Subiectul 18

1.Constituirea chestionarului.Tipuri de intrebari

2.Prelucrarea datelor cercetarii.Indica tendintele central.

1. Ancheta prin chestionar

Chestionarul reprezintă o tehnică de cercetare şi în acelaşi timp un instrument de

cercetare care constă într-un ansamblu de întrebări şi imagini grafice cu funcţie de stimuli, în
vederea declanşării unor raspunsuri înregistrate în scris. Pe baza acestor răspunsuri putem
verifica o ipoteză sau descrie sistematic o unitate socială. Imaginile grafice ar putea avea rol de
stimul care declanşează un răspuns, de a lămuri semnificaţia întrebărilor sau cuvintelor din
chestionar. Fiecare întrebare este un indicator tradus în întrebare, iar chestionarul să cuprindă
numai întrebări care traduc indicatori. Indicatorii se stabilesc prin pretestarea în teren, se aleg
numai întrebări care declanşează răspunsuri variate, iar răspunsurile la întrebări trebuie să
ajute la probarea/validarea ipotezelor

Notele definitorii ale chestionarul se referă la două aspecte fundamentale:

a) aspectul structural: întrebările să fie alcătuite şi ordonate logic: se poate porni de la general
la particular (tehnica pâlniei), se poate porni de la un singur caz şi se întreabă ce crede
individul în general (tehnica pâlniei răsturnate).
b) aspectul psihologic se referă la aplicarea chestionarului ca o convorbire naturală, fără a
adresa întrebări care vizează viaţa personală a celui intervievat. La începutul chestionarului
se formulează întrebări de spart gheaţa, la care se răspunde uşor, întrebări vizând probleme
banale sau cu răspunsuri preformulate.
Din punct de vedere al structurii sale, chestionarul este alcătuit din două părți: partea
introductivă care cuprinde scopul admninistrării lui, cine l-a inițiat sau l-a alcătuit, instrucțiuni
de completare și recomandări, mai ales cea legată de confidențialitate și informații despre
modul în care vor fi valorificate informațiile culese; întrebările propriu-zise sau itemii
chestionarului.
 Reușita utilizării anchetei prin chestionar ca metodă de culegere a datelor empirice este
dependentă de formularea itemilor. Cu cât documentarea teoretică a fost mai aprofundată, cu
atât conceptelor au fost corect și complet definite, permițând operaționalizarea lor și
formularea relevantă a itemilor.

După modul de înregistrare a răspunsurilor, intrebările sunt: întrebări deschise, întrebări

închise și mixte. Întrebările deschise solicită subiecții să elaboreze în mod propriu răspunsul. De
exemplu: Avantajul acestor itemi rezidă în culegerea unui număr mai mare de răspunsuri
autentice, variate, individuale, față de întrebările cu răspuns preformulat. Dificultatea apare în
prelucrarea și interpretarea numărului mare de opinii, răspunsuri diferite, dificultatea grupării
acestora după criterii de similaritate.

Întrebările închise sunt întrebări cu răspunsuri preformulate, astfel că întrebările duale

au ca răspunsuri DA/NU/NU ȘTIU/NU RĂSPUND, întrebările care utilizează scale Lickert permit
exprimarea opiniei sau a satisfacției respondentului pe o scală, de regulă, cu cinci trepte, dar
pot fi utilizate și trei sau mai multe trepte. Subiectul încercuiește răspunsul care se potrivește
cel mai bine situației, opiniei personale:

”Experiențele în echipă au avut efect pozitiv asupra mea.

Acord total acord nici acord, nici dezacord dezacord dezacord total”

Tot din categoria întrebărilor închise fac parte și itemii cu alegeri multiple, respondenții aleg una
sau mai multe răspunsuri dintr-o listă de răspunsuri preformulate.

După conținut, chestionar poate să cuprindă întrebări factuale, referitoare la date,

evenimente concrete, întrebări de opinie, de tipul ”Ce credeți despre....” și întrebări de
cunoștințe, de tipul ”Numiți specialiști ...”

Realizarea chestionarului și utilizarea metodei anchetei în cercetare impune un demers

metodologic riguros. Operațiile (etapele) implicate într-o anchetă sociologică sunt:

- stabilirea temei
- determinarea obiectivelor;
- documentarea prealabilă în literatura tematică, în rapoarte de cercetare pe aceeași temă,
contactul direct cu problema studiată;
- elaborarea ipotezelor;
- definirea conceptelor
- operaționalizarea variabilelor (elaborarea spațiului de atribute, dimensiuni, variabile,
indicatori);
- cuantificarea (stabilirea expresiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili și
măsurabili pentru care se culeg datele);
- determinarea populației
- elaborarea instrumentelor de lucru – a chestionarelor, a ghidurilor de interviu, a planurilor
de convorbire, scale etc.; verificarea și definitivarea lor; pretestarea chestionarului și
corectarea lui, după caz;
- constituirea echipei de anchetatori, instruirea și repartizarea sarcinilor, întocmirea
calendarului de desfășurare a anchetei;
- întocmirea machetei de prelucrare a datelor- frecvențe, valori medii, corelații etc.,
- prelucrarea datelor, analiza și interpretarea informațiilor;
- redactarea raportului de anchetă.\

2.Prelucrarea şi interpretarea datelor

• analiza, interpretarea şi sintetizarea datelor experimentale;
• compararea rezultatelor obţinute prin experimentare, cu clasa de control şi a
rezultatelor obţinute prin tehnica rotaţiei grupelor (de control şi experimentare);
• verificarea ipotezei generale şi a ipotezelor parţiale;
• confruntarea rezultatelor cercetării cu obiectivele acesteia, rezultate din ipoteza
generală;
Tendinte centrale:
Toate datele culese vor fi - ordonate - clasificate în scopul tragerii de - sistematizate concluzii generale, -
corelate parţiale sau finale. Se utilizează, în acest scop, procedee/tehnici logice, matematico-statistice și
grafice. Se fac tabele cu rezultate, se fac apoi raportări la scările de evaluare. - se fac clasificări; - se
calculează media aritmetică și coeficienţii de corelaţie; - se întocmește diagrama de comparaţie.
BILET 19

1. Tehnicile sociometrice. Importanta, continut, conditii de utilizare.

Tehnicile sau metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente si
procedee destinate sa inregistreze si sa masoare intensitatea si intinderea curentelor
psihologice sau afective in cadrul unei populatii.
Importanta tehnicilor sociometrice rezulta din faptul ca rezultatele obtinute sunt
folosite mai apoi in vederea perfectionarii actiunii educationale sau pentru a imbunatatii
relationarea, adaptarea, coeziunea grupului in pregatire.
Putem define ca etape ale tehnicii sociometrice:
 Testul sociometric-ofera doar materialul brut in legatura cu aspectele
relationale ale elevului si ale grupului in totalitatea sa.
 Matricea sociometrica-datele testului sociometric sunt inregistrate intr-un table
cu doua intrari, unde atat pe vertical cat sip e orizontala sunt trecuti elevii din
colectivul respective.
 Indici sociometrici-pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric si
trecute in matrice se pot calcula o multime de indici sociometrici.
 Sociograma – pe baza datelor cuprinse in matricea sociometrica putem intocmi
sociograma care ne prezinta sub forma grafica relatiile interpersonale din
interiorul colectivului
 Cadranele sociometrice ne ofera posibilitatea de a prelucra si interpreta relatiile
interpersonale sub aspectul dinamicii lor in timp
 Prezentarea sociogramei se poate face in fata clasei. Trebuie subliniat faptul ca
este recomandat sa scoatem in evidenta partea pozitiva a concluziilor astfel
incat sa se imbunatateasca climatul psihosoial, sa se incalzeasca relatiile dintre
elevi.

2. Cunoasterea stiintifica – cunoasterea comuna. Analiza comparative

Cunoasterea stiintifica-caracteristici

Modalitati de generare si testare a adevarului: modul autoritarist, modul mistic, modul logico-
rational, modul stiintific
Se bazeaza pe: principiul realismului ( lumea exista independent de observatie), principiul
determinismului ( relatiile sunt organizate in termini de cauza-efect), principiul cognoscibilitatii
(observatii obiective)
-are ca scop descoperirea adevarului
-preocupata de producerea informatiilor referitoare la fapte
-are un scop theoretic
-tinde spre formularea unor legi
Stilul de prezentare a rezultatelor
 Cunoasterea comuna-caracteristici

- se bazeaza pe experienta directa a individului

- simtul comun se desfasoara in 2 etape: in prima etapa, ne facem o idee, in mod spontan,
despre evenimentele trecute; a doua etapa consta in extrapolarea explicatiilor de la
situatiile trecute la cele prezente sau viitoare
- dupa modul de dobandire a cunostintelor: simt comun de prima mana-experienta directa si
simt comun de mana a doua-cunostinte stiintifice folosite in praactica
- are un character limitat datorita: enculturatiei(transmiterea culturii de la o generatie la alta),
socializarii( socializarea primara, socializarea secundara)
- experienta directa este limitata atat spatial cat si temporal

BILET 31
1.Prezentati etapele unei cercetari pedagogice.

2.importanta experimentului ca metoda de cercetare.

1.ETAPE:

• Formularea problemei de cercetare

• Stabilirea scopului si a obiectivelor cercetarii

Documentarea este o activitate nu neaparat o etapa, care se realizeaza pe tot parcursul

cercetarii, dar mai ales la inceput.

• Formularea ipotezelor cercetarii

• Stabilirea metodelor de cercetare

• Descrierea populatiei investigate sau esantionarea

• Stabilirea echpei, locului, durata

• Desfasurarea propriu-zisa sau culegerea datelor cercetarii

• Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor cercetarii

• Concluzii

• Redactarea raportului de cercetare

 Formularea problemei de cercetare presupune alegerea unei teme de actualitate, originale, cu
un anumit grad de incertitudine ce urmeaza a fi studiat,rezolvat, lamurit.

Capcane in alegerea temei :

-alegerea unu domeniu prea vast pentru cercetare sau prea restrans

-teme foarte noi si nu avem literatura de specialitate sau teme foarte clasice, cunoscute, prea ,,uzate’’

O problema de cercetare pedagogica trebuie sa puna in relatie 2 componente,

fenomene pedagogice.

Stabilirea scopului si a obiectivelor cercetarii

Scopul cercetarii pedagogice consta in ionvarea si perfectionarea procesului de

invatamant.Această ipoteză implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea ce se va
desfășura. De cele mai multe ori, ipoteza este o opţiune între două sau mai multe posibilităţi de a
răspunde la acea întrebare.

Precizarea obiectivelor – se realizează concomitent cu delimitarea (alegerea) temei și definirea

obiectivelor, adică: de ce se întreprinde cercetarea? ce își propune cercetarea?

Formularea ipotezelor cercetarii

Ipoteza este o presupunere legata de o problema pedagogica de cercetat. Această ipoteză

implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea.Ipoteza anticipeaza solutia sau solutiile si
dirijeaza procesul de cercetare. Ipoteza va fi confirmata sau nu prin cercetare, de asemenea poate fi
verificata in cadrul procesului educational.

Stabilirea metodelor de cercetare presupune adaptarea uneia sau mai multor metode destinate
strângerii de date (obiective și complete) și informaţii, ce vor fi analizate și interpretate.

Necesita:

- etapa preexperimentală, când se aplică testele iniţiale pentru a constata nivelul de la care
începe cercetarea;

- etapa experimentală, când se aplică instrumentele de cercetare (proiecte didactice etc.);

- etapa finală când se aplică teste finale

Descrierea populatiei investigate sau esantionarea

ESANTIONAREA consta in stabilirea populatiei sau a grupului tinta care participa la cercetare.
ESANTIONAREA cuprinde un numar sau un grup redus de subiecti din populatia tinta, dar care este
reprezentativ cu problema cercetata si cu toti subiectii. Esantionarea este aleatorie, stratificata sau cu
grup fix.

Desfasurarea propriu-zisa sau culegerea datelor cercetarii aceasta se realizeaza diferit in functie
de metoda folosita.Desfăşurarea propriu-zisă a cercetării pedagogice constă în aplicarea în practică, în
manieră flexibilă, a etapelor şi subetapelor prevăzute în proiectul cercetării, în vederea verificării
ipotezei de bază şi a ipotezelor secundare. Ea presupune efectuarea de activităţi specifice în vederea
atingerii obiectivelor cercetării, respectiv introducerea anumitor modificări/ schimbări în derularea
fenomenelor educaţionale, în vederea studierii efectelor şi rezultatelor pe care ele le produc.

Pe parcursul derulării cercetării, se urmăresc diferiţi parametri, se înregistrează datele semnificative ale
cercetării, referitoare la:

- variabilele independente şi la cele dependente

- condiţiile de desfăşurare a activităţii instructiv-educative

- metodica activităţilor instructiv-educative

- metodele de evaluare iniţială (pretestare), continuă, sumativă (posttestare) şi la distanţă (retestare)

- dificultăţile întâmpinate

- prestaţia şi rezultatele subiecţilor

- atitudinile şi comportamentele subiecţilor

- opiniile şi dorinţele subiecţilor ş.a., urmând să se redacteze, funcţie de obiectivele cercetării,

concluziile brute ale acesteia, într-o variantă primară şi, dacă este cazul, să se reformuleze ipotezele
particulare.

Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor cercetarii

Cel mai adesea, datele obţinute prin aplicarea diferitelor metode de cercetare se prezintă sub formă
cantitativă, numerică, astfel încât, se pretează la prelucrări statistice. Într-o primă etapă, ele sunt supuse
unei prelucrări sumare, respectiv sunt analizate, ordonate, grupate, clasificate, sistematizate etc. Se
recurge la condensarea datelor obţinute în tabele, la calcule de procentaje, clasificări, raportări la scări
de evaluare, se întocmesc diagrame de structură, diagrame de comparaţie, se trasează grafice, se
calculează indici statistici care exprimă tendinţa centrală într-un colectiv (media, mediana, modul) sau
variaţia (amplitudinea, abaterea simplă, abaterea medie, dispersia, abaterea standard).

Rezultatele obţinute în urma prelucrării datelor cu ajutorul modalităţilor inventariate mai sus, vor fi
interpretate, în vederea găsirii unor explicaţii, a unor direcţii profitabile pentru noi investigaţii şi a unor
soluţii de optimizare a activităţii educaţionale.
Concluzii

În urma analizei, prelucrării şi interpretării rezultatelor cercetării, se stabilesc concluziile finale ale
acesteia, prin raportare permanentă la ipoteza/ ipotezele acesteia şi la obiectivele cercetării.

Concluziile finale desprinse în urma investigaţiilor realizate nu presupun reluarea şi rediscutarea unor
aspecte teoretice, ci se referă la contribuţiile personale, originale ale cercetătorului. Ele conţin o analiză
calitativă şi cantitativă a propriilor rezultate obţinute în cadrul cercetării, însoţite de comentariile critice
ale cercetătorului, de analizele, reflecţiile şi evaluările sale proprii, de consideraţii, completări,
restructurări, predicţii.

Aceste etape pot suferi modificari :

- in functie de metoda, unele etape se pot modifica;

- de tema cercetarii

!!! Trebuie sa tinem cont si de metoda de cercetare

2.

-Experimentul este singura metodă care relevă direct cauzalitatea producerii unui fenomen.

- experimentul constă in provocarea reala a unei actiuni şi a înregistrării rezultatelor sale, care permit
stabilirea valorii de adevăr a unei ipoteze (presupuneri).

-experimentul este important, deoarece este utilizat cu precădere în cercetarea educațională mai ales în
testarea, validarea programelor școlare, metodelor de predare, materialelor didactice, a softurilor
educaționale, tehnici de predare, metodele și procedeele de învățare utilizate , activitatea de învățare și
personalitatea elevului, a profesorilor, evaluarea randamentului școlar.

Experimentul trebuie sa se ghideze dupa 2 princpii:

- principiul validarii

-principiul testarii

Verificarea – testarea: ipoteze, idei

• Cautarea si gasirea dovezilor confirmatorii

• Teste de verosimilitate: ipoteze-enunturi fundamentale, operationale si statistice

Validarea: confrunatarea cu teoria si cu rezultate anterioare; integrarea in teorie, generalizarea intra,

inter teoretica, interna si externa.

In educatie totul trebuie experimentat inainte de a fi validat.