PREDAREA: concept, modele, strategii, stiluri de predare.

Aplicaţii
a) Conceptul de predare
- în didactica modernă, predarea include totalitatea activităţilor instructiv-
educative conduse de educator, inclusiv cele care vizează formarea
calităţilor psihice afective, volitive, caracteriale; lanţ de interacţiuni, proces
din care elevul iese cu o experienţă personală şi socială certă (I. Neacşu)
- în didactica tradiţională, predarea presupune transmiterea informaţiilor
către educat, prezentarea materiei de asimilat de către profesor.
b)Caracteristici. Relaţia predare – învăţare - evaluare:
-exprimă caracterul programat, intenţionat, organizat al comunicării
cunoştinţelor;
-promovează un echilibru intre instrucţie şi formare;
-presupune provocarea schimbărilor în comportamentul celor care învaţă;
-reprezintă un lanţ de interacţiuni, un proces bazat pe relaţiile dintre profesor
si elev;
-induce un proces autentic de învăţare;
-se constituie ca proces prescriptiv si normativ;
- predarea este un proces secvenţial şi reversibil, în raport de nivelurile de
comprehensiune a elevilor, de organizarea situaţiilor de predare-învăţare
• 2. Predarea - act de comunicare pedagogică eficientă, activitate
de organizare şi conducere a situaţiilor de învăţare

• DIDACTICA TRADIŢIONALĂ predarea era preponderent

reproductivă sau explicativ-receptivă;
• tipul de lecţie utilizat cu preponderenţă era lecţia magistrală;
• ştiinţa reprezenta un rezultat finit, o suma de cunoştinţe gata
elaborate pe care profesorul trebuia sa le transmită într-o formă
finită;
• accentul cădea pe activitatea profesorului şi pe predare;
• rolul elevului era de a recepta şi asimila conţinuturile finite
• DIDACTICA MODERNĂ -obiectivul predării nu este numai
transmiterea de informaţii, ci şi dezvoltarea capacităţilor şi
aptitudinilor elevilor;
• predarea e o formă specifică de comunicare ;
• există libertate de alegere a elevului în relaţie cu sursele de
documentare utilizate;
• profesorul comunică pertinent şi pozitiv cu elevii;
• educatorul actualizează, în permanenţă, cunoştinţele şi selectează
esenţialul
Predarea – activitate de organizare şi conducere a
situaţiilor de învăţare
• Conceptul de situaţie de instruire:
• - situaţia de instruire se referă la planificarea,
organizarea progresivă a situaţiei de învăţare.
• Educatorul este un organizator al situaţiilor de învăţare al
elevilor în scopul determinării schimbării de
comportament al acestora.
• 3. Strategii şi stiluri de predare
• Strategia didactică- mod de combinare optimă a
metodelor, procedeelor, mijloacelor de invatamant;
• - traseul metodic eficient ce urmează a fi parcurs în
abordarea unei înlănţuiri de situaţii concrete de predare-
învăţare
• Clasificare (I. Cerghit, 2002)
• 1.Gradul de dirijare/ nondirijare al învăţării
Algoritmice/prescriptive sau directive:
• - presupun o determinare riguroasă a unei succesiuni de operaţii
(algoritmice propriu-zise, bazate pe principiul programării,
computerizate, semialgoritmice)
• Euristice/ nealgoritmice/ neprescriptive: se bazează pe
mecanismele învăţării prin descoperire, prin rezolvarea de situaţii
problemă, prin observarea investigaţiilor, prin elaborarea de
proiecte, interactivă (cooperativă)
• Mixte
• Creative - accentul cade pe promovarea gândirii productive a
elevilor
• 2. După modul de grupare al elevilor
• Frontale
• De grup
• De microgrup
• De lucru în perechi (duale)
• Individuale
• Mixte
• Stilurile de predare
- ansamblul manifestărilor comportamentale ale profesorului în situaţii
didactice determinate;
• - este asociat comportamentului, se manifestă sub forma unor
structuri de influenţe şi acţiune, prezintă o anumită consistenţă
internă, stabilitate relativă, apare ca produsul personalizării
principiilor şi normelor care definesc activitatea instructiv-educativă
• Clasificare
• 1. Particularităţi cognitive ale predării
• Concret - folosirea abundentă a detaliilor, a exemplelor, cu frecvente
trimiteri la concepte potenţiale şi pseudoconcepte
• Abstract -utilizarea unui limbaj de specialitate riguros, generator de
dificultăţi în grupurile eterogene;
• 2. Ponderea metodelor de predare
• Expozitiv-presupunând utilizarea metodelor dialogate
(problematizarea, conversaţia etc);
• Interogativ-cu centrare pe metodele expozitive (explicaţie,
demonstraţie, prelegere etc) ;
• Relaţia stiluri de predare – stiluri de învăţare. Aplicaţii
• Moduri (modele) de determinare a eficacităţii şi eficienţei
predării:
• Modelul predării centrat pe învăţător-profesor
• Modelul predării centrat pe elev
• Modelul predării centrat pe relaţia subiect-obiect
• 1. Predarea creativă:
• - receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi rezolvate prin
explorare, deducţie, analiză, sinteză, generalizare
• - solicită o implicare intelectuală, afectivă, motivaţională, volitivă
• - eforturi individuale şi colective, interacţiuni cu ceilalţi
• - elevii sunt incurajaţi să elaboreze proiecte personalizate de învăţare,
să-şi asume responsabilitatea desfăşurării învăţării
• - pune accentul pe învăţarea prin cercetare-descoperire, învăţarea
bazată pe efortul propriu
• - conduita creativă a învăţătoruluiprofesorului
• - atmosfera, climatul propice din clasă
• - metode şi tehnici de rezolvare de probleme prin stimularea
creativităţii: brainstorming, metoda pălăriilor gânditoare, caruselul,
controversa creativă, sinectica, metoda Delphi etc.
• 2. Predarea interactivă:
• - are la bază relaţiile reciproce, cel care învaţă acţionează
asupra informaţiei pentru a descoperi noi perspective de
abordare, analiză,
• - în sens constructivist, cel ce învaţă reconstruieşte sensuri
prin explorarea mediului educativ, rezolvă probleme sau aplică
informaţia în situaţii noi
• - presupune interrelaţionare, directă sau mediată, cu ceilalţi, cu
profesorul şi colegii
• - principii:
• - elevii îşi construiesc propriile înţelesuri, interpretări ale
instruirii;
• - scopurile instruirii sunt negociate şi nu impuse;
• - sunt promovate alternativele metodologice de predare-
învăţare-evaluare;
• - abordare inter şi transdisciplinară;
• - evaluarea va fi mai mult reflexivă şi mai puţin criterială,
folosind metode complementare de evaluare.
• 3. Predarea centrată pe elev:
• Cerinţe:
– se bazează pe caracteristicile personale ale
elevilor;
– are ca scop dezvoltarea de competenţe şi
transmiterea de conţinuturi specifice,
– implică activ elevul în planificare, rezolvare,
evaluare;
– constituie o experienţă de învăţare pozitivă;
– permite transferul de experienţă la altă situaţie
educaţională;
– utilizarea mai multor strategii în programarea şi
realizarea activităţilor centrate pe elev: învăţarea
mediată, învăţarea activă, simulare de cazuri,
învăţarea colaborativă, învăţarea experenţială
(Kolb)
• 4. Predarea reflectivă:
• - rolul reflecţiei elevilor în dezvoltarea operaţiilor de analiză,
comparaţie, abstractizare, generalizare, stabilirea de noi conexiuni,
articularea şi restructurarea cunoştinţelor anterioare;
• - structurarea lecţiei dupa modelul EVOCARE - REALIZAREA
SENSULUI - REFLECŢIE, prin tehnici specifice reflecţiei pecum:
• - CVINTETUL
• - EXERCIŢII DE SCRIERE REFLEXIVĂ;
• - ESEUL DE 5 MINUTE ;
• - ESEUL DE 10 MINUTE;
• - CARTOANELE COLORATE,
• - TURUL GALERIEI; TRIEREA ASERŢIUNILOR.
• 5. Predarea în team-teaching- în echipă, promovarea
interdisciplinarităţii etc.
• Bibliografie:
• Dulamă, M.E. Modele, strategii şi tehnici didactice activizante,
Clusium.,Cluj-Napoca, 2002
• Danciu, E.L., Învăţarea prin colaborare, Editura orizonturi universitare,
Timişoara, 2004
• Oprea, C.L., Strategii didactice interactive, EDP, Bucureşti,2008
• MEC, Strategii educaţionale centrate pe elev, Bucureşti, 2006