Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea Asistenta Sociala

TIPURI DE CURRICULUM. ANALIZĂ

COMPARATIVĂ

Anul 1, Grupa 7

Tălpălaru Laura-Andreea
Curriculum, în sens larg, reprezintă ansamblul structurat al proceselor și al experiențelor de
învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar; în sens restrâns, cuprinde
ansamblul coerent al documentelor de tip reglator care descriu un parcurs de învățare pe care
școala îl oferă elevului;

Curriculumul național reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învățământ și al

programelor școlare din învățământul preuniversitar; acesta cuprinde un set de documente
care reglementează modalitățile prin care școala poate asigura atingerea finalităților
educaționale, astfel încât să ofere fiecărui elev șanse egale pentru dezvoltarea personală și
profesională, pentru inserția socială

Curriculumul pentru educaţia timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani se

fundamentează pe un set de finalităţi formulate în documentul de politici educaţionale
Reperele fundamentale în învăţarea și dezvoltarea timpurie . Acest document reprezintă un
set de enunţuri care reflectă aşteptările privind ceea ce ar trebui copiii să ştie şi să fie capabili
să facă. Aceste aşteptări sunt definite pentru a sprijini creşterea şi dezvoltarea normală și
deplină a copiilor de la naştere până la intrarea în şcoală. Conform documentului menţionat,
finalităţile educaţiei timpurii au în vedere o abordare holistică, vizând cele cinci domenii ale
dezvoltării copilului:

 dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală

 dezvoltarea socio-emoţională;
 dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
 dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii;
 capacităţi și atitudini în învăţare

Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe formarea

competenţelor cheie, iar curriculumul naţional pentru învăţământul liceal este centrat pe
dezvoltarea şi diversificarea acestor competenţe. Pornind de la această premisă, profilul de
formare al absolventului de învăţământ preuniversitar este structurat pe baza a 8 competenţe
cheie, care reprezintă un ansamblu de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare oricărei
persoane pe parcursul întregii vieţi:

 comunicare în limba maternă;

 comunicare în limbi străine;
 competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;
 competenţă digitală;
 a învăţa să înveţi;
 competenţe sociale şi civice;
 spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;
 sensibilizare şi exprimare culturală.

Cele opt competenţe cheie recomandate de către Parlamentul European trebuie privite în
ansamblu şi nu izolat, fiind un construct complex cu multiple relaţionări şi întrepătrunderi,
consonante cu societatea interconectată din care cetăţeanul european face parte.
Pentru învăţământul profesional şi pentru învăţământul liceal tehnic şi vocaţional,
curriculumul se centrează pe dobândirea rezultatelor învăţării. Rezultatele învăţării sunt
exprimate în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dobândite pe parcursul diferitelor
situaţii de învăţare şi sunt definite în funcţie de specializare sau calificare. Rezultatele
învăţării sunt descrise prin standardele de pregătire profesională care, la rândul lor, sunt
elaborate pe baza standardelor ocupaţionale în vigoare. În curriculumul pentru învăţământul
profesional şi tehnic şi pentru cel vocaţional, competenţele cheie sunt integrate în unităţile de
competenţe tehnice generale şi specializate.

Dupa parerea lui Dan Potolea, curriculum-ul poate fi abordat dupa doua modele structurale:

 modelul triunghiular – care include finalitatile educationale, continuturile instruirii si

timpul de instruire/invatare;
 modelul pentagonal – care conserva componentele modelului triunghiular, la care se
adauga strategiile de predare-invatare si strategiile de evaluare;

La baza celui de-al doilea model structural al curriculum-ului, precizat de Dan Potolea,
modelul pentagonal, sta intreagul demers de cercetare si de reforma curriculara in sistemul
educational romanesc.

Evaluarea trebuie abordata in stransa legatura cu finalitatile educationale, continuturile si

strategiile de predare-invatare, la care s-ar putea adauga si mijloacele de invatamant si timpul
scolar.

In tara noastra, preocuparea generala, ce vizeaza structura Curriculumului National, se axeaza

pe descentralizarea demersului educational si adaptarea lui la nevoile, aptitudinile si
aspiratiile diferitelor categorii de elevi, dar si de optiunile comunitatii pentru o orientare sau
alta, in procesul de invatamant.

Componentele Curriculumului National sunt reprezentate de planul cadru, programele scolare

si manualele scolare.

Curriculumul la decizia școlii (CDS) constituie un segment al curriculumului național, care

permite dezvoltarea de către fiecare unitate de învățământ a propriului proiect curricular.

CDS constituie o ofertă educaţională care promovează trasee particulare de învăţare, pentru
susţinerea nevoilor şi intereselor specifice de învăţare ale elevilor, a unor performanţe
diferenţiate, a nevoilor comunităţii locale.

CDS cuprinde discipline/domenii de studiu/module de pregătire opţionale ofertate la nivel

naţional şi/sau discipline/domenii de studiu/module de pregătire opţionale ofertate la nivelul
unităţilor de învăţământ, numite generic opţionale.

CDL asigură cadrul necesar adaptării pregătirii profesionale a elevilor la cerinţele pieţei
muncii locale şi/sau regionale şi este reglementat prin reperele şi orientările metodologice
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.

Curriculum-ul la decizia şcolii se poate realiza în următoarele moduri:

 A. Curriculum extins – şcoala urmează sugestiile oferite de autoritatea centrală;
B. curriculum aprofundat – şcoala aprofundează zona curriculum-ului de bază,
dezvoltarea unor teme (capitole din conţinuturile prevăzute de programele şcolare,
dacă această dezvoltare răspunde nevoilor reale ale elevilor.
C. Curriculum elaborat de şcoală – şcoala proiectează şi construieşte în zona trans- şi
interdisciplinară

Consiliul de administraţie va prezenta oferta curriculară a şcolii care va cuprinde curriculum

de bază, pachetele de opţional local şi/sau la decizia şcolii.

Oferta curriculară va cuprinde:

a) enunţarea finalităţilor şi obiectivelor şcolii;

b) tematica oferită, însoţită de obiectivele specifice;
c) sistemul de evaluare internă al şcolii particularizat ofertei;
d) metodologia de opţional (pentru părinţi şi elevi) şi selecţie a elevilor.

Opţionalul deschide noi perspective creativităţii la nivelul practicii şcolare învăţătorilor,

profesorilor devenind astfel „un conceptor al curriculum-ului”, el orientându-şi proiectarea
pornind de la obiective clar definite pe care le va urmări pe toată durata desfăşurării
opţionalului, sprijinindu-se pe vehicularea unor conţinuturi accsesibile elevului, conţinuturi
construite de către elev prin aplicarea unor strategii didactice centrate pe nevoile, interesele,
deprinderile şi abilităţile existente/aşteptate.

La nivelul învăţământului primar, gimnazial şi liceal pot fi stabilite următoarele tipuri de

opţionale:

a) Opţional de aprofundare-este acel tip de opţional care are ca scop realizarea unui
parcurs suplimentar pentru dezvoltarea competenţelor specifice prevăzute de
programa şcolară a unei discipline de trunchi comun, prin noi activităţi de învăţare.
Caracteristici:
 nu necesită denumire şi programă nouă;
 se păstrează aceleaşi competenţe specifice şi aceleaşi conţinuturi din programa şcolară
de trunchi comun;
b) Opţional ca nouă disciplină/nou domeniu de studiu-este acel tip de opţional care are
ca scop realizarea unor noi achiziţii, specifice nevoilor şi intereselor de învăţare ale
elevilor, diferite de cele stipulate în trunchiul comun şi, după caz, în curriculumul
diferenţiat.
a. Opţional ca nouă disciplină-este acel tip de opţional care introduce o disciplină
nouă faţă de cele incluse în trunchiul comun sau în curriculum diferenţiat sau
introduce noi domenii/teme corespunzătoare unei discipline din trunchiul
comun sau din curriculum diferenţiat ori le dezvoltă pe cele existente.
b. Opţional integrat-este acel tip de opţional structurat din perspectiva domeniilor
de cunoaştere, în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară
sau pentru mai multe arii curriculare.
„Educația are ca finalitate principală formarea unui caracter integru şi dezvoltarea unui sistem
de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori ce permit participarea
activă a individului la viaţa socială şi economică.”

Codul Educației al Republicii Moldova, Art. 11(1)

Bibliografie:
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/237567
https://www.edu.ro/sites/default/files/
DPC_31.10.19_consultare.pdf
1. Ioan Nicola, Tratat de pedagogie, Ed. Aramis,
2. MEC, Institutul de Ştiinţe Educaţionale, Managementul
educaţional, pentru institutele de învăţători.