MANAGEMENTUL CLASEI/GRUPEI

- elemente definitorii
 MANAGEMENTUL CLASEI/GRUPEI

Reprezintă domeniul de cercetare în ştiinţele educaţiei

care studiază:
- perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactică
şi psihosocială),
- structurile dimensionale ale acesteia (ergonomică,
psihologică, psihosocială, normativă, relaţională,
operaţională şi creativă)
în scopul facilitării intervenţiilor cadrelor didactice în
situaţii de criză „microeducaţională” şi a evitării
consecinţelor negative ale acestora, prin exerciţiul
microdeciziilor educaţionale. (R. Iucu, 2000)
DIMENSIUNI ALE MANAGEMENTULUI
CLASEI/GRUPEI (1)
• Dimensiunea ergonomică - personalizarea sălii de clasă,
pavoazarea, dispunerea mobilierului și vizibilitatea, în sensul
pozițio­nării în bănci.

• Dimensiunea psihologică - conferă cadrului didactic rolul de a

cunoaște, respecta și dezvolta capacitățile individuale ale
elevilor.

• Dimensiunea socială - vizează clasa ca grup social: structura,

sintalitatea și problematica liderilor. Arta cadrului didactic constă
în fixarea, pe lângă obiectivele școlare formale, și a unei serii de
obiective social-afective pentru grupul de elevi, care vor
determina consolidarea coeziunii acestuia.
DIMENSIUNI ALE MANAGEMENTULUI
CLASEI/GRUPEI (2)
• Dimensiunea normativă - vizează ansamblul de reguli care re­glează
desfășurarea unei activități educaționale. Tipologia normativă cu
relevanță pentru clasa de elevi este următoarea: norme explicite 
(cunoscute, clar exprimate) și norme implicite (ascunse, care se
construiesc în cadrul grupului).
• Dimensiunea operațională - vizează strategiile de intervenție a cadrului
didactic.
• Dimensiunea inovatoare - presupune cunoștințe de management al
schimbării, fiind însăși esența dezvoltării unei organizații. Reducerea
rezistenței la schimbare se poate face prin: implicarea în planificarea
schim­bării, găsirea surselor de disconfort pentru cei care au temeri,
pregătirea momentului schimbării prin discuții cu cei implicați în acest
proces, sprijinirea și încurajarea celor implicați în procesul schimbării prin
participarea efectivă la aceasta.
 CLASA CA GRUP SOCIAL

Ansamblul de indivizi (elevi), constituit istoric, între

care există diverse tipuri de interacţiune şi relaţii
comune determinate.
CARACTERISTICI ALE CLASEI CA GRUP
SOCIAL
• întinderea clasei – are în vedere numărul elevilor ce compun
grupul (25-30 în cazurile cele mai frecvente, 30-40 în cazurile
cele mai inoportune, 20-22 în cazurile ideale);
• interacţiunea membrilor clasei, în special formele de interacţiune
directă, nemijlocită;
• scopurile pe termen scurt şi lung – prin intermediul conştientizării
acestora de către elevi, ele pot deveni motorul dezvoltării
grupului pe perioada şcolarităţii;
• structura grupului – poate fi analizată atât ca modalitate de
legătură a membrilor grupului în plan interpersonal, cât şi ca
ierarhie internă a grupului;
• compoziţia şi organizarea – reprezintă rezultatul interacţiunii
tuturor celorlalte caracteristici ale grupului, definitoriu din punct
de vedere al acestuia fiind gradul de omogenitate sau de
eterogenitate a clasei;
• coeziunea – reflectă unitatea grupului.
 FUNCŢIILE GRUPULUI ŞCOLAR

• integrarea socială (o bună integrare în cadrul grupului şcolar

asigură fiecărui elev în parte un confort psihologic, manifestat
prin: stimă de sine ridicată, dorinţă de cooperare, creşterea
nivelului de aspiraţie);

• securitatea (clasa de elevi se constituie într-un mediu prielnic de

manifestare autentică pentru elevi);

• reglementarea relaţiilor din interiorul grupului (grupul, prin diverse

reacţii, are puterea de a sancţiona comportamentele membrilor
săi);

• reglementarea relaţiilor intraindividuale (are influenţă în

construirea identităţii de sine a elevului, din perspectiva calităţii
acestuia de membru al grupului).
TIPURI DE RELAŢII IN CLASA DE ELEVI

• relaţii de intercunoaştere (derivă din nevoia psihologică de a

dispune de unele informaţii cu privire la celălalt, la felul lui de a fi,
la personalitatea acestuia);

• relaţii de intercomunicare (apar ca o rezultantă a ceea ce resimt

elevii, atunci când intră în interaţiune, este nevoia vitală de a se
informa reciproc, de a face schimb de informaţii, de a comunica);

• relaţii socio-afective (reprezintă rezultatul intervenţiei unei nevoi

de tip interpersonal, ce are în vedere schimbul de emoţii,
sentimente şi structuri de tip afectiv-simpatetic);

• relaţii de influenţare (nu se manifestă doar ca rezultante ale unor

afinităţi personale, ci sunt determinate şi de poziţia pe care o
ocupă fiecare elev în ierarhiile subiective şi obiective ale grupului
şcolar).
AUTORITATE SI PUTERE IN
MANAGEMENTUL CLASEI/GRUPEI
 CONCEPTUL DE PUTERE

A are putere asupra lui B în măsura în care îl poate determina pe

acesta din urmă să facă ceva ce, altminteri, nu ar face. (R. Dahl)

• Puterea regelui
- este vizibilă;
- acţionează asupra unor subiecţi specifici, pe o perioadă
determinată;
- permite sustragerea subiecţilor de la sancţiuni.

• Puterea disciplinară (PANOPTICONUL)

- este invizibilă;
- acţionează tot timpul şi asupra tuturor;
- acestei forme de putere nu i te poţi sustrage.
 CONCEPTUL DE AUTORITATE

Autoritatea este “o relaţie cu trei termeni care se instituie între un

purtãtor, un subiect, şi un domeniu.” (Bochenski)
• Autoritatea epistemică
P este o autoritate epistemicã pentru S în domeniul D atunci când S
recunoaşte din principiu drept adevãratã orice propoziţie care
îi este comunicatã de cãtre P şi care face parte din domeniul D.
• Autoritatea deontică
P este o autoritate deonticã pentru S în domeniul D atunci şi numai
atunci când existã un scop O de un anume tip, astfel încât: (1) S
doreşte ca O sã fie realizat, (2) S crede cã executarea tuturor
directivelor care-i sunt comunicate de cãtre P sub forma
aserţiunii şi care ţin de domeniul D reprezintă o condiţie necesarã
a acestei realizãri
INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE
REZOLVARE
A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE
REGULILE ŞI ROSTUL LOR
ÎN SALA DE CLASĂ (1)

Regulile care guvernează situaţia normală dintr-o sală de clasă trebuie să

satisfacă următoarele criterii:

• relevanţa (evitând extremele);

• transparenţa;

• pozitivitatea.
REGULILE ŞI ROSTUL LOR
ÎN SALA DE CLASĂ (2)

Avantajele negocierii regulilor cu elevii

 - dacă existã un sistem impersonal de norme, elevii ştiu cã nu
depind de capriciile profesorului;
- dacă regulile s-au fixat prin negociere, aceasta a avut drept efect
creşterea stimei de sine a elevilor; pe de altă parte, participând la
negocierea regulilor, elevii conştientizează necesitatea acestora;
- elevii înţeleg raţiunea unei pedepse, derivatã din încãlcarea unei
reguli, micşorându-se astfel riscul apariţiei unor reacţii afective
necontrolate atunci când sunt pedepsiţi;
- elevii învaţă cã orice grup social existã atât timp cât funcţionează
anumite reguli;
- managementul clasei se va sprijini preponderent pe autoritate şi nu
pe putere.
CAUZE ALE COMPORTAMENTULUI
PERTURBATOR AL ELEVULUI

Antipatie în raport cu şcoala:

 Profesorul trebuie să rezolve două probleme: mai întâi,
creşterea relevanţei, a sensului muncii şcolare, apoi
evitarea conflictelor de interes cu elevii în cauză.
 Relevanţa şcolii pentru reuşita în viaţă (mai ales
echivalată cu un standard economic ridicat) pare cu totul
pusă sub semnul întrebării astăzi.
 Posibilitatea motivării elevilor prin intermediul unor factori
proprii instituţiei şcolare.
MOTIVAREA ELEVILOR I

Kenneth Moore despre posibilitatile de motivare enumera:

 A avea aşteptări maxime în raport cu elevii
 A oferi prin exemplul propriu un model
 A împărtăşi elevilor aşteptările sale
 A stabili o atmosferă pozitivă, de empatie pentru fiecare elev
 A implica elevii în mod activ, utilizând astfel disponibilitatea lor
naturală de a face ceva
 A releva foarte clar că merită să înveţi, că fiecare lecţie transmite
ceva foarte important, decisiv pentru viaţa elevilor
 A cultiva încrederea în sine a elevilor
 A utiliza interesele şi cunoştinţele anterioare ale elevilor
MOTIVAREA ELEVILOR II

Kenneth Moore despre posibilitatile de motivare enumera:

 A utiliza ideile elevilor
 A utiliza curiozitatea naturală a elevilor
 A provoca elevii prin solicitările la care trebuie să răspundă.
 A utiliza întăririle pentru a recompensa comportamentele
dezirabile
 A utiliza instruirea individualizată, adică a realiza o proiectare
diferenţiată a activităţilor de învăţare în funcţie de interesele,
nevoile şi abilităţile elevilor.
 A utiliza competiţia
 A reduce anxietatea elevilor
CAUZE ALE COMPORTAMENTULUI
PERTURBATOR AL ELEVULUI

 nevoia de recunoaştere socială, mai ales din partea colegilor

 izolarea socială
 comportamentul impulsiv - caracteristic acelor elevi care par incapabili să
anticipeze consecinţele actelor lor
 ignorarea regulilor
 conflicte între sistemele opuse de reguli
 transferul afectiv - un comportament nepotrivit în clasă poate fi
acceptabil acasă sau cu prietenii.
 agresivitatea umană înnăscută
 anxietatea - poate genera comportamente inadecvate ca o formă de
apărare împotriva unor elemente ale mediului educaţional: examinări,
vorbitul în faţa clasei, a fi judecat în faţa colegilor etc.
 modul de manifestare/atitudinea profesorului - de multe ori poate crea
probleme de disciplină, în loc să le rezolve
CAUZE ALE PROBLEMELOR DE DISCIPLINA

K. Paul Kasambira (în lucrarea Lesson Planning and Class

Management) consideră totuşi că principalele cauze ale problemelor de
disciplină sunt proprii câmpului educativ şcolar şi se pot grupa astfel:

 probleme legate de profesor

 probleme legate de elev.
Probleme legate de profesor

 lipsa de experienţă
 probleme de comunicare
 diferenţe de atitudine
 probleme personale
 proiectarea
 resurse materiale inadecvate
 mediul
Probleme legate de elevi

 presiuni din partea colegilor

 absenţa succesului academic
 hrana şi somnul
 plictiseala