STRATEGII DE INSTRUIRE

ȘI AUTOINSTRUIRE
ASIST. DR. LORENA PECULEA
 TERMENI ŞI SINTAGME CHEIE

• STRATEGIE DIDACTICĂ
• METODOLOGIE DIDACTICĂ
• METODE DE INSTRUIRE
• SISTEM METODOLOGIC
• PROCEDEE DIDACTICE
• TEHNOLOGIA INSTRUIRII
 CLARIFICĂRI CONCEPTUALE
• TEHNOLOGIA INSTRUIRII = UN MOD SISTEMATIC DE PROIECTARE,
REALIZARE, EVALUARE ŞI REGLARE A ÎNTREGULUI PROCES DE PREDARE-
ÎNVĂŢARE-EVALUARE, ÎN CONCORDANŢĂ CU OBIECTIVELE
EDUCAŢIONALE ASUMATE;
• STRATEGIA REPREZINTĂ DOAR UN ELEMENT AL TEHNOLOGIEI DIDACTICE

• STRATEGIA EDUCAȚIONALĂ = ANSAMBLUL DE DECIZII CARE VIZEAZĂ

BUNA DESFĂŞURARE ŞI OPTIMIZARE A FENOMENELOR EDUCAŢIONALE
• STRATEGII EDUCAŢIONALE LA NIVEL MACRO (STRATEGII PE
TERMEN ÎNDEPĂRTAT/ LUNG ŞI MEDIU)
• STRATEGII EDUCAŢIONALE LA NIVEL MICRO (STRATEGII PE
TERMEN SCURT)
 CONTEXTUALIZAREA DIDACTICĂ A
TEHNOLOGIEI INSTRUIRII, ÎN ABORDARE
CURRICULARĂ (ABORDAREA STRATEGICĂ
A INSTRUIRII)
COMPONENTELE PROCESULUI DE
ÎNVĂŢĂMÂNT
 DEFINIREA STRATEGIILOR DIDACTICE

• STRATEGIILE DIDACTICE = SISTEME DE METODE,

PROCEDEE, MIJLOACE, FORME DE ORGANIZARE A
ACTIVITĂŢII EDUCAŢIONALE ȘI TIPURI DE EXPERIENȚE DE
ÎNVĂȚARE, INTEGRATE ÎN VIZIUNE SISTEMICĂ ÎN
STRUCTURI OPERAŢIONALE UNITARE ŞI COERENTE, CARE
VIZEAZĂ CONSTRUIREA EXPERIENŢELOR DE ÎNVĂŢARE,
FORMAREA DE ABILITĂŢI, CAPACITĂŢI ŞI COMPETENŢE ŞI
RAŢIONALIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV.
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE
STRATEGIILOR DIDACTICE
CRITERII DE STABILIRE A STRATEGIILOR
DIDACTICE (1)
• CONCEPŢIA EDUCAŢIONALĂ, PEDAGOGICĂ ŞI DIDACTICĂ
GENERALĂ, CONCEPŢIA EDUCAŢIONALĂ PERSONALĂ A CADRULUI
DIDACTIC
• SISTEMUL PRINCIPIILOR DIDACTICE
• OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI DE STUDIU, COMPETENȚELE
GENERALE ȘI SPECIFICE, OBIECTIVELE INSTRUCTIV-EDUCATIVE ALE
UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE/ TEMEI/ CAPITOLULUI, OBIECTIVUL
FUNDAMENTAL ŞI OBIECTIVELE OPERAŢIONALE
• TREAPTA DE ŞCOLARITATE ŞI CICLUL CURRICULAR
• NATURA ŞI SPECIFICUL CONŢINUTULUI ŞTIINŢIFIC
CRITERII DE STABILIRE A STRATEGIILOR
DIDACTICE (2)

• CLASA DE ELEVI
• EXPERIENŢA COGNITIVĂ, DE ÎNVĂŢARE
• NATURA PROBELOR DE EVALUARE ŞI FORMELE LOR
• AMBIANŢA EDUCAŢIONALĂ, ERGONOMIA ŞCOLARĂ,
DOTAREA DIDACTICO-MATERIALĂ A ŞCOLII
• TIMPUL ŞCOLAR
• SUBIECTIVITATEA CADRULUI DIDACTIC
CONTEXTUALIZAREA DIDACTICĂ A
STRATEGIEI DIDACTICE ŞI A
COMPONENTELOR ACESTEIA, ÎN
ABORDARE CURRICULARĂ
 TAXONOMII POSIBILE ALE
STRATEGIILOR DIDACTICE (1)
1) DUPĂ GRADUL DE GENERALITATE:
• 1.1.) GENERALE (COMUNE MAI MULTOR DISCIPLINE DE
STUDIU ŞI MAI MULTOR SITUAŢII);
• 1.2.) PARTICULARE (SPECIFICE UNEI DISCIPLINE DE STUDIU
SAU ANUMITOR SITUAŢII SPECIFICE).
•
2) ÎN FUNCŢIE DE ELEMENTUL PE CARE SUNT CENTRATE:
• 2.1.) CENTRATE PE ELEV;
• 2.2.) CENTRATE PE CONŢINUT;
• 2.3.) CENTRATE ŞI PE ELEV ŞI PE CONŢINUT.
 TAXONOMII POSIBILE ALE
STRATEGIILOR DIDACTICE (2)
3) CONFORM NATURII OBIECTIVELOR PE CARE SUNT CENTRATE ŞI A
ACTIVITĂŢILOR PE CARE LE IMPLICĂ:
• 3.1.) COGNITIVE;
• 3.2.) ACŢIONALE;
• 3.3.) AFECTIV-ATITUDINALE.

4) DUPĂ MODALITATEA ÎN CARE ASIGURĂ IMPULSIONAREA ÎNVĂŢĂRII:

• 4.1.) EXTERNE (STIMULAREA ÎNVĂŢĂRII ESTE REALIZATĂ
DIN EXTERIOR, DE CĂTRE PROFESOR);
• 4.2.) INTERNE/ DE AUTOCONDUCERE A ÎNVĂŢĂRII/ DE
SELF MANAGEMENT AL ÎNVĂŢĂRII (CEL CARE ÎNVAŢĂ PUNE ÎN ACŢIUNE
PROPRIILE INIŢIATIVE ŞI STRATEGII).
 TAXONOMII POSIBILE ALE
STRATEGIILOR DIDACTICE (3)
5) ÎN FUNCŢIE DE CARACTERUL LOR:
• 5.1.) DE RUTINĂ (BAZATE PE OBIŞNUINŢĂ, PE
AUTOMATISME RIGIDE);
• 5.2.) BAZATE PE SISTEME DE DEPRINDERI, PE MODURI
GENERALE DE ABORDARE A PREDĂRII PENTRU DIFERITE CATEGORII DE
PROBLEME;
• 5.3.) IMITATIVE (BAZATE PE IMITAREA MODELELOR
EDUCAŢIONALE OFERITE DE ALTE CADRE DIDACTICE);
• 5.4.) INOVATOARE, CREATIVE (BAZATE PE MANIFESTAREA
IMAGINAŢIEI ŞI CREATIVITĂŢII CADRELOR DIDACTICE ŞI CARE POT FI
ELABORATE CHIAR DE CĂTRE ACESTA).
 TAXONOMII POSIBILE ALE
STRATEGIILOR DIDACTICE (4)
6) ÎN FUNCŢIE DE FORMA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII INSTRUCTIV-
EDUCATIVE:
• 6.1.) ALE ACTIVITĂŢII ŞCOLARE;
• 6.2.) ALE ACTIVITĂŢII EXTRAŞCOLARE (PARA- ŞI
PERIŞCOLARE).

7) CRITERIUL PROCESUAL:
• 7.1.) DE COMUNICARE;
• 7.2.) DE PREDARE;
• 7.3.) DE ÎNVĂŢARE;
• 7.4.) DE EVALUARE.
 TAXONOMII POSIBILE ALE
STRATEGIILOR DIDACTICE (5)

8) CONFORM MODULUI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII ELEVILOR:

• 8.1.) FRONTALE;
• 8.2.) DE GRUP/ COLECTIVE;
• 8.3.) DE MICROGRUP/ DE ECHIPĂ;
• 8.4.) DE LUCRU ÎN BINOM/ DE LUCRU ÎN PERECHI/ DUALE;
• 8.5.) INDIVIDUALE (BAZATE PE MUNCA INDIVIDUALĂ);
• 8.6.) MIXTE.
 SARCINI DE REFLECŢIE ŞI EXERCIŢII
APLICATIVE

•  EVIDENŢIAŢI NECESITATEA ŞI IMPORTANŢA STRATEGIILOR

DIDACTICE ÎN ACTIVITATEA CADRULUI DIDACTIC.

•  ARĂTAŢI PRIN CE SE ASEAMĂNĂ ŞI PRIN CE SE DEOSEBEŞTE O

STRATEGIE DIDACTICĂ DE UN ALGORITM.

• ? CE I-AŢI RĂSPUNDE UNUI STUDENT CARE AR AFIRMA CĂ STRATEGIA

DIDACTICĂ SE CONFUNDĂ, PRACTIC, CU LECŢIA?
 GÂNDIȚI – LUCRAȚI ÎN PERECHI –
COMUNICAȚI

Timp de un minut formulaţi fiecare, în scris,

răspunsul la întrebarea: Ce ştiţi despre metoda
de învățământ? (activitate individuală)

Acum veţi lucra timp de două minute în

perechi. Citiţi partenerului ce aţi scris,
comparaţi răspunsurile şi formulaţi un răspuns
comun (activitate în perechi).
 METODOLOGIA DIDACTICĂ

• METODOLOGIA INSTRUIRII/ METODOLOGIA DIDACTICĂ

= SISTEMUL METODELOR ŞI PROCEDEELOR DIDACTICE
STUDIATE DIN PUNCT DE VEDERE TEORETIC ŞI PRACTIC,
PRECUM ŞI AL PRINCIPIILOR, ORIENTĂRILOR ŞI CERINŢELOR
DE VALORIFICARE A ACESTORA, PE BAZA UNEI CONCEPŢII
UNITARE DESPRE ACTUL PREDĂRII, ÎNVĂŢĂRII ŞI EVALUĂRII
 METODA DE ÎNVĂŢĂMÂNT
• ETIMOLOGIE (lb. greacă) - "METHODOS"
• "METHA" (CĂTRE, SPRE) + "ODOS" (CALE, DRUM)

• METODA DE ÎNVĂŢĂMÂNT/ PEDAGOGICĂ/ DE PREDARE-ÎNVĂŢARE/ DE

INSTRUIRE/ DIDACTICĂ = O MODALITATE/ UN MOD DE CUNOAŞTERE ŞI
ACŢIUNE, UN INSTRUMENT CU AJUTORUL CĂRUIA, ELEVII, SUB ÎNDRUMAREA
PROFESORULUI SAU ÎN MOD INDEPENDENT, ÎŞI ÎNSUŞESC ŞI APROFUNDEAZĂ
CUNOŞTINŢE, ÎŞI FORMEAZĂ ŞI DEZVOLTĂ PRICEPERI ŞI DEPRINDERI (ABILITĂŢI)
INTELECTUALE ŞI PRACTICE, CAPACITĂŢI, COMPETENŢE, COMPORTAMENTE,
APTITUDINI, ATITUDINI ETC.

• DRUMUL SAU CALEA DE URMAT ÎN ACTIVITATEA COMUNĂ A PROFESORULUI ŞI

ELEVILOR, ÎN VEDEREA REALIZĂRII OBIECTIVELOR INSTRUIRII
 PROCEDEUL DIDACTIC
• PROCEDEUL DIDACTIC - COMPONENTĂ A METODEI, UN DETALIU CARE ŢINE
DE EXECUŢIA ACŢIUNII, O TEHNICĂ PARTICULARĂ CU ROL DE INSTRUMENT
AL METODEI

• PROCEDEUL DIDACTIC - UN SISTEM DE OPERAŢII INTELECTUALE ŞI/ SAU

PRACTICE ALE PROFESORULUI ŞI ALE ELEVILOR, OPERAŢII CARE TRANSPUN
ÎN PLAN PRACTIC MODALITATEA DE ACŢIUNE A METODELOR, CONTRIBUIND
LA VALORIFICAREA LOR EFICIENTĂ.

• ÎNTRE METODELE ŞI PROCEDEELE DIDACTICE SE STABILESC RELAŢII DE

(INTER)INFLUENŢARE, COMPLETARE, SPRIJINIRE ŞI POTENŢARE
RECIPROCĂ.
• EXEMPLU: ÎNTR-O LECŢIE ÎN CARE PREDOMINĂ EXPUNEREA PROFESORULUI, EFECTUAREA UNUI
EXPERIMENT POATE INTERVENI CA PROCEDEU DEMONSTRATIV.

• ORICE METODĂ POATE DEVENI PROCEDEU LA FEL CUM UN PROCEDEU POATE FI

CONVERTIT ÎN METODĂ ATUNCI CÂND DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE O IMPUNE.
 FUNCŢIILE METODELOR DIDACTICE
• COMUNICATIVĂ, DE TRANSMITERE A NOI CUNOŞTINŢE/ABILITĂŢI/ATITUDINI.
• COGNITIVĂ, DE DOBÂNDIRE DE NOI CUNOŞTINŢE/ABILITĂŢI/ATITUDINI.
• NORMATIVĂ, DE ORGANIZARE, DIRIJARE ŞI CORECTARE CONTINUĂ A
PROCESULUI DE INSTRUIRE.
• MOTIVAŢIONALĂ, DE A STÂRNI ŞI MENŢINE INTERESUL ELEVULUI,
CURIOZITATEA, DORINŢA DE CUNOAŞTERE ŞI ACŢIUNE.
• OPERAŢIONAL-INSTRUMENTALĂ, CA INTERMEDIAR ÎNTRE ELEV ŞI UNITATEA DE
CONŢINUT. PROFESORUL ESTE UN REPREZENTANT AL ŞTIINŢEI CARE MEDIAZĂ,
PRIN INTERMEDIUL METODELOR, ACCESUL LA CUNOAŞTERE.
• FORMATIV-EDUCATIVĂ, DE EXERSARE ŞI DEZVOLTARE A PROCESELOR PSIHICE
ŞI MOTORII, SIMULTAN CU ÎNSUŞIREA CUNOŞTINŢELOR, FORMAREA
DEPRINDERILOR, DEZVOLTAREA APTITUDINILOR, OPINIILOR ETC.
SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE
 CLASIFICAREA METODELOR DIDACTICE (1)
A. METODE DE COMUNICARE/TRANSMITERE ŞI ÎNSUŞIRE A CUNOŞTINŢELOR:
• A.1. METODE DE COMUNICARE ORALE:
• A.1.1. METODE DE COMUNICARE ORALE EXPOZITIVE: EXPUNEREA, EXPUNEREA CU
OPONENT, POVESTIREA, DESCRIEREA, EXPLICAŢIA, INFORMAREA, PRELEGEREA ŞCOLARĂ, PRELEGEREA-
DEZBATERE, CONFERINŢA-DEZBATERE, CURSUL MAGISTRAL
• A.1.2. METODE DE COMUNICARE ORALE INTERACTIVE/ CONVERSATIVE:
CONVERSAŢIA, DISCUŢIA, DEZBATEREA, ASALTUL DE IDEI, COLOCVIUL, METODA PROBLEMATIZĂRII

• A.2. METODE DE COMUNICARE SCRISE: LECTURA (EXPLICATIVĂ, DIRIJATĂ), ACTIVITATEA/

MUNCA CU MANUALUL ŞI ALTE CĂRŢI, METODA COMPUNERII, REFERATELE, PROIECTELE

• A.3. METODE DE COMUNICARE ORAL-VIZUALE: INSTRUIREA PRIN RADIO/TV, TEHNICILE VIDEO

ETC.

• A.4. METODE DE COMUNICARE LA NIVELUL LIMBAJULUI INTERN: REFLECŢIA PERSONALĂ,

AUTOOBSERVAŢIA, INTROSPECŢIA

• A.5. METODE DE COMUNICARE INTERPERSONALĂ: ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE, MUNCA ÎN

GRUP
 PREZENTAREA UNOR METODE DE
COMUNICARE

• EXPLICAŢIA: DEZVĂLUIE, CLARIFICĂ SITUAŢII, RELAŢII, LEGI, IPOTEZE,

SOLICITĂ ANALIZA ŞI ARGUMENTAREA LOGICĂ A FAPTELOR SAU
CUNOŞTINŢELOR.
• POVESTIREA: EXPUNERE PRIN NARAŢIUNE, CU CARACTER PLASTIC ŞI
EMOŢIONAL.
• DESCRIEREA: PREZENTAREA ANALITICĂ A PROPRIETĂŢILOR
OBIECTELOR ŞI FENOMENELOR.
• PRELEGEREA: EXPUNEREA SISTEMATICĂ A UNUI VOLUM MARE DE
CUNOŞTINŢE.
• CONVERSAŢIA – DIALOG DIDACTIC REALIZAT PRINTR-O SUCCESIUNE DE
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI.
• TIPURI DE CONVERSAŢII: INTRODUCTIVĂ, DE REACTUALIZARE ŞI FIXARE, DE
VERIFICARE, CATEHETICĂ, EURISTICĂ, CONVERSAŢIA-JOC ETC.;
• TIPOLOGIA ÎNTREBĂRILOR: REPRODUCTIVE, STIMULATIVE, APLICATIVE,
EVALUATIVE, DIRECTE, INVERSATE, RETURNATE, DE RELEU ETC.;
• CERINŢE: PRECIZIE, CONCIZIUNE, CORECTITUDINE GRAMATICALĂ ŞI
ŞTIINŢIFICĂ, ACCESIBILE, NU SOLICITĂ RĂSPUNS MONOSILABIC, NU INCLUD
RĂSPUNSUL AŞTEPTAT.

• DEZBATEREA: SCHIMB ORGANIZAT DE IDEI ŞI OPINII.

• VARIANTE: DISCUŢIA DE GRUP, „MASA ROTUNDĂ”, BRAINSTORMING,
DISCUŢIA PHILLIPS 6/6, DISCUŢIA PANEL.

• PROBLEMATIZAREA: PREZENTAREA UNOR SITUAŢII-PROBLEMĂ, CU MAI

MULTE ALTERNATIVE DE REZOLVARE, CARE GENEREAZĂ ELEVILOR
ÎNDOIALĂ, INCERTITUDINE, CURIOZITATE ŞI DORINŢA DE DESCOPERIRE A
SOLUŢIEI/SOLUŢIILOR.
• PROBLEMĂ ≠ SITUAŢIE-PROBLEMĂ
 EXEMPLE DE PROBLEMATIZĂRI

• CUM VĂ EXPLICAŢI CĂ REPETIŢIILE PREA DESE ALE UNUI TEXT ÎNVĂŢAT POT
SĂ FAVORIZEZE UITAREA? (PSIHOLOGIE)

• DACĂ OAMENII TREBUIE SĂ SE SUPUNĂ AUTORITĂŢII DIVINE, ÎN CE

MĂSURĂ MAI SUNT LIBERI? MAI SUNT RĂSPUNZĂTORI DE FAPTELE LOR? NE
NAŞTEM OAMENI SAU DEVENIM OAMENI? (FILOSOFIE)

• CUM SE EXPLICĂ FAPTUL CĂ SAREA DE BUCĂTĂRIE NU CONDUCE

CURENTUL ELECTRIC ÎN STARE SOLIDĂ, DAR ÎL CONDUCE ÎN SOLUŢIE?
(CHIMIE)
CLASIFICAREA METODELOR DIDACTICE
(2)

B. METODE DE EXPLORARE/ CERCETARE A REALITĂŢII:

• B.1. METODE DE EXPLORARE/ CERCETARE DIRECTĂ A REALITĂŢII:

OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ ŞI INDEPENDENTĂ, EXPERIMENTUL, ÎNVĂŢAREA
PRIN CERCETAREA DOCUMENTELOR ŞI VESTIGIILOR ISTORICE, ABORDAREA
EURISTICĂ (ÎN PLAN MATERIAL), ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE (ÎN PLAN
MATERIAL), STUDIUL DE CAZ

• B.2. METODE DE EXPLORARE/ CERCETARE INDIRECTĂ A REALITĂŢII:

ABORDAREA EURISTICĂ (ÎN PLAN INTERIOR), ÎNVĂŢAREA PRIN
DESCOPERIRE (ÎN PLAN INTERIOR), DEMONSTRAŢIA, MODELAREA
 PREZENTAREA UNOR METODE DE
EXPLORARE A REALITĂȚII
• OBSERVAŢIA: URMĂRIREA ŞI ÎNREGISTRAREA SISTEMATICĂ A DATELOR
DESPRE OBIECTE ŞI FENOMENE, ÎN SCOPUL CUNOAŞTERII LOR.
• FORME: DIRIJATĂ, INDEPENDENTĂ, SPONTANĂ, DE SCURTĂ/ LUNGĂ
DURATĂ ETC.

• EXPERIMENTUL: PROVOCAREA INTENŢIONATĂ A UNUI FENOMEN ÎN

SCOPUL STUDIERII ACESTUIA.
• TIPURI: DEMONSTRATIV, APLICATIV, DE LABORATOR, NATURAL,
INDIVIDUAL/ECHIPĂ ETC.

• MODELAREA: UTILIZAREA MODELELOR PRIN CARE SE REPREZINTĂ

SIMPLIFICAT, DAR ESENŢIAL, CARACTERISTICI ALE OBIECTELOR ŞI
FENOMENELOR, DIFICIL DE PERCEPUT ŞI CERCETAT ÎN MOD DIRECT.
• STUDIUL DE CAZ: PRESUPUNE CONFRUNTAREA ELEVULUI CU O
SITUAŢIE DIN VIAŢA REALĂ („CAZ”) CU SCOPUL DE A OBSERVA,
ÎNŢELEGE, INTERPRETA SAU CHIAR SOLUŢIONA. UN CAZ REFLECTĂ O
SITUAŢIE TIPICĂ, REPREZENTATIVĂ ŞI SEMNIFICATIVĂ PENTRU ANUMITE
STĂRI DE LUCRURI.
• CERINŢE SOLICITATE:
• AUTENTICITATE;
• IMPLICĂ O SITUAŢIE-PROBLEMĂ, CARE CERE UN DIAGNOSTIC SAU O
DECIZIE;
• COMPLET ŞI RELEVANT ÎN RAPORT CU OBIECTIVELE FIXATE;
• STIMULATIV PENTRU ELEVI.
• DEMONSTRAŢIA: PREZENTAREA OBIECTELOR ŞI FENOMENELOR REALE
SAU SUBSTITUTE ALE ACESTORA, PE BAZA UNUI SUPORT MATERIAL
(NATURAL, FIGURATIV SAU SIMBOLIC).
• FORME: DEMONSTRAŢIA CU AJUTORUL OBIECTELOR NATURALE / CU
SUBSTITUTE (BI - TRIDIMENSIONALE, SIMBOLICE) / CU AJUTORUL
MIJLOACELOR TEHNICE AUDIO-VIDEO/ DEMONSTRAŢIA LOGICĂ.
 EXERCIŢIU REFLEXIV
REZOLVAŢI ÎN SCRIS URMĂTORUL STUDIU DE CAZ:
• SUNTEŢI DIRIGINTELE CLASEI ÎN CARE ÎNVAŢĂ ANDREI. ACESTA ESTE UN
BĂIAT INTELIGENT DAR FOARTE TIMID ŞI NU REUŞEŞTE SĂ RĂSPUNDĂ LA
ORE. DACĂ PROFESORUL ÎI PUNE O ÎNTREBARE SE INHIBĂ, SE BÂLBÂIE ŞI SE
ÎNROŞEŞTE IMEDIAT. VORBEŞTE STINS, RAR ŞI ARE O PRIVIRE EZITANTĂ. LA
ŞEDINŢA CU PĂRINŢII AŢI OBSERVAT CĂ MAMA LUI ANDREI ESTE FOARTE
VOLUBILĂ, AUTORITARĂ ŞI ARE TENDINŢA SĂ REZOLVE TOATE PROBLEMELE.
CÂND ANDREI A FOST ASCULTAT, UN ALT PROFESOR I-A SPUS: “RĂSPUNDE
LA LECŢIE ŞI NU TE MAI BÂLBÂI IAR CA DATA TRECUTĂ”.
• CUM APRECIAŢI REMARCA PROFESORULUI?
• CE I-AŢI FI SPUS DVS.?
• CUM V-AŢI COMPORTA CU ANDREI CA SĂ-L AJUTAŢI SĂ-ŞI DEPĂŞEASCĂ
PROBLEMELE?”
(COZĂRESCU, M., ŞTEFAN, L.)
CLASIFICAREA METODELOR DIDACTICE
(3)
C. METODE BAZATE PE ACŢIUNEA PRACTICĂ:

• C.1. METODE DE ACŢIUNE REALĂ: EXERCIŢIUL, REZOLVĂRILE DE

PROBLEME, ALGORITMIZAREA, LUCRĂRILE PRACTICE, LUCRĂRILE
EXPERIMENTALE, STUDIUL DE CAZ, PROIECTELE, JOCURILE DIDACTICE

• C.2. METODE DE ACŢIUNE SIMULATĂ: METODA JOCURILOR

(JOCURILE DIDACTICE, JOCURILE DE SIMULARE), METODA
DRAMATIZĂRII, ÎNVĂŢAREA PE SIMULATOARE DIDACTICE
 PREZENTAREA UNOR METODE DE
ACȚIUNE

• EXERCIŢIUL: EXECUTAREA REPETATĂ, CONŞTIENTĂ ŞI SISTEMATICĂ A

UNOR ACŢIUNI, OPERAŢII SAU PROCEDEE ÎN SCOPUL FORMĂRII
DEPRINDERILOR PRACTICE ŞI INTELECTUALE SAU A ÎMBUNĂTĂŢIRII UNEI
PERFORMANŢE.
• TIPURI: INTRODUCTIVE, CURENTE, DE CONSOLIDARE, DE VERIFICARE,
INDIVIDUALE, DE GRUP, DIRIJATE/ SEMI-DIRIJATE / CREATIVE.
• PROIECTUL: CERCETARE ORIENTATĂ SPRE UN SCOP BINE PRECIZAT,
CARE ESTE REALIZATĂ PRIN ÎMBINAREA CUNOŞTINŢELOR TEORETICE
CU ACTIVITATEA PRACTICĂ, FINALIZATE CU UN PRODUS.
• JOCUL DIDACTIC: ÎMBINĂ ELEMENTELE INSTRUCTIVE ŞI FORMATIVE CU
ELEMENTE DISTRACTIVE ŞI POT FI UTILIZATE ÎN PREDAREA DIFERITELOR
DISCIPLINE DE ÎNVĂŢĂMÂNT.
• TIPURI: JOCURI SENZORIALE/LOGICO-MATEMATICE/DE ORIENTARE/DE
CREAŢIE/DE ROL/DE ÎNDEMÂNARE (MOTRICE, PRACTICE ETC.).

• ÎNVĂŢAREA PE SIMULATOARE: UTILIZAREA UNOR SISTEME TEHNICE

ARTIFICIALE, CONSTRUITE PRIN ANALOGIE CU CELE ORIGINALE.
 CLASIFICAREA METODELOR DIDACTICE
(4)
D. METODE DE RAŢIONALIZARE A PREDĂRII ŞI ÎNVĂŢĂRII:
ALGORITMIZAREA, INSTRUIREA PROGRAMATĂ, INSTRUIREA ASISTATĂ DE
COMPUTER, ÎNVĂŢAREA MULTIMEDIA.
• INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR:
• A APĂRUT O NOUĂ FORMĂ DE CONCEPERE ŞI REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII DENUMITĂ INSTRUIREA
ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC) – (ENGL.) COMPUTER BASED TRAINING (CBT);
• IAC REPREZINTĂ O METODĂ DIDACTICĂ/ METODĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT, CARE VALORIFICĂ PRINCIPIILE DE
MODELARE ŞI ANALIZĂ CIBERNETICĂ A ACTIVITĂŢII DE INSTRUIRE ÎN CONTEXTUL NOILOR
TEHNOLOGII INFORMATICE ŞI DE COMUNICAŢII, CARACTERISTICE SOCIETĂŢII CONTEMPORANE;
• CALCULATORUL CONSTITUIE MIJLOCUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT CEL MAI NOU ŞI MAI COMPLEX;
• CALCULATORUL POATE FI FOLOSIT ÎN ŞCOALĂ PENTRU ACTIVITĂŢI DE: PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE;
CERCETARE; ADMINISTRAŢIE, GESTIUNE;
• CONCEPTUL DE ASISTARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU CALCULATORUL INCLUDE:
• PREDAREA UNOR LECŢII DE COMUNICARE DE NOI CUNOŞTINŢE;
• APLICAREA, CONSOLIDAREA, SISTEMATIZAREA NOILOR CUNOŞTINŢE;
• VERIFICAREA AUTOMATĂ A UNEI LECŢII SAU A UNUI GRUP DE LECŢII;
• VERIFICAREA AUTOMATĂ A UNEI DISCIPLINE ŞCOLARE SAU A UNEI ANUMITE PROGRAME
ŞCOLARE.
• AVANTAJE ȘI LIMITE?
 SARCINI DE REFLECŢIE ŞI EXERCIŢII
APLICATIVE
• COMENTAŢI, DIN PERSPECTIVA METODEI EXERCIŢIULUI, URMĂTOAREA
AFIRMAŢIE:
“DACĂ NU CÂNT O SINGURĂ ZI, CONSECINŢELE LE SIMT NUMAI EU; DACĂ
NU EXERSEZ DOUĂ ZILE, ACEST LUCRU ESTE REMARCAT DE COLEGII MEI, IAR
DACĂ NU EXERSEZ TREI ZILE, DE ACEASTA ÎŞI DĂ SEAMA ŞI PUBLICUL DIN
SALĂ.”
(GEORGE ENESCU)

•  STABILIŢI AVANTAJELE/ VALENŢELE ŞI DEZAVANTAJELE/ LIMITELE

METODELOR DE COMUNICARE ORALĂ EXPOZITIVĂ PENTRU DISCIPLINA DE
SPECIALITATE.
 SARCINI DE REFLECŢIE ŞI EXERCIŢII
APLICATIVE
• ? REFLECTAŢI ASUPRA AVANTAJELOR/ VALENŢELOR ŞI DEZAVANTAJELOR/
LIMITELOR METODELOR DE COMUNICARE ORALĂ CONVERSATIVĂ PENTRU
DISCIPLINA DE SPECIALITATE.

•  EXEMPLIFICAŢI APLICAREA METODELOR DE EXPLORARE/ CERCETARE

DIRECTĂ (NEMIJLOCITĂ) ŞI INDIRECTĂ (MIJLOCITĂ) A REALITĂŢII LA
DISCIPLINA DE SPECIALITATE.

•  PREZENTAŢI APLICAREA METODELOR DE ACŢIUNE REALĂ LA DISCIPLINA

DE SPECIALITATE.
 METODE PENTRU
DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE
• PRELEGEREA INTENSIFICATĂ
• S.I.N.E.L.G. (SISTEMUL INTERACTIV DE NOTARE PENTRU EFICIENTIZAREA
LECTURII ŞI A GÂNDIRII)
✓ INFORMAŢIE CUNOSCUTĂ;
+ INFORMAŢIE NOUĂ;
- INFORMAŢIE CONTRADICTORIE/DIFERITĂ DE CEA CUNOSCUTĂ ANTERIOR;
? INFORMAŢIE NECLARĂ, SOLICITĂ EXPLICAŢII SUPLIMENTARE.
• JURNALUL DUBLU
• ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU/AM ÎNVĂŢAT
• ORGANIZATORUL GRAFIC
• CUBUL
• CVINTETUL
• GHIDUL DE ANTICIPAŢIE
 METODE
DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE
• GÂNDIŢI/LUCRAŢI ÎN PERECHI/COMUNICAŢI
• PREDAREA RECIPROCĂ
• MOZAIC
• REŢEAUA DE DISCUŢII
• CONTROVERSA ACADEMICĂ
• LINIA VALORILOR
• TURUL GALERIEI
• UNUL STĂ, TREI CIRCULĂ
 CRITERII ÎN ALEGEREA METODELOR ŞI
PROCEDEELOR DIDACTICE
Natura factorilor Exemplificări
Factori obiectivi
- obiectivul fundamental;
- obiectivele operaţionale;
- sistemul principiilor didactice generale şi sistemul principiilor
didactice specifice disciplinei de studiu;
- analiza sistemică a conţinutului ştiinţific;
- unitatea dintre conţinutul instruirii şi metodele de învăţământ în
contextul unei strategii didactice coerente;
- unitatea dintre metodele şi mijloacele de învăţământ în contextul
unei strategii didactice coerente;
- logica internă a ştiinţei;
- legităţile procesului învăţării;
- legităţile procesului predării;
Factori subiectivi
- resursele psihologice ale elevilor;
- caracteristicile clasei de elevi;
- personalitatea şi competenţa profesorului;
- contextul uman şi social al aplicării metodelor şi procedeelor
didactice.
ANALIZĂ COMPARATIVĂ
 DIRECŢIILE DE MODERNIZARE A
METODOLOGIEI DIDACTICE (1)
• ASIGURAREA CARACTERULUI DINAMIC ŞI DESCHIS AL METODOLOGIEI
DIDACTICE, ÎN CONCORDANŢĂ CU VIZIUNEA MODERNĂ ASUPRA
ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE.
• DIVERSIFICAREA METODOLOGIEI DIDACTICE, ÎN SCOPUL CONSTRUIRII
UNOR SITUAŢII DE ÎNVĂŢARE DIVERSIFICATE.
• RECONSIDERAREA METODELOR TRADIŢIONALE ŞI VALORIFICAREA LOR ÎN
SPIRIT MODERN, ÎN SCOPUL CREŞTERII EFICIENŢEI ACTIVITĂŢILOR
EDUCAŢIONALE.
• ACCENTUAREA CARACTERULUI FORMATIV AL METODELOR, A
CONTRIBUŢIEI LOR LA MODELAREA ÎNTREGII PERSONALITĂŢI A ELEVILOR.
 DIRECŢIILE DE MODERNIZARE A
METODOLOGIEI DIDACTICE (2)
• ACCENTUAREA CARACTERULUI ACTIVIZANT AL METODELOR, A STIMULĂRII
PARTICIPĂRII LOR DEPLINE (INTELECTUAL, AFECTIV-MOTIVAŢIONAL ŞI
PSIHOMOTORIU) ÎN ACTIVITĂŢILE EDUCAŢIONALE.
• PROMOVAREA METODELOR ACTIVE ŞI INTERACTIVE, CARE SĂ ÎI
TRANSFORME PE ELEVI ÎN COPARTICIPANŢI ÎN CONSTRUCŢIA PROPRIEI
CUNOAŞTERI, LA PROPRIA INSTRUIRE ŞI EDUCARE.
• IMPRIMAREA UNUI CARACTER EURISTIC METODELOR, ASTFEL ÎNCÂT ELEVII
SĂ FIE ANTRENAŢI ÎN ACTIVITĂŢI DE CĂUTARE, INVESTIGARE, CERCETARE ŞI
SĂ REALIZEZE O ÎNVĂŢARE EURISTICĂ, PRIN DESCOPERIRE ŞI
PROBLEMATIZARE.
• ACCENTUAREA CARACTERULUI PRACTIC-APLICATIV AL METODELOR,
VALORIFICAREA METODELOR BAZATE PE ACŢIUNEA PRACTICĂ, PE RELAŢIA
NEMIJLOCITĂ A ELEVILOR CU OBIECTELE CUNOAŞTERII SAU CU
SUBSTITUTELE ACESTORA.
 SARCINI DE REFLECŢIE ŞI EXERCIŢII
APLICATIVE
•  EXPLICAŢI DE CE SUNT CORECTE ŞI ECHIVALENTE TOATE SINTAGMELE:
METODE DIDACTICE, METODE DE INSTRUIRE, METODE PEDAGOGICE,
METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT, METODE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE.

•  EXPLICAŢI DE CE ESTE NECESAR CA METODA SĂ REFLECTE UNITATEA

DINTRE ACTIVITATEA PROFESORULUI ŞI CEA A ELEVILOR,
INTERDEPENDENŢA ACŢIUNILOR ACESTORA.

•  ILUSTRAŢI RELAŢIA DINAMICĂ STABILITĂ ÎNTRE O METODĂ ŞI UN

PROCEDEU DIDACTIC ÎN CAZUL UNUI CONŢINUT CORESPUNZĂTOR
DISCIPLINEI PE CARE O VEŢI PREDA.
 SARCINI DE REFLECŢIE ŞI EXERCIŢII
APLICATIVE
•  EXPLICITAŢI DIRECŢIILE DE MODERNIZARE A METODOLOGIEI DIDACTICE
PREZENTATE ANTERIOR ŞI IDENTIFICAŢI ŞI ALTELE, EVENTUAL
PARTICULARIZATE PENTRU DISCIPLINA DE SPECIALITATE.

• ? PRESUPUNÂND CĂ SUNTEŢI PROFESOR, DE CE METODĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT

CREDEŢI CĂ V-AŢI ATAŞA? ARGUMENTAŢI.

•  ÎNCERCAŢI SĂ DAŢI O DEFINIŢIE A METODELOR ACTIVE ŞI A METODELOR

INTERACTIVE ŞI SĂ STABILIŢI LEGĂTURA DINTRE CELE DOUĂ CATEGORII DE
METODE.
 BIBLIOGRAFIE
• BOCOȘ, M.-D., (2013), INSTRUIREA INTERACTIVĂ, EDITURA POLIROM, IAȘI
• BOCOŞ, M., JUCAN, D. (2017), TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII ŞI TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII. REPERE ŞI
INSTRUMENTE DIDACTICE PENTRU FORMAREA PROFESORILOR, EDITURA PARALELA 45, PITEŞTI.
• CERGHIT, I. (2006), METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT, EDIŢIA A IV-A REVĂZUTĂ ŞI ADĂUGITĂ, EDITURA POLIROM, IAŞI.
• CUCOŞ, C. (2002), PEDAGOGIE, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ ŞI ADĂUGITĂ, EDITURA POLIROM, IAŞI.
• IONESCU, M. (2003), INSTRUCŢIE ŞI EDUCAŢIE - PARADIGME, STRATEGII, ORIENTĂRI, MODELE, GARAMOND, CLUJ-
NAPOCA.
• IONESCU, M., CHIŞ, V., (2001), PEDAGOGIE. SUPORTURI PENTRU FORMAREA PROFESORILOR, EDITURA PRESA
UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ.
• IONESCU M., RADU, I. (COORD.), (2001), DIDACTICA MODERNĂ, EDIŢIA A-II-A, REVIZUITĂ, EDITURA DACIA, CLUJ-
NAPOCA.
• IONESCU, M., (2000), DEMERSURI CREATIVE ÎN PREDARE ŞI ÎNVĂŢARE, EDITURA PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ,
CLUJ-NAPOCA.
• IONESCU, M., CHIŞ, V., (1992), STRATEGII DE PREDARE ŞI ÎNVĂŢARE, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, BUCUREŞTI.
• NICOLA, I. (2003), TRATAT DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂ, EDITURA ARAMIS, BUCUREŞTI.
• NICU, A., (2007), STRATEGII DE FORMARE A GÂNDIRII CRITICE, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, BUCUREŞTI.
• PĂUN, E., POTOLEA, D. (COORD.) (2002), PEDAGOGIE. FUNDAMENTĂRI TEORETICE ŞI DEMERSURI APLICATIVE,
EDITURA POLIROM, IAŞI.
• TRIF, L., VOICULESCU, E., (2013), TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII, EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ R.A.,
BUCUREȘTI.