Sistemul de invatamant

Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care se

refera la organizarea institutionala a invatamantului.
In cadrul sistemului de invatamant sunt reunite institutiile specializate implicate in procesul
de educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea in mod organizat, planificat si
metodic a dezideratelor educative. Proiectarea si realizarea functiilor educatiei prin
continuturi si metodologii specifice, organizate formal si nonformal se realizeaza in
conformitate cu anumite principii educationale generale si in corelatie cu gradul de
dezvoltare economica, sociala si politica a societatii.
In viziune postmodernista, sistemul de invatamant, in sens larg, cuprinde “ansamblul
institutiilor care participa la organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a
studiilor pe cicluri, orientari, filiere etc.” (“Dictionnaire encyclopediaue de l’education et de la
formation”, 1994, p. 956). Privit din aceasta perspectiva, sistemul de invatamant are un
caracter deschis incluzand pe langa institutiile scolare si universitare cu caracter formal si
institutile specializate in instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala,
cluburile, taberele scolare, programele de radio/televiziune scolara/universitara, pe de o
parte si pe de alta parte, diferiti agenti sociali cu care scoala stabileste relatii de tip
contractual (scolile militare, scolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia,
comunitatea locala).
In sens restrans sistemul de invatamant cuprinde institutiile scolare (scoala primara,
gimnaziul, liceul, invatamantul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de
studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de invatamant este definit ca sistem
scolar, “specializat in realizarea functiilor pedagogice ale sistemului de educatie la nivelul
procesului de instruire, in cadrul concret al activitatii didactice/educative.” (Dictionarul de
pedagogie, 1979, p. 411).
Ca “parte a sistemului de educatie”, sistemul de invatamant cuprinde “reteaua organizatiilor
scolare” determinata in plan pedagogic si juridic, in contextul unor “servicii publice” dorite a fi
deschise si receptive permanent la nou in vederea realizarii cu maxima eficienta a activitatii
de baza a procesului de invatamant, si anume instruirea.
„Scoala romaneasca se afla in plin proces de reforma, atat in plan structural, cat si in plan
functional. Unul dintre domeniile in care reforma trebuie sa produca schimbari esentiale este
cel al managementului sistemului de invatamant, in general, si cel al institutiei scolare, in
special.” (Emil Paun, 2002, p.11).
Procesul de invatamant este principalul subsistem al sistemului de invatamant in
cadrul caruia se realizeaza instruirea si invatarea elevilor si studentilor prin intermediul
activitatilor proiectate, organizate si dirijate de catre profesori, in conformitate cu anumite
norme si principii didactice, intr-un context metodic adecvat, apeland la resurse materiale si
didactice potrivite, in vederea atingerii dezideratelor educatiei.
Procesul de invatamant reprezinta dimensiunea dinamica a sistemului de invatamant,
deoarece in cadrul lui are loc activitatea de invatare iar elevii si studentii sunt indrumati de
catre profesori cum sa invete. Functiile generale ale sistemului de invatamant sunt realizate
in cadrul procesului de invatamant prin intermediul programelor de instruire formala (dar si
nonformala) structurate si ierarhizate pe cicluri si ani de studii.
Procesul de invatamant este subordonat din punct de vedere structural si functional fata de
sistemul de invatamant. Dimensiunea operationala a procesului de invatamant, dependenta
de decizia profesorului, confera acestuia un anumit grad de libertate in proiectarea,
realizarea si dezvoltarea curriculara a instruirii, dinamizand si actualizand permanent
sistemul de invatamant. (vezi Gabriela C. Cristea, 2002, p. 109).
Abordarea sistemica a procesului de invatamant permite “valorificarea:
a) raporturilor dintre variabilele independente de cadrul didactic (dependente de
finalitatile/functiile si de structura sistemului de invatamant) si variabilele dependente exclusiv
de cadrele didac-tice (calitatea proiectarii si realizarii activitatilor didactice/educative
concrete);
b) principiilor pedagogice generale de proiectare si de realizare a activitatii
didactice/educative (comunicarea–cunoasterea–creativitatea peda-gogica);
c) structurilor implicate in proiectarea pedagogica a activitatii didactice/educative (obiectivele-
continutul- metodologia-evaluarea procesului de invata-mant).” (Sorin Cristea, 2002, p. 339)
Perspectiva statica de analiza a procesului de invatamant vizeaza “structura interna” a
acestuia si modul cum se interconditioneaza componentele intre ele si “cum se integreaza
intr-un tot functional unitar.” Perspectiva dinamica priveste procesul de invatamant ca un
sistem “deschis unui sistem superior (suprasistem), cu o dinamica proprie (fluxuri de intrare,
“input” – si fluxuri de iesire – “output”), cu capacitate de autoreglare.” (vezi Ioan Cerghit,
1988, p. 102).
Schema relatiei functionale dintre sistemul de educatie, sistemul se invatamant,
procesul de invatamant
- SOCIETATEA cuprinde: campul de influente sociale (economice, politice);
- SISTEMUL DE EDUCATIE cuprinde si educatia permanenta, institutii/organizatii eco-
nomice, politice, culturale, comunitati umane (familie, anturaj, grup profesional, cartierul);
educatie de tip formal, nonformal si informal;
- SISTEMUL DE INVATAMANT cuprinde si institutii de educatie nonformala (cluburi, tabere
scolare, centre de pregatire profesionala, programe de televiziune scolara), agentii sociali
(economici, politici, culturali, religiosi, comunitari, familia);
- SISTEMUL SCOLAR cuprinde invatamantul primar, secundar, postliceal, superior si
special; educatie formala;
- PROCESUL DE INVATAMANT cuprinde activitatile didactice/educative;
Reprezentand forma cu “cel mai inalt nivel de organizare a activitatii de instruire si educatie,
de modelare a personalitatii umane”, procesul de invatamant este “principalul mijloc prin care
societatea educa si instruieste tinerele generatii”, dar nu unicul, concurenta mediilor
educationale crescand odata cu trecerea timpului si a accelerarii ritmurilor de dezvoltare
tehnica si informationala. Responsabilitatea organizarii si conducerii acestui “proces
progresiv (planificat, sistematic, metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus
sub controlul personalului didactic, bazat pe selectionarea si structurarea stricta a
continuturilor reactivate si pe efortul personal al elevului”, revine in mare masura scolii.
Structura sistemului de invatamant
Structura sistemului de invatamant evidentiaza elementele componente ale acestuia si
relatiile de interdependenta dintre ele, privite din perspectiva realizarii functiilor psiho-
pedagogice de instruire si educare a tinerei generatii.
Analiza structurii sistemului de invatamant permite evidentierea urmatoarelor niveluri
functionale (vezi Lucien Geminard, 1973, pp. 110–112):
a) nivelul structurii de organizare sau al structurii de baza a sistemului ce defineste
raporturile dintre nivelurile (primar – secundar – superior) – treptele – ciclurile de instruire,
dintre acestea si programele curriculare adoptate;
b) nivelul structurii materiale care evidentiaza situatia cantitativa si calitativa a resurselor
pedagogice: umane, didactice, financiare, informationale;
c) nivelul structurii de conducere care vizeaza raporturile stabilite intre decizia manageriala
(globala – optima – strategica) si decizia administrativa/executiva (sectoriala – punctuala –
reproductiva);
d) nivelul structurii de relatie ce permite institutionalizarea unor raporturi contractuale intre
scoala, comunitate, agenti sociali, familie etc.
Sistemul national de invatamant – asa cum este definit in Legea Invatamantului Nr.
84/1995 – este constituit din “ansamblul unitatilor si institutiilor de invatamant de diferite
tipuri, niveluri si forme de organizare a activitatii de instruire si educare”, cuprinzand “unitati
si institutii de invatamant, de stat si particulare” (Art. 15).
Invatamantul este organizat pe niveluri, asigurand coerenta si continuitatea instruirii si
educatiei, in concordanta cu particularitatile de varsta si individuale.
Sistemul national de invatamant cuprinde:
1) invatamantul prescolar: grupa mica; grupa mijlocie; grupa mare, pregatitoare pentru
scoala;
2) invatamantul primar: clasele I–IV;
3) invatamantul secundar:
– invatamantul gimnazial, secundar inferior, clasele V–IX;
- invatamantul liceal, secundar superior, clasele X –XII/XIII;
- invatamantul profe-sional: anii I– II/III;
4) invatamantul postliceal;
5) invatamantul superior:
– invatamantul universitar – de scurta durata (colegii de 3 ani)
- de lunga durata (facultati de 4–6 ani);
– invatamantul postuniversitar (master, studii aca-demice, studii de specializare, cursuri de
perfectionare postuniversitare, doctorat);
La acestea se adauga si alte forme de educatie precum:
6) Educatia permanenta
7) Invatamantul deschis la distanta
8) Invatamantul particular
9) Invatamantul pentru minoritati
10) Invatamantul special
1. Invatamantul prescolar. Copiii cu varste cuprinse intre 3–6/7 ani se pot inscrie in
gradinitele cu program normal, prelungit sau saptamanal. Invatamantul prescolar se
desfasoara pe urmatoarele niveluri: grupa mica, mijlocie, mare si pregatitoare, conform
varstei si abilitatilor copiilor.
2. Invatamantul general obligatoriu este de 9 clase. Varsta de debut a scolaritatii este la 7
ani. Teorectic, varsta de incheiere a invatamantului general obligatoriu este la 17 ani,
conform Art. nr. 6 din Legea Invatamantului Nr. 84/1995
• Invatamantul primar (clasele I-IV) functioneaza numai ca invatamant de zi.
Achizitionarea fundamentelor culturii generale reprezinta scopul principal al curriculum-ului
de la acest nivel.
• Invatamantul secundar inferior (gimnaziu) (clasele V–IX incepand cu anul scolar 2003–
2004) functioneaza, in general, ca invatamant de zi. In mod exceptional, se organizeaza
cursuri serale sau fara frecventa, pentru persoanele care au depasit cu mai mult de 2 ani
varsta corespunzatoare clasei.
Planul de invatamant cuprinde ariile curriculare: limba si comunicare, matematica si stiinte,
om si societate, arte, educatie fizica si sport, tehnologii, consiliere si orientare.
Acest nivel se incheie cu sustinerea unui examen si obtinerea certificatului de capacitate,
care permite inscrierea la concursul de admitere in invatamantul secundar superior.
3. Invatamantul secundar superior cuprinde: licee, scoli profesionale si scoli de ucenici.
Admiterea in fiecare dintre aceste niveluri se realizeaza prin concurs.
• Liceele organizeaza cursuri de zi, cu durata de trei ani (clasele X–XII) si cursuri serale sau
fara frecventa, cu durata de patru ani (clasele X–XIII).
Invatamantul liceal functioneaza cu urmatoarele filiere si profiluri:
– teoretic – real si umanist;
– tehnologic – tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protectia mediului;
– vocational – militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
Studiile liceale se incheie cu un examen national de bacalaureat (diversificat in functie de
profilul liceului si de optiunea elevului), care permite obtinerea diplomei de bacalaureat. Pe
baza acesteia, elevii, indiferent de profilul frecventat, se pot inscrie la concursul de admitere
in invatamantul superior.
Pe langa diploma de bacalaureat, liceele elibereaza si un atestat profesional care faciliteaza
integrarea in munca a absolventilor. Obtinerea atestatului profesional presupune sustinerea
unui examen la disciplina de profil, a unei probe practice si a unei lucrari de specialitate.
Dobandirea atestatului profesional nu este conditionata de promovarea examenului de
bacalaureat.
• Scolile profesionale organizeaza cursuri de zi si serale cu durata de 2–4 ani, in functie de
profilul si complexitatea pregatirii. In scolile profesionale se pot inscrie absolventii de
gimnaziu cu certificat de capacitate. Admiterea presupune sustinerea unor probe stabilite de
unitatile de invatamant. Cursurile se incheie cu examen de absolvire si obtinerea unei
diplome, care atesta pregatirea de muncitor calificat in meseria respectiva.
Cursantii si absolventii scolilor profesionale pot frecventa invatamantul liceal, dupa
sustinerea concursului de admitere pentru acest nivel de studii. Scolile profesionale
organizeaza, la cererea agentilor economici si a institutiilor publice sau particulare, pe baza
de contract, cursuri de (re)calificare profesionala.
• Scolile de ucenici functioneaza in cadrul scolilor profesionale. Durata studiilor
(preponderent practice) este de 1–3 ani, in functie de complexitatea meseriei.
Admiterea se face prin testari specifice meseriei. Se pot inscrie absolventii de gimnaziu, cu
sau fara certificat de capacitate. Cursurile se incheie cu examen de absolvire si obtinerea
unei diplome care atesta pregatirea de muncitor calificat. Absolventii scolilor de ucenici care
au obtinut la terminarea gimnaziului certificatul de capacitate pot frecventa invatamantul
liceal, dupa sustinerea concursului de admitere pentru acest nivel de studii.
Reteaua scolilor profesionale si de ucenici este organizata de Ministerul Educatiei si
Cercetarii prin consultarea institutiilor interesate de pregatirea fortei de munca si
cuprinde domeniile: mine si petrol, energie electrica si electrotehnica, metalurgie si
constructii de masini, chimie industriala, constructii si materiale de constructii, industria
lemnului, transporturi si telecomunicatii, industrie alimentara, industrie usoara, poligrafie,
gospodarirea apelor, agricultura si silvicultura, comert, alimentatie publica, industrie mica,
prestari de servicii s.a. Formarea se face in peste 300 de meserii. Instruirea practica se
desfasoara – in primii ani – in atelierele-scoala care functioneaza in unitatile de invatamant,
cu concursul, eventual, al unei intreprinderi direct interesate in pregatirea elevilor, iar in
ultimii ani, consacrati specializarii si calificarii, direct in unitati economice, cu indeplinirea de
sarcini concrete de munca.
4. Invatamantul post-liceal este organizat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, din
proprie initiativa sau la cererea agentilor economici. Durata pregatirii este de 1–3 ani, in
functie de complexitatea profesiei. Nomenclatorul speciali-zarilor se stabileste de Ministerul
Educatiei si Cercetarii impreuna cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Persoanele
juridice care solicita organizarea unei scoli post-liceale sau scolarizarea in cadrul acestui tip
de invatamant asigura finantarea prin contract cu Ministerul Educatiei si Cercetarii. Fac
exceptie scolile sanitare post-liceale de stat, care sunt finantate de Ministerul Educatiei si
Cercetarii. Scolile de maistri sunt scoli post-liceale. Admiterea in invatamantul post-liceal se
face prin concurs. Au dreptul sa se inscrie absolventii de liceu, cu sau fara diploma de
bacalaureat, aceasta fiind solicitata, insa, in cazul scolilor sanitare post-liceale. Principalele
profile in care se specializeaza cursantii invatamantului post-liceal sunt: tehnic, agricol,
transporturi si telecomunicatii, comert, sanitar. Invatamantul post-liceal se incheie cu examen
de absolvire si obtinerea unui certificat care atesta calificarea de tehnician in domeniile
respective.
5. Invatamantul superior se organizeaza in doua forme: invatamant superior de scurta
durata (3 ani) si invatamant superior de lunga durata (4–6 ani), ambele desfasurandu-se atat
prin cursuri de zi, cat si seral sau fara frecventa. Ambele forme de invatamant superior
presupun un concurs de admitere, la care pot participa absolventii de liceu cu diploma de
bacalaureat.
• Invatamantul superior de scurta durata este organizat in colegii universitare, in cadrul
institutiilor de invatamant universitar de lunga durata si cuprinde profilurile: universitar,
tehnic, economic, medical, sportiv. Studiile superioare de scurta durata se incheie cu un
examen de absolvire si obtinerea diplomei ce specifica specializarea dobandita.
Absolventii cu diploma ai colegiilor universitare pot continua studiile in invatamantul superior
de lunga durata, dupa un concurs de admitere, in cadrul profilului studiat initial sau apropiat.
Cei admisi, dupa examene de diferenta, sunt inscrisi in anul al III-lea al invatamantului
superior de lunga durata.
• Invatamantul superior de lunga durata cuprinde urmatoarele profiluri de studiu:
universitar si pedagogic, tehnic, agricol, economic, medico-farmaceutic, juridic, artistic.
Studentii si absolventii care opteaza pentru o cariera didactica sunt obligati sa participe la
activitatile departamentului pentru pregatirea personalului didactic. Studiile universitare de
lunga durata se finalizeaza cu examen de licenta si obtinerea titlului de licentiat in profilul si
specializarea urmata. Absolventii cu diploma de licenta pot urma o a doua specializare
universitara, fara concurs de admitere insa in regim cu taxa.
6. Invatamantul post-universitar asigura speciali-zarea in domeniu sau extinderea si
perfectionarea pregatirii atestate prin diploma de licenta sau de absolvire. Admiterea in
invatamantul post-universitar se face prin concurs – pentru master, doctorat si studii
academice post-universitare, sau la cerere – pentru studii de specializare si cursuri de
perfectionare.
7. Educatia permanenta este o forma de instruire pusa la dispozitia adultilor din
partea Ministerului Educatiei si Cercetarii in colaborare cu alte ministere, cu mass-media si
cu alte organisme interesate. Pentru a facilita accesul la stiinta si cultura a tuturor cetatenilor,
indiferent de varsta, Ministerul Educatiei si Cercetarii poate acorda sprijin de specialitate
celor care organizeaza programe de asistenta a adultilor, cursuri de pregatire si
perfectionare profesionala. In conditiile colaborarii Ministerului Educatiei si Cercetarii cu
Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, cursurile sunt atestate de Ministerul Educatiei si
Cercetarii.
Daca programele cursurilor sunt avizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, la finalizarea lor
se acorda certificate de calificare profesionala.
8. Invatamantul deschis (la distanta) este o forma de instruire a adultilor care utilizeaza
tehnologii moderne de comunicare si de transmitere a informatiei. Institutiile si retelele de
invatamant de acest tip pot fi organizate cu aprobarea Ministerul Educatiei si Cercetarii, iar
cheltuielile sunt suportate de catre institutiile respective si de beneficiarii serviciilor lor.
9. Alternativa particulara in domeniul educatiei este cel mai bine reprezentata la nivelul
invatamantului superior, unde predomina domeniile: juridic, economic, universitar-pedagogic.
10. Invatamantul pentru minoritati este organizat pentru persoanele apartinand
minoritatilor nationale care au dreptul sa studieze si sa se instruiasca in limba materna la
toate nivelurile si formele de invatamant. In invatamantul de stat profesional, liceal (tehnic,
economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan) si postliceal pregatirea de specialitate se
face in limba romana asigurandu-se, in functie de posibilitati, insusirea terminologiei de
specialitate si in limba materna.
In invatamantul universitar de stat se pot organiza grupe si sectii cu predare in limba materna
pentru pregatirea personalului necesar in activitatea didactia si culturalartistica.
In invatamantul de toate gradele, concursurile de admitere si examele de absolvire se sustin
in limba romana, cu exceptia scolilor, claselor si specializarilor la care predarea se face in
limba materna, cu personal didactic si manuale corespunzatoare.
11. Invatamantul special se organizeaza pentru prescolarii si elevii cu deficiente psihice,
senzoriale, motorii etc. in scopul instruirii si educarii, recuperarii si integrarii lor sociale.
Invatamantul special dispune de planuri, programe analitice, manuale si metodologii
didactice elaborate in functie de tipul si gradul handicapului. Reteaua de unitati cuprinde
gradinite, scoli primare, scoli gimnaziale, scoli profesionale, licee si scoli postliceale.
Cerinte, tendinte si nevoi in politica invatamantului romanesc
In dezvoltarea invatamantului romanesc sunt vizate urmatoarele obiective:
1. Asigurarea educatiei de baza pentru toti cetatenii tarii, prin urmatoarele actiuni:
• Dezvoltarea competentelor pricipale prin educatia de baza pentru toti (copii, tineri, adulti);
• Asigurarea participarii copiilor in sistemul de educatie prescolar si generalizarea clasei
pregatitoare pentru invatamantul primar; Ministerul Educatiei si Cercetarii a prezentat o serie
de propuneri de imbunatatire a invatamantului prescolar din Romania. Printre aceste
propuneri figureaza:
– introducerea grupei mari pregatitoare (5–6 ani) in invatamantul obligatoriu (prin modificarea
Legii invatamantului);
– extinderea cuprinderii copiilor in invatamantul prescolar, prin includerea copiilor in sistemul
de invatamant obligatoriu de la varsta de 4 ani;
– studierea posibilitatii si crearea conditiilor nece-sare pentru a cuprinde copiii cu varste intre
2 si 3 ani in grupe prescolare timpurii fara frecventa obligatorie;
– aplicarea unor teste standard pentru stabilirea nive-lului real de cunostinte, priceperi si
deprinderi pentru copiii din grupele de varsta 2–3 ani si 6–7 ani;
• Imbunatatirea parteneriatului intre programele si institutiile de invatamant, pe de o parte,
si autoritatile publice si actorii sociali ai comunitatii locale, pe de alta.
Implementarea programelor de educatie compensatorie sau 'de a doua sansa' pentru cei
care au abandonat temporar sistemul formal al educatiei de baza si crearea unor conditii
speciale de invatare si a unor programe adecvate pentru grupurile
defavorizate si persoanele cu nevoi speciale
• Dezvoltarea unei dimensiuni europene in cadrul educatiei de baza pentru toti cetatenii tarii;
• Adaptarea educatiei de baza pentru toti la tendintele societatii si cerintele unei societati
informatizate si democratice;
2. Dezvoltarea invatamantului in zona rurala prin urmatoarele actiuni:
• Imbunatatirea capacitatii institutionale si a parteneriatului social in zona rurala;
• Optimizarea retelei scolare pentru asigurarea accesului egal al tuturor la educatie in zonele
rurale si dezavantajate;
• Ameliorarea calitatii serviciilor educationale din zonele rurale (standarde educationale,
administrare, managementul resurselor umane, infrastructura, instrumente informationale si
de comunicare, biblioteci, asistenta pentru procesul didactic elementar, transportul elevilor,
servicii de informare si asistenta privind orientarea profesionala);
• Stimularea resurselor umane pentru participarea activa la programele de dezvoltare rurala;
3. Continuarea reformei calitative a invatamantului gimnazial prin urmatoarele actiuni:
• Imbunatatirea capacitatilor institutionale din invata-mantul pre-tertiar si postsecundar
(simplificarea legislatiei, procedurilor si a reglementarilor, descentralizarea si redefinirea
structurilor educationale, dezvoltarea parteneriatelor cu autoritatile si comunitatile locale si cu
mediul de afaceri)
• Asigurarea eficientei programelor de imbunatatire a calitatii educatiei (curriculum, instruirea
profesorilor, managementul educatiei, evaluare);
• Eficientizarea programelor pentru accesul egal la educatie al tuturor si consolidarea
mobilitatii sistemelor de continuare a studiilor;
• Implementarea eficace a finantarii invatamantului secundar si diversificarea surselor de
finantare;
• Asigurarea continuitatii programelor privind adaptarea structurilor, continutului si calificarii
profesionale la cerintele si interesele individuale, la cele ale pietei fortei de munca si in
concordanta cu dezvoltarea comunitatilor local si regionale;
• Definitivarea sistemului de certificare a formarii profesionale si asigurarea transparentei
calificarilor profesionale;
• Armonizarea politicilor si practicilor privind instruirea initiala, continua si permanenta
(asigurarea calitatii si continuitatii prin continutul curriculum-ului, evaluare si recunoastere)
4. Reforma invatamantului superior din perspectiva dezvoltarii resurselor  umane prin
urmatoarele actiuni:
• Imbunatatirea procedurilor de selectie si acces la invatamantul superior si dezvoltarea
sistemului de credite pentru studenti;
• Implicarea studentilor in programe postuniversitare (studii de masterat si doctorat) si in
activitati de cercetare stiintifica (centre de excelenta, de transfer tehnologic etc);
• Consolidarea managementului academic, admi-nistrativ si financiar in conformitate cu
autonomia universitara;
• Adaptarea specializarilor academice la cerintele strategiei de dezvoltare economica pe
termen mediu si lung;
• Stimularea dezvoltarii unor forme noi de invatamant (ex.: invatamantul la distanta);
• Cresterea rolului universitatii in atingerea dimensiunii europene a procesului de invatamant;
• Corelarea fluxurilor de studenti cu cerintele pietei fortei de munca;
• Generalizarea introducerii modului ECDL (Permisul european de condus calculatorul) in
invatamantul superior;
• Infiintarea de noi specializari in domeniul Tehnologilor informatiei si Comunicarii;
• Ameliorarea pregatirii psihopedagogice a viitorilor profesori;
• Reorganizarea structurilor de studii incepand cu 2003, prin compartimentarea studiilor de
lunga durata in doua cicluri (vezi Discursul Rectorului U.B. – I. Mihailescu – 2002):
– ciclul de baza, studii universitare generale (anii I si II), in care vor fi concentrate
disciplinele fundamentale comune tuturor specializarilor. Acest nivel se termina cu
un certificat de studii universitare generale care va da dreptul studentului sa opteze
pentru una din cele trei rute:
- pentru colegii pedagogice care vor forma profesori de gimnaziu (anul III, in semestru I –
cursuri psihopedagogice si in semestrul II – metodica si practica);
- ruta a doua – colegii tehnice pentru tehnicieni de laborator;
- studii universitarea de specializare;
– ciclul de studii universitare de specialitate, pe doua rute:
- ruta didactica, cea care va forma profesori de liceu. In aceasta ruta, pregatirea
psihopedagogica va avea o pondere importanta, si
- ruta de cercetare (profesionala) care va pregati absolventi pentru a exercita diverse
profesii sau pentru a-si continua studiile la nivel post-universitar;
Repartizarea pe rutele educationale se face dupa terminarea anului al II-lea, in ordinea
preferintelor si a mediilor. Cele doua rute din ciclul II au parte de cursuri comune.
Fiecare facultate va defini ce este comun si ce este diferentiat in cele doua rute.
Absolventii colegiilor pedagogice sau tehnice pot reveni in sistemul studiilor universitate de
specializare, putand opta pentru una din rute.
Masteratul va avea doua variante:
– masteratul predoctoral cu durata de 2 ani. Acest tip va fi o conditie obligatore, incepand
cu promotia 2002, pentru intrarea in programele de doctorat, masteratul fiind partea de
pregatire generala – examene, referate;
– masteratul profesional (aprofundarea unei specializari, o noua specializare) care nu se
continua cu doctoratul si care va avea durata de un an;
Doctoratul cu o durata de 3–5 ani.
5. Dezvoltarea educatiei permanente prin urma-toarele actiuni:
• Diversificarea si extinderea ofertei de educatie elementara si asigurarea calitatii serviciilor;
• Includerea invatamantului si instruirii permanente ca o componenta esentiala in toate
programele de dezvoltare economica si sociala;
• Dezvoltarea programelor de stimulare a participarii sociale active si a interesului pentru
perfectionarea individuala de-a lungul intregii vieti;
• Asigurarea sinergiei dintre invatamantul formal, nonformal si informal;
• Asigurarea accesului egal al tuturor la informatie, utilizarea activa a tehnologiilor
comunicationale;
• Clarificarea cadrului legal si institutional al formarii profesionale continue;
• Crearea unui mediu propice invatarii si a unor programe pentru grupuri defavorizate,
persoane cu handicap sau nevoi speciale;
• Extinderea rolului institutiilor de invatamant si transformarea acestora in centre de resurse
ale comunitatii;
• Extinderea ofertei initiale de cursuri ID si Formare continua pentru a raspunde unor nevoi
specifice ale beneficiarilor (continuarea studiilor intrerupte, conversie profesionala,
specializare, ridicarea nivelului general de educatie);

Relatia predare-invatare-evaluare
Predarea, invatarea si evaluarea sunt actiuni de baza ale procesului de invatamant.
Procesul de invatamant este o activitate de cucerire si asimilare de catre elevi a bazelor
stiintelor, sub indrumarea profesorului. Este vorba de cooperarea dintre elevi si profesor
in efortul comun de instruire si autoinstruire.
Notiunea prin care exprimam activitatea desfasurata de profesor in procesul de
invatamant, in clasa, este de predare, iar notiunea prin care denumim tipul specific de
activitate desfasurata de elevi este cea de invatare.
Procesul de invatamant este eficient numai atunci cand cele trei activitati fundamentale
ale sale, predarea, invatarea si evaluarea, formeaza o unitate organica, atunci cand
activitatea comuna a celor doi agenti asigura dezvoltarea treptata a elevilor, realizand
obiectivele educationale propuse.
Procesul de invatamant este, in esenta, un proces de comunicare. Dialogul permanent
care se produce in clasa intre profesor si elevi - uneori in mod expres (comunicare
verbala), alteori in mod tacit (comunicare nonverbala ) - fac ca predarea, invatarea si
evaluarea sa functioneze in mod unitar ca o comunicare pedagogica, continua. Aceasta
a condus la necesitatea de a le exprima impreuna, prin sintagma predare- invatare, care
se incheie cu evaluarea.
In ceea ce priveste invatarea - de multe ori si evaluarea, acestea pot avea loc si
independent de predare. Elevul invata ( se autoinstruieste ) si-si autoevalueaza
rezultatele si in afara lectiei.
De regula, activitatea de invatare se incepe si se realizeaza in clasa, se completeaza
acasa prin studiu individual si apoi se evalueaza si se continua in clasa.