METODE ŞI TEHNICI DE CUNOAŞTERE A COLECTIVULUI DE ELEVI

Cunoaşterea psihologică de către profesor a elevilor este complexă şi dificilă, dar, este
şi extrem de profitabilă pentru elevul în cauză, pentru activitatea lui, sau pentru colectivitatea
în care trăieşte. În vederea realizării ei cât mai adecvate, psihologia pune la dispoziţia
profesorului un ansamblu de metode.

Metode şi procedeele utilizate în cunoaşterea şi caracterizarea psihopedagogică a

elevilor sunt:

1. Observaţia psihosocială — presupune un contact direct cu realitatea

colectivului asigurând obţinerea unor date reale, care vor fi prelucrate şi
interpretate.Observatia consta in urmrirea sistematica si inregistrarea cat mai exacta a
manifestarilor psihocomportamentale ale unui individ/grup in diferite situatii ide activitate.
Metoda observatiei cere competenta profesionala. Observatia psihosociala presupune
contactul direct cu realitatea si asigura obtinerea de date reale care vor putea fi prelucrate
si interpretate. Observaţia psihosocială poate fi o metodă de sine stătătoare de cunoaştere
a sintalităţii colectivului de elevi . Prin intermediul observatiei psihosociale, putem sa e
concentram atentia asupra a doua categorii de situatii si fenomene :
a.prima categorie include totalitatea manifestarilor si reactiilor
colectivului care sunt determinate de interactiunea membrilor sai ;
b.in categoria a doua includem elemente care tin de comportamentul si
atitudinea elevilor, ca membri ai colectivului (manifestari psihosociale). Acum surprindem
date referitoare la autoritatea si influenta liderilor formali, consecintele acestora,
comportamentul liderilor informali, etc.
Avantajul pe care îl prezintă această metodă îl constituie faptul că dirigintele(profesorul) este
o persoană ce deţine cunoştinţe psihopedagogice fiind pregătită pentru a face astfel de
observaţii şi, mai mult decât atât, el este coparticipant la viaţa colectivului, exercitându-şi
calitatea de observator din interior, fără ca fenomenele şi manifestările supuse observaţiei să
fie deturnate.

2. Tehnicile sociometrice sunt destinate înregistrării şi măsurării

configuraţiei şi intensităţii relaţiilor interpersonale din interiorul unui grup social, studiaza
relatiile preferentiale, socio-afective dintre membri unui grup,manifestate sub forma de
simpatii,antipatii si indiferenta. Testul sociometric consta in “formularea unor intrebari prin
intermediul carora se solicita fiecarui elev sa-si exprime simpatiile si antipatiile fata de
ceilalti colegi ai sai”. Pentru a fi eficient, testul sociometric trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
− formularea clară a întrebărilor;
− determinarea unor răspunsuri sincere din partea elevilor;
− întrebările să reflecte preocupările şi interesele subiectilor testaţi;
− subiecţii să-şi exteriorizeze anumite trăiri afective.
De exemplu, putem întreba elevii :
Cu cine aţi prefera să învăţaţi împreună?
In vederea aplicarii unui test sociometric, este necesara crearea unei atmosfere favorabile,
elevii fiind motivate si constienti de importanta raspunsurilor date. Importanta este si
alegerea momentului aplicarii testului, ora de dirigentie fiind cea mai indicata pentru asta. In
ansamblul tehnicilor sociometrice sunt incluse testul sociometric, matricea sociometrică,
indici sociometrici sociograme, cadranele sociometrice.

3. Metoda chestionarului 

Se realizeaza sub forma de conversatie,pe baza de intrebari scrise sau orale,

a unui dialog in care se cunosc opiniile, atitudinile, valorile, credintele, starile de
spirit, interesele, aspiratiile vocationale, profesionale, morale si preferentiale ale
elevilor.
Modul în care sunt formulate şi organizate întrebările au rolul de a determina obţinerea unor
răspunsuri fidele, sincere, complete. Aria de fenomene pe care le are în vedere chestionarul
poate fi delimitată pe baza constatărilor ce au rezultat în urma aplicării celorlalte metode.
Profesorul diriginte trebuie sa-si stabileasca foarte clar obiectivele urmarite, inainte de a
trece la etapa formularii intrebarilor. Datele colectate cu ajutorul chestionarului ofera
dirigintelui posibilitatea de a verifica anumite aprecieri cu privire la elevii sai, pe baza
informatiilor colectate de la ei.

4. Metoda scărilor de opinii şi atitudini (scările de apreciere ) .Aceasta metoda

introduce anumite diferentieri in raspunsurile subiectilor, functie de gradul de intensitate cu
care-si exprima opiniile cu privire la fenomenele ce constituie obiectul cunoasterii. Se
caracterizează prin, posibilitatea elevilor de a exprima opiniile sau părerile în legătură cu
fenomenele supuse cunoaşterii diferenţiat sub aspectul intensităţii. Răspunsurile sunt
ordonate sub formă ascendentă sau descendentă în funcţie de intensitatea, fermitatea sau
numărului de subiect incluşi care ar corespunde opiniei sau aprecierii celui ce răspunde. Dupa
ce au fost formulate intrebarile, vom indica scala posibila a raspunsurilor, subiectul optand
pentru alegeri aflate in concordanta cu opinia sa. Avantajele utilizarii acestei metode sunt : -
permite o analiza rapida a raspunsurilor si o prelucrare statistica a lor ; - rezultatele obtinute
dupa prelucrarea statistica il ghideaza pe diriginte in revizuirea unor opinii cu privire la
colectivul de elevi.

5. Metoda aprecierii obiective a personalităţii — urmăreşte aprecierea făcută

de elevi asupra diferitelor componente ale personalităţii propriilor colegi (atitudini,
inteligenţă, caracter, temperament, calităţi individuale ale proceselor psihice).
Este un instrument util pentru cunoaşterea modului în care normele morale sunt
asimilate şi integrate în viaţa internă a colectivului, jalonând activitatea şi comportamentul
elevilor, contribuind la educarea simţului responsabilităţii în formularea unor judecăţi de
valoare cu privire la calităţile moral-volitive ale colegilor (atitudinea faţă de învăţătură,
cinstea, sinceritatea, spiritul organizatoric, colegialitatea, disciplina, ambiţia, respectul).
De asemenea elevii pot fi solicitaţi să se autoaprecieze cât mai obiectiv astfel
putându-se face o comparaţie între rezultatele aprecierii de către colegi, aprecierii de către
diriginte a fiecărui elev şi ale autoaprecierii, dirigintele având posibilitatea de a confrunta
propria sa apreciere cu cea a colectivului şi cu aprecierea elevului.
Metoda aprecierii obiective este eficientă pentru că ajută dirigintele în surprinderea
atmosferei morale ce există în colectivul respectiv, în cunoaşterea locului pe care elevul îl
ocupă în ierarhia morală a colectivului pentru fiecare însuşire în parte, a fluctuaţiilor de la o
însuşire la alta în ansamblul celorlalte şi pentru că stimulează procesul cunoaşterii reciproce
între elevi.

6. Metoda experimentului acţional-ameliorativ — Consta in provocarea

intentionata,premeditata a unui fenomen psihic,a unui act comportamental prin crearea unei
situatii speciale care să determine un alt mod de desfăşurare ulterioară a fenomenelor.
Modificările introduse decurg în mod riguros din ceea ce s-a întâmplat până în acel moment
în colectiv. Aceste modificări conduse şi controlate acţionează împreună cu celelalte influenţe
mai puţin determinate. Caracteristica experimentului acţional-ameliorativ este aceea că
presupune o dublă determinare-retroactivă şi proactivă, asigurând interdependenţa dintre
toate cele trei componente, cunoaştere-acţiune-rezultat.