chiş, V., (2001) Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Cucoş, C., (1996) Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
• Ionescu, M., Chiş, V. (coord.), (2001), Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Momanu, M., (2002), Introducere în teoria educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.
• Nicola, I. (2003), Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti
• Stan, C., (2001), Teoria educaţiei. Actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
• Stan, E., (1999), Despre pedepse şi recompense în educaţie, Editura Institutul European,
Bucureşti.