REFERAT

Proiectarea didactică- niveluri ale proiectării didactice

Particularități ale învățământului primar

 Proiectarea didactică- niveluri ale proiectării didactice

Particularități ale învățământului primar

„Proiectarea este acțiunea de anticipare și pregătire a activităților didactice și educative

pe baza unui sistem de operații concretizat în programe de instruire diferențiate prin creșterea
performanțelor. Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acțiunile și operațiile de
definire anticipativă a obiectivelor, conținuturilor, strategiilor învățării, probelor de evaluare
și mai ales ale relațiilor dintre acestea în condițiile unui mod de organizare al procesului de
învățământ” (Vlăsceanu, Lazăr în „Curs de pedagogie” coordonatori Cerghit Ioan, Vlăsceanu
Lazăr, pag. 249).
Există două modele de proiectare pedagogică:
- Modelul de proiectare tradițională
- Modelul de proiectare curriculară
Modelul de proiectare tradițională este centrat asupra conținuturilor instruirii care
subordonează obiectivele, metodologia și evaluarea didactică într-o logică proprie
„învățământului informativ” care supralicitează predarea, transmiterea de cunoștințe, dirijarea
și unilateralizarea procesului de formare a elevului.
Modelul de proiectare curriculară dezvoltat la nivelul didacticii postmoderne, este
centrat asupra obiectivelor activității de educație.
Abordarea curriculară a procesului de învățământ presupune proiectarea
interdependențelor dintre elementele componente ale activității didactice: obiective-
conținuturi- metodologie- evaluare.
Aceste interdependențe angajează realizarea unui învățământ prioritar formativ, bazat
integral pe resursele de instruire și autoinstruire ale fiecărui elev. Proiectarea curriculară
consemnează saltul de la structura de organizare bazată pe conținuturi definit explicit „ce
învățăm” la structura de organizare orientată valoric prin intermediul unor obiective și
metodologii explicite și implicite „cum învățăm”. Analiza procesului de învățământ din
perspectivă curriculară evidențiază legătura între proiectarea curriculară a instruirii, formarea
și dezvoltarea personalității elevului.
Tendințele de evoluție ale învățământului primar se înscriu în categoria tendințelor
sistemului de învățământ în ansamblul său. Dintre tendințele specifice învățământului primar
enumerăm doar câteva:
• Egalizarea șanselor educaționale;
• Centrarea pe elev, respectând nevoile, înclinațiile şi aspiraţiile sale;
• Individualizarea învăţământului, în acord cu nivelul dezvoltării intelectuale a elevului şi cu
aspiraţiile acestuia;
• Mutarea accentului de pe un învăţământ informativ şi reproductiv pe un învăţământ
formativ, creativ, flexibil;
• Respectarea principiului eficienţei.
Având în vedere noile tendințe de evoluție ale învățamântului primar, literatura
pedagogică descrie integrarea curriculară ca o metodă inovatoare în proiectarea pedagogică,
care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din diferitele domenii ale
cunoaşterii, astfel încât să se asigure că elevul achiziţionează o imagine coerentă, unitară
despre lumea reală.
Schimbarea fundamentală constă în modul de realizare a cunoaşterii care transferă
importanţa, accentul de la cunoaşterea de tip disciplinar la cunoaşterea de tip transdisciplinar.
Treptat se renunţă la fragmentarea pe discipline în favoarea integrării disciplinelor
„Curriculum-ul integrat presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau
competențe care sunt de regulă formate separat, în interiorul disciplinelor. Aceste teme sau
competențe au o puternică legătură cu viața cotidiană a elevilor şi își propun, direct sau
indirect, să contribuie la formarea unor valori şi atitudini.”
Prin metoda predării integrate, copiii pot să participe, să se implice mai mult, efectiv şi
afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conţinuturilor cu ajutorul
experiențelor diverse, al învățării prin descoperire.
Învățarea integrată se reflectă cel mai bine prin predarea tematică, care sprijină
dezvoltarea concomitentă a unor domenii. Procesul educațional trebuie să fie unul creativ,
interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informațiilor, cadrul
didactic realizând un scenariu cât mai interesant al zilei. În vederea realizării obiectivelor
propuse pentru fiecare activitate comună se gândește atent repartizarea sarcinilor activităților
zilnice la fiecare sector de activitate.
Activitățile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate
conform planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârsta, susținute de experiența
cadrului didactic. Învățătoarea organizează şi desfășoară activități integrate generate de
subiecte stabile planificate pentru tot timpul anului.
Specificul activității de proiectare pedagogică evidențiază importanța acțiunilor de
planificare- programare –concretizare a instruirii care vizează valorificarea optimă a unei
resurse materiale esențiale: timpul real destinat învățării în mediul școlar și extrașcolar.
Distingem două tipuri fundamentale de proiectare didactică:
1.proiectare globală- are drept referință o perioadă mai mare din timpul de instruire: de
la un ciclu școlar la un an de studiu; se concretizează în elaborarea planurilor de învățământ și
a programelor școlare
2.proiectare eșalonată-are ca referință perioade mai mici de timp de la an școlar până la
timpul consacrat unei singure activități didactice și se concretizează în proiectarea activității
anuale pe baza planului de învățământ si a programelor școlare.
1.Planul de învățământ este documentul oficial de proiectare globală a conținutului
instruirii. El stabilește conform criteriilor valorice pedagogice:
-obiectivele pedagogice generale, valabile la nivelul întregului sistem de învățământ;
-obiectivele pedagogice specifice, valabile pe niveluri de instruire și trepte de
învățământ;
-numărul de ore maxim rezervat instruirii formale în cadrul fiecărei trepte de
învățământ;
- obiectele de învățământ studiate pe niveluri, trepte școlare;
-succesiunea obiectelor de învățământ pe ani școlari;
-numărul de ore săptămânal rezervat fiecărui obiect de învățământ, în contextul
structurii anului școlar.
- oferte de educație nonformală realizabile în contextul timpului real de învățare al
elevului.
Caracteristicile generale ale planului de învățământ definesc criteriile pedagogice, angajate la
nivel de politică a educației care asigură:
a)abordarea globală, sistemică a conținutului instruirii în vederea valorificării depline a
tuturor resurselor pedagogice existente pe verticala și pe orizontala sistemului;
b) alegerea obiectelor de învăţământ în sens disciplinar, intradisciplinar, inter-
disciplinar, transdisciplinar în conformitate cu finalitățile macro și microstructurale, stabilite
la nivel de sistem și de proces.
c) succesiunea disciplinelor de învățământ, proiectată linear, concentric, modular, în
conformitate cu structura de adaptare internă a sistemului stabilită prin Legea învățământului.
d) repartizarea resurselor de timp disponibil pentru realizarea activităților didactice și
educative în cadrul anului școlar, semestrial și săptămânal, la nivel de instruire formală și
nonformală.
Planul de învățământ, în calitatea sa de document oficial de politică a educației,
reflectă criteriile de proiectare a conținutului, definite la nivelul obiectivelor generale ale
procesului de instruire. Criteriile de proiectare ale instruirii vizează elaborarea unui plan de
învățământ sistemic, optim, strategic în concordanță cu valorile manageriale, angajate, în
mod obiectiv în realizarea reformelor școlare.
Caracterul sistemic al planului de învățământ presupune proiectarea globală a
conținutului instruirii( de exemplu , elaborarea planului de învățământ unitar pentru clasele I-
XII), necesară pentru a asigura: continuitatea între nivelurile și treptele școlare,
interdependența dintre obiectele de învățământ programate pe verticala și orizontala
sistemului, deschiderea spre educația permanentă( includerea în planul de învățământ a
modulelor de instruire nonformală, programe facultative în domeniul educației estetice,
educației fizice, educației profesionale).
Caracterul optim al planului de învățământ presupune valorificarea exigențelor activității
de proiectare curriculară a conținutului instruirii, posibilă prin: implicarea obiectivelor
generale la nivelul obiectivelor specifice fiecărei trepte și discipline de învățământ,
anticiparea corespondențelor pedagogice necesare între obiectivele specifice și celelalte
elemente ale procesului de învățământ: conținutul-metodologia-evaluarea, orientarea tuturor
resurselor adaptabile la reușita viitoarelor activități didactice.
Caracterul strategic al planului de învățământ presupune angajarea deplină a resurselor
fiecărei vârste psihologice în perspectiva dezvoltării sale permanente în condiții de
creativitate pedagogică superioară. Elaborarea planului de învățământ angajează decizia de
politică educațională în activitatea de identificare a disciplinelor de învățământ necesare
pentru realizarea obiectivelor generale stabilite la nivel macrostructural. Criteriile de alegere
au în vedere importanța pedagogică a fiecărei discipline în raport cu vârsta psihologică a
elevilor, resursele culturale generale de profil- de specialitate/ profesionale, posibilitățile de
interacțiune realizabile pe verticala și orizontala sistemului, normele de igienă a învățării,
obiectivate în cadrul orarului școlar și a timpului real disponibil pentru studiu individual
eficient.
Există trei coordonate de planificare interdisciplinară a conținutului instruirii:
verticală-orizontală-transversală.
Coordonata de organizare verticală a planului de învățământ care promovează
proiectarea intradisciplinară a conținutului instruirii, elimină tendința de fărâmițare a unui
domeniu de studiu în mai multe discipline școlare, asigurând integrarea acestora la nivelul
unei singure discipline școlare superioare( exemplu în învățământul primar scriere, citire,
lectura, compunere-limba română)
Coordonata de organizare orizontală a planului de învățământ promovează
proiectarea interdisciplinară a conținutului instruirii care vizează integrarea conceptelor și a
principiilor studiate în cadrul mai multor domenii științifice( științele naturii, științe sociale,
educație estetică) în cadrul unor discipline școlare complexe (fizică-chimie, istorie-
geografie).
Coordonata de organizare transversală a planului de învățământ promovează
perspectiva pluridisciplinară a conținutului instruirii care permite abordarea unor probleme
complexe existent la nivelul naturii sau al societății, probleme incluse sub genericul „noilor
educații”(educație ecologică, democratică) sau în cadrul unor teme globale (apa, aerul, clima,
sănătatea).

Programa școlară este elaborată în concordanță cu liniile de proiectare curriculară

stabilite la nivelul planului de învățământ. Presupune elaborarea unor răspunsuri coerente la
patru întrebări fundamentale:
a) Pentru ce învățăm?- stabilirea criteriilor de elaborare a programei prin raportarea la
finalitățile macrostructurale(ideal pedagogic-scopuri pedagogice)
b) Ce învățăm?-alegerea conținuturilor programei în raport cu obiectivele pedagogice
generale și specifice.
c) Pentru cine învățăm?- Structurarea conținuturilor programei în raport cu obiectivele
pedagogice generale și specifice.
d) Cum învățăm?- metodele de predare- învățare-evaluare, condițiile interne și externe
necesare pentru valorificarea deplină a capacităților de învățare ale elevului.
Programele școlare se diferențiază de programele analitice elaborate din perspectivă
tradițională, în sensul că au ca principal scop, realizarea cu succes de către elevi a
obiectivelor cadru și a obiectivelor de referință, centrarea pe obiective este unica modalitate
de evidențiere a instruirii centrată pe elev. În cadrul programelor analitice, profesorul și
elevul sunt simpli executanți și pacienți ai unui program de instruire menit să reproducă
social o stare de fapt.
Programa conține:
-Nota de prezentare sau argument -conține recomandări, descrie parcursul obiectului
de studiu respectiv;
-Obiectivele cadru- obiectivele cu grad ridicat de generalitate și complexitate. Sunt
urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.
-Obiective de referință- specifică rezultatele așteptate ale învățării, urmăresc progresia
în formarea de capacități și atitudini generate de specificul discipline și achiziția de
cunoștințe ale elevului de la un an de studiu la altul.
-Exemple de activități de învățare- propun modalități de organizare a activității în
clasă. Pentru realizarea obiectivelor propuse, pot fi organizate diferite tipuri de activități de
învățare. Programa școlară oferă cel puțin un exemplu de astfel de activități pentru fiecare
obiectiv de referință în parte. Exemplele de activități de învățare sunt construite astfel încât să
pornească de la experiența concretă a elevului și să se integreze unor strategii didactice
adecvate contextelor variate de învățare.
 -Conținuturile- sunt mijloace prin care se urmărește atingerea obiectivelor cadru și de
referință.
- Standarde curriculare de performanță – sunt criterii de evaluare a calității procesului
de învățământ, vizând cunoștințele și comportamentele elevilor prin studiul unei discipline.
2.Proiectarea eșalonată se concretizează în proiectarea activității anuale.
Proiectarea activității anuale presupune:
-definirea scopului instrucției educative urmărite în predarea acestei discipline;
- analiza structurilor conținutului și delimitarea în capitole, teme;
- stabilirea ritmului de parcurgere a materiei;
- distribuirea timpului pe activități, de predare, de recapitulare și sinteză, de evaluare

Rubrici: semestrul, capitolul, numărul de ore alocat fiecărui capitol, forme de evaluare sau

Model orientativ al proiectării anuale ( planificare anuală)

An de studiu
Disciplina
Clasă
Obiective generale
Bibliografia

Obiectivele Conținutul disciplinei Repartizarea în timp Tipuri de activități

disciplinei

Proiectarea semestrială este o continuare a proiectării anuale și poate include pe lângă

elementele specifice unei proiectării anuale, o primă anticipare a strategiilor didactice și a
posibilităților de evaluare în funcție de obiectivele urmărite și de conținutul detaliat.
Constă în:
-programarea capitolelor (unităților de învățare) pe o anumită durată de timp;
-stabilirea strategiilor utilizate în parcurgerea acelor capitole, a metodelor, procedeelor, a
mijloacelor de învățare, materiale didactice.
Rubrici: obiective operaționale, tema capitol ( unități de învățare), perioada de realizare,
numărul de ore, mijloace de învățământ sau:

Model orientativ al proiectării semestriale (planificare semestrială)

An de studiu
Disciplină
Clasă
Obiective generale
Bibliografia

Obiective Conținutul Repartizarea în Tehnologia Evaluare

disciplinei disciplinei timp instruirii
Metode Mijloace

Proiectarea unităților de învățare

Unitatea de învățare este o structură didactică flexibilă care are următoarele caracteristici:
- este coerentă din punctul de vedere al competențelor vizate;
- este unitară din punctul de vedere al conținutului tematic;
- se desfășoară continuu pe o perioadă de timp;
- se finalizează prin evaluare
În proiectarea unei unități trebuie să se aibă în vedere:
- identificarea competențelor( dintre cele menționate în planificare ) și notarea lor
simbolică(1.1)
- selectarea conținuturilor din program;
- analiza resurselor care pot fi umane (elevii), materiale ( manuale, material didactice, texte
auxiliare, mijloace audio-video, locul de desfășurare), procedurale (forma de organizare a
clasei, metode de învățare, metode de predare).
- determinarea activităților de învățare care pot determina /facilita formarea competențelor
asumate;
- stabilirea instrumentelor de evaluare și apoi construirea lor. La finalul unității de învățare
se va programa o evaluare sumativă.
Schema conceptuală a proiectării didactice la nivel de unitate este următoarea:
- de ce voi face?- etapa identificării și dimensionării obiectivelor educaționale ale
lecției;
- ce voi face?- selectarea conținuturilor
- cu ce voi face?-stabilirea resurselor educaționale
- cum voi face?-etapa care vizează conturarea strategiilor didactice optime (materiale,
mijloace educaționale),pe baza cărora să se atingă obiectivele didactice;
- cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?- stabilirea tehnicilor de evaluare a
rezultatelor învățării.

Model de proiectare a unei unități de învățare

Școala
Disciplina
Cadrul didactic
Clasa
Săptămâna/anul
Proiectare pe unități de învățare
Unitatea 1
Nr. de ore alocate
Perioada

Conținuturi Competențe Activități de Resurse Evaluare Observații

învățare
 1 2 3 4 5 6

Proiectarea lecției
Lecția este o componentă operațională a unității de învățare, la o scară temporală mai
mică, vizând termene scurte și sarcini de învățare concrete, punctuale. Proiectul didactic al
unei lecții este, de regulă, centrat pe comportamente direct observabile la elev. Proiectarea
unei lecții este o activitate mentală de anticipare amănunțită a ceea ce urmează să realizeze
cadrul didactic în clasă și se materializează într-un document cunoscut sub denumirea de
proiect didactic.
Proiectul de lecție este un instrument de lucru, un ghid pentru profesor care oferă o
perspectivă de ansamblu, globală și completă asupra lecției. Proiectul are un caracter
orientativ. Acesta trebuie să fie flexibil, simplu, operațional, să aibă un caracter realist, să fie
redactat clar pentru a se putea urmări modul în care fiecare obiectiv se transformă într-un
rezultat concret.
Acest demers anticipativ corelează următoarele patru întrebări care sunt practic etapele
fundamentale ale proiectării lecției:
- ce voi face?
- cu ce voi face?
- cum voi face?
- cum voi ști dacă am realizat ceea ce mi-am propus?
Etapa I :Identificarea obiectivelor lecției
Obiectivul este expresia anticipării unui rezultat așteptat într-un context concret al instruirii.
Obiectivul ne arată ce se urmărește în fiecare secvență a procesului educațional și cum se
evaluează performanțele obținute.
Etapa a II-a: Analiza resurselor
După identificarea obiectivelor, profesorul trebuie să facă o analiză detaliată a principalelor
categorii de resurse implicate în desfășurarea activității:
-resurse umane- elevul ( trăsături de personalitate, interese, trebuințe de învățare) ,
profesorul ( pregătire științifică și psihopedagogică, competențe de comunicare;
- resurse de conținut didactic ansamblul valorilor educaționale ( cunoștințe, deprinderi,
priceperi, capacități, atitudini) ce fac obiectul procesului de predare- învățare, selecția
conținuturilor se face în funcție de obiectivele identificate( abordare curriculară);
- resurse de ordin material materiale didactice și mijloace tehnice care pot contribui la
eficientizarea activității;
- locul desfășurării activității clasă, laborator, bibliotecă
- timpul disponibil pentru o activitate didactică.
Etapa a III-a: Elaborarea strategiilor didactice optime
Eficiența activității didactice depinde în mare măsură de calitatea demersului de selectare și
corelare a celor mai potrivite metode, mijloace și materiale didactice. Conturarea strategiei
didactice permite profesorului să-și imagineze scenariul aproximativ al activității sale.
Etapa a IV-a: Elaborarea instrumentelor de evaluare
Precizarea corectă a obiectivelor și a posibilităților de operaționalizare a acestora oferă un
sprijin serios în procesul de evaluare a rezultatelor elevilor și a activității profesorului,
sugerând alegerea unor instrumente de evaluare adecvate obiectivelor propuse, utilizarea lor
în diferite momente ale desfășurării activității, precum și interpretarea și utilizarea
rezultatelor în sensul optimizării activității și, implicit, al pregătirii elevilor.
În procesul didactic se urmăresc câteva sarcini de instruire și anume:
- transmiterea de cunoștințe;
- recapitularea, fixare de cunoștințe;
-verificare, evaluare de cunoștințe
- formare de priceperi și deprinderi
Etapele unei lecții sunt:
-moment organizatoric, pregătirea elevilor pentru lecție, asigurarea condițiilor
materiale și psihologice necesare desfășurării activității;
-verificarea temei pentru acasă; se verifica frontal sau prin sondaj îndeplinirea
sarcinilor de studiu individual, a temelor pentru acasă.
- captarea atenției, stimulează interesul, curiozitatea elevilor;
- enunțarea obiectivelor- acestea trebuie exprimate în cuvinte pe care elevul să le
înțeleagă rapid;
- reactualizare cunoștințelor rememorarea acelor cunoștințe însușite anterior de care
depinde înțelegerea celor noi.
- dirijarea învățării –însușirea noilor cunoștințe, printr-o strategie metodică adaptată
obiectivelor, conținutului temei și elevilor, prin utilizarea mijloacelor de învățământ care pot
facilita realizarea sarcinii didactice;
- transferul cunoștințelor sau feedback, informația circulă de la elev la profesor pentru ca
acesta să se edifice asupra modului în care elevii au înțeles precum și asupra nivelului la care
au înțeles cunoștințele explicate. Se pun întrebări se dau spre rezolvare exerciții. Sunt reluate
cunoștințele în aceeași formă în care au fost explicate.
- fixarea și sistematizarea cunoștințelor, se realizează prin rezolvarea unor sarcini,
probleme care presupun aplicarea a ceea ce s-a învățat în alte contexte decât cele în care a
avut loc predarea
- aprecieri finale aprecieri individuale și colective asupra activității, tema pentru acasă.
Există mai multe tipuri de lecții:
1. lecție mixtă;
2. lecție de transmitere de cunoștințe;
3. lecție de formare de priceperi și deprinderi;
4. lecție de recapitulare și sistematizare;
5. lecție de verificare și evaluare.
1. În cazul lecției mixte sunt parcurse toate etapele unei lecții. Este cel mai utilizat tip de
lecție.
2.În cazul lecției de transmitere de cunoștințe nu se realizează verificarea și aprecierea
cunoștințelor.
3. În cazul lecției de formare de priceperi și deprinderi avem următoarele etape:
-moment organizatoric;
- captarea atenției;
- enunțarea obiectivelor;
- reactualizare cunoștințelor teoretice necesare formării de priceperi și deprinderi;
- demonstrarea de către profesor a modului de lucru ;
- activitatea independentă a elevilor;
 - evaluarea rezultatelor.
4. În cazul lecției de recapitulare și sistematizare avem următoarele etape
- moment organizatoric;
- recapitularea, sistematizarea și consolidarea cunoștințelor;
- analiza rezultatelor activității și elaborarea concluziilor.
5. În cazul lecției de verificare și evaluare avem etapele:
- moment organizatoric;
- evaluarea propriu-zisă
- analiza rezultatelor activității și elaborarea concluziilor.

Model de proiect de lecție

Data
Clasa
Unitatea de învățământ
Aria curriculară
Disciplina
Subiectul
Tipul lecției
Scopul
Obiective operaționale
Strategii didactice
-metode și procedee
- materiale didactice
Forme de organizare
Timp
Bibliografie

Desfășurarea lecției

Etapele lecției Obiective Conținutul lecției Metode Evaluare

procedee
Activitatea Activitatea
profesorului elevilor
 Concluzii

Proiectarea educațională este necesară pentru o mai bună direcționare a activităților

concrete de învățare.
Astfel succesul unei activități didactice depinde esențial de minuțiozitatea și
corectitudinea pregătirii ei. „ Lucrul bine făcut este rezultatul unui proiect bine gândit”,
susține Kotharbinski.
Socrate spunea că acei care știu ce este fiecare lucru, sunt în stare să explice și
celorlalți pe când cei care nu știu, este firesc să se înșele și pe ei și să înșele și pe alții.
Se știe că un lucru bine făcut are la bază o etapă premergătoare. Proiectarea didactică
este etapa premergătoare a actului didactic. În învăţământ există cadre didactice care
consideră proiectarea o etapă necesară, dar și altele care apreciază că aceasta ar putea lipsi.
Cea de a doua poziție este determinată de numărul mare de documente care se elaborează
obligatoriu de cadrele didactice, uneori nejustificat.
Proiectarea didactică nu poate să lipsească din preocupările cadrelor didactice, pentru
că o lecție bună este întotdeauna rezultatul unei proiectări corespunzătoare.
 Bibliografie

1. Cerghit Ioan, Vlăsceanu Lazăr- Curs de pedagogie- Universitatea București, 1998;

2. Constantin Cucoș- Pedagogie- Editura Polirom, Iași, 2002;
3. Ilie D. Marin – Elemente de pedagogie generala, teoria curriculum-ului și teoria
instruirii, Mirton, Timișoara, 2005.